CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 12 noiembrie 1968 (**republicat**)(*actualizat*)(actualizat până la data de 14 iunie 2010*)
----------*) Textul republicat al codului a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 30 aprilie 1997. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt, până la data de 14 iunie 2010, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 207 din 15 noiembrie 2000; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002***); LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003; DECIZIA nr. 100 din 9 martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004; LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005; LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006; LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007; DECIZIA nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 190 din 26 februarie 2008; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 19 martie 2008; LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008; LEGEA nr. 8 din 17 februarie 2009; LEGEA nr. 195 din 27 mai 2009; DECIZIA nr. 783 din 12 mai 2009; DECIZIA nr. 694 din 20 mai 2010.**) Codul de procedură penala a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicată în M. Of. Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.***) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica Codul de procedură penala a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.****) Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile privind persoana juridica, la data intrarii în vigoare a normelor corespunzătoare din Codul penal, respectiv 10 octombrie 2006. + Partea GENERALĂ + Titlul I REGULILE DE BAZA ŞI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL + Capitolul I SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENALScopul procesului penal + Articolul 1 (1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoană care a savirsit o infractiune să fie pedepsita potrivit vinovatiei sale şi nici o persoană nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. (2) Procesul penal trebuie să contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor şi libertatilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetatenilor în spiritul respectarii legilor.Legalitatea şi oficialitatea procesului penal + Articolul 2 (1) Procesul penal se desfăşoară atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. (2) Actele necesare desfăşurării procesului penal se indeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.Aflarea adevarului + Articolul 3În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele şi imprejurarile cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.Rolul activ + Articolul 4Organele de urmărire penala şi instantele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.Garantarea libertatii persoanei + Articolul 5 (1) În tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei. (2) Nici o persoană nu poate fi retinuta, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertatii decat în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (3) Dacă cel împotriva caruia s-a luat măsura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. (4) Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege. (5) În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Respectarea demnitatii umane + Articolul 5^1Orice persoană care se afla în curs de urmărire penala sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.Prezumtia de nevinovatie + Articolul 5^2Orice persoană este considerata nevinovata până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penala definitivă.-------------Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Garantarea dreptului de aparare + Articolul 6 (1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. (2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în aparare. (3) Organele judiciare au obligaţia sa-l incunostinteze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregatirii şi exercitarii apararii. (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de aparator în tot cursul procesului penal. (5) Organele judiciare au obligaţia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are aparator ales.-------------Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Limba în care se desfăşoară procesul penal + Articolul 7 (1) În procesul penal procedura judiciara se desfăşoară în limba română. (2) În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română.-------------Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea limbii oficiale prin interpret + Articolul 8Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret.-------------Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul II ACTIUNEA PENALA ŞI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL + Secţiunea I Actiunea penalaObiectul şi exercitarea actiunii penale + Articolul 9 (1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni. (2) Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal.Cazurile în care punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale este împiedicată + Articolul 10 (1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata dacă: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevăzută de legea penala;b(1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; c) fapta nu a fost savirsita de invinuit sau de inculpat; d) faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; f) lipseste plingerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de faptuitor; h) a fost retrasa plingerea prealabila ori părţile s-au impacat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plingerii sau impacare părţilor inlatura raspunderea penala; i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;i^1) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege; j) exista autoritatea de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridica. (2) În cazul prevăzut la lit. f), actiunea poate fi pusa în miscarea ulterior în condiţii legale.-------------Lit. i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 10 a fost modificata de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmaririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. + Articolul 11Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza; c) încetarea urmaririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h), i^1) şi j), când exista invinuit sau inculpat în cauza.2. În cursul judecatii instanţa pronunţă: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j).--------------Lit. c) a pct. 1 al art. 11 a fost modificata de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea altor organe decit cele judiciare + Articolul 12În cazurile aratate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanţa de judecată care pronunţă achitarea, dacă apreciaza ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decit cele prevăzute de legea penala, sesizeaza organul competent.Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire + Articolul 13 (1) În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum şi în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. (2) Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă achitarea. (3) Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmaririi penale, cu excepţia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.-------------Denumirea marginala şi alin. (1) şi (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Actiunea civilaObiectul şi exercitarea actiunii civile + Articolul 14 (1) Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. (2) Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. (3) Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile: a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori parţială a unui inscris şi prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri banesti, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta. (4) De asemenea, se acordă despăgubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila. (5) Actiunea civila poate avea ca obiect şi tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.-------------Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Constituirea ca parte civila + Articolul 15 (1) Persoana vatamata se poate constitui parte civila în contra invinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente. (2) Constituirea ca parte civila se poate face în cursul urmaririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (3) Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vatamata în aceeasi cauza. (4) Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.Partea responsabila civilmente + Articolul 16 (1) Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmaririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (2) Persoana responsabila civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanţa, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei. (3) Partea responsabila civilmente are, în ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.Exercitarea din oficiu a actiunii civile + Articolul 17 (1) Actiunea civila se porneste şi se exercită şi din oficiu, când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. (2) În acest scop, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată va cere persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi incuviinteaza actele, să prezinte situaţia cu privire la intinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. (3) Instanţa este obligata să se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vatamata nu este constituita parte civila.-------------Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.-------------A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.Susţinerea actiunii civile de către procuror + Articolul 18 (1) Procurorul poate sustine în faţa instanţei actiunea civila pornita de persoana vatamata. (2) Când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituita parte civila.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.-------------A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.Actiunea adresata instanţei civile + Articolul 19 (1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila în procesul penal poate introduce la instanţa civila actiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infractiune. (2) Judecata în faţa instanţei civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. (3) De asemenea, poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanţa civila se suspenda. (4) Persoana vatamata care a pornit actiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, dacă punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Parasirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronuntat o hotărâre chiar nedefinitiva.-------------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile + Articolul 20 (1) Persoana vatamata constituita parte civila în procesul penal poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penala, prin hotărârea rămasă definitivă, a lasat nesolutionata actiunea civila. (2) În cazurile în care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi ceruta pe calea unei acţiuni la instanţa civila. (3) De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanţa civila pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au nascut ori s-au descoperit după pronuntarea hotărârii penale de prima instanţa.-------------Alin. (2) şi (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Exercitarea actiunii civile de către sau faţă de succesori + Articolul 21 (1) Actiunea civila ramine în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducindu-se în cauza mostenitorii acesteia. (2) Dacă una dintre părţi este o persoană juridica, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauza succesorii în drepturi, iar în caz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.--------------Alin. (2) al art. 21 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile şi penal + Articolul 22 (1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. (2) Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penala şi a instanţei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. + Secţiunea III Părţile în procesul penalInculpatul + Articolul 23Persoana împotriva careia s-a pus în miscare actiunea penala este parte în procesul penal şi se numeste inculpat.Alte părţi în procesul penal + Articolul 24 (1) Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, dacă participa în procesul penal, se numeste parte vatamata. (2) Persoana vatamata care exercită actiunea civila în cadrul procesului penal se numeste parte civila. (3) Persoana chemata în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente. + Titlul II COMPETENTA + Capitolul I FELURILE COMPETENTEI + Secţiunea I Competenţa după materie şi după calitatea persoaneiCompetenţa judecatoriei + Articolul 25 (1) Judecatoria judeca în prima instanţa toate infractiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante. (2) Judecatoria solutioneaza şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului militar + Articolul 26Tribunalul militar:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infractiuni savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instante; b) abrogata;2. judeca şi solutioneaza şi alte cauze anume prevăzute de lege.-------------Art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a pct. 1 al art. 26 a fost abrogata de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului + Articolul 27Tribunalul:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279^1, art. 312 şi art. 317, precum şi infractiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive; b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) abrogata; d) infractiunea de spalare a banilor, precum şi infractiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri; e) infractiunea de bancruta frauduloasa, dacă fapta priveste sistemul bancar;e^1) infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuala şi industriala; f) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii în prima instanţa;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii în cazurile anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între judecatoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-----------Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 22 noiembrie 2000.Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de Legea nr. 456/2001 publicată în M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificari şi completari a ORDONANTEI DE URGENTA. nr. 207/2000.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.*)*) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica art. 27, pct. 1, lit. a) din Codul de procedură penala a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.Pct. 4 al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificata prin articolul 1 punctul 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. e^1) de la pct. 1 al art. 27 a fost introdusa de art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.179 din 28 decembrie 2005.Lit. a) şi b) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 27 a fost abrogata de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 27 au fost modificate de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului militar teritorial + Articolul 28Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e^1), savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv; b) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.--------------Art. 28 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28 a fost modificata de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 28 au fost modificate de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa Curtii de Apel + Articolul 28^1Curtea de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi infractiunile privind siguranţa naţionala a României prevăzute în legi speciale;a^1) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 253^1, art. 273-276 când s-a produs o catastrofa de cale ferata şi art. 356-361; b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instante, precum şi de avocati, notari publici, executori judecătorești şi de controlorii financiari ai Curtii de Conturi; c) abrogata; d) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa; e) abrogata; f) abrogata.2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate în prima instanţa de tribunale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecatorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecatorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curtii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate în strainatate.----------Lit. e) a pct. 1 al articolului 28^1 a fost introdusa prin art. 55 din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001*), publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 18 iunie 2001.*) Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. f) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001**) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2002.**) LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. e) şi f) ale art. 28^1 au fost abrogate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 5 al art. 28^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusa de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost abrogata de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de articolul unic din LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 2 aprilie 2007. + Articolul 28^2Curtea Militara de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, savarsite de militari; b) infractiunile savirsite de judecatorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe linga aceste instante; c) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare teritoriale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.------------Lit. a) a pct. 1 al art. 28^2 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie + Articolul 29Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile savirsite de senatori şi deputati; b) infractiunile savirsite de membrii Guvernului; c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Curtii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali şi chestori; e) infractiunile savirsite de sefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;e^1) infractiunile savarsite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii; f) infractiunile savarsite de judecatorii şi magistratii asistenti de la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, de judecatorii de la curtile de apel şi Curtea Militara de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instante şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de recurs, judeca: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege.3. judeca recursurile în interesul legii;4. abrogat;5. solutioneaza: a) conflictele de competenţa în cazurile în care Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie este instanţa superioara comuna; b) cazurile în care cursul justiţiei este intrerupt; c) cererile de stramutare; d) alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Lit. c), d) şi f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 29 a fost modificata de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e^1) a pct. 1 al art. 29 a fost introdusa de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Competenţa teritorialaCompetenţa pentru infractiunile savirsite în tara + Articolul 30 (1) Competenţa după teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost savirsita infractiunea; b) locul unde a fost prins faptuitorul; c) locul unde locuieste faptuitorul; d) locul unde locuieste persoana vatamata. (2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, în a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala. (3) Când urmarirea penala se efectueaza de către Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curtile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu imprejurarile cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal. (4) Prin "locul savirsirii infractiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.-----------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa pentru infractiunile savirsite în strainatate + Articolul 31 (1) Infractiunile savarsite în afara teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instantele civile sau militare în a caror circumscriptie îşi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieste în România, iar fapta este de competenţa judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (2) Infractiunea savirsita pe o nava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul port român în care ancoreaza nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (3) Infractiunea savirsita pe o aeronava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român. (4) Dacă nava nu ancoreaza într-un port român sau dacă aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenţa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.------------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitateReunirea cauzelor + Articolul 32În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanţa, dacă are loc în acelasi timp pentru toate faptele şi pentru toţi faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanţa.Cazurile de indivizibilitate + Articolul 33Este indivizibilitate: a) când la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane; b) când doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act; c) în cazul infractiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singura infractiune.Cazurile de conexitate + Articolul 34Este conexitate: a) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelasi timp şi în acelasi loc; b) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite în timp ori în loc diferit, după o prealabila înţelegere între infractori; c) când o infractiune este savirsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a făptuitorului altei infractiuni; d) când între doua sau mai multe infractiuni exista legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiţiei.Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate + Articolul 35 (1) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi faptuitorii revine instanţei mai intii sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instante de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. (2) Dacă dintre instante una este civila, iar alta militara, competenţa revine instanţei civile. (3) Dacă instanţa militara este superioara în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militara. (4) Competenţa de a judeca cauzele reunite rămâne dobandita instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenţa acestei instante s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. (5) Tainuirea, favorizarea infractorului şi nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenţa instanţei care judeca infractiunea la care acestea se referă, iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instante de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.-----------Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3), (4) şi (5) ale art. 35 au fost modificate de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Instanţa competenţa a hotari reunirea cauzelor + Articolul 36 (1) Reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa careia îi revine competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35. (2) În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa militara, care trimite dosarul instanţei civile careia îi revine competenţa.-------------Alin. (2) al art. 36 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cazuri speciale + Articolul 37 (1) În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în faţa primei instante de judecată, chiar după desfiintarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs. (2) Cauzele se reunesc şi la instantele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelasi grad, dacă se afla în acelasi stadiu de judecată. (3) În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite intotdeauna.Disjungerea + Articolul 38În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni să se faca separat. + Secţiunea IV Dispozitii comuneExcepţii de necompetenta + Articolul 39 (1) Excepţia de necompetenta materiala şi cea de necompetenta după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronuntarea hotărârii definitive. (2) Excepţia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instante de judecată. (3) Excepţiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse în discutia părţilor din oficiu.Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului + Articolul 40 (1) Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în prima instanţa. (2) Dobandirea calităţii după savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu excepţia infracţiunilor savarsite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.------------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.-------------A se vedea şi DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 67 din 13 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 21 martie 2003.Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificarii + Articolul 41 (1) Instanţa sesizata cu judecarea unei infractiuni ramine competenţa a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătorești, ca infractiunea este de competenţa instanţei inferioare. (2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.Declinarea de competenţa + Articolul 42 (1) Instanţa de judecată care îşi declina competenţa trimite dosarul instanţei de judecată aratata ca fiind competenţa prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinata de competenţa materiala sau după calitatea persoanei, instanţa careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite şi poate menţine masurile dispuse de instanţa desesizata. (3) În cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. (4) Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului şi nici recursului.Conflictul de competenţa + Articolul 43 (1) Când doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori îşi declina competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara comuna. (2) Când conflictul de competenţa se iveste între o instanţa civila şi una militara, solutionarea conflictului este de competenţa Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie. (3) Instanţa ierarhic superioara comuna este sesizata în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urma competenţa, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urma competenţa. (4) În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părţi. (5) Până la solutionarea conflictului pozitiv de competenţa judecata se suspenda. (6) Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competenţa cea din urma ia masurile şi efectueaza actele ce reclama urgenta. (7) Instanţa ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenţa cu citarea părţilor. (8) Când instanţa sesizata cu solutionarea conflictului de competenţa constata ca acea cauza este de competenţa altei instante decit cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţa superioara comuna trimite dosarul instanţei superioare comune. (9) Instanţa careia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătorești, se constată că fapta constituie o infractiune data prin lege în competenţa altei instante. (10) Instanţa careia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 42 alin. 2.Chestiuni prealabile + Articolul 44 (1) Instanţa penala este competenţa sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instante. (2) Chestiunea prealabila se judeca de către instanţa penala, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi aparţine acea chestiune. (3) Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabila în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.Dispozitii care se aplică la urmarirea penala + Articolul 45 (1) Dispozitiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmaririi penale.(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în faza de urmărire penala.(1^2) Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa. (2) Când nici unul din locurile aratate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penala care a fost mai intii sesizat. (3) În caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste în ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1. (4) Dacă în raport cu vreunul din criteriile aratate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penala, competenţa revine organului care a fost mai intii sesizat. (5) Urmarirea penala a infracţiunilor savirsite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectueaza de către organul de urmărire penala din circumscripţia instanţei competente sa judece cauza. (6) Conflictul de competenţa între doi sau mai mulţi procurori se rezolva de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveste între doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenţa se stabileste de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penala a acestor organe.-----------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 45 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II INCOMPATIBILITATEA ŞI STRAMUTAREA + Secţiunea I IncompatibilitateaRudenia între judecatori + Articolul 46Judecatorii care sunt soti, rude sau afini între ei, până la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecată.------------Art. 46 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Judecator care s-a pronuntat anterior + Articolul 47 (1) Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiintarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. (2) De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care şi-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data în acea cauza.------------Alin. (1) al art. 47 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte cauze de incompatibilitate + Articolul 48 (1) Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: a) a pus în miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea în judecata ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive în cursul urmaririi penale; b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din părţi; c) a fost expert sau martor; d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă, el, sotul sau vreo ruda apropiata. e) sotul, ruda sau afinul sau, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, în cursul urmaririi penale; f) este sot, ruda sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre părţi sau cu avocatul ori mandatarul acesteia; g) exista dusmanie între el, sotul sau una dintre rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv şi una dintre părţi, sotul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv; h) este tutore sau curator al uneia dintre părţi; i) a primit liberalitati de la una dintre părţi, avocatul sau mandatarul acesteia. (2) Judecatorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în caile de atac, atunci când sotul, ruda ori afinul sau până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.------------Lit. a) a art. 48 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificata prin art. 1, pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificata de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e)-i) ale art. 48 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent şi a grefierului + Articolul 49 (1) Dispozitiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de sedinta, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată. (2) Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala, magistratului-asistent şi grefierului de sedinta. (3) Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în caile de atac. (4) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusa de instanţa.-------------Denumirea marginala a art. 49 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) - (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) şi (4) ale art. 49 au fost modificate de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Abtinerea + Articolul 50 (1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, după caz, presedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii. (2) Declaratia de abtinere se face de îndată ce persoana obligata la aceasta a luat cunoştinţa de existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea + Articolul 51 (1) În cazul în care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate. (2) Recuzarea se formuleaza oral sau în scris, cu aratarea pentru fiecare persoana în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzarii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecatori care compun completul de judecată. (3) Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul în faţa caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat. (4) Completul în faţa caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunţă asupra masurilor preventive.-------------Alin. (2) al art. 51 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) şi (4) ale art. 51 au fost introduse de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de solutionare în cursul judecatii + Articolul 52 (1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, în sedinta secreta, fără participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat. (2) Examinarea declaraţiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere. (3) Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. (4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce măsura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. (5) Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu se poate alcatui completul potrivit alin. 1, abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara. În cazul în care găseşte intemeiata abtinerea sau recuzarea şi, din cauza abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecată la instanţa competenţa sa solutioneze cauza, instanţa ierarhic superioara desemneaza pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa careia s-a formulat abtinerea sau recuzarea.(5^1) Este inadmisibila recuzarea judecatorului chemat sa decida asupra recuzarii. (6) Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac. (7) Abrogat.-----------Alin. (1) şi (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.Alin. (5) şi (5^1) ale art. 52 au fost modificate de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de solutionare în cursul urmaririi penale + Articolul 53 (1) În cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior. (2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze împreună cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a intrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţa. (4) Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza în acelasi termen şi în aceleasi condiţii de procurorul ierarhic superior. (5) Abtinerea se solutioneaza potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Incompatibilitatea expertului şi interpretului + Articolul 54 (1) Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului. (2) Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor în aceeasi cauza. Calitatea de martor are intiietate. (3) Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare. + Secţiunea II Stramutarea judecarii cauzei penaleTemeiul stramutarii + Articolul 55 (1) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie stramuta judecarea unei cauze de la instanţa competenţa la o alta instanţa egala în grad, în cazul în care imparţialitatea judecatorilor ar putea fi ştirbită datorita imprejurarilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o ruda sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei. (2) În cursul judecatii stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justiţiei.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 55 au fost modificate de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cererea şi efectele ei + Articolul 56 (1) Cererea de stramutare se adreseaza Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie şi trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere stramutarea. (2) În cerere se face menţiune dacă în cauza se gasesc arestati. (3) Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa numai de către completul de judecată investit cu judecarea cererii de stramutare. (4) Abrogat.------------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 56 a fost abrogat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.------------A se vedea şi DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 82 din 8 martie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 4 iunie 2001.Procedura de informare + Articolul 57 (1) Preşedintele Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie cere, pentru lamurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicindu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. (2) Când Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioara, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei. (3) În cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informaţii este facultativa.Instiintarea părţilor + Articolul 58 (1) Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru incunostintarea părţilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu menţiunea ca părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii. (2) În informaţiile trimise Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se face menţiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasindu-se şi dovezile de comunicare a acestora. (3) Când în cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, preşedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.Examinarea cererii + Articolul 59 (1) Examinarea cererii de stramutare se face în sedinta publică. (2) Când părţile se infatiseaza, se asculta şi concluziile acestora.--------------Alin. (1) al art. 59 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Solutionarea cererii + Articolul 60 (1) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivata, admiterea sau respingerea cererii. (2) În cazul în care găseşte cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarind totodata în ce măsura actele indeplinite în faţa instanţei de la care s-a stramutat cauza se mentin. (3) Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare. (4) Dacă instanţa la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare. (5) Incheierea prin care Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie dispune asupra stramutarii nu este supusă niciunei cai de atac.--------------Alin. (1) al art. 60 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 60 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Repetarea cererii + Articolul 61Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afară de cazul când noua cerere se intemeiaza pe împrejurări necunoscute Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie la solutionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta.Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei + Articolul 61^1 (1) Procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala poate cere Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie sa desemneze o instanţa egala în grad cu cea careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) Dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2 şi art. 61 se aplică în mod corespunzător. (3) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie solutioneaza cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (4) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instante egale în grad cu cea careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul. (5) Incheierea prin care Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie solutioneaza cererea nu este supusă niciunei cai de atac.----------------Art. 61^1 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Titlul III PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBA + Capitolul I DISPOZITII GENERALELamurirea cauzei prin probe + Articolul 62În vederea aflarii adevarului, organul de urmărire penala şi instanţa de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.Probele şi aprecierea lor + Articolul 63 (1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o şi la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. (2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.------------Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.------------A se vedea şi DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 171 din 23 mai 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 16 iulie 2001.Mijloacele de proba + Articolul 64 (1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale şi expertizele. (2) Mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.------------Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina administrarii probelor + Articolul 65 (1) Sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala şi instanţei de judecată. (2) La cererea organului de urmărire penala ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata să le aduca la cunoştinţa sau să le infatiseze.Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor + Articolul 66 (1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedeasca nevinovatia. (2) În cazul când exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.------------Denumirea marginala şi alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Concludenta şi utilitatea probei + Articolul 67 (1) În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor. (2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, dacă proba este concludenta şi utila. (3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.Interzicerea mijloacelor de constringere + Articolul 68 (1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constringere, precum şi promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obtine probe. (2) De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue savirsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe.Indicii temeinice + Articolul 68^1Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea rezonabila ca persoana faţă de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmărire penala a savarsit fapta.----------------Art. 68^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II MIJLOACELE DE PROBA + Secţiunea I Declaratiile invinuitului sau ale inculpatuluiDeclaratiile invinuitului sau ale inculpatului + Articolul 69Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Intrebari şi lamuriri prealabile + Articolul 70 (1) Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data şi locul nasterii, numele şi prenumele parintilor, cetatenie, studii, situaţia militara, loc de muncă, ocupatie, adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale. (2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a avea un aparator, precum şi dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se totodata atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune în vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta şi la invinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. (3) Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmărire penala, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce. (4) Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţa şi obligaţia sa anunte în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 70 au fost modificate de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 70 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Modul de ascultare + Articolul 71 (1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmaririi penale, dacă sunt mai mulţi invinuiti sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie de faţa ceilalti. (2) Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie în cauza. (3) Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza. (4) Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai înainte, însă se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.Condiţii ale ascultarii invinuitului sau inculpatului + Articolul 71^1Dacă, în timpul ascultarii invinuitului sau inculpatului, acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţa în pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viaţa invinuitului sau inculpatului nu este în pericol.--------------Art. 71^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Intrebari cu privire la fapta + Articolul 72 (1) După ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei şi la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propuna. (2) În cursul judecatii dispozitiile art. 323 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.--------------Alin. (2) al art. 72 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Consemnarea declaratiilor + Articolul 73 (1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii şi ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citeasca. Când este de acord cu conţinutul ei, o semneaza pe fiecare pagina şi la sfârşit. (2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaratia scrisa. (3) Declaratia scrisa este semnata şi de organul de urmărire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret. (4) Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizări, acestea se consemneaza şi se semneaza în condiţiile aratate în prezentul articol.------------Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla + Articolul 74Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.------------Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Declaratiile părţii vatamate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmenteDeclaratiile celorlalte părţi din proces + Articolul 75Declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Explicatii prealabile + Articolul 76 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum şi persoana civilmente responsabila. (2) Înainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vatamata, iar dacă a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaratia de participare în proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face în tot cursul urmaririi penale, iar în faţa primei instante de judecată, până la citirea actului de sesizare.------------Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 77Ascultarea părţii vatamate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător.Modalităţi speciale de ascultare a părţii vatamate şi a părţii civile + Articolul 77^1 (1) În cazul în care poate fi periclitata viaţa, integritatea corporala sau libertatea părţii vatamate ori a părţii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca aceasta să fie ascultata fără a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza urmarirea penala sau, după caz, în locul în care se desfăşoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a părţii vatamate ori a părţii civile ascultate în condiţiile prevăzute în alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor, care are obligaţia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aduca la cunoştinţa părţii vatamate sau a părţii civile dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor. (3) Partea vatamata sau partea civila poate fi ascultata prin intermediul unei retele video şi audio. (4) În cursul judecatii, părţile şi aparatorii acestora pot adresa intrebari, în mod nemijlocit, părţii vatamate sau părţii civile ascultate în condiţiile alin. 1-3. Intrebarile se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile şi concludente judecarii cauzei. (5) Declaratia părţii vatamate sau a părţii civile, ascultata în condiţiile aratate în alin. 1-3, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata sau partea civila ascultata, precum şi de consilierul de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunandu-se la dosarul cauzei. (6) Suportul pe care a fost înregistrată declaratia părţii vatamate sau a părţii civile, în original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, după caz, al instanţei de judecată, se păstrează la sediul acestora. (7) Dispozitiile art. 75-77 şi ale art. 86^5 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 77^1 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Declaratiile martorilorMartorul + Articolul 78Persoana care are cunoştinţa despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional + Articolul 79 (1) Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele şi imprejurarile de care a luat cunoştinţa în exercitiul profesiei, fără incuviintarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligata a pastra secretul. (2) Calitatea de martor are intiietate faţă de calitatea de aparator, cu privire la faptele şi imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre părţi.Ascultarea sotului şi a rudelor apropiate + Articolul 80 (1) Sotul şi rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori. (2) Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor aratate în alineatul precedent, de îndată ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.Martor minor + Articolul 81Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia îi este încredinţat minorul spre crestere şi educare.Persoana vatamata + Articolul 82Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, dacă nu este constituita parte civila sau nu participa în proces ca parte vatamata.Obligaţia de prezentare + Articolul 83Persoana chemata ca martor este obligata să se infatiseze la locul, ziua şi ora aratate în citatie şi are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.Intrebari prealabile + Articolul 84 (1) Martorul este intrebat mai intii despre nume, prenume, etate, adresa şi ocupatie. (2) În caz de indoiala asupra identităţii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba. (3) Martorul va fi apoi intrebat dacă este sot sau ruda a vreuneia dintre părţi şi în ce raporturi se afla cu acestea, precum şi dacă a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.Juramintul martorului + Articolul 85 (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramint: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!". (2) În timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie. (3) Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit credintei religioase a martorului. (4) Martorului de alta religie decit cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramint: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". (5) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramintul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". (6) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor. (7) După depunerea juramintului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savirseste infractiunea de marturie mincinoasa. (8) Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa. (9) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.Modul şi limitele ascultarii martorului + Articolul 86 (1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea. (2) După ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele şi imprejurarile care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate. (3) Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.Protectia datelor de identificare a martorului + Articolul 86^1 (1) Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza să apară în faţa organului judiciar. (2) Aceasta măsura poate fi dispusa de către procuror în cursul urmaririi penale, iar în cursul judecatii de instanţa, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite. (3) Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza într-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura. (4) Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidentialitate. (5) În toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protecţie a martorului. (6) Declaratiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaratia martorului, consemnata în cursul judecatii şi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. (7) Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire. (8) Dispozitiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi expertilor.------------Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modalităţi speciale de ascultare a martorul + Articolul 86^2 (1) În situaţiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penala ori în sala în care se desfăşoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor, care are obligaţia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aduca la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor. (3) Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poata fi recunoscut.(3^1) În cazul judecatii, părţile şi aparatorii acestora pot adresa intrebari, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Intrebarile se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile şi concludente judecarii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului. (4) Declaratia martorului ascultat, în condiţiile aratate în alin. 1-3^1, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisa. (5) În cursul urmaririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaratia martorului şi acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penala şi se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. (6) În cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaratia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa careia s-a facut declaratia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care contine inregistrarile efectuate în cursul urmaririi penale va fi inaintat la terminarea urmaririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi pastrat în aceleasi condiţii. (8) Dispozitiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^1) al art. 86^2 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) şi (7) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor + Articolul 86^3Abrogat.-----------Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 86^3 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze + Articolul 86^4În cauzele privind infractiunile de violenta între membrii aceleiasi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în sedinta de judecată, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.-----------Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Protejarea deplasarilor martorului + Articolul 86^5 (1) Procurorul care efectueaza sau supraveghează cercetarea penala ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporara supravegheata, precum şi sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instanţei şi inapoi la domiciliu sau la reşedinţa. (2) Masurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a incetat.------------Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV ConfruntareaObiectul confruntarii + Articolul 87Când se constată că exista contraziceri între declaratiile persoanelor ascultate în aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lamurirea cauzei.Procedura confruntarii + Articolul 88 (1) Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi imprejurarile în privinta cărora declaratiile date anterior se contrazic. (2) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate incuviinta ca persoanele confruntate să-şi puna reciproc intrebari. (3) Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza în proces-verbal. + Secţiunea V InscrisurileMijloacele de proba scrise + Articolul 89Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conţinutul lor se arata fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevarului. + Articolul 89^1Formularele în care urmeaza să se consemneze orice declaratie, în faza de urmărire penala, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.-----------Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal ca mijloc de proba + Articolul 90 (1) Procesele-verbale incheiate de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată sunt mijloace de proba. (2) De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale şi actele de constatare, incheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.Cuprinsul şi forma procesului-verbal + Articolul 91 (1) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) data şi locul unde este incheiat, ora la care a inceput şi ora la care s-a terminat incheierea procesului-verbal; b) numele, prenumele şi calitatea celui care îl incheie; c) numele, prenumele, ocupatia şi adresa martorilor asistenti, când exista; d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum şi a masurilor luate; e) numele, prenumele, ocupatia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiectiile şi explicatiile acestora; f) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina şi la sfirsit de cel care îl incheie, precum şi de persoanele aratate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune despre aceasta.-------------Lit. a) a alin. (1) al art. 91 a fost modificata de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea V^1 Interceptarile şi inregistrarile audio sau video------------Secţiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare + Articolul 91^1 (1) Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea şi inregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata. (2) Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra sigurantei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sanctionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unor alte infractiuni grave ori al infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispozitiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (3) Autorizatia se da pentru durata necesară interceptarii şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. În lipsa presedintelui instanţei autorizatia se da de către judecatorul desemnat de acesta. (4) Autorizatia poate fi reinnoita, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleasi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depăşi 30 de zile. (5) Durata totala a interceptarilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana şi aceeasi fapta, nu poate depăşi 120 de zile. (6) Inregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezinta sau o asista în proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau savarsirea de către avocat a unei infractiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 şi 2. (7) Procurorul dispune încetarea imediata a interceptarilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizatiei dacă nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre această instanţă care a emis autorizatia. (8) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii şi înregistrării convorbirilor ori comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetării. (9) Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicarilor se face prin încheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi inregistrarea.-------------Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 91^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Organele care efectueaza interceptarea şi inregistrarea + Articolul 91^2 (1) Procurorul procedeaza personal la interceptarile şi inregistrarile prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa pastreze secretul operaţiunii efectuate, incalcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal. (2) În caz de urgenta, când intarzierea obtinerii autorizarii prevăzute în art. 91^1 alin. 1, 2 şi 8 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penala, procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivata, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1^1, interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durată de cel mult 48 de ore. (3) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 2, procurorul prezinta ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptarile şi inregistrarile efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, în vederea confirmarii. Judecatorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonantei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivata data în camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3 şi 8. Dacă judecatorul nu confirma ordonanţa procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptarilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instanţei. (4) Convorbirile sau comunicarile interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, şi pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal. (5) Convorbirile sau comunicarile interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în alta cauza penala dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevăzute la art. 91^1 alin. 1 şi 2.-------------Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3) şi (4) ale art. 91^2 au fost modificate de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 91^2 a fost introdus de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Certificarea înregistrărilor + Articolul 91^3 (1) Convorbirile sau comunicarile interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, în care se menţionează autorizatia data pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecarei convorbiri ori comunicari în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea. (2) Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala în cauza. Dacă savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondentele în alta limba decat cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. (3) La procesul-verbal se ataseaza, în plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanţei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei. (4) La prezentarea materialului de urmărire penala, procurorul este obligat să prezinte invinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi să asigure, la cerere, ascultarea acestora. (5) Dacă în cauza s-a dispus o solutie de netrimitere în judecata, procurorul este obligat sa instiinteze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicari au fost interceptate şi înregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, şi se păstrează până la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se distrug, incheindu-se proces-verbal în acest sens. (6) După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat în cazul reluării cercetarilor sau în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5 şi numai de către procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, iar în alte cazuri numai cu autorizarea judecatorului. (7) Dacă în cauza instanţa a pronuntat o hotărâre de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original şi copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5, cu incuviintarea prealabila a presedintelui instanţei.------------Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte înregistrări + Articolul 91^4Dispozitiile art. 91^1-91^3 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.------------Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^4 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Inregistrarile de imagini + Articolul 91^5Dispozitiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisa, după caz.------------Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificarea mijloacelor de proba + Articolul 91^6 (1) Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu. (2) Inregistrarile prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de proba dacă nu sunt interzise de lege.------------Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^6 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea VI Martorii asistentiPrezenta martorilor asistenti + Articolul 92 (1) Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenti, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi. (2) Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza şi cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.Stabilirea identităţii martorilor asistenti + Articolul 93Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenti este obligat să constate şi sa consemneze în procesul-verbal pe care îl incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionind şi observatiile pe care acestia au fost invitati să le faca cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea operaţiilor la care asista. + Secţiunea VII Mijloacele materiale de probaObiectele ca mijloc de proba + Articolul 94Obiectele care conţin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.Corpuri delicte + Articolul 95Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infractiunii. + Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte şi inscrisuri. Efectuarea perchezitiilorRidicarea de obiecte şi inscrisuri + Articolul 96Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa ridice obiectele şi inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.Predarea obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 97 (1) Orice persoană fizica sau persoana juridica, în posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, la cererea acestora. (2) Dacă organul de urmărire penala sau instanţa de judecată apreciaza ca şi o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. (3) Dacă obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea şi predarea corespondentei şi a obiectelor + Articolul 98 (1) Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmaririi penale, sau din oficiu, în cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.(1^1) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt intrunite condiţiile aratate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.(1^2) Retinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă. (2) Corespondenta şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.-----------Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri + Articolul 99 (1) Dacă obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ridicarea silita. (2) În cursul judecatii dispoziţia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.Perchezitia + Articolul 100 (1) Când persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate în art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum şi ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia. (2) Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala. (3) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin încheiere motivata, în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecatii. În cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se dispune de judecatorul de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (4) Perchezitia domiciliara se dispune în cursul urmaririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.(4^1) În baza incheierii, judecatorul emite de îndată autorizatia de perchezitie, care trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei; b) data, ora şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizatia de perchezitie; d) perioada pentru care s-a emis autorizatia; e) locul unde urmeaza a se efectua perchezitia; f) numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa careia se efectueaza perchezitia; g) numele invinuitului sau inculpatului.(4^2) Autorizatia poate fi folosita o singură dată. (5) Perchezitia corporala sau asupra vehiculelor poate fi dispusa, după caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator. (6) Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa înainte de începerea urmaririi penale.------------Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 100 a fost modificat prin articolul 1 punctul 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4^1) şi (4^2) ale art. 100 au fost introduse de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 100 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Perchezitia domiciliara în cursul urmaririi penale + Articolul 101Perchezitia dispusa în cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, după caz, de lucrători operativi.------------Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Perchezitia domiciliara în cursul judecatii + Articolul 102 (1) Instanţa poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale. (2) În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o perchezitie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.Timpul de efectuare a perchezitiei + Articolul 103Ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infractiune flagranta sau când perchezitia urmeaza să se efectueze într-un local public. Perchezitia inceputa între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul noptii.------------Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura perchezitiei + Articolul 104 (1) Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizatia data de judecator. (2) Ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exercitiu. (3) Aceste operaţiuni se efectueaza de organul judiciar în prezenta unor martori asistenti. (4) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exercitiu. (5) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricăror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la perchezitie.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 104 a fost modificat prin articolul 1 punctul 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (5) al art. 104 a fost introdus de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Efectuarea perchezitiei domiciliare + Articolul 105 (1) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschidă incaperile sau alte mijloace de pastrare în care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta. (2) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi inscrisurilor care au legătură cu fapta savirsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna. (3) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi imprejurarile din viaţa personala a celui la care se efectueaza perchezitia şi care nu au legătură cu cauza, sa nu devina publice.Efectuarea perchezitiei corporale + Articolul 106 (1) Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ. (2) Perchezitia corporala se face numai de o persoană de acelasi sex cu cea perchezitionata.Identificarea şi pastrarea obiectelor + Articolul 107 (1) Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asista, pentru a fi recunoscute şi a fi insemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza şi se sigileaza. (2) Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cit posibil laolalta, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza şi se lasă în pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode. (4) Probele pentru analiza se iau cel puţin în dublu şi se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate în art. 108 alin. final.Procesul-verbal de perchezitie şi de ridicare a obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 108 (1) Despre efectuarea perchezitiei şi ridicarea de obiecte şi inscrisuri se întocmeşte proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menţiunile prevăzute în art. 91, şi urmatoarele menţiuni: locul, timpul şi condiţiile în care inscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute. (3) În procesul-verbal se face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lasate în pastrare. (4) Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele şi inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.Măsuri privind obiectele ridicate + Articolul 109 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, atasate la dosar sau pastrate în alt mod. (2) Obiectele şi inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizeaza şi se ataseaza la dosar. (3) Până la solutionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul. (4) Obiectele şi inscrisurile predate sau ridicate în urma perchezitiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia îi apartin, chiar înainte de solutionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevarului. Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata să le pastreze până la solutionarea definitivă a cauzei.Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate + Articolul 110Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea aratate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispoziţiilor acelui articol.Dispozitii speciale privind unitatile publice şi alte persoane juridice + Articolul 111Dispozitiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridica, dispozitii care se completeaza după cum urmeaza: a) organul judiciar se legitimeaza şi, după caz, infatiseaza reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data; b) ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia se efectueaza în prezenta reprezentantului unităţii; c) atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unităţii; d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităţii.-------------Denumirea marginala, partea introductiva şi litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IX Constatarea tehnico-stiintifica şi constatarea medico-legalaFolosirea unor specialisti + Articolul 112 (1) Când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penala poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice. (2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe linga institutia de care aparţine organul de urmărire penala. Ea poate fi efectuata şi de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.Obiectul şi materialul constatarii tehnico-stiintifice + Articolul 113 (1) Organul de urmărire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmeaza a fi efectuata lucrarea. (2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate insusi atribuţii de organ de urmărire penala sau de organ de control. (3) Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteste ca materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penala, în vederea completarii lor.Constatarea medico-legala + Articolul 114 (1) În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmărire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale şi cere organului medico-legal, caruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze aceasta constatare. (2) Exhumarea în vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala + Articolul 115 (1) Operaţiile şi concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza într-un raport. (2) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi, dacă apreciaza ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize. (3) Când refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completarii sau refacerii lui. + Secţiunea X ExpertizeleOrdonarea efectuării expertizei + Articolul 116Când pentru lamurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.Expertiza obligatorie + Articolul 117 (1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are indoiala asupra stării psihice a invinuitului sau inculpatului. (2) Expertiza în aceste cazuri se efectueaza în institutii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie şi se aduce la indeplinire, în caz de opunere, de organele de politie. (3) De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Procedura expertizei + Articolul 118 (1) Expertiza se efectueaza potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplică în mod corespunzător. (2) Expertul este numit de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2. (3) Fiecare dintre părţi are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.Experti oficiali + Articolul 119 (1) Dacă exista experti medico-legali sau experti oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decit dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta. (2) Când expertiza urmeaza să fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei. (3) Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-şi dea parerea şi specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.Lamuriri date expertului şi părţilor + Articolul 120 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penala sau de instanţa. (2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi intrebarile la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari şi ca pot cere modificarea sau completarea lor. (3) Părţile mai sunt încunoştinţate ca au dreptul sa ceara numirea şi a cite unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (4) După examinarea obiectiilor şi cererilor facute de părţi şi expert, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintindu -l totodata dacă la efectuarea acesteia urmeaza sa participe părţile. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile expertului + Articolul 121 (1) Expertul are dreptul sa ia cunoştinţa de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmărire. (2) Expertul poate cere lamuriri organului de urmărire penala sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei. (3) Părţile, cu incuviintarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicatiile necesare.Raportul de expertiza + Articolul 122 (1) După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris. (2) Când sunt mai mulţi experti se întocmeşte un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau intr-o anexa. (3) Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penala sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei.Conţinutul raportului + Articolul 123Raportul de expertiza cuprinde: a) partea introductiva, în care se arata organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuata, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia şi intrebarile la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicatii în cursul expertizei; b) descrierea în amanunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile părţilor, precum şi analiza acestor obiectii ori explicatii în lumina celor constatate de expert; c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse şi parerea expertului asupra obiectului expertizei.Suplimentul de expertiza + Articolul 124 (1) Când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelasi expert, fie de către altul. (2) De asemenea, când se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor. (3) Lamuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.Efectuarea unei noi expertize + Articolul 125Dacă organul de urmarirea penala sau instanţa de judecată are indoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.Lamuriri cerute la institutul de emisiune + Articolul 126În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate cere lamuriri institutului de emisiune.Prezentarea scriptelor de comparatie + Articolul 127 (1) În cauzele privind infractiuni de fals în inscrisuri, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie. (2) Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera. (3) Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată îi pune în vedere să le prezinte. (4) Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penala sau de preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezinta. (5) Organul de urmărire penala ori instanţa de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face. (6) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face menţiune în procesul-verbal. + Secţiunea XI Folosirea interpreţilorCazurile şi procedura de folosire a interpreţilor + Articolul 128 (1) Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmeaza să fie ascultata nu cunoaste limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii. (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre inscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţa sunt redactate intr-o alta limba decit cea română. (3) Dispozitiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.------------Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea XII Cercetarea la faţa locului şi reconstituireaCercetarea la faţa locului + Articolul 129 (1) Cercetarea la faţa locului se efectueaza atunci când este necesar să se faca constatari cu privire la situaţia locului savirsirii infractiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infractiunii, să se stabileasca pozitia şi starea mijloacelor materiale de proba şi imprejurarile în care infractiunea a fost savirsita. (2) Organul de urmărire penala efectueaza cercetarea la faţa locului în prezenta martorilor asistenti, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faţa locului se face în prezenta părţilor, atunci când este necesar. Neprezentarea părţilor încunoştinţate nu împiedica efectuarea cercetării. (3) Când invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penala îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat şi îi asigura, la cerere, reprezentarea. (4) Instanţa de judecată efectueaza cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie. (5) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.Reconstituirea + Articolul 130 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în intregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost savirsita fapta. (2) Reconstituirea se face în prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Procesul-verbal de cercetare la faţa locului + Articolul 131 (1) Despre efectuarea cercetării la faţa locului se incheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor aratate în art. 91, descrierea amanuntita a situaţiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a pozitiei şi stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incit acestea să fie redate cu precizie şi pe cit posibil cu dimensiunile respective. (2) În caz de reconstituire a modului în care a fost savirsita fapta, se consemneaza amanuntit şi desfăşurarea reconstituirii. (3) În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza şi se anexeaza la procesul-verbal. + Secţiunea XIII Comisia rogatorie şi delegareaCondiţii pentru dispunerea comisiei rogatorii + Articolul 132 (1) Când un organ de urmărire penala sau instanţa de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la faţa locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze. (2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii. (3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.Conţinutul comisiei rogatorii + Articolul 133 (1) Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza să fie ascultata o persoană, se vor arata şi intrebarile ce trebuie să i se puna. (2) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care efectueaza comisia rogatorie poate pune şi alte intrebari, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultarii.Drepturile părţilor în cazul comisiei rogatorii + Articolul 134 (1) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa acesteia intrebari, care vor fi transmise instanţei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie. (2) Totodata, oricare dintre părţi poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii. (3) Când inculpatul este arestat, instanţa care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care îl va reprezenta.Delegarea + Articolul 135 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile aratate în art. 132, efectuarea unui act de procedura şi prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecată ierarhic inferioare. (2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare. + Titlul IV MASURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MASURI PROCESUALE + Capitolul I MASURILE PREVENTIVE + Secţiunea I Dispozitii generaleScopul şi categoriile masurilor preventive + Articolul 136 (1) În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viaţa sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre urmatoarele măsuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi tara; d) arestarea preventiva. (2) Scopul masurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. (3) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror. (4) Masurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, şi de instanţa de judecată, în cursul judecatii. (5) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luata de judecator. (6) Măsura arestarii preventive nu poate fi dispusa în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. (7) Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată. (8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.------------Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 136 a fost modificat de articolul 1 punctul 7 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 136 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventiva + Articolul 137 (1) Actul prin care se ia măsura preventiva trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea savarsita. (2) În cazul retinerii şi arestarii preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art. 148, precum şi temeiurile concrete din care rezultă existenta acestuia. (3) În cazul obligarii de a nu părăsi localitatea sau tara, actul prin care se ia această măsură trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea masurii.-------------Art. 137 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Aducerea la cunoştinţa a motivelor luării masurilor preventive şi a invinuirii + Articolul 137^1 (1) Persoanei reţinute sau arestate i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, în cel mai scurt termen. Invinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (2) Când se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre măsura luata, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal. (3) Cel retinut poate să ceara să fie incunostintat despre măsura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate în alin. 2. Atât cererea celui retinut, cat şi incunostintarea se consemneaza într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, îl informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut.------------Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de articolul 1 punctul 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 137^1 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive + Articolul 138 (1) Dacă organul de cercetare penala considera ca este cazul să se ia una dintre masurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), inainteaza în acest sens un referat motivat procurorului. (2) În cazul masurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunte în termen de 24 de ore. (3) În cazul masurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege, procedeaza, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.------------Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive + Articolul 139 (1) Măsura preventiva luata se inlocuieste cu alta măsura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. (2) Când măsura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, în cazul retinerii şi arestarii preventive, punerea în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (3) În cazul în care măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penala are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.(3^1) Când măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciaza ca informaţiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizeaza instanţa.(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de către aceasta, când constata el insusi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii.(3^3) Abrogat.(3^4) Abrogat.(3^5) Măsura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c). (4) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmeaza să-şi decline competenţa.------------Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^4) al art. 139 a fost modificat de articolul 1 punctul 9 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 139 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^3) al art. 139 a fost abrogat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^4) al art. 139 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Tratamentul medical sub paza permanenta + Articolul 139^1În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta în reteaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmaririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecatii.-------------Art. 139^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Încetarea de drept a masurilor preventive + Articolul 140 (1) Masurile preventive inceteaza de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive în acest termen; b) în caz de scoatere de sub urmărire, de incetare a urmarii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare. (2) Măsura arestarii preventive inceteaza de drept şi atunci când, înainte de pronuntarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmaririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege. (3) În cazurile aratate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul retinerii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penala, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administraţiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzand urmatoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonantei, ale incheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberarii.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 140 a fost modificat de articolul 1 punctul 10 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a alin. (1) al art. 140 a fost modificata de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Plangerea împotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind măsura retinerii + Articolul 140^1 (1) Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat măsura preventiva a retinerii se poate face plangere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penala, iar împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plangere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2. (2) Procurorul se pronunţă prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii. (3) Când considera ca măsura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei.------------Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plangerea împotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c) + Articolul 140^2 (1) Împotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu părăsi localitatea ori a masurii obligarii de a nu părăsi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere în termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa. (2) Plangerea se va solutiona în camera de consiliu. (3) Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plangerii. (4) Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie. (5) Dosarul va fi inaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza în termen de 3 zile. (6) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere. (7) Când considera ca măsura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanţa dispune revocarea ei. (8) Plangerea invinuitului sau inculpatului împotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare. (9) Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.------------Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de judecator în cursul urmaririi penale privind masurile preventive + Articolul 140^3 (1) Împotriva incheierii prin care judecatorul dispune, în timpul urmaririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, inlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum şi împotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care judecatorul respinge, în timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Abrogat. (3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei de recurs şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care invinuitul sau inculpatul se afla internat în spital şi, din cauza stării sănătăţii, nu poate fi adus în faţa judecatorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. (5) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza în termen de 48 de ore, în cazul arestarii invinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestarii inculpatului. (6) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere. (7) Când apreciaza ca măsura preventiva este nelegala sau nu este justificata, instanţa de recurs o revoca, dispunand, în cazul arestarii preventive, punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (8) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penala în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.------------Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 140^3 a fost introdus de de articolul 1 punctul 11 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 140^3 a fost abrogat de articolul 1 punctul 12 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (8) al art. 140^3 a fost modificat de articolul 1 punctul 13 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 140^3 a fost modificata de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (7), (8) şi (9) ale art. 140^3 au fost modificate de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de instanţa în cursul judecatii privind masurile preventive + Articolul 141 (1) Incheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, inlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive, precum şi împotriva incheierii prin care se dispune menţinerea arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanţa sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. (3) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare.------------Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Tinerea separata a unor categorii de infractori + Articolul 142În timpul retinerii şi arestarii, minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de barbati. + Secţiunea II RetinereaCondiţiile retinerii + Articolul 143 (1) Măsura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare penala faţă de invinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o faptă prevăzută de legea penala. (2) Organul de cercetare penala este obligat sa îl incunostinteze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii. (3) Procurorul sau organul de cercetare penala va aduce la cunoştinţa invinuitului sau inculpatului ca are dreptul să-şi angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa. (4) Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum şi în caz de infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevăzute de lege.-------------Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 143 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Durata retinerii + Articolul 144 (1) Măsura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi functionarea Politiei Române.(1^1) În situaţia în care retinerea se dispune după audierea invinuitului citat de către organul de urmărire penala, termenul de 24 de ore se calculeaza de la ora emiterii ordonantei. (2) În ordonanţa prin care s-a dispus retinerea trebuie să se mentioneze ziua şi ora la care retinerea a inceput, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care retinerea a incetat. (3) Când organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, inainteaza procurorului, în primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o dată cu incunostintarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146. (4) Când măsura retinerii este luata de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, procedeaza, în termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.-------------Alin. (1) şi (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 144 a fost introdus de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitateaConţinutul masurii + Articolul 145 (1) Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi localitatea în care locuieste, fără incuviintarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luata numai dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.(1^1) Pe durata masurii obligarii de a nu părăsi localitatea, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte urmatoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cate ori este chemat; b) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; c) sa nu îşi schimbe locuinta fără incuviintarea organului judiciar care a dispus măsura; d) sa nu detina, sa nu foloseasca şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(1^2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta. (2) În cursul urmaririi penale, durata masurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, fiecare prelungire neputand să depăşească 30 de zile. Dispozitiile art. 140^2 se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a masurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmaririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.(2^1) Copia ordonantei procurorului sau, după caz, a incheierii judecatorului ori a instanţei de judecată se comunică, în aceeasi zi, invinuitului sau inculpatului, secţiei de politie în a carei raza teritoriala locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontieră, precum şi altor institutii, în vederea asigurarii respectarii obligaţiilor care îi revin. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.(2^2) În cuprinsul ordonantei sau incheierii sunt menţionate expres oblibaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinta a masurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestarii preventive.(2^3) Dacă pe durata obligarii de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligaţii, fie inlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţa sau încheiere motivata. Dispozitiile alin. 2^1 şi alin. 2^2 se aplică în mod corespunzător. (3) În caz de încălcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligarii de a nu părăsi localitatea va fi inlocuita cu măsura arestarii preventive, în condiţiile prevăzute de lege. Organul de politie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifica periodic respectarea masurii şi a obligaţiilor de către invinuit sau inculpat, iar în cazul în care constata încălcări ale acestora, sesizeaza de îndată procurorul, în cursul urmaririi penale, sau instanţa, în cursul judecatii.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de articolul 1 punctul 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 145 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost introdus de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) şi (2^1) ale art. 145 au fost modificate de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2^2) şi (2^3) ale art. 145 au fost introduse de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 145 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (1^2) al art. 145 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (2^1), (2^2) şi (3) ale art. 145 au fost modificate de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile din Codul de procedură penala privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007. + Secţiunea III^1 Obligarea de a nu părăsi tara-------------Secţiunea III^1 a cap. I al titlului IV a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Obligarea de a nu părăsi tara + Articolul 145^1 (1) Măsura obligarii de a nu părăsi tara consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi tara fără incuviintarea organului care a dispus această măsură. (2) Dispozitiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligarii de a nu părăsi tara.-------------Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 145^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea IV Arestarea preventiva 1. Arestarea invinuituluiArestarea invinuitului în cursul urmaririi penale + Articolul 146 (1) Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, când considera ca arestarea invinuitului este necesară în interesul urmaririi penale, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, întocmită de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (3) La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea celor 24 de ore de retinere, în cazul în care invinuitul este retinut. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu, cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a invinuitului retinut. (4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (5) Invinuitul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator. (6) Dispozitiile art. 149^1 alin. 6 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător. (7) Participarea procurorului este obligatorie. (8) După ascultarea invinuitului, judecatorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata. (9) Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere motivata, arestarea preventiva a invinuitului pe o durată ce nu poate depăşi 10 zile. (10) Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile aratate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele invinuitului şi durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia. (11) Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.(11^1) În caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege, judecatorul poate dispune măsura obligarii de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi tara. (12) Împotriva incheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.-------------Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 146 a fost modificat de articolul 1 punctul 15 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2) şi (9) ale art. 146 au fost modificate de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (11^1) al art. 146 a fost introdus de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Arestarea invinuitului la instanţa de judecată + Articolul 147Instanţa de judecată, în situaţiile aratate în partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. 2. Arestarea inculpatuluiCondiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului + Articolul 148 (1) Măsura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau să se sustraga în orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;a^1) inculpatul a încălcat, cu rea-credinta, măsura obligarii de a nu părăsi localitatea sau tara ori oblibaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri; b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca în mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba; c) exista date ca inculpatul pregăteşte savarsirea unei noi infractiuni; d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune; e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o înţelegere frauduloasa cu aceasta; f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viaţa sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani şi exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publică. (2) În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a)-e), măsura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea mai mare de 4 ani.-------------Lit. b) şi e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 148 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Durata arestarii inculpatului + Articolul 149 (1) Durata arestarii inculpatului în cursul urmaririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusa după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusa în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare. (2) Când o cauza este trecuta pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramine valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispoziţiilor alineatului precedent. (3) Abrogat.------------Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de articolul 1 punctul 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul urmaririi penale + Articolul 149^1 (1) Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectueaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (3) Cu ocazia prezentarii dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este retinut, până la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a inculpatului arestat sau retinut. (4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (5) Inculpatul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator. (6) În cazul în care inculpatul se afla în stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii. (7) Dispozitiile art. 150 se aplică în mod corespunzător. (8) Participarea procurorului este obligatorie. (9) Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata. (10) Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile. (11) Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas după scaderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestarii invinuitului. (12) Dispozitiile art. 146 alin. 10 şi 11^1 şi ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (13) Împotriva incheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (14) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în miscare actiunea penala înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.------------Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 149^1 a fost modificat de de articolul 1 punctul 17 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2), (10) şi (12) ale art. 149^1 au fost modificate de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Ascultarea inculpatului + Articolul 150 (1) Măsura arestarii inculpatului poate fi luata numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecator, afară de cazul când inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 6. (2) În cazul în care inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.------------Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 150 a fost modificat de de articolul 1 punctul 18 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Conţinutul mandatului de arestare + Articolul 151 (1) După intocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de la prima instanţa sau, după caz, preşedintele completului de la instanţa de recurs emite de îndată mandatul de arestare preventiva. (2) Dacă prin aceeasi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. (3) În mandatul de arestare trebuie să se arate: a) instanţa care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, şi codul numeric personal; e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii şi denumirea infractiunii; f) incadrarea juridica a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura judecatorului.----------Art. 151 a fost modificat de de articolul 1 punctul 19 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 151 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Executarea mandatului + Articolul 152 (1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o dată cu arestatul. (2) Când măsura arestarii a fost dispusa în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza în dublu exemplar organului de politie, pentru executare. (3) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate în mandat, careia îi preda un exemplar al mandatului şi o conduce la judecatorul care a emis mandatul.(3^1) În vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără invoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără invoirea reprezentantului legal al acesteia. (4) Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de îndată termen de judecată.------------Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 152 a fost modificat de de articolul 1 punctul 20 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3^1) al art. 152 a fost introdus de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Obiectii în ceea ce priveste identitatea + Articolul 153 (1) Dacă cel arestat ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în faţa instanţei locului unde a fost gasit, care, dacă este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul. (2) Până la rezolvarea obiectiilor, instanţa, dacă apreciaza că nu exista pericol de disparitie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva careia s-a executat mandatul. (3) Dacă instanţa constata ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3. (4) În cazurile prevăzute în alin. 1-3, instanţa dispune prin încheiere, ce se trimite şi judecatorului care a emis mandatul.-----------Art. 153 a fost modificat de de articolul 1 punctul 21 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Negasirea persoanei menţionate în mandat + Articolul 154Când persoana mentionata în mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal prin care constata aceasta şi instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei.---------------Art. 154 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea duratei arestarii în cursul urmaririi penale + Articolul 155 (1) Arestarea inculpatului dispusa de instanţa poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. (2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului poate fi dispusa de instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala.------------Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Alin. (2) al art. 155 a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Propunerea pentru prelungirea arestarii dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 156 (1) Prelungirea duratei arestarii preventive prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (2) În cazul în care procurorul supraveghează urmarirea penala, acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penala, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive. (3) Dacă arestarea a fost dispusa de o instanţa inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instanţei competente. (4) Abrogat. (5) Când în aceeasi cauza se gasesc mai mulţi inculpaţi arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodata, instanţa şi cu privire la ceilalti inculpaţi.------------Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 156 au fost modificate de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 156 a fost abrogat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Articolul 157Abrogat. + Articolul 158Abrogat.Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 159 (1) Dosarul cauzei va fi depus la instanţa, împreună cu propunerea de prelungire a arestarii preventive, întocmită de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive, şi va putea fi consultat de aparator. (2) Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza în camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (3) Inculpatul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator. (4) În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecatorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) În cazul în care judecatorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. (7) Judecatorul solutioneaza propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestarii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică incheierea celor lipsa de la judecata în acelasi termen. (8) Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza înainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate. (9) Recursul, declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, nu este suspensiv de executare. (10) Dispozitiile art. 140^3 alin. 3-7 şi 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului. (11) Măsura dispusa de judecator se comunică administraţiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunoştinţa inculpatului. (12) Dacă incheierea judecatorului de la prima instanţa nu este atacata cu recurs, instanţa este obligata sa restituie dosarul organului de urmărire penala în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. (13) Judecatorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputand depăşi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totala a arestarii preventive în cursul urmaririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.------------Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 22 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (13) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 23 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 159 a fost modificata de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (4), (6)-(12) ale art. 159 au fost modificate de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Menţinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului + Articolul 160 (1) Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se inainteaza instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii. (2) Instanţa, în camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300^1.------------Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160 a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^a (1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în cursul judecatii, prin încheiere motivata, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. (2) Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. (3) Dispozitiile art. 151 se aplică şi în cazul arestarii inculpatului în cursul judecatii. (4) Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.------------Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^a a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 160^a a fost rectificat prin RECTIFICAREA nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 756 din 29 octombrie 2003.Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^b (1) În cursul judecatii, instanţa verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestarii preventive. (2) Dacă instanţa constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivata, revocarea arestarii preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. (3) Când instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivata, menţinerea arestarii preventive. (4) Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicandu-se în mod corespunzător.-------------Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^b a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^b a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea arestarii în cursul judecatii + Articolul 160^cAbrogat.------------Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Art. 160^c a fost abrogat de articolul 1 punctul 25 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea şi prelungirea arestarii inculpatului condamnat de instanţa de fond + Articolul 160^dAbrogat.------------Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^d a fost abrogat de articolul 1 punctul 26 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea IV^1 Dispozitii speciale pentru minori------------Secţiunea IV^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispozitii generale + Articolul 160^e (1) Retinerea şi arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune. (2) La stabilirea dispoziţiilor aplicabile cu privire la măsura retinerii şi arestarii preventive se are în vedere vârsta invinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luării, prelungirii sau mentinerii masurii preventive.------------Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^e a fost modificat de articolul 1 punctul 27 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^e a fost introdus de pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile proprii şi regimul special pentru minori + Articolul 160^f (1) Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detentie preventiva, în raport cu particularitatile varstei lor, astfel încât masurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului. (2) Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el. (3) Atunci când se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, în cazul retinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana în ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare sociala a infractorilor şi de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa careia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal. (4) În timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestati preventiv. (5) Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de detinere preventiva de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.-------------Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penala sau a procurorului + Articolul 160^g (1) În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viaţa sau inchisoare de 10 ani ori mai mare. (2) Retinerea poate fi prelungita numai dacă se impune, prin ordonanţa motivata, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.-------------Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventiva a minorului + Articolul 160^h (1) Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventiva nu este suficienta. (2) Durata arestarii inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive se efectueaza în cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmaririi penale sau menţinerea ei în cursul judecatii nu poate fi dispusa decat în mod excepţional. Arestarea preventiva a minorului în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor între 14 şi 16 ani în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile. (3) Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmaririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile. (4) Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.-------------Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (3) ale art. 160^h au fost modificate de articolul 1 punctul 28 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cautiuneModalitatile liberarii provizorii + Articolul 160^1În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 1. Liberarea provizorie sub control judiciarCondiţiile liberarii + Articolul 160^2 (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor savarsite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depăşeşte 18 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor părţi, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. (3) Pe timpul liberarii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte urmatoarele obligaţii: a) sa nu depăşească limita teritoriala fixata decat în condiţiile stabilite de instanţa; b) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cate ori este chemat; c) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; d) sa nu îşi schimbe locuinta fără incuviintarea instanţei care a dispus măsura; e) sa nu detina, sa nu foloseasca şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(3^1) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberarii provizorii să respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanţa, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.(3^2) În cuprinsul incheierii sunt menţionate expres oblibaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinta a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestarii preventive. (4) Dispozitiile art. 145 alin. 2^1 se aplică în mod corespunzător.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a alin. (3) al art. 160^2 a fost modificata de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. h) a alin. (3) al art. 160^2 a fost introdusa de pct. 89 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 160^2 a fost introdus de pct. 90 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (3^1) şi (3^2) ale art. 160^2 au fost introduse de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile din Codul de procedură penala privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007.Organul care dispune liberarea provizorie + Articolul 160^2aLiberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de instanţa de judecată.-------------Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care efectueaza controlul respectarii obligaţiilor + Articolul 160^2bControlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta oblibaţiile stabilite de instanţa revine judecatorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de politie.-------------Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modificarea sau ridicarea controlului judiciar + Articolul 160^3Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.-------------Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Liberarea provizorie pe cautiuneCondiţiile liberarii + Articolul 160^4 (1) Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmaririi penale, cat şi al judecatii, la cerere, când s-a depus cautiunea şi sunt indeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2. (2) Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte oblibaţiile care îi revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1. Dispozitiile art. 160^2 alin. 3^2 se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozitiile art. 160^2 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.-------------Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^4 a fost introdus de pct. 92 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Cautiunea + Articolul 160^5 (1) Cautiunea garanteaza respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor care îi revin în timpul liberarii provizorii. (2) Cuantumul cautiunii este de cel puţin 1.000 lei şi consemnarea să se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilita de către instanţa, fie prin constituirea unei garantii reale imobiliare la dispoziţia instanţei care a stabilit cautiunea. (3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cautiunii. (4) Cautiunea se restituie când: a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a); b) se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestarii preventive; c) se dispune scoaterea de sub urmărire penala, încetarea urmaririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal; d) se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condiţionată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160^8a alin. 6. (5) Cautiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitivă a hotărârii de condamnare. (6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.------------Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (1), (3) şi lit. b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^5 au fost modificate de pct. 93 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.$3. Dispozitii comuneCererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve + Articolul 160^6 (1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de către invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia. (2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii. (3) În cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cautiunii şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii. (4) Rezolvarea cererii, în cursul urmaririi penale, revine instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecatii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. (5) Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, în termen de 24 de ore, instanţei competente.------------Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Masurile premergatoare examinarii cererii + Articolul 160^7 (1) Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. (2) Când cererea este facuta de o altă persoană decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl intreaba pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.-----------Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Teza finala a alin. (1) al art. 106^7 a fost abrogata de pct. 94 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Examinarea şi admiterea în principiu a cererii + Articolul 160^8 (1) Instanţa examineaza, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia. (2) În cazul cererii de liberare pe cautiune, dacă instanţa constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileste cuantumul cautiunii şi termenul în care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixeaza termenul pentru solutionarea ei. (3) Dacă nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.-----------Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Solutionarea cererii + Articolul 160^8a (1) Solutionarea cererii se face după ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului. (2) În cazul în care se constată că sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului. (3) Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste şi oblibaţiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat. (4) Copia dispozitivului incheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de detinere şi organului de politie în a cărui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza. (5) Administratia locului de detinere este obligata sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului. (6) În cazul în care nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neintemeiata sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea.------------Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Recursul împotriva incheierilor privind liberarea provizorie + Articolul 160^9 (1) Împotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioara. (2) Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (3) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. (4) Recursul se judeca în termen de doua zile. (5) Abrogat. (6) Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. (7) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. (8) Recursul împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. (10) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.-------------Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 160^9 a fost abrogat de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Revocarea liberarii + Articolul 160^10 (1) Liberarea provizorie poate fi revocata dacă: a) se descopera fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinta, oblibaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat. (2) Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune şi în lipsa invinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta. (3) În caz de revocare a liberarii provizorii, instanţa dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare. (4) Împotriva incheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs. (5) Dispozitiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a alin. (1) al art. 160^10 a fost modificata de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006. + Capitolul II ALTE MASURI PROCESUALE + Secţiunea I Luarea masurilor de ocrotire şi de siguranţăMasurile de ocrotire în caz de retinere sau de arestare preventiva + Articolul 161Când măsura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata faţă de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusa sub interdictie, o persoană careia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorita virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării masurilor de ocrotire. Obligaţia de incunostintare revine organului judiciar care a luat măsura retinerii ori a arestarii preventive.Luarea masurilor de siguranţă + Articolul 162 (1) Dacă procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala constata, în cursul urmaririi penale, ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile aratate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a masurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul urmaririi penale, măsura de siguranţă poate fi dispusa pe o durată ce nu poate depăşi 180 de zile. În cursul judecatii, măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusa, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată.(1^1) Instanţa dispune luarea masurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea invinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului. (2) Instanţa ia măsuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii şi, totodata, sesizeaza comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi. (3) Măsura internarii provizorii dureaza până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată. (4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanţei în termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciara şi se sancţionează conform art. 198 alin. 3. (5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi masurile prevăzute în art. 161. (6) Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.------------Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (4) ale art. 162 au fost modificate de pct. 96 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiuniiMasurile asiguratorii + Articolul 163 (1) Masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum şi pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. (2) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei. (3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului. (4) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege. (5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu. (6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie: a) abrogata; b) în cazul în care cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restrinsa.------------Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de pct. 97 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.------------A se vedea şi DECIZIA nr. 191 din 12 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 16 decembrie 2000.Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii + Articolul 164 (1) Ordonanţa de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de către organul de urmărire penala care a luat măsura. (2) Incheierea instanţei judecătorești prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecătoresc. (3) Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la indeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal. (4) În cazurile în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luata să fie adusa la indeplinire de către secretarul parchetului.------------Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura sechestrului + Articolul 165 (1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice şi sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate şi la experti. (2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plată straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta şi de muzeu, colectiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu. (3) Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primeasca şi să le valorifice de îndată. (4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea şi mijloacele de plată straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenţa. (5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre pastrare instituţiilor de specialitate. (6) Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmaririi penale. (7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. (8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, după caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. (9) Dacă exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.------------Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecara + Articolul 166 (1) Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile părţilor sau ale altor persoane interesate. (2) Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza şi organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal. (3) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.Poprirea + Articolul 167Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sunt poprite în miinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmind a fi predate aceluiasi organ în 24 de are de la consemnare.Contestarea masurii asiguratorii + Articolul 168 (1) În contra masurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum şi orice altă persoană interesata se pot plange procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal. (2) Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. (3) După solutionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a facut plingere împotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.-----------Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restituirea lucrurilor + Articolul 169 (1) Dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea. (2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului şi justa solutionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel caruia îi sunt restituite să le pastreze până la raminerea definitivă a hotărârii.------------Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restabilirea situaţiei anterioare + Articolul 170Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare savarsirii infractiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.------------Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Titlul V ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE + Capitolul I ASISTENŢA JURIDICA ŞI REPREZENTAREAAsistenţa invinuitului sau a inculpatului + Articolul 171 (1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de aparator în tot cursul urmaririi penale şi al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aduca la cunoştinţa acest drept. (2) Asistenţa juridica este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în alta cauza, când faţă de acesta a fost dispusa măsura de siguranţă a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penala sau instanţa apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apararea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. (3) În cursul judecatii, asistenţa juridica este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viaţa sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. (4) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un aparator, se iau măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.(4^1) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmărire penala sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza să efectueze apararea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care să-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru pregătirea apararii. În cursul judecatii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridica este obligatorie, dacă aparatorul ales lipseste, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigura substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care să-l inlocuiasca, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apararii. (5) Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales. (6) Dacă la judecarea cauzei aparatorul lipseste şi nu poate fi inlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 171 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4^1) al art. 171 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 171 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (4^1) ale art. 171 au fost modificate de pct. 98 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile aparatorului + Articolul 172 (1) În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (2) Când asistenţa juridica este obligatorie, organul de urmărire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea invinuitului sau inculpatului. (3) În cazul în care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penala, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de aparator. (4) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor. (5) Abrogat. (6) Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat sa rezolve plangerea în cel mult 48 de ore. (7) În cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. (8) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua măsuri.-------------Alin. (4) al art. 172 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1), (2) şi (6) ale art. 172 au fost modificate de pct. 99 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) ale art. 172 a fost abrogat de pct. 100 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1) al art. 172 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 228 din 25 martie 2008.-------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 18 decembrie 2007 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, constatându-se că prevederea "care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea" este neconstituţională.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, prevederile de mai sus din cuprinsul art. 172 alin. 1 teza intâi din Codul de procedură penală, au fost suspendate în peri
| EMITENT |
----------*) Textul republicat al codului a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 30 aprilie 1997. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt, până la data de 14 iunie 2010, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 207 din 15 noiembrie 2000; LEGEA nr. 296 din 7 iunie 2001; LEGEA nr. 456 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 704 din 3 decembrie 2001; LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001; LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002***); LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003; DECIZIA nr. 100 din 9 martie 2004; LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004; LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 septembrie 2004; LEGEA nr. 480 din 8 noiembrie 2004; DECIZIA nr. 482 din 9 noiembrie 2004; LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004; LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005; LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006; LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007; DECIZIA nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 190 din 26 februarie 2008; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 19 martie 2008; LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008; LEGEA nr. 8 din 17 februarie 2009; LEGEA nr. 195 din 27 mai 2009; DECIZIA nr. 783 din 12 mai 2009; DECIZIA nr. 694 din 20 mai 2010.**) Codul de procedură penala a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. 3 din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973; republicat în M. Of., Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicată în M. Of. Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.***) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica Codul de procedură penala a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.****) Conform alin. (1) al art. III din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006 prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile privind persoana juridica, la data intrarii în vigoare a normelor corespunzătoare din Codul penal, respectiv 10 octombrie 2006. + Partea GENERALĂ + Titlul I REGULILE DE BAZA ŞI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL + Capitolul I SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENALScopul procesului penal + Articolul 1 (1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoană care a savirsit o infractiune să fie pedepsita potrivit vinovatiei sale şi nici o persoană nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. (2) Procesul penal trebuie să contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor şi libertatilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetatenilor în spiritul respectarii legilor.Legalitatea şi oficialitatea procesului penal + Articolul 2 (1) Procesul penal se desfăşoară atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. (2) Actele necesare desfăşurării procesului penal se indeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.Aflarea adevarului + Articolul 3În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele şi imprejurarile cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.Rolul activ + Articolul 4Organele de urmărire penala şi instantele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.Garantarea libertatii persoanei + Articolul 5 (1) În tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei. (2) Nici o persoană nu poate fi retinuta, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertatii decat în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (3) Dacă cel împotriva caruia s-a luat măsura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii. (4) Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege. (5) În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Alin. (2)-(4) ale art. 5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Respectarea demnitatii umane + Articolul 5^1Orice persoană care se afla în curs de urmărire penala sau de judecată trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.Prezumtia de nevinovatie + Articolul 5^2Orice persoană este considerata nevinovata până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penala definitivă.-------------Art. 5^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Garantarea dreptului de aparare + Articolul 6 (1) Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. (2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi sa administreze probele necesare în aparare. (3) Organele judiciare au obligaţia sa-l incunostinteze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregatirii şi exercitarii apararii. (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de aparator în tot cursul procesului penal. (5) Organele judiciare au obligaţia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnindu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are aparator ales.-------------Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Limba în care se desfăşoară procesul penal + Articolul 7 (1) În procesul penal procedura judiciara se desfăşoară în limba română. (2) În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română.-------------Art. 7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Folosirea limbii oficiale prin interpret + Articolul 8Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret.-------------Art. 8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Capitolul II ACTIUNEA PENALA ŞI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL + Secţiunea I Actiunea penalaObiectul şi exercitarea actiunii penale + Articolul 9 (1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni. (2) Actiunea penala se pune în miscare prin actul de inculpare prevăzut de lege. (3) Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal.Cazurile în care punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale este împiedicată + Articolul 10 (1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata dacă: a) fapta nu exista; b) fapta nu este prevăzută de legea penala;b(1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; c) fapta nu a fost savirsita de invinuit sau de inculpat; d) faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei; f) lipseste plingerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miscare a actiunii penale; g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de faptuitor; h) a fost retrasa plingerea prealabila ori părţile s-au impacat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plingerii sau impacare părţilor inlatura raspunderea penala; i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;i^1) exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege; j) exista autoritatea de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o alta încadrare juridica. (2) În cazul prevăzut la lit. f), actiunea poate fi pusa în miscarea ulterior în condiţii legale.-------------Lit. i^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 10 a fost modificata de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmaririi penale, achitarea şi încetarea procesului penal. + Articolul 11Când se constata existenta vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune: a) clasarea, când nu exista invinuit în cauza; b) scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când exista invinuit sau inculpat în cauza; c) încetarea urmaririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h), i^1) şi j), când exista invinuit sau inculpat în cauza.2. În cursul judecatii instanţa pronunţă: a) achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); b) încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j).--------------Lit. c) a pct. 1 al art. 11 a fost modificata de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea altor organe decit cele judiciare + Articolul 12În cazurile aratate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanţa de judecată care pronunţă achitarea, dacă apreciaza ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decit cele prevăzute de legea penala, sesizeaza organul competent.Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire + Articolul 13 (1) În caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii prealabile, precum şi în cazul existentei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. (2) Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă achitarea. (3) Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmaririi penale, cu excepţia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.-------------Denumirea marginala şi alin. (1) şi (3) ale art. 13 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 13 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Actiunea civilaObiectul şi exercitarea actiunii civile + Articolul 14 (1) Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. (2) Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. (3) Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile: a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori parţială a unui inscris şi prin orice alt mijloc de reparare; b) prin plata unei despăgubiri banesti, în măsura în care repararea în natura nu este cu putinta. (4) De asemenea, se acordă despăgubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila. (5) Actiunea civila poate avea ca obiect şi tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.-------------Alin. (5) al art. 14 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Constituirea ca parte civila + Articolul 15 (1) Persoana vatamata se poate constitui parte civila în contra invinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente. (2) Constituirea ca parte civila se poate face în cursul urmaririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (3) Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vatamata în aceeasi cauza. (4) Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.Partea responsabila civilmente + Articolul 16 (1) Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmaririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. (2) Persoana responsabila civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanţa, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei. (3) Partea responsabila civilmente are, în ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.Exercitarea din oficiu a actiunii civile + Articolul 17 (1) Actiunea civila se porneste şi se exercită şi din oficiu, când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. (2) În acest scop, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată va cere persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi incuviinteaza actele, să prezinte situaţia cu privire la intinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. (3) Instanţa este obligata să se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vatamata nu este constituita parte civila.-------------Art. 17 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.-------------A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.Susţinerea actiunii civile de către procuror + Articolul 18 (1) Procurorul poate sustine în faţa instanţei actiunea civila pornita de persoana vatamata. (2) Când cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituita parte civila.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.-------------A se vedea DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 80 din 20 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 14 iulie 1999.Actiunea adresata instanţei civile + Articolul 19 (1) Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila în procesul penal poate introduce la instanţa civila actiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infractiune. (2) Judecata în faţa instanţei civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. (3) De asemenea, poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanţa civila se suspenda. (4) Persoana vatamata care a pornit actiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, dacă punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Parasirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronuntat o hotărâre chiar nedefinitiva.-------------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile + Articolul 20 (1) Persoana vatamata constituita parte civila în procesul penal poate să porneasca actiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penala, prin hotărârea rămasă definitivă, a lasat nesolutionata actiunea civila. (2) În cazurile în care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi ceruta pe calea unei acţiuni la instanţa civila. (3) De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanţa civila pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au nascut ori s-au descoperit după pronuntarea hotărârii penale de prima instanţa.-------------Alin. (2) şi (3) ale art. 20 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Exercitarea actiunii civile de către sau faţă de succesori + Articolul 21 (1) Actiunea civila ramine în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducindu-se în cauza mostenitorii acesteia. (2) Dacă una dintre părţi este o persoană juridica, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauza succesorii în drepturi, iar în caz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii.--------------Alin. (2) al art. 21 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile şi penal + Articolul 22 (1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. (2) Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penala şi a instanţei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o şi a vinovatiei acesteia. + Secţiunea III Părţile în procesul penalInculpatul + Articolul 23Persoana împotriva careia s-a pus în miscare actiunea penala este parte în procesul penal şi se numeste inculpat.Alte părţi în procesul penal + Articolul 24 (1) Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, dacă participa în procesul penal, se numeste parte vatamata. (2) Persoana vatamata care exercită actiunea civila în cadrul procesului penal se numeste parte civila. (3) Persoana chemata în procesul penal sa răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente. + Titlul II COMPETENTA + Capitolul I FELURILE COMPETENTEI + Secţiunea I Competenţa după materie şi după calitatea persoaneiCompetenţa judecatoriei + Articolul 25 (1) Judecatoria judeca în prima instanţa toate infractiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante. (2) Judecatoria solutioneaza şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa tribunalului militar + Articolul 26Tribunalul militar:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infractiuni savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instante; b) abrogata;2. judeca şi solutioneaza şi alte cauze anume prevăzute de lege.-------------Art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a pct. 1 al art. 26 a fost abrogata de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului + Articolul 27Tribunalul:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266-270, art. 279^1, art. 312 şi art. 317, precum şi infractiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive; b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei; c) abrogata; d) infractiunea de spalare a banilor, precum şi infractiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri; e) infractiunea de bancruta frauduloasa, dacă fapta priveste sistemul bancar;e^1) infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuala şi industriala; f) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii în prima instanţa;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecatorii în cazurile anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între judecatoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.-----------Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 207/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 22 noiembrie 2000.Lit. a) şi d) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de Legea nr. 456/2001 publicată în M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificari şi completari a ORDONANTEI DE URGENTA. nr. 207/2000.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.*)*) Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 23 mai 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002 care modifica art. 27, pct. 1, lit. a) din Codul de procedură penala a fost abrogat de LEGEA nr. 160 din 30 mai 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 2 iunie 2005.Pct. 4 al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificata prin articolul 1 punctul 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. e^1) de la pct. 1 al art. 27 a fost introdusa de art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.179 din 28 decembrie 2005.Lit. a) şi b) ale pct. 1 al art. 27 au fost modificate de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 27 a fost abrogata de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 27 au fost modificate de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa tribunalului militar teritorial + Articolul 28Tribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e^1), savarsite în legătură cu indatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv; b) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.--------------Art. 28 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28 a fost modificata de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Pct. 2 şi 3 ale art. 28 au fost modificate de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Competenţa Curtii de Apel + Articolul 28^1Curtea de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi infractiunile privind siguranţa naţionala a României prevăzute în legi speciale;a^1) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 253^1, art. 273-276 când s-a produs o catastrofa de cale ferata şi art. 356-361; b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instante, precum şi de avocati, notari publici, executori judecătorești şi de controlorii financiari ai Curtii de Conturi; c) abrogata; d) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa; e) abrogata; f) abrogata.2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate în prima instanţa de tribunale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecatorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecatorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curtii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate în strainatate.----------Lit. e) a pct. 1 al articolului 28^1 a fost introdusa prin art. 55 din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001*), publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 18 iunie 2001.*) Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. f) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001**) publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2002.**) LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 a fost abrogata de LEGEA nr. 302 din 28 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. e) şi f) ale art. 28^1 au fost abrogate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 5 al art. 28^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusa de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost abrogata de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de articolul unic din LEGEA nr. 79 din 26 martie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 2 aprilie 2007. + Articolul 28^2Curtea Militara de Apel:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, savarsite de militari; b) infractiunile savirsite de judecatorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe linga aceste instante; c) alte infractiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunalele militare teritoriale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. solutioneaza conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.------------Lit. a) a pct. 1 al art. 28^2 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 28^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie + Articolul 29Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie:1. judeca în prima instanţa: a) infractiunile savirsite de senatori şi deputati; b) infractiunile savirsite de membrii Guvernului; c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Curtii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului; d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali şi chestori; e) infractiunile savirsite de sefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;e^1) infractiunile savarsite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii; f) infractiunile savarsite de judecatorii şi magistratii asistenti de la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, de judecatorii de la curtile de apel şi Curtea Militara de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instante şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de recurs, judeca: a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel şi Curtea Militara de Apel; c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate, în prima instanţa, de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege.3. judeca recursurile în interesul legii;4. abrogat;5. solutioneaza: a) conflictele de competenţa în cazurile în care Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie este instanţa superioara comuna; b) cazurile în care cursul justiţiei este intrerupt; c) cererile de stramutare; d) alte cazuri anume prevăzute de lege.-------------Lit. c), d) şi f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Pct. 4 al art. 29 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 576 din 14 decembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.223 din 20 decembrie 2004.Lit. c) a pct. 1 al art. 29 a fost modificata de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e^1) a pct. 1 al art. 29 a fost introdusa de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Competenţa teritorialaCompetenţa pentru infractiunile savirsite în tara + Articolul 30 (1) Competenţa după teritoriu este determinata de: a) locul unde a fost savirsita infractiunea; b) locul unde a fost prins faptuitorul; c) locul unde locuieste faptuitorul; d) locul unde locuieste persoana vatamata. (2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, în a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala. (3) Când urmarirea penala se efectueaza de către Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curtile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu imprejurarile cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal. (4) Prin "locul savirsirii infractiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.-----------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Competenţa pentru infractiunile savirsite în strainatate + Articolul 31 (1) Infractiunile savarsite în afara teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instantele civile sau militare în a caror circumscriptie îşi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieste în România, iar fapta este de competenţa judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. (2) Infractiunea savirsita pe o nava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul port român în care ancoreaza nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (3) Infractiunea savirsita pe o aeronava este de competenţa instanţei în a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român. (4) Dacă nava nu ancoreaza într-un port român sau dacă aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenţa este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.------------Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea III Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitateReunirea cauzelor + Articolul 32În caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanţa, dacă are loc în acelasi timp pentru toate faptele şi pentru toţi faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanţa.Cazurile de indivizibilitate + Articolul 33Este indivizibilitate: a) când la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane; b) când doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act; c) în cazul infractiunii continuate sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singura infractiune.Cazurile de conexitate + Articolul 34Este conexitate: a) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelasi timp şi în acelasi loc; b) când doua sau mai multe infractiuni sunt savirsite în timp ori în loc diferit, după o prealabila înţelegere între infractori; c) când o infractiune este savirsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a făptuitorului altei infractiuni; d) când între doua sau mai multe infractiuni exista legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justiţiei.Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate + Articolul 35 (1) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi faptuitorii revine instanţei mai intii sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instante de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. (2) Dacă dintre instante una este civila, iar alta militara, competenţa revine instanţei civile. (3) Dacă instanţa militara este superioara în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militara. (4) Competenţa de a judeca cauzele reunite rămâne dobandita instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenţa acestei instante s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. (5) Tainuirea, favorizarea infractorului şi nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenţa instanţei care judeca infractiunea la care acestea se referă, iar dacă competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instante de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.-----------Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3), (4) şi (5) ale art. 35 au fost modificate de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Instanţa competenţa a hotari reunirea cauzelor + Articolul 36 (1) Reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa careia îi revine competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35. (2) În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanţa militara, care trimite dosarul instanţei civile careia îi revine competenţa.-------------Alin. (2) al art. 36 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cazuri speciale + Articolul 37 (1) În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în faţa primei instante de judecată, chiar după desfiintarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs. (2) Cauzele se reunesc şi la instantele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelasi grad, dacă se afla în acelasi stadiu de judecată. (3) În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite intotdeauna.Disjungerea + Articolul 38În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni să se faca separat. + Secţiunea IV Dispozitii comuneExcepţii de necompetenta + Articolul 39 (1) Excepţia de necompetenta materiala şi cea de necompetenta după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronuntarea hotărârii definitive. (2) Excepţia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instante de judecată. (3) Excepţiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse în discutia părţilor din oficiu.Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului + Articolul 40 (1) Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în prima instanţa. (2) Dobandirea calităţii după savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu excepţia infracţiunilor savarsite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.------------Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 40 a fost modificat de articolul 1 punctul 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.-------------A se vedea şi DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 67 din 13 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 178 din 21 martie 2003.Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificarii + Articolul 41 (1) Instanţa sesizata cu judecarea unei infractiuni ramine competenţa a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătorești, ca infractiunea este de competenţa instanţei inferioare. (2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.Declinarea de competenţa + Articolul 42 (1) Instanţa de judecată care îşi declina competenţa trimite dosarul instanţei de judecată aratata ca fiind competenţa prin hotărârea de declinare. (2) Dacă declinarea a fost determinata de competenţa materiala sau după calitatea persoanei, instanţa careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite şi poate menţine masurile dispuse de instanţa desesizata. (3) În cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. (4) Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului şi nici recursului.Conflictul de competenţa + Articolul 43 (1) Când doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori îşi declina competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara comuna. (2) Când conflictul de competenţa se iveste între o instanţa civila şi una militara, solutionarea conflictului este de competenţa Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie. (3) Instanţa ierarhic superioara comuna este sesizata în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urma competenţa, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urma competenţa. (4) În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părţi. (5) Până la solutionarea conflictului pozitiv de competenţa judecata se suspenda. (6) Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competenţa cea din urma ia masurile şi efectueaza actele ce reclama urgenta. (7) Instanţa ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenţa cu citarea părţilor. (8) Când instanţa sesizata cu solutionarea conflictului de competenţa constata ca acea cauza este de competenţa altei instante decit cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţa superioara comuna trimite dosarul instanţei superioare comune. (9) Instanţa careia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătorești, se constată că fapta constituie o infractiune data prin lege în competenţa altei instante. (10) Instanţa careia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 42 alin. 2.Chestiuni prealabile + Articolul 44 (1) Instanţa penala este competenţa sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instante. (2) Chestiunea prealabila se judeca de către instanţa penala, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi aparţine acea chestiune. (3) Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabila în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.Dispozitii care se aplică la urmarirea penala + Articolul 45 (1) Dispozitiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmaririi penale.(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în faza de urmărire penala.(1^2) Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa. (2) Când nici unul din locurile aratate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penala care a fost mai intii sesizat. (3) În caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste în ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1. (4) Dacă în raport cu vreunul din criteriile aratate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penala, competenţa revine organului care a fost mai intii sesizat. (5) Urmarirea penala a infracţiunilor savirsite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectueaza de către organul de urmărire penala din circumscripţia instanţei competente sa judece cauza. (6) Conflictul de competenţa între doi sau mai mulţi procurori se rezolva de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveste între doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenţa se stabileste de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penala a acestor organe.-----------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 45 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II INCOMPATIBILITATEA ŞI STRAMUTAREA + Secţiunea I IncompatibilitateaRudenia între judecatori + Articolul 46Judecatorii care sunt soti, rude sau afini între ei, până la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecată.------------Art. 46 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Judecator care s-a pronuntat anterior + Articolul 47 (1) Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiintarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. (2) De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care şi-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data în acea cauza.------------Alin. (1) al art. 47 a fost modificat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte cauze de incompatibilitate + Articolul 48 (1) Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: a) a pus în miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea în judecata ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive în cursul urmaririi penale; b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din părţi; c) a fost expert sau martor; d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă, el, sotul sau vreo ruda apropiata. e) sotul, ruda sau afinul sau, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, în cursul urmaririi penale; f) este sot, ruda sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre părţi sau cu avocatul ori mandatarul acesteia; g) exista dusmanie între el, sotul sau una dintre rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv şi una dintre părţi, sotul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv; h) este tutore sau curator al uneia dintre părţi; i) a primit liberalitati de la una dintre părţi, avocatul sau mandatarul acesteia. (2) Judecatorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în caile de atac, atunci când sotul, ruda ori afinul sau până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.------------Lit. a) a art. 48 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificata prin art. 1, pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a art. 48 a fost modificata de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. e)-i) ale art. 48 au fost introduse de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 48 a fost introdus de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent şi a grefierului + Articolul 49 (1) Dispozitiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de sedinta, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată. (2) Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala, magistratului-asistent şi grefierului de sedinta. (3) Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în caile de atac. (4) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusa de instanţa.-------------Denumirea marginala a art. 49 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) - (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de articolul 1 punctul 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) şi (4) ale art. 49 au fost modificate de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Abtinerea + Articolul 50 (1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, după caz, presedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii. (2) Declaratia de abtinere se face de îndată ce persoana obligata la aceasta a luat cunoştinţa de existenta cazului de incompatibilitate.Recuzarea + Articolul 51 (1) În cazul în care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atit în cursul urmaririi penale cit şi în cursul judecatii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate. (2) Recuzarea se formuleaza oral sau în scris, cu aratarea pentru fiecare persoana în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzarii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecatori care compun completul de judecată. (3) Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul în faţa caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat. (4) Completul în faţa caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunţă asupra masurilor preventive.-------------Alin. (2) al art. 51 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) şi (4) ale art. 51 au fost introduse de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de solutionare în cursul judecatii + Articolul 52 (1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, în sedinta secreta, fără participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat. (2) Examinarea declaraţiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere. (3) Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate în mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei. (4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce măsura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. (5) Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu se poate alcatui completul potrivit alin. 1, abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de instanţa ierarhic superioara. În cazul în care găseşte intemeiata abtinerea sau recuzarea şi, din cauza abtinerii sau recuzarii, nu se poate alcatui completul de judecată la instanţa competenţa sa solutioneze cauza, instanţa ierarhic superioara desemneaza pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa careia s-a formulat abtinerea sau recuzarea.(5^1) Este inadmisibila recuzarea judecatorului chemat sa decida asupra recuzarii. (6) Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac. (7) Abrogat.-----------Alin. (1) şi (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (7) al art. 52 a fost modificat de LEGEA nr. 159 din 14 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 20 mai 2004.Alin. (7) al art. 52 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 25 iunie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 1 iulie 2004.Alin. (5) şi (5^1) ale art. 52 au fost modificate de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Procedura de solutionare în cursul urmaririi penale + Articolul 53 (1) În cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior. (2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze împreună cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a intrerupe cursul cercetării penale. (3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţa. (4) Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza în acelasi termen şi în aceleasi condiţii de procurorul ierarhic superior. (5) Abtinerea se solutioneaza potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător.-----------Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Incompatibilitatea expertului şi interpretului + Articolul 54 (1) Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului. (2) Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor în aceeasi cauza. Calitatea de martor are intiietate. (3) Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare. + Secţiunea II Stramutarea judecarii cauzei penaleTemeiul stramutarii + Articolul 55 (1) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie stramuta judecarea unei cauze de la instanţa competenţa la o alta instanţa egala în grad, în cazul în care imparţialitatea judecatorilor ar putea fi ştirbită datorita imprejurarilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o ruda sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei. (2) În cursul judecatii stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justiţiei.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 55 au fost modificate de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cererea şi efectele ei + Articolul 56 (1) Cererea de stramutare se adreseaza Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie şi trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere stramutarea. (2) În cerere se face menţiune dacă în cauza se gasesc arestati. (3) Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa numai de către completul de judecată investit cu judecarea cererii de stramutare. (4) Abrogat.------------Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 56 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 56 a fost abrogat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.------------A se vedea şi DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 82 din 8 martie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 293 din 4 iunie 2001.Procedura de informare + Articolul 57 (1) Preşedintele Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie cere, pentru lamurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicindu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. (2) Când Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioara, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei. (3) În cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informaţii este facultativa.Instiintarea părţilor + Articolul 58 (1) Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru incunostintarea părţilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu menţiunea ca părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii. (2) În informaţiile trimise Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie se face menţiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasindu-se şi dovezile de comunicare a acestora. (3) Când în cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, preşedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.Examinarea cererii + Articolul 59 (1) Examinarea cererii de stramutare se face în sedinta publică. (2) Când părţile se infatiseaza, se asculta şi concluziile acestora.--------------Alin. (1) al art. 59 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Solutionarea cererii + Articolul 60 (1) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivata, admiterea sau respingerea cererii. (2) În cazul în care găseşte cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarind totodata în ce măsura actele indeplinite în faţa instanţei de la care s-a stramutat cauza se mentin. (3) Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare. (4) Dacă instanţa la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare. (5) Incheierea prin care Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie dispune asupra stramutarii nu este supusă niciunei cai de atac.--------------Alin. (1) al art. 60 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 60 a fost introdus de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Repetarea cererii + Articolul 61Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afară de cazul când noua cerere se intemeiaza pe împrejurări necunoscute Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie la solutionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta.Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei + Articolul 61^1 (1) Procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala poate cere Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie sa desemneze o instanţa egala în grad cu cea careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul. (2) Dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 şi 2 şi art. 61 se aplică în mod corespunzător. (3) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie solutioneaza cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile. (4) Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie dispune, prin încheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instante egale în grad cu cea careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, care să fie sesizata în cazul în care se va emite rechizitoriul. (5) Incheierea prin care Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie solutioneaza cererea nu este supusă niciunei cai de atac.----------------Art. 61^1 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Titlul III PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBA + Capitolul I DISPOZITII GENERALELamurirea cauzei prin probe + Articolul 62În vederea aflarii adevarului, organul de urmărire penala şi instanţa de judecată sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.Probele şi aprecierea lor + Articolul 63 (1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o şi la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. (2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.------------Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.------------A se vedea şi DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 171 din 23 mai 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 16 iulie 2001.Mijloacele de proba + Articolul 64 (1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale şi expertizele. (2) Mijloacele de proba obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.------------Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Sarcina administrarii probelor + Articolul 65 (1) Sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala şi instanţei de judecată. (2) La cererea organului de urmărire penala ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata să le aduca la cunoştinţa sau să le infatiseze.Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor + Articolul 66 (1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedeasca nevinovatia. (2) În cazul când exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.------------Denumirea marginala şi alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Concludenta şi utilitatea probei + Articolul 67 (1) În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor. (2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, dacă proba este concludenta şi utila. (3) Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.Interzicerea mijloacelor de constringere + Articolul 68 (1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constringere, precum şi promisiuni sau indemnuri, în scopul de a se obtine probe. (2) De asemenea, este oprit a determina o persoană sa savirseasca sau sa continue savirsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe.Indicii temeinice + Articolul 68^1Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea rezonabila ca persoana faţă de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmărire penala a savarsit fapta.----------------Art. 68^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Capitolul II MIJLOACELE DE PROBA + Secţiunea I Declaratiile invinuitului sau ale inculpatuluiDeclaratiile invinuitului sau ale inculpatului + Articolul 69Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Intrebari şi lamuriri prealabile + Articolul 70 (1) Invinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data şi locul nasterii, numele şi prenumele parintilor, cetatenie, studii, situaţia militara, loc de muncă, ocupatie, adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale. (2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a avea un aparator, precum şi dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se totodata atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune în vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta şi la invinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. (3) Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmărire penala, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce. (4) Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţa şi obligaţia sa anunte în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 70 au fost modificate de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 70 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Modul de ascultare + Articolul 71 (1) Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmaririi penale, dacă sunt mai mulţi invinuiti sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie de faţa ceilalti. (2) Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie în cauza. (3) Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza. (4) Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai înainte, însă se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.Condiţii ale ascultarii invinuitului sau inculpatului + Articolul 71^1Dacă, în timpul ascultarii invinuitului sau inculpatului, acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viaţa în pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viaţa invinuitului sau inculpatului nu este în pericol.--------------Art. 71^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Intrebari cu privire la fapta + Articolul 72 (1) După ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei şi la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propuna. (2) În cursul judecatii dispozitiile art. 323 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.--------------Alin. (2) al art. 72 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Consemnarea declaratiilor + Articolul 73 (1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii şi ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citeasca. Când este de acord cu conţinutul ei, o semneaza pe fiecare pagina şi la sfârşit. (2) Când invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune în declaratia scrisa. (3) Declaratia scrisa este semnata şi de organul de urmărire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret. (4) Dacă invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizări, acestea se consemneaza şi se semneaza în condiţiile aratate în prezentul articol.------------Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla + Articolul 74Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.------------Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea II Declaratiile părţii vatamate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmenteDeclaratiile celorlalte părţi din proces + Articolul 75Declaratiile părţii vatamate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.Explicatii prealabile + Articolul 76 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum şi persoana civilmente responsabila. (2) Înainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vatamata, iar dacă a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaratia de participare în proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face în tot cursul urmaririi penale, iar în faţa primei instante de judecată, până la citirea actului de sesizare.------------Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modul de ascultare + Articolul 77Ascultarea părţii vatamate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător.Modalităţi speciale de ascultare a părţii vatamate şi a părţii civile + Articolul 77^1 (1) În cazul în care poate fi periclitata viaţa, integritatea corporala sau libertatea părţii vatamate ori a părţii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca aceasta să fie ascultata fără a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza urmarirea penala sau, după caz, în locul în care se desfăşoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a părţii vatamate ori a părţii civile ascultate în condiţiile prevăzute în alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor, care are obligaţia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aduca la cunoştinţa părţii vatamate sau a părţii civile dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor. (3) Partea vatamata sau partea civila poate fi ascultata prin intermediul unei retele video şi audio. (4) În cursul judecatii, părţile şi aparatorii acestora pot adresa intrebari, în mod nemijlocit, părţii vatamate sau părţii civile ascultate în condiţiile alin. 1-3. Intrebarile se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile şi concludente judecarii cauzei. (5) Declaratia părţii vatamate sau a părţii civile, ascultata în condiţiile aratate în alin. 1-3, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata sau partea civila ascultata, precum şi de consilierul de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunandu-se la dosarul cauzei. (6) Suportul pe care a fost înregistrată declaratia părţii vatamate sau a părţii civile, în original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, după caz, al instanţei de judecată, se păstrează la sediul acestora. (7) Dispozitiile art. 75-77 şi ale art. 86^5 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 77^1 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Declaratiile martorilorMartorul + Articolul 78Persoana care are cunoştinţa despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în procesul penal poate fi ascultata în calitate de martor.Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional + Articolul 79 (1) Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele şi imprejurarile de care a luat cunoştinţa în exercitiul profesiei, fără incuviintarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligata a pastra secretul. (2) Calitatea de martor are intiietate faţă de calitatea de aparator, cu privire la faptele şi imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre părţi.Ascultarea sotului şi a rudelor apropiate + Articolul 80 (1) Sotul şi rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori. (2) Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor aratate în alineatul precedent, de îndată ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.Martor minor + Articolul 81Minorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia îi este încredinţat minorul spre crestere şi educare.Persoana vatamata + Articolul 82Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, dacă nu este constituita parte civila sau nu participa în proces ca parte vatamata.Obligaţia de prezentare + Articolul 83Persoana chemata ca martor este obligata să se infatiseze la locul, ziua şi ora aratate în citatie şi are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.Intrebari prealabile + Articolul 84 (1) Martorul este intrebat mai intii despre nume, prenume, etate, adresa şi ocupatie. (2) În caz de indoiala asupra identităţii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba. (3) Martorul va fi apoi intrebat dacă este sot sau ruda a vreuneia dintre părţi şi în ce raporturi se afla cu acestea, precum şi dacă a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.Juramintul martorului + Articolul 85 (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramint: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!". (2) În timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie. (3) Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit credintei religioase a martorului. (4) Martorului de alta religie decit cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramint: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". (5) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramintul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu". (6) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor. (7) După depunerea juramintului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savirseste infractiunea de marturie mincinoasa. (8) Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa. (9) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.Modul şi limitele ascultarii martorului + Articolul 86 (1) Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea. (2) După ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele şi imprejurarile care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate. (3) Dispozitiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului.Protectia datelor de identificare a martorului + Articolul 86^1 (1) Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza să apară în faţa organului judiciar. (2) Aceasta măsura poate fi dispusa de către procuror în cursul urmaririi penale, iar în cursul judecatii de instanţa, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite. (3) Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza într-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura. (4) Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidentialitate. (5) În toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protecţie a martorului. (6) Declaratiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaratia martorului, consemnata în cursul judecatii şi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. (7) Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire. (8) Dispozitiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi expertilor.------------Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modalităţi speciale de ascultare a martorul + Articolul 86^2 (1) În situaţiile prevăzute în art. 86^1, procurorul sau, după caz, instanţa de judecată poate incuviinta ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penala ori în sala în care se desfăşoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele urmatoare. (2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor, care are obligaţia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţa în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sa aduca la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare sociala a infractorilor. (3) Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poata fi recunoscut.(3^1) În cazul judecatii, părţile şi aparatorii acestora pot adresa intrebari, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Intrebarile se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile şi concludente judecarii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului. (4) Declaratia martorului ascultat, în condiţiile aratate în alin. 1-3^1, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisa. (5) În cursul urmaririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaratia martorului şi acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penala şi se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. (6) În cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5. (7) Suportul pe care a fost înregistrată declaratia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa careia s-a facut declaratia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Suportul care contine inregistrarile efectuate în cursul urmaririi penale va fi inaintat la terminarea urmaririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi va fi pastrat în aceleasi condiţii. (8) Dispozitiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.-----------Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^1) al art. 86^2 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) şi (7) ale art. 86^2 au fost modificate de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor + Articolul 86^3Abrogat.-----------Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 86^3 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze + Articolul 86^4În cauzele privind infractiunile de violenta între membrii aceleiasi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în sedinta de judecată, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.-----------Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Protejarea deplasarilor martorului + Articolul 86^5 (1) Procurorul care efectueaza sau supraveghează cercetarea penala ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporara supravegheata, precum şi sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instanţei şi inapoi la domiciliu sau la reşedinţa. (2) Masurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a incetat.------------Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IV ConfruntareaObiectul confruntarii + Articolul 87Când se constată că exista contraziceri între declaratiile persoanelor ascultate în aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lamurirea cauzei.Procedura confruntarii + Articolul 88 (1) Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi imprejurarile în privinta cărora declaratiile date anterior se contrazic. (2) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate incuviinta ca persoanele confruntate să-şi puna reciproc intrebari. (3) Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza în proces-verbal. + Secţiunea V InscrisurileMijloacele de proba scrise + Articolul 89Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conţinutul lor se arata fapte sau împrejurări de natura să contribuie la aflarea adevarului. + Articolul 89^1Formularele în care urmeaza să se consemneze orice declaratie, în faza de urmărire penala, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.-----------Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal ca mijloc de proba + Articolul 90 (1) Procesele-verbale incheiate de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată sunt mijloace de proba. (2) De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale şi actele de constatare, incheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.Cuprinsul şi forma procesului-verbal + Articolul 91 (1) Procesul-verbal trebuie să cuprindă: a) data şi locul unde este incheiat, ora la care a inceput şi ora la care s-a terminat incheierea procesului-verbal; b) numele, prenumele şi calitatea celui care îl incheie; c) numele, prenumele, ocupatia şi adresa martorilor asistenti, când exista; d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum şi a masurilor luate; e) numele, prenumele, ocupatia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiectiile şi explicatiile acestora; f) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale. (2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina şi la sfirsit de cel care îl incheie, precum şi de persoanele aratate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza să semneze, se face menţiune despre aceasta.-------------Lit. a) a alin. (1) al art. 91 a fost modificata de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea V^1 Interceptarile şi inregistrarile audio sau video------------Secţiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare + Articolul 91^1 (1) Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea şi inregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata. (2) Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra sigurantei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sanctionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unor alte infractiuni grave ori al infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispozitiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (3) Autorizatia se da pentru durata necesară interceptarii şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. În lipsa presedintelui instanţei autorizatia se da de către judecatorul desemnat de acesta. (4) Autorizatia poate fi reinnoita, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleasi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depăşi 30 de zile. (5) Durata totala a interceptarilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana şi aceeasi fapta, nu poate depăşi 120 de zile. (6) Inregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezinta sau o asista în proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau savarsirea de către avocat a unei infractiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 şi 2. (7) Procurorul dispune încetarea imediata a interceptarilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizatiei dacă nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre această instanţă care a emis autorizatia. (8) La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii şi înregistrării convorbirilor ori comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetării. (9) Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicarilor se face prin încheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi inregistrarea.-------------Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 91^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Organele care efectueaza interceptarea şi inregistrarea + Articolul 91^2 (1) Procurorul procedeaza personal la interceptarile şi inregistrarile prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa pastreze secretul operaţiunii efectuate, incalcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal. (2) În caz de urgenta, când intarzierea obtinerii autorizarii prevăzute în art. 91^1 alin. 1, 2 şi 8 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penala, procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivata, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1^1, interceptarea şi inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durată de cel mult 48 de ore. (3) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 2, procurorul prezinta ordonanţa, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptarile şi inregistrarile efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, în vederea confirmarii. Judecatorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonantei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivata data în camera de consiliu. În cazul în care ordonanţa este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3 şi 8. Dacă judecatorul nu confirma ordonanţa procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptarilor şi înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instanţei. (4) Convorbirile sau comunicarile interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, şi pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal. (5) Convorbirile sau comunicarile interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în alta cauza penala dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevăzute la art. 91^1 alin. 1 şi 2.-------------Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2), (3) şi (4) ale art. 91^2 au fost modificate de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 91^2 a fost introdus de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Certificarea înregistrărilor + Articolul 91^3 (1) Convorbirile sau comunicarile interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, în care se menţionează autorizatia data pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecarei convorbiri ori comunicari în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea. (2) Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala în cauza. Dacă savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondentele în alta limba decat cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. (3) La procesul-verbal se ataseaza, în plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanţei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei. (4) La prezentarea materialului de urmărire penala, procurorul este obligat să prezinte invinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi să asigure, la cerere, ascultarea acestora. (5) Dacă în cauza s-a dispus o solutie de netrimitere în judecata, procurorul este obligat sa instiinteze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicari au fost interceptate şi înregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, şi se păstrează până la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se distrug, incheindu-se proces-verbal în acest sens. (6) După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat în cazul reluării cercetarilor sau în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5 şi numai de către procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, iar în alte cazuri numai cu autorizarea judecatorului. (7) Dacă în cauza instanţa a pronuntat o hotărâre de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original şi copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în condiţiile prevăzute în art. 91^2 alin. 5, cu incuviintarea prealabila a presedintelui instanţei.------------Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alte înregistrări + Articolul 91^4Dispozitiile art. 91^1-91^3 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.------------Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^4 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Inregistrarile de imagini + Articolul 91^5Dispozitiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisa, după caz.------------Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Verificarea mijloacelor de proba + Articolul 91^6 (1) Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu. (2) Inregistrarile prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de proba când privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de proba dacă nu sunt interzise de lege.------------Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 91^6 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea VI Martorii asistentiPrezenta martorilor asistenti + Articolul 92 (1) Când legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenta unor martori asistenti, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi. (2) Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza şi cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.Stabilirea identităţii martorilor asistenti + Articolul 93Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenti este obligat să constate şi sa consemneze în procesul-verbal pe care îl incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionind şi observatiile pe care acestia au fost invitati să le faca cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea operaţiilor la care asista. + Secţiunea VII Mijloacele materiale de probaObiectele ca mijloc de proba + Articolul 94Obiectele care conţin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.Corpuri delicte + Articolul 95Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infractiunii. + Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte şi inscrisuri. Efectuarea perchezitiilorRidicarea de obiecte şi inscrisuri + Articolul 96Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are obligaţia sa ridice obiectele şi inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.Predarea obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 97 (1) Orice persoană fizica sau persoana juridica, în posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penala sau instanţei de judecată, la cererea acestora. (2) Dacă organul de urmărire penala sau instanţa de judecată apreciaza ca şi o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia. (3) Dacă obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea şi predarea corespondentei şi a obiectelor + Articolul 98 (1) Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmaririi penale, sau din oficiu, în cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.(1^1) Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt intrunite condiţiile aratate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.(1^2) Retinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă. (2) Corespondenta şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.-----------Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri + Articolul 99 (1) Dacă obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ridicarea silita. (2) În cursul judecatii dispoziţia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.Perchezitia + Articolul 100 (1) Când persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate în art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum şi ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia. (2) Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala. (3) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin încheiere motivata, în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecatii. În cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se dispune de judecatorul de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (4) Perchezitia domiciliara se dispune în cursul urmaririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.(4^1) În baza incheierii, judecatorul emite de îndată autorizatia de perchezitie, care trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei; b) data, ora şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis autorizatia de perchezitie; d) perioada pentru care s-a emis autorizatia; e) locul unde urmeaza a se efectua perchezitia; f) numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa careia se efectueaza perchezitia; g) numele invinuitului sau inculpatului.(4^2) Autorizatia poate fi folosita o singură dată. (5) Perchezitia corporala sau asupra vehiculelor poate fi dispusa, după caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator. (6) Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa înainte de începerea urmaririi penale.------------Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 100 a fost modificat prin articolul 1 punctul 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4^1) şi (4^2) ale art. 100 au fost introduse de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) al art. 100 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Perchezitia domiciliara în cursul urmaririi penale + Articolul 101Perchezitia dispusa în cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, după caz, de lucrători operativi.------------Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Perchezitia domiciliara în cursul judecatii + Articolul 102 (1) Instanţa poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale. (2) În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o perchezitie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.Timpul de efectuare a perchezitiei + Articolul 103Ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infractiune flagranta sau când perchezitia urmeaza să se efectueze într-un local public. Perchezitia inceputa între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul noptii.------------Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura perchezitiei + Articolul 104 (1) Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizatia data de judecator. (2) Ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exercitiu. (3) Aceste operaţiuni se efectueaza de organul judiciar în prezenta unor martori asistenti. (4) Când persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. În cazul în care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte şi inscrisuri, precum şi perchezitia domiciliara se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exercitiu. (5) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricăror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la perchezitie.------------Alin. (1) şi (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 104 a fost modificat prin articolul 1 punctul 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (5) al art. 104 a fost introdus de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Efectuarea perchezitiei domiciliare + Articolul 105 (1) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschidă incaperile sau alte mijloace de pastrare în care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, dacă cel în măsura să le deschidă refuza aceasta. (2) Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi inscrisurilor care au legătură cu fapta savirsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna. (3) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi imprejurarile din viaţa personala a celui la care se efectueaza perchezitia şi care nu au legătură cu cauza, sa nu devina publice.Efectuarea perchezitiei corporale + Articolul 106 (1) Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ. (2) Perchezitia corporala se face numai de o persoană de acelasi sex cu cea perchezitionata.Identificarea şi pastrarea obiectelor + Articolul 107 (1) Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asista, pentru a fi recunoscute şi a fi insemnate de către acestea spre neschimbare, după care se eticheteaza şi se sigileaza. (2) Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cit posibil laolalta, după care se aplică sigilii. (3) Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza şi se lasă în pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode. (4) Probele pentru analiza se iau cel puţin în dublu şi se sigileaza. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate în art. 108 alin. final.Procesul-verbal de perchezitie şi de ridicare a obiectelor şi inscrisurilor + Articolul 108 (1) Despre efectuarea perchezitiei şi ridicarea de obiecte şi inscrisuri se întocmeşte proces-verbal. (2) Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menţiunile prevăzute în art. 91, şi urmatoarele menţiuni: locul, timpul şi condiţiile în care inscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute. (3) În procesul-verbal se face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lasate în pastrare. (4) Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele şi inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui.Măsuri privind obiectele ridicate + Articolul 109 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, atasate la dosar sau pastrate în alt mod. (2) Obiectele şi inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizeaza şi se ataseaza la dosar. (3) Până la solutionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul. (4) Obiectele şi inscrisurile predate sau ridicate în urma perchezitiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie. (5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia îi apartin, chiar înainte de solutionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevarului. Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata să le pastreze până la solutionarea definitivă a cauzei.Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate + Articolul 110Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea aratate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispoziţiilor acelui articol.Dispozitii speciale privind unitatile publice şi alte persoane juridice + Articolul 111Dispozitiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridica, dispozitii care se completeaza după cum urmeaza: a) organul judiciar se legitimeaza şi, după caz, infatiseaza reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data; b) ridicarea de obiecte şi inscrisuri precum şi perchezitia se efectueaza în prezenta reprezentantului unităţii; c) atunci când este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unităţii; d) copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităţii.-------------Denumirea marginala, partea introductiva şi litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea IX Constatarea tehnico-stiintifica şi constatarea medico-legalaFolosirea unor specialisti + Articolul 112 (1) Când exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lamurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penala poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice. (2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe linga institutia de care aparţine organul de urmărire penala. Ea poate fi efectuata şi de către specialisti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.Obiectul şi materialul constatarii tehnico-stiintifice + Articolul 113 (1) Organul de urmărire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmeaza a fi efectuata lucrarea. (2) Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate insusi atribuţii de organ de urmărire penala sau de organ de control. (3) Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteste ca materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penala, în vederea completarii lor.Constatarea medico-legala + Articolul 114 (1) În caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau când este necesară o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmărire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale şi cere organului medico-legal, caruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze aceasta constatare. (2) Exhumarea în vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala + Articolul 115 (1) Operaţiile şi concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza într-un raport. (2) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi, dacă apreciaza ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize. (3) Când refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completarii sau refacerii lui. + Secţiunea X ExpertizeleOrdonarea efectuării expertizei + Articolul 116Când pentru lamurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.Expertiza obligatorie + Articolul 117 (1) Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată are indoiala asupra stării psihice a invinuitului sau inculpatului. (2) Expertiza în aceste cazuri se efectueaza în institutii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta măsura este executorie şi se aduce la indeplinire, în caz de opunere, de organele de politie. (3) De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Procedura expertizei + Articolul 118 (1) Expertiza se efectueaza potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplică în mod corespunzător. (2) Expertul este numit de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2. (3) Fiecare dintre părţi are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.Experti oficiali + Articolul 119 (1) Dacă exista experti medico-legali sau experti oficiali în specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o altă persoană, decit dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta. (2) Când expertiza urmeaza să fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei. (3) Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau să-şi dea parerea şi specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.Lamuriri date expertului şi părţilor + Articolul 120 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penala sau de instanţa. (2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi intrebarile la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari şi ca pot cere modificarea sau completarea lor. (3) Părţile mai sunt încunoştinţate ca au dreptul sa ceara numirea şi a cite unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (4) După examinarea obiectiilor şi cererilor facute de părţi şi expert, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintindu -l totodata dacă la efectuarea acesteia urmeaza sa participe părţile. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Drepturile expertului + Articolul 121 (1) Expertul are dreptul sa ia cunoştinţa de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmărire. (2) Expertul poate cere lamuriri organului de urmărire penala sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei. (3) Părţile, cu incuviintarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicatiile necesare.Raportul de expertiza + Articolul 122 (1) După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris. (2) Când sunt mai mulţi experti se întocmeşte un singur raport de expertiza. Dacă sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau intr-o anexa. (3) Raportul de expertiza se depune la organul de urmărire penala sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei.Conţinutul raportului + Articolul 123Raportul de expertiza cuprinde: a) partea introductiva, în care se arata organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuata, data întocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia şi intrebarile la care expertul urma sa răspundă, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicatii în cursul expertizei; b) descrierea în amanunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile părţilor, precum şi analiza acestor obiectii ori explicatii în lumina celor constatate de expert; c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse şi parerea expertului asupra obiectului expertizei.Suplimentul de expertiza + Articolul 124 (1) Când organul de urmărire penala sau instanţa de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de către acelasi expert, fie de către altul. (2) De asemenea, când se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor. (3) Lamuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.Efectuarea unei noi expertize + Articolul 125Dacă organul de urmarirea penala sau instanţa de judecată are indoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.Lamuriri cerute la institutul de emisiune + Articolul 126În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate cere lamuriri institutului de emisiune.Prezentarea scriptelor de comparatie + Articolul 127 (1) În cauzele privind infractiuni de fals în inscrisuri, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparatie. (2) Dacă scriptele se gasesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera. (3) Dacă scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată îi pune în vedere să le prezinte. (4) Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmărire penala sau de preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezinta. (5) Organul de urmărire penala ori instanţa de judecată poate dispune ca invinuitul sau inculpatul să prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie după dictarea ce i s-ar face. (6) Dacă invinuitul sau inculpatul refuza, se face menţiune în procesul-verbal. + Secţiunea XI Folosirea interpreţilorCazurile şi procedura de folosire a interpreţilor + Articolul 128 (1) Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmeaza să fie ascultata nu cunoaste limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii. (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre inscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţa sunt redactate intr-o alta limba decit cea română. (3) Dispozitiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.------------Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Secţiunea XII Cercetarea la faţa locului şi reconstituireaCercetarea la faţa locului + Articolul 129 (1) Cercetarea la faţa locului se efectueaza atunci când este necesar să se faca constatari cu privire la situaţia locului savirsirii infractiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infractiunii, să se stabileasca pozitia şi starea mijloacelor materiale de proba şi imprejurarile în care infractiunea a fost savirsita. (2) Organul de urmărire penala efectueaza cercetarea la faţa locului în prezenta martorilor asistenti, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faţa locului se face în prezenta părţilor, atunci când este necesar. Neprezentarea părţilor încunoştinţate nu împiedica efectuarea cercetării. (3) Când invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penala îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat şi îi asigura, la cerere, reprezentarea. (4) Instanţa de judecată efectueaza cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie. (5) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane, ori sa plece înainte de terminarea cercetării.Reconstituirea + Articolul 130 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în intregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost savirsita fapta. (2) Reconstituirea se face în prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.Procesul-verbal de cercetare la faţa locului + Articolul 131 (1) Despre efectuarea cercetării la faţa locului se incheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor aratate în art. 91, descrierea amanuntita a situaţiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a pozitiei şi stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incit acestea să fie redate cu precizie şi pe cit posibil cu dimensiunile respective. (2) În caz de reconstituire a modului în care a fost savirsita fapta, se consemneaza amanuntit şi desfăşurarea reconstituirii. (3) În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza şi se anexeaza la procesul-verbal. + Secţiunea XIII Comisia rogatorie şi delegareaCondiţii pentru dispunerea comisiei rogatorii + Articolul 132 (1) Când un organ de urmărire penala sau instanţa de judecată nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la faţa locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea să le efectueze. (2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii. (3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.Conţinutul comisiei rogatorii + Articolul 133 (1) Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza să fie ascultata o persoană, se vor arata şi intrebarile ce trebuie să i se puna. (2) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată care efectueaza comisia rogatorie poate pune şi alte intrebari, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultarii.Drepturile părţilor în cazul comisiei rogatorii + Articolul 134 (1) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa acesteia intrebari, care vor fi transmise instanţei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie. (2) Totodata, oricare dintre părţi poate cere să fie citata la efectuarea comisiei rogatorii. (3) Când inculpatul este arestat, instanţa care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care îl va reprezenta.Delegarea + Articolul 135 (1) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile aratate în art. 132, efectuarea unui act de procedura şi prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecată ierarhic inferioare. (2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare. + Titlul IV MASURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MASURI PROCESUALE + Capitolul I MASURILE PREVENTIVE + Secţiunea I Dispozitii generaleScopul şi categoriile masurilor preventive + Articolul 136 (1) În cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viaţa sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre urmatoarele măsuri preventive: a) retinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi tara; d) arestarea preventiva. (2) Scopul masurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. (3) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror. (4) Masurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, şi de instanţa de judecată, în cursul judecatii. (5) Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luata de judecator. (6) Măsura arestarii preventive nu poate fi dispusa în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. (7) Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată. (8) Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.------------Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 136 a fost modificat de articolul 1 punctul 7 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 136 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventiva + Articolul 137 (1) Actul prin care se ia măsura preventiva trebuie să arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea savarsita. (2) În cazul retinerii şi arestarii preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art. 148, precum şi temeiurile concrete din care rezultă existenta acestuia. (3) În cazul obligarii de a nu părăsi localitatea sau tara, actul prin care se ia această măsură trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea masurii.-------------Art. 137 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Aducerea la cunoştinţa a motivelor luării masurilor preventive şi a invinuirii + Articolul 137^1 (1) Persoanei reţinute sau arestate i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, în cel mai scurt termen. Invinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (2) Când se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, judecatorul incunostinteaza despre măsura luata, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal. (3) Cel retinut poate să ceara să fie incunostintat despre măsura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate în alin. 2. Atât cererea celui retinut, cat şi incunostintarea se consemneaza într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, îl informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut.------------Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de articolul 1 punctul 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 137^1 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive + Articolul 138 (1) Dacă organul de cercetare penala considera ca este cazul să se ia una dintre masurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), inainteaza în acest sens un referat motivat procurorului. (2) În cazul masurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunte în termen de 24 de ore. (3) În cazul masurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege, procedeaza, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.------------Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive + Articolul 139 (1) Măsura preventiva luata se inlocuieste cu alta măsura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. (2) Când măsura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care să justifice menţinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, în cazul retinerii şi arestarii preventive, punerea în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (3) În cazul în care măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penala are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.(3^1) Când măsura preventiva a fost luata, în cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciaza ca informaţiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizeaza instanţa.(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de către aceasta, când constata el insusi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii.(3^3) Abrogat.(3^4) Abrogat.(3^5) Măsura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c). (4) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmeaza să-şi decline competenţa.------------Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3^4) al art. 139 a fost modificat de articolul 1 punctul 9 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 139 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^3) al art. 139 a fost abrogat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3^4) al art. 139 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Tratamentul medical sub paza permanenta + Articolul 139^1În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta în reteaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmaririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecatii.-------------Art. 139^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Încetarea de drept a masurilor preventive + Articolul 140 (1) Masurile preventive inceteaza de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive în acest termen; b) în caz de scoatere de sub urmărire, de incetare a urmarii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare. (2) Măsura arestarii preventive inceteaza de drept şi atunci când, înainte de pronuntarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmaririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege. (3) În cazurile aratate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul retinerii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penala, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administraţiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzand urmatoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonantei, ale incheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberarii.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 140 a fost modificat de articolul 1 punctul 10 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Lit. a) a alin. (1) al art. 140 a fost modificata de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Plangerea împotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind măsura retinerii + Articolul 140^1 (1) Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat măsura preventiva a retinerii se poate face plangere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penala, iar împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plangere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2. (2) Procurorul se pronunţă prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii. (3) Când considera ca măsura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei.------------Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Plangerea împotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c) + Articolul 140^2 (1) Împotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu părăsi localitatea ori a masurii obligarii de a nu părăsi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere în termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa. (2) Plangerea se va solutiona în camera de consiliu. (3) Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plangerii. (4) Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie. (5) Dosarul va fi inaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza în termen de 3 zile. (6) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere. (7) Când considera ca măsura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanţa dispune revocarea ei. (8) Plangerea invinuitului sau inculpatului împotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare. (9) Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.------------Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de judecator în cursul urmaririi penale privind masurile preventive + Articolul 140^3 (1) Împotriva incheierii prin care judecatorul dispune, în timpul urmaririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, inlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum şi împotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care judecatorul respinge, în timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Abrogat. (3) Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei de recurs şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care invinuitul sau inculpatul se afla internat în spital şi, din cauza stării sănătăţii, nu poate fi adus în faţa judecatorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. (5) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza în termen de 48 de ore, în cazul arestarii invinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestarii inculpatului. (6) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi, prin încheiere. (7) Când apreciaza ca măsura preventiva este nelegala sau nu este justificata, instanţa de recurs o revoca, dispunand, în cazul arestarii preventive, punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza. (8) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penala în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.------------Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 140^3 a fost introdus de de articolul 1 punctul 11 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 140^3 a fost abrogat de articolul 1 punctul 12 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (8) al art. 140^3 a fost modificat de articolul 1 punctul 13 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 140^3 a fost modificata de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (7), (8) şi (9) ale art. 140^3 au fost modificate de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Calea de atac împotriva incheierii pronuntate de instanţa în cursul judecatii privind masurile preventive + Articolul 141 (1) Incheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, inlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive, precum şi împotriva incheierii prin care se dispune menţinerea arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanţa sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusă niciunei cai de atac. (2) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. (3) Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare.------------Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Tinerea separata a unor categorii de infractori + Articolul 142În timpul retinerii şi arestarii, minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de barbati. + Secţiunea II RetinereaCondiţiile retinerii + Articolul 143 (1) Măsura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de cercetare penala faţă de invinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o faptă prevăzută de legea penala. (2) Organul de cercetare penala este obligat sa îl incunostinteze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii. (3) Procurorul sau organul de cercetare penala va aduce la cunoştinţa invinuitului sau inculpatului ca are dreptul să-şi angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa. (4) Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum şi în caz de infractiune flagranta, oricare ar fi limitele de pedeapsa prevăzute de lege.-------------Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 143 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Durata retinerii + Articolul 144 (1) Măsura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi functionarea Politiei Române.(1^1) În situaţia în care retinerea se dispune după audierea invinuitului citat de către organul de urmărire penala, termenul de 24 de ore se calculeaza de la ora emiterii ordonantei. (2) În ordonanţa prin care s-a dispus retinerea trebuie să se mentioneze ziua şi ora la care retinerea a inceput, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care retinerea a incetat. (3) Când organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, inainteaza procurorului, în primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o dată cu incunostintarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciaza ca sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146. (4) Când măsura retinerii este luata de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestarii preventive, procedeaza, în termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.-------------Alin. (1) şi (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 144 a fost introdus de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitateaConţinutul masurii + Articolul 145 (1) Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi localitatea în care locuieste, fără incuviintarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luata numai dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.(1^1) Pe durata masurii obligarii de a nu părăsi localitatea, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte urmatoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cate ori este chemat; b) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; c) sa nu îşi schimbe locuinta fără incuviintarea organului judiciar care a dispus măsura; d) sa nu detina, sa nu foloseasca şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(1^2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta. (2) În cursul urmaririi penale, durata masurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Măsura obligarii de a nu părăsi localitatea poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, fiecare prelungire neputand să depăşească 30 de zile. Dispozitiile art. 140^2 se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a masurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmaririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a obligarii de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.(2^1) Copia ordonantei procurorului sau, după caz, a incheierii judecatorului ori a instanţei de judecată se comunică, în aceeasi zi, invinuitului sau inculpatului, secţiei de politie în a carei raza teritoriala locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontieră, precum şi altor institutii, în vederea asigurarii respectarii obligaţiilor care îi revin. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.(2^2) În cuprinsul ordonantei sau incheierii sunt menţionate expres oblibaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinta a masurii sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestarii preventive.(2^3) Dacă pe durata obligarii de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligaţii, fie inlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţa sau încheiere motivata. Dispozitiile alin. 2^1 şi alin. 2^2 se aplică în mod corespunzător. (3) În caz de încălcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligarii de a nu părăsi localitatea va fi inlocuita cu măsura arestarii preventive, în condiţiile prevăzute de lege. Organul de politie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifica periodic respectarea masurii şi a obligaţiilor de către invinuit sau inculpat, iar în cazul în care constata încălcări ale acestora, sesizeaza de îndată procurorul, în cursul urmaririi penale, sau instanţa, în cursul judecatii.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de articolul 1 punctul 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 145 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost introdus de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) şi (2^1) ale art. 145 au fost modificate de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2^2) şi (2^3) ale art. 145 au fost introduse de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 145 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1^1) al art. 145 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (1^2) al art. 145 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (2^1), (2^2) şi (3) ale art. 145 au fost modificate de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile din Codul de procedură penala privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007. + Secţiunea III^1 Obligarea de a nu părăsi tara-------------Secţiunea III^1 a cap. I al titlului IV a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Obligarea de a nu părăsi tara + Articolul 145^1 (1) Măsura obligarii de a nu părăsi tara consta în indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecator, în cursul urmaririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecatii, de a nu părăsi tara fără incuviintarea organului care a dispus această măsură. (2) Dispozitiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul obligarii de a nu părăsi tara.-------------Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 145^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea IV Arestarea preventiva 1. Arestarea invinuituluiArestarea invinuitului în cursul urmaririi penale + Articolul 146 (1) Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, când considera ca arestarea invinuitului este necesară în interesul urmaririi penale, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, întocmită de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (3) La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea celor 24 de ore de retinere, în cazul în care invinuitul este retinut. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu, cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a invinuitului retinut. (4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (5) Invinuitul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator. (6) Dispozitiile art. 149^1 alin. 6 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător. (7) Participarea procurorului este obligatorie. (8) După ascultarea invinuitului, judecatorul, de îndată, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata. (9) Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere motivata, arestarea preventiva a invinuitului pe o durată ce nu poate depăşi 10 zile. (10) Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile aratate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele invinuitului şi durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia. (11) Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.(11^1) În caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege, judecatorul poate dispune măsura obligarii de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi tara. (12) Împotriva incheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.-------------Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 146 a fost modificat de articolul 1 punctul 15 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2) şi (9) ale art. 146 au fost modificate de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (11^1) al art. 146 a fost introdus de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Arestarea invinuitului la instanţa de judecată + Articolul 147Instanţa de judecată, în situaţiile aratate în partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. 2. Arestarea inculpatuluiCondiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului + Articolul 148 (1) Măsura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau să se sustraga în orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;a^1) inculpatul a încălcat, cu rea-credinta, măsura obligarii de a nu părăsi localitatea sau tara ori oblibaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri; b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca în mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba; c) exista date ca inculpatul pregăteşte savarsirea unei noi infractiuni; d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune; e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o înţelegere frauduloasa cu aceasta; f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viaţa sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani şi exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publică. (2) În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a)-e), măsura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea mai mare de 4 ani.-------------Lit. b) şi e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 148 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. a^1) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Durata arestarii inculpatului + Articolul 149 (1) Durata arestarii inculpatului în cursul urmaririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungita în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusa după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusa în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare. (2) Când o cauza este trecuta pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramine valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispoziţiilor alineatului precedent. (3) Abrogat.------------Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de articolul 1 punctul 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul urmaririi penale + Articolul 149^1 (1) Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeşte propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectueaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (3) Cu ocazia prezentarii dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua şi ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, până la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este retinut, până la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua şi ora se comunică atât aparatorului ales sau numit din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa judecatorului a inculpatului arestat sau retinut. (4) Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza în camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (5) Inculpatul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator. (6) În cazul în care inculpatul se afla în stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii. (7) Dispozitiile art. 150 se aplică în mod corespunzător. (8) Participarea procurorului este obligatorie. (9) Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata. (10) Dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecatorul dispune, prin încheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile. (11) Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas după scaderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestarii invinuitului. (12) Dispozitiile art. 146 alin. 10 şi 11^1 şi ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. (13) Împotriva incheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (14) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în miscare actiunea penala înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a invinuitului. Mandatul de arestare a invinuitului inceteaza la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.------------Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 149^1 a fost modificat de de articolul 1 punctul 17 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1), (2), (10) şi (12) ale art. 149^1 au fost modificate de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Ascultarea inculpatului + Articolul 150 (1) Măsura arestarii inculpatului poate fi luata numai după ascultarea acestuia de către procuror şi de către judecator, afară de cazul când inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 6. (2) În cazul în care inculpatul este disparut, se afla în strainatate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.------------Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 150 a fost modificat de de articolul 1 punctul 18 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Conţinutul mandatului de arestare + Articolul 151 (1) După intocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de la prima instanţa sau, după caz, preşedintele completului de la instanţa de recurs emite de îndată mandatul de arestare preventiva. (2) Dacă prin aceeasi hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. (3) În mandatul de arestare trebuie să se arate: a) instanţa care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului; b) data şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70, şi codul numeric personal; e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii şi denumirea infractiunii; f) incadrarea juridica a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care determina arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; j) semnatura judecatorului.----------Art. 151 a fost modificat de de articolul 1 punctul 19 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (1) al art. 151 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Executarea mandatului + Articolul 152 (1) Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o dată cu arestatul. (2) Când măsura arestarii a fost dispusa în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza în dublu exemplar organului de politie, pentru executare. (3) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate în mandat, careia îi preda un exemplar al mandatului şi o conduce la judecatorul care a emis mandatul.(3^1) În vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără invoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără invoirea reprezentantului legal al acesteia. (4) Judecatorul procedeaza la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de îndată termen de judecată.------------Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 152 a fost modificat de de articolul 1 punctul 20 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (3^1) al art. 152 a fost introdus de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Obiectii în ceea ce priveste identitatea + Articolul 153 (1) Dacă cel arestat ridica obiectii în contra executarii mandatului numai în ceea ce priveste identitatea, este condus în faţa instanţei locului unde a fost gasit, care, dacă este necesar, cere relatii judecatorului care a emis mandatul. (2) Până la rezolvarea obiectiilor, instanţa, dacă apreciaza că nu exista pericol de disparitie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva careia s-a executat mandatul. (3) Dacă instanţa constata ca persoana adusa nu este cea aratata în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3. (4) În cazurile prevăzute în alin. 1-3, instanţa dispune prin încheiere, ce se trimite şi judecatorului care a emis mandatul.-----------Art. 153 a fost modificat de de articolul 1 punctul 21 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Negasirea persoanei menţionate în mandat + Articolul 154Când persoana mentionata în mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal prin care constata aceasta şi instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei.---------------Art. 154 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea duratei arestarii în cursul urmaririi penale + Articolul 155 (1) Arestarea inculpatului dispusa de instanţa poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. (2) În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestarii preventive a inculpatului poate fi dispusa de instanţa careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevăzute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala.------------Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Alin. (2) al art. 155 a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Propunerea pentru prelungirea arestarii dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 156 (1) Prelungirea duratei arestarii preventive prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectueaza sau supraveghează urmarirea penala. (2) În cazul în care procurorul supraveghează urmarirea penala, acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penala, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive. (3) Dacă arestarea a fost dispusa de o instanţa inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instanţei competente. (4) Abrogat. (5) Când în aceeasi cauza se gasesc mai mulţi inculpaţi arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodata, instanţa şi cu privire la ceilalti inculpaţi.------------Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 156 au fost modificate de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 156 a fost abrogat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Articolul 157Abrogat. + Articolul 158Abrogat.Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse în cursul urmaririi penale + Articolul 159 (1) Dosarul cauzei va fi depus la instanţa, împreună cu propunerea de prelungire a arestarii preventive, întocmită de procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive, şi va putea fi consultat de aparator. (2) Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza în camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. (3) Inculpatul este adus în faţa judecatorului şi va fi asistat de aparator. (4) În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecatorului sau când, din cauza de forta majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii. (5) Participarea procurorului este obligatorie. (6) În cazul în care judecatorul acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. (7) Judecatorul solutioneaza propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestarii preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică incheierea celor lipsa de la judecata în acelasi termen. (8) Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza înainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate. (9) Recursul, declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive, nu este suspensiv de executare. (10) Dispozitiile art. 140^3 alin. 3-7 şi 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului. (11) Măsura dispusa de judecator se comunică administraţiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunoştinţa inculpatului. (12) Dacă incheierea judecatorului de la prima instanţa nu este atacata cu recurs, instanţa este obligata sa restituie dosarul organului de urmărire penala în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. (13) Judecatorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputand depăşi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totala a arestarii preventive în cursul urmaririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.------------Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 22 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (13) al art. 159 a fost modificat de de articolul 1 punctul 23 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Denumirea marginala a art. 159 a fost modificata de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1), (3), (4), (6)-(12) ale art. 159 au fost modificate de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Menţinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului + Articolul 160 (1) Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se inainteaza instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii. (2) Instanţa, în camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300^1.------------Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160 a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^a (1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în cursul judecatii, prin încheiere motivata, dacă sunt intrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. (2) Incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. (3) Dispozitiile art. 151 se aplică şi în cazul arestarii inculpatului în cursul judecatii. (4) Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale sau al judecatii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.------------Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^a a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (4) al art. 160^a a fost rectificat prin RECTIFICAREA nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 756 din 29 octombrie 2003.Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecatii + Articolul 160^b (1) În cursul judecatii, instanţa verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestarii preventive. (2) Dacă instanţa constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivata, revocarea arestarii preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. (3) Când instanţa constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivata, menţinerea arestarii preventive. (4) Incheierea poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicandu-se în mod corespunzător.-------------Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^b a fost modificat de de articolul 1 punctul 24 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^b a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Prelungirea arestarii în cursul judecatii + Articolul 160^cAbrogat.------------Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 66 din 10 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.Art. 160^c a fost abrogat de articolul 1 punctul 25 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Arestarea şi prelungirea arestarii inculpatului condamnat de instanţa de fond + Articolul 160^dAbrogat.------------Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^d a fost abrogat de articolul 1 punctul 26 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea IV^1 Dispozitii speciale pentru minori------------Secţiunea IV^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Dispozitii generale + Articolul 160^e (1) Retinerea şi arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune. (2) La stabilirea dispoziţiilor aplicabile cu privire la măsura retinerii şi arestarii preventive se are în vedere vârsta invinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luării, prelungirii sau mentinerii masurii preventive.------------Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Art. 160^e a fost modificat de articolul 1 punctul 27 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003.Alin. (2) al art. 160^e a fost introdus de pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile proprii şi regimul special pentru minori + Articolul 160^f (1) Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detentie preventiva, în raport cu particularitatile varstei lor, astfel încât masurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului. (2) Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el. (3) Atunci când se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, în cazul retinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana în ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare sociala a infractorilor şi de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa careia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnandu-se aceasta într-un proces-verbal. (4) În timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestati preventiv. (5) Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de detinere preventiva de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.-------------Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Retinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penala sau a procurorului + Articolul 160^g (1) În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viaţa sau inchisoare de 10 ani ori mai mare. (2) Retinerea poate fi prelungita numai dacă se impune, prin ordonanţa motivata, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.-------------Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Arestarea preventiva a minorului + Articolul 160^h (1) Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventiva nu este suficienta. (2) Durata arestarii inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive se efectueaza în cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmaririi penale sau menţinerea ei în cursul judecatii nu poate fi dispusa decat în mod excepţional. Arestarea preventiva a minorului în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depăşi 15 zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor între 14 şi 16 ani în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile. (3) Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmaririi penale pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate fi prelungita în cursul urmaririi penale, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale nu poate să depăşească, în total, un termen rezonabil şi nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viaţa sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor în cursul urmaririi penale poate fi prelungita până la 180 de zile. Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani în cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile. (4) Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.-------------Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (3) ale art. 160^h au fost modificate de articolul 1 punctul 28 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 26 octombrie 2003. + Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cautiuneModalitatile liberarii provizorii + Articolul 160^1În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.-------------Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 1. Liberarea provizorie sub control judiciarCondiţiile liberarii + Articolul 160^2 (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor savarsite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depăşeşte 18 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor părţi, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte. (3) Pe timpul liberarii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte urmatoarele obligaţii: a) sa nu depăşească limita teritoriala fixata decat în condiţiile stabilite de instanţa; b) să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cate ori este chemat; c) să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat; d) sa nu îşi schimbe locuinta fără incuviintarea instanţei care a dispus măsura; e) sa nu detina, sa nu foloseasca şi sa nu poarte nicio categorie de arme.(3^1) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberarii provizorii să respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligaţii: a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere*); b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite; c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanţa, şi sa nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate; f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.(3^2) În cuprinsul incheierii sunt menţionate expres oblibaţiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenţia acestuia ca, în caz de încălcare cu rea-credinta a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestarii preventive. (4) Dispozitiile art. 145 alin. 2^1 se aplică în mod corespunzător.-------------Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^2 au fost modificate de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. b) a alin. (3) al art. 160^2 a fost modificata de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Lit. h) a alin. (3) al art. 160^2 a fost introdusa de pct. 89 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (4) al art. 160^2 a fost introdus de pct. 90 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Alin. (3^1) şi (3^2) ale art. 160^2 au fost introduse de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.*) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispozitiile din Codul de procedură penala privind obligaţia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere intră în vigoare la 1 iulie 2007.Organul care dispune liberarea provizorie + Articolul 160^2aLiberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de instanţa de judecată.-------------Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Organul care efectueaza controlul respectarii obligaţiilor + Articolul 160^2bControlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta oblibaţiile stabilite de instanţa revine judecatorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de politie.-------------Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Modificarea sau ridicarea controlului judiciar + Articolul 160^3Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.-------------Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. 2. Liberarea provizorie pe cautiuneCondiţiile liberarii + Articolul 160^4 (1) Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmaririi penale, cat şi al judecatii, la cerere, când s-a depus cautiunea şi sunt indeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2. (2) Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să respecte oblibaţiile care îi revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1. Dispozitiile art. 160^2 alin. 3^2 se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozitiile art. 160^2 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.-------------Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (3) al art. 160^4 a fost introdus de pct. 92 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (2) al art. 160^4 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006.Cautiunea + Articolul 160^5 (1) Cautiunea garanteaza respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor care îi revin în timpul liberarii provizorii. (2) Cuantumul cautiunii este de cel puţin 1.000 lei şi consemnarea să se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilita de către instanţa, fie prin constituirea unei garantii reale imobiliare la dispoziţia instanţei care a stabilit cautiunea. (3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cautiunii. (4) Cautiunea se restituie când: a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160^10 alin. 1 lit. a); b) se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestarii preventive; c) se dispune scoaterea de sub urmărire penala, încetarea urmaririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal; d) se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condiţionată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160^8a alin. 6. (5) Cautiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitivă a hotărârii de condamnare. (6) În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.------------Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (1), (3) şi lit. b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (2) ale art. 160^5 au fost modificate de pct. 93 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.$3. Dispozitii comuneCererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve + Articolul 160^6 (1) Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmaririi penale, cat şi în cursul judecatii, de către invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia. (2) Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii. (3) În cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cautiunii şi menţiunea cunoasterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii. (4) Rezolvarea cererii, în cursul urmaririi penale, revine instanţei careia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecatii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. (5) Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, în termen de 24 de ore, instanţei competente.------------Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Masurile premergatoare examinarii cererii + Articolul 160^7 (1) Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. (2) Când cererea este facuta de o altă persoană decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl intreaba pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.-----------Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Teza finala a alin. (1) al art. 106^7 a fost abrogata de pct. 94 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Examinarea şi admiterea în principiu a cererii + Articolul 160^8 (1) Instanţa examineaza, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia. (2) În cazul cererii de liberare pe cautiune, dacă instanţa constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileste cuantumul cautiunii şi termenul în care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixeaza termenul pentru solutionarea ei. (3) Dacă nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.-----------Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Solutionarea cererii + Articolul 160^8a (1) Solutionarea cererii se face după ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului. (2) În cazul în care se constată că sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului. (3) Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste şi oblibaţiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat. (4) Copia dispozitivului incheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de detinere şi organului de politie în a cărui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza. (5) Administratia locului de detinere este obligata sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a invinuitului sau inculpatului. (6) În cazul în care nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neintemeiata sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea.------------Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Recursul împotriva incheierilor privind liberarea provizorie + Articolul 160^9 (1) Împotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioara. (2) Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronuntare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. (3) Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. (4) Recursul se judeca în termen de doua zile. (5) Abrogat. (6) Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. (7) Instanţa se pronunţă în aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. (8) Recursul împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului. (10) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.-------------Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (5) al art. 160^9 a fost abrogat de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Revocarea liberarii + Articolul 160^10 (1) Liberarea provizorie poate fi revocata dacă: a) se descopera fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului; b) invinuitul sau inculpatul nu respecta, cu rea-credinta, oblibaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi 3^1 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat. (2) Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune şi în lipsa invinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta. (3) În caz de revocare a liberarii provizorii, instanţa dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare. (4) Împotriva incheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs. (5) Dispozitiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.--------------Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. b) a alin. (1) al art. 160^10 a fost modificata de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 60 din 6 septembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 764 din 7 septembrie 2006. + Capitolul II ALTE MASURI PROCESUALE + Secţiunea I Luarea masurilor de ocrotire şi de siguranţăMasurile de ocrotire în caz de retinere sau de arestare preventiva + Articolul 161Când măsura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata faţă de un invinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusa sub interdictie, o persoană careia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorita virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie instiintata autoritatea competentă în vederea luării masurilor de ocrotire. Obligaţia de incunostintare revine organului judiciar care a luat măsura retinerii ori a arestarii preventive.Luarea masurilor de siguranţă + Articolul 162 (1) Dacă procurorul care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala constata, în cursul urmaririi penale, ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile aratate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a masurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul urmaririi penale, măsura de siguranţă poate fi dispusa pe o durată ce nu poate depăşi 180 de zile. În cursul judecatii, măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusa, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată.(1^1) Instanţa dispune luarea masurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea invinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului. (2) Instanţa ia măsuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii şi, totodata, sesizeaza comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi. (3) Măsura internarii provizorii dureaza până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată. (4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanţei în termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciara şi se sancţionează conform art. 198 alin. 3. (5) În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi masurile prevăzute în art. 161. (6) Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.------------Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) şi (4) ale art. 162 au fost modificate de pct. 96 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006. + Secţiunea II Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare savirsirii infractiuniiMasurile asiguratorii + Articolul 163 (1) Masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum şi pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. (2) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenta valorii probabile a pagubei. (3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului. (4) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege. (5) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu. (6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie: a) abrogata; b) în cazul în care cel vatamat este o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restrinsa.------------Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Lit. a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de pct. 97 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.------------A se vedea şi DECIZIA nr. 191 din 12 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 16 decembrie 2000.Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii + Articolul 164 (1) Ordonanţa de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de către organul de urmărire penala care a luat măsura. (2) Incheierea instanţei judecătorești prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecătoresc. (3) Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la indeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal. (4) În cazurile în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luata să fie adusa la indeplinire de către secretarul parchetului.------------Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procedura sechestrului + Articolul 165 (1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice şi sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge în caz de necesitate şi la experti. (2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plată straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta şi de muzeu, colectiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu. (3) Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primeasca şi să le valorifice de îndată. (4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea şi mijloacele de plată straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenţa. (5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu şi colectiile de valoare se predau spre pastrare instituţiilor de specialitate. (6) Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmaririi penale. (7) Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. (8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, după caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. (9) Dacă exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.------------Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Procesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecara + Articolul 166 (1) Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile părţilor sau ale altor persoane interesate. (2) Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care în mod obisnuit îl inlocuieste sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza şi organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal. (3) Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.Poprirea + Articolul 167Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel pagubit, sunt poprite în miinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmind a fi predate aceluiasi organ în 24 de are de la consemnare.Contestarea masurii asiguratorii + Articolul 168 (1) În contra masurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum şi orice altă persoană interesata se pot plange procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal. (2) Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea. (3) După solutionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a facut plingere împotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.-----------Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restituirea lucrurilor + Articolul 169 (1) Dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea. (2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului şi justa solutionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel caruia îi sunt restituite să le pastreze până la raminerea definitivă a hotărârii.------------Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Restabilirea situaţiei anterioare + Articolul 170Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare savarsirii infractiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.------------Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003. + Titlul V ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE + Capitolul I ASISTENŢA JURIDICA ŞI REPREZENTAREAAsistenţa invinuitului sau a inculpatului + Articolul 171 (1) Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de aparator în tot cursul urmaririi penale şi al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aduca la cunoştinţa acest drept. (2) Asistenţa juridica este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în alta cauza, când faţă de acesta a fost dispusa măsura de siguranţă a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penala sau instanţa apreciaza ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apararea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. (3) În cursul judecatii, asistenţa juridica este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viaţa sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. (4) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă invinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un aparator, se iau măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.(4^1) Când asistenţa juridica este obligatorie, dacă aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmărire penala sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza să efectueze apararea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care să-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru pregătirea apararii. În cursul judecatii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridica este obligatorie, dacă aparatorul ales lipseste, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigura substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care să-l inlocuiasca, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apararii. (5) Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales. (6) Dacă la judecarea cauzei aparatorul lipseste şi nu poate fi inlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana.------------Alin. (2) şi (3) ale art. 171 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (4^1) al art. 171 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (6) al art. 171 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (2) şi (4^1) ale art. 171 au fost modificate de pct. 98 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Drepturile aparatorului + Articolul 172 (1) În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. (2) Când asistenţa juridica este obligatorie, organul de urmărire penala va asigura prezenta aparatorului la ascultarea invinuitului sau inculpatului. (3) În cazul în care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penala, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de aparator. (4) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu aparatorul, asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor. (5) Abrogat. (6) Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat sa rezolve plangerea în cel mult 48 de ore. (7) În cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta. (8) Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penala sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua măsuri.-------------Alin. (4) al art. 172 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.Alin. (1), (2) şi (6) ale art. 172 au fost modificate de pct. 99 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (5) ale art. 172 a fost abrogat de pct. 100 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.Alin. (1) al art. 172 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 57 din 19 martie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 228 din 25 martie 2008.-------------*) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 18 decembrie 2007 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, constatându-se că prevederea "care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea" este neconstituţională.Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.În consecinţă, prevederile de mai sus din cuprinsul art. 172 alin. 1 teza intâi din Codul de procedură penală, au fost suspendate în peri