DECIZIE nr. 615 din 6 mai 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 11 iunie 2010



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorAntonia Constantin - procurorBenke Karoly - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia privind art. 121 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât criticile autorului excepţiei vizează o eventuală omisiune de reglementare. De asemenea, se consideră că excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 371^2 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, invocându-se, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 1450R din 13 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.182/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin modul de redactare, încalcă art. 21 alin. (1) şi (3) teza întâi, art. 53 şi 129 din Constituţie din moment ce nu prevăd posibilitatea părţilor de a ataca cu o cale de atac separată încheierea prin care se respinge cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretă.Se mai apreciază că art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, întrucât conferă puteri jurisdicţionale unor organe de executare şi nu putea fi introdus pe calea unei ordonanţe de urgenţă.Cu privire la art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se arată că, prin înlăturarea căii de atac a apelului, i se răpeşte dreptul recurentului de a mai putea administra toate probele necesare judecării cauzei, întrucât, potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă, în recurs nu se pot produce decât probe cu înscrisuri.În fine, se apreciază că art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât dă posibilitatea manifestării subiectivismului în aprecierea unei situaţii de fapt, astfel încât expresia "în orice mod" cuprinsă de textul criticat trebuie înlocuită cu expresia "recunoaştere expresă".Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 121 alin. 2, art. 371^2 alin. 3, art. 402 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:- Art. 121 alin. 2: "Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.";- Art. 371^2 alin. 3: "Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.";- Art. 402 alin. 2: "Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.";- Art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua: "Cursul prescripţiei se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;".Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 privind căile de atac. Totodată, se consideră a fi încălcate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalităţii şi al accesului liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:1. Critica de neconstituţionalitate ce priveşte art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, textul de lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar, pe de altă parte, autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte modificarea textului de lege, în sensul introducerii unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretă. Or, Curtea, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia ce vizează art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă apare ca fiind inadmisibilă.2. Cu privire la constituţionalitatea art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în raport cu o critică similară şi a constatat că textul criticat este constituţional. Astfel, prin Decizia nr. 1.362 din 11 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 9 februarie 2009, Curtea a statuat că "dispoziţiile cuprinse în art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de plată - are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile supuse controlului încalcă dispoziţiile art. 126 din Constituţie.Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de acces la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a dreptului la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că şi acestea sunt nefondate, întrucât în cursul executării silite debitorul poate fi asistat de un avocat şi, în plus, poate formula contestaţie la executarea silită, ceea ce dă expresie atât dreptului său la apărare, dreptului de acces la justiţie, cât şi principiului contradictorialităţii dezbaterilor. De altfel, acest principiu nici nu ar putea avea relevanţă în cauză, întrucât el este un principiu de valoare legală, iar nu unul de valoare constituţională".În fine, Curtea observă că actualul text al art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost introdus prin prevederile art. I pct. 7 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, astfel încât invocarea art. 115 alin. (1) din Constituţie nu este pertinentă cauzei.3. În raport cu dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se constată că textul legal criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007, Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constituţionalitatea acestui text de lege în raport cu critici similare de constituţionalitate.Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esenţă, că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Totodată, art. 21 din Constituţie nu precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate.Prin aceleaşi decizii, Curtea, pentru aceleaşi raţiuni, a stabilit că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituţie.Totodată, Curtea a constatat că textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constituţie, legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi raţional, putând institui un tratament juridic diferenţiat. În cazul de faţă, legiuitorul a apreciat ca regulă generală atacarea hotărârilor pronunţate în contestaţia la executare numai cu recurs, iar cele două excepţii cuprinse în textul contestat se referă la împărţirea bunurilor proprietate comună şi la contestaţia formulată de o terţă persoană vizând un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare opţiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, şi anume în ipoteze specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.4. Excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită, în mod expres, modificarea textului legal supus controlului de constituţionalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (3), o atare chestiune nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. 2 şi art. 405^2 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 şi art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif şi Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_________