DECIZIA nr. 160 din 14 martie 2017referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI „Renta viageră agricolă“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 248 din 11 aprilie 2017

    Valer Dorneanu

    - preşedinte

    Marian Enache

    - judecător

    Petre Lăzăroiu

    - judecător

    Mircea Ştefan Minea

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Benke Károly

    - magistrat-asistent-şef

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI „Renta viageră agricolă“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 363D/2016.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 martie 2017, în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, doamna Ecaterina Mirea, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 14 martie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,

    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Adresa nr. 6.308 din 28 martie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.444 din 29 martie 2016, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI „Renta viageră agricolă“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate, reglementând acordarea rentei agricole viagere numai persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv, contravin principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 a intrat în vigoare la data de 5 martie 2010, însă reglementează situaţia juridică a unor persoane la nivelul anului 2009, mai exact 31 decembrie 2009 inclusiv. Printr-o asemenea abordare, subiectului de drept i se solicită practic, la data de 5 martie 2010, să aibă o anumită conduită, încă înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, conduită care nu era prevăzută de norma existentă la acea dată, şi anume să fi depus cererea pentru obţinerea rentei viagere agricole până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv.5. Se arată că, în temeiul Legii nr. 247/2005, renta viageră agricolă se putea dobândi în condiţii relativ restrictive şi numai de către anumite persoane prevăzute de ipoteza normei. Plata acestei rente viagere agricole se realizează de către un subiect de drept public, intenţia principală a statului în acest sens este de a-i răsplăti pe cei care înţeleg să acţioneze în sensul sprijinirii politicilor sale de creare a exploataţiilor agricole eficiente. Ca urmare a adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010, persoanele îndreptăţite care au depus cereri pentru acordarea rentei viagere agricole după data de 1 ianuarie 2010 „răspund“, de fapt, pentru ceea ce au realizat în cadrul ordinii de drept în vigoare la un moment dat, doar pentru că nu aveau posibilitatea să prevadă o reglementare legală viitoare, prin care se dispunea că solicitarea de obţinere a calităţii de rentier trebuia realizată până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv. Or, în virtutea principiului neretroactivităţii legii, noul act normativ nu poate afecta cererile depuse de persoanele îndreptăţite, în condiţii de deplină legalitate, înainte de intrarea în vigoare a acestuia, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a legii. Mai mult, Legea nr. 247/2005, pe lângă faptul că nu a prevăzut un anumit termen în interiorul căruia persoanele îndreptăţite să depună cerere pentru obţinerea rentei viagere agricole, pentru a da legii un caracter temporar, nici nu a precizat, în mod expres, faptul că sursa din care provine plata sumelor este limitată, ceea ce însemna că măsura instituită avea un caracter permanent. Însă, pentru realizarea unei corecte aplicări a legilor în timp trebuie să se ţină seamă atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, cât şi de siguranţa raporturilor sociale, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate fără un motiv deosebit de ordine socială. În plus, principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziţii pentru toate situaţiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.6. În acest sens se invocă şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 201 din 13 martie 2007 şi nr. 13 din 15 ianuarie 2015, potrivit cărora „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi“.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din titlul XI al Legii nr. 247/2005, renta viageră agricolă se plăteşte într-o singură rată anuală, până la data de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta este datorată. Rezultă că noua reglementare s-a aplicat efectelor produse de situaţii juridice formate până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv, astfel că, după data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010, a putut fi acordată o rentă viageră agricolă pentru anul 2009, până la data de 30 noiembrie 2010. Prin urmare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 nu are caracter retroactiv, întrucât aceasta vizează, în opinia Guvernului, încetarea acordării rentei viagere agricole pentru anul 2010. De aceea, actul normativ menţionat nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,

    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI „Renta viageră agricolă“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 5 martie 2010, care au următorul cuprins:

    ARTICOL UNIC

    După articolul 18 din titlul XI «Renta viageră agricolă» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 19, cu următorul cuprins:

    Articolul 19

    Prevederile prezentului titlu se aplică persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv.
    12. Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate este cel al art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin titlul XI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, s-a instituit renta viageră agricolă în scopul concentrării suprafeţelor agricole în exploataţii eficiente impuse de necesitatea modernizării agriculturii României şi compatibilizării acesteia cu agricultura din ţările membre ale Uniunii Europene [art. 1 alin. (1)]. Obiectul rentei viagere agricole îl constituie terenurile cu destinaţie agricolă situate în extravilan [art. 1 alin. (2)]. Renta viageră agricolă reprezintă, potrivit art. 2 din lege, suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole extravilane aflate în proprietatea sa ori încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol [art. 7 alin. (1)]. Renta viageră agricolă se plăteşte într-o singură rată anuală, până la data de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta este datorată [art. 6 alin. (1)].14. Rentierul agricol poate fi persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care, de la data intrării în vigoare a titlului XI, nu are şi nu va deţine în proprietate, cumulate în timp, mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le arendează, total ori parţial [art. 9 alin. (1)]. Rentier agricol este şi persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani căreia i s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar şi optează pentru despăgubirile plătite de către investitor, încheind cu acesta un acord [art. 9 alin. (2)]. Rentier agricol este şi persoana pensionată pe caz de boală, gradele I şi II, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în fiecare an la vizarea carnetului de rentier, cu excepţia celei ce aparţine categoriei persoanelor care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează „nerevizuibil“, şi care înstrăinează prin acte între vii, arendează terenuri agricole extravilane aflate în proprietate sau încheie acord cu investitorul [art. 9 alin. (3)]. Pentru a deveni rentier pot fi înstrăinate sau arendate numai terenurile care după anul 1990 nu au făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii [art. 10].15. În acest context normativ, noile prevederi ale art. 19 din titlul XI al Legii nr. 247/2005, astfel cum acestea au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 la data de 5 martie 2010, stabilesc că renta viageră agricolă se acordă numai persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv. Prin urmare, persoanele care au solicitat renta viageră agricolă în perioada 1 ianuarie-4 martie 2010, respectiv de după 5 martie 2010 sunt excluse de la beneficiul acestui drept legal. Având în vedere cele de mai sus, Avocatul Poporului apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 s-a aplicat retroactiv pentru perioada 1 ianuarie-4 martie 2010. 16. Cu privire la principiul neretroactivităţii legii, Curtea a statuat că, „după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, neretroactivitatea a devenit un principiu constituţional şi deci nici legiuitorul nu poate adopta acte cu încălcarea lui. Suntem în prezenţa unei reguli imperative de la care nu se poate deroga în materie civilă [...], indiferent dacă este vorba de legi materiale sau legi procesuale. Deci, chiar şi în ipoteza în care legiuitorul ar dori în mod justificat să înlăture sau să atenueze unele situaţii nedrepte, nu poate realiza acest lucru prin intermediul unei legi care să aibă caracter retroactiv, ci trebuie să caute mijloacele adecvate care să nu vină în contradicţie cu acest principiu constituţional“ [Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994]. De asemenea, „o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariţia unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acestei legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. A decide că prin dispoziţiile sale legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţă a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi“ [Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, sau Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013].17. Raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că, în preambulul ordonanţei de urgenţă analizate, se arată că aceasta a fost adoptată având în vedere prevederile Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005, referitoare la ajutoarele de stat existente care trebuie încetate sau modificate pentru a respecta reglementările comunitare în domeniu, precum şi faptul că renta viageră agricolă face parte din categoria ajutoarelor de stat existente şi comunicate Comisiei Europene conform Tratatului de aderare, anexa V, capitolul 3, punctul (b) „Agricultură“. În consecinţă, „ţinând seama de faptul că ajutoarele de stat existente au putut fi acordate pe o perioadă de tranziţie de 3 ani, se impune reglementarea drepturilor celor 95.147 de persoane care au solicitat obţinerea calităţii de rentier până la 31 decembrie 2009, prin continuarea acordării sprijinului aferent, precum şi aprobarea în regim de urgenţă, deoarece conform prevederilor legale beneficiarii au obligaţia de a se prezenta la vizarea carnetului de rentier în primele 6 luni ale anului, pentru acordarea efectivă a sprijinului“.18. Din cele de mai sus, rezultă că Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă criticată pentru a se conforma Tratatului de aderare, în condiţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie, şi a limitat astfel dobândirea calităţii de rentier agricol pe o perioadă de 3 ani de la data aderării, respectiv 31 decembrie 2009. Cu alte cuvinte, depunerea cererilor în această perioadă îndreptăţeşte acordarea calităţii de rentier agricol, fără a se încălca prevederile Tratatului de aderare; odată dobândită calitatea de rentier agricol, renta viageră plătită de stat se acordă până la data decesului rentierului agricol sau a depăşirii cotei de 10 ha prescrise de lege, chiar şi după 31 decembrie 2009.19. În acest context, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă a intrat în vigoare la data de 5 martie 2010, aşadar ulterior datei de 31 decembrie 2009, şi, pentru ca statul român să se conformeze obligaţiilor rezultate din Tratatul de aderare, a blocat accesul la dobândirea calităţii de rentier agricol cu începere de la 1 ianuarie 2010, fără ca, până la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, să fi existat, din punct de vedere normativ, condiţionări temporale exprese sau implicite cu privire la depunerea solicitării de către persoanele îndreptăţite, acestea, prin urmare, având vocaţia de a dobândi calitatea de rentier agricol.20. În consecinţă, Curtea reţine că în perioada 1 ianuarie-4 martie 2010, persoanele care au solicitat acordarea rentei viagere aveau o vocaţie pentru obţinerea acesteia, însă, în urma intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate, nu au mai putut dobândi calitatea de rentier agricol, întrucât legiuitorul delegat a operat o modificare esenţială în privinţa acordării calităţii anterior menţionate, iar în temeiul acestei modificări persoanele în cauză au fost în mod retroactiv lipsite de vocaţia pe care o aveau la momentul depunerii solicitării. În aceste condiţii, Curtea constată că actul normativ criticat a depăşit, în mod nepermis, domeniul său propriu de aplicare din punct de vedere temporal, încălcându-l pe cel propriu Legii nr. 247/2005. Rezultă astfel că actul normativ criticat modifică în mod esenţial regimul juridic aplicabil cererilor depuse în perioada 1 ianuarie-4 martie 2010, aşadar, într-un interval de timp anterior intrării sale în vigoare, în condiţiile în care ordonanţa de urgenţă criticată nu putea modifica regimul juridic creat prin depunerea cererii decât cu încălcarea principiului tempus regit actum şi a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii [a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, precitată]. În consecinţă, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI „Renta viageră agricolă“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente care exclude aplicarea prevederilor titlului XI al Legii nr. 247/2005 în privinţa persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier agricol în perioada 1 ianuarie-4 martie 2010 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.21. Aşadar, decizia Curţii redă vocaţia persoanelor în cauză de a dobândi calitatea de rentier agricol în condiţiile respectării Tratatului de aderare, însă, dacă există neconcordanţe între Legea nr. 247/2005 şi Tratatul de aderare, va avea prioritate cel din urmă, revenind autorităţilor administrative cu atribuţii în domeniu, precum şi instanţelor judecătoreşti competenţa de a decide în acest sens [art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie].22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), ale art. 29 şi art. 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în articolul unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/2010 pentru completarea titlului XI „Renta viageră agricolă“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente care exclude aplicarea prevederilor titlului XI al Legii nr. 247/2005 în privinţa persoanelor care au solicitat obţinerea calităţii de rentier agricol în perioada 1 ianuarie-4 martie 2010 este neconstituţională.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent-şef,
    Benke Károly

    ----