LEGE nr. 21 din 1 martie 1991 (**republicată**)(*actualizată*)
a cetateniei române
(actualizată până la data de 13 iunie 2003*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • **) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 192/1999 pentru modificarea şi completarea Legii cetateniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, dându-se articolelor o noua numerotare.
    Legea cetateniei române nr. 21/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 6 martie 1991.

    Capitolul I Dispoziţii generale

    Dispoziţii generale

    Articolul 1

    Cetăţenia română este legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român.
    Cetăţenii români sunt egali în faţa legii; numai ei vor fi admişi în funcţiile publice civile şi militare.
    Cetăţenii României se bucura de protecţia statului român.


    Articolul 2

    Modurile de dobândire şi de pierdere a cetateniei române sunt cele prevăzute în prezenta lege.


    Articolul 3

    Încheierea, declararea nulităţii, anularea sau desfacerea căsătoriei între un cetăţean român şi un străin nu produce efecte asupra cetateniei soţilor.


    Capitolul II Dobândirea cetateniei române

    Dobândirea cetateniei române

    Articolul 4

    Cetăţenia română se dobândeşte prin:
    a) naştere;
    b) adopţie;
    c) acordare la cerere.
    A. Prin naştere


    Articolul 5

    Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.
    Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:
    a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean român;
    b) s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română.
    Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetăţean român, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut, până la proba contrarie.
    ------------
    Alin. 3 al art. 5 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    B. Prin adopţie


    Articolul 6

    Cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie, dacă adoptatorii sunt cetăţeni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.
    În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, cetăţenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de către adoptatori. În situaţia în care adoptatorii nu cad de acord, instanţa judecătorească competenţa sa încuviinţeze adoptia va decide asupra cetateniei minorului, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
    Dacă adoptia se face de către o singura persoana, iar aceasta este cetăţean român, minorul dobândeşte cetăţenia adoptatorului.


    Articolul 7

    În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
    În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.
    C. Prin acordare la cerere


    Articolul 8

    Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
    a) s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit şi convietuieste cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data căsătoriei;
    ------------
    Lit. a) a alin. 1 al art. 8 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român şi declara că nu întreprinde sau sprijină şi nici în trecut nu a întreprins sau sprijinit acţiuni împotriva ordinii de drept ori a siguranţei naţionale;
    ------------
    Lit. b) a alin. 1 al art. 8 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    c) a împlinit vârsta de 18 ani;
    d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existenta decenta, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor;
    ------------
    Lit. d) a alin. 1 al art. 8 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    e) este cunoscut cu o buna comportare şi nu a fost condamnat în ţara sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român;
    f) cunoaşte limba română şi poseda notiuni elementare de cultura şi civilizatie românească, în măsura suficienta pentru a se integra în viaţa socială;
    g) cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional.
    ------------
    Lit. g) a alin. 1 al art. 8 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    Termenele prevăzute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse până la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internaţional ori a investit în România sume care depăşesc 500.000 euro.
    ------------
    Alin. 2 al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    Dacă cetăţeanul străin sau persoana fără cetăţenie care a solicitat sa i se acorde cetăţenia română se afla în afară teritoriului statului român o perioadă mai mare de 6 luni în cursul unui an, anul respectiv nu se ia în calcul la stabilirea perioadei prevăzute la alin. 1 lit. a).
    ------------
    Alin. 3 al art. 8 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 9

    Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără cetăţenie şi care nu a împlinit vârsta de 18 ani dobândeşte cetăţenia română o dată cu părinţii săi.
    În cazul în care numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română, părinţii vor hotărî, de comun acord, cu privire la cetăţenia copilului. În situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
    Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele sau.


    Articolul 10

    Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a pierdut această cetăţenie şi care cere redobandirea ei, cu păstrarea cetateniei străine şi stabilirea domiciliului în ţara sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), d) şi e).
    Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi apatrizilor fosti cetăţeni români.
    Părinţii care solicită redobandirea cetateniei române hotărăsc şi în privinţa cetateniei copiilor lor minori, în situaţia în care părinţii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, ţinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.
    Redobandirea cetateniei de către unul dintre soţi nu are nici o consecinţa asupra cetateniei celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care redobândeşte cetăţenia română poate cere dobândirea cetateniei române în condiţiile prezentei legi.
    ------------
    Art. 10 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 10^1

    Foştii cetăţeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetateniei străine şi stabilirea domiciliului în ţara sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), e) şi f).
    Dispoziţiile art. 10 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
    ------------
    Art. 10^1 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 10^2

    Persoanele prevăzute la art. 10^1 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobandire a cetateniei române după împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului în România.
    ------------
    Art. 10^2 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Capitolul III Procedura acordării cetateniei române

    Procedura acordării cetateniei române

    Articolul 11

    Aprobarea cererilor de acordare ori de redobandire a cetateniei române se face prin hotărâre a Guvernului, care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor ministrului justiţiei.
    ------------
    Alin. 1 al art. 11 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 12

    Cererea de acordare sau, după caz, de redobandire a cetateniei române se face personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procura specială şi autentică şi va fi însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
    Foştii cetăţeni români, cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, care din diferite motive au pierdut cetăţenia română, precum şi descendenţii acestora pot face cerere de redobandire a cetateniei la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare competente ale României*).
    ------------
    Alin. 2 al art. 12 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 248 din 10 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 13 iunie 2003.
    Art. 12 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 13

    Cererea de acordare a cetateniei române se adresează comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetateniei, care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei.
    Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României vor înainta de îndată cererile depuse acestei comisii. (Alin. 1^1)
    ------------
    Alin. 1^1 al art. 13 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 248 din 10 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 13 iunie 2003.
    Comisia, formată din 5 magistraţi de la Tribunalul Bucureşti, este desemnată, pe o perioadă de 4 ani, de preşedintele acestei instanţe.
    Preşedintele comisiei este magistratul cu funcţia cea mai mare sau, la funcţii egale, magistratul cu cea mai mare vechime în funcţie.
    Comisia are un secretariat condus de un consilier din Ministerul Justiţiei, desemnat de ministru.


    Articolul 14

    Comisia dispune, pe cheltuiala petiţionarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetateniei române în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
    Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.


    Articolul 15

    În vederea soluţionării cererii, comisia poate dispune:
    a) invitarea petiţionarului pentru completarea actelor, pentru orice explicaţii, precum şi la interviu. Neprezentarea nejustificată a acestuia la doua termene consecutive atrage respingerea cererii ca nesusţinută;
    ------------
    Lit. a) a art. 15 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi;
    c) citarea oricărei persoane care ar putea da informaţii folositoare.


    Articolul 16

    Autorităţile publice care deţin date sau informaţii din care rezultă ca solicitantul nu întruneşte condiţiile legale pentru acordarea cetateniei sunt obligate să le comunice comisiei.
    Orice persoană poate face întâmpinare la comisia prevăzută la art. 13, cu privire la cererea de obţinere a cetateniei române, în cazul prevăzut la alin. 1.


    Articolul 17

    După examinarea cererii comisia va întocmi un raport pe care îl va înainta, împreună cu cererea de acordare a cetateniei române, ministrului justiţiei.
    În raport se va menţiona, în mod obligatoriu, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile legale pentru acordarea cetateniei.


    Articolul 18

    Pe baza raportului comisiei, ministrul justiţiei va prezenta Guvernului proiectul de hotărâre pentru acordarea cetateniei române ori, după caz, pentru redobandirea cetateniei române.
    În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori redobandirea cetateniei, comisia, prin încheiere motivată, dispune respingerea cererii.
    Încheierea de respingere poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.
    O noua cerere de acordare a cetateniei române se poate depune după 6 luni de la respingerea cererii anterioare.
    ------------
    Art. 18 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 19

    Persoana căreia i se acordă cetăţenia română, potrivit art. 8, 10 şi 10^1, cu stabilirea domiciliului în ţara, depune în termen de 6 luni, în faţa ministrului justiţiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest scop, jurământul de credinţa faţă de România.
    Jurământul are următorul conţinut: <<Jur sa fiu devotat patriei şi poporului român, sa apar drepturile şi interesele naţionale, sa respect Constituţia şi legile României.>>
    Persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 şi 10^1, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţa în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. 1.
    ------------
    Art. 19 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 20

    Cetăţenia română se dobândeşte pe data depunerii jurământului de credinţa.
    După depunerea jurământului, ministrul justiţiei ori şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular va elibera persoanei căreia i s-a acordat cetăţenia română un certificat constatator pe care se aplică fotografia titularului. În situaţia în care copiii minori dobândesc cetăţenia română împreună cu părinţii, aceştia vor fi înscrişi în certificatul constatator.
    ------------
    Alin. 2 al art. 20 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    Nedepunerea jurământului de credinţa faţă de România, în termenul prevăzut la art. 19 alin. 1, din vina persoanei căreia i s-a acordat cetăţenia română atrage încetarea efectelor hotărârii Guvernului de acordare a cetateniei române faţă de persoana în cauza.
    -------------
    Alin. 3 al art. 20 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 542 din 1 octombrie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 726 din 4 octombrie 2002.
    Constatarea încetării efectelor hotărârii Guvernului de acordare a cetateniei române faţă de persoanele care nu au depus jurământul în condiţiile legii se face de ministrul justiţiei sau, după caz, de şeful misiunii diplomatice ori al oficiului consular.
    ------------
    Alin. 4 al art. 20 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    Constatarea prevăzută la alin. 4, întocmită de şeful misiunii diplomatice ori al oficiului consular, se comunică, în copie, Ministerului Justiţiei, în termen de 10 zile de la întocmire.
    ------------
    Alin. 5 al art. 20 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Capitolul IV Dovada cetateniei române

    Dovada cetateniei române

    Articolul 21

    Dovada cetateniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. 2.
    Cetăţenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul sau de naştere, însoţit de buletinul ori cartea de identitate, după caz, sau pasaportul oricăruia dintre părinţi.
    În cazul în care copilul este înscris în buletinul sau în cartea de identitate, după caz, ori în pasaportul unuia dintre părinţi, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte.
    Dacă dovada cetateniei copilului până la vârsta de 14 ani nu se poate face în condiţiile alineatului precedent, dovada se va putea face cu certificatul eliberat de organele de evidenta a populaţiei.
    Dovada cetateniei copiilor gasiţi se face, până la vârsta de 14 ani, cu certificatul de naştere.


    Articolul 22

    În caz de nevoie misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României eliberează, la cerere, dovezi de cetăţenie pentru cetăţenii români aflaţi în străinătate.


    Capitolul V Pierderea cetateniei române

    Pierderea cetateniei române

    Articolul 23

    Cetăţenia română se pierde prin:
    a) retragerea cetateniei române;
    b) aprobarea renunţării la cetăţenia română;
    c) în alte cazuri prevăzute de lege.
    A. Prin retragerea cetateniei române


    Articolul 24

    Cetăţenia română se poate retrage persoanei care:
    a) aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vătăma interesele statului român sau lezeaza prestigiul României;
    b) aflată în străinătate, se inroleaza în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
    c) a obţinut cetăţenia română prin mijloace frauduloase.
    d) este cunoscută ca având legături sau a sprijinit, sub orice formă, grupări teroriste ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţionala.
    ------------
    Lit. d) a alin. 1 al art. 24 a fost introdusă de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.


    Articolul 25

    Retragerea cetateniei române nu produce efecte asupra cetateniei soţului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetăţenia.
    B. Prin aprobarea renunţării la cetăţenia română


    Articolul 26

    Pentru motive temeinice se poate aproba renunţarea la cetăţenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani şi care:
    a) nu este invinuita sau inculpata într-o cauza penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
    b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din ţara sau, având astfel de debite, le achită ori prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor;
    c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea ca va dobândi o alta cetăţenie.


    Articolul 27

    Pierderea cetateniei române prin aprobarea renunţării nu produce nici un efect asupra cetateniei soţului sau copiilor minori.
    Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinţi obţin aprobarea renunţării la cetăţenia română, iar copilul minor se afla împreună cu ei în străinătate ori părăseşte împreună cu ei ţara, minorul pierde cetăţenia română o dată cu părinţii săi, iar dacă aceştia au pierdut cetăţenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăseşte ţara după ce ambii părinţi au pierdut cetăţenia română pierde cetăţenia română pe data plecării sale din ţara.
    Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care numai unul dintre părinţi este cunoscut sau este în viaţă.
    Copilul minor, încredinţat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate şi care renunţa la cetăţenie, pierde cetăţenia română pe aceeaşi dată cu părintele căruia i-a fost încredinţat şi la care locuieşte, cu condiţia obţinerii acordului celuilalt părinte, cetăţean român.
    În situaţiile prevăzute la alin. 2, 3 şi 4 copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.
    C. Alte cazuri de pierdere a cetateniei române


    Articolul 28

    Copilul minor, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română, dacă, la cererea adoptatorului sau, după caz, a adoptatorilor, dobândeşte cetăţenia acestora în condiţiile prevăzute de legea străină. Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimţământul.
    Data pierderii cetateniei române în condiţiile alin. 1 este data dobândirii de către minor a cetateniei adoptatorului.
    În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.


    Articolul 29

    În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română.
    Cetăţenia română se pierde şi în cazul în care filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte cetăţean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
    Data pierderii cetateniei române în condiţiile alin. 1 şi 2 este data stabilirii filiaţiei copilului.


    Capitolul VI Procedura retragerii cetateniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română

    Procedura retragerii cetateniei române şi aprobării renunţării la cetăţenia română

    Articolul 30

    Guvernul României dispune prin hotărâre retragerea cetateniei române sau, după caz, aprobarea renunţării la cetăţenia română, apreciind asupra propunerii ministrului justiţiei, făcuta potrivit procedurii prevăzute la art. 13-18.


    Articolul 31

    Orice autoritate sau persoana care are cunoştinţa de existenta unui motiv pentru retragerea cetateniei române poate sesiza, în scris, comisia de pe lângă Ministerul Justiţiei, având obligaţia sa producă dovezile de care dispune.
    Comisia sesizată poate cere date sau informaţii de la orice autoritate sau persoana care are cunoştinţa despre existenta situaţiei prevăzute la art. 24.


    Articolul 32

    Cererea de renunţare la cetăţenia română se face personal sau prin mandatar cu procura specială şi autentică şi se depune la comisia care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei, care va proceda potrivit prevederilor art. 13-18.
    Cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererile de renunţare la cetăţenia română la misiunile diplomatice ori la oficiile consulare ale României din ţara în care locuiesc.
    ------------
    Alin. 2 al art. 32 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 33

    Data pierderii cetateniei române prin retragere sau prin aprobarea renunţării la aceasta este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului.
    Dovada renunţării la cetăţenia română se face cu adeverinţa eliberata de secretariatul comisiei care funcţionează pe lângă Ministerul Justiţiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, pentru persoanele cu domiciliul în străinătate.
    ------------
    Alin. 2 al art. 33 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Capitolul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii

    Dispoziţii finale şi tranzitorii

    Articolul 34

    Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.


    Articolul 36

    Cererile privind acordarea cetateniei române şi aprobarea renunţării la cetăţenia română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.
    Prin derogare de la prevederile alin. 1, redobandirea cetateniei române potrivit art. 10 alin. 2 şi art. 10^1 este scutită de plată taxelor prevăzute de lege.
    ------------
    Alin. 2 al art. 36 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.
    ------------


    Articolul 37

    Persoanele cărora li s-a acordat cetăţenia română, potrivit legii, au toate drepturile şi libertăţile, precum şi obligaţiile prevăzute prin Constituţie şi prin legile tarii pentru cetăţenii români.


    Articolul 37^1

    Persoanele prevăzute la art. 10^1 care au redobândit cetăţenia română cu stabilirea domiciliului în România sau care şi-au stabilit ulterior domiciliul în România nu vor putea exercita dreptul la libera circulaţie în baza pasaportului emis de autorităţile române pentru a călători în alte state decât statul de origine timp de 4 ani de la data stabilirii, respectiv a schimbării domiciliului.
    Ministerul de Interne poate acorda dispensa pentru exercitarea dreptului la libera circulaţie, prin derogare de la prevederile alin. 1, în următoarele situaţii:
    a) reîntregirea familiei sau vizitarea soţului ori a unei rude până la gradul II inclusiv;
    b) vizitarea unei rude până la gradul IV grav bolnave;
    c) realizarea unei intervenţii medicale în lipsa căreia sănătatea persoanei ar fi în pericol;
    d) efectuarea unui stagiu de perfecţionare sau ca urmare a obţinerii unei burse;
    e) deplasări determinate de natura ocupaţiei exercitate în România.
    ------------
    Art. 37^1 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 38

    Cetăţenia română cu titlu de "cetăţenie de onoare" se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse tarii şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o alta formalitate, de către Parlamentul României.
    Persoanele care au dobândit cetăţenia de onoare se bucura de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publică.


    Articolul 39

    Pentru situaţiile în care se cere consimţământul celuilalt părinte sau al minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, acesta trebuie făcut în forma unei declaraţii autentice date în faţa notarului public sau, în străinătate, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României.
    ------------
    Art. 39 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 9 iunie 2003.


    Articolul 40

    Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României*).
    Cererile aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor rezolva în conformitate cu prevederile acesteia. Condiţiile de dobândire a cetateniei române rămân supuse reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii.
    --------
    *) A se vedea şi data intrării în vigoare a actului normativ modificator.


    Articolul 41

    Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 24/1971 - Legea cetateniei române, Decretul-lege nr. 137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română, prevederile art. 3 şi ale art. 8 din Decretul-lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români, precum şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.
    -----------