DECIZIE nr. 123 din 9 februarie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 5 martie 2010



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorCarmen-Cătălina Gliga - procurorBenke Karoly - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Florentin Mungiu Pupăzan în Dosarul nr. 3.163/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 5.362D/2009, nr. 5.364D/2009, nr. 6.770D/2009, nr. 6.775D/2009, nr. 6.802D/2009 şi nr. 7.080D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 5.360D/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 5.362D/2009, nr. 5.364D/2009, nr. 6.770D/2009, nr. 6.775D/2009, nr. 6.802D/2009 şi nr. 7.080D/2009 la Dosarul nr. 5.360D/2009.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5.362D/2009, nr. 5.364D/2009, nr. 6.770D/2009, nr. 6.775D/2009, nr. 6.802D/2009 şi nr. 7.080D/2009 la Dosarul nr. 5.360D/2009, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 12 iunie 2009, 29 iunie 2009, 22 iulie 2009, 27 iulie 2009, 26 august 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.163/299/2009, nr. 3.156/299/2009, nr. 3.017/299/2009, nr. 4.399/299/2009, nr. 7.885/299/2009, nr. 3.148/299/2009 şi nr. 4.244/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Florentin Mungiu Pupăzan, Angela Pupăzan, Ion Popescu, Emilian Neagoe, Rucsanda Chiriac în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că înfiinţarea popririi de către executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori al terţului poprit este contrară art. 21 din Constituţie, ţinând cont de faptul că, în materie de litigii de muncă, competenţa de judecată aparţine instanţelor de la sediul sau domiciliul reclamantului. Prin urmare, înfiinţarea popririi ar trebui dispusă de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul creditorului. Se mai arată că este nedrept ca executarea titlului executoriu să se facă la sediul debitorului sau terţului poprit în condiţiile în care acesta a fost emis de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.Mai mult, se apreciază că textul legal criticat încalcă şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât sunt favorizaţi executorii judecătoreşti de la sediul debitorilor în raport cu cei de la sediul creditorilor.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, încălcându-se dreptul la un proces echitabil.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază, în dosarele nr. 5.360D/2009, nr. 5.362D/2009, nr. 5.364D/2009, nr. 6.770D/2009 şi nr. 6.775D/2009, că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:"Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit".Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. Totodată, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, prin mai multe decizii, a stabilit constituţionalitatea textului legal criticat, în raport cu critici identice.Astfel, prin Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, sau Decizia nr. 1.518 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 18 decembrie 2009, Curtea a statuat că textul de lege criticat stabileşte competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi şi a fost adoptat de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie. Este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte. În cazul de faţă, legiuitorul are deplină legitimitate constituţională în a reglementa competenţa executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.Curtea a reţinut că legea atribuie competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit. S-a mai arătat că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, caz în care este justificată opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecătoreşti de la sediul debitorului sau al terţului poprit.Cu acelaşi prilej, Curtea a stabilit că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea popririi.Prin aceeaşi decizie, Curtea a arătat că nu este îngrădit nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.În fine, s-a mai reţinut că o situaţie particulară, cum este aceea a competenţei de judecată şi executare în materie de conflicte de muncă, nu poate conduce la concluzia că norma-cadru, cu aplicare generală, este neconstituţională. O eventuală derogare de la aceasta se poate face numai printr-o modificare legislativă, aspect care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu este de competenţa Curţii Constituţionale.Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriel Florentin Mungiu Pupăzan, Angela Pupăzan, Ion Popescu, Emilian Neagoe, Rucsanda Chiriac în dosarele nr. 3.163/299/2009, nr. 3.156/299/2009, nr. 3.017/299/2009, nr. 4.399/299/2009, nr. 7.885/299/2009, nr. 3.148/299/2009 şi nr. 4.244/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly__________