DECIZIE nr. 451 din 16 septembrie 2014referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 856 din 24 noiembrie 2014



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Toni Greblă - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Tudorel Toader - judecător    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omnilogic" - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 3.794/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 188D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Cosmin Vasile, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi, pentru partea Societatea Naţională de Radiocomunicaţii - S.A., consilierul juridic Cătălina Sărăcuţu, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părţi - Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente. Reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că prevederile criticate sunt abrogate prin Legea nr. 193/2013, însă, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea Constituţională poate exercita controlul de constituţionalitate asupra acestora.4. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate arată că, astfel cum se observă din expunerea de motive care a stat la baza modificărilor operate asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, măsura abrogării prevederilor criticate a fost motivată, în principal, de necesitatea "transpunerii aquis-ului comunitar", întrucât, "în cazul neadoptării rapid a unor astfel de măsuri, există riscul iniţierii de către Comisia Europeană a unei proceduri de infringement împotriva României pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, conformându-se directivelor europene în materia achiziţiilor publice. În acest context, menţionează Directiva 2004/18/CE, Directiva 2004/17/CE, Directiva 1989/665/CE şi Directiva 1992/13/CE.5. Prevederile criticate încalcă securitatea juridică a deciziilor luate şi a actelor autorităţilor contractante, nefiind conformă normelor comunitare aplicabile în materia achiziţiilor, care statuează asupra necesităţii de a asigura în timp securitatea juridică a deciziilor luate de autorităţile contractante şi entităţile contractante, ceea ce impune stabilirea unui termen minim rezonabil pentru căile de atac care urmăresc constatarea absenţei efectelor contractului. Ca atare, dispoziţiile art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt contrare art. 148 din Constituţia României. De asemenea, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la nesocotirea principiului aplicării cu prioritate a dreptului unional, spre exemplu, Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 sau Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, prin care Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate "tind să se sustragă acestor condiţii". Astfel, arată că ori de câte ori există o prevedere europeană, este posibil şi trebuie să se constate neconstituţionalitatea normei interne dacă aceasta contravine celor menţionate.6. Totodată, arată că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi art. 135, sens în care precizează că în această materie este preluat modelul european, iar întreaga procedură de contestare are la bază instituirea unor termene scurte şi soluţionarea rapidă a contestaţiilor. Or, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, potrivit prevederilor criticate, poate să conteste oricând contractul de achiziţie. În final depune concluzii scrise.7. Consilierul juridic al Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii - S.A. susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată şi depune concluzii scrise.8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea economică sau la egalitate. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu diferiţi terţi, ci are rolul de a supraveghea şi a monitoriza întregul proces de achiziţie publică, fără ca prin aceasta să se aducă atingere libertăţii economice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:9. Prin Decizia nr. 66 din 14 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.794/2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, ca urmare a admiterii recursului formulat împotriva Încheierii din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins "ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate".10. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Omnilogic" - S.R.L., cu sediul în Otopeni, în Dosarul nr. 3.794/2/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 296^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt contrare art. 16 şi art. 135 din Constituţie. Astfel, prin forma textului aplicabilă la data de 7 mai 2012, pentru situaţia în care acţiunea în anulare a unui contract de achiziţie publică era iniţiată de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, s-a instituit în mod expres imprescriptibilitatea dreptului la acţiune, în condiţiile în care, cu privire la acţiunea în anulare aflată la dispoziţia unor terţi, a fost stabilită o limitare pentru exercitarea acestui drept, conform dispoziţiilor art. 287^14, respectiv un termen expres de 30 de zile de la data publicării anunţului de atribuire şi maximum 6 luni atunci când anunţul nu a fost publicat. De asemenea, prevederile criticate conţin motive suplimentare de nulitate ce pot fi invocate doar de către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Or, astfel, s-au creat două regimuri distincte în considerarea titularului dreptului la acţiune împotriva unui contract de achiziţie publică. Totodată, arată că îndeplinirea de către stat a obligaţiei de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, implică în mod esenţial respectarea principiului siguranţei circuitului civil, iar în materia achiziţiilor publice, la nivel unional, este prevăzut în mod expres caracterul fundamental al securităţii juridice. În acest sens menţionează Directiva 66/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CE şi 92/13/CE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice.12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi art. 135. Astfel, nu se poate reţine că dreptul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (A.N.R.M.A.P.) de a-şi manifesta rolul activ pentru verificarea şi protejarea modului în care sunt gestionate fondurile publice încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi lezează libertatea comerţului.13. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.17. Art. 296^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogat prin articolul unic pct. 12 din Legea nr. 193/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 28 iunie 2013.18. Din examinarea dosarului cauzei, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică doar prevederile art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 în forma aplicabilă la data formulării acţiunii în instanţă, respectiv 7 mai 2012. De asemenea, Curtea constată că aceste prevederi constituie temeiul de drept al acţiunii formulate de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice în prezenta cauză.19. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 în forma indicată de autor, respectiv aplicabilă la data formulării acţiunii în instanţă, potrivit principiului tempus regit actum.20. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:- Art. 296^1: "(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 şi în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice are dreptul de a solicita instanţei de judecată, în condiţiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, constatarea nulităţii absolute a contractelor, pentru următoarele motive: a) autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei anunţ/invitaţii de participare, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă; b) au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 256^3 alin. (3); c) autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160; d) contractul de achiziţie publică, contractul de concesiune de lucrări publice sau contractul de concesiune de servicii a fost încheiat cu nerespectarea cerinţelor minime prevăzute de autoritatea contractantă în caietul de sarcini sau, deşi sunt respectate cerinţele respective, contractul a fost încheiat în condiţii mai puţin favorabile decât cele prevăzute în propunerile tehnică şi/sau financiară care au constituit oferta declarată câştigătoare; e) atunci când autoritatea contractantă urmăreşte dobândirea execuţiei unei lucrări, a unui serviciu sau a unui produs, fapt care ar încadra contractul respectiv fie în categoria contractelor de achiziţie publică, fie în categoria contractelor de concesiune de lucrări publice ori de concesiune de servicii, însă autoritatea contractantă încheie un alt tip de contract decât acestea sau nu încheie niciun contract, cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă; f) contractul de achiziţie publică, contractul de concesiune de lucrări publice sau contractul de concesiune de servicii a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 69^1. g) nerespectarea/modificarea criteriilor de calificare şi selecţie şi/sau a factorilor de evaluare prevăzute/prevăzuţi în cadrul invitaţiei/anunţului de participare; h) modificarea contractului a condus la diminuarea avantajelor şi, după caz, a factorilor de evaluare care au stat la baza declarării ofertei câştigătoare. (2) Litigiile la care face referire alin. (1) se soluţionează, de urgenţă şi cu precădere, de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 720^2-720^7 şi art. 720^9 din Codul de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător. (3) Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ. (4) În cazuri temeinic justificate, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, prin încheiere motivată dată cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului."21. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 135 - Economia.22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.23. Autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că prevederile criticate nu instituie un termen în interiorul căruia Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice poate introduce acţiuni în anularea unui contract de achiziţie publică, "fiind instituit în mod expres imprescriptibilitatea dreptului la acţiune", în condiţiile în care, cu privire la acţiunea în anulare aflată la dispoziţia unor terţi, a fost stabilită o limitare pentru exercitarea acestui drept, respectiv un termen expres de 30 de zile de la data publicării anunţului de atribuire şi maximum 6 luni atunci când anunţul nu a fost publicat [dispoziţiile art. 287^14]. De asemenea, autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate arată că prevederile criticate conţin motive suplimentare de nulitate ce pot fi invocate doar de către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, creându-se, astfel, două regimuri distincte în considerarea titularului dreptului la acţiune împotriva unui contract de achiziţie publică. În aceste condiţii, consideră că se aduce atingere prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi celor referitoare la economie.24. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a fost înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 4 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006. Totodată, este de menţionat că Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a fost înfiinţată prin reorganizarea Direcţiei de reglementare şi monitorizare a achiziţiilor publice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi a Serviciului achiziţii lucrări publice al Direcţiei generale achiziţii în lucrări publice şi infrastructură rurală din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.25. Prin atribuţiile încredinţate şi prin structura sa, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice îndeplineşte anumite funcţii, respectiv [art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005]: a) de elaborare a strategiei în domeniul achiziţiilor publice, în conformitate cu cerinţele acquis-ului comunitar; b) de reglementare a procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică; c) de monitorizare, analiză, evaluare şi supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică; d) de reprezentare a României în cadrul comitetelor consultative, grupurilor de lucru şi al reţelelor de comunicare, organizate de Comisia Europeană; e) de consiliere metodologică a autorităţilor contractante în procesul de atribuire a contractelor de achiziţie publică, cu rol de suport în aplicarea corectă a legislaţiei în acest domeniu; f) de iniţiere, organizare şi susţinere, prin personalul propriu, a cursurilor de perfecţionare şi instruire a personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care aplică dispoziţiile legale referitoare la achiziţiile publice.26. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii reglementează regimul juridic al contractului de achiziţie publică, al contractului de concesiune de lucrări publice şi al contractului de concesiune de servicii, procedurile de atribuire a acestor contracte, precum şi modalităţile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri [art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006].27. Scopul acestei ordonanţe de urgenţă îl constituie: promovarea concurenţei între operatorii economici; garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici; asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică; asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante [art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006]. Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: nediscriminarea; tratamentul egal; recunoaşterea reciprocă; transparenţa; proporţionalitatea; asumarea răspunderii [art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006].28. Având în vedere atât prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005, cât şi pe cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 şi art. 135 menţionate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.29. Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată. Or, termenele stabilite prin dispoziţiile art. 287^14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în interiorul cărora se poate cere constatarea nulităţii contractului, respectiv de 30 de zile de la data publicării anunţului de atribuire şi maximum 6 luni atunci când anunţul nu a fost publicat, se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza acestor prevederi, respectiv tuturor celor care au un interes să conteste contractul, respectiv "terţi".30. Or, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nu se află în aceeaşi situaţie, iar prevederile art. 296^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au o justificare rezonabilă, întrucât vin în completarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2005, care instituie ca principală atribuţie a acestei instituţii aceea de monitorizare, analiză, evaluare şi supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică. Ca atare, este justificată imprescriptibilitatea dreptului la acţiune al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a contractelor, pentru motive prevăzute expres de legislaţia în materie.31. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la economie, Curtea reţine că prevederile criticate sunt tocmai o expresie a celor statuate în art. 135 din Constituţie, statul având obligaţia să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.32. Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispoziţiilor art. 148 din Constituţie, Curtea observă că acestea sunt menţionate în susţinerile orale ale reprezentantului autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate în faţa Curţii Constituţionale. Or, invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată (Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008 sau Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Omnilogic" - S.R.L., cu sediul în Otopeni, în Dosarul nr. 3.794/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 296^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu--------