DECIZIE nr. 239 din 21 mai 2013referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 15 iulie 2013



    Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorIoana Marilena Chiorean - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Gabriela Rotariu în Dosarul nr. 1.028/39/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 71D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 22/2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.028/39/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta intimată Gabriela Rotariu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile şi art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii private, jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi dreptului comunitar.În acest sens, arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât creează o discriminare între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi alte categorii profesionale, cum ar fi militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, având aceleaşi interdicţii şi incompatibilităţi ca magistraţii şi consilierii Curţii de Conturi.Mai arată că, întrucât la data adoptării Legii nr. 119/2010 nu au fost abrogate prevederile corespunzătoare ale Legii nr. 567/2004 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 290/2005, acest fapt contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000.Astfel, consideră că Guvernul a acordat retroactiv grupe speciale de muncă militarilor şi poliţiştilor pentru a atenua scăderea cuantumului pensiilor pentru aceste categorii de persoane, în timp ce pentru alte categorii pensiile au fost diminuate în mod substanţial, fiind reduse în cuantum de 60-70%, afectând însăşi substanţa dreptului la pensie.Susţine că, prin prisma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 27 martie 2012, discriminarea este extinsă, întrucât consilierii Curţii de Conturi, fiind asimilaţi magistraţilor, urmează să revină la pensiile speciale. Prin similitudine cu considerentele acestei decizii, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor se află în aceeaşi situaţie, având aceleaşi interdicţii şi incompatibilităţi ca magistraţii şi consilierii Curţii de Conturi.Totodată, susţine că pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilită în considerarea atribuţiilor de serviciu, a incompatibilităţilor şi interdicţiilor aferente acestei categorii de personal din domeniul justiţiei. Aceasta constituie un bun actual, un drept de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât "reducerea substanţială a pensiei aflată în plată echivalează cu o expropriere, fiind încălcat dreptul la coerenţă legislativă, statutul legal şi predictibilitatea legii, dar şi speranţa legitimă".Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile şi art. 16 privind egalitatea în drepturi. În privinţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2012, apreciază că argumentarea acesteia nu se aplică la situaţia autorului excepţiei în calitate de personal auxiliar de specialitate al cărui statut nu poate fi similar cu cel al magistraţilor, chiar dacă şi această categorie profesională este supusă anumitor interdicţii şi incompatibilităţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] f) art. 68, art. 68^1 alin. (2) şi art. 68^2-68^4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile şi art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum şi prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 100 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 29 martie 2013, şi prin Decizia nr. 22 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 6 martie 2013, s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate din perspectiva aceloraşi critici, reţinând următoarele:Unele dintre criticile invocate se referă la dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, iar nu la dispoziţiile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010. Astfel, aşa cum arată înşişi autorii excepţiei, recalcularea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din justiţie s-a dispus prin art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010, fiind reglementată în detaliu prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, care făcuseră obiectul recalculării. Asupra constituţionalităţii acestor prevederi de lege Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, aşa cum sunt Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, ori Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012.Prin urmare, nu prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 sunt cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivităţii, astfel că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile şi la dreptul de proprietate raportată la aceste prevederi de lege. În plus, întrucât Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât în limine litis, nu-şi poate extinde, în prezenta cauză, analiza şi asupra dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 ori ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.Totodată, criticile referitoare la existenţa unui tratament juridic mai favorabil aplicabil anumitor categorii de persoane sub aspectul recalculării pensiilor de serviciu, aşa cum sunt cadrele militare şi poliţiştii, au în vedere conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, ale Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, ale Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010, respectiv ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011. Prin urmare, pentru aceleaşi raţiuni arătate mai sus, şi aceste critici de neconstituţionalitate au fost respinse.În ceea ce priveşte critica referitoare la conformitatea prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 - dispoziţii potrivit cărora este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative, iar, în cazul existenţei unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice -, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, eficacitatea normelor secundare emise în aplicarea legilor se află într-o strânsă legătură cu perioada de activitate a legii, neputându-se concepe supravieţuirea normei subordonate după abrogarea ori încetarea aplicabilităţii celei superioare. Pentru a evita însă orice confuzie cu privire la legislaţia în vigoare aplicabilă unei anumite materii, legiuitorul a prevăzut în art. 64 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 că, "Dacă o normă de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligaţie îi revine autorităţii care a emis prima actul". Chiar dacă abrogarea actelor normative secundare nu are loc în acelaşi timp cu abrogarea celor superioare, în aplicarea cărora au fost emise, nu se poate considera că ele continuă să îşi producă efectele, menţinând o reglementare paralelă, diferită de cea instituită prin noile prevederi în vigoare, superioare în ierarhia actelor normative.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, critică în contextul căreia s-a invocat Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea reţine că, în considerentele acestei decizii, a avut în vedere următoarele aspecte: a) după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor; b) autorul excepţiei a fost o persoană care a exercitat funcţia de consilier de conturi în cadrul Curţii de Conturi şi, în consecinţă, Curtea a analizat dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al consilierilor de conturi şi cel al magistraţilor; în cazul constatării existenţei unei asemenea similitudini, consilierii de conturi urmează a beneficia de un tratament juridic similar cu magistraţii în privinţa acordării beneficiului pensiei de serviciu; c) Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor, şi inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea unei pensii de serviciu consilierilor de conturi similar judecătorilor.Or, situaţia din prezenta cauză nu este similară, şi cu atât mai puţin identică, cu cea din decizia invocată de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia, Curtea neputând reţine considerentele respective în cauza de faţă. Astfel, statutul consilierilor de conturi este diferit de cel al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, aspect ce decurge în mod expres din prevederile constituţionale ale art. 140 alin. (1).Chiar dacă personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor este supus anumitor interdicţii şi incompatibilităţi, aceştia nu beneficiază de statutul magistraţilor în calitate de categorie generică, fapt ce rezultă din dispoziţiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.Totodată, Curtea - prin Decizia nr. 920 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2013, a reţinut că, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată cu privire la Cererea nr. 45.312/11 introdusă de Ana Maria Frimu împotriva României şi alte patru cereri, paragraful 44, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că măsurile adoptate de statul român prin prevederile Legii nr. 119/2010, cu toate că au presupus diminuări substanţiale ale cuantumurilor pensiilor de serviciu, corespund nevoii de a încadra aceste pensii într-un sistem general, care să atenueze discrepanţele existente între diferitele regimuri de pensionare şi să asigure un echilibru bugetar adecvat, nefiind nerezonabile sau disproporţionate, ca atare nu s-a reţinut încălcarea normelor convenţionale ca urmare a transformării pensiilor speciale în pensii contributive în sistemul public, ca urmare a adoptării Legii nr. 119/2010.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriela Rotariu în Dosarul nr. 1.028/39/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean------