DECIZIE nr. 708 din 5 iulie 2012referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 24 august 2012



    Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorValentina Bărbăţeanu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 3.678/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 254D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 255D/2012, nr. 267D/2012 - nr. 270D/2012, nr. 284D/2012, nr. 291D/2012 şi nr. 294D/2012-nr. 297D/2012, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate a aceleiaşi legi, excepţii ridicate de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani, în numele unor membri ai acestuia, în dosarele nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 şi nr. 3.628/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 255D/2012, nr. 267D/2012-nr. 270D/2012, nr. 284D/2012, nr. 291D/2012 şi nr. 294D/2012- nr. 297D/2012 la Dosarul nr. 254D/2012, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, apreciind că motivările excepţiei nu cuprind elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 15 noiembrie 2011, 5 decembrie 2011, 6 decembrie 2011 şi 12 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.678/40/2011, nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 şi nr. 3.628/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani, în numele unor membri ai acestuia, în litigii de muncă având ca obiect restituirea sumelor aferente drepturilor salariale reţinute în temeiul art. 1 alin. (1) din legea criticată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 încalcă prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie care consfinţesc obligativitatea contractelor colective de muncă, invocând, în acest sens, contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în învăţământ care garantează dreptul la încasarea unui salariu nediminuat cel puţin pe tot parcursul anului 2010. Precizează că, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex care include şi dreptul la salariu.În ceea ce priveşte Legea nr. 118/2010 în ansamblul său, susţine că, din studierea modului de promulgare şi de intrare în vigoare a acesteia, rezultă că nesocoteşte dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie, ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Arată că, după pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010, prin care a fost parţial admisă obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, proiectul legii a fost retransmis Parlamentului şi, după efectuarea de către acesta a modificărilor necesare punerii de acord cu decizia Curţii, legea a fost adoptată în şedinţa comună din 29 iunie 2010 şi a fost promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată de Parlament, deşi, conform art. 15 din Legea nr. 47/1992, ar fi trebuit promulgată abia după două zile de la acest moment, în măsura în care nu se invoca nicio altă obiecţie de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, în data de 30 iunie 2010, un număr de 40 de senatori a depus la Curtea Constituţională o sesizare de neconstituţionalitate pe care Curtea a analizat-o prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, fără să o respingă ca inadmisibilă, în ciuda faptului că legea fusese deja promulgată.În fine, autorul excepţiei critică întinderea în timp a efectelor Legii nr. 118/2010, în condiţiile în care aceasta trebuia să îşi producă efectele doar până la 1 ianuarie 2011, dată la care, însă, măsura diminuării cu un sfert a salariilor (echivalentă cu suprimarea unei săptămâni de lucru dintr-o lună) nu a încetat, salariile nerevenind la cuantumurile iniţiale. Arată că, deşi Legea nr. 118/2010 iniţial a fost considerată constituţională prin prisma caracterului temporar al măsurilor de austeritate, a devenit neconstituţională prin perpetuarea şi permanentizarea acestor măsuri, care au ajuns să aducă atingere substanţei dreptului de proprietate asupra salariului.Tribunalul Botoşani - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar criticile au fost pe larg analizate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010, nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 975 din 7 iulie 2010 şi nr. 1.155 din 13 septembrie 2011.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că legea criticată este constituţională, precizând că îşi menţine punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.409D/2011 al Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată, îl constituie prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, deşi instanţa a reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare doar Legea nr. 118/2010 în ansamblul său. Curtea va reţine ca obiect al excepţiei atât legea, în ansamblul său, cât şi articolul menţionat, care are următorul conţinut: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."În opinia autorului excepţiei, legea criticată, precum şi art. 1 alin. (1) din aceasta contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (5), art. 147 alin. (2) privind deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, invocă şi prevederile art. 1 privind protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care conţin garanţii privind protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, că prevederile Legii nr. 118/2010 referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente, şi anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor legale criticate.Totodată, Curtea constată că a mai examinat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 118/2010 şi, în mod special, a art. 1 alin. (1) din aceasta, prin prisma unor argumente similare şi din perspectiva aceloraşi texte constituţionale şi convenţionale.Astfel, în ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la procedura de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010, şi anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra unei legi anterior promulgării, prin Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, Curtea Constituţională a reţinut că a mai analizat o situaţie similară prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, reţinând, de principiu, că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii.Faţă de criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 146 lit. a) şi a art. 147 alin. (2) din Constituţie din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii unei legi înainte de promulgare, Curtea a observat, prin aceeaşi Decizie nr. 365 din 24 aprilie 2012, faptul că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conţine o referire expresă asupra acestui termen. Pentru situaţia în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituţia prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Preşedintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci şi pentru situaţia în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2), că, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. Potrivit aceleiaşi norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile. Aceeaşi soluţie juridică se regăseşte şi la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, Curtea a reţinut că natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie.Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci similare celor formulate de autorul prezentei excepţii, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securităţii naţionale", noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţată prin deciziile citate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, şi, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 3.678/40/2011, nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 şi nr. 3.628/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu-------