DECIZIE nr. 1.014 din 8 iulie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 614 din 31 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorSimona Ricu - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă Nicolae Drăgulin, consilier juridic al Societăţii Comerciale "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.059D/2010 şi nr. 1.060D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.060D/2010 la Dosarul nr. 1.059D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei care arată că la dosar a fost depusă o cerere prin care se renunţă la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de renunţare la judecată ca inadmisibilă, iar pe fond pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 29 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul îşi structurează critica pe două coordonate:- neconstituţionalitatea extrinsecă a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5). Astfel, se susţine că dispoziţiile criticate nu respectă ierarhia legilor în funcţie de importanţa materiei reglementate şi de procedura de adoptare, obligativitatea reglementării prin lege organică a domeniului contenciosului administrativ şi interdicţia reglementării de către Guvern, prin intermediul ordonanţelor, a chestiunilor care aparţin exclusiv domeniilor de reglementare ale legilor organice. De asemenea, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006, Guvernul nu a respectat obligaţia de a emite un astfel de act normativ exclusiv în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi nici obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţei. Pe de altă parte, legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă care conţine norme ce intră în sfera de reglementare a legilor organice nu respectă condiţiile prevăzute de art. 76 alin. (1) din Constituţie referitoare la obligativitatea adoptării cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere;- neconstituţionalitatea intrinsecă a prevederilor art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul apreciază că dispoziţia criticată violează liberul acces la justiţie al persoanei care formulează plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, întrucât îngrădeşte dreptul la probaţiune, partea fiind împiedicată să formuleze apărări care să poată fi dovedite cu orice mijloace de probă. Mai mult, art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 instituie un tratament procesual vădit inegal şi discriminatoriu, pentru situaţii juridice identice, între persoana care optează pentru atacarea actelor autorităţii contractante pe calea procedurii administrativ-jurisdicţionale în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, urmate de procedura plângerii în faţa instanţei judecătoreşti, pe de o parte, şi persoana care se adresează direct instanţei judecătoreşti, conform dispoziţiilor art. 286-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată. Astfel, în condiţiile în care prevederile art. 255-256^2, art. 281, art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 reglementează o procedură administrativ-jurisdicţională şi procedura de soluţionare, în contencios administrativ, a plângerii formulate împotriva deciziei pronunţate în cadrul acestei proceduri, iar Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost adoptată de Parlament în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, fiind calificată drept o lege cu caracter ordinar, apare cu evidenţă faptul că dispoziţiile ordonanţei, astfel cum au fost aprobate prin lege, nu respectă prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, care prevăd că domeniul contenciosului administrativ este reglementat prin lege organică, coroborate cu prevederile art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie, potrivit cărora ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea calificată prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006. Dispoziţiile ordonanţei au suferit modificări succesive, în prezent având următorul conţinut:- Art. 255-256^2 consacră dispoziţiile generale privind soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor autorităţii contractante;- Art. 281: "(1) Deciziile Consiliului privind soluţionarea contestaţiei şi obligarea la plata amenzii pot fi atacate cu plângere la instanţa judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie. (2) Plângerea va fi formulată în scris şi va fi motivată, dispoziţiile art. 270 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. (3) Partea care formulează plângerea are obligaţia să comunice, în termenul prevăzut la alin. (1), o copie a acesteia, precum şi a înscrisurilor doveditoare şi părţii adverse, depunând dovada de comunicare în faţa instanţei până la primul termen de judecată.";- Art. 283-285 reglementează căile de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor;- Art. 286-287^18 reglementează procedura de soluţionare a litigiilor în instanţă.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5), precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În ceea ce priveşte cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de renunţare la judecarea acesteia, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibilă, întrucât, în materie de jurisdicţie constituţională, principiul disponibilităţii, care este propriu procesului civil, nu îşi găseşte aplicarea, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate reprezentând o procedură de drept public.De altfel, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "Odată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului".Faţă de cele de mai sus, renunţarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate la soluţionarea acesteia nu împiedică realizarea în continuare a controlului de constituţionalitate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, reţinem următoarele:I. În ceea ce priveşte criticile privind neconstituţionalitatea extrinsecă a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, observăm că acestea vizează nerespectarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5), şi anume adoptarea de către Parlament a legii de aprobare a ordonanţei în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, deci în regim de lege ordinară, deşi în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 se regăsesc norme cu caracter de lege organică, al căror regim de adoptare trebuia să respecte dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie.Constatăm însă că, ulterior aprobării prin lege a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, prevederile care consacrau dispoziţiile generale privind soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor autorităţii contractante, căile de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau procedura de soluţionare a litigiilor în instanţă au suferit modificări succesive. Astfel, au fost adoptate ordonanţele de urgenţă nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009, nr. 72/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009 şi nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010, ordonanţe de urgenţă care nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament.Prin urmare, la data la care Curtea Constituţională efectuează controlul de constituţionalitate, sunt în vigoare dispoziţiile art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în forma modificată prin ordonanţe de urgenţă, după adoptarea Legii nr. 337/2006, astfel încât critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5) nu mai subzistă. Rămâne în competenţa Parlamentului ca, la momentul aprobării prin lege a ordonanţelor de urgenţă menţionate mai sus, să analizeze obiectul supus reglementării sub aspectul apartenenţei la domeniul rezervat legii organice şi adoptarea actelor normative cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciem că aceasta este neîntemeiată. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă (de exemplu, Decizia nr. 318 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, sau Decizia nr. 585 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 2 iunie 2009), Curtea a constatat constituţionalitatea textelor criticate în raport cu critici similare, statuând că, deşi semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie constă în aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Stabilirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din Constituţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de consiliu la curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante.Mai mult, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţăPentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu---------
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorSimona Ricu - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă Nicolae Drăgulin, consilier juridic al Societăţii Comerciale "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.059D/2010 şi nr. 1.060D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.060D/2010 la Dosarul nr. 1.059D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei care arată că la dosar a fost depusă o cerere prin care se renunţă la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de renunţare la judecată ca inadmisibilă, iar pe fond pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 29 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul îşi structurează critica pe două coordonate:- neconstituţionalitatea extrinsecă a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5). Astfel, se susţine că dispoziţiile criticate nu respectă ierarhia legilor în funcţie de importanţa materiei reglementate şi de procedura de adoptare, obligativitatea reglementării prin lege organică a domeniului contenciosului administrativ şi interdicţia reglementării de către Guvern, prin intermediul ordonanţelor, a chestiunilor care aparţin exclusiv domeniilor de reglementare ale legilor organice. De asemenea, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006, Guvernul nu a respectat obligaţia de a emite un astfel de act normativ exclusiv în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi nici obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţei. Pe de altă parte, legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă care conţine norme ce intră în sfera de reglementare a legilor organice nu respectă condiţiile prevăzute de art. 76 alin. (1) din Constituţie referitoare la obligativitatea adoptării cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere;- neconstituţionalitatea intrinsecă a prevederilor art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul apreciază că dispoziţia criticată violează liberul acces la justiţie al persoanei care formulează plângere împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, întrucât îngrădeşte dreptul la probaţiune, partea fiind împiedicată să formuleze apărări care să poată fi dovedite cu orice mijloace de probă. Mai mult, art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 instituie un tratament procesual vădit inegal şi discriminatoriu, pentru situaţii juridice identice, între persoana care optează pentru atacarea actelor autorităţii contractante pe calea procedurii administrativ-jurisdicţionale în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, urmate de procedura plângerii în faţa instanţei judecătoreşti, pe de o parte, şi persoana care se adresează direct instanţei judecătoreşti, conform dispoziţiilor art. 286-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată. Astfel, în condiţiile în care prevederile art. 255-256^2, art. 281, art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 reglementează o procedură administrativ-jurisdicţională şi procedura de soluţionare, în contencios administrativ, a plângerii formulate împotriva deciziei pronunţate în cadrul acestei proceduri, iar Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost adoptată de Parlament în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, fiind calificată drept o lege cu caracter ordinar, apare cu evidenţă faptul că dispoziţiile ordonanţei, astfel cum au fost aprobate prin lege, nu respectă prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, care prevăd că domeniul contenciosului administrativ este reglementat prin lege organică, coroborate cu prevederile art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie, potrivit cărora ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea calificată prevăzută la art. 76 alin. (1) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006. Dispoziţiile ordonanţei au suferit modificări succesive, în prezent având următorul conţinut:- Art. 255-256^2 consacră dispoziţiile generale privind soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor autorităţii contractante;- Art. 281: "(1) Deciziile Consiliului privind soluţionarea contestaţiei şi obligarea la plata amenzii pot fi atacate cu plângere la instanţa judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie. (2) Plângerea va fi formulată în scris şi va fi motivată, dispoziţiile art. 270 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. (3) Partea care formulează plângerea are obligaţia să comunice, în termenul prevăzut la alin. (1), o copie a acesteia, precum şi a înscrisurilor doveditoare şi părţii adverse, depunând dovada de comunicare în faţa instanţei până la primul termen de judecată.";- Art. 283-285 reglementează căile de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor;- Art. 286-287^18 reglementează procedura de soluţionare a litigiilor în instanţă.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5), precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În ceea ce priveşte cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de renunţare la judecarea acesteia, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibilă, întrucât, în materie de jurisdicţie constituţională, principiul disponibilităţii, care este propriu procesului civil, nu îşi găseşte aplicarea, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate reprezentând o procedură de drept public.De altfel, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "Odată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului".Faţă de cele de mai sus, renunţarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate la soluţionarea acesteia nu împiedică realizarea în continuare a controlului de constituţionalitate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, reţinem următoarele:I. În ceea ce priveşte criticile privind neconstituţionalitatea extrinsecă a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, observăm că acestea vizează nerespectarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5), şi anume adoptarea de către Parlament a legii de aprobare a ordonanţei în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie, deci în regim de lege ordinară, deşi în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 se regăsesc norme cu caracter de lege organică, al căror regim de adoptare trebuia să respecte dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie.Constatăm însă că, ulterior aprobării prin lege a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, prevederile care consacrau dispoziţiile generale privind soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor autorităţii contractante, căile de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau procedura de soluţionare a litigiilor în instanţă au suferit modificări succesive. Astfel, au fost adoptate ordonanţele de urgenţă nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 12 martie 2009, nr. 72/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009 şi nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010, ordonanţe de urgenţă care nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament.Prin urmare, la data la care Curtea Constituţională efectuează controlul de constituţionalitate, sunt în vigoare dispoziţiile art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în forma modificată prin ordonanţe de urgenţă, după adoptarea Legii nr. 337/2006, astfel încât critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (1) şi (3) lit. k), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (1), (4) şi (5) nu mai subzistă. Rămâne în competenţa Parlamentului ca, la momentul aprobării prin lege a ordonanţelor de urgenţă menţionate mai sus, să analizeze obiectul supus reglementării sub aspectul apartenenţei la domeniul rezervat legii organice şi adoptarea actelor normative cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 283 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciem că aceasta este neîntemeiată. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă (de exemplu, Decizia nr. 318 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, sau Decizia nr. 585 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 2 iunie 2009), Curtea a constatat constituţionalitatea textelor criticate în raport cu critici similare, statuând că, deşi semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie constă în aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Stabilirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din Constituţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 283 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronunţate de consiliu la curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante.Mai mult, stabilirea procedurii de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţăPentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255-256^2, art. 281 şi art. 283-287^18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Foraj Sonde" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 99/42/2010 şi nr. 129/42/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu---------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari