DECIZIE nr. 209 din 29 aprilie 2013referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) şi art. 50 lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 15 iulie 2013



    Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAndreea Costin - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) şi art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Billa România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.869/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1536D/2012.Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 2 aprilie 2013, în prezenţa reprezentanţilor părţilor şi a Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. La această dată, Curtea a constatat că la şedinţa de deliberare nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbaterea cauzei, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi, în consecinţă, având în vedere prevederile art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a amânat pronunţarea pentru data de 3 aprilie, şi, ulterior, pentru acelaşi motiv, pentru datele de 4 şi, respectiv, 18 aprilie 2013. La această ultimă dată, Curtea, pentru aceleaşi motive, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a repus cauza pe rol pentru data de 29 aprilie 2013, ora 11,00.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Nicu Lupaşcu, iar pentru partea Consiliul Concurenţei, inspector de concurenţă Iulia Dăsculţu, cu delegaţii depuse la dosar.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care precizează că îşi menţine concluziile prezentate în şedinţa publică din 2 aprilie 2013 şi nu mai are nimic de adăugat la acestea, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, soluţia legislativă criticată a fost preluată de textele legale în formula actuală, dispoziţiile legale criticate au legătură cu soluţionarea cauzei şi are în vedere şi art. 15 din Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, modificările aduse Legii concurenţei fiindu-le mai favorabile. Pe fondul excepţiei arată că dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996 dispune sancţionarea aceluiaşi tip de faptă contravenţională în raport cu limitele de amendă diferenţiate, iar în ceea ce priveşte art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996 arată că în temeiul acestuia nu poate fi obligat să furnizeze date dacă nu este implicat într-o anchetă. Reprezentantul părţii Consiliului Concurenţei precizează, de asemenea, că îşi menţine concluziile prezentate în şedinţa publică din 2 aprilie 2013 în sensul inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta trebuind să poarte asupra prevederilor legale în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei de furnizare de informaţii inexacte sau incomplete la solicitările autorităţii de concurenţă, adresate societăţii în cadrul investigaţiei pentru cunoaşterea sectorului comercializării produselor alimentare. În cazul în care nu va fi reţinută inadmisibilitatea excepţiei, pe fond susţine respingerea acesteia, având în vedere că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale.În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Mai arată că instanţa de fond a sesizat Curtea Constituţională cu prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) şi art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare în prezent, deoarece acestea au legătură cu soluţionarea cauzei, atâta vreme cât petenta a invocat principiul aplicării legii contravenţionale mai favorabile. Pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.869/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) şi art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Billa România" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 50 lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, text legal în vigoare la data 10 septembrie 2008.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece procedura de investigare administrativ jurisdicţională nu poate fi desfăşurată în afara garanţiilor conferite de legislaţia internă şi cea europeană referitoare la garantarea dreptului la apărare. Dreptul la apărare al agentului comercial nu este un drept abstract, ci trebuie să fie real şi efectiv, condiţii ce implică în mod direct şi nemijlocit dreptul agentului de a nu se autoincrimina în măsura în care investigatorul îi solicită, în temeiul art. 35 din Legea nr. 21/1996, informaţii şi/sau documente privind activitatea sa economică.A mai arătat că incriminarea faptei prevăzute de art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996 este neconstituţională în raport cu art. 24 din Constituţie care recunoaşte expres dreptul la apărare, cât şi dreptul de a nu se autoincrimina prin furnizarea unor date şi documente compromiţătoare. Din acest punct de vedere, agentul economic care nu oferă informaţii sau date compromiţătoare pentru sine la cererea expresă a investigatorului raportor nu poate fi sancţionat contravenţional, ci, eventual, la sfârşitul investigaţiei, nesinceritatea sau atitudinea de obstrucţionare a investigaţiei putând fi criterii de individualizare a sancţiunii. În acest sens, face o paralelă cu procedura în materie penală, unde inculpatul sau martorul (potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului) nu poate fi sancţionat pe parcursul anchetei faţă de declaraţiile sau apărările pe care înţelege să şi le facă ci, întotdeauna la sfârşitul procedurii sinceritatea constituie un element de individualizare a sancţiunii aplicate.Referitor la neconstituţionalitatea art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996, autorul arată că această prevedere este neconstituţională, întrucât contravine principiului constituţional al egalităţii în faţa legii prin aceea că agenţii economici sunt sancţionaţi pentru săvârşirea aceluiaşi tip de faptă prin aplicarea de amenzi diferite stabilite prin raportare la un criteriu subiectiv.Discriminarea dintre agenţii economici ce au refuzat comunicarea unor informaţii sau au oferit informaţii eronate inspectorului de concurenţă asupra unor date sau documente solicitate în cadrul unei investigaţii se realizează prin stabilirea cuantumului amenzii prin raportare la criteriul subiectiv al cifrei de afaceri totale din anul financiar anterior sancţionării contravenientului. Agentul comercial având o cifră de afaceri mai mare are limite minime-maxime de amendă mai mari decât un alt agent cu o cifră de afaceri mai mică, deşi ambele societăţi comerciale au săvârşit acelaşi tip de faptă contravenţională ce prezintă acelaşi tip de pericol social. Prin urmare, săvârşirea aceluiaşi tip de contravenţie conferă agenţilor comerciali o poziţie juridică similară, însă aceştia beneficiază de un tratament diferit prin stabilirea unor limite de pedeapsă mai mari şi prin aplicarea procentului de 1% în raport cu criteriul subiectiv ce ţine de contravenient. Autorul mai arată că dispoziţia legală nu sancţionează un comportament anticoncurenţial, ci sancţionează un comportament ilicit, respectiv nesinceritatea agenţilor economici faţă de inspectorii de concurenţă, iar în aceste condiţii cifra de afaceri a contravenientului nu are a face nimic cu sancţionarea nesincerităţii agentului economic. De asemenea, a învederat că sancţionarea diferită a agenţilor economici prin stabilirea subiectivă a limitei amenzii prin raportare la cifra de afaceri este neconstituţională şi în raport cu dispoziţiile art. 44 şi 136 din Constituţie, deoarece afectează dreptul de proprietate al contravenientului, criteriul averii neputând constitui un criteriu de diferenţiere a agenţilor economici şi prin urmare nici de stabilire a limitelor legale a cuantumului amenzii.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată prin raportare la jurisprudenţa Curţii Constituţionale relevată în cuprinsul deciziilor nr. 5 din 10 ianuarie 2006 şi nr. 116 din 3 februarie 2009.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996. În realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în constituie art. 35 alin. (1) lit. a) şi art. 50 lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2010, şi art. I pct. 31 din Legea nr. 149/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 11 iulie 2011, care au următorul cuprins:- Art. 35 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea analizării plângerilor formulate potrivit art. 34 lit. b) şi a notificărilor privind concentrările economice, precum şi în exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 26 alin. (1), inspectorii de concurenţă, indicând temeiul legal, scopul, termenele, precum şi sancţiunile prevăzute, după caz, la art. 50 lit. a) şi b), art. 50^1 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 54 alin. (1) lit. e), pot solicita informaţiile şi documentele care le sunt necesare: a) întreprinderilor şi asociaţiilor de întreprinderi; [...]"- Art. 50 lit. b): "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi ori asociaţii de întreprinderi: [...] b) furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 35 alin. (1) lit. a);".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (5) privind proprietatea.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţională reţine următoarele:Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu privind soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal din 10 septembrie 2008 prin care Consiliul Concurenţei a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 35 şi a sancţionat cu amendă în temeiul art. 50 lit. c) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, pentru furnizarea de informaţii incomplete la o cerere formulată de către autoritatea de concurenţă în temeiul art. 35 din lege.Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea observă că normele legale criticate în formularea actuală nu erau în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat în cauza de fond.Astfel, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenţie din anul 2008, prevederile art. 35 şi art. 50 din Legea concurenţei nr. 21/1996 au fost modificate şi completate prin art. I pct. 27 şi 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2010 privind modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 149/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 11 iulie 2011.Din analiza dispoziţiilor legale care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare, şi a celor în vigoare în prezent, reiese că, faţă de forma anterioară, forma în vigoare în prezent a art. 35 din Legea concurenţei nr. 21/1996 a suferit modificări, atât în ceea ce priveşte menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină solicitările pentru furnizare de informaţii formulate de Consiliul Concurenţei, subiecţii cărora li se pot adresa, cât şi în ceea ce priveşte cadrul procedural în care astfel de solicitări pot fi formulate de Consiliul Concurenţei. În ceea ce priveşte art. 50 lit. c), în prezent art. 50 lit. b), din Legea concurenţei nr. 21/1996, acesta a suferit modificări în ceea ce priveşte atât sancţiunea aplicată, în sensul că în forma în vigoare în prezent faţă de forma în vigoare la data încheierii procesului-verbal de contravenţie, s-a prevăzut o limită minimă a amenzii, de 0,1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancţionării, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al contravenţiei, în sensul că au fost introduse şi informaţiile care induc în eroare; de asemenea, s-a prevăzut expres săvârşirea contravenţiei cu intenţie sau din culpă.Astfel, Curtea reţine că autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea unor prevederi care nu erau în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat în cauza pendinte, invocând legea nouă în faţa instanţelor de control judiciar din perspectiva aplicării principiului legii contravenţionale mai favorabile, considerând că dispoziţiile legale în vigoare în prezent îi sunt mai favorabile sub aspect sancţionatoriu faţă de legea veche, deoarece prevăd o limită minimă a amenzii, care la data încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu era prevăzută.În acest caz, instanţa de fond are obligaţia să analizeze solicitarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, respectiv aplicarea dispoziţiilor legale din Legea concurenţei nr. 21/1996 în vigoare în prezent, iar nu cele în vigoare la momentul sancţionării.În această situaţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost prematur formulată, aplicarea în cauza pendinte a dispoziţiilor legale criticate ţine de interpretarea şi aplicarea legii în timp, ceea ce constituie atributul exclusiv al instanţei de judecată, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.În consecinţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) şi art. 50 lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996 nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată, deoarece autorul nu critică textele de lege prin care a fost incriminată fapta comisă, ci critică dispoziţiile legale mai favorabile, dar a căror aplicabilitate în cauză nu a fost stabilită de instanţa de fond (a se vedea, cu privire la competenţa instanţei de a stabili aplicabilitatea în cauză a legii contravenţionale mai favorabile, Decizia nr. 281 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 14 mai 2012).Aşadar, Curtea reţine că excepţia nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) şi art. 50 lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Billa România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.869/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin-------