LEGE nr. 84 din 15 aprilie 1998 (*actualizată*)privind mărcile şi indicaţiile geografice(actualizată până la data de 9 mai 2010*)
---------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 23 aprilie 1998. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 9 mai 2010, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005; LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, în cuprinsul legii, sintagma "Tribunalul Municipiului Bucureşti" se înlocuieşte cu sintagma "Tribunalul Bucureşti", sintagma "depozitul naţional reglementar" se înlocuieşte cu sintagma "depozitul reglementar", sintagma "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" se înlocuieşte cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate", sintagma "Registrul Naţional al Mărcilor" se înlocuieşte cu sintagma "Registrul mărcilor", sintagma "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" se înlocuieşte cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice", iar sintagma "comisia de reexaminare", cu sintagma "comisia de contestaţii".Parlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Drepturile asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi.Prezenta lege se aplică mărcilor de produse şi servicii, individuale, colective şi de certificare, ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România, ca urmare a unei protecţii comunitare ori pe cale internaţională, precum şi indicaţiilor geografice.Persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile convenţiilor internaţionale privind mărcile şi indicaţiile geografice la care România este parte.-------------Art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 2 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 2^1Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.-------------Art. 2^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 3În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: a) înregistrarea mărcii - modul de dobândire a drepturilor asupra unei mărci, în temeiul prezentei legi sau al convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care România este parte; b) marca anterioară - marca înregistrată, precum şi marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu condiţia ca ulterior să fie înregistrată; c) marca comunitară - marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009, denumit în continuare Regulament privind marca comunitară; d) marca notorie - marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă; e) marca colectivă - marca destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane; f) marca de certificare - marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici; g) indicaţia geografică - denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice; h) solicitant - persoana în numele căreia este depusă o cerere de înregistrare a mărcii; i) titular - persoana pe numele căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor şi poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat; j) mandatar autorizat, denumit în continuare mandatar - consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi calitatea de reprezentant în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, denumit în continuare OSIM; k) Registrul mărcilor - baza de date, administrată de OSIM, care cuprinde mărcile înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date; l) Registrul indicaţiilor geografice - colecţia de date, administrată de OSIM, care cuprinde indicaţiile geografice înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date; m) Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, aşa cum a fost revizuită şi modificată, ratificată de România prin Decretul nr. 1.177/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969; n) ţările Uniunii de la Paris - ţările cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietăţii industriale; o) Aranjamentul de la Madrid - Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr. 1.176/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969; p) Protocolul referitor la Aranjament - Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998; q) Regulamentul privind marca comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009; r) întreprindere - orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanţare.-------------Art. 3 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul II Protecţia marcilor + Articolul 4Dreptul asupra marcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.Mărcile comunitare beneficiază de protecţie pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară.-------------Alin. 2 al art. 4 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 5Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:-------------Partea introductivă a alin. 1 al art. 5 a fost modificată de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. a) semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2^1;-------------Litera a) a alin. 1 al art. 5 a fost modificată de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante; d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora; e) mărcile constituie exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura produsului sau este necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau care da o valoare substantiala produsului; f) mărcile care sunt de natura sa induca publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului; g) mărcile care conţin o indicaţie geografică sau sunt constituite dintr-o astfel de indicaţie, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacă utilizarea acestei indicaţii este de natura sa induca publicul în eroare cu privire la locul adevărat de origine; h) mărcile care sunt constituite sau conţin o indicaţie geografică, identificand vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat; i) mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; j) mărcile care conţin, fără consimţământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume în România; k) mărcile care cuprind, fără autorizaţia organelor competente, reproducerii sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control şi garanţie, blazoane, aparţinând ţărilor Uniunii şi care intra sub incidenţa art. 6 ter ţin Convenţia de la Paris; l) mărcile care cuprind, fără autorizaţia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, alte embleme, sigle, iniţiale sau denumiri care intra sub incidenţa art. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care aparţin organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii; m) mărcile care conţin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;-------------Litera m) a alin. 1 al art. 5 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. n) mărcile care conţin, fără autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris.-------------Litera n) a alin. 1 al art. 5 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dispoziţiile alin. 1 lit. b)-d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii.-------------Alin. 2 al art. 5 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 6În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. 1, o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative: a) dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată; b) dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.În accepţiunea alin. 1, sunt mărci anterioare mărcile a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, a dreptului de prioritate invocat în susţinerea acesteia şi care fac parte din următoarele categorii: a) mărcile comunitare; b) mărcile înregistrate în România; c) mărcile înregistrate în baza unor acorduri internaţionale şi având efect în România; d) mărcile comunitare în privinţa cărora este invocată, în mod valabil, vechimea anterioară, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară, faţă de o marcă la care se referă lit. b) sau c), chiar dacă aceasta din urmă marcă a încetat să mai existe sau a făcut obiectul unei renunţări; e) cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la lit. a)-d), sub condiţia înregistrării ulterioare a mărcilor; f) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate, sunt notorii în România, în sensul art. 6 bis al Convenţiei de la Paris.O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă este identică sau similară în raport cu o marcă comunitară anterioară, în sensul prevederilor alin. 2, şi dacă a fost destinată să fie înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca comunitară anterioară este înregistrată, atunci când marca comunitară anterioară se bucură de un renume în Uniunea Europeană şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare anterioare.O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă: a) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România, în sensul prevederilor alin. 2, şi dacă aceasta este destinată a fi înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată, când marca anterioară se bucură de un renume în România şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv şi renumele mărcii anterioare ori dacă folosirea ar fi în detrimentul caracterului distinctiv sau al renumelui mărcii anterioare; b) drepturile decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare ori, după caz, înainte de data priorităţii invocate prin cererea de înregistrare a mărcii ulterioare şi dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare; c) există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin. 2 lit. d), în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială; d) marca este identică sau similară cu o marcă colectivă anterioară, conferind un drept care a expirat cu cel mult 3 ani înainte de data de depozit; e) marca este identică sau similară cu o marcă de certificare anterioară, a cărei valabilitate a încetat cu cel mult 10 ani înainte de data de depozit; f) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse ori servicii identice sau similare, conferind un drept care a expirat din motiv de nereînnoire cu cel mult 2 ani înainte de data de depozit, cu condiţia ca titularul mărcii anterioare să îşi fi dat acordul la înregistrarea mărcii ulterioare ori să nu fi utilizat marca; g) marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate la data depozitului cererii şi care continuă să fie utilizată acolo, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant.O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare când înregistrarea este solicitată de către mandatarul sau reprezentantul titularului mărcii, în nume propriu şi fără consimţământul titularului mărcii, dacă mandatarul sau reprezentantul titularului nu face dovada că are dreptul de a solicita această înregistrare.O marcă nu este refuzată la înregistrare sau, după caz, înregistrarea nu este anulată atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la înregistrarea mărcii ulterioare.O marcă poate fi refuzată la înregistrare sau, după caz, susceptibilă a fi anulată în condiţiile prevăzute la art. 6 septies din Convenţia de la Paris.-------------Art. 6 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 7 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 8Natura produselor sau serviciilor pentru care se solicita înregistrarea marcii nu constituie nici un obstacol la înregistrarea acesteia. + Capitolul III Cererea de înregistrare a marcii + Articolul 9Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus primul, în condiţiile legii, cererea de înregistrare a mărcii.-------------Art. 9 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 10Cererea de înregistrare a mărcii, depusă la OSIM, redactată în limba română şi conţinând elementele prevăzute la alin. 2, constituie depozitul reglementar al mărcii.Cererea de înregistrare a mărcii conţine următoarele elemente: a) solicitarea explicită a înregistrării mărcii; b) datele de identificare a solicitantului şi, după caz, a mandatarului; c) o reprezentare grafică, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare este cerută; d) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii; e) dovada achitării taxei de depunere şi de publicare a cererii de înregistrare a mărcii.Cererea prezintă menţiuni exprese atunci când marca: a) conţine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al mărcii; b) este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale sau figurative; c) conţine o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii.Cererea se referă la o singură marcă şi este prezentată în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.Cererile de înregistrare depuse în baza Aranjamentului de la Madrid sau a Protocolului referitor la Aranjament trebuie să îndeplinească condiţiile acestor tratate.Depunerea cererii de înregistrare a mărcii se poate face la registratura OSIM, prin poştă sau pe cale electronică, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.-------------Art. 10 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 11Data depozitului reglementar este data la care a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cererea de înregistrare a marcii în condiţiile în care aceasta conţine toate elementele prevăzute la art. 10 alin. 1.-------------Alin. 1 al art. 11 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "depozitul naţional reglementar" cu sintagma "depozitul reglementar".Când o cerere de înregistrare a marcii a fost reglementar depusa pentru prima data într-o alta ţara membra a Uniunii de la Paris sau membra a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de înregistrare în România a aceleiaşi mărci, cu condiţia ca aceasta din urma cerere să fie depusa la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit. + Articolul 12Dacă solicitantul a prezentat anumite produse şi servicii sub o marcă în cadrul unei expoziţii internaţionale oficiale sau oficial recunoscute, în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificată de România prin Legea nr. 246/1930, revizuită la 30 noiembrie 1972, organizată pe teritoriul României sau într-un stat membru al Convenţiei de la Paris, şi dacă o cerere de înregistrare a mărcii sub care au fost prezentate aceste produse şi servicii a fost depusă la OSIM într-un termen de 6 luni de la data primei prezentări în expoziţie, solicitantul beneficiază de un drept de prioritate de la data introducerii produsului în expoziţie.-------------Alin. 1 al art. 12 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Termenul de 6 luni prevăzut la alin. 1 nu va prelungi termenul de prioritate prevăzut la art. 11 alin. 2. + Articolul 13Drepturile de prioritate prevăzute la art. 11 şi 12 trebuie invocate o dată cu depunerea cererii de înregistrare a marcii, justificate prin acte de prioritate şi sunt supuse taxei legal stabilite.Actele de prioritate se depun şi taxa legală se plăteşte în maximum 3 luni de la data cererii de înregistrare a marcii.Nerespectarea termenului prevăzut la alin. 2 atrage nerecunoasterea priorităţii invocate. + Articolul 14Înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de orice persoană, direct sau printr-un mandatar, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.Reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie când solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul şi nicio unitate industrială sau comercială efectivă şi funcţională pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spaţiul Economic European, cu excepţia procedurii de depunere a cererii de înregistrare a mărcii.-------------Art. 14 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 15Solicitantul cererii de înregistrare a marcii va comunică, în termen de 3 luni de la depunerea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, dovada plăţii taxei de înregistrare a cererii, în cuantumul prevăzut de lege. + Articolul 16Solicitantul cererii de înregistrare a marcii care se referă la mai multe produse sau servicii poate solicita la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci divizarea cererii iniţiale în doua sau mai multe cereri, repartizand produsele sau serviciile în cadrul cererilor divizionare, cu plata taxei prevăzute de lege.Cererile divizionare păstrează data de depozit a cererii iniţiale şi, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate, dobândit potrivit art. 11 alin. 2 sau art. 12 alin. 1.Solicitantul poate cere divizarea cererii iniţiale în cursul procedurii de examinare a marcii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, până la luarea unei decizii privind înregistrarea acesteia, precum şi în cursul procedurii din cadrul comisiei de contestaţii a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci sau în cursul oricărei proceduri de apel sau de recurs formulat împotriva deciziei de înregistrare a marcii.-------------Alin. 3 al art. 16 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "comisia de reexaminare" cu sintagma "comisia de contestaţii".Solicitantul va depune documentele cerute de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru divizarea cererii iniţiale şi va plati taxa legală în termen de 3 luni de la data solicitării divizării. În caz contrar, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va lua act ca solicitantul a renunţat la divizarea cererii iniţiale. + Capitolul IV Procedura de înregistrare a marcii + Articolul 17În termen de o luna de la data primirii cererii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci examinează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1 şi, în caz afirmativ, atribuie data de depozit cererii.Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 3 luni pentru depunerea completărilor. În cazul în care solicitantul completează în termen lipsurile notificate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, data depozitului este aceea la care cererea de înregistrare a marcii a fost completată conform art. 10 alin. 1. În caz contrar, cererea se respinge.Dacă taxa de înregistrare şi examinare a cererii nu este plătită în termenul prevăzut la art. 15, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate acorda solicitantului, pentru motive întemeiate, încă un termen de 2 luni.În cazul neplatii taxelor în termen se considera ca solicitantul a renunţat la înregistrarea marcii şi cererea se respinge. + Articolul 17^1Cererea de înregistrare a mărcii având dată de depozit se publică, în format electronic, în maximum 7 zile de la data depunerii, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.-------------Art. 17^1 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^2În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17^1, orice persoană interesată poate formula observaţii privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5.-------------Art. 17^2 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^3În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17^1, orice persoană interesată poate formula opoziţie la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. 6.Opoziţiile trebuie să fie formulate în scris, motivat şi cu plata taxei prevăzute de lege.La cererea solicitantului, titularul mărcii care a formulat opoziţia prezintă OSIM dovada că: a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziţia, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată; b) există motive justificate pentru neutilizarea mărcii cu privire la care s-a făcut opoziţie.În cazul neplăţii taxelor legale pentru opoziţie, se consideră că aceasta nu a fost făcută.-------------Art. 17^3 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^4OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziţia formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum şi motivele opoziţiei privind înregistrarea mărcii.În termen de 30 zile de la data notificării opoziţiei, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere.Soluţionarea opoziţiei poate fi suspendată în următoarele situaţii: a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia; b) marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau de decădere, până la soluţionarea definitivă a cauzei.În cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluţionării opoziţiei, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.-------------Art. 17^4 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^5Opoziţia formulată cu privire la cererea de înregistrare a mărcii publicată se soluţionează de o comisie din cadrul Serviciului mărci al OSIM, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a opoziţiei, care este avut în vedere la examinarea pe fond.-------------Art. 17^5 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 18 a fost abrogat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 19OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiţia achitării taxelor de înregistrare şi de examinare a cererii prevăzute de lege.Sub condiţia achitării unei taxe suplimentare de urgentare, echivalentă cu dublul taxelor de înregistrare şi de examinare prevăzute de lege, OSIM examinează şi hotărăşte asupra cererii de înregistrare a mărcii, în termen de 3 luni de la publicarea acesteia.OSIM examinează: a) calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) şi j), după caz; b) condiţiile prevăzute la art. 13 alin. 1 şi 2, dacă în cerere se invocă o prioritate; c) motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. 1 şi, dacă este cazul, observaţiile formulate.În cazul în care au fost formulate opoziţii cu privire la cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele de refuz prevăzute la art. 6, avizul comisiei prevăzute la art. 17^5 alin. 1 este obligatoriu la examinarea pe fond.În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. 1 şi 2, OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute.-------------Art. 19 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 19^1Când un element neesenţial al mărcii este lipsit de caracter distinctiv şi dacă acest element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii, OSIM cere solicitantului să declare, în termen de două luni de la data notificării, că nu invocă un drept exclusiv asupra acestui element. Declaraţia se publică odată cu marca înregistrată.În lipsa declaraţiei prevăzute la alin. 1 cererea de înregistrare a mărcii se respinge.-------------Art. 19^1 a fost introdus de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 20Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi:-------------Partea introductivă a alin. 1 al art. 20 a fost modificată de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. a) gradul de distinctivitate, iniţială sau dobandita, a marcii notorii în România; b) durata şi întinderea utilizării în România a marcii notorii în legătură cu produsele şi serviciile pentru care o marca se solicita a fi înregistrată; c) durata şi întinderea publicităţii marcii notorii în România; d) aria geografică de utilizare a marcii notorii în România; e) gradul de cunoaştere a marcii notorii pe piaţa românească de către segmentul de public căruia i se adresează; f) existenta unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparţinând altei persoane decât aceea care pretinde ca marca sa este notorie.Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate cere de la autorităţi publice, instituţii publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietatii marcii în România. + Articolul 21Când un motiv de refuz, dintre cele prevăzute la art. 6, se aplică numai la anumite produse sau servicii pentru care înregistrarea marcii a fost solicitată, înregistrarea va fi refuzată numai pentru aceste produse sau servicii. + Articolul 22Dacă în urma examinării cererii, potrivit prevederilor art. 19 şi 20, se constată îndeplinirea condiţiilor legale, OSIM decide înregistrarea mărcii. Marca se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format electronic, în maximum două luni de la data deciziei de înregistrare, iar OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii numai după plata taxei de publicare şi eliberare.-------------Alin. 1 al art. 22 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci notifica aceasta solicitantului, acordându-i un termen de 3 luni în care acesta să-şi poată prezenta punctul de vedere ori să-şi retragă cererea. Termenul poate fi prelungit cu o noua perioada de 3 luni, la cererea solicitantului şi cu plata taxei prevăzute de lege.La expirarea termenului prevăzut la alin. 2, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va decide, după caz, înregistrarea marcii, respingerea cererii de înregistrare a marcii ori va lua act de retragerea cererii.-------------Art. 23 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 24 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 25 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 26Solicitantul poate, în orice moment, să-şi retragă cererea de înregistrare a marcii sau să-şi limiteze lista de produse sau de servicii. Când marca a fost deja publicată, retragerea sau limitarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.Cererea de înregistrare a marcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, numai pentru rectificarea numelui sau a adresei solicitantului ori pentru alte rectificari ce nu afectează esenţial marca sau nu extind lista de produse sau de servicii.Orice modificare cerută de solicitant până la înregistrare, care afectează substanţial marca ori lista de produse sau de servicii, trebuie să facă obiectul unei noi cereri de înregistrare a marcii. + Articolul 27În cursul procedurii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate cere solicitantului lămuririle şi actele pe care le considera necesare, dacă exista o indoiala asupra exactităţii sau a conţinutului elementelor cererii de înregistrare a marcii. + Articolul 28OSIM înscrie, de îndată, în Registrul mărcilor acele mărci pentru care s-a luat o decizie de înregistrare.Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.După înscrierea în Registrul mărcilor, OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii.Registrul mărcilor este public.-------------Art. 28 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul V Durata, reînnoirea şi modificarea înregistrării marcii + Articolul 29Înregistrarea marcii produce efecte cu începere de la data depozitului reglementar al marcii, pentru o perioadă de 10 ani.-------------Alin. 1 al art. 29 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "depozitul naţional reglementar" cu sintagma "depozitul reglementar".La cererea titularului, înregistrarea marcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.Cererea de reinnoire a înregistrării marcii poate fi făcuta înainte de expirarea duratei de protecţie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate.Reînnoirea înregistrării marcii operează începând cu ziua imediat următoare expirării duratei de protecţie în curs.Taxa pentru reînnoirea înregistrării mărcii este datorată odată cu cererea de reînnoire; taxa poate fi plătită şi în următoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecţie, cu majorarea prevăzută de lege.-------------Alin. 5 al art. 29 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Neplata taxei în condiţiile prevăzute la alin. 5 este sancţionată cu decăderea titularului din dreptul la marca. + Articolul 30Cererea de reinnoire a înregistrării marcii va conţine: a) solicitarea expresă a reînnoirii înregistrării marcii; b) datele de identificare a titularului şi, dacă este cazul, numele şi domiciliul, respectiv sediul mandatarului; c) numărul de înregistrare a marcii în Registrul mărcilor;-------------Litera c) a alin. 1 al art. 30 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a marcii.Când titularul solicita reînnoirea numai pentru o parte din produsele şi serviciile înscrise în Registrul mărcilor, acesta va indica şi numele acelor produse sau servicii pentru care se solicita reînnoirea înregistrării marcii.-------------Alin. 2 al art. 30 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Articolul 31Dacă Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci constata că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reînnoirea înregistrării marcii, notifica aceasta titularului, care poate prezenta un răspuns în termen de 3 luni de la primirea notificării; în lipsa unui răspuns în termen, cererea de reinnoire a înregistrării marcii se respinge.Solicitantul cererii de reinnoire poate contesta decizia de respingere a reînnoirii înregistrării, în termenul şi cu procedura prevăzute la art. 80. + Articolul 32Reînnoirea înregistrării mărcii se înscrie în Registrul mărcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de maximum 3 luni de la depunerea la OSIM a cererii de reînnoire.Înscrierea reînnoirii mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.OSIM eliberează titularului un certificat de reînnoire a înregistrării mărcii.-------------Art. 32 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 33Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita la OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege, introducerea de modificări neesenţiale ale unor elemente ale mărcii, sub condiţia ca acestea să nu afecteze caracterul distinctiv al mărcii; lista de produse şi servicii nu poate fi extinsă.-------------Alin. 1 al art. 33 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va înscrie în Registrul mărcilor modificările introduse, conform alin. 1, şi va publică marca, astfel cum a fost modificată.-------------Alin. 2 al art. 33 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Articolul 34În tot cursul perioadei de protecţie a marcii, titularul acesteia poate solicita Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu plata taxei prevăzute de lege, înscrierea modificărilor intervenite cu privire la numele, denumirea, adresa sau sediul titularului în Registrul mărcilor. Modificările înscrise în Registrul mărcilor se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.-------------Art. 34 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Capitolul VI Drepturi conferite de marca + Articolul 35Înregistrarea marcii conferă titularului sau un drept exclusiv asupra marcii.Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său: a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă; c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.-------------Alin. 2 al art. 35 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.În aplicarea alin. 2, titularul marcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; c) punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn;-------------Litera c) a alin. 3 al art. 35 a fost modificată de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. + Articolul 36Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terţilor să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 35 alin. 2, numai după publicarea acesteia.-------------Alin. 1 al art. 36 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Pentru actele prevăzute la alin. 1, săvârşite ulterior publicării cererii de înregistrare a mărcii, solicitantul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despăgubirilor este executoriu numai după data înregistrării mărcii.-------------Alin. 2 al art. 36 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.În cazul în care cererea de înregistrare a marcii a fost respinsă, solicitantul nu are dreptul la despăgubiri. + Articolul 37Dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European sub această marcă de titularul însuşi sau cu consimţământul său.Prevederile alin. 1 nu sunt aplicabile dacă există motive temeinice care justifică opoziţia titularului la comercializarea ulterioară a produselor, în special atunci când starea produselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerţ.-------------Art. 37 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 38Titularul marcii nu poate cere să se interzică unui terţ sa folosească în activitatea sa comercială: a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului; b) indicaţii care se referă la specia, calitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, perioada de fabricaţie a produsului sau perioada prestării serviciului sub marca, precum şi la orice alte caracteristici ale acestora; c) marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinaţia produsului sau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detasabile.Dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile cu condiţia ca folosirea de către un terţ a elementelor prevăzute la lit. a) şi c) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial ori comercial.-------------Alin. 2 al art. 38 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul VII Transmiterea drepturilor asupra marcii + Articolul 39Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licenţă sau pe cale succesorală.Este, de asemenea, considerată transmitere de drepturi şi executarea silită a debitorului, titular al mărcii, efectuată în condiţiile legii.Înscrierea transmiterii de drepturi asupra mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti cu privire la acestea.-------------Art. 39 a fost modificat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 40Drepturile cu privire la marca pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comerţ în care aceasta este incorporată. Cesiunea trebuie făcuta în scris şi semnată de părţile contractante, sub sancţiunea nulităţii.Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra marcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar parţială, nu poate limita teritorial folosirea marcii pentru produsele sau serviciile la care se referă.În cazul în care patrimoniul titularului marcii este transmis în totalitatea sa, aceasta transmitere are ca efect şi transferul drepturilor cu privire la marca. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marca.Mărcile identice sau similare, aparţinând aceluiaşi titular şi care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate şi numai către o singura persoana, sub sancţiunea nulităţii actului de transmitere. + Articolul 41Cererea de înscriere a cesiunii va fi însoţită de actul doveditor al schimbării titularului marcii.OSIM refuză înscrierea transmiterii cesiunii dacă rezultă în mod evident faptul că prin aceasta publicul este indus în eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografică a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, în afară de situaţia în care beneficiarul transmiterii acceptă să limiteze transmiterea mărcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este înşelătoare. (Alin. 1^1)-------------Alin. 1^1 al art. 41 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei prevăzute de lege, OSIM înscrie cesiunea în Registrul mărcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Cesiunea este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia.-------------Alin. 2 al art. 41 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 42Titularul marcii poate, în baza unui contract de licenţa, sa autorizeze terţii sa folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Licentele pot fi exclusive sau neexclusive.Titularul marcii poate invoca drepturile conferite de marca împotriva licentiatului care a încălcat clauzele contractului de licenţa, în ceea ce priveşte durata folosirii, aspectul marcii şi natura produselor sau a serviciilor pentru care licenţa a fost acordată, teritoriul pe care marca poate fi folosită, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licenţiat sub marca pentru care s-a acordat licenţa.Pe durata contractului de licenţa de marca, licentiatul este obligat: a) sa folosească, pentru produsele cărora li se aplică marca, numai marca care face obiectul contractului de licenţa, având totuşi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicând ca el este fabricantul acestora; b) sa pună menţiunea sub licenţa alături de marca aplicată pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului.Licenţele se înscriu în Registrul mărcilor, cu plata taxei prevăzute de lege, şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Licenţa este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia.-------------Alin. 4 al art. 42 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 43Dacă în contractul de licenţa nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce în justiţie o acţiune în contrafacere fără consimţământul titularului marcii.Titularul unei licenţe exclusive poate introduce o acţiune în contrafacere, dacă, după ce a notificat titularului marcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţa, acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat.Când o acţiune în contrafacere a fost pornită de către titular, oricare dintre licentiati poate să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea marcii.Lipsa înscrierii unei licenţe la OSIM nu afectează: a) valabilitatea înregistrării mărcii care face obiect al licenţei ori cu privire la protecţia licenţei mărcii; b) intervenţia într-o acţiune în contrafacere angajată de titular ori obţinerea, în cadrul acestei proceduri, de daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei mărci care face obiect al licenţei.-------------Alin. 4 al art. 43 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Înscrierea licenţei nu este o condiţie pentru ca folosirea unei mărci de beneficiarul licenţei să poată fi considerată echivalentul unui act de utilizare de către titular, în cadrul procedurilor referitoare la dobândirea, menţinerea validităţii ori la apărarea drepturilor cu privire la acea marcă.-------------Alin. 5 al art. 43 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul VIII Stingerea drepturilor asupra marcilor + Articolul 44Titularul poate să renunţe la marca pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.Renunţarea la marca se declara în scris la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci de către titularul marcii sau de către persoana imputernicita de acesta, iar drepturile asupra marcii se sting, cu privire la produsele şi serviciile la care marca se referă, la data înscrierii renunţării în Registrul mărcilor.-------------Alin. 2 al art. 44 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor".Dacă o licenţa a fost înregistrată, renunţarea la marca este înscrisă numai dacă titularul marcii probează ca a notificat licentiatului despre intenţia de a renunţa la marca. + Articolul 45Orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă: a) fără motive justificate, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data înscrierii în Registrul mărcilor, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau dacă această folosire a fost suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani; b) după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, desemnarea uzuală în comerţ a produsului sau a serviciului pentru care a fost înregistrată; c) după data înregistrării şi ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimţământul acestuia, marca a devenit susceptibilă a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată; d) marca a fost înregistrată pe numele unei persoane neavând calitatea prevăzută la art. 3 lit. h) şi i).Este asimilată folosirii efective a mărcii: a) folosirea mărcii sub o formă care diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia; b) imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanţe independente de voinţa titularului, cum ar fi restricţiile la import sau ca urmare a altor dispoziţii ale autorităţilor publice vizând produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată; c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului; d) folosirea mărcii de către un terţ având consimţământul titularului sau de către orice persoană abilitată să utilizeze o marcă colectivă sau o marcă de certificare, fiind considerată ca folosire a mărcii de către însuşi titularul acesteia.Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în perioada de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1 lit. a) şi până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuşi, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiţie a cererii de decădere, folosirea mărcii nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru începerea sau reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a luat la cunoştinţă de faptul că ar putea fi introdusă o cerere de decădere.Dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia şi poate fi făcută prin orice mijloc de probă.Decăderea produce efecte de la data introducerii cererii de decădere la instanţa judecătorească competentă.Marca se radiază din Registrul mărcilor şi menţiunea radierii se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.-------------Art. 45 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 46 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 47 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 48Anularea înregistrării mărcii poate fi cerută Tribunalului Bucureşti de către orice persoană interesată, pentru oricare dintre următoarele motive:-------------Partea introductivă a alin. 1 al art. 48 a fost modificată de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. a) înregistrarea marcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1; b) înregistrarea marcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6; c) înregistrarea marcii a fost solicitată cu rea-credinţa; d) înregistrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patrimonic al unei persoane; e) înregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaţie geografică protejata, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor.Acţiunea în anulare pentru motivul prevăzut la alin. 1 lit. c) poate fi introdusă oricând în perioada de protecţie a marcii.Termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării marcii pentru motivele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) şi e) este de 5 ani şi curge de la data înregistrării marcii.Înregistrarea mărcii nu poate fi anulată pe motivul existenţei unui conflict cu o marcă anterioară, dacă aceasta din urmă nu îndeplineşte condiţiile de utilizare prevăzute la art. 45 alin. 1-3.-------------Alin. 4 al art. 48 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dacă marca anterioară nu a fost folosită decât pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, înregistrarea mărcii poate fi anulată numai pentru acele produse sau servicii pentru care marca nu a fost folosită.-------------Alin. 5 al art. 48 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 49Titularul unei mărci anterioare, care cu ştiinţă a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani folosirea unei mărci ulterior înregistrate, nu poate să ceară anularea şi nici să se opună folosirii mărcii ulterioare pentru produsele şi serviciile pentru care această marcă ulterioară a fost folosită, în afară de cazul în care înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea-credinţă.În cazul prevăzut la alin. 1, titularul mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune folosirii mărcii anterioare, deşi aceasta din urmă nu mai poate fi invocată împotriva mărcii ulterioare.-------------Art. 49 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 50Dacă un motiv de decădere sau de nulitate exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, decăderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii.-------------Alin. 2 al art. 50 a fost abrogat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul IX Mărci colective + Articolul 51Asociaţiile de fabricanti, de producători, de comercianţi, de prestatori de servicii pot solicita la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrarea de mărci colective.Solicitantul înregistrării unei mărci colective va depune, o dată cu cererea de înregistrare sau cel târziu în termen de 3 luni de la data notificării de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, un regulament de folosire a marcii colective. Cererea va fi supusă cerinţelor prevăzute la art. 10.În regulamentul de folosire a marcii colective solicitantul cererii de înregistrare a marcii va indica persoanele autorizate sa folosească marca colectivă, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru al asociaţiei, condiţiile de folosire a marcii, motivele pentru care aceasta utilizare poate fi interzisă unui membru al asociaţiei, precum şi sancţiunile care pot fi aplicate de asociaţie.Regulamentul de folosire a marcii colective poate să prevadă ca marca colectivă nu poate fi transmisă de către titular decât cu acordul tuturor membrilor asociaţiei. + Articolul 52În afară motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o marca colectivă este respinsă la înregistrare, dacă: a) solicitantul nu are calitatea prevăzută la art. 51 alin. 1; b) nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 3 lit. e);-------------Litera b) a alin. 1 al art. 52 a fost modificată de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. c) regulamentul de folosire a marcii este contrar ordinii publice sau bunelor moravuri.După publicarea mărcii colective şi a regulamentului de folosire a acestei mărci, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut de art. 17^3 alin. 1, opoziţie la înregistrarea mărcii colective.-------------Alin. 2 al art. 52 a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 53Titularul marcii colective trebuie să comunice la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci orice modificare a regulamentului de folosire a marcii.Modificarea regulamentului de folosire a marcii produce efecte numai de la data înscrierii modificării în Registrul mărcilor. Modificarea nu este menţionată în registru, dacă regulamentul de folosire a marcii, modificat, nu corespunde cerinţelor prevăzute la art. 51 alin. 3.-------------Alin. 2 al art. 53 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Articolul 54Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Bucureşti, oricând în perioada de protecţie a marcii, decăderea titularului din drepturile conferite de o marca colectivă, când:-------------Partea introductivă a art. 54 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". a) fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, calculată de la data înscrierii mărcii în Registrul mărcilor, pentru produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată;-------------Litera a) a art. 54 a fost modificată de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) titularul a folosit marca în alte condiţii decât cele prevăzute de regulament sau nu a luat măsuri pentru a preveni o astfel de folosire; c) prin folosire, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare. + Articolul 55Oricare persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării unei mărci colective, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacă exista unul dintre motivele prevăzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e).Dacă înregistrarea marcii a fost solicitată cu rea-credinţa ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 51 alin. 1-3, anularea acesteia poate fi solicitată Tribunalului Bucureşti de către persoana interesată, oricând în perioada de protecţie a marcii.-------------Art. 55 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". + Articolul 56Mărcile colective sunt supuse regimului marcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. + Capitolul X Mărci de certificare + Articolul 57Mărcile de certificare pot fi înregistrate la OSIM de către persoane juridice legal abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinţa elementelor prevăzute la art. 3 lit. f).-------------Alin. 1 al art. 57 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice care fabrica, importa sau vand produse ori prestează servicii, altele decât cele de control în domeniul calităţii. + Articolul 58Solicitantul înregistrării unei mărci de certificare va depune, o dată cu cererea de înregistrare, prezentată conform art. 10, ori cel mai târziu în termen de 3 luni de la data notificării de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci: a) regulamentul de folosire a marcii de certificare; b) autorizaţia sau documentul din care să rezulte exercitarea legală a activităţii de certificare ori, dacă este cazul, dovada înregistrării marcii de certificare în ţara de origine.Regulamentul va indica persoanele autorizate sa utilizeze marca, elementele şi caracteristicile care trebuie să fie certificate prin marca, modul în care autoritatea competentă de certificare trebuie să verifice aceste caracteristici şi sa supravegheze folosirea marcii, taxele care trebuie plătite pentru folosirea marcii, procedurile de reglementare a diferendelor.Orice persoană fizica sau juridică, furnizor de produse ori prestator de servicii, poate fi autorizata sa folosească marca de certificare sub condiţia respectării prevederilor regulamentului de folosire a marcii de certificare.Titularul marcii de certificare va autoriza persoanele îndreptăţite sa folosească marca pentru produsele sau serviciile care prezintă caracteristicile comune, garantate prin regulamentul de folosire a marcii. + Articolul 59În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o marcă de certificare este respinsă la înregistrare şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. f) şi ale art. 57 şi 58.-------------Art. 59 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 60După publicarea mărcii şi a regulamentului de folosire a acesteia, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut la art. 17^3 alin. 1, opoziţie la înregistrarea mărcii de certificare.Dacă utilizatorii unei mărci de certificare nu respectă regulamentul, titularul poate să retragă autorizaţia de a utiliza marca sau să aplice alte sancţiuni prevăzute în regulament.-------------Art. 60 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 61Oricare persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării marcii de certificare, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacă:-------------Partea introductivă a art. 61 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". a) exista unul dintre motivele prevăzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e); b) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 3 lit. f);-------------Litera b) a alin. 1 al art. 61 a fost modificată de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dacă înregistrarea marcii a fost solicitată cu rea-credinţa ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 57 şi art. 58 alin. 1-3, persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea marcii, oricând în perioada de protecţie a acesteia.-------------Alin. 2 al art. 61 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". + Articolul 62Drepturile cu privire la marca de certificare nu pot fi transmise de persoana juridică, titulara a marcii.Transmiterea dreptului asupra marcii de certificare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 63Când o marca de certificare a încetat sa mai fie protejata ea nu poate fi nici depusa, nici utilizata înainte de expirarea unui termen de 10 ani de la data încetării protecţiei. + Articolul 64Mărcile de certificare sunt supuse regimului marcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.Taxele prevăzute de lege pentru mărcile colective se aplică şi marcilor de certificare. + Capitolul XI Înregistrarea internaţionala a marcilor + Articolul 65Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi înregistrărilor internaţionale ale marcilor, efectuate conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care îşi extind efectele lor în România, afară de cazul în care prin aceste convenţii nu se prevede altfel. + Articolul 66Cererea de înregistrare internaţionala pentru o marca înscrisă în Registrul mărcilor, conform Aranjamentului de la Madrid, precum şi cererea de înregistrare internaţionala pentru o marca depusa sau scrisă în Registrul mărcilor, conform Protocolului referitor la aranjament, va fi examinata de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu plata taxei prevăzute de lege.-------------Art. 66 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Capitolul XI^1Marca comunitară-------------Cap. XI^1 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^1Când o cerere de marcă comunitară este depusă la OSIM în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind marca comunitară, OSIM înscrie data primirii cererii şi, fără să procedeze la examinare, o transmite Oficiului de Armonizare în Piaţa Internă, în termen de două săptămâni, cu plata taxei prevăzute de lege, pentru depunerea unei cereri naţionale.-------------Art. 66^1 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^2O cerere de marcă comunitară sau o marcă comunitară poate fi transformată într-o cerere de marcă naţională în condiţiile art. 112-114 din Regulamentul privind marca comunitară (versiune codificată), cu plata taxelor pentru procedura de examinare a unei cereri naţionale prevăzute de lege.-------------Art. 66^2 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^3Titularul unei mărci anterioare înregistrate în România sau al unei mărci anterioare care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în România, care depune o marcă identică, destinată a fi înregistrată ca marcă comunitară, pentru produse şi servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau incluse în lista acestei mărci, se poate prevala la înregistrarea mărcii comunitare de vechimea mărcii anterioare în ceea ce priveşte înregistrarea mărcii comunitare în România.Titularul unei mărci comunitare, care este şi titularul unei mărci anterioare identice, înregistrate în România sau care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în România, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată ori incluse în lista acestei mărci, se poate prevala de vechimea mărcii anterioare în România.-------------Art. 66^3 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^4Dispoziţiile art. 84 şi 85 şi ale art. 89-91 sunt aplicabile şi încălcărilor aduse drepturilor titularului unei mărci comunitare.-------------Art. 66^4 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^5Este inadmisibilă o acţiune în contrafacere, bazată pe o marcă comunitară anterioară, împotriva unei mărci naţionale ulterior înregistrate, a cărei folosire a fost tolerată timp de 5 ani, cu condiţia ca depozitul mărcii naţionale să fi fost efectuat cu bună-credinţă.Inadmisibilitatea este limitată numai la produsele şi serviciile pentru care a fost tolerată.-------------Art. 66^5 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^6Litigiile având ca obiect mărci comunitare, pentru care Regulamentul privind marca comunitară atribuie competenţa tribunalelor de marcă comunitară, potrivit art. 95 alin. (1) al acestuia, sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti, care judecă în primă instanţă.-------------Art. 66^6 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul XII Indicaţii geografice + Articolul 67Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, potrivit prezentei legi sau convenţiilor internaţionale la care România este parte, şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate.Nu sunt supuse procedurii de înregistrare, stabilită de prezenta lege, indicaţiile geografice care au dobândit sau vor dobândi protecţie pe calea unor convenţii bilaterale sau multilaterale încheiate de România.Lista indicaţiilor geografice a căror protecţie este recunoscută în România, pe baza convenţiilor prevăzute la alin. 2, va fi înscrisă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în Registrul indicaţiilor geografice şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.-------------Alin. 3 al art. 67 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice". + Articolul 68Au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrarea unei indicaţii geografice asociaţiile de producători care desfăşoară o activitate de producţie în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere.Înregistrarea unei indicaţii geografice poate fi cerută la OSIM, direct sau prin mandatar, şi este supusă taxei prevăzute de lege.-------------Alin. 2 al art. 68 a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice conţine elementele prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.-------------Alin. 3 al art. 68 a fost introdus de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.În termen de 3 luni de la depunere, OSIM examinează cererea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 69 şi 70.-------------Alin. 4 al art. 68 a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 68^1Cererea de înregistrare a indicaţiei geografice se publică în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.În termen de două luni de la publicarea cererii, orice persoană interesată poate face opoziţie la înregistrarea indicaţiei geografice.Opoziţia la înregistrarea unei indicaţii geografice se soluţionează conform prevederilor referitoare la marcă.-------------Art. 68^1 a fost introdus de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 69Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrează indicaţiile geografice şi acorda solicitantului dreptul de utilizare a acestora după ce autoritatea publică centrală de specialitate sau, după caz, autoritatea competentă din ţara de origine a solicitantului certifica:-------------Partea introductivă a art. 69 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate". a) indicaţia geografică a produsului, care urmează a fi înregistrată; b) produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicaţie; c) aria geografică de producţie; d) caracteristicile şi condiţiile de obţinere pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a putea fi comercializate sub aceasta indicaţie. + Articolul 70Sunt excluse de la înregistrare indicaţiile geografice care: a) nu sunt conforme dispoziţiilor art. 3 lit. g);-------------Litera a) a alin. 1 al art. 70 a fost modificată de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) sunt denumiri generice ale produselor; c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii, originii, modului de obţinere şi calităţii produselor; d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice. + Articolul 71Dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci decide înregistrarea indicatiei geografice în Registrul indicaţiilor geografice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului.-------------Alin. 1 al art. 71 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice".Dreptul de folosire a indicatiei geografice, dobândit prin înregistrarea acesteia, aparţine membrilor asociaţiei înscrişi în lista comunicată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. + Articolul 72În termen de două luni de la data deciziei de înregistrare a indicaţiei geografice, aceasta este înscrisă în Registrul indicaţiilor geografice.Înscrierea unei indicaţii geografice în Registrul indicaţiilor geografice şi eliberarea către solicitant a certificatului de înregistrare a indicaţiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia sunt supuse taxelor prevăzute de lege.-------------Art. 72 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 73Înregistrarea unei indicaţii geografice pe numele unei asociaţii de producători nu constituie obstacol la înregistrarea aceleiaşi indicaţii de către orice alta asociaţie având calitatea cerută la art. 68. + Articolul 74Durata de protecţie a indicaţiilor geografice curge de la data depunerii cererii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi este nelimitată.Dreptul de utilizare a indicatiei geografice se acordă solicitantului pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reinnoire nelimitată, dacă se menţin condiţiile în care acest drept a fost dobândit.Cererea de reinnoire este supusă taxei prevăzute de lege. + Articolul 75Persoanele autorizate sa folosească o indicaţie geografică pentru anumite produse au dreptul sa o folosească în circuitul comercial, aplicată numai pe aceste produse, în documente insotitoare, reclame, prospecte, şi pot să aplice menţiunea indicaţie geografică înregistrată. + Articolul 76Este interzisă folosirea unei indicaţii geografice sau imitarea ei de către persoane neautorizate, chiar dacă se indica originea reală a produselor ori dacă se adauga menţiuni ca: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea.Persoanele autorizate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sa utilizeze o indicaţie geografică pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot sa interzică folosirea acestei indicaţii de către orice altă persoană pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicaţia geografică respectiva, chiar în cazurile în care originea adevărata a produsului este menţionată expres ori în cazurile în care indicaţia geografică este utilizata în traducere sau este însoţită de expresii, cum sunt: de genul, de tipul şi altele asemenea. + Articolul 77Autoritatea publică centrală de specialitate poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse în circulaţie sub indicaţia geografică înregistrată.-------------Art. 77 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate". + Articolul 78Dreptul de folosire a unei indicaţii geografice nu poate să facă obiectul nici unei transmiteri. + Articolul 79Pe întreaga durata de protecţie a indicatiei geografice oricare persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării acesteia, dacă înregistrarea indicatiei geografice s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 69 şi 70.-------------Alin. 1 al art. 79 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti".Pentru nerespectarea condiţiilor de calitate şi a caracteristicilor specifice produselor din zona la care se referă indicaţia geografică, autoritatea publică centrală de specialitate sau oricare altă persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti decăderea din drepturi a persoanelor autorizate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sa folosească indicaţia geografică înregistrată.-------------Alin. 2 al art. 79 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti" şi a sintagmei "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate".Sentinta Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă se comunică Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de către persoana interesată. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci radiază indicaţia geografică din Registrul indicaţiilor geografice şi publică radierea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, în termen de 2 luni de la comunicare.-------------Alin. 3 al art. 79 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti" şi a sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice". + Capitolul XIII Apărarea drepturilor asupra marcilor şi indicaţiilor geografice + Articolul 80Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicaţiei geografice, cu plata taxei legale.Deciziile OSIM privind înscrierea cesiunii sau licenţei în Registrul mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.Contestaţiile formulate conform prevederilor alin. 1 şi 2 se soluţionează de o comisie de contestaţii din cadrul OSIM.-------------Art. 80 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 80^1Dacă înregistrarea unei mărci, reînnoirea înregistrării sau înscrierea unei modificări în Registrul mărcilor a fost efectuată în mod evident din eroare materială, OSIM poate, în termen de maximum două luni, cu începere de la data înregistrării sau de la data înscrierii, după caz, să revoce motivat înregistrarea, reînnoirea sau înscrierea modificării efectuate; revocarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.-------------Art. 80^1 a fost introdus de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 81Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor şi poate fi contestată la Tribunalul Bucureşti în termen de 15 zile de la comunicare.Deciziile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.Sentinţele Tribunalului Bucureşti pronunţate în cazurile prevăzute la art. 35, 45, 48, 54, 55, 61 şi 79 pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.-------------Art. 81 a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 82La cererea instanţei judecătoreşti, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci este obligat sa înainteze acesteia actele, documentele şi informaţiile necesare judecării cauzei cu care a fost investită.În toate litigiile privind mărcile citarea titularilor este obligatorie.-------------Alin. 2 al art. 82 a fost introdus de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 83Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte: a) contrafacerea unei mărci; b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate; c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului.Faptele prevăzute la alin. 1, săvârşite de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.Prin contrafacerea unei mărci se înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului, de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul; c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.Faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 nu constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii.-------------Art. 83 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 84Măsurile asigurătorii se pot dispune în condiţiile Codului de procedură penală.Măsurile asigurătorii se referă, în special, la încetarea actelor de încălcare a drepturilor legale şi la conservarea probelor pentru dovedirea provenienţei produselor sau a serviciilor purtând în mod ilicit o marcă sau o indicaţie geografică protejată.Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi materialelor sau echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 83.-------------Art. 84 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 85Pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 83, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun.-------------Art. 86 a fost abrogat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 87 a fost abrogat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 88 a fost abrogat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 89Instanţa va putea pretinde reclamantului sa furnizeze orice elemente probatorii de care dispune, pentru a dovedi ca este deţinătorul dreptului ce a fost încălcat, ori a cărui încălcare a fost inevitabila.În cazurile în care mijloacele de proba în susţinerea pretenţiilor reclamantului se afla sub controlul pârâtului, instanţa va putea sa ordone ca probele să fie produse de către pârât, sub condiţia garantarii confidenţialităţii informaţiilor, potrivit legii.Instanţa poate dispune ca reclamantul să plătească toate daunele cauzate pârâtului ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau indicaţia geografică protejată.-------------Alin. 3 al art. 89 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 90Titularul mărcii sau, după caz, autoritatea publică centrală de specialitate implicată poate solicita instanţei obligarea autorului încălcării dreptului la furnizarea de informaţii imediate privind provenienţa şi circuitele de distribuire a mărfurilor ilegal marcate, precum şi informaţii despre identitatea fabricantului ori comerciantului, cantitatea de marfă fabricată, livrată, primită sau comandată.-------------Art. 90 a fost modificat de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 91Competenţele vamale cu privire la asigurarea respectării drepturilor asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice protejate aparţin Autorităţii Naţionale a Vămilor, potrivit legii.-------------Art. 91 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul XIV Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci + Articolul 92Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, unica autoritate care asigura pe teritoriul României protecţia marcilor şi indicaţiilor geografice, potrivit prezentei legi. + Articolul 93În domeniul marcilor şi indicaţiilor geografice, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci are următoarele atribuţii: a) ia în evidenţă, examinează şi publică cererile de înregistrare a mărcii;-------------Litera a) a art. 93 a fost modificată de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) examinează mărcile înregistrate sau depuse spre înregistrare la organizaţia Mondială a proprietăţii Intelectuale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, recunoscând sau refuzând protecţia acestora pe teritoriul României; c) ia în evidenţă şi publică cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acordă protecţie acestora pe teritoriul României;-------------Litera c) a art. 93 a fost modificată de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. d) eliberează certificate de înregistrare a marcilor; e) eliberează certificate de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acorda dreptul de utilizare a acestora; f) organizează şi tine Registrul mărcilor şi Registrul indicaţiilor geografice;-------------Litera f) a art. 93 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor" şi a sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice". g) eliberează certificate de prioritate pentru mărci; h) efectuează cercetări prealabile înregistrării unei mărci; i) administrează, conserva şi dezvolta colecţia naţionala de mărci şi de indicaţii geografice şi realizează baza de date informative în domeniu; j) întreţine relaţii cu organe guvernamentale similare şi organizaţii regionale de proprietate industriala; reprezintă România în organizaţii internaţionale de specialitate; k) editează publicaţia oficială privind mărcile şi indicaţiile geografice ale produselor şi asigura schimbul de publicaţii cu administraţiile naţionale similare străine şi cu organismele şi organizaţiile internaţionale de profil;k^1) informează Comisia Europeană cu privire la dispoziţiile naţionale adoptate în scopul transpunerii Primei Directive a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci nr. 89/104/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L nr. 40 din 11 februarie 1989;-------------Litera k^1) a art. 93 a fost introdusă de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege. + Capitolul XV Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 94Cererile de înregistrare a marcilor pentru care nu s-a luat o decizie până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse prevederilor acesteia.Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba regulamentul de aplicare a acesteia. + Articolul 95Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.Pe aceeaşi dată se abroga:- Legea nr. 28/1967 privind mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 114 din 29 decembrie 1967;- Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 77/1968 privind aplicarea Legii nr. 28/1967, publicată în Buletinul Oficial nr. 8 din 27 ianuarie 1968;- Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.057/1968 pentru aprobarea Regulamentului privind compunerea, organizarea şi funcţionarea comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 66 din 17 mai 1968;- Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2.508/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale privind investiţiile, inovatiile şi rationalizarile, precum şi mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 159 din 31 decembrie 1969;- orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.Prezenta lege transpune Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008.-------------Menţiunea privind transpunerea normelor comunitare a fost introdusă de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREIDEPUTAŢILORVASILE LUPUAceastă lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUIRADU VASILE----------
| EMITENT |
---------*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 23 aprilie 1998. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 9 mai 2010, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005; LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010.**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:Conform pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, în cuprinsul legii, sintagma "Tribunalul Municipiului Bucureşti" se înlocuieşte cu sintagma "Tribunalul Bucureşti", sintagma "depozitul naţional reglementar" se înlocuieşte cu sintagma "depozitul reglementar", sintagma "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" se înlocuieşte cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate", sintagma "Registrul Naţional al Mărcilor" se înlocuieşte cu sintagma "Registrul mărcilor", sintagma "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" se înlocuieşte cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice", iar sintagma "comisia de reexaminare", cu sintagma "comisia de contestaţii".Parlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul I Dispoziţii generale + Articolul 1Drepturile asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi.Prezenta lege se aplică mărcilor de produse şi servicii, individuale, colective şi de certificare, ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România, ca urmare a unei protecţii comunitare ori pe cale internaţională, precum şi indicaţiilor geografice.Persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile convenţiilor internaţionale privind mărcile şi indicaţiile geografice la care România este parte.-------------Art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 2 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 2^1Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.-------------Art. 2^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 3În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: a) înregistrarea mărcii - modul de dobândire a drepturilor asupra unei mărci, în temeiul prezentei legi sau al convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care România este parte; b) marca anterioară - marca înregistrată, precum şi marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu condiţia ca ulterior să fie înregistrată; c) marca comunitară - marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009, denumit în continuare Regulament privind marca comunitară; d) marca notorie - marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă; e) marca colectivă - marca destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane; f) marca de certificare - marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici; g) indicaţia geografică - denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice; h) solicitant - persoana în numele căreia este depusă o cerere de înregistrare a mărcii; i) titular - persoana pe numele căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor şi poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat; j) mandatar autorizat, denumit în continuare mandatar - consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi calitatea de reprezentant în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, denumit în continuare OSIM; k) Registrul mărcilor - baza de date, administrată de OSIM, care cuprinde mărcile înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date; l) Registrul indicaţiilor geografice - colecţia de date, administrată de OSIM, care cuprinde indicaţiile geografice înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date; m) Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, aşa cum a fost revizuită şi modificată, ratificată de România prin Decretul nr. 1.177/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969; n) ţările Uniunii de la Paris - ţările cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietăţii industriale; o) Aranjamentul de la Madrid - Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr. 1.176/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969; p) Protocolul referitor la Aranjament - Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998; q) Regulamentul privind marca comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009; r) întreprindere - orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanţare.-------------Art. 3 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul II Protecţia marcilor + Articolul 4Dreptul asupra marcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.Mărcile comunitare beneficiază de protecţie pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară.-------------Alin. 2 al art. 4 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 5Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:-------------Partea introductivă a alin. 1 al art. 5 a fost modificată de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. a) semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2^1;-------------Litera a) a alin. 1 al art. 5 a fost modificată de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante; d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora; e) mărcile constituie exclusiv din forma produsului, care este impusa de natura produsului sau este necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau care da o valoare substantiala produsului; f) mărcile care sunt de natura sa induca publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului; g) mărcile care conţin o indicaţie geografică sau sunt constituite dintr-o astfel de indicaţie, pentru produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacă utilizarea acestei indicaţii este de natura sa induca publicul în eroare cu privire la locul adevărat de origine; h) mărcile care sunt constituite sau conţin o indicaţie geografică, identificand vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat; i) mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; j) mărcile care conţin, fără consimţământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume în România; k) mărcile care cuprind, fără autorizaţia organelor competente, reproducerii sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control şi garanţie, blazoane, aparţinând ţărilor Uniunii şi care intra sub incidenţa art. 6 ter ţin Convenţia de la Paris; l) mărcile care cuprind, fără autorizaţia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, alte embleme, sigle, iniţiale sau denumiri care intra sub incidenţa art. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care aparţin organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii; m) mărcile care conţin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;-------------Litera m) a alin. 1 al art. 5 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. n) mărcile care conţin, fără autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris.-------------Litera n) a alin. 1 al art. 5 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dispoziţiile alin. 1 lit. b)-d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii.-------------Alin. 2 al art. 5 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 6În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. 1, o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative: a) dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată; b) dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.În accepţiunea alin. 1, sunt mărci anterioare mărcile a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, a dreptului de prioritate invocat în susţinerea acesteia şi care fac parte din următoarele categorii: a) mărcile comunitare; b) mărcile înregistrate în România; c) mărcile înregistrate în baza unor acorduri internaţionale şi având efect în România; d) mărcile comunitare în privinţa cărora este invocată, în mod valabil, vechimea anterioară, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară, faţă de o marcă la care se referă lit. b) sau c), chiar dacă aceasta din urmă marcă a încetat să mai existe sau a făcut obiectul unei renunţări; e) cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la lit. a)-d), sub condiţia înregistrării ulterioare a mărcilor; f) mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate, sunt notorii în România, în sensul art. 6 bis al Convenţiei de la Paris.O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă este identică sau similară în raport cu o marcă comunitară anterioară, în sensul prevederilor alin. 2, şi dacă a fost destinată să fie înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca comunitară anterioară este înregistrată, atunci când marca comunitară anterioară se bucură de un renume în Uniunea Europeană şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare anterioare.O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă: a) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România, în sensul prevederilor alin. 2, şi dacă aceasta este destinată a fi înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată, când marca anterioară se bucură de un renume în România şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv şi renumele mărcii anterioare ori dacă folosirea ar fi în detrimentul caracterului distinctiv sau al renumelui mărcii anterioare; b) drepturile decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare ori, după caz, înainte de data priorităţii invocate prin cererea de înregistrare a mărcii ulterioare şi dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare; c) există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin. 2 lit. d), în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială; d) marca este identică sau similară cu o marcă colectivă anterioară, conferind un drept care a expirat cu cel mult 3 ani înainte de data de depozit; e) marca este identică sau similară cu o marcă de certificare anterioară, a cărei valabilitate a încetat cu cel mult 10 ani înainte de data de depozit; f) marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse ori servicii identice sau similare, conferind un drept care a expirat din motiv de nereînnoire cu cel mult 2 ani înainte de data de depozit, cu condiţia ca titularul mărcii anterioare să îşi fi dat acordul la înregistrarea mărcii ulterioare ori să nu fi utilizat marca; g) marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate la data depozitului cererii şi care continuă să fie utilizată acolo, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant.O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare când înregistrarea este solicitată de către mandatarul sau reprezentantul titularului mărcii, în nume propriu şi fără consimţământul titularului mărcii, dacă mandatarul sau reprezentantul titularului nu face dovada că are dreptul de a solicita această înregistrare.O marcă nu este refuzată la înregistrare sau, după caz, înregistrarea nu este anulată atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la înregistrarea mărcii ulterioare.O marcă poate fi refuzată la înregistrare sau, după caz, susceptibilă a fi anulată în condiţiile prevăzute la art. 6 septies din Convenţia de la Paris.-------------Art. 6 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 7 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 8Natura produselor sau serviciilor pentru care se solicita înregistrarea marcii nu constituie nici un obstacol la înregistrarea acesteia. + Capitolul III Cererea de înregistrare a marcii + Articolul 9Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus primul, în condiţiile legii, cererea de înregistrare a mărcii.-------------Art. 9 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 10Cererea de înregistrare a mărcii, depusă la OSIM, redactată în limba română şi conţinând elementele prevăzute la alin. 2, constituie depozitul reglementar al mărcii.Cererea de înregistrare a mărcii conţine următoarele elemente: a) solicitarea explicită a înregistrării mărcii; b) datele de identificare a solicitantului şi, după caz, a mandatarului; c) o reprezentare grafică, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare este cerută; d) lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii; e) dovada achitării taxei de depunere şi de publicare a cererii de înregistrare a mărcii.Cererea prezintă menţiuni exprese atunci când marca: a) conţine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al mărcii; b) este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale sau figurative; c) conţine o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii.Cererea se referă la o singură marcă şi este prezentată în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.Cererile de înregistrare depuse în baza Aranjamentului de la Madrid sau a Protocolului referitor la Aranjament trebuie să îndeplinească condiţiile acestor tratate.Depunerea cererii de înregistrare a mărcii se poate face la registratura OSIM, prin poştă sau pe cale electronică, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.-------------Art. 10 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 11Data depozitului reglementar este data la care a fost depusa la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cererea de înregistrare a marcii în condiţiile în care aceasta conţine toate elementele prevăzute la art. 10 alin. 1.-------------Alin. 1 al art. 11 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "depozitul naţional reglementar" cu sintagma "depozitul reglementar".Când o cerere de înregistrare a marcii a fost reglementar depusa pentru prima data într-o alta ţara membra a Uniunii de la Paris sau membra a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, solicitantul poate revendica data primului depozit printr-o cerere de înregistrare în România a aceleiaşi mărci, cu condiţia ca aceasta din urma cerere să fie depusa la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în termen de 6 luni de la data constituirii primului depozit. + Articolul 12Dacă solicitantul a prezentat anumite produse şi servicii sub o marcă în cadrul unei expoziţii internaţionale oficiale sau oficial recunoscute, în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificată de România prin Legea nr. 246/1930, revizuită la 30 noiembrie 1972, organizată pe teritoriul României sau într-un stat membru al Convenţiei de la Paris, şi dacă o cerere de înregistrare a mărcii sub care au fost prezentate aceste produse şi servicii a fost depusă la OSIM într-un termen de 6 luni de la data primei prezentări în expoziţie, solicitantul beneficiază de un drept de prioritate de la data introducerii produsului în expoziţie.-------------Alin. 1 al art. 12 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Termenul de 6 luni prevăzut la alin. 1 nu va prelungi termenul de prioritate prevăzut la art. 11 alin. 2. + Articolul 13Drepturile de prioritate prevăzute la art. 11 şi 12 trebuie invocate o dată cu depunerea cererii de înregistrare a marcii, justificate prin acte de prioritate şi sunt supuse taxei legal stabilite.Actele de prioritate se depun şi taxa legală se plăteşte în maximum 3 luni de la data cererii de înregistrare a marcii.Nerespectarea termenului prevăzut la alin. 2 atrage nerecunoasterea priorităţii invocate. + Articolul 14Înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de orice persoană, direct sau printr-un mandatar, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.Reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie când solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul şi nicio unitate industrială sau comercială efectivă şi funcţională pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spaţiul Economic European, cu excepţia procedurii de depunere a cererii de înregistrare a mărcii.-------------Art. 14 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 15Solicitantul cererii de înregistrare a marcii va comunică, în termen de 3 luni de la depunerea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, dovada plăţii taxei de înregistrare a cererii, în cuantumul prevăzut de lege. + Articolul 16Solicitantul cererii de înregistrare a marcii care se referă la mai multe produse sau servicii poate solicita la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci divizarea cererii iniţiale în doua sau mai multe cereri, repartizand produsele sau serviciile în cadrul cererilor divizionare, cu plata taxei prevăzute de lege.Cererile divizionare păstrează data de depozit a cererii iniţiale şi, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate, dobândit potrivit art. 11 alin. 2 sau art. 12 alin. 1.Solicitantul poate cere divizarea cererii iniţiale în cursul procedurii de examinare a marcii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, până la luarea unei decizii privind înregistrarea acesteia, precum şi în cursul procedurii din cadrul comisiei de contestaţii a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci sau în cursul oricărei proceduri de apel sau de recurs formulat împotriva deciziei de înregistrare a marcii.-------------Alin. 3 al art. 16 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "comisia de reexaminare" cu sintagma "comisia de contestaţii".Solicitantul va depune documentele cerute de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru divizarea cererii iniţiale şi va plati taxa legală în termen de 3 luni de la data solicitării divizării. În caz contrar, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va lua act ca solicitantul a renunţat la divizarea cererii iniţiale. + Capitolul IV Procedura de înregistrare a marcii + Articolul 17În termen de o luna de la data primirii cererii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci examinează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1 şi, în caz afirmativ, atribuie data de depozit cererii.Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 3 luni pentru depunerea completărilor. În cazul în care solicitantul completează în termen lipsurile notificate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, data depozitului este aceea la care cererea de înregistrare a marcii a fost completată conform art. 10 alin. 1. În caz contrar, cererea se respinge.Dacă taxa de înregistrare şi examinare a cererii nu este plătită în termenul prevăzut la art. 15, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate acorda solicitantului, pentru motive întemeiate, încă un termen de 2 luni.În cazul neplatii taxelor în termen se considera ca solicitantul a renunţat la înregistrarea marcii şi cererea se respinge. + Articolul 17^1Cererea de înregistrare a mărcii având dată de depozit se publică, în format electronic, în maximum 7 zile de la data depunerii, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.-------------Art. 17^1 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^2În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17^1, orice persoană interesată poate formula observaţii privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5.-------------Art. 17^2 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^3În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17^1, orice persoană interesată poate formula opoziţie la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. 6.Opoziţiile trebuie să fie formulate în scris, motivat şi cu plata taxei prevăzute de lege.La cererea solicitantului, titularul mărcii care a formulat opoziţia prezintă OSIM dovada că: a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziţia, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată; b) există motive justificate pentru neutilizarea mărcii cu privire la care s-a făcut opoziţie.În cazul neplăţii taxelor legale pentru opoziţie, se consideră că aceasta nu a fost făcută.-------------Art. 17^3 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^4OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziţia formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum şi motivele opoziţiei privind înregistrarea mărcii.În termen de 30 zile de la data notificării opoziţiei, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere.Soluţionarea opoziţiei poate fi suspendată în următoarele situaţii: a) când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia; b) marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau de decădere, până la soluţionarea definitivă a cauzei.În cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluţionării opoziţiei, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.-------------Art. 17^4 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 17^5Opoziţia formulată cu privire la cererea de înregistrare a mărcii publicată se soluţionează de o comisie din cadrul Serviciului mărci al OSIM, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a opoziţiei, care este avut în vedere la examinarea pe fond.-------------Art. 17^5 a fost introdus de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 18 a fost abrogat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 19OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiţia achitării taxelor de înregistrare şi de examinare a cererii prevăzute de lege.Sub condiţia achitării unei taxe suplimentare de urgentare, echivalentă cu dublul taxelor de înregistrare şi de examinare prevăzute de lege, OSIM examinează şi hotărăşte asupra cererii de înregistrare a mărcii, în termen de 3 luni de la publicarea acesteia.OSIM examinează: a) calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) şi j), după caz; b) condiţiile prevăzute la art. 13 alin. 1 şi 2, dacă în cerere se invocă o prioritate; c) motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. 1 şi, dacă este cazul, observaţiile formulate.În cazul în care au fost formulate opoziţii cu privire la cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele de refuz prevăzute la art. 6, avizul comisiei prevăzute la art. 17^5 alin. 1 este obligatoriu la examinarea pe fond.În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. 1 şi 2, OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute.-------------Art. 19 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 19^1Când un element neesenţial al mărcii este lipsit de caracter distinctiv şi dacă acest element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii, OSIM cere solicitantului să declare, în termen de două luni de la data notificării, că nu invocă un drept exclusiv asupra acestui element. Declaraţia se publică odată cu marca înregistrată.În lipsa declaraţiei prevăzute la alin. 1 cererea de înregistrare a mărcii se respinge.-------------Art. 19^1 a fost introdus de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 20Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi:-------------Partea introductivă a alin. 1 al art. 20 a fost modificată de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. a) gradul de distinctivitate, iniţială sau dobandita, a marcii notorii în România; b) durata şi întinderea utilizării în România a marcii notorii în legătură cu produsele şi serviciile pentru care o marca se solicita a fi înregistrată; c) durata şi întinderea publicităţii marcii notorii în România; d) aria geografică de utilizare a marcii notorii în România; e) gradul de cunoaştere a marcii notorii pe piaţa românească de către segmentul de public căruia i se adresează; f) existenta unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii identice sau similare, aparţinând altei persoane decât aceea care pretinde ca marca sa este notorie.Pentru examinarea motivelor de refuz, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate cere de la autorităţi publice, instituţii publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat documente, în vederea stabilirii notorietatii marcii în România. + Articolul 21Când un motiv de refuz, dintre cele prevăzute la art. 6, se aplică numai la anumite produse sau servicii pentru care înregistrarea marcii a fost solicitată, înregistrarea va fi refuzată numai pentru aceste produse sau servicii. + Articolul 22Dacă în urma examinării cererii, potrivit prevederilor art. 19 şi 20, se constată îndeplinirea condiţiilor legale, OSIM decide înregistrarea mărcii. Marca se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format electronic, în maximum două luni de la data deciziei de înregistrare, iar OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii numai după plata taxei de publicare şi eliberare.-------------Alin. 1 al art. 22 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci notifica aceasta solicitantului, acordându-i un termen de 3 luni în care acesta să-şi poată prezenta punctul de vedere ori să-şi retragă cererea. Termenul poate fi prelungit cu o noua perioada de 3 luni, la cererea solicitantului şi cu plata taxei prevăzute de lege.La expirarea termenului prevăzut la alin. 2, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va decide, după caz, înregistrarea marcii, respingerea cererii de înregistrare a marcii ori va lua act de retragerea cererii.-------------Art. 23 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 24 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 25 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 26Solicitantul poate, în orice moment, să-şi retragă cererea de înregistrare a marcii sau să-şi limiteze lista de produse sau de servicii. Când marca a fost deja publicată, retragerea sau limitarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.Cererea de înregistrare a marcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, numai pentru rectificarea numelui sau a adresei solicitantului ori pentru alte rectificari ce nu afectează esenţial marca sau nu extind lista de produse sau de servicii.Orice modificare cerută de solicitant până la înregistrare, care afectează substanţial marca ori lista de produse sau de servicii, trebuie să facă obiectul unei noi cereri de înregistrare a marcii. + Articolul 27În cursul procedurii de înregistrare a marcii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate cere solicitantului lămuririle şi actele pe care le considera necesare, dacă exista o indoiala asupra exactităţii sau a conţinutului elementelor cererii de înregistrare a marcii. + Articolul 28OSIM înscrie, de îndată, în Registrul mărcilor acele mărci pentru care s-a luat o decizie de înregistrare.Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.După înscrierea în Registrul mărcilor, OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii.Registrul mărcilor este public.-------------Art. 28 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul V Durata, reînnoirea şi modificarea înregistrării marcii + Articolul 29Înregistrarea marcii produce efecte cu începere de la data depozitului reglementar al marcii, pentru o perioadă de 10 ani.-------------Alin. 1 al art. 29 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "depozitul naţional reglementar" cu sintagma "depozitul reglementar".La cererea titularului, înregistrarea marcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.Cererea de reinnoire a înregistrării marcii poate fi făcuta înainte de expirarea duratei de protecţie în curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate.Reînnoirea înregistrării marcii operează începând cu ziua imediat următoare expirării duratei de protecţie în curs.Taxa pentru reînnoirea înregistrării mărcii este datorată odată cu cererea de reînnoire; taxa poate fi plătită şi în următoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecţie, cu majorarea prevăzută de lege.-------------Alin. 5 al art. 29 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Neplata taxei în condiţiile prevăzute la alin. 5 este sancţionată cu decăderea titularului din dreptul la marca. + Articolul 30Cererea de reinnoire a înregistrării marcii va conţine: a) solicitarea expresă a reînnoirii înregistrării marcii; b) datele de identificare a titularului şi, dacă este cazul, numele şi domiciliul, respectiv sediul mandatarului; c) numărul de înregistrare a marcii în Registrul mărcilor;-------------Litera c) a alin. 1 al art. 30 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a marcii.Când titularul solicita reînnoirea numai pentru o parte din produsele şi serviciile înscrise în Registrul mărcilor, acesta va indica şi numele acelor produse sau servicii pentru care se solicita reînnoirea înregistrării marcii.-------------Alin. 2 al art. 30 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Articolul 31Dacă Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci constata că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reînnoirea înregistrării marcii, notifica aceasta titularului, care poate prezenta un răspuns în termen de 3 luni de la primirea notificării; în lipsa unui răspuns în termen, cererea de reinnoire a înregistrării marcii se respinge.Solicitantul cererii de reinnoire poate contesta decizia de respingere a reînnoirii înregistrării, în termenul şi cu procedura prevăzute la art. 80. + Articolul 32Reînnoirea înregistrării mărcii se înscrie în Registrul mărcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de maximum 3 luni de la depunerea la OSIM a cererii de reînnoire.Înscrierea reînnoirii mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.OSIM eliberează titularului un certificat de reînnoire a înregistrării mărcii.-------------Art. 32 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 33Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita la OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege, introducerea de modificări neesenţiale ale unor elemente ale mărcii, sub condiţia ca acestea să nu afecteze caracterul distinctiv al mărcii; lista de produse şi servicii nu poate fi extinsă.-------------Alin. 1 al art. 33 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci va înscrie în Registrul mărcilor modificările introduse, conform alin. 1, şi va publică marca, astfel cum a fost modificată.-------------Alin. 2 al art. 33 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Articolul 34În tot cursul perioadei de protecţie a marcii, titularul acesteia poate solicita Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu plata taxei prevăzute de lege, înscrierea modificărilor intervenite cu privire la numele, denumirea, adresa sau sediul titularului în Registrul mărcilor. Modificările înscrise în Registrul mărcilor se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.-------------Art. 34 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Capitolul VI Drepturi conferite de marca + Articolul 35Înregistrarea marcii conferă titularului sau un drept exclusiv asupra marcii.Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său: a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă; c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.-------------Alin. 2 al art. 35 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.În aplicarea alin. 2, titularul marcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje; b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn; c) punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn;-------------Litera c) a alin. 3 al art. 35 a fost modificată de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. + Articolul 36Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terţilor să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 35 alin. 2, numai după publicarea acesteia.-------------Alin. 1 al art. 36 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Pentru actele prevăzute la alin. 1, săvârşite ulterior publicării cererii de înregistrare a mărcii, solicitantul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despăgubirilor este executoriu numai după data înregistrării mărcii.-------------Alin. 2 al art. 36 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.În cazul în care cererea de înregistrare a marcii a fost respinsă, solicitantul nu are dreptul la despăgubiri. + Articolul 37Dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European sub această marcă de titularul însuşi sau cu consimţământul său.Prevederile alin. 1 nu sunt aplicabile dacă există motive temeinice care justifică opoziţia titularului la comercializarea ulterioară a produselor, în special atunci când starea produselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerţ.-------------Art. 37 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 38Titularul marcii nu poate cere să se interzică unui terţ sa folosească în activitatea sa comercială: a) numele/denumirea sau adresa/sediul titularului; b) indicaţii care se referă la specia, calitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, perioada de fabricaţie a produsului sau perioada prestării serviciului sub marca, precum şi la orice alte caracteristici ale acestora; c) marca, dacă aceasta este necesară pentru a indica destinaţia produsului sau a serviciului, în special pentru accesorii sau piese detasabile.Dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile cu condiţia ca folosirea de către un terţ a elementelor prevăzute la lit. a) şi c) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial ori comercial.-------------Alin. 2 al art. 38 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul VII Transmiterea drepturilor asupra marcii + Articolul 39Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licenţă sau pe cale succesorală.Este, de asemenea, considerată transmitere de drepturi şi executarea silită a debitorului, titular al mărcii, efectuată în condiţiile legii.Înscrierea transmiterii de drepturi asupra mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti cu privire la acestea.-------------Art. 39 a fost modificat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 40Drepturile cu privire la marca pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comerţ în care aceasta este incorporată. Cesiunea trebuie făcuta în scris şi semnată de părţile contractante, sub sancţiunea nulităţii.Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra marcii se poate face pentru toate produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată sau numai pentru o parte dintre acestea; cesiunea, chiar parţială, nu poate limita teritorial folosirea marcii pentru produsele sau serviciile la care se referă.În cazul în care patrimoniul titularului marcii este transmis în totalitatea sa, aceasta transmitere are ca efect şi transferul drepturilor cu privire la marca. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marca.Mărcile identice sau similare, aparţinând aceluiaşi titular şi care sunt folosite pentru produse sau servicii identice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate şi numai către o singura persoana, sub sancţiunea nulităţii actului de transmitere. + Articolul 41Cererea de înscriere a cesiunii va fi însoţită de actul doveditor al schimbării titularului marcii.OSIM refuză înscrierea transmiterii cesiunii dacă rezultă în mod evident faptul că prin aceasta publicul este indus în eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografică a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, în afară de situaţia în care beneficiarul transmiterii acceptă să limiteze transmiterea mărcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este înşelătoare. (Alin. 1^1)-------------Alin. 1^1 al art. 41 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei prevăzute de lege, OSIM înscrie cesiunea în Registrul mărcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Cesiunea este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia.-------------Alin. 2 al art. 41 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 42Titularul marcii poate, în baza unui contract de licenţa, sa autorizeze terţii sa folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia, pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Licentele pot fi exclusive sau neexclusive.Titularul marcii poate invoca drepturile conferite de marca împotriva licentiatului care a încălcat clauzele contractului de licenţa, în ceea ce priveşte durata folosirii, aspectul marcii şi natura produselor sau a serviciilor pentru care licenţa a fost acordată, teritoriul pe care marca poate fi folosită, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licenţiat sub marca pentru care s-a acordat licenţa.Pe durata contractului de licenţa de marca, licentiatul este obligat: a) sa folosească, pentru produsele cărora li se aplică marca, numai marca care face obiectul contractului de licenţa, având totuşi libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicând ca el este fabricantul acestora; b) sa pună menţiunea sub licenţa alături de marca aplicată pe produsele ce fac obiectul acesteia, conform contractului.Licenţele se înscriu în Registrul mărcilor, cu plata taxei prevăzute de lege, şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Licenţa este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia.-------------Alin. 4 al art. 42 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 43Dacă în contractul de licenţa nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce în justiţie o acţiune în contrafacere fără consimţământul titularului marcii.Titularul unei licenţe exclusive poate introduce o acţiune în contrafacere, dacă, după ce a notificat titularului marcii actele de contrafacere de care a luat cunoştinţa, acesta nu a acţionat în termenul solicitat de licenţiat.Când o acţiune în contrafacere a fost pornită de către titular, oricare dintre licentiati poate să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin contrafacerea marcii.Lipsa înscrierii unei licenţe la OSIM nu afectează: a) valabilitatea înregistrării mărcii care face obiect al licenţei ori cu privire la protecţia licenţei mărcii; b) intervenţia într-o acţiune în contrafacere angajată de titular ori obţinerea, în cadrul acestei proceduri, de daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei mărci care face obiect al licenţei.-------------Alin. 4 al art. 43 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Înscrierea licenţei nu este o condiţie pentru ca folosirea unei mărci de beneficiarul licenţei să poată fi considerată echivalentul unui act de utilizare de către titular, în cadrul procedurilor referitoare la dobândirea, menţinerea validităţii ori la apărarea drepturilor cu privire la acea marcă.-------------Alin. 5 al art. 43 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul VIII Stingerea drepturilor asupra marcilor + Articolul 44Titularul poate să renunţe la marca pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.Renunţarea la marca se declara în scris la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci de către titularul marcii sau de către persoana imputernicita de acesta, iar drepturile asupra marcii se sting, cu privire la produsele şi serviciile la care marca se referă, la data înscrierii renunţării în Registrul mărcilor.-------------Alin. 2 al art. 44 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor".Dacă o licenţa a fost înregistrată, renunţarea la marca este înscrisă numai dacă titularul marcii probează ca a notificat licentiatului despre intenţia de a renunţa la marca. + Articolul 45Orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă: a) fără motive justificate, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data înscrierii în Registrul mărcilor, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau dacă această folosire a fost suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani; b) după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, desemnarea uzuală în comerţ a produsului sau a serviciului pentru care a fost înregistrată; c) după data înregistrării şi ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimţământul acestuia, marca a devenit susceptibilă a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată; d) marca a fost înregistrată pe numele unei persoane neavând calitatea prevăzută la art. 3 lit. h) şi i).Este asimilată folosirii efective a mărcii: a) folosirea mărcii sub o formă care diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia; b) imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanţe independente de voinţa titularului, cum ar fi restricţiile la import sau ca urmare a altor dispoziţii ale autorităţilor publice vizând produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată; c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului; d) folosirea mărcii de către un terţ având consimţământul titularului sau de către orice persoană abilitată să utilizeze o marcă colectivă sau o marcă de certificare, fiind considerată ca folosire a mărcii de către însuşi titularul acesteia.Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în perioada de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1 lit. a) şi până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuşi, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiţie a cererii de decădere, folosirea mărcii nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru începerea sau reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a luat la cunoştinţă de faptul că ar putea fi introdusă o cerere de decădere.Dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia şi poate fi făcută prin orice mijloc de probă.Decăderea produce efecte de la data introducerii cererii de decădere la instanţa judecătorească competentă.Marca se radiază din Registrul mărcilor şi menţiunea radierii se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.-------------Art. 45 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 46 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 47 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 48Anularea înregistrării mărcii poate fi cerută Tribunalului Bucureşti de către orice persoană interesată, pentru oricare dintre următoarele motive:-------------Partea introductivă a alin. 1 al art. 48 a fost modificată de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. a) înregistrarea marcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1; b) înregistrarea marcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6; c) înregistrarea marcii a fost solicitată cu rea-credinţa; d) înregistrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patrimonic al unei persoane; e) înregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaţie geografică protejata, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat ori cu privire la un drept de autor.Acţiunea în anulare pentru motivul prevăzut la alin. 1 lit. c) poate fi introdusă oricând în perioada de protecţie a marcii.Termenul în care poate fi cerută anularea înregistrării marcii pentru motivele prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d) şi e) este de 5 ani şi curge de la data înregistrării marcii.Înregistrarea mărcii nu poate fi anulată pe motivul existenţei unui conflict cu o marcă anterioară, dacă aceasta din urmă nu îndeplineşte condiţiile de utilizare prevăzute la art. 45 alin. 1-3.-------------Alin. 4 al art. 48 a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dacă marca anterioară nu a fost folosită decât pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, înregistrarea mărcii poate fi anulată numai pentru acele produse sau servicii pentru care marca nu a fost folosită.-------------Alin. 5 al art. 48 a fost introdus de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 49Titularul unei mărci anterioare, care cu ştiinţă a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani folosirea unei mărci ulterior înregistrate, nu poate să ceară anularea şi nici să se opună folosirii mărcii ulterioare pentru produsele şi serviciile pentru care această marcă ulterioară a fost folosită, în afară de cazul în care înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea-credinţă.În cazul prevăzut la alin. 1, titularul mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune folosirii mărcii anterioare, deşi aceasta din urmă nu mai poate fi invocată împotriva mărcii ulterioare.-------------Art. 49 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 50Dacă un motiv de decădere sau de nulitate exista numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, decăderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii.-------------Alin. 2 al art. 50 a fost abrogat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul IX Mărci colective + Articolul 51Asociaţiile de fabricanti, de producători, de comercianţi, de prestatori de servicii pot solicita la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrarea de mărci colective.Solicitantul înregistrării unei mărci colective va depune, o dată cu cererea de înregistrare sau cel târziu în termen de 3 luni de la data notificării de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, un regulament de folosire a marcii colective. Cererea va fi supusă cerinţelor prevăzute la art. 10.În regulamentul de folosire a marcii colective solicitantul cererii de înregistrare a marcii va indica persoanele autorizate sa folosească marca colectivă, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a deveni membru al asociaţiei, condiţiile de folosire a marcii, motivele pentru care aceasta utilizare poate fi interzisă unui membru al asociaţiei, precum şi sancţiunile care pot fi aplicate de asociaţie.Regulamentul de folosire a marcii colective poate să prevadă ca marca colectivă nu poate fi transmisă de către titular decât cu acordul tuturor membrilor asociaţiei. + Articolul 52În afară motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o marca colectivă este respinsă la înregistrare, dacă: a) solicitantul nu are calitatea prevăzută la art. 51 alin. 1; b) nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 3 lit. e);-------------Litera b) a alin. 1 al art. 52 a fost modificată de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. c) regulamentul de folosire a marcii este contrar ordinii publice sau bunelor moravuri.După publicarea mărcii colective şi a regulamentului de folosire a acestei mărci, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut de art. 17^3 alin. 1, opoziţie la înregistrarea mărcii colective.-------------Alin. 2 al art. 52 a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 53Titularul marcii colective trebuie să comunice la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci orice modificare a regulamentului de folosire a marcii.Modificarea regulamentului de folosire a marcii produce efecte numai de la data înscrierii modificării în Registrul mărcilor. Modificarea nu este menţionată în registru, dacă regulamentul de folosire a marcii, modificat, nu corespunde cerinţelor prevăzute la art. 51 alin. 3.-------------Alin. 2 al art. 53 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Articolul 54Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Bucureşti, oricând în perioada de protecţie a marcii, decăderea titularului din drepturile conferite de o marca colectivă, când:-------------Partea introductivă a art. 54 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". a) fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, calculată de la data înscrierii mărcii în Registrul mărcilor, pentru produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată;-------------Litera a) a art. 54 a fost modificată de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) titularul a folosit marca în alte condiţii decât cele prevăzute de regulament sau nu a luat măsuri pentru a preveni o astfel de folosire; c) prin folosire, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare. + Articolul 55Oricare persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării unei mărci colective, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacă exista unul dintre motivele prevăzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e).Dacă înregistrarea marcii a fost solicitată cu rea-credinţa ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 51 alin. 1-3, anularea acesteia poate fi solicitată Tribunalului Bucureşti de către persoana interesată, oricând în perioada de protecţie a marcii.-------------Art. 55 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". + Articolul 56Mărcile colective sunt supuse regimului marcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. + Capitolul X Mărci de certificare + Articolul 57Mărcile de certificare pot fi înregistrate la OSIM de către persoane juridice legal abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinţa elementelor prevăzute la art. 3 lit. f).-------------Alin. 1 al art. 57 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Nu pot solicita înregistrarea unei mărci de certificare persoanele juridice care fabrica, importa sau vand produse ori prestează servicii, altele decât cele de control în domeniul calităţii. + Articolul 58Solicitantul înregistrării unei mărci de certificare va depune, o dată cu cererea de înregistrare, prezentată conform art. 10, ori cel mai târziu în termen de 3 luni de la data notificării de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci: a) regulamentul de folosire a marcii de certificare; b) autorizaţia sau documentul din care să rezulte exercitarea legală a activităţii de certificare ori, dacă este cazul, dovada înregistrării marcii de certificare în ţara de origine.Regulamentul va indica persoanele autorizate sa utilizeze marca, elementele şi caracteristicile care trebuie să fie certificate prin marca, modul în care autoritatea competentă de certificare trebuie să verifice aceste caracteristici şi sa supravegheze folosirea marcii, taxele care trebuie plătite pentru folosirea marcii, procedurile de reglementare a diferendelor.Orice persoană fizica sau juridică, furnizor de produse ori prestator de servicii, poate fi autorizata sa folosească marca de certificare sub condiţia respectării prevederilor regulamentului de folosire a marcii de certificare.Titularul marcii de certificare va autoriza persoanele îndreptăţite sa folosească marca pentru produsele sau serviciile care prezintă caracteristicile comune, garantate prin regulamentul de folosire a marcii. + Articolul 59În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o marcă de certificare este respinsă la înregistrare şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. f) şi ale art. 57 şi 58.-------------Art. 59 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 60După publicarea mărcii şi a regulamentului de folosire a acesteia, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut la art. 17^3 alin. 1, opoziţie la înregistrarea mărcii de certificare.Dacă utilizatorii unei mărci de certificare nu respectă regulamentul, titularul poate să retragă autorizaţia de a utiliza marca sau să aplice alte sancţiuni prevăzute în regulament.-------------Art. 60 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 61Oricare persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării marcii de certificare, în termen de 5 ani de la înregistrarea acesteia, dacă:-------------Partea introductivă a art. 61 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". a) exista unul dintre motivele prevăzute la art. 48 alin. 1 lit. a), b), d) şi e); b) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 3 lit. f);-------------Litera b) a alin. 1 al art. 61 a fost modificată de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Dacă înregistrarea marcii a fost solicitată cu rea-credinţa ori marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 57 şi art. 58 alin. 1-3, persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea marcii, oricând în perioada de protecţie a acesteia.-------------Alin. 2 al art. 61 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti". + Articolul 62Drepturile cu privire la marca de certificare nu pot fi transmise de persoana juridică, titulara a marcii.Transmiterea dreptului asupra marcii de certificare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 63Când o marca de certificare a încetat sa mai fie protejata ea nu poate fi nici depusa, nici utilizata înainte de expirarea unui termen de 10 ani de la data încetării protecţiei. + Articolul 64Mărcile de certificare sunt supuse regimului marcilor individuale, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.Taxele prevăzute de lege pentru mărcile colective se aplică şi marcilor de certificare. + Capitolul XI Înregistrarea internaţionala a marcilor + Articolul 65Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi înregistrărilor internaţionale ale marcilor, efectuate conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, care îşi extind efectele lor în România, afară de cazul în care prin aceste convenţii nu se prevede altfel. + Articolul 66Cererea de înregistrare internaţionala pentru o marca înscrisă în Registrul mărcilor, conform Aranjamentului de la Madrid, precum şi cererea de înregistrare internaţionala pentru o marca depusa sau scrisă în Registrul mărcilor, conform Protocolului referitor la aranjament, va fi examinata de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu plata taxei prevăzute de lege.-------------Art. 66 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor". + Capitolul XI^1Marca comunitară-------------Cap. XI^1 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^1Când o cerere de marcă comunitară este depusă la OSIM în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind marca comunitară, OSIM înscrie data primirii cererii şi, fără să procedeze la examinare, o transmite Oficiului de Armonizare în Piaţa Internă, în termen de două săptămâni, cu plata taxei prevăzute de lege, pentru depunerea unei cereri naţionale.-------------Art. 66^1 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^2O cerere de marcă comunitară sau o marcă comunitară poate fi transformată într-o cerere de marcă naţională în condiţiile art. 112-114 din Regulamentul privind marca comunitară (versiune codificată), cu plata taxelor pentru procedura de examinare a unei cereri naţionale prevăzute de lege.-------------Art. 66^2 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^3Titularul unei mărci anterioare înregistrate în România sau al unei mărci anterioare care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în România, care depune o marcă identică, destinată a fi înregistrată ca marcă comunitară, pentru produse şi servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau incluse în lista acestei mărci, se poate prevala la înregistrarea mărcii comunitare de vechimea mărcii anterioare în ceea ce priveşte înregistrarea mărcii comunitare în România.Titularul unei mărci comunitare, care este şi titularul unei mărci anterioare identice, înregistrate în România sau care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în România, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată ori incluse în lista acestei mărci, se poate prevala de vechimea mărcii anterioare în România.-------------Art. 66^3 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^4Dispoziţiile art. 84 şi 85 şi ale art. 89-91 sunt aplicabile şi încălcărilor aduse drepturilor titularului unei mărci comunitare.-------------Art. 66^4 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^5Este inadmisibilă o acţiune în contrafacere, bazată pe o marcă comunitară anterioară, împotriva unei mărci naţionale ulterior înregistrate, a cărei folosire a fost tolerată timp de 5 ani, cu condiţia ca depozitul mărcii naţionale să fi fost efectuat cu bună-credinţă.Inadmisibilitatea este limitată numai la produsele şi serviciile pentru care a fost tolerată.-------------Art. 66^5 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 66^6Litigiile având ca obiect mărci comunitare, pentru care Regulamentul privind marca comunitară atribuie competenţa tribunalelor de marcă comunitară, potrivit art. 95 alin. (1) al acestuia, sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti, care judecă în primă instanţă.-------------Art. 66^6 a fost introdus de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul XII Indicaţii geografice + Articolul 67Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, potrivit prezentei legi sau convenţiilor internaţionale la care România este parte, şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate.Nu sunt supuse procedurii de înregistrare, stabilită de prezenta lege, indicaţiile geografice care au dobândit sau vor dobândi protecţie pe calea unor convenţii bilaterale sau multilaterale încheiate de România.Lista indicaţiilor geografice a căror protecţie este recunoscută în România, pe baza convenţiilor prevăzute la alin. 2, va fi înscrisă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în Registrul indicaţiilor geografice şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.-------------Alin. 3 al art. 67 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice". + Articolul 68Au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrarea unei indicaţii geografice asociaţiile de producători care desfăşoară o activitate de producţie în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere.Înregistrarea unei indicaţii geografice poate fi cerută la OSIM, direct sau prin mandatar, şi este supusă taxei prevăzute de lege.-------------Alin. 2 al art. 68 a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice conţine elementele prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.-------------Alin. 3 al art. 68 a fost introdus de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.În termen de 3 luni de la depunere, OSIM examinează cererea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 69 şi 70.-------------Alin. 4 al art. 68 a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 68^1Cererea de înregistrare a indicaţiei geografice se publică în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.În termen de două luni de la publicarea cererii, orice persoană interesată poate face opoziţie la înregistrarea indicaţiei geografice.Opoziţia la înregistrarea unei indicaţii geografice se soluţionează conform prevederilor referitoare la marcă.-------------Art. 68^1 a fost introdus de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 69Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrează indicaţiile geografice şi acorda solicitantului dreptul de utilizare a acestora după ce autoritatea publică centrală de specialitate sau, după caz, autoritatea competentă din ţara de origine a solicitantului certifica:-------------Partea introductivă a art. 69 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate". a) indicaţia geografică a produsului, care urmează a fi înregistrată; b) produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicaţie; c) aria geografică de producţie; d) caracteristicile şi condiţiile de obţinere pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a putea fi comercializate sub aceasta indicaţie. + Articolul 70Sunt excluse de la înregistrare indicaţiile geografice care: a) nu sunt conforme dispoziţiilor art. 3 lit. g);-------------Litera a) a alin. 1 al art. 70 a fost modificată de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) sunt denumiri generice ale produselor; c) sunt susceptibile de a induce publicul în eroare asupra naturii, originii, modului de obţinere şi calităţii produselor; d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice. + Articolul 71Dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci decide înregistrarea indicatiei geografice în Registrul indicaţiilor geografice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului.-------------Alin. 1 al art. 71 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice".Dreptul de folosire a indicatiei geografice, dobândit prin înregistrarea acesteia, aparţine membrilor asociaţiei înscrişi în lista comunicată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. + Articolul 72În termen de două luni de la data deciziei de înregistrare a indicaţiei geografice, aceasta este înscrisă în Registrul indicaţiilor geografice.Înscrierea unei indicaţii geografice în Registrul indicaţiilor geografice şi eliberarea către solicitant a certificatului de înregistrare a indicaţiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia sunt supuse taxelor prevăzute de lege.-------------Art. 72 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 73Înregistrarea unei indicaţii geografice pe numele unei asociaţii de producători nu constituie obstacol la înregistrarea aceleiaşi indicaţii de către orice alta asociaţie având calitatea cerută la art. 68. + Articolul 74Durata de protecţie a indicaţiilor geografice curge de la data depunerii cererii la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi este nelimitată.Dreptul de utilizare a indicatiei geografice se acordă solicitantului pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reinnoire nelimitată, dacă se menţin condiţiile în care acest drept a fost dobândit.Cererea de reinnoire este supusă taxei prevăzute de lege. + Articolul 75Persoanele autorizate sa folosească o indicaţie geografică pentru anumite produse au dreptul sa o folosească în circuitul comercial, aplicată numai pe aceste produse, în documente insotitoare, reclame, prospecte, şi pot să aplice menţiunea indicaţie geografică înregistrată. + Articolul 76Este interzisă folosirea unei indicaţii geografice sau imitarea ei de către persoane neautorizate, chiar dacă se indica originea reală a produselor ori dacă se adauga menţiuni ca: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea.Persoanele autorizate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sa utilizeze o indicaţie geografică pentru vinuri sau pentru produse spirtoase pot sa interzică folosirea acestei indicaţii de către orice altă persoană pentru vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicaţia geografică respectiva, chiar în cazurile în care originea adevărata a produsului este menţionată expres ori în cazurile în care indicaţia geografică este utilizata în traducere sau este însoţită de expresii, cum sunt: de genul, de tipul şi altele asemenea. + Articolul 77Autoritatea publică centrală de specialitate poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse în circulaţie sub indicaţia geografică înregistrată.-------------Art. 77 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate". + Articolul 78Dreptul de folosire a unei indicaţii geografice nu poate să facă obiectul nici unei transmiteri. + Articolul 79Pe întreaga durata de protecţie a indicatiei geografice oricare persoana interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării acesteia, dacă înregistrarea indicatiei geografice s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 69 şi 70.-------------Alin. 1 al art. 79 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti".Pentru nerespectarea condiţiilor de calitate şi a caracteristicilor specifice produselor din zona la care se referă indicaţia geografică, autoritatea publică centrală de specialitate sau oricare altă persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti decăderea din drepturi a persoanelor autorizate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sa folosească indicaţia geografică înregistrată.-------------Alin. 2 al art. 79 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti" şi a sintagmei "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate".Sentinta Tribunalului Bucureşti rămasă definitivă se comunică Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de către persoana interesată. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci radiază indicaţia geografică din Registrul indicaţiilor geografice şi publică radierea acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, în termen de 2 luni de la comunicare.-------------Alin. 3 al art. 79 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Tribunalul Municipiului Bucureşti" cu sintagma "Tribunalul Bucureşti" şi a sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice". + Capitolul XIII Apărarea drepturilor asupra marcilor şi indicaţiilor geografice + Articolul 80Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicaţiei geografice, cu plata taxei legale.Deciziile OSIM privind înscrierea cesiunii sau licenţei în Registrul mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.Contestaţiile formulate conform prevederilor alin. 1 şi 2 se soluţionează de o comisie de contestaţii din cadrul OSIM.-------------Art. 80 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 80^1Dacă înregistrarea unei mărci, reînnoirea înregistrării sau înscrierea unei modificări în Registrul mărcilor a fost efectuată în mod evident din eroare materială, OSIM poate, în termen de maximum două luni, cu începere de la data înregistrării sau de la data înscrierii, după caz, să revoce motivat înregistrarea, reînnoirea sau înscrierea modificării efectuate; revocarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.-------------Art. 80^1 a fost introdus de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 81Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor şi poate fi contestată la Tribunalul Bucureşti în termen de 15 zile de la comunicare.Deciziile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.Sentinţele Tribunalului Bucureşti pronunţate în cazurile prevăzute la art. 35, 45, 48, 54, 55, 61 şi 79 pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.-------------Art. 81 a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 82La cererea instanţei judecătoreşti, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci este obligat sa înainteze acesteia actele, documentele şi informaţiile necesare judecării cauzei cu care a fost investită.În toate litigiile privind mărcile citarea titularilor este obligatorie.-------------Alin. 2 al art. 82 a fost introdus de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 83Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte: a) contrafacerea unei mărci; b) punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate; c) punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului.Faptele prevăzute la alin. 1, săvârşite de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.Prin contrafacerea unei mărci se înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului, de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul; c) identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.Faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 nu constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii.-------------Art. 83 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 84Măsurile asigurătorii se pot dispune în condiţiile Codului de procedură penală.Măsurile asigurătorii se referă, în special, la încetarea actelor de încălcare a drepturilor legale şi la conservarea probelor pentru dovedirea provenienţei produselor sau a serviciilor purtând în mod ilicit o marcă sau o indicaţie geografică protejată.Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi materialelor sau echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 83.-------------Art. 84 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 85Pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 83, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun.-------------Art. 86 a fost abrogat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 87 a fost abrogat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.-------------Art. 88 a fost abrogat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 89Instanţa va putea pretinde reclamantului sa furnizeze orice elemente probatorii de care dispune, pentru a dovedi ca este deţinătorul dreptului ce a fost încălcat, ori a cărui încălcare a fost inevitabila.În cazurile în care mijloacele de proba în susţinerea pretenţiilor reclamantului se afla sub controlul pârâtului, instanţa va putea sa ordone ca probele să fie produse de către pârât, sub condiţia garantarii confidenţialităţii informaţiilor, potrivit legii.Instanţa poate dispune ca reclamantul să plătească toate daunele cauzate pârâtului ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau indicaţia geografică protejată.-------------Alin. 3 al art. 89 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 90Titularul mărcii sau, după caz, autoritatea publică centrală de specialitate implicată poate solicita instanţei obligarea autorului încălcării dreptului la furnizarea de informaţii imediate privind provenienţa şi circuitele de distribuire a mărfurilor ilegal marcate, precum şi informaţii despre identitatea fabricantului ori comerciantului, cantitatea de marfă fabricată, livrată, primită sau comandată.-------------Art. 90 a fost modificat de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Articolul 91Competenţele vamale cu privire la asigurarea respectării drepturilor asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice protejate aparţin Autorităţii Naţionale a Vămilor, potrivit legii.-------------Art. 91 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. + Capitolul XIV Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci + Articolul 92Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, unica autoritate care asigura pe teritoriul României protecţia marcilor şi indicaţiilor geografice, potrivit prezentei legi. + Articolul 93În domeniul marcilor şi indicaţiilor geografice, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci are următoarele atribuţii: a) ia în evidenţă, examinează şi publică cererile de înregistrare a mărcii;-------------Litera a) a art. 93 a fost modificată de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. b) examinează mărcile înregistrate sau depuse spre înregistrare la organizaţia Mondială a proprietăţii Intelectuale, conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, recunoscând sau refuzând protecţia acestora pe teritoriul României; c) ia în evidenţă şi publică cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acordă protecţie acestora pe teritoriul României;-------------Litera c) a art. 93 a fost modificată de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. d) eliberează certificate de înregistrare a marcilor; e) eliberează certificate de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acorda dreptul de utilizare a acestora; f) organizează şi tine Registrul mărcilor şi Registrul indicaţiilor geografice;-------------Litera f) a art. 93 a fost modificată de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010, prin înlocuirea sintagmei "Registrul Naţional al Mărcilor" cu sintagma "Registrul mărcilor" şi a sintagmei "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice". g) eliberează certificate de prioritate pentru mărci; h) efectuează cercetări prealabile înregistrării unei mărci; i) administrează, conserva şi dezvolta colecţia naţionala de mărci şi de indicaţii geografice şi realizează baza de date informative în domeniu; j) întreţine relaţii cu organe guvernamentale similare şi organizaţii regionale de proprietate industriala; reprezintă România în organizaţii internaţionale de specialitate; k) editează publicaţia oficială privind mărcile şi indicaţiile geografice ale produselor şi asigura schimbul de publicaţii cu administraţiile naţionale similare străine şi cu organismele şi organizaţiile internaţionale de profil;k^1) informează Comisia Europeană cu privire la dispoziţiile naţionale adoptate în scopul transpunerii Primei Directive a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci nr. 89/104/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L nr. 40 din 11 februarie 1989;-------------Litera k^1) a art. 93 a fost introdusă de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010. l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege. + Capitolul XV Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 94Cererile de înregistrare a marcilor pentru care nu s-a luat o decizie până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse prevederilor acesteia.Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba regulamentul de aplicare a acesteia. + Articolul 95Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.Pe aceeaşi dată se abroga:- Legea nr. 28/1967 privind mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 114 din 29 decembrie 1967;- Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 77/1968 privind aplicarea Legii nr. 28/1967, publicată în Buletinul Oficial nr. 8 din 27 ianuarie 1968;- Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.057/1968 pentru aprobarea Regulamentului privind compunerea, organizarea şi funcţionarea comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 66 din 17 mai 1968;- Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2.508/1969 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale privind investiţiile, inovatiile şi rationalizarile, precum şi mărcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu, publicată în Buletinul Oficial nr. 159 din 31 decembrie 1969;- orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.Prezenta lege transpune Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008.-------------Menţiunea privind transpunerea normelor comunitare a fost introdusă de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 66 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 226 din 9 aprilie 2010.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREIDEPUTAŢILORVASILE LUPUAceastă lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 30 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUIRADU VASILE----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari