DECIZIE nr. 499 din 20 aprilie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 11 iunie 2010



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAugustin Zegrean - judecătorSimona Ricu - procurorIoana Marilena Chiorean - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Azgur şi Claudia Estera Azgur în Dosarul nr. 13.654/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal răspunde Aurel Zaharia, mandatar fără studii juridice, cu procura depusă în şedinţă, pentru părţile Maria Harcsa şi Gheorghe Harcsa, lipsă fiind autorii excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele îi pune în vedere mandatarului că nu poate pune concluzii, iar Aurel Zaharia depune concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 13.654/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Azgur şi Claudia Estera Azgur în cadrul soluţionării unei cereri de autorizare a demolării unui zid.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece exclud posibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva încheierii prin care creditorul este autorizat de către instanţa de executare să îndeplinească el însuşi obligaţia cuprinsă într-un titlu executoriu pe care debitorul refuză să o aducă la îndeplinire.Judecătoria Timişoara şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 580^2 din Codul de procedură civilă, având următorul conţinut: "Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 alin. (2) privind dreptul de petiţionare, precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză.Astfel, prin Decizia nr. 104 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 20 martie 2003, Curtea a stabilit, în esenţă, că reglementarea în discuţie are ca finalitate asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-o hotărâre definitivă, astfel cum aceasta este definită prin art. 377 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărâre învestită cu formulă executorie, chiar dacă nu este încă irevocabilă, întrucât, în principiu, recursul nu este suspensiv de executare, excepţie făcând cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 300 din Codul de procedură civilă.În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, art. 580^2 din Codul de procedură civilă a conferit caracter irevocabil încheierii de autorizare a creditorului de a îndeplini obligaţia de a face, pe cheltuiala debitorului. În condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a obţine reformarea hotărârii constitutive de titlu, pe calea recursului, precum şi de a solicita instanţei de recurs suspendarea executării hotărârii recurate - cerere care, dacă se impune, poate fi soluţionată, prin încheiere, în camera de consiliu, chiar înainte de primul termen de judecată în recurs - acesta beneficiază deci de garanţii procesuale care dau expresie principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. Astfel fiind, susţinerea autorului excepţiei, conform căreia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 şi 24 din Constituţie, este neîntemeiată.Pentru aceleaşi considerente nu s-a reţinut încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Distinct de cele de mai sus, prin Decizia nr. 249 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a reţinut că art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, "nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Or, în cauză, ţinând cont de cele de mai sus, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţiile adoptate în precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie referitoare la dreptul de petiţionare, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Azgur şi Claudia Estera Azgur în Dosarul nr. 13.654/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean____________