CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (*republicat*)(Legea nr. 134/2010 republicată**)
Publicat înÂ
MONITORUL OFICIAL I nr. 545 din 3 august 2012
--------- Notă *) Republicat în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 134/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, a fost modificată ÅŸi completată prin Legea nr. 76/2012 ÅŸi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 3 august 2012.  + Titlul PRELIMINAR Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă ÅŸi principiile fundamentale ale procesului civil  + Capitolul I Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă  + Articolul 1Obiectul ÅŸi scopul Codului de procedură civilă (1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileÅŸte regulile de competenţă ÅŸi de judecare a cauzelor civile, precum ÅŸi cele de executare a hotărârilor instanÅ£elor ÅŸi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiÅ£iei în materie civilă. (2) ÃŽn înfăptuirea justiÅ£iei, instanÅ£ele judecătoreÅŸti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor ÅŸi intereselor legitime ale persoanelor fizice ÅŸi persoanelor juridice, aplicarea legii ÅŸi garantarea supremaÅ£iei acesteia.  + Articolul 2Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă (1) DispoziÅ£iile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispoziÅ£iile prezentului cod se aplică ÅŸi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziÅ£ii contrare.  + Articolul 3Aplicarea prioritară a tratatelor internaÅ£ionale privitoare la drepturile omului (1) ÃŽn materiile reglementate de prezentul cod, dispoziÅ£iile privind drepturile ÅŸi libertăţile persoanelor vor fi interpretate ÅŸi aplicate în concordanţă cu ConstituÅ£ia, DeclaraÅ£ia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele ÅŸi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanÅ£e între pactele ÅŸi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, ÅŸi prezentul cod, au prioritate reglementările internaÅ£ionale, cu excepÅ£ia cazului în care prezentul cod conÅ£ine dispoziÅ£ii mai favorabile.  + Articolul 4Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii EuropeneÃŽn materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părÅ£ilor.  + Capitolul II Principiile fundamentale ale procesului civil  + Articolul 5ÃŽndatoriri privind primirea ÅŸi soluÅ£ionarea cererilor (1) Judecătorii au îndatorirea să primească ÅŸi să soluÅ£ioneze orice cerere de competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti, potrivit legii. (2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. (3) ÃŽn cazul în care o pricină nu poate fi soluÅ£ionată nici în baza legii, nici a uzanÅ£elor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziÅ£iilor legale privitoare la situaÅ£ii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanÅ£ele acesteia ÅŸi Å£inând seama de cerinÅ£ele echităţii. (4) Este interzis judecătorului să stabilească dispoziÅ£ii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.  + Articolul 6Dreptul la un proces echitabil, în termen optim ÅŸi previzibil (1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim ÅŸi previzibil, de către o instanţă independentă, imparÅ£ială ÅŸi stabilită de lege. ÃŽn acest scop, instanÅ£a este datoare să dispună toate măsurile permise de lege ÅŸi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în faza executării silite.  + Articolul 7Legalitatea (1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziÅ£iile legii. (2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziÅ£iilor legii privind realizarea drepturilor ÅŸi îndeplinirea obligaÅ£iilor părÅ£ilor din proces.  + Articolul 8EgalitateaÃŽn procesul civil părÅ£ilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal ÅŸi fără discriminări.  + Articolul 9Dreptul de dispoziÅ£ie al părÅ£ilor (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaÅ£ii ori a unei autorităţi sau instituÅ£ii publice ori de interes public. (2) Obiectul ÅŸi limitele procesului sunt stabilite prin cererile ÅŸi apărările părÅ£ilor. (3) ÃŽn condiÅ£iile legii, partea poate, după caz, renunÅ£a la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuÅŸi dreptul pretins, poate recunoaÅŸte pretenÅ£iile părÅ£ii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunÅ£a la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.  + Articolul 10ObligaÅ£iile părÅ£ilor în desfăşurarea procesului (1) PărÅ£ile au obligaÅ£ia să îndeplinească actele de procedură în condiÅ£iile, ordinea ÅŸi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenÅ£iile ÅŸi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. (2) Dacă o parte deÅ£ine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părÅ£i sau din oficiu, să dispună înfăţiÅŸarea acestuia, sub sancÅ£iunea plăţii unei amenzi judiciare.  + Articolul 11ObligaÅ£iile terÅ£ilor în desfăşurarea procesuluiOrice persoană este obligată, în condiÅ£iile legii, să sprijine realizarea justiÅ£iei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaÅ£ii poate fi constrâns să o execute sub sancÅ£iunea plăţii unei amenzi judiciare ÅŸi, dacă este cazul, a unor daune-interese.  + Articolul 12Buna-credinţă (1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege ÅŸi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părÅ£i. (2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale ÅŸi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, ÅŸi la plata unei amenzi judiciare. (3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineÅŸte cu bună-credinţă obligaÅ£iile procesuale răspunde potrivit alin. (2).  + Articolul 13Dreptul la apărare (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) PărÅ£ile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiÅ£iile legii. ÃŽn recurs, cererile ÅŸi concluziile părÅ£ilor nu pot fi formulate ÅŸi susÅ£inute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care partea sau mandatarul acesteia, soÅ£ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenÅ£iată în drept. (3) PărÅ£ilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoÅŸtinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susÅ£inerile în scris ÅŸi oral ÅŸi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiÅ£iilor prevăzute de lege. (4) InstanÅ£a poate dispune înfăţiÅŸarea în persoană a părÅ£ilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.  + Articolul 14Contradictorialitatea (1) InstanÅ£a nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţiÅŸarea părÅ£ilor, dacă legea nu prevede altfel. (2) PărÅ£ile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc ÅŸi în timp util, direct sau prin intermediul instanÅ£ei, după caz, motivele de fapt ÅŸi de drept pe care îşi întemeiază pretenÅ£iile ÅŸi apărările, precum ÅŸi mijloacele de probă de care înÅ£eleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. (3) PărÅ£ile au obligaÅ£ia de a expune situaÅ£ia de fapt la care se referă pretenÅ£iile ÅŸi apărările lor în mod corect ÅŸi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. PărÅ£ile au obligaÅ£ia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaÅ£iile părÅ£ii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. (4) PărÅ£ile au dreptul de a discuta ÅŸi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu. (5) InstanÅ£a este obligată, în orice proces, să supună discuÅ£iei părÅ£ilor toate cererile, excepÅ£iile ÅŸi împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) InstanÅ£a îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt ÅŸi de drept, pe explicaÅ£ii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.  + Articolul 15OralitateaProcesele se dezbat oral, cu excepÅ£ia cazului în care legea dispune altfel sau când părÅ£ile solicită expres instanÅ£ei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.  + Articolul 16NemijlocireaProbele se administrează de către instanÅ£a care judecă procesul, cu excepÅ£ia cazurilor în care legea stabileÅŸte altfel.  + Articolul 17PublicitateaÅžedinÅ£ele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.  + Articolul 18Limba desfăşurării procesului (1) Procesul civil se desfăşoară în limba română. (2) Cetăţenii români aparÅ£inând minorităţilor naÅ£ionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faÅ£a instanÅ£elor de judecată, în condiÅ£iile legii. (3) Cetăţenii străini ÅŸi apatrizii care nu înÅ£eleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de toate actele ÅŸi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă ÅŸi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel. (4) Cererile ÅŸi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.  + Articolul 19ContinuitateaJudecătorul învestit cu soluÅ£ionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 20Respectarea principiilor fundamentaleJudecătorul are îndatorirea să asigure respectarea ÅŸi să respecte el însuÅŸi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancÅ£iunile prevăzute de lege.  + Articolul 21ÃŽncercarea de împăcare a părÅ£ilor (1) Judecătorul va recomanda părÅ£ilor soluÅ£ionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. (2) ÃŽn tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părÅ£ilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.  + Articolul 22Rolul judecătorului în aflarea adevărului (1) Judecătorul soluÅ£ionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greÅŸeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor ÅŸi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice ÅŸi legale. ÃŽn acest scop, cu privire la situaÅ£ia de fapt ÅŸi motivarea în drept pe care părÅ£ile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaÅ£ii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menÅ£ionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum ÅŸi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părÅ£ile se împotrivesc. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiÅ£iile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunÅ£a la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenÅ£iile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacÅ£ie. (4) Judecătorul dă sau restabileÅŸte calificarea juridică a actelor ÅŸi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părÅ£ile le-au dat o altă denumire. ÃŽn acest caz judecătorul este obligat să pună în discuÅ£ia părÅ£ilor calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părÅ£ile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică ÅŸi motivele de drept asupra cărora au înÅ£eles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunÅ£e asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. (7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să Å£ină seama de toate circumstanÅ£ele cauzei, judecătorul va Å£ine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinÅ£ele echităţii ÅŸi de buna-credinţă.  + Articolul 23Respectul cuvenit justiÅ£iei (1) Cei prezenÅ£i la ÅŸedinÅ£a de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă ÅŸi să nu tulbure buna desfăşurare a ÅŸedinÅ£ei de judecată. (2) PreÅŸedintele veghează ca ordinea ÅŸi solemnitatea ÅŸedinÅ£ei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.  + Capitolul III Aplicarea legii de procedură civilă  + Articolul 24Legea aplicabilă proceselor noiDispoziÅ£iile legii noi de procedură se aplică numai proceselor ÅŸi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.  + Articolul 25Legea aplicabilă proceselor în curs (1) Procesele în curs de judecată, precum ÅŸi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. (2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenÅ£ei instanÅ£elor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanÅ£e, potrivit legii sub care au început. ÃŽn caz de trimitere spre rejudecare, dispoziÅ£iile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile. (3) ÃŽn cazul în care instanÅ£a învestită este desfiinÅ£ată, dosarele se vor trimite din oficiu instanÅ£ei competente potrivit legii noi. DispoziÅ£iile alin. (1) rămân aplicabile.  + Articolul 26Legea aplicabilă mijloacelor de probă (1) Legea care guvernează condiÅ£iile de admisibilitate ÅŸi puterea doveditoare a probelor preconstituite ÅŸi a prezumÅ£iilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârÅŸirii faptelor juridice care fac obiectul probaÅ£iunii. (2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.  + Articolul 27Legea aplicabilă hotărârilorHotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor ÅŸi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.  + Articolul 28Teritorialitatea legii de procedură (1) DispoziÅ£iile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanÅ£ele române, sub rezerva unor dispoziÅ£ii legale contrare. (2) ÃŽn cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.  + Cartea I DispoziÅ£ii generale  + Titlul I AcÅ£iunea civilă  + Articolul 29NoÅ£iuneAcÅ£iunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecÅ£ia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părÅ£i sau a unei alte situaÅ£ii juridice, precum ÅŸi pentru asigurarea apărării părÅ£ilor în proces.  + Articolul 30Cereri în justiÅ£ie (1) Oricine are o pretenÅ£ie împotriva unei alte persoane ori urmăreÅŸte soluÅ£ionarea în justiÅ£ie a unei situaÅ£ii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanÅ£ei competente. (2) Cererile în justiÅ£ie sunt principale, accesorii, adiÅ£ionale ÅŸi incidentale. (3) Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât ÅŸi capete de cerere accesorii. (4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluÅ£ionare depinde de soluÅ£ia dată unui capăt de cerere principal. (5) Constituie cerere adiÅ£ională acea cerere prin care o parte modifică pretenÅ£iile sale anterioare. (6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.  + Articolul 31ApărăriApărările formulate în justiÅ£ie pot fi de fond sau procedurale.  + Articolul 32CondiÅ£ii de exercitare a acÅ£iunii civile (1) Orice cerere poate fi formulată ÅŸi susÅ£inută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiÅ£iile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenÅ£ie; d) justifică un interes. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, ÅŸi în cazul apărărilor.  + Articolul 33Interesul de a acÅ£ionaInteresul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut ÅŸi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut ÅŸi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninÅ£at sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente ÅŸi care nu s-ar putea repara.  + Articolul 34Realizarea drepturilor afectate de un termen (1) Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen. (2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligaÅ£iei de întreÅ£inere sau a altei prestaÅ£ii periodice. (3) Pot fi încuviinÅ£ate, înainte de împlinirea termenului, ÅŸi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaÅ£ii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aÅŸtepta împlinirea termenului.  + Articolul 35Constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui dreptCel care are interes poate să ceară constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.  + Articolul 36Calitatea procesualăCalitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părÅ£i ÅŸi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. ExistenÅ£a sau inexistenÅ£a drepturilor ÅŸi a obligaÅ£iilor afirmate constituie o chestiune de fond.  + Articolul 37Legitimarea procesuală a altor persoaneÃŽn cazurile ÅŸi condiÅ£iile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări ÅŸi de persoane, organizaÅ£ii, instituÅ£ii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acÅ£ionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaÅ£ii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.  + Articolul 38Transmiterea calităţii procesualeCalitatea de parte se poate transmite legal sau convenÅ£ional, ca urmare a transmisiunii, în condiÅ£iile legii, a drepturilor ori situaÅ£iilor juridice deduse judecăţii.  + Articolul 39SituaÅ£ia procesuală a înstrăinătorului ÅŸi a succesorilor săi (1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părÅ£ile iniÅ£iale. Dacă însă transferul este făcut, în condiÅ£iile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz. (2) ÃŽn toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoÅŸtinţă de existenÅ£a procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. ÃŽn acest caz, instanÅ£a va decide, după împrejurări ÅŸi Å£inând seama de poziÅ£ia celorlalte părÅ£i, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză. (3) Hotărârea pronunÅ£ată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte ÅŸi contra succesorului cu titlu particular ÅŸi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepÅ£ia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă ÅŸi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.  + Articolul 40SancÅ£iunea încălcării condiÅ£iilor de exercitare a acÅ£iunii civile (1) Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanÅ£a va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz. (2) ÃŽncălcarea dispoziÅ£iilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea ÅŸi a altor sancÅ£iuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.  + Titlul II ParticipanÅ£ii la procesul civil  + Capitolul I Judecătorul. Incompatibilitatea  + Articolul 41Cazuri de incompatibilitate absolută (1) Judecătorul care a pronunÅ£at o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluÅ£ionat cauza nu poate judeca aceeaÅŸi pricină în apel, recurs, contestaÅ£ie în anulare sau revizuire ÅŸi nici după trimiterea spre rejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaÅŸi cauză.  + Articolul 42Alte cazuri de incompatibilitate absolută (1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaÅ£ii:1. când ÅŸi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluÅ£ie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuÅ£ia părÅ£ilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) ÅŸi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soÅ£ul său, ascendenÅ£ii ori descendenÅ£ii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;3. când este soÅ£, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părÅ£i sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soÅ£ului uneia dintre aceste persoane;4. când soÅ£ul sau fostul său soÅ£ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părÅ£i;5. dacă el, soÅ£ul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părÅ£i într-un proces care se judecă la instanÅ£a la care una dintre părÅ£i este judecător;6. dacă între el, soÅ£ul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, ÅŸi una dintre părÅ£i a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. ÃŽn cazul plângerilor penale formulate de părÅ£i în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaÅ£ia punerii în miÅŸcare a acÅ£iunii penale împotriva sa;7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părÅ£i;8. dacă el, soÅ£ul său, ascendenÅ£ii ori descendenÅ£ii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părÅ£i;9. dacă el, soÅ£ul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaÅ£ii de duÅŸmănie cu una dintre părÅ£i, soÅ£ul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;10. dacă, atunci când este învestit cu soluÅ£ionarea unei căi de atac, soÅ£ul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaÅŸi pricini înaintea altei instanÅ£e;11. dacă este soÅ£ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;12. dacă soÅ£ul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaÅŸi pricină înaintea altei instanÅ£e;13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparÅ£ialitatea sa. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) privitoare la soÅ£ se aplică ÅŸi în cazul concubinilor.  + Articolul 43AbÅ£inerea (1) ÃŽnainte de primul termen de judecată grefierul de ÅŸedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 ÅŸi, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător. (2) Judecătorul care ÅŸtie că există un motiv de incompatibilitate în privinÅ£a sa este obligat să se abÅ£ină de la judecarea pricinii. (3) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenÅ£a cazului de incompatibilitate sau verbal în ÅŸedinţă, fiind consemnată în încheiere.  + Articolul 44Recuzarea (1) Judecătorul aflat într-o situaÅ£ie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părÅ£i înainte de începerea oricărei dezbateri. (2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.  + Articolul 45Invocarea incompatibilităţii absoluteÃŽn cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abÅ£inut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.  + Articolul 46Judecătorii care pot fi recuzaÅ£iPot fi recuzaÅ£i numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluÅ£ionare.  + Articolul 47Cererea de recuzare. CondiÅ£ii (1) Cererea de recuzare se poate face verbal în ÅŸedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate ÅŸi probele de care partea înÅ£elege să se folosească. (2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 ÅŸi 42. (3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alÅ£i judecători decât cei prevăzuÅ£i la art. 46, precum ÅŸi cererea îndreptată împotriva aceluiaÅŸi judecător pentru acelaÅŸi motiv de incompatibilitate. (4) Nerespectarea condiÅ£iilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. ÃŽn acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.  + Articolul 48AbÅ£inerea judecătorului recuzat (1) Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abÅ£ine. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se soluÅ£ionează cu prioritate. (3) ÃŽn caz de admitere a declaraÅ£iei de abÅ£inere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaÅŸi încheiere, ca rămasă fără obiect. (4) ÃŽn cazul în care declaraÅ£ia de abÅ£inere se respinge, prin aceeaÅŸi încheiere instanÅ£a se va pronunÅ£a ÅŸi asupra cererii de recuzare.  + Articolul 49Starea cauzei până la soluÅ£ionarea cererii (1) Până la soluÅ£ionarea declaraÅ£iei de abÅ£inere nu se va face niciun act de procedură în cauză. (2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunÅ£area soluÅ£iei în cauză nu poate avea loc decât după soluÅ£ionarea cererii de recuzare.  + Articolul 50Compunerea completului de judecată (1) AbÅ£inerea sau recuzarea se soluÅ£ionează de un alt complet al instanÅ£ei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abÅ£ine. DispoziÅ£iile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile. (2) Când, din pricina abÅ£inerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanÅ£a ierarhic superioară.  + Articolul 51Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau a recuzării (1) InstanÅ£a hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenÅ£a părÅ£ilor ÅŸi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abÅ£ine, numai dacă apreciază că este necesar. ÃŽn aceleaÅŸi condiÅ£ii, instanÅ£a va putea asculta ÅŸi părÅ£ile. (2) ÃŽn cazul în care la acelaÅŸi termen s-au formulat cereri de recuzare ÅŸi de abÅ£inere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună. (3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare. (4) ÃŽn cazul admiterii abÅ£inerii sau recuzării întemeiate pe dispoziÅ£iile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanÅ£a va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii. (5) AbÅ£inerea sau recuzarea se soluÅ£ionează printr-o încheiere care se pronunţă în ÅŸedinţă publică. (6) Dacă abÅ£inerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. ÃŽn acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.  + Articolul 52Procedura de soluÅ£ionare de către instanÅ£a superioară (1) InstanÅ£a superioară învestită cu judecarea abÅ£inerii sau recuzării în situaÅ£ia prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaÅŸi grad din circumscripÅ£ia sa. (2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanÅ£ei inferioare.  + Articolul 53Căi de atac (1) ÃŽncheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părÅ£i, odată cu hotărârea prin care s-a soluÅ£ionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanÅ£a ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. (2) ÃŽncheierea prin care s-a încuviinÅ£at sau s-a respins abÅ£inerea, cea prin care s-a încuviinÅ£at recuzarea, precum ÅŸi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac. (3) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanÅ£a de apel constată că recuzarea a fost în mod greÅŸit respinsă, reface toate actele de procedură ÅŸi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanÅ£a de recurs constată că recuzarea a fost greÅŸit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanÅ£a de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.  + Articolul 54Incompatibilitatea altor participanÅ£iDispoziÅ£iile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător ÅŸi procurorilor, magistraÅ£ilor-asistenÅ£i, asistenÅ£ilor judiciari ÅŸi grefierilor.  + Capitolul II PărÅ£ile  + Articolul 55EnumerareSunt părÅ£i reclamantul ÅŸi pârâtul, precum ÅŸi, în condiÅ£iile legii, terÅ£ele persoane care intervin voluntar sau forÅ£at în proces.  + SecÅ£iunea 1 FolosinÅ£a ÅŸi exerciÅ£iul drepturilor procedurale  + Articolul 56Capacitatea procesuală de folosinţă (1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinÅ£a drepturilor civile. (2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaÅ£iile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. (3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.  + Articolul 57Capacitatea procesuală de exerciÅ£iu (1) Cel care are calitatea de parte îşi poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepÅ£ia cazurilor în care legea prevede altfel. (2) Partea care nu are exerciÅ£iul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiÅ£iile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare. (3) Lipsa capacităţii de exerciÅ£iu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului. (4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciÅ£iul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte. (5) Când instanÅ£a constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciÅ£iu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui. (6) DispoziÅ£iile alin. (5) se aplică în mod corespunzător ÅŸi persoanelor cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă.  + Articolul 58Curatela specială (1) ÃŽn caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciÅ£iu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanÅ£a, la cererea părÅ£ii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanÅ£a va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal ÅŸi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică în mod corespunzător ÅŸi persoanelor cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanÅ£a care judecă procesul, dintre avocaÅ£ii anume desemnaÅ£i în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile ÅŸi obligaÅ£iile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. (4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată ÅŸi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, Å£inându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraÅ£ia va putea fi majorată.  + SecÅ£iunea a 2-a Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte  + Articolul 59CondiÅ£ii de existenţăMai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaÅ£ie comună, dacă drepturile sau obligaÅ£iile lor au aceeaÅŸi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.  + Articolul 60Regimul juridic al coparticipării procesuale (1) Actele de procedură, apărările ÅŸi concluziile unuia dintre reclamanÅ£i sau pârâţi nu le pot profita celorlalÅ£i ÅŸi nici nu îi pot prejudicia. (2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziÅ£ii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanÅ£ilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinÅ£ate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită ÅŸi celorlalÅ£i. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalÅ£i, se va Å£ine seama de actele cele mai favorabile. (3) ReclamanÅ£ii sau pârâţii care nu s-au înfăţiÅŸat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuÅŸi să fie citaÅ£i, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoÅŸtinţă. DispoziÅ£iile art. 202 sunt aplicabile.  + SecÅ£iunea a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecată  + § 1. IntervenÅ£ia voluntară  + Articolul 61Forme (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părÅ£ile originare. (2) IntervenÅ£ia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) IntervenÅ£ia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părÅ£i.  + Articolul 62IntervenÅ£ia principală (1) Cererea de intervenÅ£ie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. (2) Cererea poate fi făcută numai în faÅ£a primei instanÅ£e, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. (3) Cu acordul expres al părÅ£ilor, intervenÅ£ia principală se poate face ÅŸi în instanÅ£a de apel.  + Articolul 63IntervenÅ£ia accesorie (1) Cererea de intervenÅ£ie accesorie va fi făcută în scris ÅŸi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător. (2) IntervenÅ£ia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar ÅŸi în căile extraordinare de atac.  + Articolul 64Procedura de judecată. Căi de atac (1) InstanÅ£a va comunică părÅ£ilor cererea de intervenÅ£ie ÅŸi copii de pe înscrisurile care o însoÅ£esc. (2) După ascultarea intervenientului ÅŸi a părÅ£ilor, instanÅ£a se va pronunÅ£a asupra admisibilităţii în principiu a intervenÅ£iei, printr-o încheiere motivată. (3) ÃŽncheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul. (4) ÃŽncheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenÅ£ie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunÅ£are pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanÅ£a ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunÅ£ată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanÅ£ei competente să soluÅ£ioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. ÃŽntâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluÅ£ionarea căîi de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenÅ£ie.  + Articolul 65SituaÅ£ia intervenientului (1) Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale. (2) Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenÅ£iei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenÅ£ie sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenÅ£ie. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite ÅŸi faţă de el. (3) ÃŽn cazul intervenÅ£iei principale, după admiterea în principiu, instanÅ£a va stabili un termen în care trebuie depusă întâmpinarea.  + Articolul 66Judecarea cererii de intervenÅ£ie principală (1) IntervenÅ£ia principală se judecă odată cu cererea principală. (2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenÅ£ie, instanÅ£a poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuÅŸi dreptul dedus judecăţii. ÃŽn caz de disjungere, instanÅ£a rămâne în toate cazurile competentă să soluÅ£ioneze cererea de intervenÅ£ie. (3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de intervenÅ£ie ar fi întârziată de cererea principală. (4) IntervenÅ£ia principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre modurile prevăzute de lege.  + Articolul 67Judecarea cererii de intervenÅ£ie accesorie (1) Judecarea cererii de intervenÅ£ie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanÅ£a este obligată să se pronunÅ£e asupra acesteia prin aceeaÅŸi hotărâre, odată cu fondul. (2) Intervenientul accesoriu poate să săvârÅŸească numai actele de procedură care nu contravin interesului părÅ£ii în favoarea căreia a intervenit. (3) După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunÅ£e la judecarea cererii de intervenÅ£ie doar cu acordul părÅ£ii pentru care a intervenit. (4) Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteÅŸte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunÅ£at la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.  + § 2. - I. Chemarea în judecată a altei persoane  + Articolul 68Formularea cererii. Termene (1) Oricare dintre părÅ£i poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaÅŸi drepturi ca ÅŸi reclamantul. (2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanÅ£e. (3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanÅ£e, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.  + Articolul 69Comunicarea cererii (1) Cererea va fi motivată ÅŸi, împreună cu înscrisurile care o însoÅ£esc, se va comunică atât celui chemat în judecată, cât ÅŸi părÅ£ii potrivnice. (2) La exemplarul cererii destinat terÅ£ului se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare ÅŸi de pe înscrisurile de la dosar. (3) DispoziÅ£iile art. 64 ÅŸi 65 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 70PoziÅ£ia terÅ£ului în procesCel chemat în judecată dobândeÅŸte poziÅ£ia procesuală de reclamant, iar hotărârea îşi produce efectele ÅŸi în privinÅ£a sa.  + Articolul 71Scoaterea pârâtului din proces (1) ÃŽn cazul prevăzut la art. 70, când pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească, recunoaÅŸte datoria ÅŸi declară că vrea să o execute faţă de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, el va fi scos din proces, dacă a consemnat la dispoziÅ£ia instanÅ£ei suma datorată. (2) Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinÅ£ei acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanÅ£a învestită cu judecarea cauzei, dispoziÅ£iile art. 971 ÅŸi următoarele fiind aplicabile. (3) ÃŽn aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant ÅŸi terÅ£ul chemat în judecată. Hotărârea se va comunică ÅŸi pârâtului, căruia îi este opozabilă.II. Chemarea în garanÅ£ie  + Articolul 72CondiÅ£ii (1) Partea interesată poate să cheme în garanÅ£ie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanÅ£ie sau în despăgubiri. (2) ÃŽn aceleaÅŸi condiÅ£ii, cel chemat în garanÅ£ie poate să cheme în garanÅ£ie o altă persoană.  + Articolul 73Formularea cererii. Termene (1) Cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. (2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanÅ£e. (3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanÅ£e, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.  + Articolul 74Procedura de judecată (1) InstanÅ£a va comunică celui chemat în garanÅ£ie cererea ÅŸi copii de pe înscrisurile ce o însoÅ£esc, precum ÅŸi copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare ÅŸi de pe înscrisurile de la dosar. (2) DispoziÅ£iile art. 64 ÅŸi art. 65 alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător. (3) ÃŽn termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chemat în garanÅ£ie trebuie să depună întâmpinare ÅŸi poate să formuleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2). (4) Cererea de chemare în garanÅ£ie se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanÅ£ie, instanÅ£a poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. ÃŽn acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanÅ£ie va fi suspendată până la soluÅ£ionarea cererii principale.III. Arătarea titularului dreptului  + Articolul 75CondiÅ£iiPârâtul care deÅ£ine un bun pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deÅ£ine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.  + Articolul 76Formularea cererii. TermenCererea va fi motivată ÅŸi se va depune înaintea primei instanÅ£e în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel mai târziu la primul termen de judecată.  + Articolul 77Procedura de judecată (1) Cererea, împreună cu înscrisurile care o însoÅ£esc ÅŸi o copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare ÅŸi de pe înscrisurile de la dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului. (2) DispoziÅ£iile art. 64 ÅŸi 65 se aplică în mod corespunzător. (3) Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaÅŸte susÅ£inerile pârâtului ÅŸi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces. (4) Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfăţiÅŸează sau contestă cele susÅ£inute de pârât, terÅ£ul dobândeÅŸte calitatea de intervenient principal, dispoziÅ£iile art. 62 ÅŸi art. 64-66 aplicându-se în mod corespunzător.IV. Introducerea forÅ£ată în cauză, din oficiu, a altor persoane  + Articolul 78CondiÅ£ii. Termen (1) ÃŽn cazurile expres prevăzute de lege, precum ÅŸi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părÅ£ile se împotrivesc. (2) ÃŽn materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuÅ£ia părÅ£ilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părÅ£i nu solicită introducerea în cauză a terÅ£ului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluÅ£ionată fără participarea terÅ£ului, va respinge cererea, fără a se pronunÅ£a pe fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanÅ£e. (4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanÅ£a va repune cauza pe rol, dispunând citarea părÅ£ilor. (5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiÅ£iile alin. (2) este supusă numai apelului.  + Articolul 79Procedura de judecată (1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaÅ£ia comunicându-i-se, în copie, ÅŸi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum ÅŸi înscrisurile anexate acestora. Prin citaÅ£ie i se va comunică ÅŸi termenul până la care va putea să arate excepÅ£iile, dovezile ÅŸi celelalte mijloace de apărare de care înÅ£elege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză. (2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. InstanÅ£a, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite ÅŸi faţă de acesta.  + SecÅ£iunea a 4-a Reprezentarea părÅ£ilor în judecată  + § 1. DispoziÅ£ii generale  + Articolul 80Formele reprezentării (1) PărÅ£ile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenÅ£ională sau judiciară. (2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciÅ£iu vor sta în judecată prin reprezentant legal. (3) PărÅ£ile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiÅ£iile legii, cu excepÅ£ia cazului în care legea impune prezenÅ£a lor personală în faÅ£a instanÅ£ei. (4) Când legea prevede sau când circumstanÅ£ele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiÅ£iile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele ÅŸi durata reprezentării. (5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. DispoziÅ£iile art. 83 alin. (3) ÅŸi art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.  + Articolul 81Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului (1) RenunÅ£area la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunÅ£ată, încheierea unei tranzacÅ£ii, precum ÅŸi orice alte acte procedurale de dispoziÅ£ie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinÅ£area prealabilă a instanÅ£ei sau a autorităţii administrative competente. (2) Actele procedurale de dispoziÅ£ie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanÅ£ii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicÅ£ie ÅŸi ai dispăruÅ£ilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanÅ£a apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.  + Articolul 82Lipsa dovezii calităţii de reprezentant (1) Când instanÅ£a constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acÅ£ionat în numele părÅ£ii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. (2) ExcepÅ£ia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanÅ£e nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.  + § 2. DispoziÅ£ii speciale privind reprezentarea convenÅ£ională  + Articolul 83Reprezentarea convenÅ£ională a persoanelor fizice (1) ÃŽn faÅ£a primei instanÅ£e, precum ÅŸi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepÅ£iilor procesuale ÅŸi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât ÅŸi în etapa dezbaterilor. (2) ÃŽn cazul în care mandatarul persoanei fizice este soÅ£ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faÅ£a oricărei instanÅ£e, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenÅ£iat în drept. (3) La redactarea cererii ÅŸi a motivelor de recurs, precum ÅŸi în exercitarea ÅŸi susÅ£inerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate ÅŸi, după caz, reprezentate, sub sancÅ£iunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiÅ£iile legii, cu excepÅ£ia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2). (4) ÃŽn cazul contestaÅ£iei în anulare ÅŸi al revizuirii, dispoziÅ£iile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 84Reprezentarea convenÅ£ională a persoanelor juridice (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenÅ£ional în faÅ£a instanÅ£elor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiÅ£iile legii. (2) La redactarea cererii ÅŸi a motivelor de recurs, precum ÅŸi în exercitarea ÅŸi susÅ£inerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate ÅŸi, după caz, reprezentate, sub sancÅ£iunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiÅ£iile legii. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător ÅŸi entităţilor arătate la art. 56 alin. (2).  + Articolul 85Forma mandatului (1) ÃŽmputernicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeÅŸte prin înscris autentic. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat ÅŸi prin declaraÅ£ie verbală, făcută în instanţă ÅŸi consemnată în încheierea de ÅŸedinţă, cu arătarea limitelor ÅŸi a duratei reprezentării. (3) ÃŽmputernicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeÅŸte prin înscris, potrivit legilor de organizare ÅŸi exercitare a profesiei.  + Articolul 86Mandatul generalMandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu ÅŸi nici reÅŸedinţă în Å£ară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.  + Articolul 87ConÅ£inutul mandatului (1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faÅ£a aceleiaÅŸi instanÅ£e; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte. (2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen ÅŸi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp ÅŸi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunÅ£ate. ÃŽn aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. SusÅ£inerea căîi de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.  + Articolul 88ÃŽncetarea mandatuluiMandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat ÅŸi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieÅŸte până la retragerea lui de către moÅŸtenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.  + Articolul 89RenunÅ£area la mandat ÅŸi revocarea mandatului (1) RenunÅ£area la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părÅ£i decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în ÅŸedinÅ£a de judecată ÅŸi în prezenÅ£a ei. (2) Mandatarul care renunţă la împuternicire este Å£inut să înÅŸtiinÅ£eze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât ÅŸi instanÅ£a, cu cel puÅ£in 15 zile înainte de termenul imediat următor renunţării. Mandatarul nu poate renunÅ£a la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac.  + SecÅ£iunea a 5-a AsistenÅ£a judiciară  + Articolul 90CondiÅ£ii de acordare (1) Cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanÅŸarea ÅŸi susÅ£inerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreÅ£inere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiÅ£iile legii speciale privind ajutorul public judiciar. (2) AsistenÅ£a judiciară cuprinde: a) acordarea de scutiri, reduceri, eÅŸalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege; b) apărarea ÅŸi asistenÅ£a gratuită printr-un avocat desemnat de barou; c) orice alte modalităţi prevăzute de lege. (3) AsistenÅ£a judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte. (4) Persoanele juridice pot beneficia de facilităţi sub formă de reduceri, eÅŸalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acÅ£iuni ÅŸi cereri introduse la instanÅ£ele judecătoreÅŸti, în condiÅ£iile legii speciale.  + Articolul 91DispoziÅ£ii specialeDispoziÅ£iile cuprinse în legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cauÅ£iuni pentru cererile, acÅ£iunile ÅŸi orice alte măsuri luate în vederea administrării creanÅ£elor fiscale rămân aplicabile.  + Capitolul III Participarea Ministerului Public în procesul civil  + Articolul 92Modalităţi de participare (1) Procurorul poate porni orice acÅ£iune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor ÅŸi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicÅ£ie ÅŸi ale dispăruÅ£ilor, precum ÅŸi în alte cazuri expres prevăzute de lege. (2) Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor ÅŸi intereselor cetăţenilor. (3) ÃŽn cazurile anume prevăzute de lege, participarea ÅŸi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancÅ£iunea nulităţii absolute a hotărârii. (4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunÅ£ate în cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acÅ£iunea civilă, precum ÅŸi atunci când a participat la judecată, în condiÅ£iile legii. (5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1). (6) ÃŽn toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru ÅŸi nici cauÅ£iune.  + Articolul 93Efecte faţă de titularul dreptuluiÃŽn cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus în proces ÅŸi se va putea prevala de dispoziÅ£iile art. 406, 408, 409 ÅŸi art. 438-440, iar dacă procurorul îşi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii sau a executării silite.  + Titlul III CompetenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Capitolul I CompetenÅ£a materială  + SecÅ£iunea 1 CompetenÅ£a după materie ÅŸi valoare  + Articolul 94JudecătoriaJudecătoriile judecă:1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competenÅ£a instanÅ£ei de tutelă ÅŸi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaÅ£ii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum ÅŸi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaÅ£iile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; d) cererile de evacuare; e) cererile referitoare la zidurile ÅŸi ÅŸanÅ£urile comune, distanÅ£a construcÅ£iilor ÅŸi plantaÅ£iilor, dreptul de trecere, precum ÅŸi la orice servituÅ£i sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părÅ£i ori instituite pe cale judecătorească; f) cererile privitoare la strămutarea de hotare ÅŸi cererile în grăniÅ£uire; g) cererile posesorii; h) cererile privind obligaÅ£iile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepÅ£ia celor date de lege în competenÅ£a altor instanÅ£e; i) cererile de împărÅ£eală judiciară, indiferent de valoare; j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părÅ£ilor, profesioniÅŸti sau neprofesioniÅŸti;2. în primă ÅŸi ultimă instanţă, cererile privind creanÅ£e având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraÅ£iei publice cu activitate jurisdicÅ£ională ÅŸi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a lor.  + Articolul 95TribunalulTribunalele judecă:1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e;2. ca instanÅ£e de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de judecătorii în primă instanţă;3. ca instanÅ£e de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a lor.  + Articolul 96Curtea de apelCurÅ£ile de apel judecă:1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ ÅŸi fiscal, potrivit legii speciale;2. ca instanÅ£e de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de tribunale în primă instanţă;3. ca instanÅ£e de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a lor.  + Articolul 97ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ieÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curÅ£ilor de apel, precum ÅŸi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a sa.  + SecÅ£iunea a 2-a Determinarea competenÅ£ei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă  + Articolul 98Reguli generale (1) CompetenÅ£a se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenÅ£iei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenÅ£ei, ÅŸi nici prestaÅ£iile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. (3) ÃŽn caz de contestaÅ£ie, valoarea se stabileÅŸte după înscrisurile prezentate ÅŸi explicaÅ£iile date de părÅ£i.  + Articolul 99Cazul mai multor capete principale de cerere (1) Când reclamantul a sesizat instanÅ£a cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenÅ£a se stabileÅŸte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenÅ£ii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenÅ£a altei instanÅ£e, instanÅ£a sesizată va dispune disjungerea ÅŸi îşi va declina în mod corespunzător competenÅ£a. (2) ÃŽn cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaÅŸi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanÅ£a competentă să le soluÅ£ioneze se determină Å£inându-se seama de acea pretenÅ£ie care atrage competenÅ£a unei instanÅ£e de grad mai înalt.  + Articolul 100Cererea formulată de mai mulÅ£i reclamanÅ£i (1) Dacă mai mulÅ£i reclamanÅ£i, prin aceeaÅŸi cerere de chemare în judecată, formulează pretenÅ£ii proprii împotriva aceluiaÅŸi pârât, invocând raporturi juridice distincte ÅŸi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanÅ£ei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenÅ£ii în parte. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile ÅŸi atunci când unul sau mai mulÅ£i reclamanÅ£i formulează, prin aceeaÅŸi cerere de chemare în judecată, pretenÅ£ii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte ÅŸi fără legătură între ele.  + Articolul 101Valoarea cererii în cazuri speciale (1) ÃŽn cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenÅ£ei instanÅ£ei se va Å£ine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părÅ£ii din obiectul dedus judecăţii. (2) AceeaÅŸi valoare va fi avută în vedere ÅŸi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluÅ£iunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită ÅŸi repunerea părÅ£ilor în situaÅ£ia anterioară, precum ÅŸi în cererile privind constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui drept. (3) ÃŽn cererile de aceeaÅŸi natură, privitoare la contracte de locaÅ£iune ori de leasing, precum ÅŸi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteÅŸte după chiria sau arenda anuală.  + Articolul 102Cererea de plată parÅ£ialăCând prin acÅ£iune se cere plata unei părÅ£i dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteÅŸte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.  + Articolul 103Cererea privind prestaÅ£ii succesiveÃŽn cererile care au ca obiect un drept la prestaÅ£ii succesive, dacă durata existenÅ£ei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socoteÅŸte după valoarea prestaÅ£iei anuale datorate.  + Articolul 104Cererile în materie imobiliară (1) ÃŽn cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcÅ£ie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaÅ£iei fiscale. (2) ÃŽn cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziÅ£iile art. 98.  + Articolul 105Cererile în materie de moÅŸtenireÃŽn materie de moÅŸtenire, competenÅ£a după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moÅŸtenirii.  + Articolul 106DispoziÅ£ii speciale (1) InstanÅ£a legal învestită potrivit dispoziÅ£iilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveÅŸte cuantumul valorii aceluiaÅŸi obiect. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile ÅŸi la judecarea căilor de atac.  + Capitolul II CompetenÅ£a teritorială  + Articolul 107Regula generală (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) InstanÅ£a rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.  + Articolul 108Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscutDacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie se află reÅŸedinÅ£a sau reprezentanÅ£a acestuia, iar dacă nu are nici reÅŸedinÅ£a ori reprezentanÅ£a cunoscută, la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reÅŸedinÅ£a ori reprezentanÅ£a, după caz.  + Articolul 109Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminteCererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face ÅŸi la instanÅ£a locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaÅ£iile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârÅŸite de acesta.  + Articolul 110Cererile îndreptate împotriva unei entităţi fără personalitate juridicăCererea de chemare în judecată împotriva unei asociaÅ£ii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanÅ£a competentă pentru persoana căreia, potrivit înÅ£elegerii dintre membri, i s-a încredinÅ£at conducerea sau administrarea acesteia. ÃŽn cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanÅ£a competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.  + Articolul 111Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept publicCererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor ÅŸi instituÅ£iilor centrale sau locale, precum ÅŸi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanÅ£a de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanÅ£a de la sediul pârâtului.  + Articolul 112Pluralitatea de pârâţi (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanÅ£a competentă pentru oricare dintre aceÅŸtia; în cazul în care printre pârâţi sunt ÅŸi obligaÅ£i accesoriu, cererea se introduce la instanÅ£a competentă pentru oricare dintre debitorii principali. (2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanÅ£ei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenÅ£a la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e.  + Articolul 113CompetenÅ£a teritorială alternativă (1) ÃŽn afară de instanÅ£ele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:1. instanÅ£a domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaÅ£iei;2. instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaÅ£ia de întreÅ£inere, inclusiv cele privind alocaÅ£iile de stat pentru copii;3. instanÅ£a locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaÅ£iei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluÅ£iunea sau rezilierea unui contract;4. instanÅ£a locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaÅ£iune a imobilului;5. instanÅ£a locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaÅ£ie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară;6. instanÅ£a locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;7. instanÅ£a locului de plată, în cererile privitoare la obligaÅ£iile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;8. instanÅ£a domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluÅ£iunea, rezilierea sau denunÅ£area unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;9. instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie s-a săvârÅŸit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaÅ£iile izvorâte dintr-o asemenea faptă. (2) Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce ÅŸi la instanÅ£a în circumscripÅ£ia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaÅ£iile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.  + Articolul 114Cereri în materie de tutelă ÅŸi familie (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenÅ£a instanÅ£ei de tutelă ÅŸi de familie se soluÅ£ionează de instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie teritorială îşi are domiciliul sau reÅŸedinÅ£a persoana ocrotită. (2) ÃŽn cazul cererilor privind autorizarea de către instanÅ£a de tutelă ÅŸi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveÅŸte un imobil, este, de asemenea, competentă ÅŸi instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie teritorială este situat imobilul. ÃŽn acest caz, instanÅ£a de tutelă ÅŸi de familie care a pronunÅ£at hotărârea va comunică de îndată o copie a acesteia instanÅ£ei de tutelă ÅŸi de familie în a cărei circumscripÅ£ie teritorială îşi are domiciliul sau reÅŸedinÅ£a cel ocrotit.  + Articolul 115Cererile în materie de asigurări (1) ÃŽn materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face ÅŸi la instanÅ£a în circumscripÅ£ia căreia se află:1. domiciliul sau sediul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs riscul asigurat. (2) Alegerea competenÅ£ei prin convenÅ£ie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naÅŸterea dreptului la despăgubire. (3) ÃŽn materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terÅ£ul prejudiciat poate introduce acÅ£iune directă ÅŸi la instanÅ£a domiciliului sau, după caz, a sediului său. (4) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale ÅŸi aeriene.  + Articolul 116Alegerea instanÅ£eiReclamantul are alegerea între mai multe instanÅ£e deopotrivă competente.  + Articolul 117Cererile privitoare la imobile (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripÅ£iile mai multor instanÅ£e, cererea se va face la instanÅ£a domiciliului sau reÅŸedinÅ£ei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripÅ£ii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanÅ£ele în circumscripÅ£iile cărora se află imobilul. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică, prin asemănare, ÅŸi în cazul acÅ£iunilor posesorii, acÅ£iunilor în grăniÅ£uire, acÅ£iunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum ÅŸi în cazul celor de împărÅ£eală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.  + Articolul 118Cererile privitoare la moÅŸtenire (1) ÃŽn materie de moÅŸtenire, până la ieÅŸirea din indiviziune, sunt de competenÅ£a exclusivă a instanÅ£ei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziÅ£iilor testamentare;2. cererile privitoare la moÅŸtenire ÅŸi la sarcinile acesteia, precum ÅŸi cele privitoare la pretenÅ£iile pe care moÅŸtenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moÅŸtenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moÅŸteniri deschise succesiv sunt de competenÅ£a exclusivă a instanÅ£ei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncÅ£i.  + Articolul 119Cereri privitoare la societăţiCererile în materie de societate, până la sfârÅŸitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenÅ£a exclusivă a instanÅ£ei în circumscripÅ£ia căreia societatea îşi are sediul principal.  + Articolul 120Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventivCererile în materia insolvenÅ£ei sau concordatului preventiv sunt de competenÅ£a exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripÅ£ie îşi are sediul debitorul.  + Articolul 121Cererile împotriva unui consumatorCererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanÅ£a domiciliului consumatorului. DispoziÅ£iile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.  + Capitolul III DispoziÅ£ii speciale  + Articolul 122Regimul regulilor de competenţăReguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.  + Articolul 123Cereri accesorii, adiÅ£ionale ÅŸi incidentale (1) Cererile accesorii, adiÅ£ionale, precum ÅŸi cele incidentale se judecă de instanÅ£a competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenÅ£a materială sau teritorială a altei instanÅ£e judecătoreÅŸti, cu excepÅ£ia cererilor prevăzute la art. 120. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică ÅŸi atunci când competenÅ£a de soluÅ£ionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secÅ£ii specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanÅ£a este exclusiv competentă pentru una dintre părÅ£i, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părÅ£ile.  + Articolul 124Apărări ÅŸi incidente procedurale (1) InstanÅ£a competentă să judece cererea principală se va pronunÅ£a ÅŸi asupra apărărilor ÅŸi excepÅ£iilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale ÅŸi care, potrivit legii, sunt de competenÅ£a exclusivă a altei instanÅ£e. (2) Incidentele procedurale sunt soluÅ£ionate de instanÅ£a în faÅ£a căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.  + Articolul 125Cererea în constatareÃŽn cererile pentru constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui drept, competenÅ£a instanÅ£ei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.  + Articolul 126Alegerea de competenţă (1) PărÅ£ile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, ÅŸi prin declaraÅ£ie verbală în faÅ£a instanÅ£ei ca procesele privitoare la bunuri ÅŸi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanÅ£e decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. (2) ÃŽn litigiile din materia protecÅ£iei drepturilor consumatorilor, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege, părÅ£ile pot conveni alegerea instanÅ£ei competente, în condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), numai după naÅŸterea dreptului la despăgubire. Orice convenÅ£ie contrară este considerată ca nescrisă.  + Articolul 127CompetenÅ£a facultativă (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenÅ£a instanÅ£ei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanÅ£ele judecătoreÅŸti de acelaÅŸi grad aflate în circumscripÅ£ia oricăreia dintre curÅ£ile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripÅ£ie se află instanÅ£a la care îşi desfăşoară activitatea. (2) ÃŽn cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanÅ£a competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanÅ£ele judecătoreÅŸti de acelaÅŸi grad aflate în circumscripÅ£ia oricăreia dintre curÅ£ile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripÅ£ie se află instanÅ£a care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul procurorilor, asistenÅ£ilor judiciari ÅŸi grefierilor.  + Articolul 128Incidente privind arbitrajulCompetenÅ£a ce revine instanÅ£elor judecătoreÅŸti în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod aparÅ£ine în toate cazurile tribunalului în circumscripÅ£ia căruia are loc arbitrajul.  + Capitolul IV Incidente procedurale privitoare la competenÅ£a instanÅ£ei  + SecÅ£iunea 1 NecompetenÅ£a ÅŸi conflictele de competenţă  + Articolul 129ExcepÅ£ia de necompetenţă (1) NecompetenÅ£a este de ordine publică sau privată. (2) NecompetenÅ£a este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenÅ£ei generale, când procesul nu este de competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti;2. în cazul încălcării competenÅ£ei materiale, când procesul este de competenÅ£a unei instanÅ£e de alt grad;3. în cazul încălcării competenÅ£ei teritoriale exclusive, când procesul este de competenÅ£a unei alte instanÅ£e de acelaÅŸi grad ÅŸi părÅ£ile nu o pot înlătura. (3) ÃŽn toate celelalte cazuri, necompetenÅ£a este de ordine privată.  + Articolul 130Invocarea excepÅ£iei (1) NecompetenÅ£a generală a instanÅ£elor judecătoreÅŸti poate fi invocată de părÅ£i ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) NecompetenÅ£a materială ÅŸi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părÅ£i ori de către judecător la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e. (3) NecompetenÅ£a de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e. (4) Dacă necompetenÅ£a nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenÅ£ei.  + Articolul 131Verificarea competenÅ£ei (1) La primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice ÅŸi să stabilească dacă instanÅ£a sesizată este competentă general, material ÅŸi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ÅŸedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenÅ£a instanÅ£ei sesizate. ÃŽncheierea are caracter interlocutoriu. (2) ÃŽn mod excepÅ£ional, în cazul în care pentru stabilirea competenÅ£ei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuÅ£ia părÅ£ilor ÅŸi va acorda un singur termen în acest scop.  + Articolul 132SoluÅ£ionarea excepÅ£iei (1) Când în faÅ£a instanÅ£ei de judecată se pune în discuÅ£ie competenÅ£a acesteia, din oficiu sau la cererea părÅ£ilor, ea este obligată să stabilească instanÅ£a judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicÅ£ională competent. (2) Dacă instanÅ£a se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. ÃŽncheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunÅ£ată în cauză. (3) Dacă instanÅ£a se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanÅ£ei judecătoreÅŸti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicÅ£ională competent. (4) Dacă instanÅ£a se declară necompetentă ÅŸi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenÅ£a unui organ fără activitate jurisdicÅ£ională sau ca nefiind de competenÅ£a instanÅ£elor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanÅ£a ierarhic superioară.  + Articolul 133Conflictul de competenţă. CazuriExistă conflict de competenţă:1. când două sau mai multe instanÅ£e se declară deopotrivă competente să judece acelaÅŸi proces;2. când două sau mai multe instanÅ£e ÅŸi-au declinat reciproc competenÅ£a de a judeca acelaÅŸi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenÅ£a în favoarea uneia dintre instanÅ£ele care anterior s-au declarat necompetente.  + Articolul 134Suspendarea procesuluiInstanÅ£a înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei ÅŸi va înainta dosarul instanÅ£ei competente să soluÅ£ioneze conflictul.  + Articolul 135SoluÅ£ionarea conflictului de competenţă (1) Conflictul de competenţă ivit între două instanÅ£e judecătoreÅŸti se soluÅ£ionează de instanÅ£a imediat superioară ÅŸi comună instanÅ£elor aflate în conflict. (2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. Hotărârea de declinare a competenÅ£ei sau de stabilire a competenÅ£ei pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie este obligatorie pentru instanÅ£a de trimitere. (3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească ÅŸi un alt organ cu activitate jurisdicÅ£ională se rezolvă de instanÅ£a judecătorească ierarhic superioară instanÅ£ei în conflict. (4) InstanÅ£a competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor, printr-o hotărâre definitivă.  + Articolul 136DispoziÅ£ii speciale (1) DispoziÅ£iile prezentei secÅ£iuni privitoare la excepÅ£ia de necompetenţă ÅŸi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare ÅŸi în cazul secÅ£iilor specializate ale aceleiaÅŸi instanÅ£e judecătoreÅŸti. (2) Conflictul se va soluÅ£iona de secÅ£ia instanÅ£ei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secÅ£iei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (3) Conflictul dintre două secÅ£ii ale ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie se soluÅ£ionează de Completul de 5 judecători. (4) DispoziÅ£iile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul completelor specializate.  + Articolul 137Probele administrate în faÅ£a instanÅ£ei necompetenteÃŽn cazul declarării necompetenÅ£ei, dovezile administrate în faÅ£a instanÅ£ei necompetente rămân câştigate judecăţii ÅŸi instanÅ£a competentă învestită cu soluÅ£ionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.  + SecÅ£iunea a 2-a LitispendenÅ£a ÅŸi conexitatea  + Articolul 138ExcepÅ£ia litispendenÅ£ei (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaÅŸi cauză, acelaÅŸi obiect ÅŸi de aceeaÅŸi parte, înaintea mai multor instanÅ£e competente sau chiar înaintea aceleiaÅŸi instanÅ£e, prin cereri distincte. (2) ExcepÅ£ia litispendenÅ£ei poate fi invocată de părÅ£i sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faÅ£a instanÅ£elor de fond. (3) Când instanÅ£ele sunt de acelaÅŸi grad, excepÅ£ia se invocă înaintea instanÅ£ei sesizate ulterior. Dacă excepÅ£ia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanÅ£e învestite. (4) Când instanÅ£ele sunt de grad diferit, excepÅ£ia se invocă înaintea instanÅ£ei de grad inferior. Dacă excepÅ£ia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanÅ£ei de fond mai înalte în grad. (5) ÃŽncheierea prin care s-a soluÅ£ionat excepÅ£ia poate fi atacată numai odată cu fondul. (6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanÅ£elor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluÅ£ionarea recursului. (7) DispoziÅ£iile alin. (2), (3) ÅŸi (5) se aplică în mod corespunzător ÅŸi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaÅŸi instanÅ£e.  + Articolul 139ExcepÅ£ia conexităţii (1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaÅŸi părÅ£i sau chiar împreună cu alte părÅ£i ÅŸi al căror obiect ÅŸi cauză au între ele o strânsă legătură. (2) ExcepÅ£ia conexităţii poate fi invocată de părÅ£i sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanÅ£ei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunÅ£a asupra excepÅ£iei. ÃŽncheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. (3) Dosarul va fi trimis instanÅ£ei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul ÅŸi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanÅ£e. (4) Când una dintre cereri este de competenÅ£a exclusivă a unei instanÅ£e, conexarea se va face la acea instanţă. (5) ÃŽn orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse ÅŸi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.  + SecÅ£iunea a 3-a Strămutarea proceselor. Delegarea instanÅ£ei  + Articolul 140Temeiul strămutării (1) Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. (2) Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparÅ£ialitatea judecătorilor din cauza circumstanÅ£elor procesului, calităţii părÅ£ilor ori unor relaÅ£ii conflictuale locale. (3) Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepÅ£ionale care presupun că judecata procesului la instanÅ£a competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.  + Articolul 141Cererea de strămutare (1) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului. (2) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie.  + Articolul 142InstanÅ£a competentă (1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenÅ£a curÅ£ii de apel, dacă instanÅ£a de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripÅ£ia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenÅ£a de soluÅ£ionare revine ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. Cererea de strămutare se depune la instanÅ£a competentă să o soluÅ£ioneze, care va înÅŸtiinÅ£a de îndată instanÅ£a de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare. (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, care va înÅŸtiinÅ£a, de îndată, despre depunerea cererii instanÅ£a de la care se cere strămutarea. (3) La primirea cererii de strămutare, instanÅ£a competentă să o soluÅ£ioneze va putea să solicite dosarul cauzei.  + Articolul 143Suspendarea judecării procesului (1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauÅ£iuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaÅŸi condiÅ£ii, fără citarea părÅ£ilor, chiar înainte de primul termen de judecată. (2) ÃŽncheierea asupra suspendării nu se motivează ÅŸi nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanÅ£ei de la care s-a cerut strămutarea.  + Articolul 144Judecarea cererii (1) Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părÅ£ilor din proces. (2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare ÅŸi este definitivă. (3) InstanÅ£a de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoÅŸtinÅ£ată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.  + Articolul 145Efectele admiterii cererii (1) ÃŽn caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanÅ£e de acelaÅŸi grad din circumscripÅ£ia sa. ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanÅ£ele judecătoreÅŸti de acelaÅŸi grad aflate în circumscripÅ£ia oricăreia dintre curÅ£ile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripÅ£ie se află instanÅ£a de la care se cere strămutarea. (2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. ÃŽn cazul în care instanÅ£a de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunÅ£ată este desfiinÅ£ată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. (3) Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanÅ£a la care s-a strămutat procesul sunt de competenÅ£a instanÅ£elor ierarhic superioare acesteia. ÃŽn caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripÅ£ia celei care a soluÅ£ionat calea de atac.  + Articolul 146Formularea unei noi cereri de strămutare (1) Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluÅ£ionării cererii anterioare sau ivite după soluÅ£ionarea acesteia. (2) Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiaÅŸi instanÅ£e.  + Articolul 147Delegarea instanÅ£eiCând, din cauza unor împrejurări excepÅ£ionale, instanÅ£a competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcÅ£ioneze, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, la cererea părÅ£ii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaÅŸi grad care să judece procesul.  + Titlul IV Actele de procedură  + Capitolul I Forma cererilor  + Articolul 148CondiÅ£iile generale (1) Orice cerere adresată instanÅ£elor judecătoreÅŸti trebuie să fie formulată în scris ÅŸi să cuprindă indicarea instanÅ£ei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a părÅ£ilor ori, după caz, denumirea ÅŸi sediul lor, numele ÅŸi prenumele, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a reprezentanÅ£ilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenÅ£iei, dacă este cazul, motivele cererii, precum ÅŸi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, ÅŸi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părÅ£i, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea. (2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanÅ£elor judecătoreÅŸti pot fi formulate ÅŸi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în cazul în care prezentul cod prevede condiÅ£ia formei scrise a susÅ£inerilor, apărărilor sau a concluziilor părÅ£ilor ori a altor acte de procedură adresate instanÅ£elor judecătoreÅŸti. (4) ÃŽn cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în ÅŸedinţă, la orice instanţă, se pot formula ÅŸi oral, făcându-se menÅ£iune despre aceasta în încheiere. (5) Dacă, din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părÅ£ii prin unul dintre mijloacele prevăzute de lege, îi va citi conÅ£inutul cererii ÅŸi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta. Despre toate acestea se va face menÅ£iune în încheiere. (6) Cererile adresate instanÅ£elor judecătoreÅŸti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.  + Articolul 149Numărul de exemplare (1) Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părÅ£ile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar. ÃŽn toate cazurile este necesar ÅŸi un exemplar pentru instanţă. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în cazul prevăzut la art. 148 alin. (4), grefierul de ÅŸedinţă fiind Å£inut să întocmească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru comunicare. (3) Dacă obligaÅ£ia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanÅ£a va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părÅ£i îndeplinirea acestei obligaÅ£ii, pe cheltuiala părÅ£ii care avea această obligaÅ£ie. (4) ÃŽn cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poÅŸtă electronică, grefierul de ÅŸedinţă este Å£inut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părÅ£ii care avea această obligaÅ£ie. DispoziÅ£iile art. 154 alin. (6) rămân aplicabile.  + Articolul 150ÃŽnscrisurile anexate (1) La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înÅ£elege a se folosi în proces. (2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul. (3) Se vor putea depune în copie numai părÅ£ile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanÅ£a să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţiÅŸarea înscrisului în întregime. (4) Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoÅ£ite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. ÃŽn cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiÅ£iile legii speciale. (5) DispoziÅ£iile art. 149 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 151Cererea formulată prin reprezentant (1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2) Avocatul ÅŸi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. (3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale. (4) ReprezentanÅ£ii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menÅ£ionată împuternicirea lor. (5) Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociaÅ£ii, societăţi ori altei entităţi fără personalitate juridică, înfiinÅ£ată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiÅ£ie.  + Articolul 152Cererea greÅŸit denumităCererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greÅŸită.  + Capitolul II Citarea ÅŸi comunicarea actelor de procedură  + Articolul 153ObligaÅ£ia de a cita părÅ£ile (1) InstanÅ£a poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părÅ£ile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) InstanÅ£a va amâna judecarea ÅŸi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseÅŸte nu a fost citată cu respectarea cerinÅ£elor prevăzute de lege, sub sancÅ£iunea nulităţii.  + Articolul 154Organe competente ÅŸi modalităţi de comunicare (1) Comunicarea citaÅ£iilor ÅŸi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenÅ£ii procedurali ai instanÅ£ei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum ÅŸi prin agenÅ£i ori salariaÅ£i ai altor instanÅ£e în ale căror circumscripÅ£ii se află cel căruia i se comunică actul. (2) Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal ÅŸi înÅŸtiinÅ£area prevăzute la art. 163. Plicul va purta menÅ£iunea "PENTRU JUSTIÅ¢IE. A SE ÃŽNMÂNA CU PRIORITATE". (3) InstanÅ£a solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, ÅŸi să trimită instanÅ£ei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. (4) ÃŽn cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poÅŸtă, cu scrisoare recomandată, cu conÅ£inut declarat ÅŸi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataÅŸează dovada de primire/procesul-verbal ÅŸi înÅŸtiinÅ£area prevăzute la art. 163. (5) La cererea părÅ£ii interesate ÅŸi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătoreÅŸti, care vor fi Å£inuÅ£i să îndeplinească formalităţile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urmă caz dispoziÅ£iile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. (6) Comunicarea citaÅ£iilor ÅŸi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanÅ£ei ÅŸi prin telefax, poÅŸtă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului ÅŸi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanÅ£ei datele corespunzătoare în acest scop. ÃŽn vederea confirmării, instanÅ£a, odată cu actul de procedură, va comunică un formular care va conÅ£ine: denumirea instanÅ£ei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea ÅŸi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar ÅŸi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenÅ£ei ÅŸi va fi expediat instanÅ£ei prin telefax, poÅŸtă electronică sau prin alte mijloace. (7) InstanÅ£a va verifica efectuarea procedurilor de citare ÅŸi comunicare dispuse pentru fiecare termen ÅŸi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum ÅŸi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înÅŸtiinÅ£area părÅ£ilor pentru înfăţiÅŸarea la termen. (8) ÃŽn scopul obÅ£inerii datelor ÅŸi informaÅ£iilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaÅ£iilor, a altor acte de procedură, precum ÅŸi îndeplinirii oricărei atribuÅ£ii proprii activităţii de judecată, instanÅ£ele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deÅ£inute de autorităţi ÅŸi instituÅ£ii publice. Acestea au obligaÅ£ia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanÅ£elor la bazele de date electronice ÅŸi sistemele de informare deÅ£inute.  + Articolul 155Locul citării (1) Vor fi citaÅ£i:1. statul, prin Ministerul FinanÅ£elor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora;2. unităţile administrativ-teritoriale ÅŸi celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinaÅ£i să le reprezinte în justiÅ£ie, la sediul acestora;3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanÅ£ii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor;4. asociaÅ£iile, societăţile ÅŸi alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;5. cei supuÅŸi procedurii insolvenÅ£ei, precum ÅŸi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;6. persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reÅŸedinÅ£a cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă;7. incapabilii sau cei cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, prin reprezentanÅ£ii sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se va face prin acest curator, la sediul său profesional;8. bolnavii internaÅ£i în unităţi sanitare, la administraÅ£ia acestora;9. militarii încazarmaÅ£i, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia;10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava;11. deÅ£inuÅ£ii, la administraÅ£ia locului de deÅ£inere;12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare ÅŸi cetăţenii români trimiÅŸi să lucreze în cadrul personalului organizaÅ£iilor internaÅ£ionale, precum ÅŸi membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alÅ£i cetăţeni români, aflaÅ£i în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoÅ£esc, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate;13. persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reÅŸedinÅ£a cunoscută, printr-o citaÅ£ie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conÅ£inut declarat ÅŸi confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poÅŸta română, în cuprinsul căreia vor fi menÅ£ionate actele ce se expediază, Å£inând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenÅ£ii internaÅ£ionale la care este parte România ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel. Dacă domiciliul sau reÅŸedinÅ£a celor aflaÅ£i în străinătate nu este cunoscut/cunoscută, citarea se face potrivit art. 167. ÃŽn toate cazurile, dacă cei aflaÅ£i în străinătate au mandatar cunoscut în Å£ară, va fi citat numai acesta din urmă;14. cei cu domiciliul sau reÅŸedinÅ£a necunoscută, potrivit art. 167;15. moÅŸtenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanţă, la domiciliul acestuia. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 ÅŸi 2, statul, prin Ministerul FinanÅ£elor Publice, unităţile administrativ-teritoriale, precum ÅŸi celelalte persoane juridice de drept public îşi pot alege un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedură.  + Articolul 156ObligaÅ£ia alegerii locului cităriiPersoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 ÅŸi 13 pentru primul termen de judecată, vor fi înÅŸtiinÅ£ate prin citaÅ£ie că au obligaÅ£ia de a-ÅŸi alege un domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul. ÃŽn cazul în care acestea nu se conformează, comunicările li se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poÅŸta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menÅ£ionate actele ce se expediază, Å£inând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.  + Articolul 157Cuprinsul citaÅ£iei (1) CitaÅ£ia va cuprinde: a) denumirea instanÅ£ei, sediul ei ÅŸi, când este cazul, alt loc decât sediul instanÅ£ei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului; b) data emiterii citaÅ£iei; c) numărul dosarului; d) anul, luna, ziua ÅŸi ora înfăţişării; e) numele ÅŸi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum ÅŸi locul unde se citează; f) calitatea celui citat; g) numele ÅŸi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părÅ£ii potrivnice ÅŸi obiectul cererii; h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru ÅŸi a timbrului judiciar datorate de cel citat; i) menÅ£iunea că, prin înmânarea citaÅ£iei, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convenÅ£ional ori prin funcÅ£ionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenÅ£ei pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoÅŸtinţă ÅŸi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaÅ£ia i-a fost înmânată; j) alte menÅ£iuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă; k) ÅŸtampila instanÅ£ei ÅŸi semnătura grefierului. (2) ÃŽn citaÅ£ie se menÅ£ionează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum ÅŸi dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaÅ£ia alte acte de procedură. ÃŽn cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citaÅ£ie se va menÅ£iona obligaÅ£ia pârâtului de a-ÅŸi pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înÅ£elege să se folosească, sub sancÅ£iunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres. (3) CerinÅ£ele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) ÅŸi k) sunt prevăzute sub sancÅ£iunea nulităţii.  + Articolul 158Alegerea locului citării ÅŸi al comunicării altor acte de procedură (1) ÃŽn caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat ÅŸi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menÅ£iuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156. (2) Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuÅ£a poÅŸtală.  + Articolul 159Termenul pentru înmânarea citaÅ£ieiCitaÅ£ia ÅŸi celelalte acte de procedură, sub sancÅ£iunea nulităţii, vor fi înmânate părÅ£ii cu cel puÅ£in 5 zile înaintea termenului de judecată. ÃŽn cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citaÅ£iei ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se menÅ£iune în citaÅ£ie sau în actul de procedură.  + Articolul 160Invocarea ÅŸi înlăturarea neregularităţilor privind citarea (1) Dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaÅ£ia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citaÅ£ia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părÅ£ii interesate. (2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum ÅŸi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată. (3) ÃŽn lipsa părÅ£ii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată ÅŸi de celelalte părÅ£i ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.  + Articolul 161ÃŽnmânarea făcută personal celui citat (1) ÃŽnmânarea citaÅ£iei ÅŸi a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat, la locul citării stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6. (2) ÃŽnmânarea se poate face oriunde se află cel citat. (3) Pentru cei care locuiesc în hotel sau cămin, citaÅ£ia se predă, în lipsa lor, administratorului hotelului ori aÅŸezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obiÅŸnuit îl înlocuieÅŸte. (4) Pentru cei care se găsesc sub arme, citaÅ£ia se înmânează la unitatea din care fac parte. (5) Celor care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, în lipsa unui domiciliu cunoscut, înmânarea se face la căpitănia portului unde se găseÅŸte înregistrată nava. (6) Pentru deÅ£inuÅ£i, înmânarea se face la administraÅ£ia închisorii. (7) Pentru bolnavii aflaÅ£i în spitale, sanatorii sau alte asemenea aÅŸezăminte de asistenţă medicală ori socială, înmânarea se face la administraÅ£ia acestora.  + Articolul 162ÃŽnmânarea făcută altor persoane (1) ÃŽnmânarea citaÅ£iilor ÅŸi a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 ÅŸi pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcÅ£ionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenÅ£ei, care va semna dovada. ÃŽn lipsa acestora, înmânarea citaÅ£iei sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea ÅŸi calitatea sa. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la art. 161 alin. (4)-(7), unitatea unde se află cel citat îi va înmâna de îndată acestuia citaÅ£ia ori, după caz, actul de procedură comunicat sub luare de dovadă, certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obÅ£ine semnătura lui. ÃŽn acest din urmă caz se va proceda potrivit alin. (1). Dovada se va preda agentului ori va fi trimisă direct instanÅ£ei, dacă înmânarea citaÅ£iei nu s-a putut face de îndată.  + Articolul 163Procedura de comunicare (1) Comunicarea citaÅ£iei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea. (2) Dacă destinatarul primeÅŸte citaÅ£ia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări. (3) Dacă destinatarul refuză să primească citaÅ£ia, agentul o va depune în cutia poÅŸtală. ÃŽn lipsa cutiei poÅŸtale, va afiÅŸa pe uÅŸa locuinÅ£ei destinatarului o înÅŸtiinÅ£are care trebuie să cuprindă: a) anul, luna, ziua ÅŸi ora când depunerea sau, după caz, afiÅŸarea a fost făcută; b) numele ÅŸi prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afiÅŸarea ÅŸi funcÅ£ia acestuia; c) numele, prenumele ÅŸi domiciliul sau, după caz, reÅŸedinÅ£a, respectiv sediul celui înÅŸtiinÅ£at; d) numărul dosarului în legătură cu care se face înÅŸtiinÅ£area ÅŸi denumirea instanÅ£ei pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia; e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba; f) menÅ£iunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afiÅŸarea înÅŸtiinţării ori, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanÅ£ei de judecată pentru a i se comunică citaÅ£ia. Când domiciliul sau reÅŸedinÅ£a ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanÅ£a de judecată îşi are sediul, înÅŸtiinÅ£area va cuprinde menÅ£iunea că pentru a i se comunică citaÅ£ia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieÅŸte sau îşi are sediul; g) menÅ£iunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaÅ£iei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaÅ£ia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; h) semnătura celui care a depus sau a afiÅŸat înÅŸtiinÅ£area. (4) MenÅ£iunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completează de către grefa instanÅ£ei. Termenele prevăzute la alin. (3) lit. f) ÅŸi g) se calculează zi cu zi. (5) Despre împrejurările arătate la alin. (3) agentul va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde menÅ£iunile arătate la art. 164, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. (6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reÅŸedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaÅ£ia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieÅŸte cu destinatarul ori care, în mod obiÅŸnuit, îi primeÅŸte corespondenÅ£a. (7) Când destinatarul locuieÅŸte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente ÅŸi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunică citaÅ£ia administratorului, portarului sau celui care, în mod obiÅŸnuit, îl înlocuieÅŸte. ÃŽn aceste cazuri, persoana care primeÅŸte citaÅ£ia va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea ÅŸi semnătura ÅŸi încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. DispoziÅ£iile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (8) ÃŽn cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) ÅŸi (7), precum ÅŸi atunci când acestea, deÅŸi prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispoziÅ£iile alin. (3)-(5). (9) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (3) ÅŸi (8), agentul are obligaÅ£ia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afiÅŸarea înÅŸtiinţării, să depună citaÅ£ia, precum ÅŸi procesul-verbal prevăzut la alin. (5), la sediul instanÅ£ei de judecată care a emis citaÅ£ia ori, după caz, la cel al primăriei în raza căreia destinatarul locuieÅŸte sau îşi are sediul, urmând ca acestea să comunice citaÅ£ia. (10) Când părÅ£ii sau reprezentantului ei i s-a înmânat citaÅ£ia de către funcÅ£ionarul anume desemnat în cadrul primăriei, acesta are obligaÅ£ia ca, în termen de cel mult 24 ore de la înmânare, să înainteze instanÅ£ei de judecată dovada de înmânare prevăzută la alin. (1), precum ÅŸi procesul-verbal prevăzut la alin. (5). (11) Când termenul prevăzut la alin. (3) lit. f) s-a împlinit fără ca partea sau un reprezentant al ei să se prezinte la primărie pentru a i se înmâna citaÅ£ia, funcÅ£ionarul anume însărcinat din cadrul primăriei va înainta instanÅ£ei de judecată, de îndată, citaÅ£ia ce trebuia comunicată, precum ÅŸi procesul-verbal prevăzut la alin. (5). (12) DispoziÅ£iile prezentului articol se aplică ÅŸi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.  + Articolul 164Cuprinsul dovezii de înmânare ÅŸi al procesului-verbal (1) Dovada de înmânare a citaÅ£iei sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua ÅŸi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; b) numele, prenumele ÅŸi funcÅ£ia agentului, precum ÅŸi, dacă este cazul, ale funcÅ£ionarului de la primărie; c) numele ÅŸi prenumele sau denumirea, după caz, ÅŸi domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuieÅŸte într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum ÅŸi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinÅ£a sa, depus în cutia poÅŸtală ori afiÅŸat pe uÅŸa locuinÅ£ei. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face menÅ£iune despre aceasta; d) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului; e) denumirea instanÅ£ei de la care emană citaÅ£ia ori alt act de procedură ÅŸi numărul dosarului; f) semnătura celui care a primit citaÅ£ia sau alt act de procedură, precum ÅŸi semnătura agentului sau, după caz, funcÅ£ionarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmeÅŸte proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcÅ£ionarului primăriei. (2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, ÅŸi arătarea motivelor pentru care a fost întocmit. (3) CerinÅ£ele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) ÅŸi f) sunt prevăzute sub sancÅ£iunea nulităţii. (4) MenÅ£iunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.  + Articolul 165Data îndeplinirii proceduriiProcedura se socoteÅŸte îndeplinită:1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaÅ£ia ori alt act de procedură personal;2. în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poÅŸtă sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) ÅŸi (5), procedura se socoteÅŸte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcÅ£ionarul poÅŸtal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondenÅ£a;3. în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit art. 154 alin. (6), procedura se socoteÅŸte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea.  + Articolul 166Imposibilitatea de a comunică actul de procedurăCând comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuinÅ£at ori destinatarul actului nu mai locuieÅŸte în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanÅ£ei spre a înÅŸtiinÅ£a din timp partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare ÅŸi a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obÅ£ine noua adresă unde urmează a se face comunicarea.  + Articolul 167Citarea prin publicitate (1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deÅŸi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuÅŸit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanÅ£a va putea încuviinÅ£a citarea acestuia prin publicitate. (2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaÅ£ia la uÅŸa instanÅ£ei, pe portalul instanÅ£ei de judecată competente ÅŸi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. ÃŽn cazurile în care apreciază că este necesar, instanÅ£a va dispune ÅŸi publicarea citaÅ£iei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire. (3) Odată cu încuviinÅ£area citării prin publicitate, instanÅ£a va numi un curator dintre avocaÅ£ii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului. (4) Procedura se socoteÅŸte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaÅ£iei, potrivit dispoziÅ£iilor alin. (2). (5) Dacă cel citat se înfăţiÅŸează ÅŸi dovedeÅŸte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancÅ£ionat potrivit dispoziÅ£iilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c).  + Articolul 168AfiÅŸareaCând legea sau instanÅ£a dispune ca citarea părÅ£ilor sau comunicarea anumitor acte de procedură să se facă prin afiÅŸare, această afiÅŸare se va face la instanţă de către grefier, iar în afara instanÅ£ei, de agenÅ£ii însărcinaÅ£i cu comunicarea actelor de procedură, încheindu-se un proces-verbal, potrivit art. 164, ce se va depune la dosar.  + Articolul 169Comunicarea între avocaÅ£i sau consilieri juridiciDupă sesizarea instanÅ£ei, dacă părÅ£ile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunică direct între aceÅŸtia. ÃŽn acest caz, cel care primeÅŸte cererea va atesta primirea pe însuÅŸi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri.  + Articolul 170Comunicarea în instanţă (1) Partea prezentă în instanţă personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să primească actele de procedură ÅŸi orice înscris folosit în proces care i se comunică în ÅŸedinţă. Dacă se refuză primirea, actele ÅŸi înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnătură. (2) Partea are dreptul să ridice ÅŸi între termene, sub semnătură, actele de procedură ÅŸi înscrisurile prevăzute la alin. (1).  + Articolul 171Zilele de comunicareCând comunicarea actelor de procedură se face prin agenÅ£i procedurali, ei nu vor putea instrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, ÅŸi în zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, dar numai cu încuviinÅ£area preÅŸedintelui instanÅ£ei.  + Articolul 172Schimbarea locului cităriiDacă în cursul procesului una dintre părÅ£i ÅŸi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoÅŸtinÅ£eze instanÅ£a, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum ÅŸi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înÅŸtiinÅ£ează instanÅ£a despre schimbarea locului citării. ÃŽn cazul în care partea nu face această încunoÅŸtinÅ£are, procedura de citare pentru aceeaÅŸi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.  + Articolul 173Comunicarea către alÅ£i participanÅ£iCitarea martorilor, experÅ£ilor, traducătorilor, interpreÅ£ilor ori a altor participanÅ£i în proces, precum ÅŸi, când este cazul, comunicarea actelor de procedură adresate acestora sunt supuse dispoziÅ£iilor prezentului capitol, care se aplică în mod corespunzător.  + Capitolul III Nulitatea actelor de procedură  + Articolul 174NoÅ£iune ÅŸi clasificare (1) Nulitatea este sancÅ£iunea care lipseÅŸte total sau parÅ£ial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinÅ£elor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinÅ£a nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteÅŸte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinÅ£a nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteÅŸte un interes privat.  + Articolul 175Nulitatea condiÅ£ionată (1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinÅ£ei legale s-a adus părÅ£ii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinÅ£area acestuia. (2) ÃŽn cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.  + Articolul 176Nulitatea necondiÅ£ionatăNulitatea nu este condiÅ£ionată de existenÅ£a unei vătămări în cazul încălcării dispoziÅ£iilor legale referitoare la:1. capacitatea procesuală;2. reprezentarea procesuală;3. competenÅ£a instanÅ£ei;4. compunerea sau constituirea instanÅ£ei;5. publicitatea ÅŸedinÅ£ei de judecată;6. alte cerinÅ£e legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.  + Articolul 177ÃŽndreptarea neregularităţilor actului de procedură (1) Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură. (2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancÅ£iune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare. (3) Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepÅ£iei de nulitate a dispărut cauza acesteia.  + Articolul 178Invocarea nulităţii (1) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel. (2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată ÅŸi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă. (3) Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: a) pentru neregularităţile săvârÅŸite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată; b) pentru neregularităţile săvârÅŸite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârÅŸit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor ÅŸi înainte de a pune concluzii pe fond. (4) Partea interesată poate renunÅ£a, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă. (5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancÅ£iunea decăderii părÅ£ii din dreptul de a le mai invoca.  + Articolul 179Efectele nulităţii (1) Actul de procedură nul sau anulabil este desfiinÅ£at, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui. (2) Dacă este cazul, instanÅ£a dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiÅ£iilor de validitate. (3) DesfiinÅ£area unui act de procedură atrage ÅŸi desfiinÅ£area actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare. (4) Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.  + Titlul V Termenele procedurale  + Articolul 180Stabilirea termenelor (1) Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă ÅŸi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură. (2) ÃŽn cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineÅŸte un anumit act de procedură. (3) ÃŽn cazurile în care legea nu stabileÅŸte ea însăşi termenele pentru îndeplinirea unor acte de procedură, fixarea lor se face de instanţă. La fixarea termenului, aceasta va Å£ine seama ÅŸi de natura urgentă a procesului.  + Articolul 181Calculul termenelor (1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1. când termenul se socoteÅŸte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;2. când termenul se socoteÅŸte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineÅŸte;3. când termenul se socoteÅŸte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineÅŸte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineÅŸte în ultima zi a acestei luni. (2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeÅŸte până în prima zi lucrătoare care urmează.  + Articolul 182ÃŽmplinirea termenului (1) Termenul care se socoteÅŸte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineÅŸte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziÅ£iile art. 183 fiind aplicabile.  + Articolul 183Actele depuse la poÅŸtă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deÅ£inere (1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poÅŸtal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraÅ£ia locului de deÅ£inere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), recipisa oficiului poÅŸtal, precum ÅŸi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraÅ£ia locului de deÅ£inere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.  + Articolul 184Curgerea termenului. Prelungirea acestuia (1) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. (2) Se consideră că actul a fost comunicat părÅ£ii ÅŸi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum ÅŸi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părÅ£i. (3) Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciÅ£iu ori cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste. (4) Termenul procedural se întrerupe ÅŸi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:1. când a intervenit moartea uneia dintre părÅ£i; în acest caz, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părÅ£ii decedate, pe numele moÅŸtenirii, fără să se arate numele ÅŸi calitatea fiecărui moÅŸtenitor;2. când a intervenit moartea reprezentantului părÅ£ii; în acest caz, se face din nou o singură comunicare părÅ£ii.  + Articolul 185Nerespectarea termenului. SancÅ£iuni (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. (2) ÃŽn cazul în care legea opreÅŸte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.  + Articolul 186Repunerea în termen (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeÅŸte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) ÃŽn acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. ÃŽn cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaÅŸi cu cea prevăzută pentru exercitarea căîi de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanÅ£a competentă să soluÅ£ioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.  + Titlul VI Amenzi judiciare ÅŸi despăgubiri  + Articolul 187ÃŽncălcarea obligaÅ£iilor privind desfăşurarea procesului. SancÅ£iuni (1) Dacă legea nu prevede altfel, instanÅ£a, potrivit dispoziÅ£iilor prezentului articol, va putea sancÅ£iona următoarele fapte săvârÅŸite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiÅ£ionale sau incidentale, precum ÅŸi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice; b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; c) obÅ£inerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părÅ£i; d) obÅ£inerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit; e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video; f) refuzul părÅ£ii de a se prezenta la ÅŸedinÅ£a de informare cu privire la avantajele medierii, în situaÅ£iile în care a acceptat, potrivit legii;2. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei: a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor; b) neaducerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinÅ£at, de către partea care, din motive imputabile, nu ÅŸi-a îndeplinit această obligaÅ£ie; c) neprezentarea avocatului, care nu ÅŸi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea ori nerespectarea de către aceÅŸtia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului; d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute; e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum ÅŸi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiÅ£iile legii; f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deÅ£ine, la termenul fixat în acest scop de instanţă; g) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunică, din motive imputabile ei, la cererea instanÅ£ei ÅŸi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele ÅŸi evidenÅ£ele ei; h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură; i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuÅ£iilor ce revin judecătorilor, experÅ£ilor desemnaÅ£i de instanţă în condiÅ£iile legii, agenÅ£ilor procedurali, precum ÅŸi altor salariaÅ£i ai instanÅ£ei. (2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaÅ£iile ce le revin.  + Articolul 188Alte cazuri de sancÅ£ionare (1) Nerespectarea de către oricare dintre părÅ£i sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii ÅŸi solemnităţii ÅŸedinÅ£ei de judecată se sancÅ£ionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei. (2) Nerespectarea de către orice persoană a dispoziÅ£iilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancÅ£ionează de către preÅŸedintele instanÅ£ei de executare, la cererea executorului, cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.  + Articolul 189Despăgubiri pentru amânarea procesuluiCel care, cu intenÅ£ie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părÅ£ii interesate, va putea fi obligat de către instanÅ£a de judecată ori, după caz, de către preÅŸedintele instanÅ£ei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare.  + Articolul 190Stabilirea amenzii ÅŸi despăgubiriiAbaterea săvârÅŸită, amenda ÅŸi despăgubirea se stabilesc de către instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a săvârÅŸit fapta sau, după caz, de către preÅŸedintele instanÅ£ei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda ÅŸi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanÅ£a în faÅ£a căreia cererea a fost formulată, fie de către instanÅ£a care a soluÅ£ionat-o, atunci când acestea sunt diferite.  + Articolul 191Cererea de reexaminare (1) ÃŽmpotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. (3) ÃŽn toate cazurile, cererea se soluÅ£ionează, cu citarea părÅ£ilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea. (4) ÃŽncheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă.  + Cartea a II-a Procedura contencioasă  + Titlul I Procedura în faÅ£a primei instanÅ£e  + Capitolul I Sesizarea instanÅ£ei de judecată  + SecÅ£iunea 1 DispoziÅ£ii generale  + Articolul 192Dreptul de a sesiza instanÅ£a (1) Pentru apărarea drepturilor ÅŸi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiÅ£iei prin sesizarea instanÅ£ei competente cu o cerere de chemare în judecată. ÃŽn cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanÅ£ei poate fi făcută ÅŸi de alte persoane sau organe. (2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiÅ£iile legii. (3) Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numeÅŸte reclamant, iar cel chemat în judecată se numeÅŸte pârât.  + Articolul 193Procedura prealabilă (1) Sesizarea instanÅ£ei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. (2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancÅ£iunea decăderii. (3) La sesizarea instanÅ£ei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenÅ£elor succesorale prevăzute de Codul civil. ÃŽn acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât.  + SecÅ£iunea a 2-a Cererea de chemare în judecată  + Articolul 194Cuprinsul cererii de chemare în judecatăCererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele ÅŸi prenumele, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a părÅ£ilor ori, pentru persoane juridice, denumirea ÅŸi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde ÅŸi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerÅ£ului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice ÅŸi contul bancar ale reclamantului, precum ÅŸi ale pârâtului, dacă părÅ£ile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. DispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieÅŸte în străinătate, va arăta ÅŸi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia ÅŸi sediul profesional. DispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii; c) obiectul cererii ÅŸi valoarea lui, după preÅ£uirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum ÅŸi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziÅ£iile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea ÅŸi judeÅ£ul, strada ÅŸi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul ÅŸi apartamentul, precum ÅŸi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară ÅŸi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru ÅŸi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaÅŸi birou, care atestă acest fapt; d) arătarea motivelor de fapt ÅŸi de drept pe care se întemeiază cererea; e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziÅ£iile art. 150. Când reclamantul doreÅŸte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţiÅŸarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. ÃŽn cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataÅŸat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele ÅŸi adresa martorilor, dispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; f) semnătura.  + Articolul 195Numărul de exemplareCererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).  + Articolul 196Nulitatea cererii (1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele ÅŸi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părÅ£i, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părÅ£ii sau a reprezentantului acesteia este nulă. DispoziÅ£iile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faÅ£a primei instanÅ£e. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseÅŸte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înÅŸtiinÅ£at în acest sens prin citaÅ£ie. ÃŽn cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în ÅŸedinÅ£a în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiÅ£iile prevăzute la alin. (2).  + Articolul 197Timbrarea cereriiÃŽn cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataÅŸează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 198Cumulul de cereriPrin aceeaÅŸi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere împotriva aceleiaÅŸi persoane, în condiÅ£iile art. 99 alin. (2).  + Articolul 199ÃŽnregistrarea cererii (1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poÅŸtă, curier, fax sau scanată ÅŸi transmisă prin poÅŸtă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează ÅŸi primeÅŸte dată certă prin aplicarea ÅŸtampilei de intrare. (2) După înregistrare, cererea ÅŸi înscrisurile care o însoÅ£esc, la care sunt ataÅŸate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preÅŸedintelui instanÅ£ei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.  + Articolul 200Verificarea cererii ÅŸi regularizarea acesteia (1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineÅŸte cerinÅ£ele prevăzute la art. 194-197. (2) Când cererea nu îndeplineÅŸte aceste cerinÅ£e, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile, cu menÅ£iunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancÅ£iunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancÅ£iune obligaÅ£ia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziÅ£iile art. 202 alin. (3). (3) Dacă obligaÅ£iile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. (4) ÃŽmpotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. (5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. (6) Cererea se soluÅ£ionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanÅ£ei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2). (7) ÃŽn caz de admitere, cauza se retrimite completului iniÅ£ial învestit.  + Articolul 201Fixarea primului termen de judecată (1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluÅ£ie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaÅ£ia de a depune întâmpinare, sub sancÅ£iunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiÅ£iile art. 165. (2) ÃŽntâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoÅŸtinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. (3) ÃŽn termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluÅ£ie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluÅ£iei, dispunând citarea părÅ£ilor. (4) ÃŽn cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluÅ£ie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluÅ£iei, dispunând citarea părÅ£ilor. (5) ÃŽn procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcÅ£ie de circumstanÅ£ele cauzei. (6) ÃŽn cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziÅ£iilor art. 156.  + Articolul 202Reprezentarea judiciară a părÅ£ilor în caz de coparticipare procesuală (1) ÃŽn procesele în care, în condiÅ£iile art. 59, sunt mai mulÅ£i reclamanÅ£i sau pârâţi, judecătorul, Å£inând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor ÅŸi intereselor legitime ale părÅ£ilor, va putea dispune, prin rezoluÅ£ie, reprezentarea lor prin mandatar ÅŸi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. (2) Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulÅ£i mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea dispoziÅ£iilor privind reprezentarea judiciară. (3) Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanÅ£i în termenul prevăzut la art. 200 alin. (2), iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părÅ£ile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înÅ£eleg asupra persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, în condiÅ£iile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamanÅ£ilor sau, după caz, a pârâţilor ÅŸi căruia i se vor comunică actele de procedură. Măsura numirii curatorului se comunică părÅ£ilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.  + Articolul 203Măsuri pentru pregătirea judecăţii (1) Judecătorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, dacă s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum ÅŸi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii. (2) ÃŽn condiÅ£iile legii, se vor putea încuviinÅ£a, prin încheiere executorie, măsuri asigurătorii, precum ÅŸi măsuri pentru asigurarea probelor.  + Articolul 204Modificarea cererii de chemare în judecată (1) Reclamantul poate să-ÅŸi modifice cererea ÅŸi să propună noi dovezi, sub sancÅ£iunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. ÃŽn acest caz, instanÅ£a dispune amânarea pricinii ÅŸi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancÅ£iunea decăderii, va fi depusă cu cel puÅ£in 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. (2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ÅŸedinţă declaraÅ£iile verbale făcute în instanţă când:1. se îndreaptă greÅŸelile materiale din cuprinsul cererii;2. reclamantul măreÅŸte sau micÅŸorează cuantumul obiectului cererii;3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;4. se înlocuieÅŸte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părÅ£ilor.  + SecÅ£iunea a 3-a ÃŽntâmpinarea  + Articolul 205Scopul ÅŸi cuprinsul întâmpinării (1) ÃŽntâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt ÅŸi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată. (2) ÃŽntâmpinarea va cuprinde: a) numele ÅŸi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea ÅŸi sediul, precum ÅŸi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerÅ£ului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice ÅŸi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menÅ£ionat în cererea de chemare în judecată. DispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieÅŸte în străinătate, va arăta ÅŸi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) excepÅ£iile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului; c) răspunsul la toate pretenÅ£iile ÅŸi motivele de fapt ÅŸi de drept ale cererii; d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziÅ£iile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător; e) semnătura.  + Articolul 206Comunicarea întâmpinării (1) ÃŽntâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel. (2) La întâmpinare se va alătura acelaÅŸi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum ÅŸi un rând de copii pentru instanţă. DispoziÅ£iile art. 149 alin. (1), (3) ÅŸi (4) ÅŸi ale art. 150 sunt aplicabile.  + Articolul 207ÃŽntâmpinarea comunăCând sunt mai mulÅ£i pârâţi, aceÅŸtia pot răspunde împreună, toÅ£i sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.  + Articolul 208SancÅ£iunea nedepunerii întâmpinării (1) ÃŽntâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. (2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe ÅŸi de a invoca excepÅ£ii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.  + SecÅ£iunea a 4-a Cererea reconvenÅ£ională  + Articolul 209NoÅ£iune ÅŸi condiÅ£ii (1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenÅ£ii derivând din acelaÅŸi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenÅ£ională. (2) ÃŽn cazul în care pretenÅ£iile formulate prin cerere reconvenÅ£ională privesc ÅŸi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi. (3) Cererea trebuie să îndeplinească condiÅ£iile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. (4) Cererea reconvenÅ£ională se depune, sub sancÅ£iunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. (5) Cererea reconvenÅ£ională se comunică reclamantului ÅŸi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a formula întâmpinare. DispoziÅ£iile art. 201 se aplică în mod corespunzător. (6) Când reclamantul ÅŸi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenÅ£ională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinÅ£a pârâtului în acest scop, dispoziÅ£iile alin. (5) fiind aplicabile. (7) Reclamantul nu poate formula cerere reconvenÅ£ională la cererea reconvenÅ£ională a pârâtului iniÅ£ial.  + Articolul 210Disjungerea cererii reconvenÅ£ionale (1) Cererea reconvenÅ£ională se judecă odată cu cererea principală. (2) Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanÅ£a poate dispune judecarea separată a cererii reconvenÅ£ionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluÅ£ionarea unitară a procesului.  + Capitolul II Judecata  + SecÅ£iunea 1 DispoziÅ£ii generale  + Articolul 211Scopul judecării procesuluiCompletul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare ÅŸi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor ÅŸi garanÅ£iilor procesuale, în vederea soluÅ£ionării legale ÅŸi temeinice a acestuia.  + Articolul 212Locul judecării procesuluiJudecarea procesului are loc la sediul instanÅ£ei, dacă prin lege nu se dispune altfel.  + Articolul 213Desfăşurarea procesului fără prezenÅ£a publicului (1) ÃŽn faÅ£a primei instanÅ£e cercetarea procesului se desfăşoară în camera de consiliu, dacă legea nu prevede altfel. (2) De asemenea, în cazurile în care dezbaterea fondului în ÅŸedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieÅ£ii private a părÅ£ilor ori intereselor justiÅ£iei, după caz, instanÅ£a, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenÅ£a publicului. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), au acces în camera de consiliu ori în sala de ÅŸedinţă părÅ£ile, reprezentanÅ£ii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părÅ£ilor, martorii, experÅ£ii, traducătorii, interpreÅ£ii, precum ÅŸi alte persoane cărora instanÅ£a, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces.  + Articolul 214Continuitatea instanÅ£ei (1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaÅŸi în tot cursul judecăţii. (2) ÃŽn cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluÅ£ionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiÅ£iile legii. (3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părÅ£ilor, cauza se repune pe rol.  + Articolul 215Ordinea judecării proceselor (1) Pentru fiecare ÅŸedinţă de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care va fi afiÅŸată pe portalul instanÅ£ei ÅŸi la uÅŸa sălii de ÅŸedinţă cu cel puÅ£in o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde ÅŸi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. DispoziÅ£iile art. 220 sunt aplicabile. (2) Procesele declarate urgente, cele rămase în divergenţă ÅŸi cele care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte. (3) Procesele în care partea sau părÅ£ile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate. (4) La cererea părÅ£ii interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pe listă.  + Articolul 216AtribuÅ£iile preÅŸedintelui completului de judecată (1) PreÅŸedintele completului conduce ÅŸedinÅ£a de judecată. El deschide, suspendă ÅŸi ridică ÅŸedinÅ£a. (2) PreÅŸedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum ÅŸi celorlalte părÅ£i din proces, în funcÅ£ie de poziÅ£ia lor procesuală. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acÅ£iunea. Altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces. (3) ÃŽn cazul în care este necesar, preÅŸedintele poate da cuvântul părÅ£ilor ÅŸi celorlalÅ£i participanÅ£i, în aceeaÅŸi ordine, de mai multe ori. (4) PreÅŸedintele poate să limiteze în timp intervenÅ£ia fiecărei părÅ£i. ÃŽn acest caz, el trebuie să pună în vedere părÅ£ii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziÅ£ie. (5) Judecătorii sau părÅ£ile pot pune întrebări celorlalÅ£i participanÅ£i la proces numai prin mijlocirea preÅŸedintelui, care poate însă încuviinÅ£a ca aceÅŸtia să pună întrebările direct. Ordinea în care se pun întrebările se stabileÅŸte de către preÅŸedinte.  + Articolul 217PoliÅ£ia ÅŸedinÅ£ei de judecată (1) PreÅŸedintele completului de judecată exercită poliÅ£ia ÅŸedinÅ£ei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii ÅŸi a bunei-cuviinÅ£e, precum ÅŸi a solemnităţii ÅŸedinÅ£ei de judecată. (2) Dacă nu mai este loc în sala de ÅŸedinţă, preÅŸedintele le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala. (3) Nimeni nu poate fi lăsat să între cu arme în sala de ÅŸedinţă, cu excepÅ£ia cazului în care le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplineÅŸte în faÅ£a instanÅ£ei. (4) Persoanele care iau parte la ÅŸedinţă sunt obligate să aibă o purtare ÅŸi o Å£inută cuviincioase. (5) Cei care se adresează instanÅ£ei în ÅŸedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preÅŸedintele poate încuviinÅ£a, atunci când apreciază că este necesar, excepÅ£ii de la această îndatorire. (6) PreÅŸedintele atrage atenÅ£ia părÅ£ii sau oricărei alte persoane care tulbură ÅŸedinÅ£a ori nesocoteÅŸte măsurile luate să respecte ordinea ÅŸi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei. (7) Pot fi, de asemenea, îndepărtaÅ£i din sală minorii, precum ÅŸi persoanele care s-ar înfăţiÅŸa într-o Å£inută necuviincioasă. (8) Dacă înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părÅ£i a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esenÅ£iale efectuate în lipsa ei. Aceste dispoziÅ£ii nu se aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală. (9) Când cel care tulbură liniÅŸtea ÅŸedinÅ£ei este însuÅŸi apărătorul părÅ£ii, preÅŸedintele îl va chema la ordine ÅŸi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziÅ£iile art. 191 fiind aplicabile.  + Articolul 218InfracÅ£iuni de audienţă (1) Dacă în cursul ÅŸedinÅ£ei se săvârÅŸeÅŸte o infracÅ£iune, preÅŸedintele o constată ÅŸi îl identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului. (2) InstanÅ£a poate, în condiÅ£iile legii penale, să dispună ÅŸi reÅ£inerea făptuitorului.  + Articolul 219Verificări privind prezentarea părÅ£ilor (1) InstanÅ£a verifică identitatea părÅ£ilor, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică ÅŸi împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă. (2) ÃŽn cazul în care părÅ£ile nu răspund la apel, instanÅ£a va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită ÅŸi, după caz, va proceda, în condiÅ£iile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.  + Articolul 220Amânarea cauzei când nu este în stare de judecatăPărÅ£ile pot cere instanÅ£ei, la începutul ÅŸedinÅ£ei, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecată este alcătuit din mai mulÅ£i judecători, această amânare se poate face ÅŸi de un singur judecător.  + Articolul 221Amânarea judecăţii prin învoiala părÅ£ilor (1) Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părÅ£ilor nu se poate încuviinÅ£a decât o singură dată în cursul procesului. (2) După o asemenea amânare, dacă părÅ£ile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată ÅŸi cauza va fi repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii. (3) InstanÅ£a este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părÅ£i pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părÅ£ilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.  + Articolul 222Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare (1) Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părÅ£ii interesate, numai în mod excepÅ£ional, pentru motive temeinice ÅŸi care nu sunt imputabile părÅ£ii sau reprezentantului ei. (2) Când instanÅ£a refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părÅ£ii, pronunÅ£area în vederea depunerii de concluzii scrise.  + Articolul 223Judecarea cauzei în lipsa părÅ£ii legal citate (1) Lipsa părÅ£ii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţiÅŸează numai una dintre părÅ£i, instanÅ£a, după ce va cerceta toate lucrările din dosar ÅŸi va asculta susÅ£inerile părÅ£ii prezente, se va pronunÅ£a pe temeiul dovezilor administrate, examinând ÅŸi excepÅ£iile ÅŸi apărările părÅ£ii care lipseÅŸte. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul în care lipsesc ambele părÅ£i, deÅŸi au fost legal citate, dacă cel puÅ£in una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.  + Articolul 224Discutarea cererilor ÅŸi excepÅ£iilorInstanÅ£a este obligată, în orice proces, să pună în discuÅ£ia părÅ£ilor toate cererile, excepÅ£iile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.  + Articolul 225Folosirea traducătorului ÅŸi interpretului (1) Când una dintre părÅ£i sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaÅŸte limba română, instanÅ£a va folosi un traducător autorizat. Dacă părÅ£ile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător. ÃŽn situaÅ£ia în care nu poate fi asigurată prezenÅ£a unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4). (2) ÃŽn cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-mută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret. (3) DispoziÅ£iile privitoare la experÅ£i se aplică în mod corespunzător ÅŸi traducătorilor ÅŸi interpreÅ£ilor.  + Articolul 226Ascultarea minorilorÃŽn cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Å¢inând seama de împrejurările procesului, instanÅ£a hotărăşte dacă părinÅ£ii, tutorele sau alte persoane vor fi de faţă la ascultarea minorului.  + Articolul 227PrezenÅ£a personală a părÅ£ilor în vederea soluÅ£ionării amiabile a litigiului (1) ÃŽn tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părÅ£ilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. ÃŽn acest scop, el va solicita înfăţiÅŸarea personală a părÅ£ilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. DispoziÅ£iile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile. (2) ÃŽn litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părÅ£ile să participe la o ÅŸedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, Å£inând seama de circumstanÅ£ele cauzei, judecătorul va recomanda părÅ£ilor să recurgă la mediere, în vederea soluÅ£ionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părÅ£i. (3) ÃŽn cazul în care judecătorul recomandă medierea, părÅ£ile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părÅ£ile decid dacă acceptă sau nu soluÅ£ionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părÅ£ile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul ÅŸedinÅ£ei de informare. (4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părÅ£ile au încercat soluÅ£ionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acÅ£iunii. (5) Dacă, în condiÅ£iile alin. (1) sau (2), părÅ£ile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. DispoziÅ£iile art. 440 sunt aplicabile.  + Articolul 228Imposibilitatea ÅŸi refuzul de a semnaCând cel obligat să semneze un act de procedură nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iunea corespunzătoare în acel act, sub semnătura preÅŸedintelui ÅŸi a grefierului.  + Articolul 229Termen în cunoÅŸtinţă (1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar ÅŸi a luat termenul în cunoÅŸtinţă, precum ÅŸi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenÅ£ional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaÅŸte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaÅŸte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziÅ£ii îi sunt aplicabile ÅŸi părÅ£ii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenÅ£ional ori prin funcÅ£ionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenÅ£ei, i s-a înmânat citaÅ£ia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaÅŸte ÅŸi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaÅ£ia i-a fost înmânată. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) nu se aplică:1. în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;2. în cazul când procesul se repune pe rol;3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinÅ£area lui, când s-a stabilit ÅŸi termenul pentru luarea acestuia;4. când, pentru motive temeinice, instanÅ£a a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;5. în cazul în care instanÅ£a de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanÅ£e sau după casarea cu reÅ£inere. (3) Militarii încazarmaÅ£i sunt citaÅ£i la fiecare termen. (4) DeÅ£inuÅ£ii sunt citaÅ£i, de asemenea, la fiecare termen.  + Articolul 230Preschimbarea termenuluiTermenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părÅ£i. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. PărÅ£ile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. DispoziÅ£iile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.  + Articolul 231Notele de ÅŸedinţă. ÃŽnregistrarea ÅŸedinÅ£ei (1) Grefierul care participă la ÅŸedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preÅŸedinte. PărÅ£ile pot cere citirea notelor ÅŸi, dacă este cazul, corectarea lor. (2) InstanÅ£a va înregistra ÅŸedinÅ£ele de judecată. ÃŽnregistrarea va putea fi ulterior transcrisă la cererea părÅ£ii interesate, în condiÅ£iile legii. Transcrierile înregistrărilor vor fi semnate de preÅŸedinte ÅŸi de grefier ÅŸi vor avea puterea doveditoare a încheierilor de ÅŸedinţă.  + Articolul 232Redactarea încheierii de ÅŸedinţă (1) Pe baza notelor de ÅŸedinţă, iar dacă este cazul ÅŸi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de ÅŸedinţă. (2) ÃŽncheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la data ÅŸedinÅ£ei de judecată.  + Articolul 233Cuprinsul încheierii de ÅŸedinţă (1) Pentru fiecare ÅŸedinţă a instanÅ£ei se întocmeÅŸte o încheiere care va cuprinde următoarele: a) denumirea instanÅ£ei ÅŸi numărul dosarului; b) data ÅŸedinÅ£ei de judecată; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea membrilor completului de judecată, precum ÅŸi numele ÅŸi prenumele grefierului; d) numele ÅŸi prenumele sau, după caz, denumirea părÅ£ilor, numele ÅŸi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor ÅŸi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum ÅŸi dacă au fost prezente ori au lipsit; e) numele, prenumele procurorului ÅŸi parchetul de care aparÅ£ine, dacă a participat la ÅŸedinţă; f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; g) obiectul procesului; h) probele care au fost administrate; i) cererile, declaraÅ£iile ÅŸi prezentarea pe scurt a susÅ£inerilor părÅ£ilor, precum ÅŸi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la ÅŸedinţă; j) soluÅ£ia dată ÅŸi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt ÅŸi în drept; k) calea de atac ÅŸi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; l) dacă judecarea a avut loc în ÅŸedinţă publică, fără prezenÅ£a publicului ori în camera de consiliu; m) semnătura membrilor completului ÅŸi a grefierului. (2) ÃŽncheierea trebuie să arate cum s-a desfăşurat ÅŸedinÅ£a, cuprinzând, dacă este cazul, menÅ£iuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate. (3) ÃŽn cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocmeÅŸte încheierea de ÅŸedinţă, menÅ£iunile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii.  + Articolul 234Reguli aplicabile (1) DispoziÅ£iile privitoare la deliberare, opinie separată, precum ÅŸi orice alte dispoziÅ£ii referitoare la hotărârile prin care instanÅ£a se dezinvesteÅŸte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător ÅŸi încheierilor. (2) ÃŽn cazul în care încheierile pronunÅ£ate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanÅ£ei superioare în copie certificată de grefa instanÅ£ei a cărei încheiere se atacă. (3) ÃŽn cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căîi de atac se înaintează instanÅ£ei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanÅ£ei. Dacă instanÅ£a de control judiciar constată admisibilitatea căîi de atac, va cere instanÅ£ei care a pronunÅ£at încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiÅ£iile alin. (2).  + Articolul 235ÃŽncheieri preparatorii ÅŸi interlocutoriiInstanÅ£a nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluÅ£ionează excepÅ£ii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.  + Articolul 236Domeniu de aplicareDispoziÅ£iile prezentei secÅ£iuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât ÅŸi la dezbaterea în fond a cauzei.  + SecÅ£iunea a 2-a Cercetarea procesului  + Articolul 237Scopul ÅŸi conÅ£inutul cercetării procesului (1) ÃŽn etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiÅ£iile legii, acte de procedură la cererea părÅ£ilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul. (2) ÃŽn vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanÅ£a:1. va rezolva excepÅ£iile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;2. va examina cererile de intervenÅ£ie formulate de părÅ£i sau de terÅ£e persoane, în condiÅ£iile legii;3. va examina fiecare pretenÅ£ie ÅŸi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare ÅŸi a explicaÅ£iilor părÅ£ilor, dacă este cazul;4. va constata care dintre pretenÅ£ii sunt recunoscute ÅŸi care sunt contestate;5. la cerere, va dispune, în condiÅ£iile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaÅ£ii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203;6. va lua act de renunÅ£area reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacÅ£ia părÅ£ilor;7. va încuviinÅ£a probele solicitate de părÅ£i, pe care le găseÅŸte concludente, precum ÅŸi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului ÅŸi le va administra în condiÅ£iile legii;8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate;9. va dispune ca părÅ£ile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluÅ£ionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.  + Articolul 238Estimarea duratei cercetării procesului (1) La primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părÅ£ilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, Å£inând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluÅ£ionat într-un termen optim ÅŸi previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere. (2) Pentru motive temeinice, ascultând părÅ£ile, judecătorul va putea reconsidera durata prevăzută la alin. (1).  + Articolul 239Alegerea procedurii de administrare a probelorJudecătorul, la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate, pune în vedere acestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocaÅ£ii lor, în condiÅ£iile art. 366-388. DispoziÅ£iile art. 238 sunt aplicabile.  + Articolul 240Locul cercetării procesului (1) Cercetarea procesului are loc în faÅ£a judecătorului, în camera de consiliu, cu citarea părÅ£ilor. DispoziÅ£iile art. 154 sunt aplicabile. (2) ÃŽn căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în ÅŸedinţă publică.  + Articolul 241Asigurarea celerităţii (1) Pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. DispoziÅ£iile art. 229 sunt aplicabile. (2) Dacă există motive temeinice, se pot acorda ÅŸi termene mai îndelungate decât cele prevăzute la alin. (1). (3) Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare ÅŸi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanÅ£a va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. ÃŽn afară de aceste măsuri, instanÅ£a va putea dispune ca încunoÅŸtinÅ£area părÅ£ilor să se facă ÅŸi telefonic, telegrafic, prin fax, poÅŸtă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înÅŸtiinÅ£area pentru prezentarea la termen, precum ÅŸi confirmarea primirii actului, respectiv a înÅŸtiinţării, dacă părÅ£ile au indicat instanÅ£ei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoÅŸtinÅ£area s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoÅŸtinÅ£are ÅŸi obiectul acesteia. (4) Judecătorul poate stabili pentru părÅ£i, precum ÅŸi pentru alÅ£i participanÅ£i în proces îndatoriri în ceea ce priveÅŸte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaÅ£ii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 355, asistarea ÅŸi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum ÅŸi orice alte demersuri necesare soluÅ£ionării cauzei. (5) Când este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute la alin. (4), părÅ£ile, experÅ£ii, traducătorii, interpreÅ£ii, martorii ÅŸi orice alÅ£i participanÅ£i în proces pot fi încunoÅŸtinÅ£aÅ£i potrivit alin. (3).  + Articolul 242Suspendarea judecăţii cauzei (1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaÅ£iilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaÅ£ii nu au fost respectate. DispoziÅ£iile art. 189 sunt aplicabile. (2) La cererea părÅ£ii, judecata va fi reluată dacă obligaÅ£iile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite ÅŸi, potrivit legii, aceasta poate continua.  + Articolul 243ÃŽmprejurări care pun capăt procesuluiÃŽn cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părÅ£ilor sau sunt admise cereri ori excepÅ£ii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în ÅŸedinţă publică, judecătorul se va pronunÅ£a asupra cauzei prin hotărâre.  + Articolul 244Terminarea cercetării procesului (1) Când judecătorul se socoteÅŸte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată ÅŸi fixează termen pentru dezbaterea fondului în ÅŸedinţă publică. (2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părÅ£ilor să redacteze note privind susÅ£inerile lor ÅŸi să le depună la dosar cu cel puÅ£in 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale. (3) PărÅ£ile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeaÅŸi zi sau la un alt termen. (4) Cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord ÅŸi ca dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în ÅŸedinţă publică.  + Articolul 245NoÅ£iuneExcepÅ£ia procesuală este mijlocul prin care, în condiÅ£iile legii, partea interesată, procurorul sau instanÅ£a invocă, fără să pună în discuÅ£ie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanÅ£ei, competenÅ£a instanÅ£ei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acÅ£iune urmărind, după caz, declinarea competenÅ£ei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.  + Articolul 246ExcepÅ£ii absolute ÅŸi relative (1) ExcepÅ£iile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică. (2) ExcepÅ£iile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părÅ£ilor.  + Articolul 247Invocare (1) ExcepÅ£iile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanÅ£ei de recurs numai dacă, pentru soluÅ£ionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi. (2) ExcepÅ£iile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârÅŸirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului ÅŸi înainte de a se pune concluzii în fond. (3) Cu toate acestea, părÅ£ile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare ÅŸi toate excepÅ£iile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. ÃŽn caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pricinuite părÅ£ii adverse, dispoziÅ£iile art. 189-191 fiind aplicabile.  + Articolul 248Procedura de soluÅ£ionare (1) InstanÅ£a se va pronunÅ£a mai întâi asupra excepÅ£iilor de procedură, precum ÅŸi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) ÃŽn cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepÅ£ii, instanÅ£a va determina ordinea de soluÅ£ionare în funcÅ£ie de efectele pe care acestea le produc. (3) Dacă instanÅ£a nu se poate pronunÅ£a de îndată asupra excepÅ£iei invocate, va amâna judecata ÅŸi va stabili un termen scurt în vederea soluÅ£ionării excepÅ£iei. (4) ExcepÅ£iile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaÅŸi dovezi ca ÅŸi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluÅ£ionarea fondului. (5) ÃŽncheierea prin care s-a respins excepÅ£ia, precum ÅŸi cea prin care, după admiterea excepÅ£iei, instanÅ£a a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.  + § 1. DispoziÅ£ii generale  + Articolul 249Sarcina probeiCel care face o susÅ£inere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.  + Articolul 250Obiectul probei ÅŸi mijloacele de probăDovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumÅ£ii, mărturisirea uneia dintre părÅ£i, făcută din proprie iniÅ£iativă sau obÅ£inută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faÅ£a locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.  + Articolul 251Lipsa îndatoririi de a probaNimeni nu este Å£inut de a proba ceea ce instanÅ£a este Å£inută să ia cunoÅŸtinţă din oficiu.  + Articolul 252Obligativitatea cunoaÅŸterii din oficiu (1) InstanÅ£a de judecată trebuie să ia cunoÅŸtinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România. (2) Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convenÅ£iile, tratatele ÅŸi acordurile internaÅ£ionale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum ÅŸi dreptul internaÅ£ional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată. (3) DispoziÅ£iile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite ÅŸi consultate numai în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 253Posibilitatea cunoaÅŸterii din oficiuInstanÅ£a de judecată poate lua cunoÅŸtinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiÅ£ia ca acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziÅ£iilor Codului civil referitoare la conÅ£inutul legii străine.  + Articolul 254Propunerea probelor. Rolul instanÅ£ei (1) Probele se propun, sub sancÅ£iunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse ÅŸi oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condiÅ£iile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute ÅŸi încuviinÅ£ate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească ÅŸi partea nu o putea prevedea;3. partea învederează instanÅ£ei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;5. există acordul expres al tuturor părÅ£ilor. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaÅŸi aspect pentru care s-a încuviinÅ£at proba invocată. (4) ÃŽn cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancÅ£iunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinÅ£ată: a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinÅ£area probei, când se cere proba cu martori; b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puÅ£in 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinÅ£at proba cu înscrisuri; c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinÅ£area acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; d) să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit dispoziÅ£iilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinÅ£at proba expertizei. (5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanÅ£a va dispune ca părÅ£ile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuÅ£ia părÅ£ilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părÅ£ile se împotrivesc. (6) Cu toate acestea, părÅ£ile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanÅ£ei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus ÅŸi administrat în condiÅ£iile legii.  + Articolul 255Admisibilitatea probelor (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii ÅŸi să ducă la soluÅ£ionarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanÅ£a va putea decide, Å£inând seama de circumstanÅ£ele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui. (3) UzanÅ£ele, regulile deontologice ÅŸi practicile statornicite între părÅ£i trebuie probate, în condiÅ£iile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele ÅŸi reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanÅ£ei. (4) La cererea instanÅ£ei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informaÅ£iile, înscrisurile ori reglementările solicitate.  + Articolul 256ConvenÅ£ii asupra probelorConvenÅ£iile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepÅ£ia celor care privesc drepturi de care părÅ£ile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.  + Articolul 257RenunÅ£area la probă (1) Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să ÅŸi le însuÅŸească. (2) InstanÅ£a poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunÅ£at.  + Articolul 258ÃŽncuviinÅ£area probelor (1) Probele se pot încuviinÅ£a numai dacă sunt întrunite cerinÅ£ele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere. (2) ÃŽncheierea prin care se încuviinÅ£ează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinÅ£ate, precum ÅŸi obligaÅ£iile ce revin părÅ£ilor în legătură cu administrarea acestora. (3) InstanÅ£a va putea limita numărul martorilor propuÅŸi.  + Articolul 259Revenirea asupra probelor încuviinÅ£ateInstanÅ£a poate reveni asupra unor probe încuviinÅ£ate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. InstanÅ£a este însă obligată să pună această împrejurare în discuÅ£ia părÅ£ilor.  + Articolul 260Administrarea probelor (1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă. (2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în ÅŸedinÅ£a în care au fost încuviinÅ£ate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor ÅŸi a oricăror alte mijloace de probă. (3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel. (4) Dovada ÅŸi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaÅŸi ÅŸedinţă. (5) Dacă s-a dispus o cercetare la faÅ£a locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai înainte de administrarea celorlalte probe. (6) Când proba cu martori a fost încuviinÅ£ată în condiÅ£iile prevăzute la art. 254 alin. (2), dovada contrară va fi cerută, sub sancÅ£iunea decăderii, în aceeaÅŸi ÅŸedinţă, dacă amândouă părÅ£ile sunt de faţă. (7) Partea care a lipsit la încuviinÅ£area dovezii este obligată să ceară proba contrară la ÅŸedinÅ£a următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfăţiÅŸează.  + Articolul 261Locul administrării probelor (1) Administrarea probelor se face în faÅ£a instanÅ£ei de judecată sesizate, în camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de reÅŸedinţă a instanÅ£ei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de către o instanţă de acelaÅŸi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaÅŸi grad. ÃŽn cazul în care felul dovezii îngăduie ÅŸi părÅ£ile se învoiesc, instanÅ£a care administrează proba poate fi scutită de citarea părÅ£ilor. (3) Când instanÅ£a care a primit comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a se face în circumscripÅ£ia altei instanÅ£e, va înainta, pe cale administrativă, cererea de comisie rogatorie instanÅ£ei competente, comunicând aceasta instanÅ£ei de la care a primit însărcinarea. (4) InstanÅ£a însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor în prezenÅ£a părÅ£ilor sau, chiar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleaÅŸi atribuÅ£ii ca ÅŸi instanÅ£a sesizată, în ceea ce priveÅŸte procedura de urmat. ( (5) După ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanÅ£a sesizată, dacă este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetării procesului sau, după caz, pentru dezbaterea fondului.  + Articolul 262Cheltuielile necesare administrării probelor (1) Când administrarea probei încuviinÅ£ate necesită cheltuieli, instanÅ£a va pune în vedere părÅ£ii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. (2) ÃŽn cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiÅ£iile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanÅ£a va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei ÅŸi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune ÅŸi în sarcina ambelor părÅ£i. (3) Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părÅ£ii din dreptul de a administra dovada încuviinÅ£ată în faÅ£a acelei instanÅ£e. (4) Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face ÅŸi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata. (5) DispoziÅ£iile alin. (1)-(4) se aplică ÅŸi în cazul în care administrarea probei se face prin comisie rogatorie.  + Articolul 263SituaÅ£ia părÅ£ii decăzutePartea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuÅŸi să se apere, discutând în fapt ÅŸi în drept temeinicia susÅ£inerilor ÅŸi a dovezilor părÅ£ii potrivnice.  + Articolul 264Aprecierea probelor (1) InstanÅ£a va examina probele administrate, pe fiecare în parte ÅŸi pe toate în ansamblul lor. (2) ÃŽn vederea stabilirii existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinÅ£ate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileÅŸte puterea lor doveditoare.  + § 2. - I. DispoziÅ£ii generale  + Articolul 265NoÅ£iuneÃŽnscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare ÅŸi stocare.  + Articolul 266ÃŽnscrisurile pe suport informaticÃŽnscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineÅŸte condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 267ÃŽnscrisurile în formă electronicăÎnscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziÅ£iilor legii speciale.  + Articolul 268Rolul semnăturii (1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenÅ£a consimţământului părÅ£ii care l-a semnat cu privire la conÅ£inutul acestuia. Dacă semnătura aparÅ£ine unui funcÅ£ionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiÅ£iile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiÅ£iile prevăzute de lege.II. ÃŽnscrisul autentic  + Articolul 269NoÅ£iune (1) ÃŽnscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit ÅŸi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma ÅŸi condiÅ£iile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părÅ£ilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conÅ£inut, semnătura acestora ÅŸi data înscrisului. (2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică ÅŸi căruia legea îi conferă acest caracter.  + Articolul 270Putere doveditoare (1) ÃŽnscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiÅ£iile legii. (2) DeclaraÅ£iile părÅ£ilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părÅ£i, cât ÅŸi faţă de oricare alte persoane. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) sunt aplicabile ÅŸi în cazul menÅ£iunilor din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părÅ£ilor, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte menÅ£iuni constituie, între părÅ£i, un început de dovadă scrisă.  + Articolul 271Nulitatea ÅŸi conversiunea înscrisului autentic (1) ÃŽnscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenÅ£ei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel. (2) ÃŽnscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părÅ£i, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.III. ÃŽnscrisul sub semnătură privată  + Articolul 272NoÅ£iuneÃŽnscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părÅ£ilor, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepÅ£iilor anume prevăzute de lege.  + Articolul 273Putere doveditoare (1) ÃŽnscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părÅ£i până la proba contrară. (2) MenÅ£iunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părÅ£ilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menÅ£iuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.  + Articolul 274Pluralitatea de exemplare (1) ÃŽnscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părÅ£i cu interese contrare sunt. (2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaÅŸi interes. (3) Fiecare exemplar original trebuie să facă menÅ£iune despre numărul originalelor ce au fost făcute. Lipsa acestei menÅ£iuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl priveÅŸte, obligaÅ£ia constatată în acel înscris. (4) Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părÅ£ile, de comun acord, au depus singurul original la un terÅ£ ales de ele.  + Articolul 275Formalitatea "bun ÅŸi aprobat" (1) ÃŽnscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să-i plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puÅ£in ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun ÅŸi aprobat pentru...", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate. (2) Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula "bun ÅŸi aprobat", se prezumă că obligaÅ£ia nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul ÅŸi formula "bun ÅŸi aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă se dovedeÅŸte în care parte este greÅŸeală sau dacă prin lege se prevede altfel.  + Articolul 276SancÅ£iunea nerespectării formalităţilor specialeÃŽnscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinÅ£ele prevăzute la art. 274 ÅŸi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.  + Articolul 277ÃŽnscrisurile întocmite de profesioniÅŸti (1) DispoziÅ£iile art. 274 ÅŸi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesioniÅŸti. (2) ÃŽnscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obiÅŸnuit în exerciÅ£iul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepÅ£ia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic. (3) ÃŽnscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciÅ£iul activităţii unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. ÃŽn acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă. (4) Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conÅ£ine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părÅ£i cu orice mijloc de probă.  + Articolul 278Data certă a înscrisului sub semnătură privată (1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv:1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcÅ£ionar competent în această privinţă;2. din ziua când au fost înfăţiÅŸate la o autoritate sau instituÅ£ie publică, făcându-se despre aceasta menÅ£iune pe înscrisuri;3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;4. din ziua morÅ£ii ori din ziua când a survenit neputinÅ£a fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar ÅŸi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiÅ£iile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaÅŸi natură care dovedeÅŸte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului. (2) Sub rezerva unor dispoziÅ£ii legale contrare, instanÅ£a, Å£inând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziÅ£iilor alin. (1) în privinÅ£a chitanÅ£elor liberatorii.  + Articolul 279Registrele ÅŸi hârtiile domesticeRegistrele ÅŸi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă împotriva lui:1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;2. când cuprind menÅ£iunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a Å£ine loc de titlu.  + Articolul 280Registrele profesioniÅŸtilor (1) Registrele profesioniÅŸtilor, întocmite ÅŸi Å£inute cu respectarea dispoziÅ£iilor legale, pot face între aceÅŸtia deplină dovadă în justiÅ£ie, pentru faptele ÅŸi chestiunile legate de activitatea lor profesională. (2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neÅ£inute cu respectarea dispoziÅ£iilor legale, fac dovadă contra celor care le-au Å£inut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scinda conÅ£inutul lor. (3) ÃŽn toate cazurile, instanÅ£a este în drept a aprecia dacă se poate atribui conÅ£inutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunÅ£e la această probă în cazul în care registrele părÅ£ilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părÅ£i.  + Articolul 281MenÅ£iunile făcute de creditorOrice menÅ£iune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când tinde a stabili liberaÅ£iunea debitorului. AceeaÅŸi putere doveditoare o are menÅ£iunea făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanÅ£e, dacă duplicatul sau chitanÅ£a este în mâinile debitorului.IV. ÃŽnscrisurile pe suport informatic  + Articolul 282NoÅ£iune (1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil ÅŸi prezintă garanÅ£ii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinÅ£a conÅ£inutului acestuia ÅŸi a identităţii persoanei de la care acesta emană. (2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanÅ£a trebuie să Å£ină seama de circumstanÅ£ele în care datele au fost înscrise ÅŸi de documentul care le-a reprodus.  + Articolul 283PrezumÅ£ia de validitate a înscrieriiÃŽnscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanÅ£ii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistematic ÅŸi fără lacune ÅŸi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor ÅŸi contrafacerilor, astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumÅ£ie există ÅŸi în favoarea terÅ£ilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist.  + Articolul 284Puterea doveditoare (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic, face deplină dovadă între părÅ£i, până la proba contrară. (2) Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului, acesta poate servi, după circumstanÅ£e, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă.V. Duplicatele ÅŸi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privată  + Articolul 285Regimul duplicatelorDuplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiÅ£iile prevăzute de lege, înlocuiesc originalul ÅŸi au aceeaÅŸi putere doveditoare ca ÅŸi acesta.  + Articolul 286Regimul copiilor (1) Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original. (2) PărÅ£ile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiÅ£iile prevăzute la art. 292 alin. (2). (3) Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul Ã
EMITENT |
--------- Notă *) Republicat în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 134/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, a fost modificată ÅŸi completată prin Legea nr. 76/2012 ÅŸi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 3 august 2012.  + Titlul PRELIMINAR Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă ÅŸi principiile fundamentale ale procesului civil  + Capitolul I Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă  + Articolul 1Obiectul ÅŸi scopul Codului de procedură civilă (1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabileÅŸte regulile de competenţă ÅŸi de judecare a cauzelor civile, precum ÅŸi cele de executare a hotărârilor instanÅ£elor ÅŸi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiÅ£iei în materie civilă. (2) ÃŽn înfăptuirea justiÅ£iei, instanÅ£ele judecătoreÅŸti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor ÅŸi intereselor legitime ale persoanelor fizice ÅŸi persoanelor juridice, aplicarea legii ÅŸi garantarea supremaÅ£iei acesteia.  + Articolul 2Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă (1) DispoziÅ£iile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă. (2) De asemenea, dispoziÅ£iile prezentului cod se aplică ÅŸi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziÅ£ii contrare.  + Articolul 3Aplicarea prioritară a tratatelor internaÅ£ionale privitoare la drepturile omului (1) ÃŽn materiile reglementate de prezentul cod, dispoziÅ£iile privind drepturile ÅŸi libertăţile persoanelor vor fi interpretate ÅŸi aplicate în concordanţă cu ConstituÅ£ia, DeclaraÅ£ia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele ÅŸi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanÅ£e între pactele ÅŸi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, ÅŸi prezentul cod, au prioritate reglementările internaÅ£ionale, cu excepÅ£ia cazului în care prezentul cod conÅ£ine dispoziÅ£ii mai favorabile.  + Articolul 4Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii EuropeneÃŽn materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părÅ£ilor.  + Capitolul II Principiile fundamentale ale procesului civil  + Articolul 5ÃŽndatoriri privind primirea ÅŸi soluÅ£ionarea cererilor (1) Judecătorii au îndatorirea să primească ÅŸi să soluÅ£ioneze orice cerere de competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti, potrivit legii. (2) Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. (3) ÃŽn cazul în care o pricină nu poate fi soluÅ£ionată nici în baza legii, nici a uzanÅ£elor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziÅ£iilor legale privitoare la situaÅ£ii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanÅ£ele acesteia ÅŸi Å£inând seama de cerinÅ£ele echităţii. (4) Este interzis judecătorului să stabilească dispoziÅ£ii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.  + Articolul 6Dreptul la un proces echitabil, în termen optim ÅŸi previzibil (1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim ÅŸi previzibil, de către o instanţă independentă, imparÅ£ială ÅŸi stabilită de lege. ÃŽn acest scop, instanÅ£a este datoare să dispună toate măsurile permise de lege ÅŸi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în faza executării silite.  + Articolul 7Legalitatea (1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziÅ£iile legii. (2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziÅ£iilor legii privind realizarea drepturilor ÅŸi îndeplinirea obligaÅ£iilor părÅ£ilor din proces.  + Articolul 8EgalitateaÃŽn procesul civil părÅ£ilor le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal ÅŸi fără discriminări.  + Articolul 9Dreptul de dispoziÅ£ie al părÅ£ilor (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaÅ£ii ori a unei autorităţi sau instituÅ£ii publice ori de interes public. (2) Obiectul ÅŸi limitele procesului sunt stabilite prin cererile ÅŸi apărările părÅ£ilor. (3) ÃŽn condiÅ£iile legii, partea poate, după caz, renunÅ£a la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuÅŸi dreptul pretins, poate recunoaÅŸte pretenÅ£iile părÅ£ii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunÅ£a la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.  + Articolul 10ObligaÅ£iile părÅ£ilor în desfăşurarea procesului (1) PărÅ£ile au obligaÅ£ia să îndeplinească actele de procedură în condiÅ£iile, ordinea ÅŸi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenÅ£iile ÅŸi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. (2) Dacă o parte deÅ£ine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părÅ£i sau din oficiu, să dispună înfăţiÅŸarea acestuia, sub sancÅ£iunea plăţii unei amenzi judiciare.  + Articolul 11ObligaÅ£iile terÅ£ilor în desfăşurarea procesuluiOrice persoană este obligată, în condiÅ£iile legii, să sprijine realizarea justiÅ£iei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaÅ£ii poate fi constrâns să o execute sub sancÅ£iunea plăţii unei amenzi judiciare ÅŸi, dacă este cazul, a unor daune-interese.  + Articolul 12Buna-credinţă (1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege ÅŸi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părÅ£i. (2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale ÅŸi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, ÅŸi la plata unei amenzi judiciare. (3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineÅŸte cu bună-credinţă obligaÅ£iile procesuale răspunde potrivit alin. (2).  + Articolul 13Dreptul la apărare (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) PărÅ£ile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiÅ£iile legii. ÃŽn recurs, cererile ÅŸi concluziile părÅ£ilor nu pot fi formulate ÅŸi susÅ£inute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepÅ£ia situaÅ£iei în care partea sau mandatarul acesteia, soÅ£ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenÅ£iată în drept. (3) PărÅ£ilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoÅŸtinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susÅ£inerile în scris ÅŸi oral ÅŸi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiÅ£iilor prevăzute de lege. (4) InstanÅ£a poate dispune înfăţiÅŸarea în persoană a părÅ£ilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.  + Articolul 14Contradictorialitatea (1) InstanÅ£a nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţiÅŸarea părÅ£ilor, dacă legea nu prevede altfel. (2) PărÅ£ile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc ÅŸi în timp util, direct sau prin intermediul instanÅ£ei, după caz, motivele de fapt ÅŸi de drept pe care îşi întemeiază pretenÅ£iile ÅŸi apărările, precum ÅŸi mijloacele de probă de care înÅ£eleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. (3) PărÅ£ile au obligaÅ£ia de a expune situaÅ£ia de fapt la care se referă pretenÅ£iile ÅŸi apărările lor în mod corect ÅŸi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. PărÅ£ile au obligaÅ£ia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaÅ£iile părÅ£ii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. (4) PărÅ£ile au dreptul de a discuta ÅŸi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu. (5) InstanÅ£a este obligată, în orice proces, să supună discuÅ£iei părÅ£ilor toate cererile, excepÅ£iile ÅŸi împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) InstanÅ£a îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt ÅŸi de drept, pe explicaÅ£ii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.  + Articolul 15OralitateaProcesele se dezbat oral, cu excepÅ£ia cazului în care legea dispune altfel sau când părÅ£ile solicită expres instanÅ£ei ca judecata să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.  + Articolul 16NemijlocireaProbele se administrează de către instanÅ£a care judecă procesul, cu excepÅ£ia cazurilor în care legea stabileÅŸte altfel.  + Articolul 17PublicitateaÅžedinÅ£ele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.  + Articolul 18Limba desfăşurării procesului (1) Procesul civil se desfăşoară în limba română. (2) Cetăţenii români aparÅ£inând minorităţilor naÅ£ionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faÅ£a instanÅ£elor de judecată, în condiÅ£iile legii. (3) Cetăţenii străini ÅŸi apatrizii care nu înÅ£eleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoÅŸtinţă de toate actele ÅŸi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă ÅŸi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel. (4) Cererile ÅŸi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.  + Articolul 19ContinuitateaJudecătorul învestit cu soluÅ£ionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 20Respectarea principiilor fundamentaleJudecătorul are îndatorirea să asigure respectarea ÅŸi să respecte el însuÅŸi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancÅ£iunile prevăzute de lege.  + Articolul 21ÃŽncercarea de împăcare a părÅ£ilor (1) Judecătorul va recomanda părÅ£ilor soluÅ£ionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. (2) ÃŽn tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părÅ£ilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.  + Articolul 22Rolul judecătorului în aflarea adevărului (1) Judecătorul soluÅ£ionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greÅŸeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor ÅŸi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice ÅŸi legale. ÃŽn acest scop, cu privire la situaÅ£ia de fapt ÅŸi motivarea în drept pe care părÅ£ile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaÅ£ii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menÅ£ionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum ÅŸi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părÅ£ile se împotrivesc. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiÅ£iile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunÅ£a la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenÅ£iile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacÅ£ie. (4) Judecătorul dă sau restabileÅŸte calificarea juridică a actelor ÅŸi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părÅ£ile le-au dat o altă denumire. ÃŽn acest caz judecătorul este obligat să pună în discuÅ£ia părÅ£ilor calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părÅ£ile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică ÅŸi motivele de drept asupra cărora au înÅ£eles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunÅ£e asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. (7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să Å£ină seama de toate circumstanÅ£ele cauzei, judecătorul va Å£ine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinÅ£ele echităţii ÅŸi de buna-credinţă.  + Articolul 23Respectul cuvenit justiÅ£iei (1) Cei prezenÅ£i la ÅŸedinÅ£a de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă ÅŸi să nu tulbure buna desfăşurare a ÅŸedinÅ£ei de judecată. (2) PreÅŸedintele veghează ca ordinea ÅŸi solemnitatea ÅŸedinÅ£ei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.  + Capitolul III Aplicarea legii de procedură civilă  + Articolul 24Legea aplicabilă proceselor noiDispoziÅ£iile legii noi de procedură se aplică numai proceselor ÅŸi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.  + Articolul 25Legea aplicabilă proceselor în curs (1) Procesele în curs de judecată, precum ÅŸi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. (2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenÅ£ei instanÅ£elor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanÅ£e, potrivit legii sub care au început. ÃŽn caz de trimitere spre rejudecare, dispoziÅ£iile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile. (3) ÃŽn cazul în care instanÅ£a învestită este desfiinÅ£ată, dosarele se vor trimite din oficiu instanÅ£ei competente potrivit legii noi. DispoziÅ£iile alin. (1) rămân aplicabile.  + Articolul 26Legea aplicabilă mijloacelor de probă (1) Legea care guvernează condiÅ£iile de admisibilitate ÅŸi puterea doveditoare a probelor preconstituite ÅŸi a prezumÅ£iilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârÅŸirii faptelor juridice care fac obiectul probaÅ£iunii. (2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.  + Articolul 27Legea aplicabilă hotărârilorHotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor ÅŸi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.  + Articolul 28Teritorialitatea legii de procedură (1) DispoziÅ£iile legii de procedură se aplică tuturor proceselor care se judecă de către instanÅ£ele române, sub rezerva unor dispoziÅ£ii legale contrare. (2) ÃŽn cazul raporturilor procesuale cu element de extraneitate, determinarea legii de procedură aplicabile se face potrivit normelor cuprinse în cartea a VII-a.  + Cartea I DispoziÅ£ii generale  + Titlul I AcÅ£iunea civilă  + Articolul 29NoÅ£iuneAcÅ£iunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecÅ£ia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părÅ£i sau a unei alte situaÅ£ii juridice, precum ÅŸi pentru asigurarea apărării părÅ£ilor în proces.  + Articolul 30Cereri în justiÅ£ie (1) Oricine are o pretenÅ£ie împotriva unei alte persoane ori urmăreÅŸte soluÅ£ionarea în justiÅ£ie a unei situaÅ£ii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanÅ£ei competente. (2) Cererile în justiÅ£ie sunt principale, accesorii, adiÅ£ionale ÅŸi incidentale. (3) Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât ÅŸi capete de cerere accesorii. (4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluÅ£ionare depinde de soluÅ£ia dată unui capăt de cerere principal. (5) Constituie cerere adiÅ£ională acea cerere prin care o parte modifică pretenÅ£iile sale anterioare. (6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.  + Articolul 31ApărăriApărările formulate în justiÅ£ie pot fi de fond sau procedurale.  + Articolul 32CondiÅ£ii de exercitare a acÅ£iunii civile (1) Orice cerere poate fi formulată ÅŸi susÅ£inută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiÅ£iile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenÅ£ie; d) justifică un interes. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, ÅŸi în cazul apărărilor.  + Articolul 33Interesul de a acÅ£ionaInteresul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut ÅŸi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut ÅŸi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninÅ£at sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente ÅŸi care nu s-ar putea repara.  + Articolul 34Realizarea drepturilor afectate de un termen (1) Cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen. (2) Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligaÅ£iei de întreÅ£inere sau a altei prestaÅ£ii periodice. (3) Pot fi încuviinÅ£ate, înainte de împlinirea termenului, ÅŸi alte cereri pentru executarea la termen a unor obligaÅ£ii, ori de câte ori se va constata că acestea pot preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aÅŸtepta împlinirea termenului.  + Articolul 35Constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui dreptCel care are interes poate să ceară constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.  + Articolul 36Calitatea procesualăCalitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părÅ£i ÅŸi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. ExistenÅ£a sau inexistenÅ£a drepturilor ÅŸi a obligaÅ£iilor afirmate constituie o chestiune de fond.  + Articolul 37Legitimarea procesuală a altor persoaneÃŽn cazurile ÅŸi condiÅ£iile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări ÅŸi de persoane, organizaÅ£ii, instituÅ£ii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acÅ£ionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaÅ£ii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.  + Articolul 38Transmiterea calităţii procesualeCalitatea de parte se poate transmite legal sau convenÅ£ional, ca urmare a transmisiunii, în condiÅ£iile legii, a drepturilor ori situaÅ£iilor juridice deduse judecăţii.  + Articolul 39SituaÅ£ia procesuală a înstrăinătorului ÅŸi a succesorilor săi (1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părÅ£ile iniÅ£iale. Dacă însă transferul este făcut, în condiÅ£iile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz. (2) ÃŽn toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoÅŸtinţă de existenÅ£a procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. ÃŽn acest caz, instanÅ£a va decide, după împrejurări ÅŸi Å£inând seama de poziÅ£ia celorlalte părÅ£i, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză. (3) Hotărârea pronunÅ£ată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte ÅŸi contra succesorului cu titlu particular ÅŸi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepÅ£ia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă ÅŸi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.  + Articolul 40SancÅ£iunea încălcării condiÅ£iilor de exercitare a acÅ£iunii civile (1) Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanÅ£a va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz. (2) ÃŽncălcarea dispoziÅ£iilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea ÅŸi a altor sancÅ£iuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.  + Titlul II ParticipanÅ£ii la procesul civil  + Capitolul I Judecătorul. Incompatibilitatea  + Articolul 41Cazuri de incompatibilitate absolută (1) Judecătorul care a pronunÅ£at o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluÅ£ionat cauza nu poate judeca aceeaÅŸi pricină în apel, recurs, contestaÅ£ie în anulare sau revizuire ÅŸi nici după trimiterea spre rejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaÅŸi cauză.  + Articolul 42Alte cazuri de incompatibilitate absolută (1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaÅ£ii:1. când ÅŸi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluÅ£ie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuÅ£ia părÅ£ilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) ÅŸi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soÅ£ul său, ascendenÅ£ii ori descendenÅ£ii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;3. când este soÅ£, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părÅ£i sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soÅ£ului uneia dintre aceste persoane;4. când soÅ£ul sau fostul său soÅ£ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părÅ£i;5. dacă el, soÅ£ul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părÅ£i într-un proces care se judecă la instanÅ£a la care una dintre părÅ£i este judecător;6. dacă între el, soÅ£ul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, ÅŸi una dintre părÅ£i a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. ÃŽn cazul plângerilor penale formulate de părÅ£i în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaÅ£ia punerii în miÅŸcare a acÅ£iunii penale împotriva sa;7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părÅ£i;8. dacă el, soÅ£ul său, ascendenÅ£ii ori descendenÅ£ii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părÅ£i;9. dacă el, soÅ£ul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaÅ£ii de duÅŸmănie cu una dintre părÅ£i, soÅ£ul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;10. dacă, atunci când este învestit cu soluÅ£ionarea unei căi de atac, soÅ£ul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaÅŸi pricini înaintea altei instanÅ£e;11. dacă este soÅ£ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;12. dacă soÅ£ul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaÅŸi pricină înaintea altei instanÅ£e;13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparÅ£ialitatea sa. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) privitoare la soÅ£ se aplică ÅŸi în cazul concubinilor.  + Articolul 43AbÅ£inerea (1) ÃŽnainte de primul termen de judecată grefierul de ÅŸedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 ÅŸi, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător. (2) Judecătorul care ÅŸtie că există un motiv de incompatibilitate în privinÅ£a sa este obligat să se abÅ£ină de la judecarea pricinii. (3) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenÅ£a cazului de incompatibilitate sau verbal în ÅŸedinţă, fiind consemnată în încheiere.  + Articolul 44Recuzarea (1) Judecătorul aflat într-o situaÅ£ie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părÅ£i înainte de începerea oricărei dezbateri. (2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.  + Articolul 45Invocarea incompatibilităţii absoluteÃŽn cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abÅ£inut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii.  + Articolul 46Judecătorii care pot fi recuzaÅ£iPot fi recuzaÅ£i numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluÅ£ionare.  + Articolul 47Cererea de recuzare. CondiÅ£ii (1) Cererea de recuzare se poate face verbal în ÅŸedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate ÅŸi probele de care partea înÅ£elege să se folosească. (2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 ÅŸi 42. (3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alÅ£i judecători decât cei prevăzuÅ£i la art. 46, precum ÅŸi cererea îndreptată împotriva aceluiaÅŸi judecător pentru acelaÅŸi motiv de incompatibilitate. (4) Nerespectarea condiÅ£iilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. ÃŽn acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faÅ£a căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.  + Articolul 48AbÅ£inerea judecătorului recuzat (1) Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abÅ£ine. (2) DeclaraÅ£ia de abÅ£inere se soluÅ£ionează cu prioritate. (3) ÃŽn caz de admitere a declaraÅ£iei de abÅ£inere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaÅŸi încheiere, ca rămasă fără obiect. (4) ÃŽn cazul în care declaraÅ£ia de abÅ£inere se respinge, prin aceeaÅŸi încheiere instanÅ£a se va pronunÅ£a ÅŸi asupra cererii de recuzare.  + Articolul 49Starea cauzei până la soluÅ£ionarea cererii (1) Până la soluÅ£ionarea declaraÅ£iei de abÅ£inere nu se va face niciun act de procedură în cauză. (2) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea, pronunÅ£area soluÅ£iei în cauză nu poate avea loc decât după soluÅ£ionarea cererii de recuzare.  + Articolul 50Compunerea completului de judecată (1) AbÅ£inerea sau recuzarea se soluÅ£ionează de un alt complet al instanÅ£ei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abÅ£ine. DispoziÅ£iile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile. (2) Când, din pricina abÅ£inerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanÅ£a ierarhic superioară.  + Articolul 51Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau a recuzării (1) InstanÅ£a hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenÅ£a părÅ£ilor ÅŸi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abÅ£ine, numai dacă apreciază că este necesar. ÃŽn aceleaÅŸi condiÅ£ii, instanÅ£a va putea asculta ÅŸi părÅ£ile. (2) ÃŽn cazul în care la acelaÅŸi termen s-au formulat cereri de recuzare ÅŸi de abÅ£inere pentru motive diferite, acestea vor fi judecate împreună. (3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare. (4) ÃŽn cazul admiterii abÅ£inerii sau recuzării întemeiate pe dispoziÅ£iile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanÅ£a va stabili care dintre judecători nu va lua parte la judecarea pricinii. (5) AbÅ£inerea sau recuzarea se soluÅ£ionează printr-o încheiere care se pronunţă în ÅŸedinţă publică. (6) Dacă abÅ£inerea sau, după caz, recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii. ÃŽn acest caz, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate.  + Articolul 52Procedura de soluÅ£ionare de către instanÅ£a superioară (1) InstanÅ£a superioară învestită cu judecarea abÅ£inerii sau recuzării în situaÅ£ia prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaÅŸi grad din circumscripÅ£ia sa. (2) Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază instanÅ£ei inferioare.  + Articolul 53Căi de atac (1) ÃŽncheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părÅ£i, odată cu hotărârea prin care s-a soluÅ£ionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanÅ£a ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. (2) ÃŽncheierea prin care s-a încuviinÅ£at sau s-a respins abÅ£inerea, cea prin care s-a încuviinÅ£at recuzarea, precum ÅŸi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac. (3) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanÅ£a de apel constată că recuzarea a fost în mod greÅŸit respinsă, reface toate actele de procedură ÅŸi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanÅ£a de recurs constată că recuzarea a fost greÅŸit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanÅ£a de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.  + Articolul 54Incompatibilitatea altor participanÅ£iDispoziÅ£iile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător ÅŸi procurorilor, magistraÅ£ilor-asistenÅ£i, asistenÅ£ilor judiciari ÅŸi grefierilor.  + Capitolul II PărÅ£ile  + Articolul 55EnumerareSunt părÅ£i reclamantul ÅŸi pârâtul, precum ÅŸi, în condiÅ£iile legii, terÅ£ele persoane care intervin voluntar sau forÅ£at în proces.  + SecÅ£iunea 1 FolosinÅ£a ÅŸi exerciÅ£iul drepturilor procedurale  + Articolul 56Capacitatea procesuală de folosinţă (1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinÅ£a drepturilor civile. (2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaÅ£iile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. (3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.  + Articolul 57Capacitatea procesuală de exerciÅ£iu (1) Cel care are calitatea de parte îşi poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepÅ£ia cazurilor în care legea prevede altfel. (2) Partea care nu are exerciÅ£iul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condiÅ£iile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare. (3) Lipsa capacităţii de exerciÅ£iu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului. (4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciÅ£iul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte. (5) Când instanÅ£a constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exerciÅ£iu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui. (6) DispoziÅ£iile alin. (5) se aplică în mod corespunzător ÅŸi persoanelor cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă.  + Articolul 58Curatela specială (1) ÃŽn caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciÅ£iu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanÅ£a, la cererea părÅ£ii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanÅ£a va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal ÅŸi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică în mod corespunzător ÅŸi persoanelor cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanÅ£a care judecă procesul, dintre avocaÅ£ii anume desemnaÅ£i în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile ÅŸi obligaÅ£iile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. (4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată ÅŸi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, Å£inându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraÅ£ia va putea fi majorată.  + SecÅ£iunea a 2-a Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte  + Articolul 59CondiÅ£ii de existenţăMai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaÅ£ie comună, dacă drepturile sau obligaÅ£iile lor au aceeaÅŸi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.  + Articolul 60Regimul juridic al coparticipării procesuale (1) Actele de procedură, apărările ÅŸi concluziile unuia dintre reclamanÅ£i sau pârâţi nu le pot profita celorlalÅ£i ÅŸi nici nu îi pot prejudicia. (2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziÅ£ii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanÅ£ilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinÅ£ate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită ÅŸi celorlalÅ£i. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalÅ£i, se va Å£ine seama de actele cele mai favorabile. (3) ReclamanÅ£ii sau pârâţii care nu s-au înfăţiÅŸat ori nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuÅŸi să fie citaÅ£i, dacă, potrivit legii, nu au termenul în cunoÅŸtinţă. DispoziÅ£iile art. 202 sunt aplicabile.  + SecÅ£iunea a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecată  + § 1. IntervenÅ£ia voluntară  + Articolul 61Forme (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părÅ£ile originare. (2) IntervenÅ£ia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta. (3) IntervenÅ£ia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părÅ£i.  + Articolul 62IntervenÅ£ia principală (1) Cererea de intervenÅ£ie principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. (2) Cererea poate fi făcută numai în faÅ£a primei instanÅ£e, înainte de închiderea dezbaterilor în fond. (3) Cu acordul expres al părÅ£ilor, intervenÅ£ia principală se poate face ÅŸi în instanÅ£a de apel.  + Articolul 63IntervenÅ£ia accesorie (1) Cererea de intervenÅ£ie accesorie va fi făcută în scris ÅŸi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător. (2) IntervenÅ£ia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar ÅŸi în căile extraordinare de atac.  + Articolul 64Procedura de judecată. Căi de atac (1) InstanÅ£a va comunică părÅ£ilor cererea de intervenÅ£ie ÅŸi copii de pe înscrisurile care o însoÅ£esc. (2) După ascultarea intervenientului ÅŸi a părÅ£ilor, instanÅ£a se va pronunÅ£a asupra admisibilităţii în principiu a intervenÅ£iei, printr-o încheiere motivată. (3) ÃŽncheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul. (4) ÃŽncheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenÅ£ie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunÅ£are pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanÅ£a ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunÅ£ată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanÅ£ei competente să soluÅ£ioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. ÃŽntâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluÅ£ionarea căîi de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenÅ£ie.  + Articolul 65SituaÅ£ia intervenientului (1) Intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale. (2) Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenÅ£iei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenÅ£ie sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenÅ£ie. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite ÅŸi faţă de el. (3) ÃŽn cazul intervenÅ£iei principale, după admiterea în principiu, instanÅ£a va stabili un termen în care trebuie depusă întâmpinarea.  + Articolul 66Judecarea cererii de intervenÅ£ie principală (1) IntervenÅ£ia principală se judecă odată cu cererea principală. (2) Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenÅ£ie, instanÅ£a poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuÅŸi dreptul dedus judecăţii. ÃŽn caz de disjungere, instanÅ£a rămâne în toate cazurile competentă să soluÅ£ioneze cererea de intervenÅ£ie. (3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci când judecarea cererii de intervenÅ£ie ar fi întârziată de cererea principală. (4) IntervenÅ£ia principală va fi judecată chiar dacă judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre modurile prevăzute de lege.  + Articolul 67Judecarea cererii de intervenÅ£ie accesorie (1) Judecarea cererii de intervenÅ£ie accesorie nu poate fi disjunsă de judecarea cererii principale, iar instanÅ£a este obligată să se pronunÅ£e asupra acesteia prin aceeaÅŸi hotărâre, odată cu fondul. (2) Intervenientul accesoriu poate să săvârÅŸească numai actele de procedură care nu contravin interesului părÅ£ii în favoarea căreia a intervenit. (3) După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunÅ£e la judecarea cererii de intervenÅ£ie doar cu acordul părÅ£ii pentru care a intervenit. (4) Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteÅŸte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunÅ£at la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.  + § 2. - I. Chemarea în judecată a altei persoane  + Articolul 68Formularea cererii. Termene (1) Oricare dintre părÅ£i poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleaÅŸi drepturi ca ÅŸi reclamantul. (2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanÅ£e. (3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanÅ£e, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.  + Articolul 69Comunicarea cererii (1) Cererea va fi motivată ÅŸi, împreună cu înscrisurile care o însoÅ£esc, se va comunică atât celui chemat în judecată, cât ÅŸi părÅ£ii potrivnice. (2) La exemplarul cererii destinat terÅ£ului se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare ÅŸi de pe înscrisurile de la dosar. (3) DispoziÅ£iile art. 64 ÅŸi 65 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 70PoziÅ£ia terÅ£ului în procesCel chemat în judecată dobândeÅŸte poziÅ£ia procesuală de reclamant, iar hotărârea îşi produce efectele ÅŸi în privinÅ£a sa.  + Articolul 71Scoaterea pârâtului din proces (1) ÃŽn cazul prevăzut la art. 70, când pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească, recunoaÅŸte datoria ÅŸi declară că vrea să o execute faţă de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, el va fi scos din proces, dacă a consemnat la dispoziÅ£ia instanÅ£ei suma datorată. (2) Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinÅ£ei acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanÅ£a învestită cu judecarea cauzei, dispoziÅ£iile art. 971 ÅŸi următoarele fiind aplicabile. (3) ÃŽn aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant ÅŸi terÅ£ul chemat în judecată. Hotărârea se va comunică ÅŸi pârâtului, căruia îi este opozabilă.II. Chemarea în garanÅ£ie  + Articolul 72CondiÅ£ii (1) Partea interesată poate să cheme în garanÅ£ie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanÅ£ie sau în despăgubiri. (2) ÃŽn aceleaÅŸi condiÅ£ii, cel chemat în garanÅ£ie poate să cheme în garanÅ£ie o altă persoană.  + Articolul 73Formularea cererii. Termene (1) Cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. (2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanÅ£e. (3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanÅ£e, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.  + Articolul 74Procedura de judecată (1) InstanÅ£a va comunică celui chemat în garanÅ£ie cererea ÅŸi copii de pe înscrisurile ce o însoÅ£esc, precum ÅŸi copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare ÅŸi de pe înscrisurile de la dosar. (2) DispoziÅ£iile art. 64 ÅŸi art. 65 alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător. (3) ÃŽn termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chemat în garanÅ£ie trebuie să depună întâmpinare ÅŸi poate să formuleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2). (4) Cererea de chemare în garanÅ£ie se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanÅ£ie, instanÅ£a poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. ÃŽn acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanÅ£ie va fi suspendată până la soluÅ£ionarea cererii principale.III. Arătarea titularului dreptului  + Articolul 75CondiÅ£iiPârâtul care deÅ£ine un bun pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deÅ£ine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.  + Articolul 76Formularea cererii. TermenCererea va fi motivată ÅŸi se va depune înaintea primei instanÅ£e în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se poate face cel mai târziu la primul termen de judecată.  + Articolul 77Procedura de judecată (1) Cererea, împreună cu înscrisurile care o însoÅ£esc ÅŸi o copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare ÅŸi de pe înscrisurile de la dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului. (2) DispoziÅ£iile art. 64 ÅŸi 65 se aplică în mod corespunzător. (3) Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaÅŸte susÅ£inerile pârâtului ÅŸi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces. (4) Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfăţiÅŸează sau contestă cele susÅ£inute de pârât, terÅ£ul dobândeÅŸte calitatea de intervenient principal, dispoziÅ£iile art. 62 ÅŸi art. 64-66 aplicându-se în mod corespunzător.IV. Introducerea forÅ£ată în cauză, din oficiu, a altor persoane  + Articolul 78CondiÅ£ii. Termen (1) ÃŽn cazurile expres prevăzute de lege, precum ÅŸi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părÅ£ile se împotrivesc. (2) ÃŽn materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuÅ£ia părÅ£ilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părÅ£i nu solicită introducerea în cauză a terÅ£ului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluÅ£ionată fără participarea terÅ£ului, va respinge cererea, fără a se pronunÅ£a pe fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanÅ£e. (4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanÅ£a va repune cauza pe rol, dispunând citarea părÅ£ilor. (5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiÅ£iile alin. (2) este supusă numai apelului.  + Articolul 79Procedura de judecată (1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaÅ£ia comunicându-i-se, în copie, ÅŸi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum ÅŸi înscrisurile anexate acestora. Prin citaÅ£ie i se va comunică ÅŸi termenul până la care va putea să arate excepÅ£iile, dovezile ÅŸi celelalte mijloace de apărare de care înÅ£elege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză. (2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. InstanÅ£a, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite ÅŸi faţă de acesta.  + SecÅ£iunea a 4-a Reprezentarea părÅ£ilor în judecată  + § 1. DispoziÅ£ii generale  + Articolul 80Formele reprezentării (1) PărÅ£ile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenÅ£ională sau judiciară. (2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciÅ£iu vor sta în judecată prin reprezentant legal. (3) PărÅ£ile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiÅ£iile legii, cu excepÅ£ia cazului în care legea impune prezenÅ£a lor personală în faÅ£a instanÅ£ei. (4) Când legea prevede sau când circumstanÅ£ele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiÅ£iile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele ÅŸi durata reprezentării. (5) Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. DispoziÅ£iile art. 83 alin. (3) ÅŸi art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.  + Articolul 81Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului (1) RenunÅ£area la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunÅ£ată, încheierea unei tranzacÅ£ii, precum ÅŸi orice alte acte procedurale de dispoziÅ£ie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinÅ£area prealabilă a instanÅ£ei sau a autorităţii administrative competente. (2) Actele procedurale de dispoziÅ£ie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanÅ£ii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicÅ£ie ÅŸi ai dispăruÅ£ilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanÅ£a apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.  + Articolul 82Lipsa dovezii calităţii de reprezentant (1) Când instanÅ£a constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acÅ£ionat în numele părÅ£ii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. (2) ExcepÅ£ia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanÅ£e nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.  + § 2. DispoziÅ£ii speciale privind reprezentarea convenÅ£ională  + Articolul 83Reprezentarea convenÅ£ională a persoanelor fizice (1) ÃŽn faÅ£a primei instanÅ£e, precum ÅŸi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepÅ£iilor procesuale ÅŸi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât ÅŸi în etapa dezbaterilor. (2) ÃŽn cazul în care mandatarul persoanei fizice este soÅ£ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faÅ£a oricărei instanÅ£e, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenÅ£iat în drept. (3) La redactarea cererii ÅŸi a motivelor de recurs, precum ÅŸi în exercitarea ÅŸi susÅ£inerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate ÅŸi, după caz, reprezentate, sub sancÅ£iunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiÅ£iile legii, cu excepÅ£ia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2). (4) ÃŽn cazul contestaÅ£iei în anulare ÅŸi al revizuirii, dispoziÅ£iile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 84Reprezentarea convenÅ£ională a persoanelor juridice (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenÅ£ional în faÅ£a instanÅ£elor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiÅ£iile legii. (2) La redactarea cererii ÅŸi a motivelor de recurs, precum ÅŸi în exercitarea ÅŸi susÅ£inerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate ÅŸi, după caz, reprezentate, sub sancÅ£iunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiÅ£iile legii. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător ÅŸi entităţilor arătate la art. 56 alin. (2).  + Articolul 85Forma mandatului (1) ÃŽmputernicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeÅŸte prin înscris autentic. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat ÅŸi prin declaraÅ£ie verbală, făcută în instanţă ÅŸi consemnată în încheierea de ÅŸedinţă, cu arătarea limitelor ÅŸi a duratei reprezentării. (3) ÃŽmputernicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeÅŸte prin înscris, potrivit legilor de organizare ÅŸi exercitare a profesiei.  + Articolul 86Mandatul generalMandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu ÅŸi nici reÅŸedinţă în Å£ară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.  + Articolul 87ConÅ£inutul mandatului (1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faÅ£a aceleiaÅŸi instanÅ£e; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte. (2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen ÅŸi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp ÅŸi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunÅ£ate. ÃŽn aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. SusÅ£inerea căîi de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.  + Articolul 88ÃŽncetarea mandatuluiMandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat ÅŸi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieÅŸte până la retragerea lui de către moÅŸtenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.  + Articolul 89RenunÅ£area la mandat ÅŸi revocarea mandatului (1) RenunÅ£area la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părÅ£i decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în ÅŸedinÅ£a de judecată ÅŸi în prezenÅ£a ei. (2) Mandatarul care renunţă la împuternicire este Å£inut să înÅŸtiinÅ£eze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât ÅŸi instanÅ£a, cu cel puÅ£in 15 zile înainte de termenul imediat următor renunţării. Mandatarul nu poate renunÅ£a la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac.  + SecÅ£iunea a 5-a AsistenÅ£a judiciară  + Articolul 90CondiÅ£ii de acordare (1) Cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanÅŸarea ÅŸi susÅ£inerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreÅ£inere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiÅ£iile legii speciale privind ajutorul public judiciar. (2) AsistenÅ£a judiciară cuprinde: a) acordarea de scutiri, reduceri, eÅŸalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege; b) apărarea ÅŸi asistenÅ£a gratuită printr-un avocat desemnat de barou; c) orice alte modalităţi prevăzute de lege. (3) AsistenÅ£a judiciară poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte. (4) Persoanele juridice pot beneficia de facilităţi sub formă de reduceri, eÅŸalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acÅ£iuni ÅŸi cereri introduse la instanÅ£ele judecătoreÅŸti, în condiÅ£iile legii speciale.  + Articolul 91DispoziÅ£ii specialeDispoziÅ£iile cuprinse în legi speciale privind scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cauÅ£iuni pentru cererile, acÅ£iunile ÅŸi orice alte măsuri luate în vederea administrării creanÅ£elor fiscale rămân aplicabile.  + Capitolul III Participarea Ministerului Public în procesul civil  + Articolul 92Modalităţi de participare (1) Procurorul poate porni orice acÅ£iune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor ÅŸi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicÅ£ie ÅŸi ale dispăruÅ£ilor, precum ÅŸi în alte cazuri expres prevăzute de lege. (2) Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor ÅŸi intereselor cetăţenilor. (3) ÃŽn cazurile anume prevăzute de lege, participarea ÅŸi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancÅ£iunea nulităţii absolute a hotărârii. (4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunÅ£ate în cazurile prevăzute la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acÅ£iunea civilă, precum ÅŸi atunci când a participat la judecată, în condiÅ£iile legii. (5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1). (6) ÃŽn toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru ÅŸi nici cauÅ£iune.  + Articolul 93Efecte faţă de titularul dreptuluiÃŽn cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus în proces ÅŸi se va putea prevala de dispoziÅ£iile art. 406, 408, 409 ÅŸi art. 438-440, iar dacă procurorul îşi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii sau a executării silite.  + Titlul III CompetenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti  + Capitolul I CompetenÅ£a materială  + SecÅ£iunea 1 CompetenÅ£a după materie ÅŸi valoare  + Articolul 94JudecătoriaJudecătoriile judecă:1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competenÅ£a instanÅ£ei de tutelă ÅŸi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaÅ£ii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum ÅŸi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaÅ£iile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; d) cererile de evacuare; e) cererile referitoare la zidurile ÅŸi ÅŸanÅ£urile comune, distanÅ£a construcÅ£iilor ÅŸi plantaÅ£iilor, dreptul de trecere, precum ÅŸi la orice servituÅ£i sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părÅ£i ori instituite pe cale judecătorească; f) cererile privitoare la strămutarea de hotare ÅŸi cererile în grăniÅ£uire; g) cererile posesorii; h) cererile privind obligaÅ£iile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepÅ£ia celor date de lege în competenÅ£a altor instanÅ£e; i) cererile de împărÅ£eală judiciară, indiferent de valoare; j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părÅ£ilor, profesioniÅŸti sau neprofesioniÅŸti;2. în primă ÅŸi ultimă instanţă, cererile privind creanÅ£e având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraÅ£iei publice cu activitate jurisdicÅ£ională ÅŸi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a lor.  + Articolul 95TribunalulTribunalele judecă:1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenÅ£a altor instanÅ£e;2. ca instanÅ£e de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de judecătorii în primă instanţă;3. ca instanÅ£e de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a lor.  + Articolul 96Curtea de apelCurÅ£ile de apel judecă:1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ ÅŸi fiscal, potrivit legii speciale;2. ca instanÅ£e de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunÅ£ate de tribunale în primă instanţă;3. ca instanÅ£e de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a lor.  + Articolul 97ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ieÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie judecă:1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curÅ£ilor de apel, precum ÅŸi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;2. recursurile în interesul legii;3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;4. orice alte cereri date prin lege în competenÅ£a sa.  + SecÅ£iunea a 2-a Determinarea competenÅ£ei după valoarea obiectului cererii introductive de instanţă  + Articolul 98Reguli generale (1) CompetenÅ£a se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenÅ£iei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenÅ£ei, ÅŸi nici prestaÅ£iile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. (3) ÃŽn caz de contestaÅ£ie, valoarea se stabileÅŸte după înscrisurile prezentate ÅŸi explicaÅ£iile date de părÅ£i.  + Articolul 99Cazul mai multor capete principale de cerere (1) Când reclamantul a sesizat instanÅ£a cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenÅ£a se stabileÅŸte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenÅ£ii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenÅ£a altei instanÅ£e, instanÅ£a sesizată va dispune disjungerea ÅŸi îşi va declina în mod corespunzător competenÅ£a. (2) ÃŽn cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaÅŸi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanÅ£a competentă să le soluÅ£ioneze se determină Å£inându-se seama de acea pretenÅ£ie care atrage competenÅ£a unei instanÅ£e de grad mai înalt.  + Articolul 100Cererea formulată de mai mulÅ£i reclamanÅ£i (1) Dacă mai mulÅ£i reclamanÅ£i, prin aceeaÅŸi cerere de chemare în judecată, formulează pretenÅ£ii proprii împotriva aceluiaÅŸi pârât, invocând raporturi juridice distincte ÅŸi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanÅ£ei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenÅ£ii în parte. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile ÅŸi atunci când unul sau mai mulÅ£i reclamanÅ£i formulează, prin aceeaÅŸi cerere de chemare în judecată, pretenÅ£ii împotriva mai multor pârâţi, invocând raporturi juridice distincte ÅŸi fără legătură între ele.  + Articolul 101Valoarea cererii în cazuri speciale (1) ÃŽn cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenÅ£ei instanÅ£ei se va Å£ine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părÅ£ii din obiectul dedus judecăţii. (2) AceeaÅŸi valoare va fi avută în vedere ÅŸi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluÅ£iunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită ÅŸi repunerea părÅ£ilor în situaÅ£ia anterioară, precum ÅŸi în cererile privind constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui drept. (3) ÃŽn cererile de aceeaÅŸi natură, privitoare la contracte de locaÅ£iune ori de leasing, precum ÅŸi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului închiriat ori arendat, valoarea cererii se socoteÅŸte după chiria sau arenda anuală.  + Articolul 102Cererea de plată parÅ£ialăCând prin acÅ£iune se cere plata unei părÅ£i dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteÅŸte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă.  + Articolul 103Cererea privind prestaÅ£ii succesiveÃŽn cererile care au ca obiect un drept la prestaÅ£ii succesive, dacă durata existenÅ£ei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socoteÅŸte după valoarea prestaÅ£iei anuale datorate.  + Articolul 104Cererile în materie imobiliară (1) ÃŽn cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcÅ£ie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaÅ£iei fiscale. (2) ÃŽn cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziÅ£iile art. 98.  + Articolul 105Cererile în materie de moÅŸtenireÃŽn materie de moÅŸtenire, competenÅ£a după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moÅŸtenirii.  + Articolul 106DispoziÅ£ii speciale (1) InstanÅ£a legal învestită potrivit dispoziÅ£iilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveÅŸte cuantumul valorii aceluiaÅŸi obiect. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile ÅŸi la judecarea căilor de atac.  + Capitolul II CompetenÅ£a teritorială  + Articolul 107Regula generală (1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) InstanÅ£a rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.  + Articolul 108Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscutDacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie se află reÅŸedinÅ£a sau reprezentanÅ£a acestuia, iar dacă nu are nici reÅŸedinÅ£a ori reprezentanÅ£a cunoscută, la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie reclamantul îşi are domiciliul, sediul, reÅŸedinÅ£a ori reprezentanÅ£a, după caz.  + Articolul 109Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminteCererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face ÅŸi la instanÅ£a locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaÅ£iile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârÅŸite de acesta.  + Articolul 110Cererile îndreptate împotriva unei entităţi fără personalitate juridicăCererea de chemare în judecată împotriva unei asociaÅ£ii, societăţi sau altei entităţi fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanÅ£a competentă pentru persoana căreia, potrivit înÅ£elegerii dintre membri, i s-a încredinÅ£at conducerea sau administrarea acesteia. ÃŽn cazul lipsei unei asemenea persoane, cererea se va putea introduce la instanÅ£a competentă pentru oricare dintre membrii entităţii respective.  + Articolul 111Cereri îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept publicCererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor ÅŸi instituÅ£iilor centrale sau locale, precum ÅŸi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanÅ£a de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanÅ£a de la sediul pârâtului.  + Articolul 112Pluralitatea de pârâţi (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanÅ£a competentă pentru oricare dintre aceÅŸtia; în cazul în care printre pârâţi sunt ÅŸi obligaÅ£i accesoriu, cererea se introduce la instanÅ£a competentă pentru oricare dintre debitorii principali. (2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanÅ£ei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenÅ£a la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e.  + Articolul 113CompetenÅ£a teritorială alternativă (1) ÃŽn afară de instanÅ£ele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente:1. instanÅ£a domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaÅ£iei;2. instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaÅ£ia de întreÅ£inere, inclusiv cele privind alocaÅ£iile de stat pentru copii;3. instanÅ£a locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaÅ£iei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluÅ£iunea sau rezilierea unui contract;4. instanÅ£a locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaÅ£iune a imobilului;5. instanÅ£a locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaÅ£ie tabulară, în justificare tabulară sau în rectificare tabulară;6. instanÅ£a locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport;7. instanÅ£a locului de plată, în cererile privitoare la obligaÅ£iile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;8. instanÅ£a domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluÅ£iunea, rezilierea sau denunÅ£area unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;9. instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie s-a săvârÅŸit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaÅ£iile izvorâte dintr-o asemenea faptă. (2) Când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce ÅŸi la instanÅ£a în circumscripÅ£ia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaÅ£iile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.  + Articolul 114Cereri în materie de tutelă ÅŸi familie (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenÅ£a instanÅ£ei de tutelă ÅŸi de familie se soluÅ£ionează de instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie teritorială îşi are domiciliul sau reÅŸedinÅ£a persoana ocrotită. (2) ÃŽn cazul cererilor privind autorizarea de către instanÅ£a de tutelă ÅŸi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveÅŸte un imobil, este, de asemenea, competentă ÅŸi instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie teritorială este situat imobilul. ÃŽn acest caz, instanÅ£a de tutelă ÅŸi de familie care a pronunÅ£at hotărârea va comunică de îndată o copie a acesteia instanÅ£ei de tutelă ÅŸi de familie în a cărei circumscripÅ£ie teritorială îşi are domiciliul sau reÅŸedinÅ£a cel ocrotit.  + Articolul 115Cererile în materie de asigurări (1) ÃŽn materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face ÅŸi la instanÅ£a în circumscripÅ£ia căreia se află:1. domiciliul sau sediul asiguratului;2. bunurile asigurate;3. locul unde s-a produs riscul asigurat. (2) Alegerea competenÅ£ei prin convenÅ£ie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naÅŸterea dreptului la despăgubire. (3) ÃŽn materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terÅ£ul prejudiciat poate introduce acÅ£iune directă ÅŸi la instanÅ£a domiciliului sau, după caz, a sediului său. (4) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale ÅŸi aeriene.  + Articolul 116Alegerea instanÅ£eiReclamantul are alegerea între mai multe instanÅ£e deopotrivă competente.  + Articolul 117Cererile privitoare la imobile (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanÅ£a în a cărei circumscripÅ£ie este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripÅ£iile mai multor instanÅ£e, cererea se va face la instanÅ£a domiciliului sau reÅŸedinÅ£ei pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripÅ£ii, iar în caz contrar, la oricare dintre instanÅ£ele în circumscripÅ£iile cărora se află imobilul. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică, prin asemănare, ÅŸi în cazul acÅ£iunilor posesorii, acÅ£iunilor în grăniÅ£uire, acÅ£iunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum ÅŸi în cazul celor de împărÅ£eală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.  + Articolul 118Cererile privitoare la moÅŸtenire (1) ÃŽn materie de moÅŸtenire, până la ieÅŸirea din indiviziune, sunt de competenÅ£a exclusivă a instanÅ£ei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziÅ£iilor testamentare;2. cererile privitoare la moÅŸtenire ÅŸi la sarcinile acesteia, precum ÅŸi cele privitoare la pretenÅ£iile pe care moÅŸtenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moÅŸtenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moÅŸteniri deschise succesiv sunt de competenÅ£a exclusivă a instanÅ£ei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncÅ£i.  + Articolul 119Cereri privitoare la societăţiCererile în materie de societate, până la sfârÅŸitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenÅ£a exclusivă a instanÅ£ei în circumscripÅ£ia căreia societatea îşi are sediul principal.  + Articolul 120Cereri privitoare la insolvenţă sau concordatul preventivCererile în materia insolvenÅ£ei sau concordatului preventiv sunt de competenÅ£a exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripÅ£ie îşi are sediul debitorul.  + Articolul 121Cererile împotriva unui consumatorCererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanÅ£a domiciliului consumatorului. DispoziÅ£iile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.  + Capitolul III DispoziÅ£ii speciale  + Articolul 122Regimul regulilor de competenţăReguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.  + Articolul 123Cereri accesorii, adiÅ£ionale ÅŸi incidentale (1) Cererile accesorii, adiÅ£ionale, precum ÅŸi cele incidentale se judecă de instanÅ£a competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenÅ£a materială sau teritorială a altei instanÅ£e judecătoreÅŸti, cu excepÅ£ia cererilor prevăzute la art. 120. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) se aplică ÅŸi atunci când competenÅ£a de soluÅ£ionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secÅ£ii specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanÅ£a este exclusiv competentă pentru una dintre părÅ£i, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părÅ£ile.  + Articolul 124Apărări ÅŸi incidente procedurale (1) InstanÅ£a competentă să judece cererea principală se va pronunÅ£a ÅŸi asupra apărărilor ÅŸi excepÅ£iilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale ÅŸi care, potrivit legii, sunt de competenÅ£a exclusivă a altei instanÅ£e. (2) Incidentele procedurale sunt soluÅ£ionate de instanÅ£a în faÅ£a căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.  + Articolul 125Cererea în constatareÃŽn cererile pentru constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unui drept, competenÅ£a instanÅ£ei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.  + Articolul 126Alegerea de competenţă (1) PărÅ£ile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, ÅŸi prin declaraÅ£ie verbală în faÅ£a instanÅ£ei ca procesele privitoare la bunuri ÅŸi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanÅ£e decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. (2) ÃŽn litigiile din materia protecÅ£iei drepturilor consumatorilor, precum ÅŸi în alte cazuri prevăzute de lege, părÅ£ile pot conveni alegerea instanÅ£ei competente, în condiÅ£iile prevăzute la alin. (1), numai după naÅŸterea dreptului la despăgubire. Orice convenÅ£ie contrară este considerată ca nescrisă.  + Articolul 127CompetenÅ£a facultativă (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenÅ£a instanÅ£ei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanÅ£ele judecătoreÅŸti de acelaÅŸi grad aflate în circumscripÅ£ia oricăreia dintre curÅ£ile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripÅ£ie se află instanÅ£a la care îşi desfăşoară activitatea. (2) ÃŽn cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanÅ£a competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanÅ£ele judecătoreÅŸti de acelaÅŸi grad aflate în circumscripÅ£ia oricăreia dintre curÅ£ile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripÅ£ie se află instanÅ£a care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul procurorilor, asistenÅ£ilor judiciari ÅŸi grefierilor.  + Articolul 128Incidente privind arbitrajulCompetenÅ£a ce revine instanÅ£elor judecătoreÅŸti în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod aparÅ£ine în toate cazurile tribunalului în circumscripÅ£ia căruia are loc arbitrajul.  + Capitolul IV Incidente procedurale privitoare la competenÅ£a instanÅ£ei  + SecÅ£iunea 1 NecompetenÅ£a ÅŸi conflictele de competenţă  + Articolul 129ExcepÅ£ia de necompetenţă (1) NecompetenÅ£a este de ordine publică sau privată. (2) NecompetenÅ£a este de ordine publică:1. în cazul încălcării competenÅ£ei generale, când procesul nu este de competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti;2. în cazul încălcării competenÅ£ei materiale, când procesul este de competenÅ£a unei instanÅ£e de alt grad;3. în cazul încălcării competenÅ£ei teritoriale exclusive, când procesul este de competenÅ£a unei alte instanÅ£e de acelaÅŸi grad ÅŸi părÅ£ile nu o pot înlătura. (3) ÃŽn toate celelalte cazuri, necompetenÅ£a este de ordine privată.  + Articolul 130Invocarea excepÅ£iei (1) NecompetenÅ£a generală a instanÅ£elor judecătoreÅŸti poate fi invocată de părÅ£i ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) NecompetenÅ£a materială ÅŸi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părÅ£i ori de către judecător la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e. (3) NecompetenÅ£a de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e. (4) Dacă necompetenÅ£a nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenÅ£ei.  + Articolul 131Verificarea competenÅ£ei (1) La primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate în faÅ£a primei instanÅ£e, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice ÅŸi să stabilească dacă instanÅ£a sesizată este competentă general, material ÅŸi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ÅŸedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenÅ£a instanÅ£ei sesizate. ÃŽncheierea are caracter interlocutoriu. (2) ÃŽn mod excepÅ£ional, în cazul în care pentru stabilirea competenÅ£ei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuÅ£ia părÅ£ilor ÅŸi va acorda un singur termen în acest scop.  + Articolul 132SoluÅ£ionarea excepÅ£iei (1) Când în faÅ£a instanÅ£ei de judecată se pune în discuÅ£ie competenÅ£a acesteia, din oficiu sau la cererea părÅ£ilor, ea este obligată să stabilească instanÅ£a judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicÅ£ională competent. (2) Dacă instanÅ£a se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. ÃŽncheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunÅ£ată în cauză. (3) Dacă instanÅ£a se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanÅ£ei judecătoreÅŸti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicÅ£ională competent. (4) Dacă instanÅ£a se declară necompetentă ÅŸi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenÅ£a unui organ fără activitate jurisdicÅ£ională sau ca nefiind de competenÅ£a instanÅ£elor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanÅ£a ierarhic superioară.  + Articolul 133Conflictul de competenţă. CazuriExistă conflict de competenţă:1. când două sau mai multe instanÅ£e se declară deopotrivă competente să judece acelaÅŸi proces;2. când două sau mai multe instanÅ£e ÅŸi-au declinat reciproc competenÅ£a de a judeca acelaÅŸi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenÅ£a în favoarea uneia dintre instanÅ£ele care anterior s-au declarat necompetente.  + Articolul 134Suspendarea procesuluiInstanÅ£a înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei ÅŸi va înainta dosarul instanÅ£ei competente să soluÅ£ioneze conflictul.  + Articolul 135SoluÅ£ionarea conflictului de competenţă (1) Conflictul de competenţă ivit între două instanÅ£e judecătoreÅŸti se soluÅ£ionează de instanÅ£a imediat superioară ÅŸi comună instanÅ£elor aflate în conflict. (2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. Hotărârea de declinare a competenÅ£ei sau de stabilire a competenÅ£ei pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie este obligatorie pentru instanÅ£a de trimitere. (3) Conflictul de competenţă ivit între o instanţă judecătorească ÅŸi un alt organ cu activitate jurisdicÅ£ională se rezolvă de instanÅ£a judecătorească ierarhic superioară instanÅ£ei în conflict. (4) InstanÅ£a competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor, printr-o hotărâre definitivă.  + Articolul 136DispoziÅ£ii speciale (1) DispoziÅ£iile prezentei secÅ£iuni privitoare la excepÅ£ia de necompetenţă ÅŸi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare ÅŸi în cazul secÅ£iilor specializate ale aceleiaÅŸi instanÅ£e judecătoreÅŸti. (2) Conflictul se va soluÅ£iona de secÅ£ia instanÅ£ei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secÅ£iei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (3) Conflictul dintre două secÅ£ii ale ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie se soluÅ£ionează de Completul de 5 judecători. (4) DispoziÅ£iile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul completelor specializate.  + Articolul 137Probele administrate în faÅ£a instanÅ£ei necompetenteÃŽn cazul declarării necompetenÅ£ei, dovezile administrate în faÅ£a instanÅ£ei necompetente rămân câştigate judecăţii ÅŸi instanÅ£a competentă învestită cu soluÅ£ionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.  + SecÅ£iunea a 2-a LitispendenÅ£a ÅŸi conexitatea  + Articolul 138ExcepÅ£ia litispendenÅ£ei (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaÅŸi cauză, acelaÅŸi obiect ÅŸi de aceeaÅŸi parte, înaintea mai multor instanÅ£e competente sau chiar înaintea aceleiaÅŸi instanÅ£e, prin cereri distincte. (2) ExcepÅ£ia litispendenÅ£ei poate fi invocată de părÅ£i sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faÅ£a instanÅ£elor de fond. (3) Când instanÅ£ele sunt de acelaÅŸi grad, excepÅ£ia se invocă înaintea instanÅ£ei sesizate ulterior. Dacă excepÅ£ia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanÅ£e învestite. (4) Când instanÅ£ele sunt de grad diferit, excepÅ£ia se invocă înaintea instanÅ£ei de grad inferior. Dacă excepÅ£ia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanÅ£ei de fond mai înalte în grad. (5) ÃŽncheierea prin care s-a soluÅ£ionat excepÅ£ia poate fi atacată numai odată cu fondul. (6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanÅ£elor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluÅ£ionarea recursului. (7) DispoziÅ£iile alin. (2), (3) ÅŸi (5) se aplică în mod corespunzător ÅŸi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaÅŸi instanÅ£e.  + Articolul 139ExcepÅ£ia conexităţii (1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaÅŸi părÅ£i sau chiar împreună cu alte părÅ£i ÅŸi al căror obiect ÅŸi cauză au între ele o strânsă legătură. (2) ExcepÅ£ia conexităţii poate fi invocată de părÅ£i sau din oficiu cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanÅ£ei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunÅ£a asupra excepÅ£iei. ÃŽncheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. (3) Dosarul va fi trimis instanÅ£ei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul ÅŸi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanÅ£e. (4) Când una dintre cereri este de competenÅ£a exclusivă a unei instanÅ£e, conexarea se va face la acea instanţă. (5) ÃŽn orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse ÅŸi judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată.  + SecÅ£iunea a 3-a Strămutarea proceselor. Delegarea instanÅ£ei  + Articolul 140Temeiul strămutării (1) Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. (2) Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparÅ£ialitatea judecătorilor din cauza circumstanÅ£elor procesului, calităţii părÅ£ilor ori unor relaÅ£ii conflictuale locale. (3) Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepÅ£ionale care presupun că judecata procesului la instanÅ£a competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.  + Articolul 141Cererea de strămutare (1) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului. (2) Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie.  + Articolul 142InstanÅ£a competentă (1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenÅ£a curÅ£ii de apel, dacă instanÅ£a de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripÅ£ia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenÅ£a de soluÅ£ionare revine ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. Cererea de strămutare se depune la instanÅ£a competentă să o soluÅ£ioneze, care va înÅŸtiinÅ£a de îndată instanÅ£a de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare. (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, care va înÅŸtiinÅ£a, de îndată, despre depunerea cererii instanÅ£a de la care se cere strămutarea. (3) La primirea cererii de strămutare, instanÅ£a competentă să o soluÅ£ioneze va putea să solicite dosarul cauzei.  + Articolul 143Suspendarea judecării procesului (1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauÅ£iuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaÅŸi condiÅ£ii, fără citarea părÅ£ilor, chiar înainte de primul termen de judecată. (2) ÃŽncheierea asupra suspendării nu se motivează ÅŸi nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Măsura suspendării judecării procesului va fi comunicată de urgenţă instanÅ£ei de la care s-a cerut strămutarea.  + Articolul 144Judecarea cererii (1) Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părÅ£ilor din proces. (2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare ÅŸi este definitivă. (3) InstanÅ£a de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoÅŸtinÅ£ată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.  + Articolul 145Efectele admiterii cererii (1) ÃŽn caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanÅ£e de acelaÅŸi grad din circumscripÅ£ia sa. ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanÅ£ele judecătoreÅŸti de acelaÅŸi grad aflate în circumscripÅ£ia oricăreia dintre curÅ£ile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripÅ£ie se află instanÅ£a de la care se cere strămutarea. (2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. ÃŽn cazul în care instanÅ£a de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunÅ£ată este desfiinÅ£ată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. (3) Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanÅ£a la care s-a strămutat procesul sunt de competenÅ£a instanÅ£elor ierarhic superioare acesteia. ÃŽn caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripÅ£ia celei care a soluÅ£ionat calea de atac.  + Articolul 146Formularea unei noi cereri de strămutare (1) Strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluÅ£ionării cererii anterioare sau ivite după soluÅ£ionarea acesteia. (2) Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiaÅŸi instanÅ£e.  + Articolul 147Delegarea instanÅ£eiCând, din cauza unor împrejurări excepÅ£ionale, instanÅ£a competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcÅ£ioneze, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, la cererea părÅ£ii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaÅŸi grad care să judece procesul.  + Titlul IV Actele de procedură  + Capitolul I Forma cererilor  + Articolul 148CondiÅ£iile generale (1) Orice cerere adresată instanÅ£elor judecătoreÅŸti trebuie să fie formulată în scris ÅŸi să cuprindă indicarea instanÅ£ei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a părÅ£ilor ori, după caz, denumirea ÅŸi sediul lor, numele ÅŸi prenumele, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a reprezentanÅ£ilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenÅ£iei, dacă este cazul, motivele cererii, precum ÅŸi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, ÅŸi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părÅ£i, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea. (2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanÅ£elor judecătoreÅŸti pot fi formulate ÅŸi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în cazul în care prezentul cod prevede condiÅ£ia formei scrise a susÅ£inerilor, apărărilor sau a concluziilor părÅ£ilor ori a altor acte de procedură adresate instanÅ£elor judecătoreÅŸti. (4) ÃŽn cazurile anume prevăzute de lege, cererile făcute în ÅŸedinţă, la orice instanţă, se pot formula ÅŸi oral, făcându-se menÅ£iune despre aceasta în încheiere. (5) Dacă, din orice motive, cererea nu poate fi semnată la termenul când a fost depusă sau, după caz, la primul termen ce urmează, judecătorul va stabili identitatea părÅ£ii prin unul dintre mijloacele prevăzute de lege, îi va citi conÅ£inutul cererii ÅŸi îi va lua consimţământul cu privire la aceasta. Despre toate acestea se va face menÅ£iune în încheiere. (6) Cererile adresate instanÅ£elor judecătoreÅŸti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.  + Articolul 149Numărul de exemplare (1) Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părÅ£ile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar. ÃŽn toate cazurile este necesar ÅŸi un exemplar pentru instanţă. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător ÅŸi în cazul prevăzut la art. 148 alin. (4), grefierul de ÅŸedinţă fiind Å£inut să întocmească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru comunicare. (3) Dacă obligaÅ£ia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanÅ£a va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părÅ£i îndeplinirea acestei obligaÅ£ii, pe cheltuiala părÅ£ii care avea această obligaÅ£ie. (4) ÃŽn cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poÅŸtă electronică, grefierul de ÅŸedinţă este Å£inut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părÅ£ii care avea această obligaÅ£ie. DispoziÅ£iile art. 154 alin. (6) rămân aplicabile.  + Articolul 150ÃŽnscrisurile anexate (1) La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înÅ£elege a se folosi în proces. (2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul. (3) Se vor putea depune în copie numai părÅ£ile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanÅ£a să ordone, dacă va fi nevoie, înfăţiÅŸarea înscrisului în întregime. (4) Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoÅ£ite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. ÃŽn cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiÅ£iile legii speciale. (5) DispoziÅ£iile art. 149 se aplică în mod corespunzător.  + Articolul 151Cererea formulată prin reprezentant (1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2) Avocatul ÅŸi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. (3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale. (4) ReprezentanÅ£ii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menÅ£ionată împuternicirea lor. (5) Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociaÅ£ii, societăţi ori altei entităţi fără personalitate juridică, înfiinÅ£ată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiÅ£ie.  + Articolul 152Cererea greÅŸit denumităCererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greÅŸită.  + Capitolul II Citarea ÅŸi comunicarea actelor de procedură  + Articolul 153ObligaÅ£ia de a cita părÅ£ile (1) InstanÅ£a poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părÅ£ile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) InstanÅ£a va amâna judecarea ÅŸi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseÅŸte nu a fost citată cu respectarea cerinÅ£elor prevăzute de lege, sub sancÅ£iunea nulităţii.  + Articolul 154Organe competente ÅŸi modalităţi de comunicare (1) Comunicarea citaÅ£iilor ÅŸi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenÅ£ii procedurali ai instanÅ£ei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum ÅŸi prin agenÅ£i ori salariaÅ£i ai altor instanÅ£e în ale căror circumscripÅ£ii se află cel căruia i se comunică actul. (2) Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal ÅŸi înÅŸtiinÅ£area prevăzute la art. 163. Plicul va purta menÅ£iunea "PENTRU JUSTIÅ¢IE. A SE ÃŽNMÂNA CU PRIORITATE". (3) InstanÅ£a solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, ÅŸi să trimită instanÅ£ei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. (4) ÃŽn cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poÅŸtă, cu scrisoare recomandată, cu conÅ£inut declarat ÅŸi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataÅŸează dovada de primire/procesul-verbal ÅŸi înÅŸtiinÅ£area prevăzute la art. 163. (5) La cererea părÅ£ii interesate ÅŸi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătoreÅŸti, care vor fi Å£inuÅ£i să îndeplinească formalităţile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urmă caz dispoziÅ£iile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. (6) Comunicarea citaÅ£iilor ÅŸi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanÅ£ei ÅŸi prin telefax, poÅŸtă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului ÅŸi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanÅ£ei datele corespunzătoare în acest scop. ÃŽn vederea confirmării, instanÅ£a, odată cu actul de procedură, va comunică un formular care va conÅ£ine: denumirea instanÅ£ei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea ÅŸi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar ÅŸi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenÅ£ei ÅŸi va fi expediat instanÅ£ei prin telefax, poÅŸtă electronică sau prin alte mijloace. (7) InstanÅ£a va verifica efectuarea procedurilor de citare ÅŸi comunicare dispuse pentru fiecare termen ÅŸi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum ÅŸi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înÅŸtiinÅ£area părÅ£ilor pentru înfăţiÅŸarea la termen. (8) ÃŽn scopul obÅ£inerii datelor ÅŸi informaÅ£iilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaÅ£iilor, a altor acte de procedură, precum ÅŸi îndeplinirii oricărei atribuÅ£ii proprii activităţii de judecată, instanÅ£ele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deÅ£inute de autorităţi ÅŸi instituÅ£ii publice. Acestea au obligaÅ£ia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanÅ£elor la bazele de date electronice ÅŸi sistemele de informare deÅ£inute.  + Articolul 155Locul citării (1) Vor fi citaÅ£i:1. statul, prin Ministerul FinanÅ£elor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora;2. unităţile administrativ-teritoriale ÅŸi celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinaÅ£i să le reprezinte în justiÅ£ie, la sediul acestora;3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanÅ£ii lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor;4. asociaÅ£iile, societăţile ÅŸi alte entităţi fără personalitate juridică constituite potrivit legii, prin reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;5. cei supuÅŸi procedurii insolvenÅ£ei, precum ÅŸi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;6. persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reÅŸedinÅ£a cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă;7. incapabilii sau cei cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, prin reprezentanÅ£ii sau ocrotitorii lor legali, la domiciliul ori sediul acestora, după caz; în caz de numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se va face prin acest curator, la sediul său profesional;8. bolnavii internaÅ£i în unităţi sanitare, la administraÅ£ia acestora;9. militarii încazarmaÅ£i, la unitatea din care fac parte, prin comandamentul acesteia;10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale, alta decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrată nava;11. deÅ£inuÅ£ii, la administraÅ£ia locului de deÅ£inere;12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare ÅŸi cetăţenii români trimiÅŸi să lucreze în cadrul personalului organizaÅ£iilor internaÅ£ionale, precum ÅŸi membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alÅ£i cetăţeni români, aflaÅ£i în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii familiilor care îi însoÅ£esc, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate;13. persoanele care se află în străinătate, altele decât cele prevăzute la pct. 12, dacă au domiciliul sau reÅŸedinÅ£a cunoscută, printr-o citaÅ£ie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu conÅ£inut declarat ÅŸi confirmare de primire, recipisa de predare a scrisorii la poÅŸta română, în cuprinsul căreia vor fi menÅ£ionate actele ce se expediază, Å£inând loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, dacă prin tratate sau convenÅ£ii internaÅ£ionale la care este parte România ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel. Dacă domiciliul sau reÅŸedinÅ£a celor aflaÅ£i în străinătate nu este cunoscut/cunoscută, citarea se face potrivit art. 167. ÃŽn toate cazurile, dacă cei aflaÅ£i în străinătate au mandatar cunoscut în Å£ară, va fi citat numai acesta din urmă;14. cei cu domiciliul sau reÅŸedinÅ£a necunoscută, potrivit art. 167;15. moÅŸtenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special numit de instanţă, la domiciliul acestuia. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 1 ÅŸi 2, statul, prin Ministerul FinanÅ£elor Publice, unităţile administrativ-teritoriale, precum ÅŸi celelalte persoane juridice de drept public îşi pot alege un sediu procesual la care vor fi comunicate toate actele de procedură.  + Articolul 156ObligaÅ£ia alegerii locului cităriiPersoanele care se află în străinătate, citate potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 ÅŸi 13 pentru primul termen de judecată, vor fi înÅŸtiinÅ£ate prin citaÅ£ie că au obligaÅ£ia de a-ÅŸi alege un domiciliu în România unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul. ÃŽn cazul în care acestea nu se conformează, comunicările li se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poÅŸta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menÅ£ionate actele ce se expediază, Å£inând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.  + Articolul 157Cuprinsul citaÅ£iei (1) CitaÅ£ia va cuprinde: a) denumirea instanÅ£ei, sediul ei ÅŸi, când este cazul, alt loc decât sediul instanÅ£ei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului; b) data emiterii citaÅ£iei; c) numărul dosarului; d) anul, luna, ziua ÅŸi ora înfăţişării; e) numele ÅŸi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum ÅŸi locul unde se citează; f) calitatea celui citat; g) numele ÅŸi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părÅ£ii potrivnice ÅŸi obiectul cererii; h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru ÅŸi a timbrului judiciar datorate de cel citat; i) menÅ£iunea că, prin înmânarea citaÅ£iei, sub semnătură de primire, personal ori prin reprezentant legal sau convenÅ£ional ori prin funcÅ£ionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenÅ£ei pentru un termen de judecată, cel citat este considerat că are în cunoÅŸtinţă ÅŸi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaÅ£ia i-a fost înmânată; j) alte menÅ£iuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă; k) ÅŸtampila instanÅ£ei ÅŸi semnătura grefierului. (2) ÃŽn citaÅ£ie se menÅ£ionează, când este cazul, orice date necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum ÅŸi dacă citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau dacă cel citat este obligat să prezinte anumite înscrisuri ori dacă i se comunică odată cu citaÅ£ia alte acte de procedură. ÃŽn cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în citaÅ£ie se va menÅ£iona obligaÅ£ia pârâtului de a-ÅŸi pregăti apărarea pentru primul termen de judecată, propunând probele de care înÅ£elege să se folosească, sub sancÅ£iunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres. (3) CerinÅ£ele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) ÅŸi k) sunt prevăzute sub sancÅ£iunea nulităţii.  + Articolul 158Alegerea locului citării ÅŸi al comunicării altor acte de procedură (1) ÃŽn caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat ÅŸi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menÅ£iuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156. (2) Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuÅ£a poÅŸtală.  + Articolul 159Termenul pentru înmânarea citaÅ£ieiCitaÅ£ia ÅŸi celelalte acte de procedură, sub sancÅ£iunea nulităţii, vor fi înmânate părÅ£ii cu cel puÅ£in 5 zile înaintea termenului de judecată. ÃŽn cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citaÅ£iei ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se menÅ£iune în citaÅ£ie sau în actul de procedură.  + Articolul 160Invocarea ÅŸi înlăturarea neregularităţilor privind citarea (1) Dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaÅ£ia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citaÅ£ia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părÅ£ii interesate. (2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum ÅŸi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată. (3) ÃŽn lipsa părÅ£ii nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată ÅŸi de celelalte părÅ£i ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs.  + Articolul 161ÃŽnmânarea făcută personal celui citat (1) ÃŽnmânarea citaÅ£iei ÅŸi a tuturor actelor de procedură se face personal celui citat, la locul citării stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6. (2) ÃŽnmânarea se poate face oriunde se află cel citat. (3) Pentru cei care locuiesc în hotel sau cămin, citaÅ£ia se predă, în lipsa lor, administratorului hotelului ori aÅŸezământului, iar, în lipsa acestuia, portarului ori celui care în mod obiÅŸnuit îl înlocuieÅŸte. (4) Pentru cei care se găsesc sub arme, citaÅ£ia se înmânează la unitatea din care fac parte. (5) Celor care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, în lipsa unui domiciliu cunoscut, înmânarea se face la căpitănia portului unde se găseÅŸte înregistrată nava. (6) Pentru deÅ£inuÅ£i, înmânarea se face la administraÅ£ia închisorii. (7) Pentru bolnavii aflaÅ£i în spitale, sanatorii sau alte asemenea aÅŸezăminte de asistenţă medicală ori socială, înmânarea se face la administraÅ£ia acestora.  + Articolul 162ÃŽnmânarea făcută altor persoane (1) ÃŽnmânarea citaÅ£iilor ÅŸi a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 ÅŸi pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcÅ£ionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenÅ£ei, care va semna dovada. ÃŽn lipsa acestora, înmânarea citaÅ£iei sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea ÅŸi calitatea sa. (2) ÃŽn cazurile prevăzute la art. 161 alin. (4)-(7), unitatea unde se află cel citat îi va înmâna de îndată acestuia citaÅ£ia ori, după caz, actul de procedură comunicat sub luare de dovadă, certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obÅ£ine semnătura lui. ÃŽn acest din urmă caz se va proceda potrivit alin. (1). Dovada se va preda agentului ori va fi trimisă direct instanÅ£ei, dacă înmânarea citaÅ£iei nu s-a putut face de îndată.  + Articolul 163Procedura de comunicare (1) Comunicarea citaÅ£iei se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea. (2) Dacă destinatarul primeÅŸte citaÅ£ia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna, agentul va întocmi un proces-verbal în care va arăta aceste împrejurări. (3) Dacă destinatarul refuză să primească citaÅ£ia, agentul o va depune în cutia poÅŸtală. ÃŽn lipsa cutiei poÅŸtale, va afiÅŸa pe uÅŸa locuinÅ£ei destinatarului o înÅŸtiinÅ£are care trebuie să cuprindă: a) anul, luna, ziua ÅŸi ora când depunerea sau, după caz, afiÅŸarea a fost făcută; b) numele ÅŸi prenumele celui care a făcut depunerea sau, după caz, afiÅŸarea ÅŸi funcÅ£ia acestuia; c) numele, prenumele ÅŸi domiciliul sau, după caz, reÅŸedinÅ£a, respectiv sediul celui înÅŸtiinÅ£at; d) numărul dosarului în legătură cu care se face înÅŸtiinÅ£area ÅŸi denumirea instanÅ£ei pe rolul căreia se află dosarul, cu indicarea sediului acesteia; e) arătarea actelor de procedură despre a căror comunicare este vorba; f) menÅ£iunea că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afiÅŸarea înÅŸtiinţării ori, când există urgenţă, nu mai târziu de 3 zile, destinatarul este în drept să se prezinte la sediul instanÅ£ei de judecată pentru a i se comunică citaÅ£ia. Când domiciliul sau reÅŸedinÅ£a ori, după caz, sediul acestuia nu se află în localitatea unde instanÅ£a de judecată îşi are sediul, înÅŸtiinÅ£area va cuprinde menÅ£iunea că pentru a i se comunică citaÅ£ia destinatarul este în drept să se prezinte la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieÅŸte sau îşi are sediul; g) menÅ£iunea că, în cazul în care, fără motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaÅ£iei în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citaÅ£ia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; h) semnătura celui care a depus sau a afiÅŸat înÅŸtiinÅ£area. (4) MenÅ£iunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completează de către grefa instanÅ£ei. Termenele prevăzute la alin. (3) lit. f) ÅŸi g) se calculează zi cu zi. (5) Despre împrejurările arătate la alin. (3) agentul va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde menÅ£iunile arătate la art. 164, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat. (6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reÅŸedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaÅ£ia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieÅŸte cu destinatarul ori care, în mod obiÅŸnuit, îi primeÅŸte corespondenÅ£a. (7) Când destinatarul locuieÅŸte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente ÅŸi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunică citaÅ£ia administratorului, portarului sau celui care, în mod obiÅŸnuit, îl înlocuieÅŸte. ÃŽn aceste cazuri, persoana care primeÅŸte citaÅ£ia va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea ÅŸi semnătura ÅŸi încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări. DispoziÅ£iile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (8) ÃŽn cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) ÅŸi (7), precum ÅŸi atunci când acestea, deÅŸi prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispoziÅ£iile alin. (3)-(5). (9) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (3) ÅŸi (8), agentul are obligaÅ£ia ca, în termen de cel mult 24 de ore de la depunerea sau afiÅŸarea înÅŸtiinţării, să depună citaÅ£ia, precum ÅŸi procesul-verbal prevăzut la alin. (5), la sediul instanÅ£ei de judecată care a emis citaÅ£ia ori, după caz, la cel al primăriei în raza căreia destinatarul locuieÅŸte sau îşi are sediul, urmând ca acestea să comunice citaÅ£ia. (10) Când părÅ£ii sau reprezentantului ei i s-a înmânat citaÅ£ia de către funcÅ£ionarul anume desemnat în cadrul primăriei, acesta are obligaÅ£ia ca, în termen de cel mult 24 ore de la înmânare, să înainteze instanÅ£ei de judecată dovada de înmânare prevăzută la alin. (1), precum ÅŸi procesul-verbal prevăzut la alin. (5). (11) Când termenul prevăzut la alin. (3) lit. f) s-a împlinit fără ca partea sau un reprezentant al ei să se prezinte la primărie pentru a i se înmâna citaÅ£ia, funcÅ£ionarul anume însărcinat din cadrul primăriei va înainta instanÅ£ei de judecată, de îndată, citaÅ£ia ce trebuia comunicată, precum ÅŸi procesul-verbal prevăzut la alin. (5). (12) DispoziÅ£iile prezentului articol se aplică ÅŸi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.  + Articolul 164Cuprinsul dovezii de înmânare ÅŸi al procesului-verbal (1) Dovada de înmânare a citaÅ£iei sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua ÅŸi ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; b) numele, prenumele ÅŸi funcÅ£ia agentului, precum ÅŸi, dacă este cazul, ale funcÅ£ionarului de la primărie; c) numele ÅŸi prenumele sau denumirea, după caz, ÅŸi domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel citat locuieÅŸte într-o clădire cu mai multe etaje ori apartamente sau în hotel, precum ÅŸi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinÅ£a sa, depus în cutia poÅŸtală ori afiÅŸat pe uÅŸa locuinÅ£ei. Dacă actul de procedură a fost înmânat în alt loc, se va face menÅ£iune despre aceasta; d) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, în cazul în care actul de procedură a fost înmânat altei persoane decât destinatarului; e) denumirea instanÅ£ei de la care emană citaÅ£ia ori alt act de procedură ÅŸi numărul dosarului; f) semnătura celui care a primit citaÅ£ia sau alt act de procedură, precum ÅŸi semnătura agentului sau, după caz, funcÅ£ionarului de la primărie care o certifică, iar în cazul în care se întocmeÅŸte proces-verbal, semnătura agentului, respectiv a funcÅ£ionarului primăriei. (2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, ÅŸi arătarea motivelor pentru care a fost întocmit. (3) CerinÅ£ele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) ÅŸi f) sunt prevăzute sub sancÅ£iunea nulităţii. (4) MenÅ£iunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.  + Articolul 165Data îndeplinirii proceduriiProcedura se socoteÅŸte îndeplinită:1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaÅ£ia ori alt act de procedură personal;2. în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poÅŸtă sau curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) ÅŸi (5), procedura se socoteÅŸte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcÅ£ionarul poÅŸtal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondenÅ£a;3. în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit art. 154 alin. (6), procedura se socoteÅŸte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea.  + Articolul 166Imposibilitatea de a comunică actul de procedurăCând comunicarea actelor de procedură nu se poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit nelocuibil sau de neîntrebuinÅ£at ori destinatarul actului nu mai locuieÅŸte în imobilul respectiv sau atunci când comunicarea nu poate fi făcută din alte motive asemănătoare, agentul va raporta cazul grefei instanÅ£ei spre a înÅŸtiinÅ£a din timp partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare ÅŸi a-i pune în vedere să facă demersuri pentru a obÅ£ine noua adresă unde urmează a se face comunicarea.  + Articolul 167Citarea prin publicitate (1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deÅŸi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuÅŸit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanÅ£a va putea încuviinÅ£a citarea acestuia prin publicitate. (2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaÅ£ia la uÅŸa instanÅ£ei, pe portalul instanÅ£ei de judecată competente ÅŸi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. ÃŽn cazurile în care apreciază că este necesar, instanÅ£a va dispune ÅŸi publicarea citaÅ£iei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire. (3) Odată cu încuviinÅ£area citării prin publicitate, instanÅ£a va numi un curator dintre avocaÅ£ii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului. (4) Procedura se socoteÅŸte îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citaÅ£iei, potrivit dispoziÅ£iilor alin. (2). (5) Dacă cel citat se înfăţiÅŸează ÅŸi dovedeÅŸte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancÅ£ionat potrivit dispoziÅ£iilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. c).  + Articolul 168AfiÅŸareaCând legea sau instanÅ£a dispune ca citarea părÅ£ilor sau comunicarea anumitor acte de procedură să se facă prin afiÅŸare, această afiÅŸare se va face la instanţă de către grefier, iar în afara instanÅ£ei, de agenÅ£ii însărcinaÅ£i cu comunicarea actelor de procedură, încheindu-se un proces-verbal, potrivit art. 164, ce se va depune la dosar.  + Articolul 169Comunicarea între avocaÅ£i sau consilieri juridiciDupă sesizarea instanÅ£ei, dacă părÅ£ile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunică direct între aceÅŸtia. ÃŽn acest caz, cel care primeÅŸte cererea va atesta primirea pe însuÅŸi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri.  + Articolul 170Comunicarea în instanţă (1) Partea prezentă în instanţă personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să primească actele de procedură ÅŸi orice înscris folosit în proces care i se comunică în ÅŸedinţă. Dacă se refuză primirea, actele ÅŸi înscrisurile se consideră comunicate prin depunerea lor la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub semnătură. (2) Partea are dreptul să ridice ÅŸi între termene, sub semnătură, actele de procedură ÅŸi înscrisurile prevăzute la alin. (1).  + Articolul 171Zilele de comunicareCând comunicarea actelor de procedură se face prin agenÅ£i procedurali, ei nu vor putea instrumenta decât în zilele lucrătoare între orele 7,00-20,00, iar în cazuri urgente, ÅŸi în zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, dar numai cu încuviinÅ£area preÅŸedintelui instanÅ£ei.  + Articolul 172Schimbarea locului cităriiDacă în cursul procesului una dintre părÅ£i ÅŸi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoÅŸtinÅ£eze instanÅ£a, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum ÅŸi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înÅŸtiinÅ£ează instanÅ£a despre schimbarea locului citării. ÃŽn cazul în care partea nu face această încunoÅŸtinÅ£are, procedura de citare pentru aceeaÅŸi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.  + Articolul 173Comunicarea către alÅ£i participanÅ£iCitarea martorilor, experÅ£ilor, traducătorilor, interpreÅ£ilor ori a altor participanÅ£i în proces, precum ÅŸi, când este cazul, comunicarea actelor de procedură adresate acestora sunt supuse dispoziÅ£iilor prezentului capitol, care se aplică în mod corespunzător.  + Capitolul III Nulitatea actelor de procedură  + Articolul 174NoÅ£iune ÅŸi clasificare (1) Nulitatea este sancÅ£iunea care lipseÅŸte total sau parÅ£ial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinÅ£elor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinÅ£a nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteÅŸte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinÅ£a nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteÅŸte un interes privat.  + Articolul 175Nulitatea condiÅ£ionată (1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinÅ£ei legale s-a adus părÅ£ii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinÅ£area acestuia. (2) ÃŽn cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.  + Articolul 176Nulitatea necondiÅ£ionatăNulitatea nu este condiÅ£ionată de existenÅ£a unei vătămări în cazul încălcării dispoziÅ£iilor legale referitoare la:1. capacitatea procesuală;2. reprezentarea procesuală;3. competenÅ£a instanÅ£ei;4. compunerea sau constituirea instanÅ£ei;5. publicitatea ÅŸedinÅ£ei de judecată;6. alte cerinÅ£e legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.  + Articolul 177ÃŽndreptarea neregularităţilor actului de procedură (1) Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură. (2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancÅ£iune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare. (3) Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepÅ£iei de nulitate a dispărut cauza acesteia.  + Articolul 178Invocarea nulităţii (1) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel. (2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată ÅŸi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă. (3) Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: a) pentru neregularităţile săvârÅŸite până la începerea judecăţii, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată; b) pentru neregularităţile săvârÅŸite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârÅŸit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor ÅŸi înainte de a pune concluzii pe fond. (4) Partea interesată poate renunÅ£a, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă. (5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancÅ£iunea decăderii părÅ£ii din dreptul de a le mai invoca.  + Articolul 179Efectele nulităţii (1) Actul de procedură nul sau anulabil este desfiinÅ£at, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui. (2) Dacă este cazul, instanÅ£a dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiÅ£iilor de validitate. (3) DesfiinÅ£area unui act de procedură atrage ÅŸi desfiinÅ£area actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare. (4) Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.  + Titlul V Termenele procedurale  + Articolul 180Stabilirea termenelor (1) Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă ÅŸi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură. (2) ÃŽn cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineÅŸte un anumit act de procedură. (3) ÃŽn cazurile în care legea nu stabileÅŸte ea însăşi termenele pentru îndeplinirea unor acte de procedură, fixarea lor se face de instanţă. La fixarea termenului, aceasta va Å£ine seama ÅŸi de natura urgentă a procesului.  + Articolul 181Calculul termenelor (1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1. când termenul se socoteÅŸte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;2. când termenul se socoteÅŸte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineÅŸte;3. când termenul se socoteÅŸte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineÅŸte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineÅŸte în ultima zi a acestei luni. (2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeÅŸte până în prima zi lucrătoare care urmează.  + Articolul 182ÃŽmplinirea termenului (1) Termenul care se socoteÅŸte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineÅŸte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziÅ£iile art. 183 fiind aplicabile.  + Articolul 183Actele depuse la poÅŸtă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deÅ£inere (1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poÅŸtal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraÅ£ia locului de deÅ£inere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), recipisa oficiului poÅŸtal, precum ÅŸi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraÅ£ia locului de deÅ£inere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.  + Articolul 184Curgerea termenului. Prelungirea acestuia (1) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel. (2) Se consideră că actul a fost comunicat părÅ£ii ÅŸi în cazul în care aceasta a primit sub semnătură copie de pe act, precum ÅŸi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte părÅ£i. (3) Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciÅ£iu ori cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste. (4) Termenul procedural se întrerupe ÅŸi un nou termen începe să curgă de la data noii comunicări în următoarele cazuri:1. când a intervenit moartea uneia dintre părÅ£i; în acest caz, se face din nou o singură comunicare la ultimul domiciliu al părÅ£ii decedate, pe numele moÅŸtenirii, fără să se arate numele ÅŸi calitatea fiecărui moÅŸtenitor;2. când a intervenit moartea reprezentantului părÅ£ii; în acest caz, se face din nou o singură comunicare părÅ£ii.  + Articolul 185Nerespectarea termenului. SancÅ£iuni (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. (2) ÃŽn cazul în care legea opreÅŸte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.  + Articolul 186Repunerea în termen (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeÅŸte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) ÃŽn acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. ÃŽn cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaÅŸi cu cea prevăzută pentru exercitarea căîi de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanÅ£a competentă să soluÅ£ioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.  + Titlul VI Amenzi judiciare ÅŸi despăgubiri  + Articolul 187ÃŽncălcarea obligaÅ£iilor privind desfăşurarea procesului. SancÅ£iuni (1) Dacă legea nu prevede altfel, instanÅ£a, potrivit dispoziÅ£iilor prezentului articol, va putea sancÅ£iona următoarele fapte săvârÅŸite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei: a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiÅ£ionale sau incidentale, precum ÅŸi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice; b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; c) obÅ£inerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părÅ£i; d) obÅ£inerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit; e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video; f) refuzul părÅ£ii de a se prezenta la ÅŸedinÅ£a de informare cu privire la avantajele medierii, în situaÅ£iile în care a acceptat, potrivit legii;2. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei: a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor; b) neaducerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinÅ£at, de către partea care, din motive imputabile, nu ÅŸi-a îndeplinit această obligaÅ£ie; c) neprezentarea avocatului, care nu ÅŸi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea ori nerespectarea de către aceÅŸtia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului; d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute; e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum ÅŸi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiÅ£iile legii; f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deÅ£ine, la termenul fixat în acest scop de instanţă; g) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunică, din motive imputabile ei, la cererea instanÅ£ei ÅŸi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele ÅŸi evidenÅ£ele ei; h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură; i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuÅ£iilor ce revin judecătorilor, experÅ£ilor desemnaÅ£i de instanţă în condiÅ£iile legii, agenÅ£ilor procedurali, precum ÅŸi altor salariaÅ£i ai instanÅ£ei. (2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaÅ£iile ce le revin.  + Articolul 188Alte cazuri de sancÅ£ionare (1) Nerespectarea de către oricare dintre părÅ£i sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii ÅŸi solemnităţii ÅŸedinÅ£ei de judecată se sancÅ£ionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei. (2) Nerespectarea de către orice persoană a dispoziÅ£iilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancÅ£ionează de către preÅŸedintele instanÅ£ei de executare, la cererea executorului, cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.  + Articolul 189Despăgubiri pentru amânarea procesuluiCel care, cu intenÅ£ie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, la cererea părÅ£ii interesate, va putea fi obligat de către instanÅ£a de judecată ori, după caz, de către preÅŸedintele instanÅ£ei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare.  + Articolul 190Stabilirea amenzii ÅŸi despăgubiriiAbaterea săvârÅŸită, amenda ÅŸi despăgubirea se stabilesc de către instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a săvârÅŸit fapta sau, după caz, de către preÅŸedintele instanÅ£ei de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credinţă, amenda ÅŸi despăgubirea pot fi stabilite fie de instanÅ£a în faÅ£a căreia cererea a fost formulată, fie de către instanÅ£a care a soluÅ£ionat-o, atunci când acestea sunt diferite.  + Articolul 191Cererea de reexaminare (1) ÃŽmpotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. (3) ÃŽn toate cazurile, cererea se soluÅ£ionează, cu citarea părÅ£ilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea. (4) ÃŽncheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă.  + Cartea a II-a Procedura contencioasă  + Titlul I Procedura în faÅ£a primei instanÅ£e  + Capitolul I Sesizarea instanÅ£ei de judecată  + SecÅ£iunea 1 DispoziÅ£ii generale  + Articolul 192Dreptul de a sesiza instanÅ£a (1) Pentru apărarea drepturilor ÅŸi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiÅ£iei prin sesizarea instanÅ£ei competente cu o cerere de chemare în judecată. ÃŽn cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanÅ£ei poate fi făcută ÅŸi de alte persoane sau organe. (2) Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiÅ£iile legii. (3) Cel care formulează cererea de chemare în judecată se numeÅŸte reclamant, iar cel chemat în judecată se numeÅŸte pârât.  + Articolul 193Procedura prealabilă (1) Sesizarea instanÅ£ei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. (2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancÅ£iunea decăderii. (3) La sesizarea instanÅ£ei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenÅ£elor succesorale prevăzute de Codul civil. ÃŽn acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât.  + SecÅ£iunea a 2-a Cererea de chemare în judecată  + Articolul 194Cuprinsul cererii de chemare în judecatăCererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele ÅŸi prenumele, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a părÅ£ilor ori, pentru persoane juridice, denumirea ÅŸi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde ÅŸi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerÅ£ului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice ÅŸi contul bancar ale reclamantului, precum ÅŸi ale pârâtului, dacă părÅ£ile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. DispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieÅŸte în străinătate, va arăta ÅŸi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele ÅŸi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia ÅŸi sediul profesional. DispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii; c) obiectul cererii ÅŸi valoarea lui, după preÅ£uirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum ÅŸi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziÅ£iile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea ÅŸi judeÅ£ul, strada ÅŸi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul ÅŸi apartamentul, precum ÅŸi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară ÅŸi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru ÅŸi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaÅŸi birou, care atestă acest fapt; d) arătarea motivelor de fapt ÅŸi de drept pe care se întemeiază cererea; e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziÅ£iile art. 150. Când reclamantul doreÅŸte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţiÅŸarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. ÃŽn cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataÅŸat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele ÅŸi adresa martorilor, dispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; f) semnătura.  + Articolul 195Numărul de exemplareCererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).  + Articolul 196Nulitatea cererii (1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele ÅŸi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părÅ£i, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părÅ£ii sau a reprezentantului acesteia este nulă. DispoziÅ£iile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faÅ£a primei instanÅ£e. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseÅŸte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înÅŸtiinÅ£at în acest sens prin citaÅ£ie. ÃŽn cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în ÅŸedinÅ£a în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiÅ£iile prevăzute la alin. (2).  + Articolul 197Timbrarea cereriiÃŽn cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataÅŸează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiÅ£iile legii.  + Articolul 198Cumulul de cereriPrin aceeaÅŸi cerere de chemare în judecată, reclamantul poate formula mai multe capete principale de cerere împotriva aceleiaÅŸi persoane, în condiÅ£iile art. 99 alin. (2).  + Articolul 199ÃŽnregistrarea cererii (1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poÅŸtă, curier, fax sau scanată ÅŸi transmisă prin poÅŸtă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează ÅŸi primeÅŸte dată certă prin aplicarea ÅŸtampilei de intrare. (2) După înregistrare, cererea ÅŸi înscrisurile care o însoÅ£esc, la care sunt ataÅŸate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise către instanţă, se predau preÅŸedintelui instanÅ£ei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndată măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii.  + Articolul 200Verificarea cererii ÅŸi regularizarea acesteia (1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineÅŸte cerinÅ£ele prevăzute la art. 194-197. (2) Când cererea nu îndeplineÅŸte aceste cerinÅ£e, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile, cu menÅ£iunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancÅ£iunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancÅ£iune obligaÅ£ia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziÅ£iile art. 202 alin. (3). (3) Dacă obligaÅ£iile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii. (4) ÃŽmpotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. (5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. (6) Cererea se soluÅ£ionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanÅ£ei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2). (7) ÃŽn caz de admitere, cauza se retrimite completului iniÅ£ial învestit.  + Articolul 201Fixarea primului termen de judecată (1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluÅ£ie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaÅ£ia de a depune întâmpinare, sub sancÅ£iunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiÅ£iile art. 165. (2) ÃŽntâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoÅŸtinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. (3) ÃŽn termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluÅ£ie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluÅ£iei, dispunând citarea părÅ£ilor. (4) ÃŽn cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluÅ£ie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluÅ£iei, dispunând citarea părÅ£ilor. (5) ÃŽn procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcÅ£ie de circumstanÅ£ele cauzei. (6) ÃŽn cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziÅ£iilor art. 156.  + Articolul 202Reprezentarea judiciară a părÅ£ilor în caz de coparticipare procesuală (1) ÃŽn procesele în care, în condiÅ£iile art. 59, sunt mai mulÅ£i reclamanÅ£i sau pârâţi, judecătorul, Å£inând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor ÅŸi intereselor legitime ale părÅ£ilor, va putea dispune, prin rezoluÅ£ie, reprezentarea lor prin mandatar ÅŸi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. (2) Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulÅ£i mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea dispoziÅ£iilor privind reprezentarea judiciară. (3) Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanÅ£i în termenul prevăzut la art. 200 alin. (2), iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părÅ£ile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înÅ£eleg asupra persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, în condiÅ£iile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamanÅ£ilor sau, după caz, a pârâţilor ÅŸi căruia i se vor comunică actele de procedură. Măsura numirii curatorului se comunică părÅ£ilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.  + Articolul 203Măsuri pentru pregătirea judecăţii (1) Judecătorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, dacă s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum ÅŸi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii. (2) ÃŽn condiÅ£iile legii, se vor putea încuviinÅ£a, prin încheiere executorie, măsuri asigurătorii, precum ÅŸi măsuri pentru asigurarea probelor.  + Articolul 204Modificarea cererii de chemare în judecată (1) Reclamantul poate să-ÅŸi modifice cererea ÅŸi să propună noi dovezi, sub sancÅ£iunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. ÃŽn acest caz, instanÅ£a dispune amânarea pricinii ÅŸi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancÅ£iunea decăderii, va fi depusă cu cel puÅ£in 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. (2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ÅŸedinţă declaraÅ£iile verbale făcute în instanţă când:1. se îndreaptă greÅŸelile materiale din cuprinsul cererii;2. reclamantul măreÅŸte sau micÅŸorează cuantumul obiectului cererii;3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;4. se înlocuieÅŸte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părÅ£ilor.  + SecÅ£iunea a 3-a ÃŽntâmpinarea  + Articolul 205Scopul ÅŸi cuprinsul întâmpinării (1) ÃŽntâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt ÅŸi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată. (2) ÃŽntâmpinarea va cuprinde: a) numele ÅŸi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reÅŸedinÅ£a pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea ÅŸi sediul, precum ÅŸi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerÅ£ului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice ÅŸi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menÅ£ionat în cererea de chemare în judecată. DispoziÅ£iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieÅŸte în străinătate, va arăta ÅŸi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) excepÅ£iile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului; c) răspunsul la toate pretenÅ£iile ÅŸi motivele de fapt ÅŸi de drept ale cererii; d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziÅ£iile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător; e) semnătura.  + Articolul 206Comunicarea întâmpinării (1) ÃŽntâmpinarea se comunică reclamantului, dacă legea nu prevede altfel. (2) La întâmpinare se va alătura acelaÅŸi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, precum ÅŸi un rând de copii pentru instanţă. DispoziÅ£iile art. 149 alin. (1), (3) ÅŸi (4) ÅŸi ale art. 150 sunt aplicabile.  + Articolul 207ÃŽntâmpinarea comunăCând sunt mai mulÅ£i pârâţi, aceÅŸtia pot răspunde împreună, toÅ£i sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.  + Articolul 208SancÅ£iunea nedepunerii întâmpinării (1) ÃŽntâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. (2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe ÅŸi de a invoca excepÅ£ii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.  + SecÅ£iunea a 4-a Cererea reconvenÅ£ională  + Articolul 209NoÅ£iune ÅŸi condiÅ£ii (1) Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenÅ£ii derivând din acelaÅŸi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenÅ£ională. (2) ÃŽn cazul în care pretenÅ£iile formulate prin cerere reconvenÅ£ională privesc ÅŸi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi. (3) Cererea trebuie să îndeplinească condiÅ£iile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. (4) Cererea reconvenÅ£ională se depune, sub sancÅ£iunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. (5) Cererea reconvenÅ£ională se comunică reclamantului ÅŸi, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (2) pentru a formula întâmpinare. DispoziÅ£iile art. 201 se aplică în mod corespunzător. (6) Când reclamantul ÅŸi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenÅ£ională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinÅ£a pârâtului în acest scop, dispoziÅ£iile alin. (5) fiind aplicabile. (7) Reclamantul nu poate formula cerere reconvenÅ£ională la cererea reconvenÅ£ională a pârâtului iniÅ£ial.  + Articolul 210Disjungerea cererii reconvenÅ£ionale (1) Cererea reconvenÅ£ională se judecă odată cu cererea principală. (2) Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanÅ£a poate dispune judecarea separată a cererii reconvenÅ£ionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazurile anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluÅ£ionarea unitară a procesului.  + Capitolul II Judecata  + SecÅ£iunea 1 DispoziÅ£ii generale  + Articolul 211Scopul judecării procesuluiCompletul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare ÅŸi dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor ÅŸi garanÅ£iilor procesuale, în vederea soluÅ£ionării legale ÅŸi temeinice a acestuia.  + Articolul 212Locul judecării procesuluiJudecarea procesului are loc la sediul instanÅ£ei, dacă prin lege nu se dispune altfel.  + Articolul 213Desfăşurarea procesului fără prezenÅ£a publicului (1) ÃŽn faÅ£a primei instanÅ£e cercetarea procesului se desfăşoară în camera de consiliu, dacă legea nu prevede altfel. (2) De asemenea, în cazurile în care dezbaterea fondului în ÅŸedinţă publică ar aduce atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieÅ£ii private a părÅ£ilor ori intereselor justiÅ£iei, după caz, instanÅ£a, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfăşoare în întregime sau în parte fără prezenÅ£a publicului. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2), au acces în camera de consiliu ori în sala de ÅŸedinţă părÅ£ile, reprezentanÅ£ii lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părÅ£ilor, martorii, experÅ£ii, traducătorii, interpreÅ£ii, precum ÅŸi alte persoane cărora instanÅ£a, pentru motive temeinice, le admite să asiste la proces.  + Articolul 214Continuitatea instanÅ£ei (1) Membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaÅŸi în tot cursul judecăţii. (2) ÃŽn cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluÅ£ionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiÅ£iile legii. (3) Dacă înlocuirea prevăzută la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond părÅ£ilor, cauza se repune pe rol.  + Articolul 215Ordinea judecării proceselor (1) Pentru fiecare ÅŸedinţă de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care va fi afiÅŸată pe portalul instanÅ£ei ÅŸi la uÅŸa sălii de ÅŸedinţă cu cel puÅ£in o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde ÅŸi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. DispoziÅ£iile art. 220 sunt aplicabile. (2) Procesele declarate urgente, cele rămase în divergenţă ÅŸi cele care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte. (3) Procesele în care partea sau părÅ£ile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor dezbate cu prioritate. (4) La cererea părÅ£ii interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pe listă.  + Articolul 216AtribuÅ£iile preÅŸedintelui completului de judecată (1) PreÅŸedintele completului conduce ÅŸedinÅ£a de judecată. El deschide, suspendă ÅŸi ridică ÅŸedinÅ£a. (2) PreÅŸedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi pârâtului, precum ÅŸi celorlalte părÅ£i din proces, în funcÅ£ie de poziÅ£ia lor procesuală. Reprezentantul Ministerului Public va vorbi cel din urmă, în afară de cazul când a pornit acÅ£iunea. Altor persoane sau organe care participă la proces li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care le au în proces. (3) ÃŽn cazul în care este necesar, preÅŸedintele poate da cuvântul părÅ£ilor ÅŸi celorlalÅ£i participanÅ£i, în aceeaÅŸi ordine, de mai multe ori. (4) PreÅŸedintele poate să limiteze în timp intervenÅ£ia fiecărei părÅ£i. ÃŽn acest caz, el trebuie să pună în vedere părÅ£ii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziÅ£ie. (5) Judecătorii sau părÅ£ile pot pune întrebări celorlalÅ£i participanÅ£i la proces numai prin mijlocirea preÅŸedintelui, care poate însă încuviinÅ£a ca aceÅŸtia să pună întrebările direct. Ordinea în care se pun întrebările se stabileÅŸte de către preÅŸedinte.  + Articolul 217PoliÅ£ia ÅŸedinÅ£ei de judecată (1) PreÅŸedintele completului de judecată exercită poliÅ£ia ÅŸedinÅ£ei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii ÅŸi a bunei-cuviinÅ£e, precum ÅŸi a solemnităţii ÅŸedinÅ£ei de judecată. (2) Dacă nu mai este loc în sala de ÅŸedinţă, preÅŸedintele le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala. (3) Nimeni nu poate fi lăsat să între cu arme în sala de ÅŸedinţă, cu excepÅ£ia cazului în care le poartă în exercitarea serviciului pe care îl îndeplineÅŸte în faÅ£a instanÅ£ei. (4) Persoanele care iau parte la ÅŸedinţă sunt obligate să aibă o purtare ÅŸi o Å£inută cuviincioase. (5) Cei care se adresează instanÅ£ei în ÅŸedinţă publică trebuie să stea în picioare, însă preÅŸedintele poate încuviinÅ£a, atunci când apreciază că este necesar, excepÅ£ii de la această îndatorire. (6) PreÅŸedintele atrage atenÅ£ia părÅ£ii sau oricărei alte persoane care tulbură ÅŸedinÅ£a ori nesocoteÅŸte măsurile luate să respecte ordinea ÅŸi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei. (7) Pot fi, de asemenea, îndepărtaÅ£i din sală minorii, precum ÅŸi persoanele care s-ar înfăţiÅŸa într-o Å£inută necuviincioasă. (8) Dacă înainte de închiderea dezbaterilor una dintre părÅ£i a fost îndepărtată din sală, aceasta va fi chemată în sală pentru a i se pune în vedere actele esenÅ£iale efectuate în lipsa ei. Aceste dispoziÅ£ii nu se aplică în cazul în care partea îndepărtată este asistată de un apărător care a rămas în sală. (9) Când cel care tulbură liniÅŸtea ÅŸedinÅ£ei este însuÅŸi apărătorul părÅ£ii, preÅŸedintele îl va chema la ordine ÅŸi, dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă, procesul se va amâna, aplicându-se amenda judiciară prevăzută la art. 187 alin. (1) pct. 2, iar cheltuielile ocazionate de amânare vor fi trecute în sarcina sa, prin încheiere executorie, dispoziÅ£iile art. 191 fiind aplicabile.  + Articolul 218InfracÅ£iuni de audienţă (1) Dacă în cursul ÅŸedinÅ£ei se săvârÅŸeÅŸte o infracÅ£iune, preÅŸedintele o constată ÅŸi îl identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului. (2) InstanÅ£a poate, în condiÅ£iile legii penale, să dispună ÅŸi reÅ£inerea făptuitorului.  + Articolul 219Verificări privind prezentarea părÅ£ilor (1) InstanÅ£a verifică identitatea părÅ£ilor, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică ÅŸi împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă. (2) ÃŽn cazul în care părÅ£ile nu răspund la apel, instanÅ£a va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită ÅŸi, după caz, va proceda, în condiÅ£iile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.  + Articolul 220Amânarea cauzei când nu este în stare de judecatăPărÅ£ile pot cere instanÅ£ei, la începutul ÅŸedinÅ£ei, amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecată este alcătuit din mai mulÅ£i judecători, această amânare se poate face ÅŸi de un singur judecător.  + Articolul 221Amânarea judecăţii prin învoiala părÅ£ilor (1) Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părÅ£ilor nu se poate încuviinÅ£a decât o singură dată în cursul procesului. (2) După o asemenea amânare, dacă părÅ£ile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată ÅŸi cauza va fi repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii. (3) InstanÅ£a este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părÅ£i pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părÅ£ilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.  + Articolul 222Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare (1) Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părÅ£ii interesate, numai în mod excepÅ£ional, pentru motive temeinice ÅŸi care nu sunt imputabile părÅ£ii sau reprezentantului ei. (2) Când instanÅ£a refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părÅ£ii, pronunÅ£area în vederea depunerii de concluzii scrise.  + Articolul 223Judecarea cauzei în lipsa părÅ£ii legal citate (1) Lipsa părÅ£ii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţiÅŸează numai una dintre părÅ£i, instanÅ£a, după ce va cerceta toate lucrările din dosar ÅŸi va asculta susÅ£inerile părÅ£ii prezente, se va pronunÅ£a pe temeiul dovezilor administrate, examinând ÅŸi excepÅ£iile ÅŸi apărările părÅ£ii care lipseÅŸte. (3) DispoziÅ£iile alin. (1) ÅŸi (2) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul în care lipsesc ambele părÅ£i, deÅŸi au fost legal citate, dacă cel puÅ£in una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.  + Articolul 224Discutarea cererilor ÅŸi excepÅ£iilorInstanÅ£a este obligată, în orice proces, să pună în discuÅ£ia părÅ£ilor toate cererile, excepÅ£iile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.  + Articolul 225Folosirea traducătorului ÅŸi interpretului (1) Când una dintre părÅ£i sau dintre persoanele care urmează să fie ascultate nu cunoaÅŸte limba română, instanÅ£a va folosi un traducător autorizat. Dacă părÅ£ile sunt de acord, judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător. ÃŽn situaÅ£ia în care nu poate fi asigurată prezenÅ£a unui traducător autorizat, se vor aplica prevederile art. 150 alin. (4). (2) ÃŽn cazul în care una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) este mută, surdă sau surdo-mută ori, din orice altă cauză, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va face în scris, iar dacă nu poate citi sau scrie, se va folosi un interpret. (3) DispoziÅ£iile privitoare la experÅ£i se aplică în mod corespunzător ÅŸi traducătorilor ÅŸi interpreÅ£ilor.  + Articolul 226Ascultarea minorilorÃŽn cazul în care, potrivit legii, urmează să fie ascultat un minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Å¢inând seama de împrejurările procesului, instanÅ£a hotărăşte dacă părinÅ£ii, tutorele sau alte persoane vor fi de faţă la ascultarea minorului.  + Articolul 227PrezenÅ£a personală a părÅ£ilor în vederea soluÅ£ionării amiabile a litigiului (1) ÃŽn tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părÅ£ilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. ÃŽn acest scop, el va solicita înfăţiÅŸarea personală a părÅ£ilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. DispoziÅ£iile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile. (2) ÃŽn litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părÅ£ile să participe la o ÅŸedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, Å£inând seama de circumstanÅ£ele cauzei, judecătorul va recomanda părÅ£ilor să recurgă la mediere, în vederea soluÅ£ionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părÅ£i. (3) ÃŽn cazul în care judecătorul recomandă medierea, părÅ£ile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părÅ£ile decid dacă acceptă sau nu soluÅ£ionarea litigiului prin mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părÅ£ile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul ÅŸedinÅ£ei de informare. (4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părÅ£ile au încercat soluÅ£ionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acÅ£iunii. (5) Dacă, în condiÅ£iile alin. (1) sau (2), părÅ£ile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. DispoziÅ£iile art. 440 sunt aplicabile.  + Articolul 228Imposibilitatea ÅŸi refuzul de a semnaCând cel obligat să semneze un act de procedură nu poate sau refuză să semneze, se face menÅ£iunea corespunzătoare în acel act, sub semnătura preÅŸedintelui ÅŸi a grefierului.  + Articolul 229Termen în cunoÅŸtinţă (1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar ÅŸi a luat termenul în cunoÅŸtinţă, precum ÅŸi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convenÅ£ional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaÅŸte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, considerându-se că ea cunoaÅŸte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziÅ£ii îi sunt aplicabile ÅŸi părÅ£ii căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convenÅ£ional ori prin funcÅ£ionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenÅ£ei, i s-a înmânat citaÅ£ia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaÅŸte ÅŸi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaÅ£ia i-a fost înmânată. (2) DispoziÅ£iile alin. (1) nu se aplică:1. în cazul reluării judecăţii, după ce a fost suspendată;2. în cazul când procesul se repune pe rol;3. când partea este chemată la interogatoriu, în afară de cazul în care a fost prezentă la încuviinÅ£area lui, când s-a stabilit ÅŸi termenul pentru luarea acestuia;4. când, pentru motive temeinice, instanÅ£a a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen;5. în cazul în care instanÅ£a de apel sau de recurs fixează termen pentru rejudecarea fondului procesului după anularea hotărârii primei instanÅ£e sau după casarea cu reÅ£inere. (3) Militarii încazarmaÅ£i sunt citaÅ£i la fiecare termen. (4) DeÅ£inuÅ£ii sunt citaÅ£i, de asemenea, la fiecare termen.  + Articolul 230Preschimbarea termenuluiTermenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părÅ£i. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părÅ£ilor. PărÅ£ile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. DispoziÅ£iile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.  + Articolul 231Notele de ÅŸedinţă. ÃŽnregistrarea ÅŸedinÅ£ei (1) Grefierul care participă la ÅŸedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preÅŸedinte. PărÅ£ile pot cere citirea notelor ÅŸi, dacă este cazul, corectarea lor. (2) InstanÅ£a va înregistra ÅŸedinÅ£ele de judecată. ÃŽnregistrarea va putea fi ulterior transcrisă la cererea părÅ£ii interesate, în condiÅ£iile legii. Transcrierile înregistrărilor vor fi semnate de preÅŸedinte ÅŸi de grefier ÅŸi vor avea puterea doveditoare a încheierilor de ÅŸedinţă.  + Articolul 232Redactarea încheierii de ÅŸedinţă (1) Pe baza notelor de ÅŸedinţă, iar dacă este cazul ÅŸi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de ÅŸedinţă. (2) ÃŽncheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la data ÅŸedinÅ£ei de judecată.  + Articolul 233Cuprinsul încheierii de ÅŸedinţă (1) Pentru fiecare ÅŸedinţă a instanÅ£ei se întocmeÅŸte o încheiere care va cuprinde următoarele: a) denumirea instanÅ£ei ÅŸi numărul dosarului; b) data ÅŸedinÅ£ei de judecată; c) numele, prenumele ÅŸi calitatea membrilor completului de judecată, precum ÅŸi numele ÅŸi prenumele grefierului; d) numele ÅŸi prenumele sau, după caz, denumirea părÅ£ilor, numele ÅŸi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor ÅŸi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum ÅŸi dacă au fost prezente ori au lipsit; e) numele, prenumele procurorului ÅŸi parchetul de care aparÅ£ine, dacă a participat la ÅŸedinţă; f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită; g) obiectul procesului; h) probele care au fost administrate; i) cererile, declaraÅ£iile ÅŸi prezentarea pe scurt a susÅ£inerilor părÅ£ilor, precum ÅŸi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la ÅŸedinţă; j) soluÅ£ia dată ÅŸi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt ÅŸi în drept; k) calea de atac ÅŸi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat; l) dacă judecarea a avut loc în ÅŸedinţă publică, fără prezenÅ£a publicului ori în camera de consiliu; m) semnătura membrilor completului ÅŸi a grefierului. (2) ÃŽncheierea trebuie să arate cum s-a desfăşurat ÅŸedinÅ£a, cuprinzând, dacă este cazul, menÅ£iuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate. (3) ÃŽn cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocmeÅŸte încheierea de ÅŸedinţă, menÅ£iunile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii.  + Articolul 234Reguli aplicabile (1) DispoziÅ£iile privitoare la deliberare, opinie separată, precum ÅŸi orice alte dispoziÅ£ii referitoare la hotărârile prin care instanÅ£a se dezinvesteÅŸte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător ÅŸi încheierilor. (2) ÃŽn cazul în care încheierile pronunÅ£ate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanÅ£ei superioare în copie certificată de grefa instanÅ£ei a cărei încheiere se atacă. (3) ÃŽn cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căîi de atac se înaintează instanÅ£ei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanÅ£ei. Dacă instanÅ£a de control judiciar constată admisibilitatea căîi de atac, va cere instanÅ£ei care a pronunÅ£at încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiÅ£iile alin. (2).  + Articolul 235ÃŽncheieri preparatorii ÅŸi interlocutoriiInstanÅ£a nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluÅ£ionează excepÅ£ii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.  + Articolul 236Domeniu de aplicareDispoziÅ£iile prezentei secÅ£iuni se aplică atât la cercetarea procesului, cât ÅŸi la dezbaterea în fond a cauzei.  + SecÅ£iunea a 2-a Cercetarea procesului  + Articolul 237Scopul ÅŸi conÅ£inutul cercetării procesului (1) ÃŽn etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiÅ£iile legii, acte de procedură la cererea părÅ£ilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul. (2) ÃŽn vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanÅ£a:1. va rezolva excepÅ£iile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;2. va examina cererile de intervenÅ£ie formulate de părÅ£i sau de terÅ£e persoane, în condiÅ£iile legii;3. va examina fiecare pretenÅ£ie ÅŸi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare ÅŸi a explicaÅ£iilor părÅ£ilor, dacă este cazul;4. va constata care dintre pretenÅ£ii sunt recunoscute ÅŸi care sunt contestate;5. la cerere, va dispune, în condiÅ£iile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaÅ£ii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203;6. va lua act de renunÅ£area reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacÅ£ia părÅ£ilor;7. va încuviinÅ£a probele solicitate de părÅ£i, pe care le găseÅŸte concludente, precum ÅŸi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului ÅŸi le va administra în condiÅ£iile legii;8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate;9. va dispune ca părÅ£ile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;10. va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluÅ£ionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.  + Articolul 238Estimarea duratei cercetării procesului (1) La primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părÅ£ilor, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, Å£inând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluÅ£ionat într-un termen optim ÅŸi previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere. (2) Pentru motive temeinice, ascultând părÅ£ile, judecătorul va putea reconsidera durata prevăzută la alin. (1).  + Articolul 239Alegerea procedurii de administrare a probelorJudecătorul, la primul termen de judecată la care părÅ£ile sunt legal citate, pune în vedere acestora, dacă sunt reprezentate sau asistate de avocat, că pot să convină ca probele să fie administrate de către avocaÅ£ii lor, în condiÅ£iile art. 366-388. DispoziÅ£iile art. 238 sunt aplicabile.  + Articolul 240Locul cercetării procesului (1) Cercetarea procesului are loc în faÅ£a judecătorului, în camera de consiliu, cu citarea părÅ£ilor. DispoziÅ£iile art. 154 sunt aplicabile. (2) ÃŽn căile de atac cercetarea procesului, dacă este necesară, se face în ÅŸedinţă publică.  + Articolul 241Asigurarea celerităţii (1) Pentru cercetarea procesului, judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. DispoziÅ£iile art. 229 sunt aplicabile. (2) Dacă există motive temeinice, se pot acorda ÅŸi termene mai îndelungate decât cele prevăzute la alin. (1). (3) Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare ÅŸi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanÅ£a va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. ÃŽn afară de aceste măsuri, instanÅ£a va putea dispune ca încunoÅŸtinÅ£area părÅ£ilor să se facă ÅŸi telefonic, telegrafic, prin fax, poÅŸtă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înÅŸtiinÅ£area pentru prezentarea la termen, precum ÅŸi confirmarea primirii actului, respectiv a înÅŸtiinţării, dacă părÅ£ile au indicat instanÅ£ei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoÅŸtinÅ£area s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoÅŸtinÅ£are ÅŸi obiectul acesteia. (4) Judecătorul poate stabili pentru părÅ£i, precum ÅŸi pentru alÅ£i participanÅ£i în proces îndatoriri în ceea ce priveÅŸte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaÅ£ii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 355, asistarea ÅŸi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum ÅŸi orice alte demersuri necesare soluÅ£ionării cauzei. (5) Când este necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor prevăzute la alin. (4), părÅ£ile, experÅ£ii, traducătorii, interpreÅ£ii, martorii ÅŸi orice alÅ£i participanÅ£i în proces pot fi încunoÅŸtinÅ£aÅ£i potrivit alin. (3).  + Articolul 242Suspendarea judecăţii cauzei (1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaÅ£iilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaÅ£ii nu au fost respectate. DispoziÅ£iile art. 189 sunt aplicabile. (2) La cererea părÅ£ii, judecata va fi reluată dacă obligaÅ£iile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite ÅŸi, potrivit legii, aceasta poate continua.  + Articolul 243ÃŽmprejurări care pun capăt procesuluiÃŽn cazul în care, în cursul cercetării procesului, reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la dreptul pretins, intervine învoiala părÅ£ilor sau sunt admise cereri ori excepÅ£ii care pun capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu sau în ÅŸedinţă publică, judecătorul se va pronunÅ£a asupra cauzei prin hotărâre.  + Articolul 244Terminarea cercetării procesului (1) Când judecătorul se socoteÅŸte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată ÅŸi fixează termen pentru dezbaterea fondului în ÅŸedinţă publică. (2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părÅ£ilor să redacteze note privind susÅ£inerile lor ÅŸi să le depună la dosar cu cel puÅ£in 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale. (3) PărÅ£ile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeaÅŸi zi sau la un alt termen. (4) Cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord ÅŸi ca dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în ÅŸedinţă publică.  + Articolul 245NoÅ£iuneExcepÅ£ia procesuală este mijlocul prin care, în condiÅ£iile legii, partea interesată, procurorul sau instanÅ£a invocă, fără să pună în discuÅ£ie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanÅ£ei, competenÅ£a instanÅ£ei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acÅ£iune urmărind, după caz, declinarea competenÅ£ei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.  + Articolul 246ExcepÅ£ii absolute ÅŸi relative (1) ExcepÅ£iile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică. (2) ExcepÅ£iile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părÅ£ilor.  + Articolul 247Invocare (1) ExcepÅ£iile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanÅ£ei de recurs numai dacă, pentru soluÅ£ionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi. (2) ExcepÅ£iile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârÅŸirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului ÅŸi înainte de a se pune concluzii în fond. (3) Cu toate acestea, părÅ£ile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare ÅŸi toate excepÅ£iile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute. ÃŽn caz contrar, ele vor răspunde pentru pagubele pricinuite părÅ£ii adverse, dispoziÅ£iile art. 189-191 fiind aplicabile.  + Articolul 248Procedura de soluÅ£ionare (1) InstanÅ£a se va pronunÅ£a mai întâi asupra excepÅ£iilor de procedură, precum ÅŸi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) ÃŽn cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepÅ£ii, instanÅ£a va determina ordinea de soluÅ£ionare în funcÅ£ie de efectele pe care acestea le produc. (3) Dacă instanÅ£a nu se poate pronunÅ£a de îndată asupra excepÅ£iei invocate, va amâna judecata ÅŸi va stabili un termen scurt în vederea soluÅ£ionării excepÅ£iei. (4) ExcepÅ£iile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaÅŸi dovezi ca ÅŸi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluÅ£ionarea fondului. (5) ÃŽncheierea prin care s-a respins excepÅ£ia, precum ÅŸi cea prin care, după admiterea excepÅ£iei, instanÅ£a a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.  + § 1. DispoziÅ£ii generale  + Articolul 249Sarcina probeiCel care face o susÅ£inere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.  + Articolul 250Obiectul probei ÅŸi mijloacele de probăDovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumÅ£ii, mărturisirea uneia dintre părÅ£i, făcută din proprie iniÅ£iativă sau obÅ£inută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faÅ£a locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.  + Articolul 251Lipsa îndatoririi de a probaNimeni nu este Å£inut de a proba ceea ce instanÅ£a este Å£inută să ia cunoÅŸtinţă din oficiu.  + Articolul 252Obligativitatea cunoaÅŸterii din oficiu (1) InstanÅ£a de judecată trebuie să ia cunoÅŸtinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România. (2) Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convenÅ£iile, tratatele ÅŸi acordurile internaÅ£ionale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum ÅŸi dreptul internaÅ£ional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată. (3) DispoziÅ£iile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite ÅŸi consultate numai în condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 253Posibilitatea cunoaÅŸterii din oficiuInstanÅ£a de judecată poate lua cunoÅŸtinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiÅ£ia ca acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziÅ£iilor Codului civil referitoare la conÅ£inutul legii străine.  + Articolul 254Propunerea probelor. Rolul instanÅ£ei (1) Probele se propun, sub sancÅ£iunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse ÅŸi oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condiÅ£iile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute ÅŸi încuviinÅ£ate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească ÅŸi partea nu o putea prevedea;3. partea învederează instanÅ£ei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;5. există acordul expres al tuturor părÅ£ilor. (3) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaÅŸi aspect pentru care s-a încuviinÅ£at proba invocată. (4) ÃŽn cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancÅ£iunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinÅ£ată: a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinÅ£area probei, când se cere proba cu martori; b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puÅ£in 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinÅ£at proba cu înscrisuri; c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinÅ£area acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; d) să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit dispoziÅ£iilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinÅ£at proba expertizei. (5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanÅ£a va dispune ca părÅ£ile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuÅ£ia părÅ£ilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părÅ£ile se împotrivesc. (6) Cu toate acestea, părÅ£ile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanÅ£ei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus ÅŸi administrat în condiÅ£iile legii.  + Articolul 255Admisibilitatea probelor (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii ÅŸi să ducă la soluÅ£ionarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanÅ£a va putea decide, Å£inând seama de circumstanÅ£ele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui. (3) UzanÅ£ele, regulile deontologice ÅŸi practicile statornicite între părÅ£i trebuie probate, în condiÅ£iile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele ÅŸi reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanÅ£ei. (4) La cererea instanÅ£ei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informaÅ£iile, înscrisurile ori reglementările solicitate.  + Articolul 256ConvenÅ£ii asupra probelorConvenÅ£iile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepÅ£ia celor care privesc drepturi de care părÅ£ile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.  + Articolul 257RenunÅ£area la probă (1) Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să ÅŸi le însuÅŸească. (2) InstanÅ£a poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunÅ£at.  + Articolul 258ÃŽncuviinÅ£area probelor (1) Probele se pot încuviinÅ£a numai dacă sunt întrunite cerinÅ£ele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere. (2) ÃŽncheierea prin care se încuviinÅ£ează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinÅ£ate, precum ÅŸi obligaÅ£iile ce revin părÅ£ilor în legătură cu administrarea acestora. (3) InstanÅ£a va putea limita numărul martorilor propuÅŸi.  + Articolul 259Revenirea asupra probelor încuviinÅ£ateInstanÅ£a poate reveni asupra unor probe încuviinÅ£ate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. InstanÅ£a este însă obligată să pună această împrejurare în discuÅ£ia părÅ£ilor.  + Articolul 260Administrarea probelor (1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă. (2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în ÅŸedinÅ£a în care au fost încuviinÅ£ate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor ÅŸi a oricăror alte mijloace de probă. (3) Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel. (4) Dovada ÅŸi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaÅŸi ÅŸedinţă. (5) Dacă s-a dispus o cercetare la faÅ£a locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai înainte de administrarea celorlalte probe. (6) Când proba cu martori a fost încuviinÅ£ată în condiÅ£iile prevăzute la art. 254 alin. (2), dovada contrară va fi cerută, sub sancÅ£iunea decăderii, în aceeaÅŸi ÅŸedinţă, dacă amândouă părÅ£ile sunt de faţă. (7) Partea care a lipsit la încuviinÅ£area dovezii este obligată să ceară proba contrară la ÅŸedinÅ£a următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfăţiÅŸează.  + Articolul 261Locul administrării probelor (1) Administrarea probelor se face în faÅ£a instanÅ£ei de judecată sesizate, în camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara localităţii de reÅŸedinţă a instanÅ£ei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de către o instanţă de acelaÅŸi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaÅŸi grad. ÃŽn cazul în care felul dovezii îngăduie ÅŸi părÅ£ile se învoiesc, instanÅ£a care administrează proba poate fi scutită de citarea părÅ£ilor. (3) Când instanÅ£a care a primit comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a se face în circumscripÅ£ia altei instanÅ£e, va înainta, pe cale administrativă, cererea de comisie rogatorie instanÅ£ei competente, comunicând aceasta instanÅ£ei de la care a primit însărcinarea. (4) InstanÅ£a însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor în prezenÅ£a părÅ£ilor sau, chiar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleaÅŸi atribuÅ£ii ca ÅŸi instanÅ£a sesizată, în ceea ce priveÅŸte procedura de urmat. ( (5) După ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanÅ£a sesizată, dacă este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetării procesului sau, după caz, pentru dezbaterea fondului.  + Articolul 262Cheltuielile necesare administrării probelor (1) Când administrarea probei încuviinÅ£ate necesită cheltuieli, instanÅ£a va pune în vedere părÅ£ii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. (2) ÃŽn cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiÅ£iile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanÅ£a va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei ÅŸi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune ÅŸi în sarcina ambelor părÅ£i. (3) Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părÅ£ii din dreptul de a administra dovada încuviinÅ£ată în faÅ£a acelei instanÅ£e. (4) Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face ÅŸi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata. (5) DispoziÅ£iile alin. (1)-(4) se aplică ÅŸi în cazul în care administrarea probei se face prin comisie rogatorie.  + Articolul 263SituaÅ£ia părÅ£ii decăzutePartea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuÅŸi să se apere, discutând în fapt ÅŸi în drept temeinicia susÅ£inerilor ÅŸi a dovezilor părÅ£ii potrivnice.  + Articolul 264Aprecierea probelor (1) InstanÅ£a va examina probele administrate, pe fiecare în parte ÅŸi pe toate în ansamblul lor. (2) ÃŽn vederea stabilirii existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinÅ£ate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileÅŸte puterea lor doveditoare.  + § 2. - I. DispoziÅ£ii generale  + Articolul 265NoÅ£iuneÃŽnscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare ÅŸi stocare.  + Articolul 266ÃŽnscrisurile pe suport informaticÃŽnscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca înscrisul pe suport hârtie, dacă îndeplineÅŸte condiÅ£iile prevăzute de lege.  + Articolul 267ÃŽnscrisurile în formă electronicăÎnscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziÅ£iilor legii speciale.  + Articolul 268Rolul semnăturii (1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenÅ£a consimţământului părÅ£ii care l-a semnat cu privire la conÅ£inutul acestuia. Dacă semnătura aparÅ£ine unui funcÅ£ionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiÅ£iile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiÅ£iile prevăzute de lege.II. ÃŽnscrisul autentic  + Articolul 269NoÅ£iune (1) ÃŽnscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit ÅŸi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma ÅŸi condiÅ£iile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părÅ£ilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conÅ£inut, semnătura acestora ÅŸi data înscrisului. (2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică ÅŸi căruia legea îi conferă acest caracter.  + Articolul 270Putere doveditoare (1) ÃŽnscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiÅ£iile legii. (2) DeclaraÅ£iile părÅ£ilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părÅ£i, cât ÅŸi faţă de oricare alte persoane. (3) DispoziÅ£iile alin. (2) sunt aplicabile ÅŸi în cazul menÅ£iunilor din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părÅ£ilor, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte menÅ£iuni constituie, între părÅ£i, un început de dovadă scrisă.  + Articolul 271Nulitatea ÅŸi conversiunea înscrisului autentic (1) ÃŽnscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenÅ£ei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel. (2) ÃŽnscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părÅ£i, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.III. ÃŽnscrisul sub semnătură privată  + Articolul 272NoÅ£iuneÃŽnscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părÅ£ilor, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepÅ£iilor anume prevăzute de lege.  + Articolul 273Putere doveditoare (1) ÃŽnscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părÅ£i până la proba contrară. (2) MenÅ£iunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părÅ£ilor fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menÅ£iuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.  + Articolul 274Pluralitatea de exemplare (1) ÃŽnscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părÅ£i cu interese contrare sunt. (2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaÅŸi interes. (3) Fiecare exemplar original trebuie să facă menÅ£iune despre numărul originalelor ce au fost făcute. Lipsa acestei menÅ£iuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl priveÅŸte, obligaÅ£ia constatată în acel înscris. (4) Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părÅ£ile, de comun acord, au depus singurul original la un terÅ£ ales de ele.  + Articolul 275Formalitatea "bun ÅŸi aprobat" (1) ÃŽnscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să-i plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puÅ£in ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa "bun ÅŸi aprobat pentru...", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate. (2) Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula "bun ÅŸi aprobat", se prezumă că obligaÅ£ia nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul ÅŸi formula "bun ÅŸi aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afară numai dacă se dovedeÅŸte în care parte este greÅŸeală sau dacă prin lege se prevede altfel.  + Articolul 276SancÅ£iunea nerespectării formalităţilor specialeÃŽnscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinÅ£ele prevăzute la art. 274 ÅŸi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.  + Articolul 277ÃŽnscrisurile întocmite de profesioniÅŸti (1) DispoziÅ£iile art. 274 ÅŸi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesioniÅŸti. (2) ÃŽnscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obiÅŸnuit în exerciÅ£iul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepÅ£ia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic. (3) ÃŽnscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciÅ£iul activităţii unei întreprinderi este prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. ÃŽn acest caz, data înscrisului sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă. (4) Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conÅ£ine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în raporturile dintre părÅ£i cu orice mijloc de probă.  + Articolul 278Data certă a înscrisului sub semnătură privată (1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv:1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcÅ£ionar competent în această privinţă;2. din ziua când au fost înfăţiÅŸate la o autoritate sau instituÅ£ie publică, făcându-se despre aceasta menÅ£iune pe înscrisuri;3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;4. din ziua morÅ£ii ori din ziua când a survenit neputinÅ£a fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar ÅŸi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiÅ£iile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaÅŸi natură care dovedeÅŸte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului. (2) Sub rezerva unor dispoziÅ£ii legale contrare, instanÅ£a, Å£inând seama de împrejurări, poate să înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziÅ£iilor alin. (1) în privinÅ£a chitanÅ£elor liberatorii.  + Articolul 279Registrele ÅŸi hârtiile domesticeRegistrele ÅŸi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă împotriva lui:1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;2. când cuprind menÅ£iunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat drept creditor, pentru a Å£ine loc de titlu.  + Articolul 280Registrele profesioniÅŸtilor (1) Registrele profesioniÅŸtilor, întocmite ÅŸi Å£inute cu respectarea dispoziÅ£iilor legale, pot face între aceÅŸtia deplină dovadă în justiÅ£ie, pentru faptele ÅŸi chestiunile legate de activitatea lor profesională. (2) Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neÅ£inute cu respectarea dispoziÅ£iilor legale, fac dovadă contra celor care le-au Å£inut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu poate scinda conÅ£inutul lor. (3) ÃŽn toate cazurile, instanÅ£a este în drept a aprecia dacă se poate atribui conÅ£inutului registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunÅ£e la această probă în cazul în care registrele părÅ£ilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părÅ£i.  + Articolul 281MenÅ£iunile făcute de creditorOrice menÅ£iune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când tinde a stabili liberaÅ£iunea debitorului. AceeaÅŸi putere doveditoare o are menÅ£iunea făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanÅ£e, dacă duplicatul sau chitanÅ£a este în mâinile debitorului.IV. ÃŽnscrisurile pe suport informatic  + Articolul 282NoÅ£iune (1) Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil ÅŸi prezintă garanÅ£ii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinÅ£a conÅ£inutului acestuia ÅŸi a identităţii persoanei de la care acesta emană. (2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanÅ£a trebuie să Å£ină seama de circumstanÅ£ele în care datele au fost înscrise ÅŸi de documentul care le-a reprodus.  + Articolul 283PrezumÅ£ia de validitate a înscrieriiÃŽnscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanÅ£ii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistematic ÅŸi fără lacune ÅŸi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor ÅŸi contrafacerilor, astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumÅ£ie există ÅŸi în favoarea terÅ£ilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist.  + Articolul 284Puterea doveditoare (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic, face deplină dovadă între părÅ£i, până la proba contrară. (2) Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului, acesta poate servi, după circumstanÅ£e, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă.V. Duplicatele ÅŸi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub semnătură privată  + Articolul 285Regimul duplicatelorDuplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiÅ£iile prevăzute de lege, înlocuiesc originalul ÅŸi au aceeaÅŸi putere doveditoare ca ÅŸi acesta.  + Articolul 286Regimul copiilor (1) Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original. (2) PărÅ£ile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiÅ£iile prevăzute la art. 292 alin. (2). (3) Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul Ã