LEGE nr. 487 din 11 iulie 2002 (*actualizată*)sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice(actualizată până la data de 20 iulie 2012*)
--------------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 20 iulie 2012 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: LEGEA nr. 600 din 15 decembrie 2004; LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilorParlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Sănătatea mintală reprezintă o componenta fundamentală a sănătăţii individuale şi constituie un obiectiv major al politicii de sănătate publică. + Articolul 2Guvernul României, prin organismele sale abilitate, întreprinde măsuri pentru promovarea şi apărarea sănătăţii mintale, prevenirea şi tratamentul tulburarilor psihice. + Articolul 3Ministerul Sănătăţii şi Familiei este autoritatea competentă pentru organizarea şi controlul activităţii de ocrotire a sănătăţii mintale a populaţiei. + Articolul 4Ministerul Sănătăţii elaborează Programul naţional de sănătate mintală şi profilaxie în patologia psihiatrică, corespunzător cerinţelor de sănătate ale populaţiei-----------Art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 5În sensul prezentei legi: a) prin persoană cu tulburări psihice se înţelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanţe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică;----------Lit. a) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. b) prin persoana cu tulburări psihice grave se înţelege persoana cu tulburări psihice care nu este în stare sa înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului sau, astfel încât necesita ajutor psihiatric imediat; c) prin pacient se înţelege persoana cu tulburări psihice aflată în îngrijirea unui serviciu medical; d) prin echipă terapeutică se înţelege grupul de profesionişti care asigură asistenţa medico-psihiatrică a pacienţilor aflaţi în spitalizare continuă sau discontinuă şi cuprinde: psihiatru, specialist medicină internă sau medicină de familie, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut şi personal paramedical;----------Lit. d) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. e) prin personal paramedical, altul decât cel prevăzut în Legea nr. 95/2006privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se înţelege un membru component al echipei terapeutice, altul decât medicul sau asistentul medical specializat;----------Lit. e) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. f) prin servicii complementare se înţelege serviciile care asigura îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrice, precum: consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-psihosociale; g) prin servicii comunitare se înţelege serviciile care permit îngrijirea pacientului în mediul sau firesc de viaţa; h) prin capacitate psihică se înţelege atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor şi libertăţilor;----------Lit. h) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. u) prin handicap psihic se înţelege incapacitatea persoanei cu tulburări psihice de a face faţa vieţii în societate, situaţia decurgând direct din prezenta tulburării psihice; j) prin consimţământ se înţelege acordul persoanei cu tulburări psihice, dacă aceasta nu are discernământul afectat, sau al reprezentantului legal ori convenţional, după caz, cu privire la procedurile de internare, diagnostic şi tratament; acesta trebuie să fie liber de orice constrângere şi precedat de o informare completă, într-un limbaj accesibil, din care să rezulte avantajele, dezavantajele şi alternativele procedurilor respective, şi să fie reconfirmat în continuare ori de câte ori este nevoie sau la iniţiativa persoanei în cauză;---------Lit. j) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. k) prin discernământ se înţelege componenta capacităţii psihice, care se referă la o faptă anume şi din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conţinutul şi consecinţele acestei fapte; l) prin periculozitate socială se înţelege atributul unei stări psihice sau al unui comportament ce implica riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri materiale importante; m) prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, conform legislaţiei în vigoare, pentru a reprezenta interesele unei persoane cu tulburări psihice; n) prin reprezentant convenţional se înţelege persoana care acceptă să asiste sau să reprezinte interesele unei persoane cu tulburări psihice, în condiţiile art. 38^1 alin. (1).----------Lit. n) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. o) prin internare voluntara se înţelege internarea la cererea sau cu consimţământul pacientului; p) prin internare nevoluntara se înţelege internarea împotriva voinţei sau fără consimţământul pacientului. q) prin contenţionare se înţelege restricţionarea libertăţii de mişcare a unei persoane, prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea liberă a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe ori pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vătămări corporale.----------Lit. q) a art. 5 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Capitolul 2 Promovarea şi apărarea sănătăţii mintale şi prevenirea imbolnavirilor psihice + Articolul 6 (1) Promovarea sănătăţii mintale vizează modele de conduita şi un mod de viaţa sanatos, care cresc rezistenta la factorii perturbatori şi reduc riscul de apariţie a bolilor psihice. (2) Promovarea sănătăţii mintale se realizează prin mijloace educaţionale şi informationale specifice celor utilizate pentru promovarea bunastarii fizice. + Articolul 7 (1) Apărarea sănătăţii mintale consta în adoptarea de măsuri de către instituţiile abilitate prin lege, prin care să se limiteze răspândirea conceptiilor, atitudinilor şi comportamentelor dăunătoare pentru sănătatea mintală, în special abuzul de substanţe psihoactive, violenta, comportamentul sexual anormal şi pornografia. (2) Pentru a pune în aplicare aceste măsuri Ministerul Sănătăţii şi Familiei va colabora cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul de Interne, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi cu organizaţii neguvernamentale, cu asociaţii profesionale şi cu alte organisme interesate. + Articolul 8 (1) Prevenirea imbolnavirilor psihice se realizează prin programe ştiinţifice, medicale, educaţionale şi sociale, destinate: a) întregii populaţii - prevenire generală; b) grupurilor de populaţie cu risc semnificativ mai mare decât restul populaţiei de a dezvolta tulburări psihice - prevenire selectiva; c) grupurilor de populaţie cu risc înalt de imbolnavire psihică - prevenire focalizata. (2) Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Academia de Ştiinţe Medicale şi institutele de sănătate publică stabilesc măsuri specifice de identificare a factorilor de risc biologic, psihologic şi social la nivelul întregii populaţii şi al diverselor grupuri de populaţie. (3) Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează norme pentru depistarea precoce a tulburarilor psihice şi de restabilire cat mai rapida a sănătăţii mintale, exercitând totodată şi controlul respectării acestora. + Articolul 9Măsurile privind promovarea şi apărarea sănătăţii mintale, precum şi prevenirea imbolnavirilor psihice sunt active, integrate, multidisciplinare, implicând şi participarea individului, a familiei şi a comunităţii. + Capitolul 3 Evaluarea sănătăţii mintale şi proceduri de diagnostic al tulburarilor psihice + Articolul 10 (1) Evaluarea sănătăţii mintale se efectuează, prin examinare directa a persoanei în cauza, numai de către medicul psihiatru. (2) Evaluarea se va realiza în instituţii de sănătate mintală, autorizate şi acreditate conform legii.----------Alin. (2) al art. 10 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 11Evaluarea sănătăţii mintale se face cu consimţământul liber, informat şi documentat al persoanei, cu excepţia situaţiilor specifice, stabilite de lege, când persoana evaluată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei înseşi, situaţii în care persoana evaluată trebuie să beneficieze de asistenţa reprezentantului legal sau convenţional.-----------Art. 11 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 12Evaluarea stării de sănătate mintală se efectuează la cererea persoanei, la internarea voluntară a acesteia într-o unitate psihiatrică sau în condiţiile unei internări nevoluntare prin solicitarea expresă a persoanelor menţionate la art. 47.----------Art. 12 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 13 (1) Obiectivul evaluării este stabilirea diagnosticului." (2) În anumite cazuri prevăzute de lege evaluarea are ca scop determinarea capacităţii psihice, stabilirea periculozităţii pentru sine sau pentru alte persoane, determinarea gradului de incapacitate, invaliditate şi handicap psihic. (3) Evaluarea capacităţii psihice se face pentru unele profesiuni care necesită acest fapt; în acest caz, categoriile şi perioadele la care se fac aceste evaluări se stabilesc prin norme. (4) Discernământul se stabileşte, potrivit legii, prin expertiză medico-legală psihiatrică.----------Art. 13 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 14 (1) În evaluarea sănătăţii mintale medicul psihiatru nu ia în considerare criteriile neclinice, cum sunt: cele politice, economice, sociale, rasiale şi religioase, conflictele familiale sau profesionale ori nonconformismul faţă de valorile morale, sociale, culturale, politice sau religioase, dominante în societate. (2) Faptul ca o persoană a fost ingrijita ori spitalizata în trecut nu justifica un diagnostic prezent sau viitor de tulburare psihică. + Articolul 15 (1) Dacă în urma evaluării stării de sănătate mintală medicul psihiatru constata prezenta unei tulburări psihice, diagnosticul se formulează în conformitate cu clasificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în vigoare. (2) Rezultatul evaluării se formulează în conformitate cu principiile şi procedurile medicale în vigoare. El se consemnează în sistemele de evidenţă medicală şi este adus la cunoştinţa persoanei în cauză, reprezentantului său legal ori convenţional sau, la cererea expresă, autorităţilor în drept.-----------Alin. (2) al art. 15 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) În cazul în care în urma evaluării efectuate se ajunge la diagnosticarea unei tulburări psihice, medicul psihiatru are obligaţia să formuleze un program terapeutic care se aduce la cunoştinţa pacientului, informând, totodată, după caz, reprezentantul legal sau convenţional.-----------Alin. (3) al art. 15 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 16 (1) Persoana care este evaluată din punct de vedere al sănătăţii mintale are dreptul la confidenţialitatea informaţiilor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege. (2) Persoana în cauză sau reprezentantul său legal ori convenţional are dreptul să conteste rezultatul evaluării, să solicite şi să obţină repetarea acesteia.----------Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 17Evaluarea sănătăţii mintale în cadrul expertizei medico-legale psihiatrice se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare. + Capitolul 4 Servicii medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală + Secţiunea 1 Unităţi de asistenţa medicală pentru sănătatea mintală + Articolul 18 (1) Serviciile medicale şi de îngrijiri de psihiatrie sunt acordate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate prin: a) reţeaua serviciilor de sănătate, predominant prin intermediul medicului de familie; b) structuri specializate de sănătate mintală. (2) Serviciile medicale şi de îngrijiri de psihiatrie se pot acorda şi prin reţeaua de sănătate privată. + Articolul 19Asistenţa medicală şi ingrijirile primare de sănătate mintală sunt o componenta a ingrijirilor de sănătate, ele fiind acordate atât în reţeaua ambulatorie de psihiatrie, cat şi de către medicul de familie. + Articolul 20 (1) Bolnavii psihici monitorizati prin sistemul de asistenţa ambulatorie, indiferent de statutul social pe care îl au, beneficiază de asistenţa medicală gratuita. (2) Bolnavii psihici monitorizaţi prin sistemul de asistenţă ambulatorie, indiferent de statutul social pe care îl au, beneficiază de medicamente gratuite suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.-----------Alin. (2) al art. 20 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 21 (1) În domeniul ocrotirii sănătăţii mintale medicul de familie are următoarele responsabilităţi: a) promovarea şi apărarea sănătăţii mintale şi preventia tulburarilor psihice; b) participarea la îngrijirea ambulatorie a tulburarilor psihice, intervenţia terapeutică de urgenta în limitele competentei sale, conform metodologiei elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, trimiterea persoanelor cu tulburări psihice către reţeaua de asistenţa medicală şi îngrijiri de sănătate mintală. (2) Pentru realizarea obiectivelor menţionate mai sus se asigura competenţa profesionistilor din reţeaua primara prin formare profesională continua. (3) Serviciile medicale şi ingrijirile de sănătate mintală, prestate în reţeaua de îngrijiri primare de sănătate, trebuie să corespundă atât cantitativ, cat şi calitativ prevederilor legale în vigoare. (4) Serviciile medicale şi ingrijirile de sănătate mintală, prestate în reţeaua de sănătate privată, trebuie să corespundă atât cantitativ, cat şi calitativ prevederilor prezentei legi. + Articolul 22Serviciile specializate de sănătate mintală se realizează prin următoarele structuri: a) centrul de sănătate mintală; b) cabinetul psihiatric, cabinetul de evaluare, terapie şi consiliere psihologică, de psihoterapie şi de logopedie; c) centrul de intervenţie în criza; d) servicii de îngrijire la domiciliu; e) spitalul de psihiatrie; f) stationarul de zi; g) secţia de psihiatrie din spitalul general; h) compartimentul de psihiatrie de legătura din spitalul general; i) centre de recuperare şi reintegrare socială; j) ateliere şi locuinţe protejate; k) centrul de consultanţa privind violenta în familie. + Articolul 23De serviciile medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală aparţin şi furnizorii de servicii complementare îngrijirii psihiatrice, şi anume: consultanţa, informare şi educare publică a persoanelor cu tulburări psihice. + Secţiunea a 2-a Norme de îngrijire + Articolul 24Persoanele cu tulburări psihice beneficiază de asistenţa medicală, îngrijiri şi protecţie socială de aceeaşi calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi şi adaptate cerinţelor lor de sănătate. + Articolul 25Pentru asigurarea calităţii ingrijirilor serviciile de sănătate mintală trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie accesibile din punct de vedere geografic, prin repartizarea judicioasă în teritoriu a unităţilor din sectorul public; b) să asigure continuitatea ingrijirilor şi acoperirea diversitatii nevoilor de evaluare, tratament, reabilitare şi reintegrare a persoanelor cu tulburări psihice; c) să asigure şi sa dezvolte modele de îngrijire comunitară; d) sa dispună, după caz, de personal medical, paramedical şi auxiliar calificat, în număr suficient şi supus unui proces continuu de formare profesională; e) sa dispună de spaţii, amenajări şi echipamente care să permită proceduri de evaluare şi terapie adecvate şi active pentru asigurarea de îngrijiri complete, în conformitate cu normele internaţionale; f) să asigure utilizarea unor metode terapeutice care să contribuie la restabilirea, menţinerea şi dezvoltarea capacităţii pacienţilor de a se autoadministra;----------Lit. f) a art. 25 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. g) să permită exercitarea drepturilor cetăţeneşti şi a celor ce deriva din calitatea de pacient, cu excepţia situaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare; h) să respecte viaţa privată a persoanei cu tulburări psihice;---------Lit. h) a art. 25 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. i) să respecte şi să fie adaptate convingerilor religioase şi culturale ale persoanelor cu tulburări psihice; j) să asigure accesul pacientilor la procesul de evaluare a ingrijirilor. + Articolul 26 (1) Orice persoană cu tulburări psihice trebuie apărată de daunele pe care ar putea sa i le producă administrarea nejustificată a unui medicament sau a unor proceduri de diagnostic şi tratament, de maltratarile din partea altor pacienti, ale personalului de serviciu sau ale altor persoane ori de alte acte de natura sa antreneze o suferinta fizica sau psihică. (2) Ingrijirile oricărei persoane cu tulburări psihice se acordă în mediul cel mai puţin restrictiv, prin proceduri cat mai puţin restrictive, care să respecte pe cat posibil integritatea sa fizica şi psihică şi sa răspundă în acelaşi timp nevoilor sale de sănătate, precum şi necesităţii de a asigura securitatea fizica a celorlalţi. + Articolul 27Scopul ingrijirilor acordate oricărei persoane cu tulburări psihice este apărarea şi întărirea autonomiei personale. + Articolul 28Tratamentul şi ingrijirile acordate persoanei cu tulburări psihice se bazează pe un program terapeutic individualizat, discutat cu pacientul, revizuit periodic, modificat atunci când este nevoie şi aplicat de către personal calificat. + Articolul 29 (1) În alcătuirea şi în punerea în aplicare a programului terapeutic medicul psihiatru este obligat să obţină consimţământul pacientului şi să respecte dreptul acestuia de a fi asistat în acordarea consimţământului. (2) Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obţinerea consimţământului pacientului în următoarele situaţii: a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el însuşi sau pentru alte persoane; b) pacientul nu are capacitatea psihică de a înţelege starea de boală şi necesitatea instituirii tratamentului medical şi nu are un reprezentant legal ori nu este însoţit de un reprezentant convenţional;----------Lit. b) a alin. (2) al art. 29 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. c) pacientul este minor sau pus sub interdicţie, caz în care medicul psihiatru este obligat să solicite şi să obţină consimţământul reprezentantului legal;----------Lit. c) a alin. (2) al art. 29 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. d) abrogată.----------Lit. d) a alin. (2) al art. 29 a fost abrogată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) În situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), în care nu se obţine sau nu se poate obţine consimţământul reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, medicul psihiatru instituie procedurile de diagnostic şi tratament pe care le consideră necesare pe perioadă limitată pentru rezolvarea urgenţei. Aceste cazuri vor fi notificate şi supuse analizei comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1).-----------Alin. (3) al art. 29 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (4) Dacă medicul nu deţine informaţii referitoare la existenţa şi identitatea reprezentantului legal ori convenţional prevăzut la alin. (3) are obligaţia de a informa, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror unitate administrativ-teritorială se află unitatea medicală.----------Alin. (4) al art. 29 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 30Consimţământul poate fi retras în orice moment de către pacient sau de reprezentantul său legal ori convenţional, medicul psihiatru având obligaţia să informeze pacientul sau reprezentantul său legal ori convenţional asupra urmărilor întreruperii tratamentului. Medicul psihiatru are dreptul de a continua aplicarea măsurilor terapeutice pe perioada strict necesară în cazul în care apreciază că întreruperea tratamentului are drept consecinţă apariţia periculozităţii pentru sine sau pentru alte persoane, din cauza bolii. Aceste cazuri vor fi notificate şi supuse analizei comisiei de revizie a procedurii, în conformitate cu prevederile art. 52.-----------Art. 30 a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 31În situaţiile în care medicul psihiatru suspectează existenţa unor interese contrare între pacient şi reprezentantul său legal sau convenţional sesizează autoritatea tutelară ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, pentru iniţierea procedurilor necesare desemnării unui alt reprezentant.----------Art. 31 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 32Toate deciziile terapeutice se comunică imediat pacientului şi, în cel mai scurt timp, reprezentatului acestuia, legal sau convenţional, consemnându-se, în acelaşi timp, în dosarul medical.---------Art. 32 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 33 (1) Fiecare membru din echipa terapeutică este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de prezenta lege.----------Alin. (1) al art. 33 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (2) Situaţiile în care pot fi dezvăluite informaţii referitoare la o persoană cu tulburare psihică sunt următoarele: a) exista o dispoziţie legală în acest sens; b) stabilirea vinovatiei în cazul unei infracţiuni prevăzute de lege; c) acordul persoanei în cauza; d) este necesară pentru exercitarea profesiunii, cu condiţia respectării anonimatului persoanei în cauza. (3) Pot fi transmise dosare şi informaţii medicale între diferite unităţi sanitare, la cerere sau cu ocazia transferului, dacă pacientul accepta transferul. (4) Când anumite informaţii referitoare la un tratament actual sau trecut privind un pacient sunt necesare unei instanţe de judecată sau Colegiului Medicilor din România, care judeca în legătură cu o cauza, medicul curant este autorizat sa aducă dovezi de orice fel privind pacientul şi comunicări ale informaţiilor aflate sub semnul confidenţialităţii. (5) Orice pacient sau fost pacient are acces la toată documentaţia medicală din serviciile unde a fost îngrijit, cu excepţia cazurilor în care: a) dezvaluirea unor asemenea documente medicale ar putea să fie în detrimentul sănătăţii sale fizice şi mintale, acest fapt fiind stabilit de către medicul-şef sau de către medicul curant; b) a fost efectuată o specificaţie scrisă asupra riscului acestui efect pe dosarul pacientului, aplicată numai persoanelor care sunt pacienti în prezent, nu şi foştilor pacienti. + Articolul 34Orice pacient sau fost pacient cu tulburări psihice sau reprezentantul său legal ori convenţional poate formula plângeri privind încălcarea drepturilor pacienţilor prevăzute de prezenta lege, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; în cazul internării nevoluntare sunt aplicabile prevederile art. 52 şi următoarele.---------Art. 34 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Secţiunea a 3-a Drepturile persoanelor cu tulburări psihice + Articolul 35Îngrijirea persoanelor internate în unităţi de psihiatrie sau admise în centre de recuperare şi reabilitare se realizează în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane.----------Art. 35 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^1 (1) Persoanele internate sunt cazate individual sau în comun. (2) Încăperile în care se află persoanele internate şi celelalte încăperi destinate acestora trebuie să dispună de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător. (3) Fiecărei persoane internate i se pune la dispoziţie un pat. (4) Normele minime obligatorii privind îngrijirea persoanelor internate într-o unitate de psihiatrie se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.----------Art. 35^1 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^2 (1) Se interzice supunerea oricărei persoane internate într-o unitate de psihiatrie sau admise în centre de recuperare şi reabilitare la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente. (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.----------Art. 35^2 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^3 (1) În timpul internării într-o unitate de psihiatrie este interzisă orice formă de discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau alte criterii. (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.----------Art. 35^3 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^4 (1) Persoanelor internate li se poate restricţiona libertatea de mişcare, prin folosirea unor mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real şi concret viaţa, integritatea corporală sau sănătatea lor ori a altei persoane. (2) Este interzisă imobilizarea cu lanţuri ori cătuşe a persoanelor internate, iar imobilizarea cu mijloace specifice protejate, care nu produc vătămări corporale, este permisă doar în situaţii excepţionale, care sunt stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi. (3) Măsura contenţionării nu poate fi folosită ca sancţiune, nu poate fi parte a programului de tratament şi nu poate fi dispusă pentru cazuri de suicid sau de autoizolare ori ca o soluţie pentru lipsa de personal sau de tratament, ca o sancţiune ori formă de ameninţare sau pentru forţarea unei bune purtări ori pentru a preveni distrugerile de bunuri. Această măsură poate fi folosită doar dacă aplicarea celor mai puţin restrictive tehnici a fost neadecvată sau insuficientă pentru a preveni orice lovire ori vătămare. (4) În caz de suicid sau autoizolare măsura contenţionării nu poate fi folosită mai mult de două ore. (5) Folosirea mijloacelor de contenţionare trebuie să fie proporţională cu starea de pericol, să se aplice numai pe perioada necesară doar atunci când nu există o altă modalitate de înlăturare a pericolului şi să nu aibă niciodată caracterul unei sancţiuni. (6) Utilizarea mijloacelor de contenţionare trebuie autorizată în prealabil de către medicul şef de secţie, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care va fi de îndată adusă la cunoştinţa medicului şef de secţie. (7) Utilizarea şi încetarea utilizării oricărui mijloc de contenţionare se consemnează într-un registru special, întocmit de către fiecare unitate psihiatrică. (8) Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare a pacienţilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi. (9) Mijloacele necesare pentru aplicarea măsurilor prevăzute la art. 5 lit. q) se asigură de către Ministerul Sănătăţii.----------Art. 35^4 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^5 (1) Persoanele internate pot fi izolate temporar, fără contenţionare, în vederea protejării acestora, dacă reprezintă un pericol pentru ei înşişi sau pentru alte persoane. Această măsură trebuie aplicată cu maximă precauţie şi numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă. (2) Prevederile art. 35^4 se aplică în mod corespunzător.----------Art. 35^5 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^6 (1) Orice persoană cu tulburări psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale şi îngrijiri de sănătate mintală disponibile. (2) Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul să exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale recunoscute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi în alte convenţii şi tratate internaţionale în materie, la care România a aderat sau este parte, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (3) Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul, în măsura posibilului, să trăiască şi să lucreze în mijlocul societăţii. Administraţia publică locală, prin organismele competente, asigură integrarea sau reintegrarea în activităţi profesionale corespunzătoare stării de sănătate şi capacităţii de reinserţie socială şi profesională a persoanelor cu tulburări psihice. (4) Orice persoană cu tulburare psihică are dreptul să primească îngrijiri comunitare, în sensul prezentei legi.----------Art. 35^6 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 36 (1) Orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la: a) recunoaşterea de drept ca persoana; b) viaţa particulară; c) libertatea de comunicare, în special cu alte persoane din unitatea de îngrijire, libertatea de a trimite şi de a primi comunicări particulare fără niciun fel de cenzură, libertatea de a primi vizite particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant legal sau convenţional şi, ori de câte ori este posibil, şi ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile poştale şi telefonice, precum şi la ziare, la radio şi la televiziune;-----------Lit. c) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. d) libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase.-----------Lit. d) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (2) Mediul şi condiţiile de viaţa în serviciile de sănătate mintală trebuie să fie pe cat posibil cat mai apropiate de viaţa normală a persoanelor de vârsta corespunzătoare. (3) Pentru petrecerea timpului liber orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la: a) mijloace de educaţie; b) posibilităţi de a cumpăra sau de a primi articolele necesare vieţii zilnice, distractiilor sau comunicării; c) mijloace care să permită pacientului să se consacre unor ocupaţii active, adaptate mediului sau social şi cultural, incurajari pentru folosirea acestor mijloace şi măsuri de readaptare profesională de natura sa îi usureze reinsertia în societate. (4) Pacientul nu poate fi obligat sa presteze o munca forţată. (5) Activitatea efectuată de către un pacient într-un serviciu de sănătate mintală nu trebuie să permită exploatarea fizica sau psihică a acestuia. + Articolul 37Studiile clinice şi tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte tratamente susceptibile sa provoace vătămări integrităţii pacientului, cu consecinţe ireversibile, nu se aplică unei persoane cu tulburări psihice decât cu consimţământul acesteia, în cunoştinţa de cauza, şi cu condiţia aprobării de către comitetul de etica din cadrul unităţii de psihiatrie, care trebuie să se declare convins ca pacientul şi-a dat cu adevărat consimţământul, în cunoştinţa de cauza, şi ca acesta răspunde interesului pacientului. + Articolul 38 (1) Din momentul admiterii într-un serviciu de sănătate mintală fiecare pacient trebuie să fie informat de îndată ce este posibil, într-o formă şi într-un limbaj pe care să poată să le înţeleagă, asupra drepturilor sale, în conformitate cu prevederile legii, iar aceasta informare va fi însoţită de explicarea drepturilor şi a mijloacelor de a le exercita. (2) Dacă pacientul nu este capabil să înţeleagă aceste informaţii şi atât timp cât această incapacitate va dura, drepturile sale vor fi aduse la cunoştinţa reprezentantului său legal sau convenţional.----------Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi pe parcursul internării nevoluntare a pacientului.----------Alin. (3) al art. 38 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 38^1 (1) Persoana cu capacitate deplină de exerciţiu şi cu capacitatea psihică păstrată, care urmează a fi supusă unui tratament medical, are dreptul de a desemna, ca reprezentant convenţional, o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, care să o asiste sau să o reprezinte pe durata tratamentului medical. (2) Unitatea sanitară va informa persoana prevăzută la alin. (1) cu privire la acest drept şi îi va pune la dispoziţie convenţia-model pentru desemnarea reprezentantului convenţional. (3) Convenţia-model prevăzută la alin. (2) urmează a fi aprobată prin normele de aplicare a prezentei legi. (4) Reprezentarea convenţională se realizează numai după încheierea în formă scrisă a convenţiei-model, cu respectarea următoarelor condiţii: a) o persoană poate avea, în acelaşi timp, un singur reprezentant convenţional; b) reprezentarea convenţională este limitată numai cu privire la asistarea sau reprezentarea persoanei în ceea ce priveşte internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului; c) reprezentarea poate fi numai cu titlu gratuit; d) convenţia-model trebuie să fie semnată atât de către pacient, cât şi de către reprezentantul convenţional; e) este necesară prezenţa unui martor, atestată prin semnarea convenţiei-model şi de către acesta; martor nu poate fi o persoană din personalul medical al unităţii psihiatrice; f) convenţia-model trebuie să cuprindă declaraţia expresă a celui reprezentat, referitoare la împuternicirea dată reprezentantului convenţional de a decide cu privire la aplicarea tratamentului prin electroşocuri. (5) Reprezentantul convenţional are următoarele drepturi şi obligaţii: a) de a asista pacientul în relaţiile cu unitatea medicală, cu instituţiile publice sau cu orice alte persoane numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru perioada în care pacientul are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra lui însuşi; b) de a reprezenta interesele pacientului pe lângă conducerea spitalului de psihiatrie, precum şi în faţa organelor judiciare, după caz, numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru perioada în care persoana reprezentată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei înseşi, potrivit prevederilor art. 11; c) de a fi informat, la cerere, cu privire la asistenţa medicală acordată pacientului. (6) Pacientul sau reprezentantul convenţional poate denunţa oricând, în mod unilateral, convenţia de reprezentare. Un nou reprezentant convenţional poate fi numit cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. (7) Reprezentantul convenţional poate fi înlocuit, după cum urmează: a) la instituirea unui reprezentant legal, potrivit legii; b) la solicitarea pacientului, dacă starea sănătăţii sale o permite; c) în cazul prevăzut la art. 31; d) la externarea persoanei, chiar dacă aceasta urmează tratament medical ambulatoriu. (8) Existenţa unui reprezentant legal sau convenţional nu înlătură obligaţia serviciului de sănătate mintală de a informa pacientul cu privire la drepturile şi obligaţiile sale. (9) În cazul în care persoana internată a fost declarată ca fiind lipsită de capacitate deplină de exerciţiu, aceasta va beneficia de sprijinul reprezentantului legal, desemnat potrivit dispoziţiilor legale. (10) În cazul în care pacientul nu are un reprezentant legal ori nu a desemnat un reprezentant convenţional din cauza lipsei capacităţii psihice, unitatea sanitară este obligată să sesizeze, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror circumscripţie teritorială se află unitatea medicală, în vederea instituirii măsurilor de ocrotire.----------Art. 38^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 39Condiţiile de asistenţă şi îngrijire a sănătăţii mintale ale persoanelor care execută pedepse cu închisoarea sau care sunt reţinute sau arestate preventiv şi despre care s-a stabilit că au o tulburare psihică, precum şi persoanele internate în spitalul de psihiatrie ca urmare a aplicării măsurilor medicale de siguranţă prevăzute de Codul penal nu pot fi discriminatorii în raport cu celelalte persoane bolnave psihic.----------Art. 39 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 39^1 (1) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii mintale sau al protecţiei drepturilor omului pot vizita unităţile de psihiatrie sau centrele de recuperare şi reabilitare şi pot lua contact cu pacienţii, în baza unei autorizaţii emise de către directorul Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog. (2) Autorizaţia prevăzută la alin. (1) se emite nominal pentru reprezentanţii fiecărei organizaţii neguvernamentale şi permite accesul liber în toate unităţile de psihiatrie şi în centrele de recuperare şi reabilitare timp de un an de la emiterea acesteia. (3) Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la alin. (1) şi pacienţii unităţilor de psihiatrie sau ai centrelor de recuperare şi reabilitare se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală. (4) Condiţiile de acordare şi de retragere a autorizaţiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.----------Art. 39^1 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 39^2Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog încurajează şi susţine orice iniţiativă a organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, precum şi a persoanelor fizice care doresc să contribuie la activitatea de educaţie, intervenţie psihosocială şi asistenţă religioasă desfăşurată în unităţile de psihiatrie sau să sprijine financiar astfel de acţiuni, dacă acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind organizarea acestor unităţi.----------Art. 39^2 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Capitolul 5 Internarea într-o unitate de psihiatrie + Articolul 40 (1) Internarea într-o unitate de psihiatrie se face numai din considerente medicale, înţelegandu-se prin acestea proceduri de diagnostic şi de tratament. (2) La stabilirea unităţii de psihiatrie în care se va face internarea se va avea în vedere ca aceasta să fie situată cât mai aproape de localitatea de domiciliu a pacientului.---------Alin. (2) al art. 40 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) Modalităţile de transfer al pacienţilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.---------Alin. (3) al art. 40 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Secţiunea 1 Internarea voluntara + Articolul 41Internarea voluntara se aplică în acelaşi mod ca şi primirea în orice alt serviciu medical şi pentru orice alta boala. + Articolul 42Internarea voluntara într-un serviciu de psihiatrie se realizează cu respectarea normelor de îngrijire şi a drepturilor pacientului, prevăzute la art. 25-28, art. 29 alin. (1) şi la art. 32-38. + Articolul 43Orice pacient internat voluntar într-un serviciu de sănătate mintală are dreptul de a se externa la cerere, în orice moment, cu excepţia cazului în care sunt întrunite condiţiile care justifica menţinerea internării împotriva voinţei pacientului. + Secţiunea a 2-a Internarea nevoluntara + Articolul 44Procedura de internare nevoluntara se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntara au fost epuizate. + Articolul 45O persoana poate fi internată prin procedura de internare nevoluntara numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte ca persoana suferă de o tulburare psihică şi considera ca: a) din cauza acestei tulburări psihice exista pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane; b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.----------Lit. b) a art. 45 a fost modificată de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 46Internarea nevoluntara se realizează numai în spitale de psihiatrie care au condiţii adecvate pentru îngrijiri de specialitate în condiţii specifice. + Articolul 47 (1) Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către: a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire aceasta persoana; b) familia persoanei; c) reprezentanţii administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul social-medical şi de ordine publică;----------Lit. c) a alin. (1) al art. 47 a fost modificată de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum şi de către procuror;----------Lit. d) a alin. (1) al art. 47 a fost modificată de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. e) instanţa de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătăţii mintale a unei persoane aflate în cursul judecăţii ar putea necesita internare nevoluntară.----------Lit. e) a alin. (1) al art. 47 a fost introdusă de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (2) Motivele solicitării internării nevoluntare se certifica sub semnătura de către persoanele menţionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei în cauza şi a antecedentelor medicale cunoscute. (3) Procedura prevăzută la art. 52 şi următoarele se aplică în mod corespunzător.----------Alin. (3) al art. 47 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 48 (1) Transportul persoanei în cauza la spitalul de psihiatrie se realizează, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. În cazul în care comportamentul persoanei în cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizează cu ajutorul poliţiei, jandarmeriei, pompierilor, în condiţiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranţă şi respectării integrităţii fizice şi demnităţii persoanei. (2) Transportul bolnavului psihic cu ambulanţa se efectuează, întotdeauna, cu însoţitor.----------Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 49Medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, are obligaţia de a informa imediat persoana respectivă şi reprezentantul legal al acesteia cu privire la hotărârea de a o supune unui tratament psihiatric, precum şi cu privire la propunerea de a o supune internării nevoluntare. Totodată, în termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, medicul psihiatru trimite documentaţia necesară propunerii de internare nevoluntară comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1), prin conducerea unităţii medicale respective, şi informează persoana că va fi examinată de către această comisie, aducând aceasta la cunoştinţa reprezentantului legal sau convenţional al pacientului.----------Art. 49 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 50Dacă medicul nu deţine informaţii referitoare la persoanele prevăzute la art. 49, are obligaţia de a informa conducerea unităţii medicale, care va transmite informaţia, de îndată, autorităţii tutelare sau, în cazul minorilor, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror unitate administrativ-teritorială se află unitatea medicală.----------Art. 50 a fost modificat de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 51 (1) Dacă medicul psihiatru consideră că nu există motive medicale pentru internarea nevoluntară, va înscrie constatarea sa, cu motivarea respectivă, în documentaţia medicală. (2) Medicul psihiatru va informa instituţia care a sesizat respectivul caz, precizând motivele care au stat la baza deciziei sale.----------Art. 51 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 52 (1) Propunerea de internare nevoluntară, întocmită potrivit prevederilor art. 49, este analizată de către o comisie special constituită în acest sens, în termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, după examinarea persoanei respective, dacă aceasta este posibilă. (2) Comisia prevăzută la alin. (1) este alcătuită din 3 membri numiţi de managerul spitalului, şi anume: 2 psihiatri şi un medic de altă specialitate sau un reprezentat al societăţii civile. (3) Modalitatea de desemnare, procedura de selecţie şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentanţii societăţii civile se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi. (4) Hotărârea comisiei va cuprinde: a) diagnosticul; b) soluţia adoptată; c) motivarea soluţiei; d) semnăturile tuturor membrilor comisiei. (5) Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin. (1) se va consemna în dosarul medical al pacientului şi va fi comunicată de îndată acestuia, precum şi reprezentantului său legal sau convenţional. În baza acestei decizii, pacientul va fi internat nevoluntar. (6) Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin. (1) va fi înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză. (7) Până la pronunţarea hotărârii instanţei cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntară, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de către comisia prevăzută la alin. (1), la un interval ce nu va depăşi 5 zile.----------Art. 52 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 53Abrogat.----------Art. 53 a fost abrogat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 54 (1) Judecarea se face în regim de urgenţă, în camera de consiliu. (2) Participarea şi ascultarea pacientului sunt obligatorii, dacă starea sănătăţii sale o permite. În caz contrar, judecătorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitară. (3) Pacientul va fi apărat din oficiu, dacă nu are apărător ales. (4) Participarea procurorului este obligatorie. (5) Pacientul şi reprezentantul legal sau convenţional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condiţiile legii. (6) Instanţa hotărăşte, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare. (7) Dacă instanţa apreciază că nu se impune menţinerea internării, însă tratamentul este necesar, poate dispune, după ascultarea reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, înlocuirea internării medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin reţeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie. (8) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. (9) Recursul nu suspendă executarea.----------Art. 54 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 54^1 (1) În caz de urgenţă, medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, dispune internarea nevoluntară a pacientului şi informează despre aceasta, de îndată, persoana respectivă, reprezentantul legal sau convenţional ori, după caz, autoritatea tutelară, precum şi comisia prevăzută la art. 52 alin. (1). (2) Internarea nevoluntară de urgenţă este supusă revizuirii comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1), în termen de 24 de ore de la primirea înştiinţării cu privire la internarea nevoluntară. (3) În cazul în care comisia confirmă decizia de internare nevoluntară, prevederile art. 52 alin. (2)-(7) şi art. 54 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 54^1 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 55În cazul în care un pacient internat voluntar îşi retrage consimţământul şi sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 45, medicul psihiatru curant declanşează procedura de menţinere a internării nevoluntare. + Articolul 56 (1) Comisia prevăzută la art. 52 alin. (1) are obligaţia de a reexamina pacienţii la cel mult o lună şi ori de câte ori este nevoie în funcţie de starea acestora, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a pacientului, a reprezentantului legal sau convenţional al pacientului, precum şi a procurorului. (2) În situaţia în care nu se mai constată condiţiile care au determinat hotărârea de internare nevoluntară, ţinând cont şi de opinia medicului psihiatru care are în îngrijire pacientul, comisia prevăzută la art. 52 alin. (1), prin examinarea directă a pacientului şi a dosarului său medical, constată încetarea condiţiilor care au impus internarea nevoluntară. (3) Comisia prevăzută la art. 52 alin. (1) va informa conducerea unităţii medicale, care va sesiza, de îndată, judecătoria care a hotărât confirmarea internării nevoluntare în legătură cu propunerea de încetare a condiţiilor care au impus internarea nevoluntară, propunând confirmarea acesteia din urmă. (4) Prevederile art. 54 se aplică în mod corespunzător.----------Art. 56 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 57 (1) Dacă instanţa judecătorească competentă nu confirmă internarea nevoluntară, persoana în cauză are dreptul de a părăsi imediat unitatea spitalicească sau poate solicita, în urma consimţământului scris, continuarea tratamentului. (2) Dacă o persoană aflată în procedură de internare nevoluntară părăseşte unitatea spitalicească fără să existe decizia comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1) în acest sens sau hotărârea instanţei de judecată competente, unitatea spitalicească are obligaţia de a sesiza imediat organele de poliţie şi parchetul de pe lângă instanţa judecătorească competentă, precum şi reprezentantul legal sau convenţional. (3) Când măsura internării nevoluntare a fost luată faţă de un pacient în a cărui ocrotire se află un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, căreia i s-a instituit curatela ori o persoană care din cauza bolii, vârstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de îndată, autoritatea tutelară de la domiciliul sau reşedinţa pacientului.----------Art. 57 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 58Pacientul internat nevoluntar este tratat în condiţii similare celor în care sunt ingrijiti ceilalţi pacienti din unitatea de psihiatrie respectiva, cu respectarea prevederilor art. 37. + Articolul 59 (1) Limitarea libertăţilor individuale ale pacientului internat nevoluntar poate fi justificată numai prin raportare la starea de sănătate a pacientului şi la eficienţa tratamentului. Nu pot fi limitate următoarele drepturi:----------Partea introd. a alin. (1) al art. 59 a fost modificată de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. a) comunicarea cu orice autoritate, cu membrii familiei, cu reprezentantul legal sau convenţional ori cu avocatul;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 59 a fost modificată de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. b) accesul la corespondenta personală şi utilizarea telefonului în scop privat; c) accesul la presa sau la publicaţii; d) dreptul la vot, dacă nu se afla într-o situaţie de restrangere a drepturilor cetăţeneşti; e) exercitarea libera a credinţei religioase. (2) Pacientul internat nevoluntar are dreptul de a fi informat asupra regulamentului de funcţionare a unităţii spitaliceşti. (3) Internarea nevoluntara nu constituie o cauza de restrangere a capacităţii juridice a pacientului. + Capitolul 6 Sancţiuni + Articolul 60Nerespectarea de către profesioniştii în domeniul sănătăţii mintale a confidenţialităţii datelor despre persoana cu tulburări psihice, a principiilor şi a procedurilor referitoare la obţinerea consimţământului, a instituirii şi a menţinerii tratamentului, a procedurilor de internare nevoluntara a pacientului, precum şi a drepturilor pacientului internat atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale. + Capitolul 7 Finanţarea serviciilor de sănătate mintală + Articolul 61Serviciile medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală acordate persoanelor asigurate se finanţează din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. + Articolul 62Activităţile profilactice din patologia psihiatrică, precum şi îngrijirile preventive de sănătate mintală se finanţează de la bugetul de stat.----------Art. 62 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Capitolul 8 Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 63 (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în colaborare cu Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, precum şi organele administraţiei publice locale vor lua măsurile de punere în aplicare a prevederilor prezentei legi. (2) Se abilitează Ministerul Sănătăţii să emită norme de aplicare a prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.----------Alin. (2) al art. 63 a fost introdus de art. unic din LEGEA nr. 600 din 15 decembrie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.228 din 21 decembrie 2004. + Articolul 64Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 313/1980 privind asistenţa bolnavilor psihici periculosi, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 83 din 16 octombrie 1980.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUAceastă lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TARACILABucureşti, 11 iulie 2002.Nr. 487.-----------
EMITENT |
--------------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 20 iulie 2012 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: LEGEA nr. 600 din 15 decembrie 2004; LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012.Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilorParlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Sănătatea mintală reprezintă o componenta fundamentală a sănătăţii individuale şi constituie un obiectiv major al politicii de sănătate publică. + Articolul 2Guvernul României, prin organismele sale abilitate, întreprinde măsuri pentru promovarea şi apărarea sănătăţii mintale, prevenirea şi tratamentul tulburarilor psihice. + Articolul 3Ministerul Sănătăţii şi Familiei este autoritatea competentă pentru organizarea şi controlul activităţii de ocrotire a sănătăţii mintale a populaţiei. + Articolul 4Ministerul Sănătăţii elaborează Programul naţional de sănătate mintală şi profilaxie în patologia psihiatrică, corespunzător cerinţelor de sănătate ale populaţiei-----------Art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 5În sensul prezentei legi: a) prin persoană cu tulburări psihice se înţelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanţe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică;----------Lit. a) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. b) prin persoana cu tulburări psihice grave se înţelege persoana cu tulburări psihice care nu este în stare sa înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului sau, astfel încât necesita ajutor psihiatric imediat; c) prin pacient se înţelege persoana cu tulburări psihice aflată în îngrijirea unui serviciu medical; d) prin echipă terapeutică se înţelege grupul de profesionişti care asigură asistenţa medico-psihiatrică a pacienţilor aflaţi în spitalizare continuă sau discontinuă şi cuprinde: psihiatru, specialist medicină internă sau medicină de familie, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut şi personal paramedical;----------Lit. d) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. e) prin personal paramedical, altul decât cel prevăzut în Legea nr. 95/2006privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se înţelege un membru component al echipei terapeutice, altul decât medicul sau asistentul medical specializat;----------Lit. e) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. f) prin servicii complementare se înţelege serviciile care asigura îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrice, precum: consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-psihosociale; g) prin servicii comunitare se înţelege serviciile care permit îngrijirea pacientului în mediul sau firesc de viaţa; h) prin capacitate psihică se înţelege atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor şi libertăţilor;----------Lit. h) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. u) prin handicap psihic se înţelege incapacitatea persoanei cu tulburări psihice de a face faţa vieţii în societate, situaţia decurgând direct din prezenta tulburării psihice; j) prin consimţământ se înţelege acordul persoanei cu tulburări psihice, dacă aceasta nu are discernământul afectat, sau al reprezentantului legal ori convenţional, după caz, cu privire la procedurile de internare, diagnostic şi tratament; acesta trebuie să fie liber de orice constrângere şi precedat de o informare completă, într-un limbaj accesibil, din care să rezulte avantajele, dezavantajele şi alternativele procedurilor respective, şi să fie reconfirmat în continuare ori de câte ori este nevoie sau la iniţiativa persoanei în cauză;---------Lit. j) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. k) prin discernământ se înţelege componenta capacităţii psihice, care se referă la o faptă anume şi din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conţinutul şi consecinţele acestei fapte; l) prin periculozitate socială se înţelege atributul unei stări psihice sau al unui comportament ce implica riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri materiale importante; m) prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, conform legislaţiei în vigoare, pentru a reprezenta interesele unei persoane cu tulburări psihice; n) prin reprezentant convenţional se înţelege persoana care acceptă să asiste sau să reprezinte interesele unei persoane cu tulburări psihice, în condiţiile art. 38^1 alin. (1).----------Lit. n) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. o) prin internare voluntara se înţelege internarea la cererea sau cu consimţământul pacientului; p) prin internare nevoluntara se înţelege internarea împotriva voinţei sau fără consimţământul pacientului. q) prin contenţionare se înţelege restricţionarea libertăţii de mişcare a unei persoane, prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea liberă a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe ori pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vătămări corporale.----------Lit. q) a art. 5 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Capitolul 2 Promovarea şi apărarea sănătăţii mintale şi prevenirea imbolnavirilor psihice + Articolul 6 (1) Promovarea sănătăţii mintale vizează modele de conduita şi un mod de viaţa sanatos, care cresc rezistenta la factorii perturbatori şi reduc riscul de apariţie a bolilor psihice. (2) Promovarea sănătăţii mintale se realizează prin mijloace educaţionale şi informationale specifice celor utilizate pentru promovarea bunastarii fizice. + Articolul 7 (1) Apărarea sănătăţii mintale consta în adoptarea de măsuri de către instituţiile abilitate prin lege, prin care să se limiteze răspândirea conceptiilor, atitudinilor şi comportamentelor dăunătoare pentru sănătatea mintală, în special abuzul de substanţe psihoactive, violenta, comportamentul sexual anormal şi pornografia. (2) Pentru a pune în aplicare aceste măsuri Ministerul Sănătăţii şi Familiei va colabora cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul de Interne, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Consiliul Naţional al Audiovizualului şi cu organizaţii neguvernamentale, cu asociaţii profesionale şi cu alte organisme interesate. + Articolul 8 (1) Prevenirea imbolnavirilor psihice se realizează prin programe ştiinţifice, medicale, educaţionale şi sociale, destinate: a) întregii populaţii - prevenire generală; b) grupurilor de populaţie cu risc semnificativ mai mare decât restul populaţiei de a dezvolta tulburări psihice - prevenire selectiva; c) grupurilor de populaţie cu risc înalt de imbolnavire psihică - prevenire focalizata. (2) Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Academia de Ştiinţe Medicale şi institutele de sănătate publică stabilesc măsuri specifice de identificare a factorilor de risc biologic, psihologic şi social la nivelul întregii populaţii şi al diverselor grupuri de populaţie. (3) Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează norme pentru depistarea precoce a tulburarilor psihice şi de restabilire cat mai rapida a sănătăţii mintale, exercitând totodată şi controlul respectării acestora. + Articolul 9Măsurile privind promovarea şi apărarea sănătăţii mintale, precum şi prevenirea imbolnavirilor psihice sunt active, integrate, multidisciplinare, implicând şi participarea individului, a familiei şi a comunităţii. + Capitolul 3 Evaluarea sănătăţii mintale şi proceduri de diagnostic al tulburarilor psihice + Articolul 10 (1) Evaluarea sănătăţii mintale se efectuează, prin examinare directa a persoanei în cauza, numai de către medicul psihiatru. (2) Evaluarea se va realiza în instituţii de sănătate mintală, autorizate şi acreditate conform legii.----------Alin. (2) al art. 10 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 11Evaluarea sănătăţii mintale se face cu consimţământul liber, informat şi documentat al persoanei, cu excepţia situaţiilor specifice, stabilite de lege, când persoana evaluată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei înseşi, situaţii în care persoana evaluată trebuie să beneficieze de asistenţa reprezentantului legal sau convenţional.-----------Art. 11 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 12Evaluarea stării de sănătate mintală se efectuează la cererea persoanei, la internarea voluntară a acesteia într-o unitate psihiatrică sau în condiţiile unei internări nevoluntare prin solicitarea expresă a persoanelor menţionate la art. 47.----------Art. 12 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 13 (1) Obiectivul evaluării este stabilirea diagnosticului." (2) În anumite cazuri prevăzute de lege evaluarea are ca scop determinarea capacităţii psihice, stabilirea periculozităţii pentru sine sau pentru alte persoane, determinarea gradului de incapacitate, invaliditate şi handicap psihic. (3) Evaluarea capacităţii psihice se face pentru unele profesiuni care necesită acest fapt; în acest caz, categoriile şi perioadele la care se fac aceste evaluări se stabilesc prin norme. (4) Discernământul se stabileşte, potrivit legii, prin expertiză medico-legală psihiatrică.----------Art. 13 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 14 (1) În evaluarea sănătăţii mintale medicul psihiatru nu ia în considerare criteriile neclinice, cum sunt: cele politice, economice, sociale, rasiale şi religioase, conflictele familiale sau profesionale ori nonconformismul faţă de valorile morale, sociale, culturale, politice sau religioase, dominante în societate. (2) Faptul ca o persoană a fost ingrijita ori spitalizata în trecut nu justifica un diagnostic prezent sau viitor de tulburare psihică. + Articolul 15 (1) Dacă în urma evaluării stării de sănătate mintală medicul psihiatru constata prezenta unei tulburări psihice, diagnosticul se formulează în conformitate cu clasificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în vigoare. (2) Rezultatul evaluării se formulează în conformitate cu principiile şi procedurile medicale în vigoare. El se consemnează în sistemele de evidenţă medicală şi este adus la cunoştinţa persoanei în cauză, reprezentantului său legal ori convenţional sau, la cererea expresă, autorităţilor în drept.-----------Alin. (2) al art. 15 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) În cazul în care în urma evaluării efectuate se ajunge la diagnosticarea unei tulburări psihice, medicul psihiatru are obligaţia să formuleze un program terapeutic care se aduce la cunoştinţa pacientului, informând, totodată, după caz, reprezentantul legal sau convenţional.-----------Alin. (3) al art. 15 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 16 (1) Persoana care este evaluată din punct de vedere al sănătăţii mintale are dreptul la confidenţialitatea informaţiilor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege. (2) Persoana în cauză sau reprezentantul său legal ori convenţional are dreptul să conteste rezultatul evaluării, să solicite şi să obţină repetarea acesteia.----------Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 17Evaluarea sănătăţii mintale în cadrul expertizei medico-legale psihiatrice se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare. + Capitolul 4 Servicii medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală + Secţiunea 1 Unităţi de asistenţa medicală pentru sănătatea mintală + Articolul 18 (1) Serviciile medicale şi de îngrijiri de psihiatrie sunt acordate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate prin: a) reţeaua serviciilor de sănătate, predominant prin intermediul medicului de familie; b) structuri specializate de sănătate mintală. (2) Serviciile medicale şi de îngrijiri de psihiatrie se pot acorda şi prin reţeaua de sănătate privată. + Articolul 19Asistenţa medicală şi ingrijirile primare de sănătate mintală sunt o componenta a ingrijirilor de sănătate, ele fiind acordate atât în reţeaua ambulatorie de psihiatrie, cat şi de către medicul de familie. + Articolul 20 (1) Bolnavii psihici monitorizati prin sistemul de asistenţa ambulatorie, indiferent de statutul social pe care îl au, beneficiază de asistenţa medicală gratuita. (2) Bolnavii psihici monitorizaţi prin sistemul de asistenţă ambulatorie, indiferent de statutul social pe care îl au, beneficiază de medicamente gratuite suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.-----------Alin. (2) al art. 20 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 21 (1) În domeniul ocrotirii sănătăţii mintale medicul de familie are următoarele responsabilităţi: a) promovarea şi apărarea sănătăţii mintale şi preventia tulburarilor psihice; b) participarea la îngrijirea ambulatorie a tulburarilor psihice, intervenţia terapeutică de urgenta în limitele competentei sale, conform metodologiei elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, trimiterea persoanelor cu tulburări psihice către reţeaua de asistenţa medicală şi îngrijiri de sănătate mintală. (2) Pentru realizarea obiectivelor menţionate mai sus se asigura competenţa profesionistilor din reţeaua primara prin formare profesională continua. (3) Serviciile medicale şi ingrijirile de sănătate mintală, prestate în reţeaua de îngrijiri primare de sănătate, trebuie să corespundă atât cantitativ, cat şi calitativ prevederilor legale în vigoare. (4) Serviciile medicale şi ingrijirile de sănătate mintală, prestate în reţeaua de sănătate privată, trebuie să corespundă atât cantitativ, cat şi calitativ prevederilor prezentei legi. + Articolul 22Serviciile specializate de sănătate mintală se realizează prin următoarele structuri: a) centrul de sănătate mintală; b) cabinetul psihiatric, cabinetul de evaluare, terapie şi consiliere psihologică, de psihoterapie şi de logopedie; c) centrul de intervenţie în criza; d) servicii de îngrijire la domiciliu; e) spitalul de psihiatrie; f) stationarul de zi; g) secţia de psihiatrie din spitalul general; h) compartimentul de psihiatrie de legătura din spitalul general; i) centre de recuperare şi reintegrare socială; j) ateliere şi locuinţe protejate; k) centrul de consultanţa privind violenta în familie. + Articolul 23De serviciile medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală aparţin şi furnizorii de servicii complementare îngrijirii psihiatrice, şi anume: consultanţa, informare şi educare publică a persoanelor cu tulburări psihice. + Secţiunea a 2-a Norme de îngrijire + Articolul 24Persoanele cu tulburări psihice beneficiază de asistenţa medicală, îngrijiri şi protecţie socială de aceeaşi calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi şi adaptate cerinţelor lor de sănătate. + Articolul 25Pentru asigurarea calităţii ingrijirilor serviciile de sănătate mintală trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie accesibile din punct de vedere geografic, prin repartizarea judicioasă în teritoriu a unităţilor din sectorul public; b) să asigure continuitatea ingrijirilor şi acoperirea diversitatii nevoilor de evaluare, tratament, reabilitare şi reintegrare a persoanelor cu tulburări psihice; c) să asigure şi sa dezvolte modele de îngrijire comunitară; d) sa dispună, după caz, de personal medical, paramedical şi auxiliar calificat, în număr suficient şi supus unui proces continuu de formare profesională; e) sa dispună de spaţii, amenajări şi echipamente care să permită proceduri de evaluare şi terapie adecvate şi active pentru asigurarea de îngrijiri complete, în conformitate cu normele internaţionale; f) să asigure utilizarea unor metode terapeutice care să contribuie la restabilirea, menţinerea şi dezvoltarea capacităţii pacienţilor de a se autoadministra;----------Lit. f) a art. 25 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. g) să permită exercitarea drepturilor cetăţeneşti şi a celor ce deriva din calitatea de pacient, cu excepţia situaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare; h) să respecte viaţa privată a persoanei cu tulburări psihice;---------Lit. h) a art. 25 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. i) să respecte şi să fie adaptate convingerilor religioase şi culturale ale persoanelor cu tulburări psihice; j) să asigure accesul pacientilor la procesul de evaluare a ingrijirilor. + Articolul 26 (1) Orice persoană cu tulburări psihice trebuie apărată de daunele pe care ar putea sa i le producă administrarea nejustificată a unui medicament sau a unor proceduri de diagnostic şi tratament, de maltratarile din partea altor pacienti, ale personalului de serviciu sau ale altor persoane ori de alte acte de natura sa antreneze o suferinta fizica sau psihică. (2) Ingrijirile oricărei persoane cu tulburări psihice se acordă în mediul cel mai puţin restrictiv, prin proceduri cat mai puţin restrictive, care să respecte pe cat posibil integritatea sa fizica şi psihică şi sa răspundă în acelaşi timp nevoilor sale de sănătate, precum şi necesităţii de a asigura securitatea fizica a celorlalţi. + Articolul 27Scopul ingrijirilor acordate oricărei persoane cu tulburări psihice este apărarea şi întărirea autonomiei personale. + Articolul 28Tratamentul şi ingrijirile acordate persoanei cu tulburări psihice se bazează pe un program terapeutic individualizat, discutat cu pacientul, revizuit periodic, modificat atunci când este nevoie şi aplicat de către personal calificat. + Articolul 29 (1) În alcătuirea şi în punerea în aplicare a programului terapeutic medicul psihiatru este obligat să obţină consimţământul pacientului şi să respecte dreptul acestuia de a fi asistat în acordarea consimţământului. (2) Medicul psihiatru poate institui tratamentul fără obţinerea consimţământului pacientului în următoarele situaţii: a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru el însuşi sau pentru alte persoane; b) pacientul nu are capacitatea psihică de a înţelege starea de boală şi necesitatea instituirii tratamentului medical şi nu are un reprezentant legal ori nu este însoţit de un reprezentant convenţional;----------Lit. b) a alin. (2) al art. 29 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. c) pacientul este minor sau pus sub interdicţie, caz în care medicul psihiatru este obligat să solicite şi să obţină consimţământul reprezentantului legal;----------Lit. c) a alin. (2) al art. 29 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. d) abrogată.----------Lit. d) a alin. (2) al art. 29 a fost abrogată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) În situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), în care nu se obţine sau nu se poate obţine consimţământul reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, medicul psihiatru instituie procedurile de diagnostic şi tratament pe care le consideră necesare pe perioadă limitată pentru rezolvarea urgenţei. Aceste cazuri vor fi notificate şi supuse analizei comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1).-----------Alin. (3) al art. 29 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (4) Dacă medicul nu deţine informaţii referitoare la existenţa şi identitatea reprezentantului legal ori convenţional prevăzut la alin. (3) are obligaţia de a informa, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror unitate administrativ-teritorială se află unitatea medicală.----------Alin. (4) al art. 29 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 30Consimţământul poate fi retras în orice moment de către pacient sau de reprezentantul său legal ori convenţional, medicul psihiatru având obligaţia să informeze pacientul sau reprezentantul său legal ori convenţional asupra urmărilor întreruperii tratamentului. Medicul psihiatru are dreptul de a continua aplicarea măsurilor terapeutice pe perioada strict necesară în cazul în care apreciază că întreruperea tratamentului are drept consecinţă apariţia periculozităţii pentru sine sau pentru alte persoane, din cauza bolii. Aceste cazuri vor fi notificate şi supuse analizei comisiei de revizie a procedurii, în conformitate cu prevederile art. 52.-----------Art. 30 a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 31În situaţiile în care medicul psihiatru suspectează existenţa unor interese contrare între pacient şi reprezentantul său legal sau convenţional sesizează autoritatea tutelară ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, pentru iniţierea procedurilor necesare desemnării unui alt reprezentant.----------Art. 31 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 32Toate deciziile terapeutice se comunică imediat pacientului şi, în cel mai scurt timp, reprezentatului acestuia, legal sau convenţional, consemnându-se, în acelaşi timp, în dosarul medical.---------Art. 32 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 33 (1) Fiecare membru din echipa terapeutică este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, cu excepţia situaţiilor prevăzute de prezenta lege.----------Alin. (1) al art. 33 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (2) Situaţiile în care pot fi dezvăluite informaţii referitoare la o persoană cu tulburare psihică sunt următoarele: a) exista o dispoziţie legală în acest sens; b) stabilirea vinovatiei în cazul unei infracţiuni prevăzute de lege; c) acordul persoanei în cauza; d) este necesară pentru exercitarea profesiunii, cu condiţia respectării anonimatului persoanei în cauza. (3) Pot fi transmise dosare şi informaţii medicale între diferite unităţi sanitare, la cerere sau cu ocazia transferului, dacă pacientul accepta transferul. (4) Când anumite informaţii referitoare la un tratament actual sau trecut privind un pacient sunt necesare unei instanţe de judecată sau Colegiului Medicilor din România, care judeca în legătură cu o cauza, medicul curant este autorizat sa aducă dovezi de orice fel privind pacientul şi comunicări ale informaţiilor aflate sub semnul confidenţialităţii. (5) Orice pacient sau fost pacient are acces la toată documentaţia medicală din serviciile unde a fost îngrijit, cu excepţia cazurilor în care: a) dezvaluirea unor asemenea documente medicale ar putea să fie în detrimentul sănătăţii sale fizice şi mintale, acest fapt fiind stabilit de către medicul-şef sau de către medicul curant; b) a fost efectuată o specificaţie scrisă asupra riscului acestui efect pe dosarul pacientului, aplicată numai persoanelor care sunt pacienti în prezent, nu şi foştilor pacienti. + Articolul 34Orice pacient sau fost pacient cu tulburări psihice sau reprezentantul său legal ori convenţional poate formula plângeri privind încălcarea drepturilor pacienţilor prevăzute de prezenta lege, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; în cazul internării nevoluntare sunt aplicabile prevederile art. 52 şi următoarele.---------Art. 34 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Secţiunea a 3-a Drepturile persoanelor cu tulburări psihice + Articolul 35Îngrijirea persoanelor internate în unităţi de psihiatrie sau admise în centre de recuperare şi reabilitare se realizează în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane.----------Art. 35 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^1 (1) Persoanele internate sunt cazate individual sau în comun. (2) Încăperile în care se află persoanele internate şi celelalte încăperi destinate acestora trebuie să dispună de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător. (3) Fiecărei persoane internate i se pune la dispoziţie un pat. (4) Normele minime obligatorii privind îngrijirea persoanelor internate într-o unitate de psihiatrie se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.----------Art. 35^1 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^2 (1) Se interzice supunerea oricărei persoane internate într-o unitate de psihiatrie sau admise în centre de recuperare şi reabilitare la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente. (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.----------Art. 35^2 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^3 (1) În timpul internării într-o unitate de psihiatrie este interzisă orice formă de discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau alte criterii. (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale.----------Art. 35^3 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^4 (1) Persoanelor internate li se poate restricţiona libertatea de mişcare, prin folosirea unor mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real şi concret viaţa, integritatea corporală sau sănătatea lor ori a altei persoane. (2) Este interzisă imobilizarea cu lanţuri ori cătuşe a persoanelor internate, iar imobilizarea cu mijloace specifice protejate, care nu produc vătămări corporale, este permisă doar în situaţii excepţionale, care sunt stabilite prin normele de aplicare a prezentei legi. (3) Măsura contenţionării nu poate fi folosită ca sancţiune, nu poate fi parte a programului de tratament şi nu poate fi dispusă pentru cazuri de suicid sau de autoizolare ori ca o soluţie pentru lipsa de personal sau de tratament, ca o sancţiune ori formă de ameninţare sau pentru forţarea unei bune purtări ori pentru a preveni distrugerile de bunuri. Această măsură poate fi folosită doar dacă aplicarea celor mai puţin restrictive tehnici a fost neadecvată sau insuficientă pentru a preveni orice lovire ori vătămare. (4) În caz de suicid sau autoizolare măsura contenţionării nu poate fi folosită mai mult de două ore. (5) Folosirea mijloacelor de contenţionare trebuie să fie proporţională cu starea de pericol, să se aplice numai pe perioada necesară doar atunci când nu există o altă modalitate de înlăturare a pericolului şi să nu aibă niciodată caracterul unei sancţiuni. (6) Utilizarea mijloacelor de contenţionare trebuie autorizată în prealabil de către medicul şef de secţie, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care va fi de îndată adusă la cunoştinţa medicului şef de secţie. (7) Utilizarea şi încetarea utilizării oricărui mijloc de contenţionare se consemnează într-un registru special, întocmit de către fiecare unitate psihiatrică. (8) Procedurile standard de intervenţie şi imobilizare a pacienţilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi. (9) Mijloacele necesare pentru aplicarea măsurilor prevăzute la art. 5 lit. q) se asigură de către Ministerul Sănătăţii.----------Art. 35^4 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^5 (1) Persoanele internate pot fi izolate temporar, fără contenţionare, în vederea protejării acestora, dacă reprezintă un pericol pentru ei înşişi sau pentru alte persoane. Această măsură trebuie aplicată cu maximă precauţie şi numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă. (2) Prevederile art. 35^4 se aplică în mod corespunzător.----------Art. 35^5 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 35^6 (1) Orice persoană cu tulburări psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale şi îngrijiri de sănătate mintală disponibile. (2) Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul să exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale recunoscute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi în alte convenţii şi tratate internaţionale în materie, la care România a aderat sau este parte, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. (3) Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul, în măsura posibilului, să trăiască şi să lucreze în mijlocul societăţii. Administraţia publică locală, prin organismele competente, asigură integrarea sau reintegrarea în activităţi profesionale corespunzătoare stării de sănătate şi capacităţii de reinserţie socială şi profesională a persoanelor cu tulburări psihice. (4) Orice persoană cu tulburare psihică are dreptul să primească îngrijiri comunitare, în sensul prezentei legi.----------Art. 35^6 a fost introdus de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 36 (1) Orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la: a) recunoaşterea de drept ca persoana; b) viaţa particulară; c) libertatea de comunicare, în special cu alte persoane din unitatea de îngrijire, libertatea de a trimite şi de a primi comunicări particulare fără niciun fel de cenzură, libertatea de a primi vizite particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant legal sau convenţional şi, ori de câte ori este posibil, şi ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile poştale şi telefonice, precum şi la ziare, la radio şi la televiziune;-----------Lit. c) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. d) libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase.-----------Lit. d) a alin. (1) al art. 36 a fost modificată de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (2) Mediul şi condiţiile de viaţa în serviciile de sănătate mintală trebuie să fie pe cat posibil cat mai apropiate de viaţa normală a persoanelor de vârsta corespunzătoare. (3) Pentru petrecerea timpului liber orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la: a) mijloace de educaţie; b) posibilităţi de a cumpăra sau de a primi articolele necesare vieţii zilnice, distractiilor sau comunicării; c) mijloace care să permită pacientului să se consacre unor ocupaţii active, adaptate mediului sau social şi cultural, incurajari pentru folosirea acestor mijloace şi măsuri de readaptare profesională de natura sa îi usureze reinsertia în societate. (4) Pacientul nu poate fi obligat sa presteze o munca forţată. (5) Activitatea efectuată de către un pacient într-un serviciu de sănătate mintală nu trebuie să permită exploatarea fizica sau psihică a acestuia. + Articolul 37Studiile clinice şi tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte tratamente susceptibile sa provoace vătămări integrităţii pacientului, cu consecinţe ireversibile, nu se aplică unei persoane cu tulburări psihice decât cu consimţământul acesteia, în cunoştinţa de cauza, şi cu condiţia aprobării de către comitetul de etica din cadrul unităţii de psihiatrie, care trebuie să se declare convins ca pacientul şi-a dat cu adevărat consimţământul, în cunoştinţa de cauza, şi ca acesta răspunde interesului pacientului. + Articolul 38 (1) Din momentul admiterii într-un serviciu de sănătate mintală fiecare pacient trebuie să fie informat de îndată ce este posibil, într-o formă şi într-un limbaj pe care să poată să le înţeleagă, asupra drepturilor sale, în conformitate cu prevederile legii, iar aceasta informare va fi însoţită de explicarea drepturilor şi a mijloacelor de a le exercita. (2) Dacă pacientul nu este capabil să înţeleagă aceste informaţii şi atât timp cât această incapacitate va dura, drepturile sale vor fi aduse la cunoştinţa reprezentantului său legal sau convenţional.----------Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi pe parcursul internării nevoluntare a pacientului.----------Alin. (3) al art. 38 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 38^1 (1) Persoana cu capacitate deplină de exerciţiu şi cu capacitatea psihică păstrată, care urmează a fi supusă unui tratament medical, are dreptul de a desemna, ca reprezentant convenţional, o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, care să o asiste sau să o reprezinte pe durata tratamentului medical. (2) Unitatea sanitară va informa persoana prevăzută la alin. (1) cu privire la acest drept şi îi va pune la dispoziţie convenţia-model pentru desemnarea reprezentantului convenţional. (3) Convenţia-model prevăzută la alin. (2) urmează a fi aprobată prin normele de aplicare a prezentei legi. (4) Reprezentarea convenţională se realizează numai după încheierea în formă scrisă a convenţiei-model, cu respectarea următoarelor condiţii: a) o persoană poate avea, în acelaşi timp, un singur reprezentant convenţional; b) reprezentarea convenţională este limitată numai cu privire la asistarea sau reprezentarea persoanei în ceea ce priveşte internarea şi tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului; c) reprezentarea poate fi numai cu titlu gratuit; d) convenţia-model trebuie să fie semnată atât de către pacient, cât şi de către reprezentantul convenţional; e) este necesară prezenţa unui martor, atestată prin semnarea convenţiei-model şi de către acesta; martor nu poate fi o persoană din personalul medical al unităţii psihiatrice; f) convenţia-model trebuie să cuprindă declaraţia expresă a celui reprezentat, referitoare la împuternicirea dată reprezentantului convenţional de a decide cu privire la aplicarea tratamentului prin electroşocuri. (5) Reprezentantul convenţional are următoarele drepturi şi obligaţii: a) de a asista pacientul în relaţiile cu unitatea medicală, cu instituţiile publice sau cu orice alte persoane numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru perioada în care pacientul are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra lui însuşi; b) de a reprezenta interesele pacientului pe lângă conducerea spitalului de psihiatrie, precum şi în faţa organelor judiciare, după caz, numai în legătură cu internarea şi tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, şi numai pentru perioada în care persoana reprezentată are dificultăţi în a aprecia implicaţiile unei decizii asupra ei înseşi, potrivit prevederilor art. 11; c) de a fi informat, la cerere, cu privire la asistenţa medicală acordată pacientului. (6) Pacientul sau reprezentantul convenţional poate denunţa oricând, în mod unilateral, convenţia de reprezentare. Un nou reprezentant convenţional poate fi numit cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. (7) Reprezentantul convenţional poate fi înlocuit, după cum urmează: a) la instituirea unui reprezentant legal, potrivit legii; b) la solicitarea pacientului, dacă starea sănătăţii sale o permite; c) în cazul prevăzut la art. 31; d) la externarea persoanei, chiar dacă aceasta urmează tratament medical ambulatoriu. (8) Existenţa unui reprezentant legal sau convenţional nu înlătură obligaţia serviciului de sănătate mintală de a informa pacientul cu privire la drepturile şi obligaţiile sale. (9) În cazul în care persoana internată a fost declarată ca fiind lipsită de capacitate deplină de exerciţiu, aceasta va beneficia de sprijinul reprezentantului legal, desemnat potrivit dispoziţiilor legale. (10) În cazul în care pacientul nu are un reprezentant legal ori nu a desemnat un reprezentant convenţional din cauza lipsei capacităţii psihice, unitatea sanitară este obligată să sesizeze, de îndată, autoritatea tutelară sau, în cazul minorilor, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror circumscripţie teritorială se află unitatea medicală, în vederea instituirii măsurilor de ocrotire.----------Art. 38^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 39Condiţiile de asistenţă şi îngrijire a sănătăţii mintale ale persoanelor care execută pedepse cu închisoarea sau care sunt reţinute sau arestate preventiv şi despre care s-a stabilit că au o tulburare psihică, precum şi persoanele internate în spitalul de psihiatrie ca urmare a aplicării măsurilor medicale de siguranţă prevăzute de Codul penal nu pot fi discriminatorii în raport cu celelalte persoane bolnave psihic.----------Art. 39 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 39^1 (1) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii mintale sau al protecţiei drepturilor omului pot vizita unităţile de psihiatrie sau centrele de recuperare şi reabilitare şi pot lua contact cu pacienţii, în baza unei autorizaţii emise de către directorul Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog. (2) Autorizaţia prevăzută la alin. (1) se emite nominal pentru reprezentanţii fiecărei organizaţii neguvernamentale şi permite accesul liber în toate unităţile de psihiatrie şi în centrele de recuperare şi reabilitare timp de un an de la emiterea acesteia. (3) Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevăzute la alin. (1) şi pacienţii unităţilor de psihiatrie sau ai centrelor de recuperare şi reabilitare se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală. (4) Condiţiile de acordare şi de retragere a autorizaţiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.----------Art. 39^1 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 39^2Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog încurajează şi susţine orice iniţiativă a organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, precum şi a persoanelor fizice care doresc să contribuie la activitatea de educaţie, intervenţie psihosocială şi asistenţă religioasă desfăşurată în unităţile de psihiatrie sau să sprijine financiar astfel de acţiuni, dacă acestea nu contravin prevederilor legale şi regulilor privind organizarea acestor unităţi.----------Art. 39^2 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Capitolul 5 Internarea într-o unitate de psihiatrie + Articolul 40 (1) Internarea într-o unitate de psihiatrie se face numai din considerente medicale, înţelegandu-se prin acestea proceduri de diagnostic şi de tratament. (2) La stabilirea unităţii de psihiatrie în care se va face internarea se va avea în vedere ca aceasta să fie situată cât mai aproape de localitatea de domiciliu a pacientului.---------Alin. (2) al art. 40 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (3) Modalităţile de transfer al pacienţilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.---------Alin. (3) al art. 40 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Secţiunea 1 Internarea voluntara + Articolul 41Internarea voluntara se aplică în acelaşi mod ca şi primirea în orice alt serviciu medical şi pentru orice alta boala. + Articolul 42Internarea voluntara într-un serviciu de psihiatrie se realizează cu respectarea normelor de îngrijire şi a drepturilor pacientului, prevăzute la art. 25-28, art. 29 alin. (1) şi la art. 32-38. + Articolul 43Orice pacient internat voluntar într-un serviciu de sănătate mintală are dreptul de a se externa la cerere, în orice moment, cu excepţia cazului în care sunt întrunite condiţiile care justifica menţinerea internării împotriva voinţei pacientului. + Secţiunea a 2-a Internarea nevoluntara + Articolul 44Procedura de internare nevoluntara se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntara au fost epuizate. + Articolul 45O persoana poate fi internată prin procedura de internare nevoluntara numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte ca persoana suferă de o tulburare psihică şi considera ca: a) din cauza acestei tulburări psihice exista pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane; b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.----------Lit. b) a art. 45 a fost modificată de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 46Internarea nevoluntara se realizează numai în spitale de psihiatrie care au condiţii adecvate pentru îngrijiri de specialitate în condiţii specifice. + Articolul 47 (1) Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către: a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire aceasta persoana; b) familia persoanei; c) reprezentanţii administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul social-medical şi de ordine publică;----------Lit. c) a alin. (1) al art. 47 a fost modificată de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum şi de către procuror;----------Lit. d) a alin. (1) al art. 47 a fost modificată de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. e) instanţa de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătăţii mintale a unei persoane aflate în cursul judecăţii ar putea necesita internare nevoluntară.----------Lit. e) a alin. (1) al art. 47 a fost introdusă de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. (2) Motivele solicitării internării nevoluntare se certifica sub semnătura de către persoanele menţionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei în cauza şi a antecedentelor medicale cunoscute. (3) Procedura prevăzută la art. 52 şi următoarele se aplică în mod corespunzător.----------Alin. (3) al art. 47 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 48 (1) Transportul persoanei în cauza la spitalul de psihiatrie se realizează, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. În cazul în care comportamentul persoanei în cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizează cu ajutorul poliţiei, jandarmeriei, pompierilor, în condiţiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranţă şi respectării integrităţii fizice şi demnităţii persoanei. (2) Transportul bolnavului psihic cu ambulanţa se efectuează, întotdeauna, cu însoţitor.----------Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 49Medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, are obligaţia de a informa imediat persoana respectivă şi reprezentantul legal al acesteia cu privire la hotărârea de a o supune unui tratament psihiatric, precum şi cu privire la propunerea de a o supune internării nevoluntare. Totodată, în termen de cel mult 24 de ore de la evaluare, medicul psihiatru trimite documentaţia necesară propunerii de internare nevoluntară comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1), prin conducerea unităţii medicale respective, şi informează persoana că va fi examinată de către această comisie, aducând aceasta la cunoştinţa reprezentantului legal sau convenţional al pacientului.----------Art. 49 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 50Dacă medicul nu deţine informaţii referitoare la persoanele prevăzute la art. 49, are obligaţia de a informa conducerea unităţii medicale, care va transmite informaţia, de îndată, autorităţii tutelare sau, în cazul minorilor, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care pacientul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, în cazul în care acestea nu sunt cunoscute, pe cele în a căror unitate administrativ-teritorială se află unitatea medicală.----------Art. 50 a fost modificat de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 51 (1) Dacă medicul psihiatru consideră că nu există motive medicale pentru internarea nevoluntară, va înscrie constatarea sa, cu motivarea respectivă, în documentaţia medicală. (2) Medicul psihiatru va informa instituţia care a sesizat respectivul caz, precizând motivele care au stat la baza deciziei sale.----------Art. 51 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 52 (1) Propunerea de internare nevoluntară, întocmită potrivit prevederilor art. 49, este analizată de către o comisie special constituită în acest sens, în termen de cel mult 48 de ore de la primirea propunerii, după examinarea persoanei respective, dacă aceasta este posibilă. (2) Comisia prevăzută la alin. (1) este alcătuită din 3 membri numiţi de managerul spitalului, şi anume: 2 psihiatri şi un medic de altă specialitate sau un reprezentat al societăţii civile. (3) Modalitatea de desemnare, procedura de selecţie şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentanţii societăţii civile se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi. (4) Hotărârea comisiei va cuprinde: a) diagnosticul; b) soluţia adoptată; c) motivarea soluţiei; d) semnăturile tuturor membrilor comisiei. (5) Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin. (1) se va consemna în dosarul medical al pacientului şi va fi comunicată de îndată acestuia, precum şi reprezentantului său legal sau convenţional. În baza acestei decizii, pacientul va fi internat nevoluntar. (6) Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute la alin. (1) va fi înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală, odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză. (7) Până la pronunţarea hotărârii instanţei cu privire la confirmarea deciziei de internare nevoluntară, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic de către comisia prevăzută la alin. (1), la un interval ce nu va depăşi 5 zile.----------Art. 52 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 53Abrogat.----------Art. 53 a fost abrogat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 54 (1) Judecarea se face în regim de urgenţă, în camera de consiliu. (2) Participarea şi ascultarea pacientului sunt obligatorii, dacă starea sănătăţii sale o permite. În caz contrar, judecătorul poate dispune audierea pacientului în unitatea sanitară. (3) Pacientul va fi apărat din oficiu, dacă nu are apărător ales. (4) Participarea procurorului este obligatorie. (5) Pacientul şi reprezentantul legal sau convenţional al pacientului pot solicita efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice sau pot propune orice alte probe, în condiţiile legii. (6) Instanţa hotărăşte, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare. (7) Dacă instanţa apreciază că nu se impune menţinerea internării, însă tratamentul este necesar, poate dispune, după ascultarea reprezentantului legal ori convenţional al pacientului, înlocuirea internării medicale cu tratamentul ambulatoriu, prin reţeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie. (8) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. (9) Recursul nu suspendă executarea.----------Art. 54 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 54^1 (1) În caz de urgenţă, medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, dispune internarea nevoluntară a pacientului şi informează despre aceasta, de îndată, persoana respectivă, reprezentantul legal sau convenţional ori, după caz, autoritatea tutelară, precum şi comisia prevăzută la art. 52 alin. (1). (2) Internarea nevoluntară de urgenţă este supusă revizuirii comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1), în termen de 24 de ore de la primirea înştiinţării cu privire la internarea nevoluntară. (3) În cazul în care comisia confirmă decizia de internare nevoluntară, prevederile art. 52 alin. (2)-(7) şi art. 54 se aplică în mod corespunzător.---------Art. 54^1 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 55În cazul în care un pacient internat voluntar îşi retrage consimţământul şi sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 45, medicul psihiatru curant declanşează procedura de menţinere a internării nevoluntare. + Articolul 56 (1) Comisia prevăzută la art. 52 alin. (1) are obligaţia de a reexamina pacienţii la cel mult o lună şi ori de câte ori este nevoie în funcţie de starea acestora, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a pacientului, a reprezentantului legal sau convenţional al pacientului, precum şi a procurorului. (2) În situaţia în care nu se mai constată condiţiile care au determinat hotărârea de internare nevoluntară, ţinând cont şi de opinia medicului psihiatru care are în îngrijire pacientul, comisia prevăzută la art. 52 alin. (1), prin examinarea directă a pacientului şi a dosarului său medical, constată încetarea condiţiilor care au impus internarea nevoluntară. (3) Comisia prevăzută la art. 52 alin. (1) va informa conducerea unităţii medicale, care va sesiza, de îndată, judecătoria care a hotărât confirmarea internării nevoluntare în legătură cu propunerea de încetare a condiţiilor care au impus internarea nevoluntară, propunând confirmarea acesteia din urmă. (4) Prevederile art. 54 se aplică în mod corespunzător.----------Art. 56 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 57 (1) Dacă instanţa judecătorească competentă nu confirmă internarea nevoluntară, persoana în cauză are dreptul de a părăsi imediat unitatea spitalicească sau poate solicita, în urma consimţământului scris, continuarea tratamentului. (2) Dacă o persoană aflată în procedură de internare nevoluntară părăseşte unitatea spitalicească fără să existe decizia comisiei prevăzute la art. 52 alin. (1) în acest sens sau hotărârea instanţei de judecată competente, unitatea spitalicească are obligaţia de a sesiza imediat organele de poliţie şi parchetul de pe lângă instanţa judecătorească competentă, precum şi reprezentantul legal sau convenţional. (3) Când măsura internării nevoluntare a fost luată faţă de un pacient în a cărui ocrotire se află un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, căreia i s-a instituit curatela ori o persoană care din cauza bolii, vârstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de îndată, autoritatea tutelară de la domiciliul sau reşedinţa pacientului.----------Art. 57 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Articolul 58Pacientul internat nevoluntar este tratat în condiţii similare celor în care sunt ingrijiti ceilalţi pacienti din unitatea de psihiatrie respectiva, cu respectarea prevederilor art. 37. + Articolul 59 (1) Limitarea libertăţilor individuale ale pacientului internat nevoluntar poate fi justificată numai prin raportare la starea de sănătate a pacientului şi la eficienţa tratamentului. Nu pot fi limitate următoarele drepturi:----------Partea introd. a alin. (1) al art. 59 a fost modificată de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. a) comunicarea cu orice autoritate, cu membrii familiei, cu reprezentantul legal sau convenţional ori cu avocatul;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 59 a fost modificată de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. b) accesul la corespondenta personală şi utilizarea telefonului în scop privat; c) accesul la presa sau la publicaţii; d) dreptul la vot, dacă nu se afla într-o situaţie de restrangere a drepturilor cetăţeneşti; e) exercitarea libera a credinţei religioase. (2) Pacientul internat nevoluntar are dreptul de a fi informat asupra regulamentului de funcţionare a unităţii spitaliceşti. (3) Internarea nevoluntara nu constituie o cauza de restrangere a capacităţii juridice a pacientului. + Capitolul 6 Sancţiuni + Articolul 60Nerespectarea de către profesioniştii în domeniul sănătăţii mintale a confidenţialităţii datelor despre persoana cu tulburări psihice, a principiilor şi a procedurilor referitoare la obţinerea consimţământului, a instituirii şi a menţinerii tratamentului, a procedurilor de internare nevoluntara a pacientului, precum şi a drepturilor pacientului internat atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale. + Capitolul 7 Finanţarea serviciilor de sănătate mintală + Articolul 61Serviciile medicale şi de îngrijiri de sănătate mintală acordate persoanelor asigurate se finanţează din bugetul asigurărilor sociale de sănătate. + Articolul 62Activităţile profilactice din patologia psihiatrică, precum şi îngrijirile preventive de sănătate mintală se finanţează de la bugetul de stat.----------Art. 62 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 129 din 12 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 17 iulie 2012. + Capitolul 8 Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 63 (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în colaborare cu Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, precum şi organele administraţiei publice locale vor lua măsurile de punere în aplicare a prevederilor prezentei legi. (2) Se abilitează Ministerul Sănătăţii să emită norme de aplicare a prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.----------Alin. (2) al art. 63 a fost introdus de art. unic din LEGEA nr. 600 din 15 decembrie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.228 din 21 decembrie 2004. + Articolul 64Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 313/1980 privind asistenţa bolnavilor psihici periculosi, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 83 din 16 octombrie 1980.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUAceastă lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TARACILABucureşti, 11 iulie 2002.Nr. 487.-----------