REGULAMENTUL din 9 noiembrie 2001
de aplicare a Codului vamal al României
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 735 din 19 noiembrie 2001




    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României cuprinde norme de aplicare a prevederilor Codului vamal al României şi reguli privind activitatea operativă a autorităţii vamale.


    Articolul 2

    (1) Dispoziţiile Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României se aplică în mod uniform tuturor operaţiunilor vamale efectuate pe teritoriul României de către persoanele fizice sau juridice, române ori străine.
    (2) Definiţiile de baza din Codul vamal al României au acelaşi înţeles şi în aplicarea prezentului regulament.


    Capitolul 2 Relaţii şi informaţii privind reglementările vamale


    Articolul 3

    Relaţiile şi informaţiile solicitate autorităţii vamale se pot referi la aplicarea:
    a) reglementărilor vamale;
    b) tarifului vamal.


    Articolul 4

    (1) Cererea trebuie să fie redactată în limba română şi sa conţină numele şi adresa, respectiv denumirea şi sediul solicitantului, precum şi obiectul acesteia.
    (2) În cazul în care cererea se referă la aplicarea tarifului vamal trebuie să cuprindă, după caz, şi următoarele elemente:
    a) descrierea detaliată a mărfii, care să permită identificarea acesteia;
    b) compozitia mărfii, inclusiv pe bază de analiza de laborator, cu menţionarea metodei de expertizare utilizate;
    c) furnizarea, sub forma de anexe, a unor mostre, fotografii, cataloage sau a oricăror alte documentaţii care să permită autorităţii vamale stabilirea unei clasificari tarifare corecte;
    d) clasificarea tarifara avută în vedere;
    e) biroul sau punctul vamal la care urmează să se efectueze vamuirea;
    f) indicarea elementelor care se considera a fi secret comercial.


    Articolul 5

    Dacă autoritatea vamală constata ca cererea nu conţine toate elementele necesare, solicitantul va fi invitat sa furnizeze datele care lipsesc. În acest caz termenul maxim de 10 zile, prevăzut pentru răspuns la art. 31 alin. (3) din Codul vamal al României, curge de la data la care autoritatea vamală dispune de toate elementele necesare pentru formularea răspunsului referitor la relaţiile şi informaţiile solicitate de persoana fizica sau juridică interesată.


    Articolul 6

    (1) Relaţiile şi informaţiile se adresează direcţiei regionale vamale interjudetene în a carei raza de competenţa teritorială se afla biroul vamal la care urmează să fie efectuată operaţiunea de vamuire.
    (2) În cazul în care informaţiile furnizate de direcţiile regionale vamale interjudetene nu sunt satisfăcătoare, titularul cererii se poate adresa Direcţiei Generale a Vamilor, prezentând şi o copie de pe răspunsul primit.
    (3) În cazurile în care informaţia furnizată este eronată, autoritatea vamală este obligată sa o revoce sau sa o modifice, comunicând aceasta solicitantului.
    (4) Dacă relaţiile şi informaţiile se referă la mărfuri prezentate la biroul vamal sau la mărfuri pentru care au fost efectuate formalităţile vamale, solicitarea se adresează direct biroului vamal în a cărui evidenta se afla aceste mărfuri.


    Articolul 7

    (1) Relaţiile şi informaţiile privind clasificarea tarifara se adresează Direcţiei Generale a Vamilor numai în cazurile în care prezintă grad înalt de complexitate şi pentru care este necesară consultarea Organizaţiei Mondiale a Vamilor sau, după caz, a Comisiei Europene. În aceste cazuri termenul de 10 zile prevăzut la art. 31 alin. (3) din Codul vamal al României curge de la data la care Direcţia Generală a Vamilor intră în posesia deciziei, respectiv a răspunsului formulat de aceste organisme.
    (2) Relaţiile şi informaţiile privind clasificarea tarifara, adresate Direcţiei Generale a Vamilor potrivit alin. (1), se transmit solicitantului pe baza formularului prevăzut în anexa nr. 1. O copie de pe acesta se transmite biroului, respectiv punctului vamal la care urmează să se efectueze vamuirea.
    (3) Mostrele prezentate de solicitant se restituie acestuia.


    Articolul 8

    Relaţiile sau informaţiile privind clasificarea tarifara pot fi invocate numai de solicitant şi sunt obligatorii pentru autoritatea vamală.


    Capitolul 3 Operaţiuni prealabile vamuirii


    Secţiunea 1 Prezentarea la birourile vamale de frontieră a mijloacelor de transport, a documentelor insotitoare ale acestora, precum şi a documentelor privind mărfurile transportate


    Articolul 9

    Transportatorii mărfurilor destinate importului, exportului sau tranzitului ori reprezentanţii acestora sunt obligaţi să prezinte birourilor vamale de frontieră mijloacele de transport împreună cu documentele de însoţire ale acestora.


    Articolul 10

    (1) La transportul mărfurilor pe calea ferată organele căilor ferate sunt obligate să depună la biroul vamal din statia de frontieră actul de transmitere a garniturii de tren, după intrarea acesteia în ţara. Actul de transmitere a garniturii de tren se depune în termenul prevăzut în procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor sosite din străinătate.
    (2) Actul de transmitere a garniturii de tren, la ieşirea din ţara, se depune la biroul vamal înainte de plecarea acesteia, în termenul stabilit prin procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat, care va fi de cel puţin o ora.
    (3) Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numărul fiecărui vagon şi al scrisorilor de trasura, cantitatea mărfurilor şi denumirea acestora în limba română. La ieşirea din ţara în acest act se vor menţiona, de asemenea, numărul documentului vamal şi biroul vamal care l-a emis.


    Articolul 11

    La transportul mărfurilor pe cale rutiera transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal, la intrarea sau la ieşirea din ţara a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia şi documentele insotitoare ale mărfurilor.


    Articolul 12

    (1) La transportul mărfurilor pe cale maritima sau fluviala comandantul, armatorul ori agentul navei care transporta mărfuri ce urmează să fie descărcate sau transbordate este obligat să prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încărcăturii şi să depună o copie de pe acesta.
    (2) În cazul în care nu se efectuează operaţiuni de descărcare sau de transbordare a mărfurilor nu este necesară depunerea copiei de pe manifestul încărcăturii.
    (3) Pentru navele care transporta mărfuri de masa, în lipsa manifestului încărcăturii, comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care să rezulte datele de identificare a mărfurilor.
    (4) După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte biroului vamal originalul manifestului încărcăturii şi să depună o copie de pe acesta cu cel puţin 6 ore înainte de plecarea navei.


    Articolul 13

    În manifestul încărcăturii se menţionează numărul fiecărui conosament sau al scrisorii de trasura fluviale ori al recipisei de bagaje, mărcile şi numerele de identificare a coletelor, denumirea, cantitatea şi, după caz, greutatea bruta sau neta a mărfurilor, precum şi numele/denumirea furnizorului şi beneficiarului. Comandantii, armatorii sau agenţii navelor sunt obligaţi sa înscrie pe copia de pe manifestul încărcăturii denumirea mărfurilor în limba română.


    Articolul 14

    Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să solicite biroului vamal un permis vamal în care se înscriu datele de identificare a mărfurilor care se descarca, se incarca sau se transbordeaza.


    Articolul 15

    (1) Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să depună la biroul vamal din port declaraţia proviziilor de bord în cel mult 12 ore de la acostarea navei. La convoaiele de nave fără propulsie se poate depune o singura declaraţie a proviziilor de bord, pentru întregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare nava.
    (2) Navele care stationeaza sub 12 ore şi nu efectuează operaţiuni de descărcare, de încărcare sau de transbordare de mărfuri sunt exceptate de la obligaţia de a depune declaraţia proviziilor de bord.
    (3) În cazurile în care navele sunt obligate, potrivit legii, sa oprească în porturile dunarene pentru efectuarea controlului de intrare în ţara, chiar dacă nu efectuează operaţiunile prevăzute la alin. (2), comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să depună imediat declaraţia proviziilor de bord.


    Articolul 16

    (1) În declaraţia proviziilor de bord sunt înscrise următoarele bunuri aflate pe nava:
    a) armamentul, munitiile, materiile explozive, produsele şi substantele stupefiante, psihotrope şi toxice, precum şi alte bunuri prohibite la introducerea sau la scoaterea din ţara;
    b) produsele din tutun şi băuturile alcoolice, aparţinând navei şi membrilor echipajului;
    c) alimentele şi obiectele nefolosite, de uz curent, aparţinând navei;
    d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparţinând membrilor echipajului.
    (2) Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se păstrează sub sigiliu vamal pe toată durata stationarii în port.
    (3) Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. d) nu se menţionează în declaraţia proviziilor de bord dacă sunt înscrise în evidentele navei.


    Articolul 17

    (1) Prevederile art. 12 şi 13 se aplică în mod corespunzător şi la transportul mărfurilor pe calea aerului, în acest caz termenul fiind de 3 ore de la aterizarea aeronavei, respectiv înainte de decolare.
    (2) Comandantii aeronavelor sunt obligaţi sa declare biroului vamal produsele menţionate la art. 16 alin. (1) lit. a), aflate la bord.


    Articolul 18

    În vederea prevenirii fraudelor autoritatea vamală poate impune obligaţia de a se depune declaraţii de provizii de bord şi în cazul altor categorii de mijloace de transport decât cele navale de către persoanele care răspund de aceste mijloace.


    Articolul 19

    (1) La transportul pe cale poştală organele poştale sunt obligate să prezinte biroului vamal de frontieră lista sacilor postali.
    (2) La transportul de mesagerie transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal de frontieră lista coletelor.


    Secţiunea a 2-a Controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la birourile vamale de frontieră


    Articolul 20

    Controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la trecerea frontierei de stat consta în identificarea acestora pe baza documentelor de însoţire.


    Articolul 21

    La transportul mărfurilor pe calea ferată autoritatea vamală, în prezenta organelor căilor ferate, verifica:
    a) existenta vagoanelor înscrise în actul de transmitere a garniturii de tren. Când autoritatea vamală constata neconcordante privind numărul vagoanelor, organele căilor ferate sunt obligate sa modifice, în mod corespunzător, actul de transmitere;
    b) exteriorul vagoanelor acoperite care conţin mărfuri, prin verificarea integrităţii sigiliilor, ferestrelor, acoperişului, pereţilor şi platformei;
    c) interiorul şi exteriorul vagoanelor descoperite care conţin mărfuri;
    d) exteriorul locomotivei;
    e) exteriorul şi interiorul anexelor tehnice ale locomotivei şi cabina mecanicului.


    Articolul 22

    (1) Vagoanele cu sigilii lipsa sau violate, precum şi vagoanele care nu pot fi sigilate se supun şi controlului vamal în interior, verificandu-se şi mărfurile conţinute în acestea. Organele căilor ferate încheie un act constatator al controlului, care se semnează şi de autoritatea vamală. Aceeaşi procedura se aplică şi sacilor postali şi coletelor.
    (2) Dacă sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verifica existenta actelor prin care se atesta aplicarea noilor sigilii. În lipsa unor asemenea acte autoritatea vamală menţionează aceasta situaţie pe actul de transmitere a garniturii de tren şi efectuează controlul interior al mijlocului de transport şi al mărfurilor. Rezultatul acestui control se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform procedurii menţionate la alin. (1). Fac excepţie de la aceasta regula vagoanele care nu pot fi sigilate, precum şi vagoanele descoperite.
    (3) Actele constatatoare şi procesele-verbale prevăzute în prezentul articol se încheie potrivit reglementărilor feroviare internaţionale.


    Articolul 23

    (1) La transportul mărfurilor pe calea rutiera autoritatea vamală controlează exteriorul autovehiculului, cabina acestuia şi, după caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport rutiere fără incarcatura se efectuează şi controlul compartimentului de mărfuri.
    (2) Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constata sigilii lipsa sau când sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se afla mărfurile a fost violat sau prelata este deteriorata, se efectuează controlul interior al autovehiculului şi controlul mărfurilor. Autoritatea vamală consemnează rezultatele controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semnează şi de transportator.
    (3) Autoritatea vamală poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre birourile vamale din interiorul tarii, când nu sunt condiţii corespunzătoare de control vamal la intrarea în ţara a autovehiculelor. În aceste cazuri autovehiculele se tranziteaza sub sigiliu vamal sau se dirijeaza cu însoţitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din interiorul tarii, pe direcţia de destinaţie a autovehiculului, unde exista condiţii de control vamal.
    (4) Cheltuielile de transport şi de manipulare a mărfurilor şi cele de deplasare a autorităţii vamale sunt în sarcina transportatorului.


    Articolul 24

    Controlul vamal la sosirea navei se efectuează în prezenta organelor căpităniei portului, a comandantului ori armatorului, precum şi a reprezentantului agenţiei de navigaţie.


    Articolul 25

    Controlul vamal la sosirea navei consta în verificarea, prin sondaj, a cabinelor, salilor, cambuzelor, restaurantelor şi sălii maşinilor, pentru a se constata dacă exista concordanta între declaraţia proviziilor de bord şi bunurile supuse declarării. Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte autorităţii vamale originalul manifestului încărcăturii.


    Articolul 26

    (1) După efectuarea controlului vamal la sosire, se lasă pentru folosinţă comandantului, echipajului şi pasagerilor cantităţi uzuale de produse din tutun şi băuturi alcoolice, în raport cu durata stationarii navei în port, potrivit normelor stabilite în anexa nr. 2.
    (2) La scoaterea sau la introducerea pe nava a proviziilor de bord menţionate la art. 16 autoritatea vamală face menţiune pe declaraţia proviziilor de bord.
    (3) Comandantul sau armatorul este obligat ca pe timpul stationarii navei sa folosească proviziile sau bunurile înscrise în inventar numai la bord.
    (4) Comandantul, armatorul şi agentul navei răspund în mod solidar faţă de autoritatea vamală de nedeclararea bunurilor, de lipsurile sau substituirile de bunuri menţionate în declaraţia proviziilor de bord, precum şi de cele aflate în inventarul navei.


    Articolul 27

    (1) Când o nava descarca mărfuri în doua sau mai multe porturi româneşti, autorităţile vamale din aceste porturi fac menţiuni pe exemplarul original al manifestului încărcăturii cu privire la operaţiunile efectuate, precum şi pe cel al declaraţiei proviziilor de bord.
    (2) Autoritatea vamală verifica menţiunile făcute în porturile în care nava a acostat anterior şi retine o copie de pe manifestul încărcăturii, respectiv de pe declaraţia proviziilor de bord.


    Articolul 28

    (1) Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sa comunice autorităţii vamale plecarea navei cu cel puţin 6 ore înainte, în vederea efectuării controlului vamal.
    (2) Controlul vamal la plecarea navei consta în verificarea concordanţei manifestului încărcăturii cu declaraţiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum şi a concordanţei declaraţiei proviziilor de bord cu situaţia bunurilor înscrise în aceasta.


    Articolul 29

    În timpul efectuării controlului vamal al navelor este permisă coborârea sau urcarea numai a comandantului, a secundului şi a persoanelor bolnave.


    Articolul 30

    Căpitănia portului permite plecarea navelor în trafic internaţional numai după ce autoritatea vamală vizează declaraţia proviziilor de bord şi, după caz, manifestul încărcăturii.


    Articolul 31

    Pentru navele sub pavilion străin care intră în santiere navale sau la iernat comandantii, armatorii sau agenţii lor sunt obligaţi să depună la autoritatea vamală declaraţia proviziilor de bord şi copia de pe manifestul încărcăturii. Pe toată această perioadă navele se afla sub supraveghere vamală.


    Articolul 32

    (1) La transportul mărfurilor cu aeronave române controlul vamal în interiorul aeronavelor se efectuează imediat după aterizare, precum şi înainte de decolare. La acest control se verifica dacă la bord se afla bunuri în afară celor din dotarea aeronavelor, pentru a li se aplică regimul vamal corespunzător destinaţiei lor.
    (2) Controlul vamal în interiorul aeronavelor române de pasageri se efectuează, la sosire, după debarcarea persoanelor, iar la plecare, înainte de imbarcarea acestora.
    (3) Controlul vamal în interiorul aeronavelor străine de mărfuri sau de pasageri se efectuează în caz de indicii temeinice de frauda sau dacă stationeaza pe aeroport mai mult de 6 ore peste ora de decolare prevăzută în orarul de zbor.


    Articolul 33

    (1) Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai în punctele de frontieră unde funcţionează autorităţi vamale.
    (2) În caz de forta majoră sau când pe nave ori în aeronave sunt persoane grav bolnave, acostarea sau aterizarea este permisă şi în alte locuri decât punctele de frontieră unde funcţionează autorităţi vamale. În astfel de situaţii comandantul navei ori al aeronavei este obligat sa anunţe imediat autoritatea vamală cea mai apropiată pentru a asigura supravegherea până la plecare.


    Articolul 34

    Controlul vamal al containerelor transportate cu orice mijloc de transport se efectuează potrivit normelor prevăzute pentru controlul vagoanelor acoperite.


    Secţiunea a 3-a Examinarea de către declarantii vamali a mărfurilor şi prelevarea de esantioane


    Articolul 35

    (1) Declarantii vamali pot sa verifice, înainte de depunerea declaraţiei vamale, felul şi cantitatea mărfurilor sosite sau care se expediază. De asemenea, se poate solicita autorităţii vamale, printr-o cerere, şi permisiunea pentru prelevarea de esantioane.
    (2) Cererile prevăzute la alin. (1) se prezintă autorităţii vamale şi conţin următoarele date:
    a) numele şi adresa solicitantului;
    b) locul unde se afla mărfurile;
    c) numărul declaraţiei sumare, atunci când aceasta a fost depusa;
    d) orice alte date necesare pentru identificarea mărfurilor.
    (3) Când în cerere este solicitată şi o prelevare de esantioane, autoritatea vamală stabileşte cantitatea de marfa care se va preleva.


    Articolul 36

    (1) Examinarea prealabilă a mărfurilor şi prelevarea esantioanelor se efectuează sub supravegherea autorităţii vamale.
    (2) Dezambalarea, cantarirea, reambalarea sau orice alte manipulari ale mărfurilor se fac pe riscul şi pe cheltuiala solicitantului. Cheltuielile pentru eventualele analize de laborator sunt, de asemenea, în sarcina solicitantului.
    (3) În cazul în care operaţiunile prevăzute la alin. (2) se efectuează la solicitarea transportatorului, cheltuiala se va suporta de către importator sau exportator, după caz.
    (4) Esantioanele prelevate vor fi incluse în declaraţia vamală prin care s-a stabilit regimul vamal.


    Secţiunea a 4-a Declaraţia sumară şi depozitul necesar temporar


    Articolul 37

    (1) Declaraţia sumară se completează pe formularul prevăzut în anexa nr. 3 şi se semnează de persoana care o prezintă.
    (2) Declaraţia sumară se înregistrează, se vizează şi se păstrează de autoritatea vamală pentru a fi în măsura sa verifice în orice moment ca mărfurile la care se referă au primit o destinaţie vamală în termenul legal.
    (3) Pentru mărfurile care au circulat, înainte de prezentarea lor la biroul vamal, sub procedura de tranzit, exemplarul documentului de tranzit destinat biroului vamal de sosire este considerat declaraţie sumară.
    (4) Autoritatea vamală poate aproba ca declaraţia sumară să poată fi înlocuită prin procedee informatice, agreate de autoritatea vamală, cuprinzând aceleaşi date.


    Articolul 38

    Pentru asigurarea supravegherii vamale a mărfurilor aflate în depozitul necesar temporar, autoritatea vamală poate cere titularului acestui depozit:
    a) ca sistemul de închidere să permită numai accesul în comun al titularului şi al autorităţii vamale;
    b) ca titularul depozitului necesar temporar sa ţină o evidenta operativă care să permită urmărirea mărfurilor.


    Capitolul 4 Vamuirea mărfurilor


    Secţiunea 1 Declararea mărfurilor şi prezentarea acestora pentru vamuire


    Articolul 39

    (1) Declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vamuire se fac de către importatori, exportatori sau reprezentanţi ai acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în forma scrisă, în termen de 30 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare.
    (2) Declararea şi prezentarea mărfurilor se pot face la birourile vamale din interiorul tarii sau de frontieră.
    (3) La declararea mărfurilor se utilizează Tariful vamal integrat, ce cuprinde totalitatea reglementărilor legale privind acordarea regimului vamal, care se aproba prin decizie a directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (4) Declaraţia vamală în detaliu este prevăzută în anexa nr. 4. Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire se stabilesc de Direcţia Generală a Vamilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 40

    Declaraţia vamală în detaliu, semnată de importator, de exportator sau de reprezentantul acestuia, are valoarea unei declaraţii pe propria răspundere a acestuia în ceea ce priveşte:
    a) exactitatea datelor înscrise în declaraţia vamală;
    b) autenticitatea documentelor anexate la declaraţia vamală;
    c) plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat.


    Articolul 41

    (1) Declaraţia vamală în detaliu se depune la biroul vamal la care au fost prezentate mărfurile.
    (2) Depunerea declaraţiei vamale în detaliu la biroul vamal competent se face în zilele şi în orele de lucru ale acestui birou vamal.
    (3) Autoritatea vamală poate aproba, la cerere, depunerea declaraţiei vamale în detaliu în afară zilelor şi orelor de lucru. În aceste cazuri declarantul va suporta o cheltuiala egala cu dublul salariului tarifar pe ora cuvenit agentului vamal.
    (4) În mod excepţional şi pe bază de documente justificative declaraţia vamală în detaliu se poate depune şi fără ca mărfurile să fie prezentate, cu aprobarea şefului biroului vamal.


    Articolul 42

    (1) Declaraţia vamală în detaliu, întocmită potrivit formularului din anexa nr. 4 şi depusa conform art. 40 şi 41, după verificarea şi acceptarea de către autoritatea vamală potrivit normelor tehnice de completare, utilizare şi tipărire, se înregistrează în evidentele biroului vamal.
    (2) Data declaraţiei vamale în detaliu acceptată este data înregistrării ei şi determina stabilirea şi aplicarea regimului vamal.


    Articolul 43

    Autoritatea vamală poate aproba rectificarea declaraţiei vamale în detaliu, în condiţiile prevăzute de Codul vamal al României, prin depunerea unei noi declaraţii destinate sa înlocuiască declaraţia iniţială. În acest caz data care se ia în considerare pentru determinarea drepturilor de import şi pentru aplicarea altor norme legale care reglementează regimul vamal solicitat este data de acceptare a primei declaraţii vamale.


    Articolul 44

    (1) Declaraţia vamală în detaliu poate să fie depusa prin procedee informatice, în condiţiile şi în cazurile stabilite de Direcţia Generală a Vamilor.
    (2) Declarantii vamali sunt obligaţi să depună câte o declaraţie vamală în detaliu pentru mărfurile înscrise în fiecare document de transport. În cazul mărfurilor care au acelaşi destinatar şi care se prezintă simultan autorităţii vamale, se poate depune o singura declaraţie vamală în detaliu pentru mai multe documente de transport.


    Secţiunea a 2-a Documentele care se prezintă împreună cu declaraţia vamală


    Articolul 45

    Declaraţia vamală de import se depune la autoritatea vamală împreună cu următoarele documente:
    a) documentul de transport al mărfurilor sau, în lipsa acestuia, alte documente emise de transportator, cuprinzând date referitoare la mărfurile transportate;
    b) factura, în original sau în copie, ori un alt document pe baza căruia se declara valoarea în vama a mărfurilor;
    c) declaraţia de valoare în vama;
    d) documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferenţial sau altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de baza;
    e) orice alt document necesar aplicării dispoziţiilor prevăzute în normele legale specifice care reglementează importul mărfurilor declarate;
    f) codul fiscal al titularului.


    Articolul 46

    Când o marfa este ambalata în mai multe colete este obligatorie depunerea unei liste a coletelor, indicând conţinutul fiecărui colet.


    Articolul 47

    La declaraţia vamală de export sau de reexport se anexează orice document necesar aplicării corecte a dispoziţiilor privind exportul sau reexportul mărfurilor respective. După efectuarea controlului vamal se depune şi documentul de transport aferent acestor mărfuri.


    Articolul 48

    (1) Declaraţia vamală de tranzit se depune la autoritatea vamală, însoţită de documentul de transport.
    (2) În cazul transportului pe cale ferată declaraţia vamală de tranzit se înlocuieşte cu scrisoarea de trasura pe care autoritatea vamală aplica ştampila "marfa sub regim vamal de tranzit".
    (3) Aplicarea prevederilor alin. (2) se face pe baza condiţiilor tehnice stabilite de comun acord de Direcţia Generală a Vamilor şi de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.


    Articolul 49

    (1) Documentele anexate la declaraţia vamală în detaliu se păstrează de autoritatea vamală.
    (2) În cazurile în care titularul utilizează aceste documente pentru alte operaţiuni, acestea se restituie, fiind înlocuite cu o copie certificată de autoritatea vamală.


    Articolul 50

    (1) Declaraţia vamală pentru plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv, cu excepţia regimului de perfecţionare pasiva şi a tranzitului, se depune împreună cu documentele prevăzute la art. 45, precum şi cu autorizaţia emisă de autoritatea vamală pentru plasarea mărfurilor sub regimul în cauza.
    (2) Declaraţia vamală pentru plasarea mărfurilor sub regimul de perfecţionare pasiva se depune la autoritatea vamală împreună cu documentele prevăzute la art. 47, precum şi cu autorizaţia emisă de autoritatea vamală pentru realizarea acestui regim.
    (3) Autoritatea vamală poate cere ca declaraţia vamală referitoare la mărfurile prezentate la vamuire să fie însoţită de documentele de transport sau de alte documente referitoare la operaţiunile sau regimurile vamale precedente sub care au fost plasate aceste mărfuri.


    Articolul 51

    Pentru importul şi exportul de presa, tiparituri, curent electric, mărfuri transportate prin conducte, precum şi pentru alte mărfuri care se transporta în condiţii specifice ori mărfuri care nu au caracter comercial, Direcţia Generală a Vamilor stabileşte proceduri simplificate, inclusiv exceptarea de la depunerea declaraţiei vamale în detaliu sau înlocuirea declaraţiei vamale în detaliu cu alte documente.


    Articolul 52

    Autoritatea vamală, după efectuarea operaţiunii de vamuire, acorda liber de vama.


    Articolul 53

    Declaraţia vamală în detaliu, pe care autoritatea vamală a acordat liber de vama, constituie titlu executoriu pentru urmărirea şi încasarea datoriei vamale.


    Articolul 54

    (1) În declaraţia vamală în detaliu cantitatea mărfurilor se înscrie pe baza greutatii brute sau nete din documentele de transport sau din factura şi, după caz, a încă unui element cantitativ specific, stabilit potrivit normelor emise de Direcţia Generală a Vamilor. În cazul curentului electric şi al mărfurilor transportate prin conducte, cantitatea este cea indicată de contoarele instalate.
    (2) În caz de indicii temeinice de frauda mărfurile se cantaresc pe cheltuiala importatorului sau exportatorului, la cererea autorităţii vamale. Dacă nu sunt condiţii pentru cantarire la biroul vamal la care s-a depus declaraţia vamală în detaliu, mărfurile se dirijeaza la cel mai apropiat birou vamal unde exista asemenea condiţii.


    Articolul 55

    În cazuri temeinic justificate termenul legal de depunere a declaraţiei vamale în detaliu poate fi prelungit de autoritatea vamală dacă solicitarea este depusa în cadrul acestui termen.


    Secţiunea a 3-a Controlul vamal al bunurilor


    Articolul 56

    (1) Controlul vamal are drept scop prevenirea încălcării reglementărilor vamale şi stricta respectare a condiţiilor şi termenelor legale, precum şi descoperirea fraudelor vamale.
    (2) Controlul vamal exercitat de autoritatea vamală prin agenţii săi abilitaţi în cadrul atribuţiilor care le sunt conferite prin reglementările vamale se executa în mod obligatoriu prin verificarea documentelor necesare efectuării vamuirii.


    Articolul 57

    Controlul documentar consta în verificarea:
    a) corectitudinii completării declaraţiei vamale în detaliu;
    b) existenţei documentelor anexate la declaraţia vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat;
    c) concordanţei dintre datele înscrise în declaraţia vamală în detaliu şi cele din documentele anexate;
    d) formala a documentelor anexate.


    Articolul 58

    Controlul vamal fizic al bunurilor importate sau exportate consta în identificarea acestora pe baza declaraţiei vamale în detaliu, însoţită de documentele depuse împreună cu aceasta.


    Articolul 59

    (1) Controlul vamal fizic se efectuează la biroul vamal la care s-a depus declaraţia vamală, în timpul programului legal de lucru.
    (2) Autoritatea vamală poate aproba, la cererea declarantului, să se efectueze controlul vamal fizic şi în alte locuri, precum şi în afară timpului de lucru, potrivit normelor stabilite de Direcţia Generală a Vamilor. În aceste cazuri cheltuielile sunt în sarcina declarantului, potrivit art. 41 alin. (3).


    Articolul 60

    Pentru efectuarea controlului vamal fizic autoritatea vamală indica mărfurile sau părţile din acestea pe care declarantul este obligat să le prezinte pentru verificare.


    Articolul 61

    Declarantul vamal este obligat ca la cererea autorităţii vamale sa manipuleze, sa dezambaleze şi sa reambaleze mărfurile fără sa provoace degradarea acestora. Cheltuielile ocazionate de aceste operaţiuni sunt în sarcina declarantului.


    Articolul 62

    (1) La controlul vamal fizic asista declarantul vamal şi transportatorul, cu excepţia transporturilor pe cale maritima sau fluviala când prezenta transportatorului este facultativă.
    (2) Controlul mărfurilor aflate în magazii sau pe rampe se face şi în prezenta gestionarului.
    (3) Atunci când declarantul sau transportatorul refuza sa asiste la controlul vamal fizic, autoritatea vamală fixează în scris un termen pentru executarea acestei obligaţii. În cazul în care la expirarea termenului fixat declarantul nu a dat curs somaţiei, autoritatea vamală procedează din oficiu la controlul vamal fizic al mărfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, recurgand, atunci când este cazul, la prestatori de servicii sau la experţi, în cazurile în care natura mărfurilor impune o verificare de specialitate.
    (4) Constatările autorităţii vamale în cazul controlului vamal fizic din oficiu au aceeaşi valoare ca şi în cazul în care controlul ar fi fost făcut în prezenta declarantului.


    Articolul 63

    (1) Când în cadrul operaţiunii de control vamal fizic este necesară prelevarea de esantioane, autoritatea vamală notifica aceasta declarantului.
    (2) Prelevarea de esantioane poate fi efectuată direct de autoritatea vamală sau de declarantul vamal ori de o persoană desemnată de acesta, sub controlul autorităţii vamale.
    (3) Cantităţile prelevate nu trebuie să depăşească necesarul pentru a permite analiza sau contraanaliza mărfurilor.
    (4) Prelevarile de esantioane sunt efectuate conform metodologiilor stabilite de laboratoarele agreate împreună cu Direcţia Generală a Vamilor.


    Articolul 64

    (1) Declarantul vamal este obligat sa asiste la prelevarea esantioanelor şi sa acorde asistenţa necesară autorităţii vamale pentru efectuarea operaţiunii.
    (2) În cazul în care declarantul vamal refuza sa asiste la prelevarea esantioanelor, autoritatea vamală are dreptul să efectueze aceasta operaţiune din oficiu.


    Articolul 65

    Mărfurile din care au fost prelevate esantioane pot fi ridicate din vama cu acordul autorităţii vamale, fără a se aştepta rezultatul analizei, cu condiţia ca datoria vamală care ar lua naştere să fie plătită sau garantată.


    Articolul 66

    (1) Cantităţile prelevate cu titlu de esantion nu se scad din cantitatea mărfurilor declarate.
    (2) Cu excepţia cazului în care esantioanele sunt distruse în procesul de analiza, acestea se restituie declarantului vamal pe cheltuiala sa. Restituirea se efectuează numai după ce au fost epuizate toate posibilităţile de contestare din partea declarantului împotriva deciziei luate de autoritatea vamală pe baza rezultatelor analizei.
    (3) În cazul declaraţiei vamale de export sau de perfecţionare pasiva, după acordarea liberului de vama, declarantul vamal are dreptul sa înlocuiască cantităţile, cu titlu de esantion, preluate din marfa, cu marfa identică, cu acordul autorităţii vamale.


    Articolul 67

    (1) Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează astfel:
    a) mărfurile de masa se controlează prin observare sau prin sondare pe mijloacele de transport pe care se afla, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor;
    b) mărfurile ambalate în colete se controlează prin sondaj pe mijloacele de transport pe care se afla. Când nu sunt condiţii de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere descărcarea mărfurilor;
    c) mărfurile ambalate în colete care se afla în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controlează prin sondaj pe fiecare partida de marfa;
    d) mărfurile transportate prin conducte, precum şi curentul electric se controlează din punct de vedere al cantităţii prin citirea contoarelor instalate.
    (2) Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează numai pe bază de documente, când nu sunt indicii temeinice de frauda.
    (3) Autoritatea vamală consemnează pe declaraţia vamală modalitatea de control, rezultatul acestuia şi menţionează numărul şi mărcile de identificare a coletelor deschise pentru control.


    Articolul 68

    Autoritatea vamală poate efectua controlul vamal fizic şi la locul de încărcare a mărfurilor de export sau la locul de descărcare a mărfurilor din import, în funcţie de personalul vamal disponibil, dacă mărfurile sunt perisabile sau necesita condiţii speciale de ambalare şi de transport ori nu exista condiţii de control la frontiera şi dacă încărcarea sau descărcarea completa a mijloacelor de transport se face într-un singur loc.


    Articolul 69

    În vederea efectuării controlului vamal fizic la locul de încărcare sau de descărcare exportatorii ori importatorii au următoarele obligaţii:
    a) să solicite în scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu cel puţin două zile înainte de data stabilită pentru încărcarea sau descărcarea mijloacelor de transport;
    b) sa pregătească mărfurile şi sa ia măsurile necesare pentru ca mijloacele de transport sa corespundă condiţiilor de sigilare vamală;
    c) să asigure încărcarea sau descărcarea mărfurilor la locul, data şi ora care au fost stabilite.


    Articolul 70

    Concomitent cu controlul vamal fizic al mărfurilor se asigura şi controlul vamal al interiorului vagoanelor de cale ferată şi al mijloacelor de transport rutiere cu care mărfurile sunt transportate. Acest control se efectuează la unităţile vamale sau la locul de încărcare ori de descărcare a mărfurilor.


    Secţiunea a 4-a Acordarea liberului de vama


    Articolul 71

    În vederea acordării liberului de vama la import sau la export autoritatea vamală verifica dacă:
    a) felul mărfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel înscris în declaraţia vamală;
    b) cantitatea mărfurilor înscrisă în documentele de transport şi în facturi corespunde cu cea din declaraţia vamală;
    c) numărul şi valabilitatea licenţei, înscrise în declaraţia vamală, corespund cu datele din licenta, atunci când normele legale prevăd existenta unei licenţe.


    Articolul 72

    Pe lângă verificările prevăzute la art. 71, la importul de mărfuri se mai verifica şi clasificarea tarifara, taxa vamală, valoarea în vama şi, atunci când este cazul, originea mărfurilor, cuantumul drepturilor de import, felul, numărul şi data instrumentului de plată. La exportul de mărfuri autoritatea vamală verifica şi clasificarea tarifara a mărfurilor numai în cazul unor condiţii sau restrictii.


    Articolul 73

    (1) Liberul de vama se acordă în scris, dacă sunt îndeplinite condiţiile şi dacă sunt efectuate formalităţile de vamuire şi numai după prezentarea documentelor legale care atesta efectuarea plăţii datoriei vamale.
    (2) Liberul de vama se poate acorda şi sub forma electronică, pe baza deciziei directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (3) Până la apariţia în extrasul de cont al biroului vamal a sumelor încasate liberul de vama este revocabil.
    (4) Liberul de vama se poate acorda şi ca urmare a aplicării unei proceduri simplificate de vamuire, precum şi a unei proceduri informatice de decontare electronică a datoriei vamale, stabilite prin decizii ale directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 74

    (1) Mărfurile pentru care nu s-a acordat liber de vama rămân sub supraveghere vamală pe cheltuiala exportatorului ori a importatorului sau pot fi păstrate în custodie de transportator ori de declarantul vamal, pe un termen stabilit de autoritate vamală, pentru clarificarea situaţiei.
    (2) Mărfurile destinate exportului pentru care nu s-a acordat liber de vama pot fi înapoiate în interiorul tarii de către transportator, la cererea şi pe cheltuiala exportatorului.
    (3) Mărfurile pentru care nu s-a acordat liber de vama pot fi eliberate din vama în condiţiile art. 59 alin. (1) din Codul vamal al României, autoritatea vamală menţionând pe documentul de transport "marfa poate fi scoasa din vama conform prevederilor art. 59 alin. (1) din Codul vamal al României".


    Secţiunea a 5-a Diferenţe


    Articolul 75

    La transportul mărfurilor pe cale ferată sau rutiera, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele de transport şi cele din declaraţia vamală autoritatea vamală cere declarantului vamal punerea de acord şi prezentarea altor documente de transport.


    Articolul 76

    (1) La transportul mărfurilor pe cale maritima, fluviala şi aeriană diferenţele dintre datele înscrise în manifestul încărcăturii şi mărfurile efectiv descărcate sau transbordate se pun de acord pe baza documentului de constatare, emis de autorităţile comerciale autorizate în acest scop, din care rezultă mărfurile efectiv descărcate.
    (2) Pentru diferenţele în minus dintre mărfurile şi cantităţile efectiv descărcate de pe nave sau aeronave şi mărfurile şi cantităţile constatate la vamuirea efectuată în magazii sau pe cheiuri, gestionarul mărfurilor este obligat sa achite drepturile de import.
    (3) Pentru diferenţele în plus sau în minus dintre mărfurile şi cantităţile înscrise în manifestul încărcăturii şi cele înscrise în declaraţiile vamale de export se rectifica manifestul încărcăturii în mod corespunzător cu datele înscrise în declaraţiile vamale de export.


    Articolul 77

    La transportul poştal, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele poştale şi bunurile constatate la control, organele poştale încheie acte de constatare, vizate de autoritatea vamală, în baza cărora diferenţele se scad din evidenta.


    Articolul 78

    În cazurile în care diferenţele constatate potrivit art. 75, 76 alin. (1) şi (2) şi 77 sunt urmare a sustragerilor mărfurilor pe teritoriul României, autoritatea vamală încheie un act constatator pe baza căruia transportatorul sau, după caz, gestionarul mărfurilor este obligat sa achite drepturile de import.


    Articolul 79

    (1) Când se constata diferenţe apărute ca urmare a influentei factorilor naturali în timpul transportului, manipulării sau al depozitarii mărfurilor, determinate în baza unor reglementări legale, nu se stabilesc drepturi de import. Menţiunea privind greutatea declarata se modifica în mod corespunzător în baza reglementărilor legale şi se trece în documentele vamale.
    (2) Pentru diferenţele în minus dintre mărfurile înscrise în declaraţia sumară şi cele efectiv constatate pe baza declaraţiei vamale în detaliu gestionarul mărfurilor este obligat sa achite drepturile de import.


    Capitolul 5 Comisionari în vama


    Articolul 80

    (1) Comisionar în vama este persoana juridică română, constituită potrivit legii, care îndeplineşte, în numele şi pentru terţe persoane, declararea în detaliu a mărfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea şi alte operaţiuni vamale, precum şi prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal şi achitarea la vama a drepturilor de import şi de export.
    (2) Comisionarul în vama are dreptul de a face operaţiuni de import sau de export în nume propriu.


    Articolul 81

    Comisionarul în vama stabileşte raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblul operaţiunilor pe care le efectuează potrivit art. 80 şi răspunde de respectarea reglementărilor vamale.


    Articolul 82

    Comisionarul în vama poate să îşi exercite atribuţiile numai după obţinerea autorizaţiei emise de Direcţia Generală a Vamilor.


    Articolul 83

    (1) Numărul de societăţi autorizate în calitate de comisionar în vama pentru fiecare birou vamal se stabileşte de Direcţia Generală a Vamilor în funcţie de volumul activităţii şi de personalul acestuia.
    (2) Eliberarea autorizaţiei de comisionar în vama se face numai dacă solicitantul îndeplineşte următoarele condiţii:
    a) are incluse în obiectul de activitate operaţiunile prevăzute la art. 80;
    b) deţine sau are închiriat un spaţiu de depozitare de cel puţin 500 mp, situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior, pentru care se solicita autorizarea;
    c) deţine echipamente necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalarii, dezambalarii şi prezentării mărfurilor în vederea vamuirii, precum şi personal specializat pentru efectuarea acestor operaţiuni;
    d) are asigurat spaţiul de birou şi birotica necesară, situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior sau de frontieră, pentru care solicită autorizarea;
    e) este dotat cu echipamente necesare utilizării sistemului informatic vamal, care să fie conectate la acesta;
    f) nu are în denumirea societăţii expresii similare cu cele ale autorităţii vamale, nici în limba română şi nici în alta limba străină.


    Articolul 84

    (1) Pentru eliberarea autorizaţiei de comisionar în vama se depune la Direcţia Generală a Vamilor o cerere care cuprinde următoarele date:
    a) denumirea persoanei juridice şi sediul acesteia;
    b) codul fiscal;
    c) datele personale ale celor care reprezintă persoana juridică (numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul);
    d) numărul contului bancar şi banca la care acesta este deschis;
    e) denumirea biroului vamal pe lângă care solicită autorizaţia de funcţionare în calitate de comisionar în vama;
    f) perioada pentru care se solicita autorizarea;
    g) indicarea adreselor pentru spaţiul de lucru şi, după caz, pentru cel de depozit din localitatea în care funcţionează biroul vamal pe lângă care îşi va desfăşura activitatea.
    (2) Datele din cererea de autorizare trebuie să fie susţinute prin copii legalizate de pe următoarele acte:
    a) certificatul de înmatriculare emis de oficiul registrului comerţului;
    b) certificatul de înregistrare fiscală;
    c) statutul societăţii, contractul de societate sau actul constitutiv al societăţii şi cererea de înscriere de menţiuni, după caz, cu rezoluţia corespunzătoare emisă de oficiul registrului comerţului;
    d) certificatele de cazier judiciar ale persoanelor fizice care angajează oficial societatea comercială şi ale persoanelor care urmează sa exercite activităţi legate de vamuirea mărfurilor;
    e) dovada din care rezultă ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (2), avizată de direcţia regionala vamală interjudeteana în a carei raza de competenţa este situat biroul vamal pe lângă care se solicita autorizarea; acest document se anexează în original la dosarul de autorizare.


    Articolul 85

    Pe baza cererii depuse Direcţia Generală a Vamilor verifica bonitatea solicitantului.


    Articolul 86

    Autorizaţia de comisionar în vama se acordă în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii complete şi a actelor prevăzute la art. 84.


    Articolul 87

    (1) Autorizaţia de comisionar în vama se acordă pe o perioadă determinata sau nedeterminată, în funcţie de durata de autorizare solicitată, care nu poate fi mai mare decât cea de funcţionare a societăţii comerciale.
    (2) Autorizaţia este valabilă pentru unul sau mai multe birouri vamale, în funcţie de solicitarea societăţii comerciale şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de autorizare pentru fiecare dintre aceste birouri vamale.


    Articolul 88

    Angajaţii comisionarului în vama care întocmesc şi semnează declaraţii vamale trebuie să posede cunoştinţe de specialitate în domeniul vamal.


    Articolul 89

    La eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru comisionarii în vama care desfăşoară activităţi de curierat rapid se cere numai îndeplinirea condiţiilor specifice în care se derulează activitatea acestora.


    Articolul 90

    (1) Autorizaţia de comisionar în vama se semnează de directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor.
    (2) Direcţia Generală a Vamilor tine un registru special de evidenta în care se menţionează denumirea comisionarului în vama, sediul acestuia şi birourile vamale pentru care este autorizat.


    Articolul 91

    Titularul autorizaţiei de comisionar în vama poate solicita extinderea autorizării iniţiale şi pe lângă alte birouri vamale decât cele pentru care s-a eliberat iniţial autorizaţia.


    Articolul 92

    (1) Extinderea autorizaţiei de comisionar în vama se face pe baza unei cereri adresate Direcţiei Generale a Vamilor, care cuprinde:
    a) denumirea biroului vamal pe lângă care se solicita extinderea;
    b) precizări referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 83 alin. (2).
    (2) Cererea de extindere a autorizaţiei se prezintă împreună cu documentele menţionate la art. 84 alin. (2).


    Articolul 93

    Extinderea autorizaţiei de comisionar în vama este semnată de directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor.


    Articolul 94

    (1) În cazul în care Direcţia Generală a Vamilor considera ca autorizaţia de comisionar în vama sau extinderea autorizaţiei nu poate fi acordată, va comunică aceasta solicitantului, indicând şi motivele acestei decizii, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
    (2) Solicitantul poate ataca decizia la instanţa de contencios administrativ competenţa.


    Articolul 95

    În exercitarea activităţii comisionarul în vama are următoarele obligaţii:
    a) să respecte programul de lucru al unităţii vamale pe lângă care funcţionează:
    b) să prezinte biroului vamal o împuternicire pentru salariaţii abilitaţi sa îndeplinească formalităţile vamale;
    c) sa manipuleze, sa dezambaleze mărfurile, la cererea autorităţilor vamale, şi să le reambaleze fără sa provoace deprecierea lor;
    d) să asigure completarea corecta a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare şi să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat;
    e) sa constituie la biroul vamal o garanţie care să acopere nivelul drepturilor de import şi de export corespunzătoare mărfurilor supuse vamuirii şi aflate în depozitele sau în gestiunea proprie;
    f) să asigure depunerea declaraţiei vamale la biroul vamal pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, prin procedee informatice, în structura utilizata de sistemul informatic integrat al activităţii vamale;
    g) să asigure depozitarea şi conservarea, cu titlu gratuit, a bunurilor ridicate în vederea confiscării de către organele de cercetare penală şi de către unităţile vamale;
    h) să asigure integritatea mărfurilor depozitate în spaţii de depozitare proprii;
    i) sa plătească la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, prevăzute în normele legale, în cazul în care aceasta plata nu s-a efectuat direct de către titularul operaţiunii;
    j) sa comunice Direcţiei Generale a Vamilor şi biroului vamal pe lângă care funcţionează schimbarea sediului ori a spaţiului de lucru şi orice alta modificare în ceea ce priveşte activitatea de comisionar în vama;
    k) sa organizeze şi sa ţină evidenta operaţiunilor derulate în mod identic cu evidenta biroului vamal pe lângă care funcţionează; registrele de evidenta pe care le utilizează se certifica de şeful biroului vamal pe lângă care funcţionează;
    l) sa păstreze timp de 5 ani toate documentele referitoare la operaţiunile efectuate;
    m) sa păstreze secretul operaţiunilor vamale, comerciale şi financiare şi al datelor şi informaţiilor obţinute, care nu sunt destinate publicităţii;
    n) sa informeze conducerea biroului vamal pe lângă care funcţionează cu privire la orice încălcare a reglementărilor vamale de care ia cunoştinţa;
    o) să prezinte autorităţii vamale, ori de câte ori aceasta solicita, orice informaţie privind operaţiunile derulate;
    p) sa elibereze titularilor operaţiunilor o factura în care să apară data şi felul prestaţiei, precum şi preţul achitat.


    Articolul 96

    Comisionarul în vama răspunde în solidar cu titularul operaţiunii de vamuire pentru diferenţele în minus constatate la controlul ulterior, precum şi pentru penalităţile rezultate din aceste operaţiuni.


    Articolul 97

    Autorizaţia de comisionar în vama poate fi anulată de Direcţia Generală a Vamilor în următoarele cazuri:
    a) când se constata săvârşirea repetată a unei abateri de la legislaţia vamală:
    b) când una dintre condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (2) nu mai este îndeplinită;
    c) dacă se dovedeşte ca autorizaţia a fost acordată în urma furnizarii unor informaţii inexacte pe care autoritatea vamală nu a avut posibilitatea să le constate;
    d) când comisionarul în vama îşi încetează activitatea;
    e) dacă comisionarul în vama nu îşi executa atribuţiile pe o perioadă de un an;
    f) dacă comisionarul în vama nu respecta regulile de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vamuire a mărfurilor;
    g) când comisionarul în vama are debite faţă de autoritatea vamală şi refuza să le achite.


    Articolul 98

    Anularea autorizaţiei de comisionar în vama îşi produce efecte din momentul primirii comunicării deciziei de anulare de către comisionarul în vama şi se transmite în scris tuturor birourilor vamale.


    Articolul 99

    (1) Autorizaţia de comisionar în vama poate fi suspendată motivat de Direcţia Generală a Vamilor pe o perioadă de până la 6 luni, dacă titularul autorizaţiei nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 95 sau dacă săvârşeşte o abatere de la reglementările vamale.
    (2) Suspendarea autorizaţiei de comisionar în vama îşi produce efecte din momentul primirii comunicării deciziei de suspendare de către comisionarul în vama şi se transmite în scris tuturor birourilor vamale.


    Articolul 100

    Decizia de anulare a autorizaţiei de comisionar în vama şi decizia de suspendare a acesteia pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competenţa.


    Articolul 101

    Comisionarii în vama au dreptul de a participa la reuniunile şi dezbaterile pe probleme privind activitatea vamală, organizate de autoritatea vamală.


    Articolul 102

    Comisionarii în vama, autorizaţi în conformitate cu prevederileHotărârii Guvernului nr. 626/1997, pot funcţiona pe o perioadă de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. În această perioadă vor fi autorizaţi în calitate de comisionar în vama numai cei care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (2).


    Capitolul 6 Importul mărfurilor


    Articolul 103

    Importul mărfurilor se face cu respectarea normelor prevăzute în Codul vamal al României, precum şi a legii pentru aprobarea tarifului vamal de import, care se aplică de autoritatea vamală în condiţiile stabilite în prezentul capitol.


    Articolul 104

    (1) Deciziile privind notele explicative, avizele de clasificare şi alte avize referitoare la interpretarea Sistemului armonizat, precum şi recomandările emise de Comitetul Sistemului armonizat şi aprobate de Consiliul de Cooperare Vamală, conform Convenţiei internaţionale privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prinLegea nr. 98/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 27 septembrie 1996, se aplică de birourile vamale pe baza deciziei directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) Reglementările adoptate de Comisia Comunităţilor Europene privind clasificarea unor anumite mărfuri în Nomenclatura combinata se aplică de autoritatea vamală pe baza deciziei directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 105

    Preferintele tarifare stabilite prin acordurile ori convenţiile internaţionale se acordă la depunerea certificatului de origine a mărfurilor şi înscrierea codului stabilit pentru fiecare acord sau convenţie în rubrica corespunzătoare din declaraţia vamală în detaliu.


    Articolul 106

    Biroul vamal poate solicita autorităţii emitente a certificatului de origine a mărfurilor verificarea acestuia în următoarele cazuri:
    a) când se constata neconcordante între datele înscrise în dovada de origine şi celelalte documente care însoţesc declaraţia vamală. În acest caz regimul preferenţial se acordă numai după ce se primeşte rezultatul verificării, care atesta conformitatea;
    b) când se constata neconcordante formale care nu impieteaza asupra fondului. În aceste cazuri autoritatea vamală acorda regimul preferenţial şi ulterior solicita verificarea dovezii de origine;
    c) în orice alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a) şi b), în care autoritatea vamală are îndoieli asupra realităţii datelor din dovada de origine. În acest caz regimul preferenţial se acordă şi ulterior se solicita verificarea dovezii de origine.


    Articolul 107

    În toate cazurile în care în urma verificării dovezilor de origine rezultă ca acordarea regimului preferenţial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare.


    Articolul 108

    Când regimul preferenţial priveşte un contingent cantitativ sau valoric, acordarea preferintelor tarifare se face numai în limita contingentului prevăzut. În acest caz, pe lângă documentele menţionate la art. 105 şi 106 este obligatorie şi prezentarea certificatului de import al mărfurilor contingentate, emis de autoritatea competentă.


    Articolul 109

    (1) Determinarea valorii în vama a mărfurilor care fac obiectul unor tranzacţii comerciale se efectuează potrivit regulilor cuprinse în Codul vamal al României şi în alte reglementări vamale. Pentru valoarea astfel stabilită se depune o declaraţie pentru valoarea în vama, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.
    (2) Pentru mărfurile primite de persoanele juridice, care nu fac obiectul unor tranzacţii comerciale, valoarea în vama o constituie valoarea înscrisă în documentele primite de la expeditorul extern şi în declaraţia pentru valoarea în vama depusa de persoana juridică destinatara.
    (3) Pentru mărfurile ale căror preţuri definitive se stabilesc pe bază de cotaţii bursiere şi pentru mărfurile a căror valoare definitivă se determina pe baza rezultatelor determinarilor cantitative şi calitative efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, valoarea în vama se determina pe baza facturii pro forma emise de furnizor, cu preţurile cunoscute la data întocmirii acesteia. În termen de 150 de zile de la data declaraţiei vamale se depune factura definitivă pe baza căreia se fac regularizările privind obligaţiile de plată în vama.
    (4) În cazul bunurilor introduse în ţara de persoane fizice valoarea în vama se stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice pe baza cataloagelor de preţuri externe, corelate cu preţurile interne.
    (5) Pentru autovehiculele şi vehiculele noi prevăzute la poziţiile tarifare 87.02, 87.03, 87.04, 87.11 şi 87.16 din Tariful vamal de import al României valoarea în vama se determina pe baza preţului extern din factura de cumpărare emisă de producător sau de o firma direct reprezentanta a acestuia. Prin vehicule noi se înţelege vehiculele neinmatriculate în străinătate sau cele procurate în aceleaşi condiţii şi înmatriculate temporar în străinătate, dar nu mai mult de 90 de zile de la data cumpărării.
    (6) Valoarea în vama a autovehiculelor şi a vehiculelor folosite se stabileşte pe fiecare categorie de vehicule, prin ordin al ministrului finanţelor publice, ţinându-se seama de vechimea şi de caracteristicile tehnice ale acestora.


    Articolul 110

    Valoarea în vama cuprinde şi următoarele cheltuieli efectuate pe parcursul extern, în măsura în care nu au fost cuprinse în preţul mărfii:
    a) cheltuielile de transport al mărfurilor şi cele de încărcare, de descărcare şi de manipulare, conexe acestuia, până la portul sau locul de import care se afla la frontiera;
    b) costul asigurării.


    Articolul 111

    Transformarea în lei a valorii în vama se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionala a României în fiecare zi de joi. Acest curs se utilizează pe toată durata săptămânii următoare pentru declaraţiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.


    Articolul 112

    Deciziile şi normele privind avizele de evaluare în vama, precum şi recomandările Comitetului tehnic de evaluare în vama, constituit pe baza Acordului privind aplicarea art. VII din Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, ratificat de România prinLegea nr. 133/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 27 decembrie 1994, se aplică de birourile vamale pe baza deciziilor directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 113

    (1) Când biroul vamal are îndoieli privind exactitatea informaţiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vama, poate solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidente.
    (2) Dacă informaţiile şi documentele prezentate nu sunt în măsura sa dovedească exactitatea valorii în vama declarate, biroul vamal are dreptul sa refuze determinarea valorii în vama pe baza preţului de tranzacţie. Înainte de a lua o decizie finala biroul vamal comunică importatorului în scris, la cerere, motivele refuzului. În acelaşi mod se procedează şi în cazul în care importatorul nu prezintă documentele solicitate de autoritatea vamală.


    Articolul 114

    Clasificarea mărfurilor din Tariful vamal de import al României se utilizează la întocmirea declaraţiei vamale în detaliu şi la alte regimuri sau destinaţii vamale decât importul.


    Capitolul 7 Exportul mărfurilor


    Articolul 115

    (1) Mijloacele de transport acoperite şi coletele conţinând mărfuri pentru export, care se vamuiesc în interiorul tarii, se sigileaza de autoritatea vamală imediat după efectuarea controlului.
    (2) Mărfurile destinate exportului, controlate şi vamuite în interiorul tarii, nu se supun controlului vamal la frontiera, unde se verifica numai numărul, seria şi integritatea sigiliilor aplicate, pe baza documentului vamal de export.


    Articolul 116

    (1) Mijloacele de transport şi coletele destinate exportului, vamuite în interiorul tarii, sosite la frontiera fără sigilii, cu sigilii violate, neaplicate corect sau cu sigilii care nu corespund celor menţionate în documente, precum şi mijloacele de transport şi coletele care nu mai îndeplinesc condiţiile de sigilare se controlează de autoritatea vamală de la frontiera. Controlul vamal se efectuează şi atunci când sunt prezumţii ca în mijloacele de transport se afla şi alte bunuri decât cele prevăzute în documente.
    (2) Când nu sunt condiţii corespunzătoare de control la birourile vamale de frontieră, mijloacele de transport se îndrumă la cel mai apropiat birou vamal unde exista condiţii de efectuare a controlului.
    (3) Transportul, manipularea, ambalarea şi dezambalarea mărfurilor în vederea controlului vamal se efectuează de declarantul vamal pe cheltuiala acestuia sau, după caz, a reprezentantului acestuia.


    Articolul 117

    Când vamuirea la export se efectuează la birourile vamale din interiorul tarii, mărfurile se prezintă acestor birouri însoţite de documentele de transport, cu cel mult 24 de ore înaintea expedierii.


    Articolul 118

    (1) Valoarea în vama a mărfurilor de export, înscrisă în declaraţia vamală, se exprima în valută agreată de Banca Naţionala a României şi se considera franco frontiera română.
    (2) Transformarea în lei se efectuează potrivit art. 111.
    (3) Valoarea în vama a mărfurilor de export ale căror preţuri definitive se stabilesc pe bază de cotaţii bursiere sau pe baza rezultatelor determinarilor cantitative şi calitative, efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, se determina în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (3).


    Articolul 119

    Operaţiunile de export temporar se încheie prin:
    a) reimportul mărfurilor trimise temporar sau prin exportul definitiv al acestora;
    b) emiterea din oficiu a unui act constatator de către biroul vamal care are operaţiunea în evidenta, când mărfurile nu se înapoiază din considerente economice. Când mărfurile care fac obiectul regimului de export temporar sunt supuse licentierii, considerentele economice se confirma de Ministerul Industriei şi Resurselor;
    c) emiterea din oficiu a unui act constatator de către biroul vamal care are operaţiunea în evidenta, când nu se respecta termenul stabilit. În acest caz biroul vamal sesizează şi organele de control financiar sau ale Gărzii Financiare, în vederea verificării legalităţii operaţiunii.


    Articolul 120

    (1) Exportul temporar este supus şi prevederilor art. 86 alin. (1)-(3) din Codul vamal al României.
    (2) Operaţiunile de export temporar se pot încheia pentru toate mărfurile care fac obiectul operaţiunii sau pentru o parte din acestea.
    (3) Birourile vamale şi titularii operaţiunilor sunt obligaţi sa ţină evidenta exporturilor temporare până la încheierea totală a acestora.
    (4) La încheierea totală sau parţială a exporturilor temporare titularul operaţiunii este obligat să prezinte la biroul vamal declaraţia vamală cu care s-a efectuat exportul temporar, împreună cu documentele necesare identificarii mărfurilor.
    (5) În cazul în care exportul temporar se încheie prin alt biroul vamal, acesta este obligat sa transmită o copie certificată de pe declaraţia vamală de încheiere biroului vamal prin care operaţiunea a fost iniţial efectuată, în termen de 15 zile.
    (6) Mărfurile indigenate care, potrivit art. 85 din Codul vamal al României, pot fi exportate temporar sunt mărfurile străine importate şi introduse în circuitul economic.


    Capitolul 8 Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice


    Secţiunea 1 Declararea bunurilor


    Articolul 121

    Persoanele fizice sunt obligate sa declare, verbal sau în scris, bunurile pe care le introduc sau le scot din ţara şi să le prezinte pentru control la birourile vamale.


    Articolul 122

    Sunt supuse declarării scrise, în toate cazurile, următoarele bunuri:
    a) armele şi munitiile, materiile explozive, radioactive, nucleare, precum şi produsele care, potrivit legii, sunt supuse controlului destinaţiei finale;
    b) produsele şi substantele stupefiante ori psihotrope şi precursorii acestora, materialele biologice cu potenţial de contaminare în masa, medicamentele care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope, substantele chimice esenţiale, precum şi produsele şi substantele toxice;
    c) obiectele din metale preţioase, cu sau fără pietre preţioase, care depăşesc uzul personal stabilit în anexa nr. 6;
    d) bunurile cu caracter cultural, istoric sau artistic, numai la ieşirea din ţara. Bunurile cu caracter cultural, istoric sau artistic pot fi declarate în scris la intrarea în ţara de persoanele fizice, în vederea scoaterii din ţara fără aprobare.


    Articolul 123

    Declararea în scris se face pe formulare tipizate care se pun la dispoziţie de birourile vamale, în mod gratuit, la cererea persoanelor fizice.


    Secţiunea a 2-a Controlul vamal al bunurilor


    Articolul 124

    Controlul vamal al bunurilor aparţinând persoanelor fizice consta în confruntarea celor declarate cu bunurile aflate în bagajele însoţite sau neinsotite şi în colete.


    Articolul 125

    (1) Controlul vamal se efectuează prin sondaj în ceea ce priveşte numărul autoturismelor, numărul călătorilor şi numărul bagajelor aparţinând unui călător.
    (2) Pentru fluidizarea traficului de călători la frontiera procedurile de control prevăzute în prezenta secţiune se pot înlocui cu regulile stabilite în convenţiile internaţionale la care România este parte.


    Articolul 126

    (1) La transportul feroviar controlul vamal se efectuează:
    a) în trenurile internaţionale de călători, pe parcursul intern al acestora;
    b) la vagoanele de dormit, numai pe baza declaraţiei pentru călători, care va fi prezentată autorităţii vamale de către personalul de însoţire al vagonului;
    c) în sălile de control vamal din staţiile de cale ferată de frontieră;
    d) în sălile de control vamal din staţiile de cale ferată din interiorul tarii pentru călătorii care se imbarca sau se debarca în aceste staţii, în trenurile internaţionale.
    (2) La transportul rutier controlul vamal se efectuează:
    a) în autovehicul;
    b) în locurile amenajate pe artera de circulaţie rezervată pentru controlul vamal, când volumul bagajelor nu permite efectuarea controlului vamal în autovehicul;
    c) în sala de control a biroului vamal.
    (3) La transportul maritim sau fluvial controlul vamal se efectuează:
    a) în sălile de control vamal din porturi;
    b) la bordul navei, cu acceptul comandantului acesteia, când nava nu este acostata în apropierea sălii de control vamal;
    c) la scara navei.
    (4) La transportul aerian controlul vamal se efectuează în sălile de control vamal din aeroporturi.


    Articolul 127

    (1) Când exista indicii temeinice de frauda se poate efectua controlul vamal corporal, cu respectarea normelor de igiena şi în încăperi separate, de către persoane de acelaşi sex cu persoana controlată.
    (2) Se considera ca exista indicii temeinice de frauda în situaţiile în care agenţii vamali:
    a) descoperă în timpul controlului indicii cu privire la existenta unor bunuri nedeclarate sau ascunse;
    b) deţin informaţii despre intenţia persoanei controlate de a săvârşi contravenţii sau infracţiuni vamale;
    c) poseda date ca persoana controlată a mai săvârşit contravenţii sau infracţiuni vamale;
    d) constata comportamente neobisnuite din partea persoanei controlate.
    (3) Controlul vamal corporal se efectuează numai cu aprobarea şefului biroului vamal.
    (4) Controlul vamal corporal nu are caracterul unei perchezitii corporale prevăzute în Codul de procedură penală.


    Articolul 128

    Agenţii vamali controlează în mijloacele de transport orice locuri unde pot fi ascunse bunuri. În acest scop personalul de deservire al mijloacelor de transport şi conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi, sub sancţiune contravenţională, să facă accesibile controlului locurile indicate de autoritatea vamală. Când aceştia refuza sau nu sunt în măsura să efectueze demontarile necesare operaţiunile se realizează direct de către agenţii vamali sau cu sprijinul personalului de specialitate, pe cheltuiala autorităţii vamale.


    Articolul 129

    Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei asigura pentru autoritatea vamală:
    a) separarea în trenurile internaţionale a călătorilor în trafic intern de cei care călătoresc în trafic internaţional, pentru distanţele pe care se efectuează controlul vamal;
    b) spaţiile de depozitare a bunurilor şi de lucru în staţiile de cale ferată şi în porturi;
    c) legitimatii de călătorie gratuite pentru agenţii vamali, pe distanţele pe care se efectuează controlul vamal, şi un compartiment în trenurile internaţionale pe aceste distanţe.


    Articolul 130

    Liberul de vama se acordă de autoritatea vamală în scris pentru bunurile supuse taxelor vamale şi verbal în celelalte cazuri.


    Secţiunea a 3-a Regimul vamal aplicabil persoanelor fizice


    Articolul 131

    Persoanele fizice pot introduce sau scoate din ţara bunuri fără caracter comercial, în limitele şi în condiţiile prevăzute în anexa nr. 6.


    Articolul 132

    Restricţiile temporare pentru unele bunuri la introducerea sau scoaterea lor din ţara se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 133

    Tariful vamal pentru bunurile aparţinând persoanelor fizice este cel în vigoare la data înregistrării acestora la birourile vamale sau, pentru cele care nu sunt supuse înregistrării, la data prezentării lor la unitatea vamală.


    Articolul 134

    (1) Autoritatea vamală stabileşte cuantumul taxelor vamale pe care le încasează şi le vărsa la bugetul de stat.
    (2) Taxele vamale se plătesc în lei.
    (3) Eliberarea bunurilor supuse taxelor vamale se face după plata acestora.


    Articolul 135

    În cazul în care la verificări ulterioare se constată că taxele vamale nu au fost corect determinate se procedează potrivit art. 61 din Codul vamal al României.


    Secţiunea a 4-a Regimul vamal aplicabil misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare acreditate în România, precum şi membrilor acestora


    Articolul 136

    (1) Bunurile destinate uzului oficial al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi cele destinate folosinţei personale a membrilor cu statut diplomatic al acestora şi familiilor lor sunt scutite de control vamal atât la intrarea, cat şi la ieşirea din ţara, în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale la care România este parte şi pe bază de reciprocitate.
    (2) Regimul vamal prevăzut la alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi organizaţiilor internaţionale cu sediul sau care au reprezentante în România, precum şi funcţionarilor acestora, în limitele şi în condiţiile înţelegerilor internaţionale la care România este parte.


    Articolul 137

    Pot fi introduse sau scoase din ţara fără plata taxelor vamale, în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale la care România este parte şi pe bază de reciprocitate:
    a) bunurile destinate uzului oficial al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare;
    b) bunurile destinate folosinţei personale a membrilor cu statut diplomatic ai misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a membrilor familiilor lor;
    c) bunurile destinate folosinţei personale a membrilor personalului administrativ, tehnic şi de serviciu al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi a membrilor familiilor lor, cu ocazia instalării.


    Articolul 138

    (1) Introducerea sau scoaterea din ţara a bunurilor neinsotite este permisă în baza cererii misiunii diplomatice sau a oficiului consular, semnată de şeful acestuia, şi a unei liste specificative avizate de Ministerul Afacerilor Externe.
    (2) În cerere, întocmită în 3 exemplare şi înaintată autorităţilor vamale române prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, se vor menţiona cantitatea bunurilor introduse şi descrierea lor, conform formularelor puse la dispoziţie misiunilor diplomatice, precizându-se de către solicitant dacă aceste bunuri sunt pentru folosinţă sa personală sau a misiunii.
    (3) Dacă solicitantul nu cunoaşte conţinutul coletelor primite, autoritatea vamală poate proceda la deschiderea acestora în prezenta solicitantului sau a unui reprezentant al acestuia, în vederea completării formularului prevăzut la alin. (2).
    (4) Pentru bagajele însoţite de titulari introducerea sau scoaterea din ţara este permisă şi fără prezentarea cererii şi a listei specificative.


    Articolul 139

    Bunurile care sunt prohibite la scoaterea din România, precum şi bunurile cu caracter artistic, istoric, ştiinţific, instrumentele muzicale, obiectele din metale şi pietre preţioase, care depăşesc uzul personal, se pot scoate din ţara fără alte formalităţi, dacă au fost declarate în scris autorităţii vamale la intrare.


    Articolul 140

    La cererea scrisă a misiunii diplomatice sau a oficiului consular, în funcţie de personalul vamal disponibil, se poate efectua vamuirea la sediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ori la reşedinţa membrilor personalului cu statut diplomatic.


    Articolul 141

    (1) Pentru următoarele categorii de bunuri scutirile de la plata taxelor vamale, prevăzute la art. 137, se aplică în limite, pe an calendaristic, astfel:
    a) pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare: 300 litri de băuturi alcoolice (peste 22°), 2.000 de pachete de tigari (a 20 de bucăţi);
    b) pentru folosinţă proprie a membrilor personalului cu statut diplomatic şi a membrilor familiilor lor: 50 litri de băuturi alcoolice (peste 22°) de familie, 500 de pachete de tigari (a 20 de bucăţi) de familie.
    (2) La avizarea introducerii în ţara a bunurilor prevăzute la alin. (1) Ministerul Afacerilor Externe va ţine seama de condiţiile de reciprocitate, precum şi de convenţiile la care România este parte, pentru a se aplică reduceri sau majorări corespunzătoare ale limitelor stabilite.


    Articolul 142

    (1) Bunurile prevăzute la art. 141, transportate ca bagaje însoţite sau colete neinsotite, se declara în scris la introducerea în ţara pe documentele prevăzute la art. 138. În lipsa acestui document nu se permite introducerea în ţara a bunurilor, care pot fi lăsate în păstrare autorităţii vamale, potrivit prezentului regulament.
    (2) După vamuire un exemplar al cererii depuse pentru aceste bunuri, vizat de autoritatea vamală, se transmite de aceasta Ministerului Afacerilor Externe care tine evidenta bunurilor introduse.
    (3) Bunurile prevăzute la art. 141 care depăşesc cantităţile stabilite pot fi introduse în ţara cu plata taxelor vamale aplicabile bunurilor aparţinând persoanelor fizice.


    Articolul 143

    (1) Introducerea temporară în ţara, cu scutire de la plata taxelor vamale, de autovehicule pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, precum şi pentru folosinţă membrilor personalului acestora şi a familiilor lor este permisă în limitele avizate de Ministerul Afacerilor Externe, pe bază de reciprocitate sau în condiţiile stabilite prin înţelegeri internaţionale.
    (2) Formalităţile de introducere temporară sunt cele prevăzute la art. 138. Evidenta acestor operaţiuni se tine de Ministerul Afacerilor Externe.


    Articolul 144

    Când sunt motive temeinice să se considere ca în coletele destinate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi în mijloacele de transport sau în bagajele membrilor cu statut diplomatic ori ale familiilor acestora exista bunuri care nu sunt scutite de la plata taxelor vamale sau nu au fost declarate potrivit art. 142 ori sunt prohibite la introducerea sau scoaterea din ţara ori sunt supuse carantinei, şeful biroului vamal poate dispune efectuarea controlului vamal în prezenta titularilor bunurilor ori a reprezentanţilor autorizaţi ai acestora.


    Articolul 145

    Bunurile introduse în ţara, cu scutire de taxe vamale, nu pot fi înstrăinate decât după plata taxelor vamale legale, cu excepţia cazului în care cumpărătorul este o persoană care beneficiază de acelaşi statut.


    Articolul 146

    (1) Valiza diplomatică folosită în vederea comunicării între misiunile diplomatice şi Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditat nu este supusă controlului vamal la intrarea şi la ieşirea din ţara şi este scutită de taxe vamale.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru valiza diplomatică folosită în vederea comunicării între misiunile diplomatice ale aceluiaşi stat.


    Articolul 147

    Valiza diplomatică poate fi transportată pe teritoriul României, neinsotita sau însoţită de curieri diplomatici însărcinaţi cu aceasta misiune de către Ministerul Afacerilor Externe al statului căruia aparţin sau de o misiune diplomatică a statului acreditat.


    Articolul 148

    (1) Valiza diplomatică trebuie să fie prevăzută cu sigiliile Ministerului Afacerilor Externe sau ale misiunii diplomatice expeditoare, sa poarte menţiunea "corespondenta diplomatică" sau "expediţie oficială", sa circule pe baza unei foi de curier şi sa nu cuprindă decât documente diplomatice sau obiecte de uz oficial.
    (2) Dacă valiza diplomatică este însoţită de un curier diplomatic, acesta trebuie să posede foaie de curier, în care se indica numele, prenumele şi calitatea persoanei insotitoare, precum şi numărul şi destinaţia coletelor.
    (3) Valiza diplomatică neinsotita, în afară de menţiunea "corespondenta diplomatică" sau "expediţie oficială" şi sigiliile expeditorului, prevăzute la alin. (1), va trebui sa poarte o eticheta menţionând şi numărul foii de curier.
    (4) Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite valiza diplomatică se sigileaza de autoritatea vamală şi se tranziteaza la un birou vamal din Bucureşti pentru a fi stabilite modalităţile de eliberare sau de inapoiere la expeditor.
    (5) Eliberarea de către autoritatea vamală a valizei diplomatice neinsotite se face pe baza unei declaraţii scrise, emisă de misiunea diplomatică destinatara.


    Articolul 149

    (1) Valiza diplomatică poate fi transportată de comandantul unei aeronave, dacă poseda un document oficial din care să rezulte numărul coletelor care constituie valiza.
    (2) Misiunea diplomatică poate trimite unul dintre membrii săi sa preia valiza diplomatică direct din mâinile comandantului aeronavei.
    (3) Comandantii de aeronave care transporta valize diplomatice nu sunt consideraţi curieri diplomatici.


    Articolul 150

    Valiza diplomatică în tranzit prin România poate fi sigilată de autoritatea vamală la intrarea în ţara.


    Articolul 151

    Dispoziţiile privind valiza diplomatică se aplică în mod corespunzător şi valizei consulare.


    Capitolul 9 Regimuri vamale suspensive


    Secţiunea 1 Dispoziţii generale


    Articolul 152

    (1) Regimurile vamale suspensive sunt următoarele:
    a) tranzitul vamal;
    b) antrepozitul vamal;
    c) perfecţionarea activa;
    d) transformarea sub control vamal;
    e) admiterea temporară;
    f) perfecţionarea pasiva.
    (2) Pot fi plasate în regimuri vamale suspensive mărfuri, indiferent de felul, cantitatea, originea, provenienţă sau de destinaţia acestora.
    (3) Nu pot fi plasate în regimuri vamale suspensive acele mărfuri care sunt supuse unor interdicţii sau restrictii din motive de ordine ori morala publică, de protecţie a sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor sau vegetalelor, de protecţie a mediului, de ocrotire a valorilor naţionale, artistice, istorice ori arheologice.


    Articolul 153

    (1) Regimul vamal suspensiv se acordă de autoritatea vamală prin emiterea unei autorizaţii prin care se fixează condiţiile de derulare a regimului.
    (2) Autorizaţia se acordă persoanelor juridice române care pot asigura derularea operaţiunilor pe baza declaraţiei vamale şi a documentelor necesare în vederea identificarii mărfurilor respective, cu condiţia ca autoritatea vamală să fie în măsura să efectueze supravegherea şi controlul regimului vamal.
    (3) Regimul vamal suspensiv de admitere temporară poate fi acordat şi persoanelor fizice străine în cazurile şi în condiţiile stabilite în acest capitol la secţiunea a 6-a privind admiterea temporară.


    Articolul 154

    O dată cu declaraţia vamală pentru mărfurile supuse unui regim vamal suspensiv titularul operaţiunii depune la biroul vamal o garanţie care să asigure plata taxelor vamale şi a altor drepturi, dacă acestea se datorează.


    Articolul 155

    (1) Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare ori transformate obţinute primesc, în mod legal, o alta destinaţie vamală sau un alt regim vamal.
    (2) Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în condiţiile alin. (1), taxele vamale şi alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenta biroului vamal. Taxele vamale şi alte drepturi de import datorate se determina pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
    (3) Actul constatator constituie titlu executoriu pentru încasarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import, la care se adauga comisionul vamal, dacă acesta se datorează.


    Articolul 156

    În cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal suspensiv titularul acestui regim este obligat să solicite biroului vamal în evidenta căruia se afla operaţiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau unei alte destinaţii vamale.


    Articolul 157

    Autoritatea vamală şi titularii regimurilor vamale suspensive sunt obligaţi sa ţină evidenta operaţiunilor până la încheierea acestora şi sa păstreze documentele o perioadă de 5 ani de la data acordării regimului vamal suspensiv.


    Articolul 158

    (1) Pentru încheierea regimurilor vamale suspensive titularul este obligat să prezinte la biroul vamal, direct sau prin reprezentantul sau, declaraţia vamală pe baza căreia s-a acordat acest regim, împreună cu documentele necesare în vederea identificarii mărfurilor.
    (2) În cazul în care regimul vamal suspensiv se încheie prin alt birou vamal, acesta este obligat sa transmită o copie de pe declaraţia vamală biroului vamal care a acordat acest regim, în termen de 15 zile.


    Articolul 159

    Când regimurile prevăzute la art. 152 alin. (1) se încheie din oficiu, mărfurile pot fi returnate fără restituirea taxelor vamale încasate de autoritatea vamală.


    Secţiunea a 2-a Tranzitul vamal


    Articolul 160

    (1) Mărfurile nevamuite la intrarea în ţara pot fi transportate în tranzit vamal pe teritoriul României, sub supraveghere vamală, cu garantarea taxelor vamale.
    (2) Mărfurile vamuite la export în interiorul tarii se supun regimului de tranzit vamal până la frontiera.
    (3) Pentru mărfurile transportate pe mijloace de transport rutiere şi pe calea ferată se aplică sistemul de tranzit comun al Comunităţilor Europene şi statelor membre ale acestora, conform normelor metodologice emise prin decizie a directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor.


    Articolul 161

    (1) În vederea admiterii tranzitului vamal biroul vamal de frontieră efectuează controlul vamal exterior al mijloacelor de transport şi verifica concordanta documentelor de tranzit vamal cu documentele de transport insotitoare.
    (2) În caz de indicii temeinice de frauda biroul vamal procedează la controlul vamal al mărfurilor în tranzit.


    Articolul 162

    (1) Titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfurilor, iar în cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun, titularul de tranzit este principalul obligat. Acesta este obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o declaraţie vamală de tranzit.
    (2) Formularul declaraţiei vamale de tranzit este prevăzut în anexa nr. 4.
    (3) La transportul pe calea ferată se aplică prevederile art. 48 alin. (2) şi (3).
    (4) Declaraţia vamală de tranzit este însoţită de specificaţii, facturi sau de alte documente din care să rezulte valoarea mărfurilor tranzitate.
    (5) În cazul transportului pe calea ferată nu este obligatorie depunerea facturilor. Când se constată că mărfurile aflate în regim de tranzit nu ajung la biroul vamal de destinaţie Societatea Naţionala de Transport Feroviar de Marfa "C.F.R. Marfa" - S.A. este obligată să prezinte documentele care să ateste valoarea acelor mărfuri.


    Articolul 163

    Biroul vamal de plecare acorda regimul de tranzit vamal dacă datele înscrise în declaraţia vamală de tranzit corespund cu cele din documentele de transport şi din celelalte documente.


    Articolul 164

    (1) Termenul de încheiere pentru regimul de tranzit vamal se stabileşte de biroul vamal de plecare în funcţie de felul mijlocului de transport, de distanta de parcurs şi de condiţiile atmosferice, fără ca durata tranzitului să depăşească 45 de zile. În cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun termenul de tranzit acordat pentru mărfurile transportate pe cale rutiera nu poate să depăşească 8 zile, iar pentru mărfurile transportate pe calea ferată acesta este unic, de 20 de zile.
    (2) În cadrul termenului stabilit titularul de tranzit vamal este obligat să prezinte mărfurile, împreună cu declaraţia vamală de tranzit şi documentele insotitoare, la biroul vamal de destinaţie.
    (3) Biroul vamal de destinaţie înregistrează mijlocul de transport şi mărfurile prezentate şi confirma biroului vamal de plecare primirea mărfurilor în termen de 3 zile.


    Articolul 165

    (1) Declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri.
    (2) Biroul vamal de plecare percepe taxele vamale şi drepturile de import, devenite exigibile potrivit alin. (1), după ce a solicitat biroului vamal de destinaţie informaţii cu privire la sosirea mărfurilor tranzitate şi a primit în scris răspunsul acestuia.


    Articolul 166

    Societatea Naţionala de Transport Feroviar de Marfa "C.F.R. Marfa" - S.A. este obligată să prezinte, la cerere, autorităţii vamale evidentele şi informaţiile necesare referitoare la tranzitele vamale.


    Articolul 167

    Mărfurile aflate în regim de tranzit vamal, care din cauze fortuite se valorifica pe teritoriul României, sunt supuse plăţii taxelor vamale şi altor drepturi de import.


    Secţiunea a 3-a Antrepozitul vamal


    Articolul 168

    (1) Aprobarea de funcţionare a unui antrepozit vamal se acordă în baza unei cereri scrise, depusa la biroul vamal în a cărui raza teritorială se afla depozitul, conţinând elementele necesare pentru justificarea antrepozitarii. În aprobare se stabilesc condiţiile de funcţionare a antrepozitului vamal.
    (2) Titularul de antrepozit vamal este administrator sau gestionar al acestuia, iar antrepozitarul este titularul operaţiunii de plasare a mărfurilor sub regimul vamal de antrepozitare.
    (3) Cererea de autorizare pentru funcţionarea unui antrepozit vamal şi pentru utilizarea regimului de antrepozitare a antrepozitelor de tip A-C se întocmeşte conform anexei nr. 7 şi se depune la biroul vamal în a cărui raza teritorială se afla locul de antrepozitare.


    Articolul 169

    În cazul în care aprobarea se referă la un antrepozit public, autoritatea vamală poate stabili ca obligaţiile prevăzute la art. 104 lit. b) şi c) din Codul vamal al României să fie în sarcina exclusiva a antrepozitarului.


    Articolul 170

    (1) Autoritatea vamală stabileşte termenul în cadrul căruia antrepozitarul este obligat să solicite acordarea unui nou regim vamal.
    (2) Înainte de expirarea termenului acesta poate fi prelungit la cererea justificată a antrepozitarului.


    Articolul 171

    Pe durata antrepozitarii autoritatea vamală poate aproba în prealabil ca mărfurile să fie supuse operaţiunilor uzuale prevăzute în anexa nr. 8.


    Articolul 172

    În cazul în care o marfa se scoate din antrepozitul vamal pentru a fi vamuita la import, valoarea în vama se determina pe baza elementelor de taxare din momentul scoaterii din antrepozit.


    Articolul 173

    (1) Regimul de antrepozit vamal se poate încheia de titularul regimului de antrepozit vamal prin:
    a) importul mărfurilor;
    b) plasarea mărfurilor sub alt regim vamal suspensiv;
    c) reexportul mărfurilor antrepozitate;
    d) exportul mărfurilor româneşti;
    e) abandonarea mărfurilor în favoarea statului;
    f) distrugerea mărfurilor sub control vamal.
    (2) Operaţiunile menţionate la alin. (1) lit. a)-d) pot fi efectuate, în afară titularului regimului vamal de antrepozitare, de orice persoană juridică română care are dreptul de dispoziţie asupra mărfii.
    (3) Autoritatea vamală poate admite, în cadrul termenului de antrepozitare, depunerea unei declaraţii vamale privind noua destinaţie vamală pentru mărfurile antrepozitate.
    (4) Dacă până la expirarea termenului de antrepozitare vamală mărfurile nu au primit o alta destinaţie vamală, autoritatea vamală, din oficiu, încheie regimul vamal de antrepozit şi încasează taxele vamale şi drepturile de import, pe baza unui act constatator.
    (5) În cazul distrugerii totale sau parţiale, din cauze de forta majoră sau caz fortuit, a unor mărfuri plasate sub regim vamal de antrepozit, acestea se scot din evidenta pe baza documentelor justificative, legal întocmite, prezentate autorităţii vamale de către antrepozitar sau, după caz, de deţinătorul depozitului.


    Articolul 174

    Bunurile, inclusiv proviziile, descărcate de pe nave naufragiate sau avariate în apele naţionale ori teritoriale ale României, sunt considerate în regim de antrepozit vamal.


    Articolul 175

    (1) Antrepozitele vamale în care mărfurile pot fi depozitate sub regimul de antrepozit vamal sunt următoarele:
    a) antrepozitul public de tip A, în care depozitul şi mărfurile sunt sub răspunderea deţinătorului depozitului;
    b) antrepozitul public de tip B, în care depozitul şi mărfurile sunt sub responsabilitatea fiecărui antrepozitar;
    c) antrepozitul privat de tip C, în care deţinătorul depozitului este şi antrepozitar al mărfurilor;
    d) antrepozitul public de tip D, care este cel gestionat de autoritatea vamală.
    (2) Într-un amplasament pot fi admise mai multe tipuri de antrepozite vamale, cu condiţia ca fiecare tip să fie amplasat în încăperi sau în incinte separate.


    Articolul 176

    (1) Antrepozitele de tip A-C se înfiinţează în amplasamente sau în perimetre precis determinate, acceptate de biroul vamal în a cărui raza teritorială se afla acestea.
    (2) În cazul antrepozitului de tip D autoritatea vamală desemnează amplasamentul acestuia.


    Articolul 177

    (1) Autorizaţia de antrepozit vamal poate fi acordată dacă antrepozitarea vamală este destinată în principal stocajului de mărfuri, fără a se exclude posibilitatea efectuării de operaţiuni de manipulare uzuale de perfecţionare activa sau de transformare sub control vamal.
    (2) Autorizaţia de antrepozit vamal se eliberează potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 9.


    Articolul 178

    (1) Autorizaţia de antrepozit vamal intră în vigoare de la data eliberării sale sau de la data menţionată în autorizaţie. Autorizaţia de antrepozit vamal poate fi folosită pentru una sau mai multe operaţiuni de plasare sub regim de antrepozit vamal.
    (2) În autorizaţia de antrepozit vamal se precizează autoritatea vamală competenţa să efectueze controlul antrepozitului vamal. În cazul mărfurilor care reprezintă un pericol, al celor susceptibile de a altera alte mărfuri sau al celor care necesita instalaţii speciale, în autorizaţie se precizează obligaţia de plasare în locuri special echipate în vederea stocării.


    Articolul 179

    (1) Autorizaţia de antrepozit vamal poate fi revocată când nu mai sunt îndeplinite condiţiile avute în vedere la acordarea autorizaţiei sau dacă autoritatea vamală constata ca antrepozitul vamal nu mai este suficient utilizat pentru a se justifica menţinerea acestuia.
    (2) Revocarea se comunică titularului de antrepozit vamal, măsura putând fi contestată la instanţa de contencios administrativ competenţa.


    Articolul 180

    (1) Evidenta operativă, ţinuta potrivit art. 106 din Codul vamal al României, trebuie să cuprindă toate elementele necesare în vederea urmăririi aplicării corecte a regimului de antrepozit vamal şi în special următoarele:
    a) menţiunile care figurează în rubricile 1, 31, 37 şi 38 ale declaraţiei vamale;
    b) declaraţiile vamale prin care mărfurile respective au primit o destinaţie vamală ce încheie regimul de antrepozit vamal;
    c) numărul şi data altor documente privitoare la plasarea sub regimul de antrepozit vamal şi încheierea acestuia;
    d) menţiunile necesare pentru urmărirea mărfurilor, locul unde acestea se găsesc, informaţiile cu privire la eventualele transferuri ale mărfurilor dintr-un antrepozit vamal fără încheierea regimului de antrepozit vamal;
    e) menţiunile privind stocajul în comun al mărfurilor având un statut vamal diferit;
    f) orice alte detalii necesare pentru identificarea mărfurilor;
    g) menţiunile privind operaţiunile uzuale la care sunt supuse mărfurile;
    h) menţiunile privind scoaterea temporară a mărfurilor din antrepozitele vamale.
    (2) Evidenta operativă trebuie să înfăţişeze în orice moment starea existenta a stocului de mărfuri care se afla în regim de antrepozit vamal. Deţinătorul antrepozitului vamal este obligat să depună la autoritatea vamală, în termenele stabilite de aceasta, situaţia stocului de mărfuri.
    (3) În cazul în care mărfurile antrepozitate sunt supuse unor manipulari uzuale, evidenta operativă cuprinde şi valoarea în vama a mărfurilor, anterioară acestei manipulari.


    Articolul 181

    (1) Înscrierea în evidenta operativă a mărfurilor plasate sub regim de antrepozit vamal se face în momentul plasarii fizice a mărfurilor în antrepozitul vamal, pe baza elementelor prevăzute la art. 180.
    (2) Înscrierea în evidenta operativă a datelor referitoare la încheierea regimului de antrepozit vamal se face în momentul scoaterii mărfurilor din antrepozitul vamal, ca urmare a depunerii declaraţiei vamale pentru noua destinaţie vamală data mărfurilor.


    Articolul 182

    Pentru fiecare caz titularul regimului de antrepozit vamal solicita în scris biroului vamal autorizarea efectuării manipularilor uzuale înainte de a se proceda la efectuarea acestor manipulari.


    Articolul 183

    Mărfurile de provenienţă străină şi mărfurile româneşti pot fi depozitate în acelaşi spaţiu, dar în partide separate. În cazul în care aceasta depozitare are ca efect imposibilitatea identificarii de către autoritatea vamală a regimului vamal al mărfurilor, operaţiunea este permisă numai pentru mărfurile echivalente. Mărfurile echivalente sunt acelea care se încadrează la aceeaşi subpozitie din nomenclatura Tarifului vamal de import al României, prezintă aceeaşi calitate comercială şi care au aceleaşi caracteristici tehnice.


    Articolul 184

    (1) Mărfurile antrepozitate pot fi scoase temporar din depozit numai pe baza aprobării birourilor vamale, la solicitarea scrisă a antrepozitarului.
    (2) Dacă mărfurile scoase temporar sunt supuse unor manipulari uzuale, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 182.


    Articolul 185

    (1) Transferul mărfurilor de la un antrepozit vamal la un alt antrepozit vamal, fără încheierea regimului, se efectuează utilizându-se formularul de declaraţie vamală în detaliu şi potrivit procedurii stabilite în anexa nr. 10.
    (2) Noul titular preia răspunderea asupra mărfurilor transferate la data la care acesta efectuează primirea lor şi înscrierea în evidenta sa contabila.
    (3) În cazul antrepozitului de tip B nu este permis transferul mărfurilor de la un antrepozit la altul.


    Articolul 186

    Autoritatea vamală îl poate obliga pe antrepozitar să efectueze inventarierea mărfurilor aflate în antrepozit.


    Secţiunea a 4-a Perfecţionarea activa


    Articolul 187

    În sensul prezentei secţiuni, se înţelege prin:
    a) produse compensatoare principale - produsele compensatoare pentru obţinerea cărora a fost autorizat regimul de perfecţionare activa;
    b) produse compensatoare secundare - produsele compensatoare, altele decât cele pentru care a fost autorizat regimul de perfecţionare activa, dar care rezultă în mod necesar din procesul de perfecţionare;
    c) pierderi - partea din mărfurile importate care este distrusa şi dispare în cursul operaţiunii de perfecţionare activa, în special prin evaporare, uscare, esapare sub forma de gaz sau prin trecere în apa de spalare;
    d) metoda cheii cantitative - repartizarea cantităţii mărfurilor străine importate pe diferitele produse compensatoare;
    e) metoda cheii valorice - repartizarea mărfurilor străine importate pe diferitele produse compensatoare, în funcţie de valoarea produselor compensatoare;
    f) operatori - persoanele juridice care efectuează total sau parţial operaţiunile de perfecţionare activa;
    g) exportul anticipat - exportul produselor compensatoare obţinute din mărfuri echivalente înainte de importul mărfurilor care le înlocuiesc pe cele echivalente.


    Articolul 188

    Regimul de perfecţionare activa se autorizeaza de direcţia regionala vamală interjudeteana în a carei raza teritorială se afla sediul titularului operaţiunii comerciale.


    Articolul 189

    (1) Cererea pentru acordarea regimului de perfecţionare activa se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 11.
    (2) Cererea trebuie să cuprindă elementele referitoare la derularea operaţiunii, precum şi locurile unde este prevăzut ca aceste operaţiuni să fie efectuate. După obţinerea autorizaţiei aceasta se depune la biroul vamal în a cărui raza teritorială se executa prima operaţiune de perfecţionare activa.


    Articolul 190

    În cazul în care se obţin produse compensatoare din alte produse compensatoare rezultate în urma unei autorizaţii deja eliberate, titularul regimului vamal care efectuează operaţiuni succesive de perfecţionare activa este obligat să prezinte la direcţia regionala vamală interjudeteana o noua cerere de autorizare a regimului de perfecţionare activa, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11, referindu-se la autorizaţia anterioară.


    Articolul 191

    (1) Termenul de valabilitate a autorizaţiei de perfecţionare activa, eliberata conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, este stabilit de direcţia regionala vamală interjudeteana în funcţie de solicitarea titularului şi de condiţiile economice în care se desfăşoară operaţiunea de perfecţionare activa.
    (2) Când termenul de valabilitate a autorizaţiei de perfecţionare activa este mai mare de 2 ani, condiţiile în baza cărora a fost eliberata autorizaţia sunt examinate periodic.


    Articolul 192

    (1) Direcţia regionala vamală interjudeteana fixează termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate ori sa primească o alta destinaţie vamală. La stabilirea acestui termen se tine seama de durata necesară pentru realizarea produselor compensatoare şi pentru livrarea acestora, precum şi de tipul operaţiunii.
    (2) Termenul curge de la data înregistrării declaraţiei vamale prin care mărfurile au fost plasate sub regimul de perfecţionare activa. La cererea temeinic justificată a titularului de autorizaţie termenul se poate prelungi de către direcţia regionala vamală interjudeteana.
    (3) În cazul în care produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente se exporta înainte de importul mărfurilor care le înlocuiesc pe cele echivalente, direcţia regionala vamală interjudeteana stabileşte termenul în cadrul căruia mărfurile de import se declara pentru regimul de perfecţionare activa. Acest termen curge de la data înregistrării declaraţiei vamale depuse pentru exportul produselor compensatoare.


    Articolul 193

    Direcţia regionala vamală interjudeteana poate prelungi termenul de export în cazuri temeinic justificate de titularul autorizaţiei de perfecţionare activa, chiar dacă termenul iniţial stabilit pentru regimul de perfecţionare activa a expirat. În acest caz se considera prelungit şi acest din urma termen.


    Articolul 194

    (1) Autorizaţia de perfecţionare activa se eliberează numai persoanelor juridice române, cu condiţia identificarii mărfurilor importate în produsele compensatoare. Aceasta se poate acorda şi în cazul în care este posibila verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute în aceasta secţiune pentru mărfurile echivalente.
    (2) Pentru operaţiunea prevăzută la art. 112 lit. d) din Codul vamal al României autorizaţia de perfecţionare activa se eliberează numai dacă este posibila utilizarea acestor mărfuri la obţinerea produselor compensatoare.
    (3) Nu pot fi plasate sub regimul de perfecţionare activa, chiar dacă este posibila utilizarea la obţinerea produselor compensatoare:
    a) combustibilii, sursele de energie, altele decât cele necesare testarii produselor compensatoare sau pentru detectarea defectelor mărfurilor de import care necesita reparaţii;
    b) lubrifianţii, alţii decât cei necesari la operaţiunile de calibrare, ajustare sau scoatere din tipar ori matrita a produselor compensatoare;
    c) utilajele şi uneltele.


    Articolul 195

    (1) Rata de randament definită la art. 113 alin. (3) din Codul vamal al României se determina de titularul operaţiunii în funcţie de condiţiile în care se efectuează sau urmează să se efectueze operaţiunea de perfecţionare activa.
    (2) În cazuri justificate, pentru operaţiuni de perfecţionare activa care se efectuează uzual, în condiţii tehnice bine definite, cu mărfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultă produse compensatoare de o calitate uniforma, titularul operaţiunii poate stabili o rata de randament forfetara, pe baza unor date reale cunoscute şi determinate în prealabil de titularul operaţiunii.
    (3) Autoritatea vamală care autorizeaza regimul vamal de perfecţionare activa, în aplicarea art. 113 alin. (3) din Codul vamal al României, verifica rata de randament determinata de titularul operaţiunii. Verificarea ratei de randament se face pe baza normativelor şi notelor de consum rezultate din contractul extern sau din declaraţia pe propria răspundere întocmită de solicitant şi anexată la cererea de acordare a regimului de perfecţionare activa.
    (4) În cazul în care rata de randament justifica cantităţile de mărfuri plasate sub regim de perfecţionare activa, resturile tehnologice rezultate din acţiunile de transformare sau de prelucrare sunt considerate pierderi normale pentru care nu se datorează drepturi de import. Dacă în urma verificării rata de randament nu este justificată pentru cantităţile de mărfuri plasate sub regim de perfecţionare activa, care intră în componenta produselor compensatoare şi care nu pot fi considerate pierderi normale, se calculează şi se încasează drepturile de import calculate pe baza elementelor de taxare specifice acestor mărfuri.
    (5) În vederea verificării derulării regimului de perfecţionare activa şi pentru facilitarea controlului autoritatea vamală poate cere titularului autorizaţiei de perfecţionare activa sa ţină sau să se asigure ca se tine o evidenta operativă a stocurilor, care să cuprindă cantităţile de mărfuri plasate sub regim de perfecţionare activa, cantităţile de produse compensatoare obţinute, precum şi orice alte elemente considerate necesare pentru urmărirea derulării operaţiunilor şi determinarea drepturilor de import eventual datorate. Evidenta se tine la dispoziţia autorităţii vamale care efectuează controlul operaţiunilor. Atunci când operaţiunile de perfecţionare activa se desfăşoară în locuri aflate în raza de competenţa teritorială a mai multor birouri vamale, evidenta trebuie să permită în orice moment identificarea elementelor privind derularea regimului de perfecţionare activa pe lângă fiecare birou vamal.


    Articolul 196

    (1) Mărfurile plasate sub regim de perfecţionare activa cu suspendarea drepturilor de import, care nu au fost exportate în cadrul termenului stabilit, pot fi importate cu respectarea dispoziţiilor privind importul mărfurilor. În aceste cazuri cuantumul taxelor şi drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare a mărfurilor de import, în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale de import, la care se adauga comisionul vamal.
    (2) Dacă mărfurile de import plasate sub regim de perfecţionare activa îndeplinesc în momentul importului condiţiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferenţial în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aceste mărfuri pot beneficia de tratamentul preferenţial valabil în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.


    Articolul 197

    Pentru produsele compensatoare care nu sunt exportate importul lor se face cu plata drepturilor de import corespunzătoare mărfurilor de import din componenta acestora la data înregistrării declaraţiei vamale de import.


    Articolul 198

    (1) Produsele compensatoare sau mărfurile neprelucrate aflate sub regim de perfecţionare activa pot face obiectul, total sau parţial, al unui export temporar pentru o operaţiune de perfecţionare complementara efectuată în afară teritoriului României, pe baza autorizaţiei date de direcţia regionala vamală interjudeteana şi cu respectarea condiţiilor prevăzute pentru regimul de perfecţionare pasiva.
    (2) Produsele reimportate după perfecţionarea în afară teritoriului vamal al României sunt supuse plăţii taxelor vamale şi altor drepturi de import potrivit dispoziţiilor referitoare la regimul de perfecţionare pasiva.


    Articolul 199

    În cazul regimului de perfecţionare activa cu restituire de taxe vamale nu se aplică prevederile referitoare la produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente, precum şi dispoziţiile art. 192 alin. (3), ale art. 196 alin. (1) şi ale art. 197.


    Articolul 200

    Exportul temporar de produse compensatoare, efectuat potrivit art. 198, nu constituie temei pentru restituirea de taxe vamale de import, cu excepţia cazului în care se transforma în export definitiv.


    Articolul 201

    (1) Titularul autorizaţiei de perfecţionare activa poate cere restituirea taxelor vamale de import în măsura în care dovedeşte ca produsele compensatoare obţinute din mărfurile importate în regim de restituire au fost exportate sau au fost plasate, în vederea exportului ulterior, în regim de tranzit, de antrepozit vamal, de admitere temporară, de perfecţionare activa în sistem suspensiv sau au fost introduse într-o zona libera şi sunt respectate toate condiţiile stabilite pentru acel regim. În cazul în care se constată că cererea de restituire este indreptatita, biroul vamal este obligat sa o efectueze în termen de maximum 30 de zile de la data acceptării cererii.
    (2) Pentru a primi o destinaţie vamală dintre cele menţionate la alin. (1), cu excepţia exportului definitiv, produsele compensatoare nu sunt considerate mărfuri româneşti.


    Articolul 202

    În caz de export anticipat potrivit art. 192 alin. (3) se fixează un termen care să nu fie mai mare de 6 luni. Acest termen poate fi prelungit la cererea justificată a titularului, fără ca durata totală să depăşească 12 luni. În cazuri temeinic justificate prelungirea poate fi acordată şi după expirarea termenului iniţial.


    Articolul 203

    (1) Termenele prevăzute la art. 191 încep să curgă de la data acceptării declaraţiei vamale de plasare sub regimul de perfecţionare activa cu suspendare sau a declaraţiei de import în cazul perfecţionării active cu restituirea taxelor vamale de import.
    (2) Termenele prevăzute la art. 202 încep să curgă de la data acceptării declaraţiei de export.


    Articolul 204

    (1) Pentru a se acordă regimul de perfecţionare activa cu compensare prin echivalenta, mărfurile echivalente trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să fie clasificate la acelaşi cod de 8 cifre cu mărfurile de import, prevăzut în Nomenclatura combinata de descriere şi codificare a mărfurilor, acceptată de România prin Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitatile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, aprobat prinLegea nr. 20/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 12 aprilie 1993, inclusiv cu modificările ulterioare referitoare la clasificarea mărfurilor;
    b) să prezinte aceleaşi calităţi comerciale cu marfa de import;
    c) să prezinte aceleaşi caracteristici tehnice cu mărfurile străine care s-ar fi găsit sub regim de perfecţionare activa.
    (2) Compensarea prin echivalenta se aproba numai când titularul solicita aceasta în cererea sa de autorizare şi când în autorizaţie sunt înscrise elementele prevăzute la alin. (1).
    (3) În autorizaţia pentru compensarea prin echivalenta se înscriu măsurile specifice de control pentru asigurarea respectării dispoziţiilor privind acest regim.
    (4) Când în autorizaţie nu se indica recurgerea la compensarea prin echivalenta, iar titularul autorizaţiei doreşte sa beneficieze de acest sistem, va depune o cerere de modificare a autorizaţiei iniţial acordate. Cererea se întocmeşte în condiţiile prevăzute la art. 189.


    Articolul 205

    În cazuri justificative se poate admite ca mărfurile echivalente să fie într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât cel al mărfurilor străine, cu condiţia ca partea esenţială a operaţiunii de perfecţionare activa la care sunt supuse mărfurile echivalente să fie efectuată fie în întreprinderea titularului de autorizaţie, fie într-o întreprindere în care respectiva transformare este efectuată în contul sau.


    Articolul 206

    Titularul autorizaţiei este obligat să asigure autorităţii vamale posibilitatea de identificare a elementelor prevăzute la art. 204 alin. (1) înainte de a beneficia de sistemul de compensare prin echivalenta.


    Articolul 207

    (1) În cadrul regimului de perfecţionare activa cu compensare prin echivalenta mărfurile străine se afla în situaţia vamală a mărfurilor echivalente, iar mărfurile echivalente se afla în situaţia vamală a mărfurilor străine.
    (2) În cazul recurgerii la compensarea prin echivalenta fără export anticipat, modificarea situaţiei vamale prevăzute la alin. (1) intervine în momentul înregistrării declaraţiei vamale prin care se încheie regimul de perfecţionare activa.


    Articolul 208

    În cazul distrugerii totale sau al pierderii totale a mărfurilor străine ori a produselor compensatoare din cazuri fortuite sau de forta majoră, titularul autorizaţiei de perfecţionare activa este obligat sa anunţe şi să prezinte biroului vamal care are în evidenta operaţiunea dovada privind cantitatea reală a mărfurilor distruse sau pierdute, care urmează să fie scăzută.


    Articolul 209

    Dispoziţiile art. 206-208 se aplică în mod corespunzător şi regimului de perfecţionare activa cu suspendarea drepturilor de import cu recurgerea la exportul anticipat. În acest caz modificarea situaţiei vamale a mărfurilor, în sensul art. 207, are loc pentru produsele compensatoare exportate în momentul înregistrării declaraţiei vamale de export pentru produsele compensatoare, iar pentru mărfurile străine şi mărfurile echivalente în momentul înregistrării declaraţiei vamale de perfecţionare activa.


    Articolul 210

    (1) Normele prevăzute pentru plasarea sub regimul de perfecţionare activa cu suspendarea plăţii drepturilor de import se aplică mărfurilor străine şi în cazul compensării prin echivalenta cu sau fără export anticipat.
    (2) Mărfurile echivalente nu sunt supuse procedurii de plasare sub regim de perfecţionare activa.


    Articolul 211

    Regimul de perfecţionare activa în sistemul cu suspendare a drepturilor de import se încheie pentru mărfurile străine când produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare fac obiectul unei declaraţii pentru o noua destinaţie vamală.


    Articolul 212

    Declaraţia vamală de încheiere a regimului de perfecţionare activa pentru produsele compensatoare sau pentru mărfurile străine se depune la biroul vamal care are în evidenta operaţiunea sau la un alt birou vamal.


    Articolul 213

    Titularul autorizaţiei este obligat sa informeze imediat biroul vamal la care este înregistrată operaţiunea atunci când, în urma unui caz fortuit sau de forta majoră, felul sau caracteristicile tehnice ale mărfurilor străine se modifica astfel încât obţinerea de produse compensatoare a devenit imposibila.


    Articolul 214

    Dacă în cadrul termenului stabilit titularul nu solicita prelungirea sau acordarea unei noi destinaţii vamale ori a unui nou regim vamal, operaţiunea se încheie de biroul vamal, din oficiu, pe bază de act constatator.


    Articolul 215

    (1) Atunci când produsele compensatoare sunt importate în totalitate sau în parte, cuantumul taxelor vamale şi al altor drepturi de import se determina pe baza cantităţii şi valorii mărfurilor de import intrate în componenta produselor compensatoare.
    (2) În completarea declaraţiei vamale de import depuse pentru produsele compensatoare se va avea în vedere ca la rubricile 15, 16, 34, 41 şi 42 să se înscrie datele referitoare la mărfurile de import care au intrat în componenta produselor compensatoare. Rubricile 31 şi 33 din declaraţia vamală de import, referitoare la descrierea mărfurilor şi încadrarea în Tariful vamal de import al României, se completează cu datele aferente produselor compensatoare obţinute, astfel cum acestea sunt menţionate în autorizaţie.


    Articolul 216

    Determinarea cuantumului taxelor vamale şi al altor drepturi de import se face prin metoda cheii cantitative sau metoda cheii valorice.


    Articolul 217

    Metoda cheii cantitative pentru determinarea cantităţii de marfa străină care intră în componenta produselor compensatoare se aplică în următoarele variante:
    a) în cazul în care se realizează un singur fel de produse compensatoare dintr-un singur fel de marfa străină, la cantitatea totală de marfa străină se aplică raportul dintre cantitatea de produse compensatoare importate şi cantitatea totală de produse compensatoare rezultată din operaţiunea de perfecţionare activa, potrivit ratei de randament;
    b) în cazul în care se realizează un singur fel de produse compensatoare din mai multe feluri de mărfuri străine, la fiecare cantitate de marfa străină se aplică raportul dintre cantitatea de produse compensatoare importate şi cantitatea totală de produse compensatoare rezultată din operaţiunea de perfecţionare activa, potrivit ratei de randament;
    c) în cazul în care se realizează mai multe feluri de produse compensatoare dintr-un singur fel de marfa străină, se determina mai întâi baza de repartizare a mărfurilor străine prin aplicarea în mod succesiv la cantitatea de marfa străină a raportului dintre cantitatea de marfa existenta în totalitatea produselor compensatoare obţinute, pe baza ratei de randament, şi cantitatea totală de marfa străină intrata în componenta produselor compensatoare, mai puţin pierderile din procesul de perfecţionare activa. Pentru determinarea cantităţii de marfa străină intrata în componenta produselor compensatoare importate, la cantităţile de mărfuri rezultate din calculul bazei de repartizare se aplică raportul dintre cantitatea produselor compensatoare importate şi cantitatea totală a produselor compensatoare rezultată din procesul de perfecţionare activa, potrivit ratei de randament;
    d) în cazul în care se realizează mai multe feluri de produse compensatoare din mai multe feluri de mărfuri străine, se determina, pentru fiecare fel de marfa şi de produse compensatoare, baza de repartizare a cantităţii de marfa străină conform principiilor stabilite la lit. c), după care în mod similar se determina cantitatea de marfa străină intrata în componenta produselor compensatoare importate.


    Articolul 218

    (1) Metoda cheii valorice se aplică în toate cazurile în care nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 217.
    (2) În cazul în care se obţin mai multe feluri de produse compensatoare dintr-un singur fel de mărfuri străine, prin metoda cheii valorice se determina mai întâi stabilirea bazei de repartizare, aplicându-se la cantitatea totală de marfa străină, în mod succesiv, raportul dintre valoarea totală a fiecărui fel de produs compensator obţinut la valoarea totală a produselor compensatoare rezultate din activitatea de perfecţionare, potrivit ratei de randament. Cantitatea de marfa străină intrata în componenta fiecărei categorii de produse compensatoare importate se determina aplicându-se la cantitatea de marfa rezultată din calculul bazei de repartizare raportul dintre cantitatea totală a fiecărei categorii de produse compensatoare importate la cantitatea totală a fiecărei categorii de produse compensatoare rezultate din procesul de perfecţionare activa, potrivit ratei de randament.
    (3) În cazul în care se obţin mai multe feluri de produse compensatoare din mai multe feluri de mărfuri străine, baza de repartizare se determina în mod succesiv pentru fiecare categorie de produse compensatoare şi de marfa străină după regula stabilită la alin. (2). În mod similar se determina şi cantitatea de marfa străină care intră în componenta produselor compensatoare importate.


    Articolul 219

    Modelul matematic al calculului de repartizare a mărfurilor străine pe produsele compensatoare este prevăzut în anexa nr. 13.


    Articolul 220

    (1) Titularul autorizaţiei de perfecţionare activa este obligat să prezinte biroului vamal care are în evidenta operaţiunea un decont de justificare.
    (2) Decontul de justificare cuprinde următoarele menţiuni:
    a) numărul autorizaţiei de perfecţionare activa;
    b) cantitatea pe fel de marfa străină, cu menţionarea declaraţiilor de plasare sub regim;
    c) codul din Nomenclatura combinata a mărfurilor străine;
    d) valoarea în vama a mărfurilor străine şi nivelul taxelor vamale şi al altor drepturi de import;
    e) rata de randament stabilită;
    f) felul, cantitatea şi destinaţia vamală ale produselor compensatoare, cu menţionarea declaraţiilor vamale potrivit cărora produsele compensatoare au primit o destinaţie vamală;
    g) valoarea produselor compensatoare, în cazul în care încheierea regimului se face pe baza metodei cheii valorice;
    h) cuantumul taxelor vamale şi al altor drepturi de import pentru cantitatea mărfurilor străine care au fost importate;
    i) declaraţiile vamale de încheiere a regimului.


    Articolul 221

    (1) Decontul de justificare se prezintă la biroul vamal în termen de cel mult 15 zile de la depunerea declaraţiilor vamale de încheiere a regimului.
    (2) În cazul exportului anticipat de produse compensatoare decontul de justificare se depune o dată cu declaraţia vamală pentru mărfurile de import.


    Articolul 222

    Biroul vamal, pe baza verificării efectuate, vizează decontul de justificare dacă este corespunzător sau informează titularul autorizaţiei dacă decontul nu este acceptat. Decontul şi documentele justificative se păstrează de biroul vamal timp de 5 ani de la data acceptării decontului de justificare.


    Articolul 223

    Pentru produsele compensatoare sau mărfurile străine care sunt plasate într-o zona libera ori sub un regim vamal suspensiv care încheie regimul de perfecţionare activa cu suspendare, în declaraţia vamală pentru aceste produse şi mărfuri la rubrica rezervată descrierii mărfurilor se va menţiona "Marfa PA/S".


    Articolul 224

    Dacă mărfurile de import plasate sub regimul de perfecţionare activa cu suspendarea plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import fac obiectul unor măsuri de politica comercială care se aplică şi în momentul plasarii acelor mărfuri, fie ca atare, fie ca produse compensatoare, într-o zona libera sau sub un regim vamal suspensiv de drepturi de import, în declaraţia vamală pentru aceste mărfuri se menţionează la casuta rezervată descrierii mărfurilor şi expresia "Politica comercială".


    Articolul 225

    (1) În cadrul aceleiaşi autorizaţii de perfecţionare activa şi înainte de a se încheia regimul mărfurile de import în aceeaşi stare sau produsele compensatoare pot fi transferate, cu aprobarea direcţiei regionale vamale interjudetene, de la un operator la altul, în vederea efectuării unor operaţiuni de perfecţionare activa sau de încheiere a regimului.
    (2) Răspunderea juridică pentru operaţiunea prevăzută la alin. (1) rămâne în sarcina titularului de autorizaţie.


    Articolul 226

    (1) Direcţiile regionale vamale interjudetene pot aproba cesionarea regimului de perfecţionare activa de la titularul autorizat la titularul altei autorizaţii.
    (2) Răspunderea juridică trece în sarcina titularului celei de-a doua autorizaţii din momentul aprobării prevăzute la alin. (1).


    Articolul 227

    Biroul vamal la care se efectuează operaţiunile de încheiere a regimului de perfecţionare activa este obligat sa transmită biroului vamal care a aprobat plasarea mărfurilor sub acest regim un exemplar al declaraţiei vamale de încheiere, în termen de 15 zile.


    Articolul 228

    Regimul de perfecţionare activa cu restituirea taxelor vamale se aplică în cazul mărfurilor străine importate, care după perfecţionarea activa urmează să fie reexportate sub forma de produse compensatoare.


    Articolul 229

    (1) În vederea restituirii taxelor vamale declaraţia vamală depusa pentru produsele compensatoare trebuie să conţină toate elementele necesare justificarii cererii de restituire.
    (2) Declaraţia vamală prevăzută la alin. (1) se depune la autoritatea vamală prin care se face încheierea regimului de perfecţionare activa cu restituirea taxelor vamale, împreună cu documentele justificative privind aprobarea regimului.


    Articolul 230

    La restituirea taxelor vamale se aplică în mod corespunzător art. 215-219.


    Articolul 231

    (1) Restituirea taxelor vamale de import se face la solicitarea titularului autorizaţiei de perfecţionare activa, pe baza unei cereri denumite cerere de restituire PA.
    (2) Cererea de restituire PA se depune la biroul vamal care are în evidenta operaţiunea, în termen de cel mult 6 luni de la data la care produsele compensatoare au fost exportate sau plasate, în vederea exportului ulterior, sub unul dintre următoarele regimuri vamale: tranzit, antrepozit vamal, admitere temporară, perfecţionare activa - sistemul cu suspendarea drepturilor de import sau în zone libere.
    (3) În cazuri temeinic justificate autoritatea vamală poate aproba restituirea taxelor vamale şi după expirarea termenului prevăzut la alin. (2), fără însă ca noul termen să fie mai mare de 6 luni. După expirarea termenului de un an de la datele prevăzute la alin. (2) dreptul de restituire se prescrie.


    Articolul 232

    Cererea de restituire PA trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:
    a) numărul autorizaţiei de perfecţionare activa;
    b) cantitatea, pe fel de marfa, a mărfurilor străine pentru care se solicita restituirea taxelor vamale;
    c) poziţia tarifara din Nomenclatura combinata a mărfurilor străine;
    d) valoarea în vama, precum şi taxele vamale de import aferente mărfurilor străine, înscrise în declaraţia vamală de import a mărfurilor aferente regimului de perfecţionare activa - sistemul de restituire;
    e) data importului mărfurilor străine;
    f) numărul declaraţiilor vamale prin care mărfurile străine au fost importate în cadrul regimului;
    g) felul, cantitatea şi destinaţia vamală ale produselor compensatoare;
    h) valoarea produselor compensatoare, dacă încheierea se realizează pe baza metodei cheii valorice;
    i) rata de randament stabilită;
    j) numerele declaraţiilor vamale prin care produsele compensatoare au fost plasate sub una dintre destinatiile vamale prevăzute la art. 231 alin. (2);
    k) cuantumul taxelor de import de restituire, precum şi eventualele dobânzi şi penalităţi percepute, ţinându-se seama de taxele vamale aferente altor produse compensatoare.


    Articolul 233

    Titularul autorizaţiei de perfecţionare activa este obligat sa pună la dispoziţie autorităţilor vamale documentele din care rezultă datele menţionate la art. 232.


    Articolul 234

    (1) Biroul vamal care are în evidenta operaţiunea verifica cererea de restituire PA şi o aproba dacă sunt întrunite condiţiile de restituire sau o respinge şi informează titularul autorizaţiei cu privire la rezultatul verificărilor.
    (2) Cererea de restituire PA şi documentele anexate la aceasta sunt păstrate timp de 5 ani de la data primirii cererii de restituire.


    Articolul 235

    (1) Când produsele compensatoare primesc o destinaţie vamală dintre cele prevăzute la art. 231 alin. (2), restituirea taxelor vamale fiind permisă, caseta rezervată pentru descrierea mărfurilor din declaraţia vamală întocmită pentru acel regim poarta menţiunea "Marfa PA/R".
    (2) Autoritatea vamală urmăreşte ca menţiunea de la alin. (1) să fie înscrisă pe toate documentele depuse în legătură cu admiterea sau cu încheierea regimului.


    Articolul 236

    Direcţia Generală a Vamilor poate emite norme tehnice de aplicare a prevederilor prezentei secţiuni.


    Secţiunea a 5-a Transformarea sub control vamal


    Articolul 237

    Regimul de transformare sub control vamal se aplică mărfurilor înscrise în coloana 1 din lista prevăzută în anexa nr. 14, care pot fi supuse numai operaţiunilor de transformare menţionate în coloana 2 din aceeaşi anexa.


    Articolul 238

    (1) Plasarea mărfurilor sub regim de transformare sub control vamal se poate face numai de persoanele juridice române pe baza autorizaţiei eliberate de direcţia regionala vamală interjudeteana.
    (2) Pentru eliberarea autorizaţiei este necesară îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:
    a) mărfurile plasate sub regimul de transformare sub control vamal să se regaseasca în produsele rezultate;
    b) felul sau starea mărfii din momentul plasarii sub regim sa nu mai poată fi reconstituita, după ce a avut loc transformarea, în formele iniţiale.
    (3) Nu poate fi autorizata plasarea sub regimul de transformare sub control vamal atunci când prin utilizarea acestuia s-ar eluda regulile de origine şi restricţiile cantitative aplicabile mărfurilor importate.


    Articolul 239

    Decizia direcţiei regionale vamale interjudetene de respingere a cererii de autorizare a plasarii mărfurilor sub regim de transformare sub control vamal poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competenţa.


    Articolul 240

    (1) Cererea de acordare a regimului de transformare sub control vamal, întocmită în conformitate cu modelul prezentat în anexa nr. 15, se prezintă la direcţia regionala vamală interjudeteana în a carei raza teritorială se afla locul unde urmează să se desfăşoare operaţiunea de transformare sub control vamal.
    (2) Direcţia regionala vamală interjudeteana eliberează în termenul legal autorizaţia pentru transformare sub control vamal, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 16.


    Articolul 241

    (1) Termenul de valabilitate a autorizaţiei pentru transformare sub control vamal se fixează în funcţie de complexitatea operaţiunii, fără a depăşi 2 ani.
    (2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea temeinic justificată a titularului autorizaţiei, introdusă în cadrul termenului iniţial.


    Articolul 242

    Titularul autorizaţiei pentru transformare sub control vamal este obligat ca, pe măsura ce mărfurile supuse regimului de transformare sub control vamal sunt efectiv transformate, sa ceara pentru produsele rezultate acordarea unui alt regim vamal în termenul specific stabilit în autorizaţie.


    Articolul 243

    Pentru mărfurile plasate sub regim, dar netransformate, precum şi pentru cele care se găsesc într-un stadiu intermediar de transformare, la încheierea din oficiu a regimului, cuantumul datoriei vamale se determina pe baza elementelor de taxare în vigoare pentru mărfurile de import, valabile în momentul înregistrării declaraţiei vamale prin care aceste mărfuri au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal.


    Articolul 244

    (1) Dacă în momentul plasarii sub regimul de transformare sub control vamal, mărfurile de import îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de un tratament preferenţial şi un astfel de tratament se aplică şi produselor identice cu produsele transformate importate, taxele vamale şi drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculează potrivit tratamentului preferenţial.
    (2) Dacă pentru mărfurile străine exista un tratament preferenţial în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, tratamentul preferenţial se aplică şi produselor transformate. În acest caz cantitatea mărfurilor străine efectiv utilizata la fabricarea produselor transformate importate se include în contingentul sau plafonul tarifar în vigoare în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.


    Articolul 245

    Rata de randament sau modul de determinare a acestei rate se fixează de titularul operaţiunii pe baza datelor de producţie, sub rezerva verificării ulterioare de către autorităţile vamale.


    Articolul 246

    (1) Titularul autorizaţiei de plasare sub regimul de transformare sub control vamal tine o evidenta operativă a cantităţii mărfurilor de import plasate sub regim, a produselor transformate obţinute şi a ansamblului elementelor necesare urmăririi operaţiunilor pentru determinarea corecta a taxelor vamale şi a drepturilor de import eventual datorate.
    (2) Evidenta operativă se pune la dispoziţie autorităţii vamale pentru a efectua controlul derulării regimului.
    (3) Dacă evidentele comerciale ale titularului operaţiunii permit efectuarea controlului regimului pentru transformare sub control vamal, autoritatea vamală le poate accepta în locul evidentei operative.


    Articolul 247

    Declaraţia vamală în detaliu pentru plasarea mărfurilor sub regim de transformare sub control vamal se depune la biroul vamal prevăzut în autorizaţie.


    Articolul 248

    (1) Încheierea regimului de transformare sub control vamal se face de titularul autorizaţiei prin declaraţia vamală în detaliu.
    (2) La întocmirea declaraţiei vamale în detaliu prevăzute la alin. (1) se tine seama de cantitatea mărfurilor străine corespunzătoare produselor transformate, prin aplicarea ratei de randament, precum şi de cantitatea mărfurilor străine rămase în starea iniţială, care urmează să facă obiectul unei alte destinaţii vamale.


    Articolul 249

    Declaraţia vamală în detaliu de încheiere a regimului de transformare sub control vamal, se depune la biroul vamal la care s-a depus declaraţia vamală de plasare sub regim. În cazul în care încheierea se face la alt birou vamal, acesta transmite în termen de 15 zile o copie de pe acea declaraţie vamală la biroul vamal care are în evidenta regimul.


    Articolul 250

    (1) Titularul autorizaţiei furnizează biroului vamal care tine în evidenta regimul de transformare sub control vamal un decont de încheiere, în termen de până la 30 de zile.
    (2) Decontul de încheiere cuprinde în principal următoarele:
    a) numărul autorizaţiei de plasare sub regimul de transformare sub control vamal;
    b) cantităţile mărfurilor străine cu referire la declaraţia de plasare sub regim de transformare sub control vamal;
    c) codul din Nomenclatura combinata a mărfurilor de import;
    d) valoarea în vama a mărfurilor de import;
    e) rata de randament fixată;
    f) felul, cantitatea şi destinatiile vamale date produselor transformate, cu referire la declaraţiile sub acoperirea cărora aceste produse au fost plasate sub o destinaţie vamală;
    g) cuantumul cheltuielilor de transformare ce urmează să fie cuprinse în valoarea în vama a produselor transformate;
    h) codul din Nomenclatura combinata a produselor transformate.


    Articolul 251

    Biroul vamal care are operaţiunea în evidenta poate lua în considerare deconturile de încheiere stabilite prin reţeaua de calculatoare sau sub orice alta forma convenită cu titularul autorizaţiei. Autoritatea vamală poate proceda din oficiu la stabilirea decontului de încheiere în termenul stabilit la art. 250, dacă în autorizaţie se prevede aceasta clauza.


    Articolul 252

    Dacă produsele transformate sunt importate, titularul autorizaţiei de regim poate opta pentru una dintre următoarele modalităţi de stabilire a valorii în vama:
    a) preţul de vânzare, cu condiţia ca acesta să fie real;
    b) valoarea în vama determinata în momentul sau foarte apropiat de momentul în care au fost importate mărfuri similare cu produsele transformate;
    c) valoarea în vama a mărfurilor de import la care se adauga cheltuielile de transformare menţionate la art. 250 alin. (2) lit. g).


    Secţiunea a 6-a Admiterea temporară


    Articolul 253

    (1) Regimul de admitere temporară poate fi autorizat atunci când sunt îndeplinite condiţiile pentru identificarea naturii mărfurilor străine.
    (2) Autorizaţia pentru admiterea temporară se eliberează de birourile vamale la cererea persoanei care, direct sau prin intermediul altei persoane utilizează mărfurile străine.


    Articolul 254

    (1) Regimul de admitere temporară poate fi acordat cu exonerarea totală sau parţială a plăţii taxelor vamale şi a drepturilor de import.
    (2) Cazurile şi condiţiile în care regimul de admitere temporară se acordă cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a drepturilor de import sunt prevăzute la art. 255-278. Acelaşi regim se acordă şi bunurilor care sunt admise temporar în cadrul programelor de finanţare externa, nerambursabile, asigurate de Uniunea Europeană şi în baza unor acorduri bilaterale, precum şi a creditelor primite de la instituţiile internaţionale cu garanţia statului român. În toate celelalte cazuri se utilizează regimul de admitere temporară cu exonerarea parţială a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.


    Articolul 255

    Sunt admise în regim de admitere temporară cu exonerare totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import bunurile prevăzute la art. 256-270.


    Articolul 256

    (1) Materialul profesional se admite temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin material profesional se înţelege:
    a) materialul de presa, de radiodifuziune sau de televiziune, necesar reprezentanţilor de presa, de radiodifuziune sau televiziune stabiliţi în afară teritoriului naţional al României, care intra temporar în România pentru a realiza reportaje, înregistrări sau emisiuni în cadrul unor programe determinate şi care se reintorc în străinătate;
    b) materialul cinematografic necesar unei persoane stabilite în străinătate, care intra temporar în România pentru realizarea de filme şi care se reintoarce în străinătate;
    c) orice material necesar pentru exercitarea meseriei sau profesiei de către o persoană stabilită în străinătate, care intra temporar în România pentru realizarea unei activităţi concret determinate. Nu intră în această categorie materialul profesional destinat unor scopuri comerciale din care rezultă noi mărfuri sau condiţionarea unor mărfuri existente. Sunt totuşi admise uneltele manuale necesare pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcţia, repararea sau întreţinerea imobilelor, executarea lucrărilor de terasament, precum şi pentru alte activităţi similare;
    d) aparatele auxiliare şi accesoriile materialelor prevăzute la lit. a), b) şi c).
    (3) Lista exemplificativa cuprinzând bunurile considerate material profesional este prevăzută în anexa nr. 17.
    (4) Regimul de admitere temporară se acordă numai dacă materialul profesional întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
    a) aparţine şi este introdus în ţara de o persoană stabilită în afară teritoriului naţional;
    b) este utilizat exclusiv de aceeaşi persoana care se reintoarce în străinătate.
    (5) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. b) nu este aplicabilă:
    a) materialelor profesionale cinematografice importate în vederea realizării de filme, programe de televiziune sau lucrări audiovizuale, ca urmare a unor contracte de coproductie încheiate cu o persoană juridică română;
    b) materialelor profesionale de radiodifuziune sau de televiziune destinate unor programe comune de radiodifuziune sau de televiziune, precum şi materialelor profesionale care pot face obiectul unor contracte de comodat sau de închiriere, încheiate cu o persoană juridică română.
    (6) Piesele detasate introduse ulterior în ţara în scopul repararii unui material profesional aflat în regim de admitere temporară beneficiază de acelaşi regim ca şi materialul profesional pentru care sunt introduse în ţara.


    Articolul 257

    (1) Bunurile destinate să fie prezentate sau utilizate la expoziţii, târguri, congrese sau la alte manifestări similare se admit temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin bunuri prevăzute la alin. (1) se înţelege:
    a) bunurile destinate să fie expuse sau care fac obiectul unor demonstratii ori manifestări;
    b) bunurile destinate să fie utilizate la prezentarea produselor importate cu prilejul unei manifestări, cum sunt:
    - bunurile necesare demonstratiilor făcute cu maşinile sau cu aparatele importate expuse;
    - materialul de construcţie sau de decorare, inclusiv echipamentul electric pentru standul unei persoane din străinătate;
    - materialul publicitar şi de documentaţie destinat să fie utilizat cu titlu de publicitate pentru mărfurile importate expuse, cum sunt: înregistrările sonore şi video, filmele şi diapozitivele, precum şi aparatura necesară pentru utilizarea lor;
    c) animalele vii destinate să fie expuse sau care participa la manifestări;
    d) materialul destinat să fie utilizat în cadrul reuniunilor, conferinţelor şi congreselor internaţionale, inclusiv instalaţiile de traducere, aparatele de înregistrare video şi filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural;
    e) produsele obţinute în cursul manifestărilor prin folosirea mărfurilor, maşinilor, aparatelor sau animalelor importate temporar.
    (3) Prin alte manifestări se înţelege:
    a) expoziţiile, congresele, saloanele şi manifestările similare din domeniile: comerţ, industrie, agricultura şi artizanat;
    b) expoziţiile sau manifestările organizate în principal cu scop filantropic;
    c) expoziţiile sau manifestările organizate în scop ştiinţific, tehnic, artizanal, artistic, educativ sau cultural, sportiv, religios, sindical, turistic sau de a contribui la înţelegerea între popoare;
    d) reuniunile reprezentanţilor organizaţiilor sau grupărilor internaţionale;
    e) ceremoniile şi manifestările cu caracter oficial sau comemorativ.
    (4) Nu sunt considerate manifestări în sensul prezentului articol expoziţiile organizate cu titlu privat în magazinele sau localurile comerciale în scopul vânzării mărfurilor importate.


    Articolul 258

    (1) Materialul pedagogic şi ştiinţific, piesele de schimb şi accesoriile pentru materialul pedagogic şi ştiinţific, uneltele şi sculele concepute pentru întreţinerea, controlul, calibrarea sau repararea materialului pedagogic şi ştiinţific se admit temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin material pedagogic se înţelege orice material destinat procesului didactic şi de formare profesională şi, în special, modele, instrumente, aparate şi maşini.
    (3) Lista exemplificativa cuprinzând bunurile considerate material pedagogic este prevăzută în anexa nr. 18.
    (4) Prin material ştiinţific se înţelege instrumentele, aparatele şi maşinile-unelte utilizate în scopul cercetărilor ştiinţifice sau în învăţământ.
    (5) Regimul de admitere temporară se acordă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) sunt aduse de instituţii autorizate, folosite de acestea sau sub controlul şi responsabilitatea acestora;
    b) sunt utilizate în scopuri necomerciale;
    c) sunt aduse în cantităţi rezonabile, ţinându-se seama de destinaţia lor;
    d) pe timpul aflarii în România sa rămână proprietatea unei persoane stabilite în străinătate.
    (6) Prin instituţii autorizate se înţelege instituţiile publice sau private de învăţământ, de formare profesională şi de cercetare ştiinţifică, al căror obiect de activitate esenţial este nonprofit şi care sunt legal autorizate să efectueze activităţi de învăţământ, formare profesională sau de cercetare ştiinţifică.


    Articolul 259

    (1) Materialul medico-chirurgical şi de laborator destinat spitalelor sau instituţiilor sanitare se admite temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import numai dacă materialul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
    a) face obiectul unei trimiteri ocazionale cu titlu gratuit;
    b) este destinat sa stabilească diagnostice sau în scopuri terapeutice.
    (2) Prin trimitere ocazionala se înţelege orice trimitere de material medico-chirurgical şi de laborator efectuată la cererea spitalelor sau a instituţiilor sanitare care, în circumstanţe excepţionale, au nevoie urgenta de a suplini insuficienta echipamentelor sanitare proprii.


    Articolul 260

    Materialul destinat să fie utilizat pentru înlăturarea efectelor unor catastrofe care afectează teritoriul României se admite temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import, cu condiţia ca materialele să fie trimise cu titlu gratuit şi să fie destinate autorităţilor de stat sau unităţilor autorizate de autorităţile competente care acţionează în astfel de situaţii.


    Articolul 261

    (1) Ambalajele se admit temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin ambalaje se înţelege:
    a) ambalajele utilizate sau destinate să fie utilizate în starea în care sunt prezentate, pentru ambalarea exterioară sau interioară a mărfurilor;
    b) suporturile utilizate sau destinate să fie utilizate pentru rularea, plierea sau fixarea mărfurilor.
    (3) Nu sunt considerate ambalaje materialele de ambalat cum ar fi: paiele, hârtia, fibrele de sticlă şi talasul, prezentate în vrac.
    (4) Regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se acordă cu condiţia ca ambalajele, în funcţie de specificul lor, dacă sunt prezentate pline, să se declare ca urmează să fie reexportate goale sau pline, iar dacă sunt prezentate goale, să se declare ca urmează să fie reexportate pline.
    (5) Ambalajele plasate sub regimul de admitere temporară pot fi utilizate în trafic intern numai dacă mărfurile ambalate în acestea sunt destinate exportului. În cazul ambalajelor introduse în ţara pline acestea pot fi utilizate până în momentul în care se golesc.


    Articolul 262

    Beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import şi următoarele categorii de mărfuri:
    a) tiparele, matritele, cliseele, desenele, modelele şi alte obiecte similare destinate unei persoane juridice române, dacă cel puţin 75% din producţia rezultată din utilizarea lor este exportata;
    b) instrumentele de măsura şi control, de verificare şi alte obiecte similare, destinate unei persoane juridice române pentru a fi utilizate într-un proces de fabricaţie, dacă cel puţin 75% din producţia rezultată ca urmare a utilizării lor este exportata;
    c) sculele şi instrumentele speciale puse gratuit la dispoziţie unei persoane juridice române pentru a fi utilizate la fabricarea mărfurilor care să fie exportate în totalitate, cu condiţia ca astfel de instrumente şi scule sa rămână proprietatea unei persoane stabilite în străinătate;
    d) bunurile de orice natura, ce urmează să fie supuse încercărilor, experientelor sau demonstratiilor, inclusiv încercărilor şi experientelor necesare procedeelor de omologare, cu excepţia încercărilor, experientelor sau demonstratiilor care constituie o activitate lucrativă;
    e) mostrele care sunt destinate unei prezentări sau unei demonstratii în scopul obţinerii de comenzi pentru mărfurile similare.


    Articolul 263

    (1) Mijloacele de producţie pentru înlocuire se admit temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin mijloace de producţie pentru înlocuire se înţelege instrumentele, aparatele şi maşinile puse la dispoziţie gratuit şi provizoriu de un furnizor ori de un reparator, în asteptarea livrării sau repararii unor mărfuri identice ori similare.


    Articolul 264

    (1) Mărfurile de ocazie se admit temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin mărfuri de ocazie, altele decât cele nou-fabricate, dar neutilizate şi fără defecte, se înţelege:
    a) mărfurile prezentate în vederea vânzării la licitaţie;
    b) mărfurile din cadrul unui contract de vânzare sub rezerva efectuării unor încercări al căror rezultat să fie satisfăcător;
    c) operele de arta ce urmează să fie expuse în vederea unei eventuale vânzări;
    d) trimiterile "la vedere" de confecţii din blanuri, bijuterii, covoare, articole de bijuterie, dacă după caracteristicile lor nu pot fi considerate mostre.
    (3) Prin trimiteri la vedere se înţelege trimiterea de mărfuri pentru care exista oferta de vânzare a exportatorului, cu posibilitatea de a fi cumpărate după ce sunt verificate şi acceptate de destinatar.


    Articolul 265

    Regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se acordă şi pentru:
    a) filmele cinematografice, impresionate şi developate, pozitive, şi alte suporturi de imagine înregistrate, destinate să fie vizionate înainte de utilizarea lor comercială;
    b) filmele, benzile magnetice şi filmele magnetizate şi alte suporturi de sunet şi imagine, destinate sonorizarii, dublajului sau reproducerii;
    c) filmele în care sunt prezentate produse şi materiale străine, precum şi modul lor de funcţionare, cu condiţia ca acestea sa nu fie destinate unei prezentări publice cu scop lucrativ;
    d) suporturile de informaţii, înregistrate, trimise gratuit şi destinate să fie utilizate în prelucrarea automată a datelor.


    Articolul 266

    (1) Efectele personale şi bunurile introduse în ţara în scopuri sportive se admit temporar cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin efecte personale se înţelege articolele, noi sau folosite, de care un călător poate avea nevoie în mod obişnuit pe timpul călătoriei, ţinând seama de toate circumstanţele călătoriei, cu excepţia mărfurilor importate în scopuri comerciale.
    (3) Prin bunuri introduse în ţara în scopuri sportive se înţelege articolele de sport şi alte materiale destinate să fie utilizate de călători cu ocazia competiţiilor sau a demonstratiilor sportive ori în scopul efectuării antrenamentelor pe teritoriul României.
    (4) Prin călător se înţelege:
    a) orice persoană care intra temporar în România fără a avea pe acest teritoriu domiciliul sau reşedinţa sa, precum şi orice persoană care se întoarce în România, unde are domiciliul sau reşedinţa sa, după ce a fost în vizita temporar în străinătate;
    b) orice persoană care părăseşte temporar România, unde are domiciliul sau reşedinţa sa, precum şi orice persoană care părăseşte acest teritoriu în care nu are domiciliul sau reşedinţa sa, după o şedere temporară.
    (5) Lista exemplificativa cuprinzând efectele personale ale călătorilor şi materialul sportiv este prevăzută în anexa nr. 19.


    Articolul 267

    Regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se acordă şi pentru animalele vii de orice specie pentru transhumanta sau pasunat, dresaj, antrenament, reproducţie sau pentru tratament veterinar ori care însoţesc o persoană.


    Articolul 268

    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se acordă şi pentru materialul de propaganda turistica.
    (2) Lista exemplificativa cuprinzând materialele considerate de propaganda turistica este prevăzută în anexa nr. 20.


    Articolul 269

    Regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se acordă şi pentru materialele utilizate sub supravegherea şi responsabilitatea unei administraţii publice în vederea construirii, repararii sau întreţinerii infrastructurilor de interes general aflate în zonele de frontieră.


    Articolul 270

    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se poate acorda şi pentru bunurile care sunt introduse temporar în România în situaţii deosebite fără a avea incidenţa în plan economic.
    (2) Sunt considerate situaţii deosebite fără a avea incidenţa în plan economic cazurile în care materialele introduse în ţara au o valoare mai mica decât echivalentul în lei a 4.000 euro şi care nu stau în ţara mai mult de 90 de zile.


    Articolul 271

    (1) Pentru bunurile care nu se încadrează în prevederile art. 256-270 regimul de admitere temporară se acordă cu exonerarea parţială a taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Regimul de admitere temporară cu exonerarea parţială a plăţii taxelor vamale şi a drepturilor de import nu se poate acorda produselor şi mărfurilor consumabile, care pot fi introduse în ţara numai sub regim de import.


    Articolul 272

    (1) Cererea de autorizare a regimului de admitere temporară se întocmeşte în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 21.
    (2) Cererea se depune la biroul vamal la care se prezintă mărfurile pentru vamuire şi trebuie să cuprindă toate elementele privind utilizarea mărfurilor, precum şi locul unde se prevede folosirea mărfurilor admise temporar.


    Articolul 273

    Autorizaţia de admitere temporară se eliberează de biroul vamal la care a fost prezentată cererea, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22.


    Articolul 274

    Termenul de valabilitate a autorizaţiei este stabilit de biroul vamal în funcţie de justificările prezentate în cererea de autorizare a regimului de admitere temporară.


    Articolul 275

    (1) Cu ocazia acordării autorizaţiei biroul vamal stabileşte şi termenul de şedere sub regimul de admitere temporară a mărfurilor pentru care s-a acordat regimul.
    (2) În cazuri excepţionale termenul prevăzut la alin. (1) se poate prelungi.
    (3) Prin cazuri excepţionale se înţelege acele evenimente necunoscute iniţial care impun utilizarea bunurilor o perioadă suplimentară.


    Articolul 276

    (1) În cazurile în care bunurile intra temporar în ţara potrivit Convenţiei vamale pentru admiterea temporară a mărfurilor (Convenţia ATA), încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, la care România a aderat prinDecretul nr. 959/1966, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 74 din 1966, carnetul ATA înlocuieşte cererea de autorizare, iar foaia de carnet (volet) completată tine loc de autorizaţie şi de declaraţie vamală pentru acordarea regimului de admitere temporară.
    (2) Lista cuprinzând mărfurile pentru care admiterea temporară se poate efectua conform procedurii menţionate la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 23.
    (3) Biroul vamal poate accepta numai carnetele ATA care:
    a) sunt emise de ţările care sunt parte contractantă la Convenţia ATA şi care sunt vizate şi garantate de o asociaţie garanta care face parte din grupul de asociaţii internaţionale admise de aceasta convenţie;
    b) sunt atestate în caseta rezervată pe coperta carnetului ATA de autorităţile vamale ale tarii de export;
    c) sunt prezentate autorităţilor vamale române în cadrul termenului de valabilitate a carnetului ATA acordat la emitere.


    Articolul 277

    (1) Declaraţia vamală de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială sau totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se depune la birourile vamale menţionate în autorizaţie.
    (2) În cazul aplicării art. 276 prezentarea carnetului ATA în vederea plasarii mărfurilor sub regimul de admitere temporară se face la birourile vamale de frontieră care:
    a) completează voletul de intrare pentru mărfurile prevăzute la pct. 1, 10, 12-19 din anexa nr. 23, dacă sunt în măsura sa verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de regimul de admitere temporară;
    b) completează voletul de tranzit pentru mărfurile prevăzute la pct. 2-9, 11 şi 20 din anexa nr. 23 şi pentru celelalte mărfuri pentru care nu sunt în măsura sa verifice îndeplinirea condiţiilor regimului. În acest caz autorităţile de la vamile de interior completează voletul de import.


    Articolul 278

    Încheierea regimului de admitere temporară cu exonerarea parţială a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se face numai după regularizarea plăţii sumelor stabilite potrivit art. 121 şi 122 din Codul vamal al României.


    Articolul 279

    (1) Regimul de admitere temporară este considerat încheiat pentru bunurile introduse în baza art. 257 alin. (2) lit. b) şi e), care au fost consumate sau distruse la locul manifestărilor, precum şi pentru materialele publicitare şi de reclama care au fost distribuite publicului în mod gratuit.
    (2) Felul bunurilor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. e) trebuie să fie în concordanta cu natura manifestării, cu numărul vizitatorilor şi cu importanţa participării expozantului la aceasta manifestare.
    (3) Prevederile alin. (1) nu se aplică băuturilor alcoolice, tigarilor şi produselor din tutun, precum şi combustibililor.


    Articolul 280

    (1) Declaraţia vamală de încheiere se depune la biroul vamal desemnat în autorizaţie, pentru încheierea regimului de admitere temporară.
    (2) În cazul aplicării prevederilor art. 276 alin. (1) carnetul ATA se prezintă la biroul vamal înscris în voletul de intrare pentru încheierea operaţiunii, care completează voletul de reexport din carnet.


    Articolul 281

    (1) Declaraţia vamală de încheiere se depune cu respectarea dispoziţiilor stabilite pentru destinaţia vamală ce urmează să fie data bunurilor aflate sub regimul de admitere temporară.
    (2) Descrierea bunurilor în declaraţia vamală de încheiere trebuie să corespundă specificatiilor cuprinse în autorizaţia de admitere temporară.


    Articolul 282

    (1) Autoritatea vamală poate admite transferul mărfurilor de la un birou vamal la care s-a făcut plasarea mărfurilor sub regim la un alt birou vamal la care se face încheierea regimului.
    (2) Responsabilitatea respectării condiţiilor regimului rămâne în sarcina titularului autorizaţiei.
    (3) Operaţiunile de admitere temporară realizate de un titular pot fi cesionate unui alt titular, cu aprobarea prealabilă a autorităţii vamale, numai dacă titularul care preia operaţiunile îndeplineşte condiţiile stabilite de prezentul regulament pentru realizarea lor.


    Articolul 283

    (1) Pentru simplificarea şi operativitatea formalităţilor vamale Direcţia Generală a Vamilor poate stabili proceduri şi documente simplificate privind regimul de admitere temporară cu exonerarea totală sau parţială a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Deciziile Direcţiei Generale a Vamilor date conform alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Secţiunea a 7-a Admiterea temporară a mijloacelor de transport


    Articolul 284

    (1) Mijloacele de transport pot fi admise sub regim de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Mijloacele de transport aflate în regimul prevăzut la alin. (1) nu pot fi date în comodat, gajate sau cedate unei persoane fizice sau juridice domiciliate sau cu reşedinţa în România.
    (3) În sensul prezentei secţiuni, se înţelege prin:
    a) mijloc de transport - toate mijloacele utilizate la transportul persoanelor sau al mărfurilor. Termenul mijloace de transport include şi piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele normale, utilizate la amarare, ancorare sau la protejarea mărfurilor, importate cu mijlocul de transport;
    b) persoana stabilită în străinătate - atât o persoană fizica a carei reşedinţa este în afară teritoriului naţional, cat şi o persoană juridică care are sediul în afară acestui teritoriu;
    c) uz comercial - utilizarea unui mijloc de transport pentru transportul persoanelor cu titlu oneros sau transport industrial şi comercial al mărfurilor, cu sau fără titlu oneros;
    d) uz privat - utilizarea unui mijloc de transport de către o persoană exclusiv pentru folosinţă personală, exceptând în totalitate uzul comercial;
    e) container - un mecanism-cadru, cisterna, caroserie sau alt mecanism analog, precum un compartiment, total sau parţial închis, care:
    - este destinat să fie încărcat cu mărfuri;
    - are un caracter permanent şi este suficient de rezistent pentru a fi folosit în mod repetat;
    - este special conceput pentru a facilita transportul mărfurilor fără a afecta incarcatura, pe unul sau mai multe mijloace de transport;
    - este construit astfel încât permite manipularea şi transbordarea de pe un mijloc de transport pe altul;
    - este construit astfel încât să fie uşor de încărcat şi descărcat şi să aibă un volum interior de cel puţin 1 mc.
    Platformele descoperite sunt asimilate containerelor.
    Termenul container cuprinde accesoriile şi echipamentele acestuia, cu condiţia să fie transportate împreună.
    Termenul container nu cuprinde vehicule, accesorii sau piese detasate de pe vehicule, ambalajele şi nici paletele.
    Prin derogare de la ultimul alineat termenul container se aplică totodată containerelor utilizate în trafic aerian la un volum interior de cel puţin 1 mc;
    f) transport sub sigiliu vamal - utilizarea unui container pentru transportul mărfurilor, când identificarea lor este asigurata prin sigilarea containerului;
    g) caroserie demontabila - un compartiment de încărcare care nu este în dotarea nici unui mijloc de locomotie şi care este construit în principal pentru a fi transportat pe vehicule rutiere, sasiul acestui vehicul şi cadrul inferior al caroseriei care este special adaptată în acest scop. Aceasta definiţie acoperă totodată caroseriile mobile care sunt compartimentele de încărcare special construite pentru transporturi combinate;
    h) container ce are un compartiment parţial închis mecanism care este în general constituit dintr-un planseu şi o superstructura delimitand un fel de incarcatura, echivalent celui unui container închis. Superstructura este în general facuta din elemente metalice ce constituie carcasa containerului. Acest tip de container poate comporta unul sau mai mulţi pereţi laterali sau frontali. Anumite containere de acest tip au un acoperis legat la planseu prin cadre verticale. Containerele de acest tip sunt utilizate în special pentru transportul mărfurilor voluminoase;
    i) platforme descoperite - platforme de încărcare care nu au o superstructura sau au una incompleta, care are aceeaşi lungime şi latime a bazei ca a containerului, şi sunt echipate cu piese ce au colturi superioare şi inferioare dispuse în laturile platformei pentru a permite utilizarea aceloraşi dispozitive de amarare şi de ridicare ca pentru containere;
    j) accesorii şi echipamente pentru containere - ansamblul următoarelor dispozitive:
    - echipamente destinate pentru a controla, a modifica sau a menţine temperatura în interiorul containerului;
    - mici aparate (de înregistrare a temperaturii) utilizate pentru a indica sau a inregistra variatiile privind condiţiile ambiante;
    - pereţii interiori, paletele, suporturile, rafturile şi alte dispozitive similare;
    k) palete - dispozitive pe planseul cărora pot fi grupate anumite cantităţi de mărfuri, ce constituie o unitate de încărcare în vederea transportului sau în vederea administrării. Acest dispozitiv este constituit fie din două planşee legate între ele, fie dintr-un planseu aşezat în picioare sau dintr-un planseu special utilizat în traficul aerian; înălţimea sa totală este redusă pe cat posibil pentru a permite administrarea sau aşezarea pe rulouri sau pe transpalete;
    l) utilizatorul containerului sau al paletelor - persoana care, proprietara sau nu a acestor containere sau a acestor palete, controlează efectiv miscarile;
    m) beneficiarul regimului pentru un container sau palete utilizatorul containerului sau al paletelor ori reprezentantul sau;
    n) trafic intern - transportul persoanelor imbarcate sau al mărfurilor încărcate, în interiorul teritoriului vamal naţional, pentru a fi debarcate sau descărcate în interiorul acestui teritoriu.

    A. Mijloace de transport rutiere

    Articolul 285

    (1) Vehiculele rutiere de folosinţă comercială beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Prin vehicule se înţelege orice vehicul rutier, inclusiv remorcile care pot fi ataşate.
    (2) Admiterea temporară a vehiculelor rutiere se acordă sub îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:
    a) să fie introduse de o persoană stabilită în străinătate sau de un reprezentant al său;
    b) să fie utilizate pentru transport comercial de aceasta persoana sau de un reprezentant al său;
    c) să fie înmatriculate în afară teritoriului României pe numele unei persoane stabilite în străinătate;
    d) să fie utilizate exclusiv pentru un transport care începe sau se termina în afară teritoriului României.
    (3) Dacă la un vehicul cu motor înmatriculat în România este ataşată o remorca înmatriculată în străinătate, aceasta beneficiază de regimul de admitere temporară.
    (4) Regimul de admitere temporară se acordă pe perioada necesară realizării operaţiunilor de transport, de debarcare sau îmbarcare a pasagerilor, de descărcare şi încărcare a mărfurilor şi, după caz, de întreţinere a vehiculelor.


    Articolul 286

    (1) Vehiculele rutiere de folosinţă personală fără scop lucrativ beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Prin vehicule se înţelege orice vehicul rutier, inclusiv caravanele şi remorcile care pot fi ataşate la un vehicul cu motor.
    (2) Regimul se aplică cu condiţia ca vehiculele sa îndeplinească următoarele condiţii cumulative:
    a) să fie introduse de persoane stabilite în afară teritoriului României;
    b) să fie utilizate de aceste persoane în scop privat;
    c) să fie înmatriculate în afară teritoriului vamal al României pe numele unei persoane din afară acestui teritoriu sau, dacă nu sunt înmatriculate în străinătate, sa apartina unei persoane stabilite în străinătate.
    (3) Regimul de admitere temporară se aplică şi în următoarele cazuri:
    a) pentru utilizarea unui vehicul de folosinţă personală, înmatriculat în ţara de domiciliu a utilizatorului, pe traseul aflat pe teritoriul României, pentru a se indrepta spre domiciliu, la locul de muncă şi invers. Acordarea acestui regim nu este supusă unei limitări în timp;
    b) pentru utilizarea de către un student a unui vehicul de folosinţă personală, înmatriculat în ţara de domiciliu, pe teritoriul României, până la terminarea studiilor.
    (4) Vehiculele de folosinţă personală pot rămâne în regim de admitere temporară:
    a) pe o perioadă continua sau nu, timp de 6 luni dintr-o perioadă de 12 luni;
    b) pe o perioadă egala cu sejurul studenţilor, în cazul vehiculelor menţionate la alin. (3) lit. b);
    c) în cazul persoanelor domiciliate în străinătate care executa o misiune în România pe o perioadă determinata.
    (5) Vehiculele de folosinţă personală admise temporar în România pot fi vândute, închiriate, împrumutate sau date în comodat altor persoane numai după achitarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (6) Soţul şi rudele până la gradul al treilea ale persoanei fizice domiciliate în străinătate pot utiliza un vehicul de folosinţă personală aflat în regim de admitere temporară.
    De asemenea, un vehicul de folosinţă personală poate fi utilizat în mod ocazional de o persoană fizica stabilită în România, dacă aceasta lucrează pentru titularul regimului de admitere temporară care se afla în România.

    B. Mijloace de transport feroviar

    Articolul 287

    (1) Mijloacele de transport feroviar beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Prin mijloace de transport feroviar se înţelege: materialul de tracţiune, trenurile automotoare, vagoanele automotoare, precum şi vagoanele de orice natura destinate transportului de persoane, de bagaje şi de mărfuri.
    (3) Regimul de admitere temporară se acordă cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:
    a) sa apartina unor persoane stabilite în străinătate;
    b) să fie înmatriculate într-un stat străin.
    (4) Mijloacele de transport feroviar pot fi puse la dispoziţie unei persoane juridice române în scopul utilizării în comun în baza unui acord prin care se stabileşte ca fiecare reţea feroviara le poate folosi ca pe ale sale.
    (5) Biroul vamal poate admite ca, în cazuri excepţionale, o persoană juridică română sa utilizeze vagoane destinate transportului de mărfuri, plasate sub regim de admitere temporară, o perioadă limitată, fixată pentru fiecare caz.

    C. Mijloace de transport străine aeriene, maritime şi fluviale

    Articolul 288

    (1) Mijloacele de transport străine aeriene, maritime şi fluviale beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Mijloacele de transport prevăzute la alin. (1) pot rămâne în România pe o perioadă necesară realizării operaţiunilor pentru care a fost cerută admiterea temporară.
    (3) Pentru mijloacele de transport străine aeriene, maritime şi fluviale destinate folosinţei personale se aplică condiţiile prevăzute la art. 286 pentru vehiculele rutiere.

    D. Palete

    Articolul 289

    Paletele utilizate de orice mijloc de transport străin beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import.

    E. Containere

    Articolul 290

    (1) Containerele străine cu certificate de agreare, atât cele destinate pentru transportul sub sigilii vamale, cat şi cele marcate, beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerare totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import, dacă sunt introduse în România în numele şi sub răspunderea proprietarului, utilizatorului sau reprezentanţilor acestora.
    (2) Containerele prevăzute la alin. (1), plasate sub regim de admitere temporară, pot fi utilizate în trafic intern în România în vederea reexportării lor în afară teritoriului naţional. Containerele nu pot fi utilizate decât o singură dată pe durata şederii în ţara.
    (3) Accesoriile şi echipamentul normal ale containerelor pot fi importate împreună cu containerul şi reexportate izolat sau cu alt container, fie importate izolat şi reexportate împreună cu containerul.


    Articolul 291

    (1) Pentru a beneficia de facilităţile prevăzute la art. 290 alin. (1) containerele trebuie să aibă înscrise în mod vizibil, într-un loc special destinat, următoarele menţiuni:
    a) identificarea proprietarului sau a utilizatorului;
    b) mărcile şi numerele de identificare ale containerului, adoptate de proprietar sau de utilizator;
    c) ţara de apartenenţa a containerului;
    d) greutatea containerului gol, inclusiv a echipamentelor acestuia.
    (2) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. d) nu sunt necesare în cazul lăzilor mobile utilizate în transportul combinat cale ferată - cale rutiera, iar cele de la alin. (1) lit. c) nu sunt necesare în cazul containerelor utilizate în transportul aerian.
    (3) Ţara de apartenenţa a containerului poate fi indicată prin înscrierea numelui complet sau utilizându-se codul ţărilor prevăzut în normele internaţionale ori un semn distinctiv pentru identificarea tarii de înmatriculare a autovehiculelor în circulaţia rutiera internationala. În cazul lăzilor mobile utilizate în transportul combinat cale ferată - cale rutiera ţara de apartenenţa este indicată prin cifre. Identificarea proprietarului sau a utilizatorului poate fi asigurata prin indicarea numelui acestuia, printr-o sigla sau prin cifre consacrate pentru folosinţă, fiind excluse simboluri cum ar fi drapelele sau emblemele.


    Articolul 292

    (1) Sunt agreate pentru transportul sub sigilii vamale containerele care poarta în afară datelor prevăzute la art. 291 numărul de ordine atribuit de constructor sau numărul de fabricaţie, iar dacă sunt agreate tipurile de construcţie, numărul tipului sau al scrisorii de identificare a tipului corespunzător prescripţiilor tehnice.
    (2) Prescripţiile tehnice aplicabile containerelor admise pentru transportul sub sigilii vamale şi procedura pentru agrearea containerelor sunt cele stabilite în anexa nr. 7 la Convenţia vamală referitoare la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, Convenţia TIR încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975 la care România a aderat prinDecretul nr. 420/1979, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 98 din 1979.
    (3) Dacă se constată că unele containere agreate nu satisfac prescripţiile tehnice prevăzute la alin. (2) ori dacă un container prezintă defectiuni majore şi, în consecinţa, nu îndeplineşte normele de agreare pentru transportul sub sigilii vamale, autorităţile vamale iau măsurile prevăzute în anexa nr. 24.
    (4) În cazul transportului combinat unitatea de transport intermodal (UTI) este formată dintr-un container de mare capacitate, cutie mobila, semiremorca rutiera etc. şi urmează să fie înscrisă ca atare în declaraţia vamală de tranzit, respectiv în scrisoarea de trasura.

    F. Piese de schimb, accesorii şi echipamente uzuale

    Articolul 293

    (1) Piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele uzuale, inclusiv echipamentele folosite pentru fixarea, protejarea sau amararea mărfurilor pe mijloacele de transport, aflate împreună sau separat de mijloacele de transport cărora le sunt destinate, beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale sau a altor drepturi de import.
    (2) Piesele de schimb aflate împreună cu mijloacele de transport cărora le sunt destinate sau separat de acestea trebuie să servească numai unor mici reparaţii sau întreţinerii normale a acestor mijloace de transport.
    (3) Piesele înlocuite după reparare sau întreţinere, precum şi piesele de schimb noi pot fi importate sau reexportate.

    G. Alte dispoziţii

    Articolul 294

    (1) Mijloacele de transport prevăzute la art. 285-292 sunt admise temporar fără a fi necesară obţinerea de la biroul vamal a autorizaţiei şi fără depunerea declaraţiei vamale.
    (2) În cazul în care biroul vamal are motive temeinice ca exista un risc privind nerespectarea obligaţiei de reexport al mijloacelor de transport, poate fi cerută depunerea declaraţiei vamale de admitere temporară. Pentru containere declaraţia vamală de admitere temporară este înlocuită cu o lista care cuprinde denumirea şi adresa proprietarului, utilizatorului sau ale reprezentantului acestuia, modul de identificare a containerelor, numărul containerelor, accesoriile şi echipamentele uzuale.
    (3) Sunt admise temporar fără obţinerea autorizaţiei şi fără depunerea declaraţiei vamale piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele uzuale prevăzute la art. 293, cu excepţia pieselor de schimb aflate separat de mijloacele de transport cărora le sunt destinate, pentru care se depune declaraţie vamală de admitere temporară.


    Articolul 295

    (1) Pentru mijloacele de transport, piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele uzuale aflate în regim de admitere temporară, pentru care nu s-au depus declaraţii vamale, nu se garantează taxele vamale şi alte drepturi de import.
    (2) În cazul în care se aplică prevederile art. 294 alin. (2) şi se constată că plata datoriei vamale ce se poate naşte nu este asigurata, biroul vamal poate cere constituirea unei garanţii egale cu valoarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import.


    Articolul 296

    Mijloacele de transport pentru care au fost depuse declaraţii vamale conform art. 294 alin. (2) se reexporta în termenul stabilit de biroul vamal, pe baza declaraţiei vamale de reexport la care se anexează şi documentul depus cu ocazia admiterii temporare.


    Articolul 297

    Biroul vamal poate anula autorizaţia de admitere temporară pentru mijloacele de transport în cazul în care constata ca:
    a) mijloacele de transport rutiere pentru folosinţă comercială sunt utilizate fără drept în trafic intern;
    b) mijloacele de transport pentru folosinţă personală sunt utilizate pentru folosinţă comercială în trafic intern;
    c) mijloacele de transport au fost vândute, închiriate, împrumutate sau date în folosinţă unor terţi după acordarea regimului de admitere temporară.


    Articolul 298

    Regimul de admitere temporară se considera încheiat şi prin abandonarea în favoarea statului a bunurilor, mărfurilor şi a mijloacelor de transport prevăzute în secţiunile a 6-a şi a 7-a din acest capitol, pe bază de declaraţie de abandon, fără ca statul să fie obligat sa suporte eventualele datorii care grevează bunurile abandonate.


    Secţiunea a 8-a Perfecţionarea pasiva


    Articolul 299

    În aplicarea prezentei secţiuni, se înţelege prin:
    a) mărfuri de export temporar - mărfurile plasate sub regim de perfecţionare pasiva;
    b) produse compensatoare principale - produsele compensatoare pentru obţinerea cărora a fost autorizat regimul de perfecţionare pasiva;
    c) produse compensatoare secundare - produsele compensatoare, altele decât cele pentru care a fost autorizat regimul de perfecţionare pasiva, dar care rezultă în mod necesar din procesul de perfecţionare;
    d) pierderi - partea din mărfurile de export temporar care se distruge şi dispare în cursul operaţiunii de perfecţionare pasiva, mai ales prin evaporare, uscare, scurgeri gazoase, scurgeri în apa de spalare şi altele asemenea;
    e) metoda cheii cantitative - repartizarea cantităţilor de marfa de export temporar pe fiecare produs compensator;
    f) metoda cheii valorice - repartizarea valorii mărfurilor de export temporar pe fiecare produs compensator;
    g) rata de randament - cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinut dintr-o cantitate determinata de mărfuri supuse procesului de perfecţionare pasiva;
    h) import anticipat - produsele de înlocuire importate înainte de a fi realizat exportul de "mărfuri de export temporar";
    i) cheltuieli de încărcare, de transport şi de asigurare toate cheltuielile referitoare la încărcarea, transportul şi asigurarea mărfurilor, inclusiv comisioanele şi costurile de intermediere, cu excepţia comisioanelor de cumpărare, costul ambalajului care nu face corp comun cu marfa de export temporar, costul manoperei de ambalare şi al materialelor de ambalare, precum şi cheltuieli de întreţinere conexe transportului de marfa.


    Articolul 300

    Persoanele juridice române care au încheiat un contract de perfecţionare pasiva cu un partener străin pot cere autorizarea regimului de perfecţionare pasiva, prin completarea cererii privind autorizaţia pentru regimul de perfecţionare pasiva, prevăzută în anexa nr. 25. Regimul de perfecţionare pasiva se autorizeaza de direcţia regionala vamală interjudeteana în a carei raza teritorială se afla sediul titularului operaţiunii comerciale.


    Articolul 301

    (1) Direcţiile regionale vamale interjudetene acorda în termenul legal autorizaţii pentru regimul de perfecţionare pasiva când constata ca din prelucrarea mărfurilor de export temporar vor rezultă produse compensatoare.
    (2) Autorizaţia pentru regimul de perfecţionare pasiva se eliberează pe formularul prevăzut în anexa nr. 26.


    Articolul 302

    Exonerarea totală sau parţială a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import se acordă numai când produsele compensatoare se declara pentru import în numele sau în contul titularului autorizaţiei sau de către altă persoană juridică română care a obţinut consimţământul de cesiune al titularului autorizaţiei şi este obligată sa îndeplinească condiţiile cuprinse în aceasta.


    Articolul 303

    (1) Exonerarea totală sau parţială a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi de import consta în deducerea din cuantumul drepturilor şi taxelor de import aferente produselor compensatoare importate a cuantumului drepturilor şi taxelor de import care s-ar fi perceput la aceeaşi dată pentru mărfurile de export temporar dacă ele ar fi fost importate în România din ţara în care a avut loc ultima operaţiune de perfecţionare pasiva.
    (2) Cuantumul care se deduce potrivit alin. (1) se calculează în funcţie de cantitatea şi de felul mărfurilor înscrise în declaraţia de plasare sub regimul de perfecţionare pasiva şi pe baza elementelor de taxare aplicabile la data înregistrării declaraţiei vamale de import al produselor compensatoare.
    (3) Valoarea mărfurilor de export temporar este cea înscrisă în declaraţia vamală de plasare sub regimul de perfecţionare pasiva sau, dacă nu este posibila determinarea valorii în acest mod, valoarea se determina prin diferenţa dintre valoarea în vama a produselor compensatoare şi cheltuielile de perfecţionare justificate.
    (4) Când mărfurile de export temporar au fost anterior plasarii lor sub regimul de perfecţionare pasiva mărfuri străine importate şi acestea au beneficiat de taxe reduse pentru anumite scopuri sau utilizări şi condiţiile pentru acordarea taxelor reduse rămân aceleaşi şi în momentul în care produsele compensatoare sunt importate, cuantumul de dedus este cuantumul taxelor vamale şi al altor drepturi de import plătibile la importul acestor mărfuri.
    (5) Dacă produsele compensatoare beneficiază de o măsura tarifara preferentiala sau această măsură este aplicabilă şi în cazul mărfurilor importate, încadrate la aceeaşi poziţie tarifara ca şi mărfurile de export temporar, taxele vamale şi alte drepturi de import care se iau în considerare pentru stabilirea cuantumului ce se deduce sunt cele care rezultă din aplicarea măsurilor preferenţiale.


    Articolul 304

    (1) Când operaţiunea de perfecţionare pasiva consta în repararea mărfurilor importate care ulterior se constată că sunt defecte sau se defecteaza în perioada de garanţie, reimportul lor se efectuează cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a altor drepturi la import, dacă se dovedeşte ca repararea a fost efectuată gratuit.
    (2) În cazul unui import de mărfuri defecte care se exporta temporar pentru reparare, nu sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1).


    Articolul 305

    Dacă operaţiunea de perfecţionare pasiva are ca obiect repararea de mărfuri de export temporar, cu titlu oneros, importul produselor compensatoare se efectuează cu exonerarea parţială a taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Cuantumul acestora se determina pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data înregistrării declaraţiei vamale de import a acestor produse, luându-se în considerare ca valoare în vama numai cheltuielile de reparatie.


    Articolul 306

    (1) Regimul de perfecţionare pasiva se poate realiza şi prin înlocuirea unei marfi importate, atunci când în locul produsului compensator se importa un produs de înlocuire de acelaşi standard.
    (2) Prin acelaşi standard se înţelege ca produsele de înlocuire trebuie să se încadreze la acelaşi cod tarifar, să fie de aceeaşi calitate comercială şi sa posede aceleaşi caracteristici tehnice ca şi produsul compensator.


    Articolul 307

    (1) Biroul vamal poate permite ca produsele de înlocuire să fie, în condiţiile fixate în autorizaţie, importate înainte de exportul temporar al mărfurilor. Importul anticipat se realizează numai cu constituirea unei garanţii care să acopere integral cuantumul taxelor vamale şi al altor drepturi de import.
    (2) Dacă mărfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie să nu fie produse noi. Biroul vamal poate acorda derogări de la aceasta norma dacă se dovedeşte ca produsele de înlocuire, deşi noi, au fost livrate gratuit.


    Articolul 308

    (1) În cazul importului anticipat al produselor de înlocuire exportul temporar al mărfurilor trebuie efectuat în termen de cel mult două luni de la data înregistrării declaraţiei vamale de import al acelor produse.
    (2) În cazuri temeinic justificate, la cererea titularului autorizaţiei, biroul vamal poate aproba prelungirea termenului prevăzut la alin. (1).


    Articolul 309

    Când pentru importurile anticipate se aplică prevederile art. 307, cuantumul taxelor vamale şi al altor drepturi de import, care urmează să fie dedus, se determina în funcţie de elementele de taxare aplicabile mărfurilor de export temporar la data înregistrării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub acest regim.


    Articolul 310

    În aplicarea regimului de perfecţionare pasiva biroul vamal poate să recurgă la următoarele procedee:
    a) menţionarea sau descrierea în declaraţie a marcajelor particulare sau a numerelor de fabricaţie ale mărfurilor de export temporar;
    b) aplicarea de sigilii, ştampile sau alte mijloace de marcare individuală la mărfurile de export temporar;
    c) prelevarea de esantioane, solicitarea de fotografii sau descrieri tehnice, analize de laborator ale mărfurilor de export temporar;
    d) examinarea de documente justificative referitoare la operaţiunea de perfecţionare pasiva care urmează să fie efectuată (contracte, corespondenta, facturi), care să demonstreze ca produsele compensatoare urmează să fie fabricate din mărfurile de export temporar.


    Articolul 311

    (1) Când aplicarea regimului de perfecţionare pasiva se solicita în scopul repararii mărfurilor, biroul vamal poate permite operaţiunea numai dacă se asi gura ca mărfurile sunt efectiv defecte şi necesita reparaţii.
    (2) Când se aplică schimbul de mărfuri în sistem standard, autoritatea vamală procedează conform art. 310 lit. a)-c). În acest caz actele justificative trebuie să facă dovada ca reparaţia se realizează cu ajutorul unui produs de înlocuire şi ca operaţiunea nu se efectuează pentru ameliorarea performantelor tehnice iniţiale ale mărfurilor.


    Articolul 312

    (1) Autorizaţia prin care se acordă schimbul de mărfuri în sistem standard, fără import anticipat, poate fi utilizata atunci când sunt îndeplinite condiţiile pentru reimportul de produse compensatoare în locul produselor de înlocuire.
    (2) Importul de produse de înlocuire este permis când sunt îndeplinite condiţiile de acordare a sistemului de schimburi standard fără import anticipat, chiar dacă operaţiunea nu a fost iniţial înscrisă în autorizaţia de plasare sub regim de perfecţionare pasiva.
    (3) Operaţiunea prevăzută la alin. (2) este permisă numai dacă este solicitată până în momentul importului produselor de înlocuire.


    Articolul 313

    (1) Termenul de valabilitate a autorizaţiei pentru regimul de perfecţionare pasiva este stabilit de direcţia regionala vamală interjudeteana în funcţie de condiţiile specifice ale operaţiunii, dar nu mai mult de 2 ani.
    (2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit în cazuri temeinic justificate.


    Articolul 314

    (1) Termenul în care se încheie operaţiunea de perfecţionare pasiva se stabileşte de biroul vamal în declaraţia vamală de plasare sub acest regim, ţinându-se seama de durata necesară pentru realizarea operaţiunii de perfecţionare pasiva.
    (2) Importul produselor compensatoare sau importul produselor de înlocuire se considera realizat la data înregistrării declaraţiei vamale de import sau la data declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor sub regim de antrepozit vamal ori de perfecţionare activa.


    Articolul 315

    (1) Rata de randament se stabileşte de către titularul operaţiunii cel mai târziu în momentul plasarii mărfurilor sub regim de perfecţionare pasiva, ţinându-se seama de condiţiile operaţiunii de perfecţionare pasiva.
    (2) Rata de randament se poate stabili şi după plasarea mărfurilor sub regimul de perfecţionare pasiva, în cazuri justificate, dar nu mai târziu de data înregistrării declaraţiei de import al produselor compensatoare.


    Articolul 316

    În cazuri justificate direcţia regionala vamală interjudeteana poate permite ca importul produselor compensatoare sau importul produselor de înlocuire să fie efectuat de o altă persoană juridică română decât titularul autorizaţiei sau al declaraţiei de plasare sub regimul de perfecţionare pasiva.


    Articolul 317

    Mărfurile de export temporar şi mărfurile destinate exportului temporar în cadrul sistemului de schimburi standard se plaseaza sub regimul de perfecţionare pasiva, prin depunerea unei declaraţii vamale corespunzătoare regimului la biroul vamal prevăzut în autorizaţie.


    Articolul 318

    (1) Declaraţia vamală de încheiere a regimului de perfecţionare pasiva se depune la biroul vamal care are în evidenta operaţiunea.
    (2) Declaraţia vamală prevăzută la alin. (1) poate fi depusa şi la alt birou vamal, cu condiţia ca titularul autorizaţiei sa transmită o copie de pe declaraţie şi de pe documentele insotitoare, în termen de 15 zile, la biroul vamal la care s-a depus iniţial declaraţia vamală de plasare sub regim de perfecţionare pasiva.


    Articolul 319

    În declaraţiile vamale de plasare sub regim de perfecţionare pasiva şi de încheiere a acestui regim, la rubrica destinată descrierii mărfurilor se menţionează "Marfa PP".


    Articolul 320

    (1) Cheltuielile de încărcare-descărcare, de transport şi de asigurare a mărfurilor de export temporar până la locul unde a fost efectuată operaţiunea de perfecţionare pasiva nu se includ în valoarea mărfurilor de export temporar care se ia în calcul la determinarea valorii în vama a produselor compensatoare.
    (2) Cheltuielile de încărcare-descărcare, de transport şi de asigurare privind produsele compensatoare se includ în valoarea în vama a acestor produse.


    Articolul 321

    Cheltuielile de reparatie cu titlu oneros sunt sumele efectiv plătite sau de plătit de titularul autorizaţiei.


    Articolul 322

    (1) Repartiţia mărfurilor de export temporar pe produsele compensatoare se realizează folosindu-se în mod corespunzător una dintre metodele prevăzute la art. 217-219.
    (2) Metodele de calcul prevăzute la alin. (1) se utilizează în scopul determinării sumei care se deduce din cuantumul drepturilor şi taxelor vamale de import aferente produselor compensatoare importate potrivit art. 303.


    Articolul 323

    La înregistrarea declaraţiei vamale pentru plasarea mărfurilor sub regim de perfecţionare pasiva se iau în considerare măsurile de politica comercială pentru exportul mărfurilor în vigoare.


    Articolul 324

    (1) La importul produselor compensatoare se iau în considerare măsurile de politica comercială stabilite pentru importul mărfurilor.
    (2) Măsurile de politica comercială pentru import nu se aplică în cazul reparaţiilor şi recurgerii la sistemul de schimburi standard.


    Capitolul 10 Alte operaţiuni vamale


    Secţiunea 1 Transbordarea vamală


    Articolul 325

    Mărfurile aflate sub supraveghere vamală se pot transborda dintr-un mijloc de transport în altul ori se pot depozita temporar pe teritoriul României.


    Articolul 326

    Operaţiunea de transbordare se efectuează în prezenta autorităţii vamale.


    Articolul 327

    (1) Transbordarea mărfurilor trebuie să fie cerută de transportatorul acestora, de un comisionar în vama sau de orice altă persoană care face dovada ca are dreptul de a dispune asupra mărfurilor.
    (2) Biroul vamal, analizând cererea, eliberează un permis vamal în care se menţionează felul şi cantitatea mărfii care urmează să fie transbordata şi termenul de efectuare a operaţiunii. Acest termen poate fi prelungit în cazuri justificate. Permisul vamal este înregistrat la biroul vamal emitent.


    Articolul 328

    (1) Permisul vamal este asimilat cu declaraţia vamală acceptată şi produce aceleaşi efecte juridice.
    (2) În cazul în care se constata lipsuri sau substituiri din mărfurile transbordate, permisul vamal constituie titlu executoriu pentru încasarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import. Elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării permisului vamal.
    (3) În staţiile de cale ferată în care este organizată transbordarea în vagoane cu ecartament diferit operaţiunea se efectuează fără a se mai depune permisul vamal. Transportatorul răspunde de felul şi de cantitatea mărfurilor transbordate, precum şi de concordanta acestora cu datele înscrise în documentul de transport internaţional.


    Articolul 329

    (1) În caz de forta majoră sau caz fortuit transbordarea mărfurilor se poate efectua şi în locurile unde nu funcţionează birouri vamale, în prezenta organelor de poliţie care certifica pe documentul de transport felul şi cantitatea mărfurilor.
    (2) Transportatorul este obligat sa sigileze mijloacele de transport sau mărfurile şi să le prezinte la biroul vamal cel mai apropiat. În acest caz documentele vamale şi documentele de transport se modifica în mod corespunzător şi se iau măsuri de sigilare vamală a mijloacelor de transport sau a mărfurilor. În cazul transportului pe calea ferată, atunci când nu poate fi asigurata prezenta organelor de poliţie, transbordarea mărfurilor se poate efectua şi în prezenta a doi martori străini de calea ferată, încheindu-se un proces-verbal constatator.


    Secţiunea a 2-a Introducerea sau scoaterea de bunuri din ţara în afară activităţii de comerţ exterior de către persoanele juridice


    Articolul 330

    Persoanele juridice române pot introduce sau scoate din ţara bunuri, chiar dacă nu au prevăzute în obiectul lor de activitate operaţiuni de comerţ exterior, în următoarele condiţii:
    a) la introducerea în ţara bunurile să fie destinate folosinţei proprii şi sa nu fie comercializate;
    b) la scoaterea din ţara bunurile să fie din patrimoniul propriu şi să fie transmise fără plata.


    Articolul 331

    Introducerea sau scoaterea de bunuri din ţara se face cu depunerea declaraţiei vamale de import sau de export şi cu îndeplinirea celorlalte condiţii legale privind importul şi exportul de mărfuri, inclusiv plata taxelor vamale şi a altor drepturi de import sau export prevăzute de lege.


    Articolul 332

    (1) Reprezentantele firmelor comerciale şi ale organizaţiilor economice străine, care funcţionează legal în România, pot introduce în ţara bunuri pentru dotarea şi întreţinerea sediilor lor, cu plata taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Reprezentantele, agenţiile şi secţiile economice ale altor state în România pot introduce în ţara mostre şi probe, materiale publicitare şi de reclama, precum şi articole destinate să fie folosite la târguri, expoziţii, congrese, conferinţe, simpozioane, competitii şi alte manifestări similare la care participa, cu aplicarea regimului tarifar prevăzut de lege.
    (3) Persoanele juridice menţionate la alin. (1) şi (2) pot scoate din ţara bunurile aduse din străinătate, precum şi bunurile pe care le-au achiziţionat în ţara pentru nevoile lor uzuale.


    Articolul 333

    (1) Pe baza de reciprocitate se aplică reduceri sau exceptari de la plata taxelor vamale ori se acordă regimul de introducere temporară, fără garantarea taxelor vamale, în cazul bunurilor introduse în ţara pentru dotarea şi întreţinerea reprezentantelor prevăzute la art. 332 alin. (1).
    (2) Condiţia de reciprocitate se aplică numai pe baza prezentării de către solicitant a confirmării de către administraţia vamală din statul respectiv ca reprezentantele române similare beneficiază de aceleaşi facilităţi.


    Articolul 334

    (1) Pentru autoturisme şi alte autovehicule şi autoremorcile lor înmatriculate în străinătate, aparţinând reprezentantelor şi sucursalelor firmelor comerciale şi organizaţiilor economice străine, care funcţionează în România potrivit normelor legale, se garantează plata taxelor vamale şi a altor drepturi de import.
    (2) Pe baza de reciprocitate stabilită conform art. 333 alin. (2) autovehiculele pot fi introduse temporar în ţara şi fără garantarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import.


    Articolul 335

    Bunurile pentru dotarea reprezentantelor şi sediilor altor persoane juridice române cu sediul în străinătate pot fi scoase din ţara şi readuse, fără plata taxelor vamale. Aceste operaţiuni se efectuează pe baza adresei din care să rezulte ca bunurile sunt înscrise în evidentele sale contabile din ţara.


    Secţiunea a 3-a Regimul vamal al mostrelor, modelelor de referinţa şi materialelor publicitare


    Articolul 336

    (1) Se considera mostre orice bunuri sau părţi din acestea primite de la parteneri externi în mod gratuit pentru cunoaşterea, testarea sau analizarea caracteristicilor tehnice în vederea importului sau producerii lor în ţara, precum şi cele expediate gratuit partenerilor externi în scopul prospectarii pieţei externe sau obţinerii de comenzi.
    (2) Prin mostre cu valoare comercială se înţelege bunuri sau părţi din acestea, cărora li se poate da şi o alta întrebuinţare decât cea de mostre.
    (3) Prin mostre fără valoare comercială se înţelege bunuri sau părţi din acestea secţionate, divizate, desperecheate, perforate sau care au fost supuse altor operaţiuni similare, cărora nu li se poate da o alta întrebuinţare decât cea de mostre.


    Articolul 337

    Modelele de referinţa sunt modele de mărfuri a căror fabricare este proiectata, cu condiţia cumulativa ca:
    a) sa apartina unei persoane stabilite în străinătate şi să fie introduse în ţara cu scopul de a fi prezentate sau a face obiectul unei demonstratii în vederea obţinerii de comenzi;
    b) sa nu fie vândute sau închiriate;
    c) să fie reexportate.


    Articolul 338

    Materialul publicitar, de reclama şi de documentare consta în cataloage şi liste de preţuri, referitoare la mărfuri puse în vânzare sau la prestări de servicii, cu condiţia ca fiecare trimitere:
    a) să fie compusa dintr-un singur document; sau
    b) sa cuprindă un singur exemplar al fiecărui document, dacă este compusa din mai multe documente; sau
    c) sa nu depăşească greutatea bruta de 1 kg, oricare ar fi numărul documentelor sau al exemplarelor.


    Articolul 339

    (1) Regimul tarifar al bunurilor prevăzute la art. 336-338 este următorul:
    a) la introducerea în ţara se aplică regimul tarifar prevăzut în legea de aplicare a Tarifului vamal de import al României;
    b) la scoaterea din ţara nu se percep taxe vamale.
    (2) Pentru bunurile introduse sau scoase din ţara fără plata taxelor vamale se depune la biroul vamal o declaraţie în forma simplificata, potrivit modelului stabilit de Direcţia Generală a Vamilor. Pentru bunurile introduse cu plata taxelor vamale se depune o declaraţie vamală în detaliu.


    Articolul 340

    (1) Bunurile aflate în regim de admitere temporară pentru a fi prezentate la expoziţii, târguri, congrese sau manifestări similare, consumate sau distribuite în timpul manifestării, sunt supuse regimului tarifar prevăzut în legea de aplicare a Tarifului vamal de import al României.
    (2) Pe durata manifestării pot fi introduse în ţara de firmele străine expozante, cu exceptare de la plata taxelor vamale de import: 200 de tigari, 1 l băuturi alcoolice, 5 l vin, 10 l bere, pe zi şi pentru fiecare firma.


    Secţiunea a 4-a Regimul vamal al aprovizionarii mijloacelor de transport în trafic internaţional


    Articolul 341

    (1) Navele sub pavilion străin care acosteaza în porturile române pot fi aprovizionate cu combustibil, lubrifianţi, produse alimentare, precum şi cu alte materiale de către persoane juridice române care au în obiectul lor de activitate astfel de operaţiuni, cu respectarea normelor privind exportul mărfurilor.
    (2) În porturile unde nu funcţionează persoane juridice care au în obiectul de activitate astfel de operaţiuni aprovizionarea cu produsele menţionate la alin. (1) se poate face de către agentul navei direct de pe piaţa libera, cu respectarea normelor privind exportul mărfurilor.
    (3) Aprovizionarea poate fi facuta cu produse româneşti sau cu produse de provenienţă străină, care au fost legal importate anterior.


    Articolul 342

    (1) Bunurile destinate aprovizionarii se introduc la bordul navelor sub pavilion străin pe baza documentului de livrare şi a permisului vamal eliberat de biroul vamal, la cererea comandantului navei, a armatorului şi a agentului navei.
    (2) Se poate depune o singura declaraţie vamală de export pentru toată durata de stationare a navei în fiecare port. În cazul prevăzut la art. 341 alin. (2) declaraţia vamală de export se depune numai de către agentul navei.


    Articolul 343

    Aprovizionarea navelor române care efectuează curse în străinătate se face de societăţile comerciale române de navigaţie cărora le aparţin, cu produse româneşti sau cu produse de provenienţă străină, care au fost legal importate anterior, în baza documentului de livrare şi a permisului vamal, fără depunerea declaraţiei vamale de export. Aprovizionarea se face ţinându-se seama de durata călătoriei, de capacitatea rezervoarelor şi de numărul membrilor echipajului.


    Articolul 344

    Societăţile comerciale române de navigaţie pot efectua aprovizionarea cu combustibil, lubrifianţi, materiale sau alimente a navelor sub pavilion străin, dacă în cadrul unor înţelegeri cu societăţi similare din străinătate s-au stabilit livrări prin compensaţie. Societăţile comerciale române de navigaţie ţin evidenta acestor operaţiuni şi prezintă biroului vamal documentele justificative.


    Articolul 345

    (1) Agenţiile societăţilor de transport străine autorizate sa funcţioneze în România pot introduce temporar în ţara bunuri pentru aprovizionarea mijloacelor de transport proprii aflate în trafic internaţional, cu depunerea declaraţiei vamale în detaliu.
    (2) Agenţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia sa înscrie bunurile introduse temporar în ţara în documentele de evidenţa contabilă operativă, care vor fi puse, la cerere, la dispoziţia biroului vamal.


    Articolul 346

    Dispoziţiile referitoare la aprovizionarea navelor române şi străine se aplică în mod corespunzător aeronavelor române şi străine aflate pe aeroporturile române. Controlul vamal se efectuează în baza documentului de livrare.


    Articolul 347

    Bunurile de consum aflate la bordul navelor, aeronavelor, vagoanelor-restaurant, vagoanelor de dormit şi autocarelor, destinate consumului pe parcursul călătoriei, nu se supun normelor prevăzute pentru importul mărfurilor.


    Capitolul 11 Garantarea datoriei vamale


    Articolul 348

    Datoria vamală este garantată distinct pentru regimurile vamale în cazurile şi în condiţiile prevăzute în prezentul regulament.


    Articolul 349

    (1) Bunurile transportate pe cale rutiera sunt supuse garantarii datoriei vamale numai dacă nu circula sub acoperirea unei convenţii internaţionale care asigura plata datoriei vamale.
    (2) Bunurile transportate pe cale ferată, prin posta, pe calea aerului şi pe apa sunt exceptate de la garantarea datoriei vamale.


    Articolul 350

    Bunurile prevăzute la art. 256-270 şi 284-293, care sunt în regim de admitere temporară cu exonerarea totală a plăţii taxelor vamale şi a drepturilor de import, nu sunt supuse garantarii datoriei vamale.


    Capitolul 12 Supravegherea vamală


    Secţiunea 1 Supravegherea executată de biroul vamal


    Articolul 351

    Supravegherea vamală cuprinde orice acţiune a autorităţii vamale, în vederea asigurării respectării reglementărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.


    Articolul 352

    Sunt supuse supravegherii vamale:
    a) mărfurile şi bunurile nevamuite la intrarea în ţara;
    b) mărfurile şi bunurile în tranzit;
    c) navele sub pavilion străin şi aeronavele străine, pe timpul stationarii în apele teritoriale sau în porturi şi, după caz, pe aeroporturi.


    Articolul 353

    Supravegherea vamală se realizează prin:
    a) ţinerea operativă a evidentei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin înscrierea lor în registrul sau documentele vamale;
    b) aplicarea de sigilii vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport supuse regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc;
    c) efectuarea de verificări selective, inopinate la mijloacele de transport încărcate cu mărfuri nevamuite sau aflate în tranzit;
    d) stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în alte locuri unde se afla mărfuri şi alte bunuri supuse vamuirii, precum şi la mijloacele de transport;
    e) efectuarea, în cazuri de indicii de frauda vamală, de verificări totale la mărfurile sau bunurile care trec frontiera în anumite perioade sau pentru unele categorii.


    Articolul 354

    În porturile şi zonele libere supravegherea vamală se efectuează în mod specific şi prin:
    a) organizarea de echipe vamale mobile la limitele exterioare ale perimetrelor în care se efectuează, specifice porturilor şi zonelor libere;
    b) organizarea de posturi vamale fixe la locurile de acces al persoanelor şi bunurilor în porturile şi zonele libere;
    c) alte măsuri proprii unor porturi şi zone libere, prevăzute în actele normative de înfiinţare şi funcţionare a acestora.


    Articolul 355

    (1) Condiţiile materiale necesare desfăşurării supravegherii vamale prevăzute la art. 354 pentru porturile şi zonele libere se stabilesc de administraţia acestora, de comun acord cu autoritatea vamală.
    (2) Administraţia zonelor şi porturilor libere are obligaţia sa notifice în scris, în prealabil, biroului vamal transporturile de mărfuri şi bunuri prohibite legal care se efectuează în şi din porturile şi zonele libere.


    Articolul 356

    Supravegherea vamală se organizează de fiecare birou vamal, în funcţie de specificul şi cerinţele activităţii.


    Articolul 357

    (1) Biroul vamal care funcţionează în porturi exercita supravegherea în incinta şi în rada acestora asupra ambarcatiunilor, pontoanelor, precum şi asupra bunurilor aparţinând persoanelor care intra, ies sau îşi desfăşoară activitatea în porturi.
    (2) Biroul vamal de frontieră care funcţionează în punctele rutiere şi în staţiile de cale ferată exercita supravegherea vamală în incinta acestora. Pe calea ferată supravegherea vamală se realizează şi în timpul efectuării controlului vamal în trenurile de călători.
    (3) Biroul vamal din interiorul tarii, care funcţionează în staţiile de cale ferată, în oficii poştale sau în incinte proprii, îşi exercită atribuţiile de supraveghere vamală în aceste locuri, precum şi în alte locuri unde autoritatea vamală se deplaseaza în vederea executării unor operaţiuni vamale.


    Secţiunea a 2-a Aplicarea de sigilii vamale


    Articolul 358

    (1) Mărfurile şi bunurile aflate sub supraveghere vamală se pun sub sigilii vamale, cu excepţia transporturilor de mesagerie, a sacilor postali în tranzit, a mărfurilor şi bunurilor antrepozitate şi a celor care fac obiectul operaţiunilor de admitere temporară.
    (2) Sigiliile aplicate de persoanele juridice române sau străine pot fi acceptate de Direcţia Generală a Vamilor în locul sigiliilor vamale.


    Articolul 359

    (1) Sigiliile vamale se aplică la uşi, ferestre sau la alte sisteme de închidere a mijloacelor de transport.
    (2) Pentru sigilarea coletelor, acestea trebuie să fie ambalate astfel încât sa nu se poată pătrunde la conţinutul lor fără ruperea sigiliului sau fără a lasă urme vizibile.


    Articolul 360

    Mijloacele de transport şi spaţiile în care se afla bunuri sub regim vamal pentru a fi sigilate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) construcţia să permită scoaterea sau introducerea de bunuri numai prin deschideri care pot fi sigilate;
    b) construcţia să fie suficient de solida pentru a nu permite spargerea pereţilor, podelelor sau acoperişului, fără a lasă urme de efracţie;
    c) construcţia sa nu permită scoaterea, în întregime sau în parte, a pereţilor, podelelor sau acoperişului şi repunerea lor la loc, fără a lasă urme de efracţie;
    d) uşile, ferestrele şi conductele pentru mărfurile lichide să fie prevăzute cu inele sau alte dispozitive care să permită aplicarea cu usurinta a sigiliilor vamale.


    Capitolul 13 Supravegherea şi controlul vamal exercitate în afară birourilor vamale


    Articolul 361

    Supravegherea şi controlul vamal în afară birourilor vamale se realizează de către autoritatea vamală abilitata din cadrul Direcţiei Generale a Vamilor, în scopul prevenirii, combaterii şi sanctionarii fraudei în domeniul vamal pe întregul teritoriu naţional.


    Articolul 362

    Autoritatea vamală abilitata la nivel central şi structurile teritoriale ale Direcţiei Generale a Vamilor îndeplinesc următoarele atribuţii principale:
    a) exercita prin mijloace şi procedee specifice supravegherea persoanelor, precum şi a bunurilor care sunt supuse vamuirii pe întregul teritoriu naţional;
    b) constata şi încasează diferenţele de drepturi de import sau de export datorate declarării nereale a bunurilor în cadrul operaţiunilor de import, export şi tranzit, rezultate ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse;
    c) constata şi sancţionează nerespectarea reglementărilor în domeniul vamal;
    d) constata şi reţin în vederea confiscării bunurile care fac obiectul încălcării legislaţiei vamale, ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse;
    e) previn şi combat prin mijloace specifice traficul ilicit de arme, muniţii, materiale explozive şi radioactive, produse şi substanţe stupefiante şi psihotrope, precursori ai acestora şi substanţe chimice esenţiale, produse şi substanţe toxice, obiecte din patrimoniul cultural naţional, metale şi pietre preţioase.


    Articolul 363

    Pe întregul teritoriu naţional autoritatea vamală abilitata are, în condiţiile legii, următoarele drepturi:
    a) opreşte orice mijloace de transport, utilizând semnale formale specifice;
    b) verifica documentele mijlocului de transport, precum şi cele care arata provenienţă şi regimul vamal al bunurilor, inclusiv documentele de transport internaţional;
    c) controlează mijlocul de transport, aplicând sigilii vamale asupra compartimentului de marfa atunci când este cazul;
    d) controlează clădiri, depozite, terenuri, sedii şi alte obiective, unde se găsesc sau ar putea să se găsească bunuri supuse vamuirii ori cu regim special.


    Articolul 364

    În zona specială de supraveghere vamală, autoritatea vamală abilitata controlează magazinele, punctele de desfacere, care comercializează mărfuri, în vederea identificarii mărfurilor străine a căror provenienţă nu poate fi justificată cu documente vamale.


    Articolul 365

    În zona specială de supraveghere vamală autoritatea vamală abilitata legitimează persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.


    Articolul 366

    (1) La semnalul autorităţii vamale abilitate conducătorul mijlocului de transport este obligat sa oprească şi sa creeze condiţiile necesare verificării acestuia.
    (2) Nesupunerea la semnal determina luarea tuturor măsurilor necesare pentru oprirea mijlocului de transport, inclusiv solicitarea ajutorului organelor poliţiei de frontieră sau, după caz, al organelor de poliţie.
    (3) În cazul în care nu se poate realiza controlul mijlocului de transport în locul unde a fost oprit, se procedează la insotirea acestuia până la cel mai apropiat birou vamal, în vederea realizării controlului.


    Articolul 367

    În afară birourilor vamale pot fi create posturi fixe sau mobile în vederea realizării supravegherii şi controlului vamal.


    Articolul 368

    (1) Pe întregul teritoriu naţional mijloacele de transport aflate în tranzit pot fi însoţite de autoritatea vamală abilitata între doua birouri vamale, în cazul în care exista suspiciunea descărcării frauduloase.
    (2) Acţiunea de însoţire poate fi realizată la iniţiativa transportatorului, destinatarului mărfii sau a reprezentantului acestuia ori la iniţiativa autorităţii vamale abilitate.
    (3) Atunci când insotirea se realizează din iniţiativa transportatorului, destinatarului mărfii sau reprezentantului acestuia, cheltuielile privind deplasarea autorităţii vamale abilitate sunt suportate de titularul operaţiunii de tranzit.
    (4) Metodologia de însoţire şi modalitatea de calcul al cheltuielilor de deplasare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.


    Articolul 369

    În exercitarea atribuţiilor de control vamal, în afară birourilor vamale, autoritatea vamală abilitata are dreptul de a realiza următoarele activităţi pe întregul teritoriu naţional:
    a) efectuarea de investigaţii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate încălcări ale legislaţiei vamale;
    b) verificarea de registre, evidente financiar-contabile, orice înscrisuri, inclusiv cele pe suport informatic care au legătură directa sau indirecta cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul naţional;
    c) prelevarea de probe din mărfurile supuse vamuirii pentru a fi analizate în laboratoarele proprii sau abilitate în vederea identificarii şi expertizarii acestora;
    d) când considera ca prin încălcarea reglementărilor vamale au fost săvârşite infracţiuni sesizează organele de cercetare penală competente.


    Articolul 370

    În baza acordurilor internaţionale la care România este parte autoritatea vamală abilitata realizează cu alte instituţii vamale din străinătate schimbul de informaţii necesar prevenirii şi combaterii fraudei vamale.


    Articolul 371

    În scopul stabilirii modului în care persoanele fizice sau juridice au respectat reglementările vamale, autoritatea vamală abilitata efectuează controlul ulterior al operaţiunilor de vamuire.


    Articolul 372

    Activitatea de control vamal ulterior se realizează prin programe aprobate de director general al Direcţiei Generale a Vamilor sau inopinat.


    Articolul 373

    Controlul vamal ulterior se exercită pe o perioadă de 5 ani de la data acordării liberului de vama. În cadrul aceluiaşi termen pot fi încasate sau restituite diferenţe de drepturi vamale constatate.


    Articolul 374

    Normele tehnice privind realizarea supravegherii şi controlului vamal ulterior se aproba prin decizie a directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Capitolul 14 Bunuri pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de vamuire


    Articolul 375

    (1) Bunurile introduse de persoanele fizice ca bagaj însoţit, pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de vamuire, se păstrează sub supraveghere vamală în depozitele biroului vamal, la dispoziţia titularilor, timp de 120 de zile.
    (2) Mărfurile şi bunurile intrate în ţara, destinate persoanelor juridice, pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de vamuire la import, se păstrează în depozit necesar de comisionarii în vama, sub supraveghere vamală, cel mult 120 de zile.
    (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică şi în cazul bunurilor destinate persoanelor fizice sau juridice, pentru care exista un contract de transport internaţional, iar transportatorul nu le poate preda destinatarului sau acesta nu îndeplineşte condiţiile de vamuire la import. În aceste cazuri bunurile sunt păstrate sub supraveghere vamală în depozit necesar la transportatori sau la comisionarii în vama, pe cheltuiala importatorului.
    (4) Transportatorul sau comisionarul în vama, care primeşte mărfurile şi bunurile în depozit necesar, este obligat sa îl încunoştinţeze pe destinatar.


    Articolul 376

    Autoritatea vamală are dreptul sa prelungească termenele prevăzute la art. 375 alin. (1) şi (2) în cazurile în care din documente rezultă ca expirarea termenului nu este din culpa titularului.


    Articolul 377

    (1) În cazul bunurilor prevăzute la art. 375 alin. (1) termenul de păstrare curge de la data emiterii de către autoritatea vamală a adeverintei de reţinere a bunurilor.
    (2) În cazul mărfurilor şi bunurilor prevăzute la art. 375 alin. (2) şi (3) termenul de păstrare curge de la data expirării perioadei prevăzute la art. 46 din Codul vamal al României, la care se adauga prelungirile legal acordate.


    Articolul 378

    Mărfurile şi bunurile clasificate la cap. 1-3 din Tariful vamal de import al României se considera a fi perisabile şi termenul de păstrare sub supraveghere vamală este de 48 de ore de la data emiterii adeverintei de reţinere în cazul bunurilor prevăzute la art. 375 alin. (1) şi de la data înregistrării în evidenta biroului vamal în cazul bunurilor prevăzute la art. 375 alin. (2), dacă nu sunt condiţii de depozitare care să le asigure conservarea, confirmate de deţinătorul depozitului.


    Articolul 379

    Autoritatea vamală nu răspunde de deteriorarea, alterarea sau de pierderile cantitative din cauze naturale, produse la bunurile păstrate în condiţiile prevăzute la art. 375, 376 şi 378.


    Articolul 380

    Mărfurile şi bunurile a căror deţinere sau circulaţie este supusă prin legi speciale unor condiţii care nu sunt îndeplinite la intrarea sau la ieşirea din ţara se reţin şi se înregistrează de biroul vamal care le preda imediat în depozit autorităţii competente prevăzute de legea specială.


    Articolul 381

    (1) La expirarea termenelor de păstrare prevăzute în prezentul capitol, dacă titularii nu au reglementat situaţia vamală a bunurilor, acestea se valorifica potrivit normelor legale în vigoare.
    (2) În cazul în care titularii abandoneaza bunurile printr-o declaraţie scrisă data autorităţilor vamale condiţiile de valorificare sunt îndeplinite din momentul depunerii acestei declaraţii.


    Articolul 382

    Mărfurile şi bunurile identificate de autorităţile vamale în exercitarea atribuţiilor lor fără a fi cunoscut titularul acestora se înscriu în evidentele biroului vamal, pe baza adeverintei de reţinere a acestora. Dacă titularul acestora nu a putut fi stabilit în termenele prevăzute în prezentul capitol, la expirarea acestor termene bunurile se valorifica.


    Articolul 383

    (1) Mărfurile şi bunurile care îndeplinesc condiţiile de valorificare potrivit prezentului regulament se declara bilunar de către biroul vamal la organele financiare locale, care sunt obligate să le preia în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării, cu excepţia celor perisabile, care se declara şi se preiau imediat.
    (2) Mărfurile şi bunurile prevăzute la art. 380 se valorifica de către autoritatea competentă la care se afla în depozit după expirarea termenelor prevăzute la art. 375 şi 376.
    (3) Sumele obţinute ca urmare a valorificării acestor bunuri se fac venit la bugetul de stat.


    Capitolul 15 Contravenţii vamale


    Articolul 384

    Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei următoarele fapte:
    a) nedepunerea la autoritatea vamală de frontieră sau de interior de către transportator ori de reprezentantul acestuia a documentelor insotitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic internaţional şi a documentelor privind mărfurile transportate cu acestea;
    b) nedepunerea declaraţiei proviziilor de bord în termenele legale;
    c) neîndeplinirea de către organele poştale a obligaţiei de a prezenta lista sacilor postali;
    d) nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de a face accesibile controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamală;
    e) neprezentarea de către transportator a evidentelor şi informaţiilor cerute de reglementările vamale privind bunurile aflate în tranzit;
    f) neîndeplinirea de către transportatorul sau de gestionarul bunurilor nevamuite a obligaţiei de a asigura integritatea sigiliilor şi marcajelor vamale;
    g) prezentarea de către declarantii vamali a unor documente conţinând date nereale ori depunerea declaraţiei vamale conţinând date eronate privind încadrarea tarifara, dacă fapta nu constituie contravenţia prevăzută la art. 386 lit. k).


    Articolul 385

    Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 25.000.000 lei următoarele fapte:
    a) descărcarea, încărcarea sau transbordarea bunurilor pe nave fără permis vamal; în acest caz cantitatea de bunuri încărcate, descărcate sau transbordate se confisca. Atunci când bunurile nu mai pot fi identificate contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora;
    b) exercitarea activităţii de comisionar în vama fără autorizaţia emisă de autoritatea competentă; veniturile realizate din activitatea neautorizata se confisca;
    c) neîndeplinirea corecta şi completa de către comisionarul în vama a obligaţiilor prevăzute de reglementările vamale;
    d) părăsirea porturilor sau aeroporturilor de către navele sau aeronavele care pleacă în cursa externa fără viza autorităţii vamale; în acest caz amenda se aplică căpităniei portului sau autorităţilor aeroportuare;
    e) neîndeplinirea de către organele poştale a obligaţiei de a declara şi de a prezenta autorităţii vamale coletele poştale în vederea vamuirii;
    f) prezentarea de către transportator la biroul vamal de interior a bunurilor nevamuite transportate, fără a fi depus declaraţie vamală de tranzit la biroul vamal de plecare;
    g) neîndeplinirea de către persoanele fizice care intra sau ies din ţara a obligaţiei de a declara şi de a prezenta bunurile pe care le au asupra lor sau în bagaje în vederea vamuirii.


    Articolul 386

    Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 25.000.000 lei la 75.000.000 lei următoarele fapte:
    a) sustragerea de la vamuire sau încercarea de sustragere de la vamuire a oricăror bunuri supuse regimului vamal ori care urmează să fie supuse unui regim vamal, caz în care bunurile se confisca; atunci când bunurile nu mai pot fi identificate contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora;
    b) refuzul titularului operaţiunii de vamuire sau al reprezentantului acestuia de a pune la dispoziţie autorităţilor vamale registrele şi corespondenta, actele, piesele justificative, bilanţurile contabile şi alte documente necesare în vederea efectuării controlului vamal ulterior;
    c) neîndeplinirea de către administraţia zonelor şi porturilor libere a obligaţiei de a notifica în scris biroului vamal transporturile de bunuri prohibite, intrate în zona libera sau în portul liber;
    d) nedeclararea mărfurilor la import în termenele legale;
    e) neîndeplinirea de către transportator sau gestionar a obligaţiei de păstrare a bunurilor nevamuite, pe timpul transportului sau al depozitarii lor, dacă fapta a avut ca rezultat lipsuri sau substituiri din aceste bunuri;
    f) înstrăinarea sub orice formă a bunurilor aflate în tranzit vamal. Bunurile înstrăinate se confisca. Atunci când bunurile nu mai pot fi identificate, titularul operaţiunii de tranzit sau dobanditorul bunurilor este obligat la plata contravalorii acestora;
    g) acostarea navelor sau aterizarea aeronavelor în alte locuri decât în punctele de control unde funcţionează autoritatea vamală, cu excepţia cazului de forta majoră sau de boala grava la bord;
    h) neîndeplinirea obligaţiei de a declara autorităţii vamale modificarea destinaţiei bunurilor faţă de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub un anume regim;
    i) eliberarea de către transportator direct beneficiarilor a bunurilor nevamuite;
    j) nerespectarea de către titularii operaţiunii de trecere temporară de bunuri peste frontiera sau de către titularii regimurilor suspensive a termenelor, obligaţiilor şi a condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea acestor operaţiuni şi regimuri;
    k) depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor insotitoare conţinând date eronate privind valoarea în vama, felul, cantitatea sau originea bunurilor; în acest caz bunurile constatate în plus în ceea ce priveşte felul, cantitatea sau originea se confisca. În situaţia în care, în urma efectuării controlului ulterior, bunurile nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora.


    Articolul 387

    (1) Contravenţiile vamale se constata prin procese-verbale de contravenţie încheiate potrivit prevederilor art. 185 din Codul vamal al României de personalul vamal cu atribuţii de serviciu în acest sens. Personalul vamal care încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei aplica şi sancţiunea.
    (2) Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contravenientul poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
    (3) Plângerea se depune la autoritatea vamală din care face parte agentul constatator care o va inainta de îndată la judecătoria în a carei raza teritorială s-a săvârşit contravenţia.


    Articolul 388

    Contravaloarea bunurilor care nu mai pot fi identificate este egala cu valoarea în vama a acestora plus drepturile de import aferente.


    Articolul 389

    Direcţia Generală a Vamilor poate emite norme tehnice specifice privind aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol.


    Capitolul 16 Controlul destinaţiei finale


    Articolul 390

    (1) Pentru mărfurile care beneficiază de un tratament tarifar favorabil în funcţie de destinaţia lor finala, acordat prin legi speciale, regimul vamal de import se admite dacă persoana care importa sau pentru care se importa aceste mărfuri a obţinut o autorizaţie scrisă.
    (2) Autorizaţia se eliberează de direcţia regionala vamală interjudeteana în a carei raza de competenţa se afla sediul importatorului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 27, în baza unei cereri scrise care se depune la autoritatea vamală competenţa, conform modelului prevăzut în anexa nr. 28.
    (3) Autorizaţia se emite pentru a permite autorităţii vamale sa verifice în orice moment existenta mărfurilor în locul în care acestea sunt depozitate sau utilizate în scopul declarat.


    Articolul 391

    Termenul de valabilitate a autorizaţiei este cel prevăzut în actul normativ care acorda tratamentul tarifar favorabil, iar în cazul în care nu este fixat un astfel de termen, valabilitatea autorizaţiei este cea care rezultă din calculul amortizărilor în conformitate cu prevederileLegii nr. 15/1994privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.


    Articolul 392

    Beneficiarul autorizaţiei are următoarele obligaţii:
    a) sa utilizeze mărfurile numai pentru destinaţia declarata;
    b) sa ţină o evidenţa contabilă şi operativă care să permită autorităţii vamale să constate dacă destinaţia declarata a fost respectata şi sa păstreze aceasta evidenta pentru perioada menţionată în autorizaţie;
    c) sa utilizeze mărfurile pentru destinaţia declarata înainte de expirarea unui termen de un an de la data declaraţiei vamale de import, validată de autoritatea vamală; termenul poate fi prelungit de autoritatea vamală dacă mărfurile nu au fost utilizate datorită unui caz fortuit ori de forta majoră sau datorită unor cauze impuse de procesele tehnice de utilizare ori de transformare a mărfurilor.


    Articolul 393

    Deşeurile şi resturile rezultate ca urmare a procesului de prelucrare a mărfurilor se considera ca fiind mărfuri utilizate conform destinaţiei declarate.


    Articolul 394

    (1) Autoritatea vamală care are în atribuţii efectuarea de controale ulterioare verifica periodic dacă mărfurile importate în condiţiile acestui capitol au fost utilizate potrivit destinaţiei declarate şi înscriu în rubrica 5 din autorizaţie rezultatele controlului.
    (2) În cazul în care mărfurile urmează să fie utilizate în alte scopuri decât destinaţia declarata sau autoritatea vamală constata ca au fost utilizate în alte scopuri, sunt aplicabile prevederile art. 71 din Codul vamal al României. Elementele de taxare în baza cărora se calculează drepturile de import sunt cele în vigoare la data schimbării destinaţiei, valoarea în vama fiind cea declarata la data importului. Încasarea drepturilor de import se face în baza procesului-verbal de control sau, după caz, a actului constatator întocmit de autoritatea vamală.
    (3) Dacă mărfurile importate nu au putut fi utilizate pentru destinaţia declarata din motive justificate, datorate importatorului sau mărfurilor, restituirea acestora expeditorului iniţial sau distrugerea sub control vamal, potrivit legii, nu se considera schimbare a destinaţiei în sensul art. 71 din Codul vamal al României şi nu se datorează drepturi de import. Dacă mărfurile au fost sau nu au fost utilizate potrivit scopului declarat şi apoi au fost vândute în vederea exportului, se considera schimbare de destinaţie şi se încasează drepturile de import potrivit prevederilor alin. (2).


    Capitolul 17 Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 395

    Operaţiunile pentru care s-au depus declaraţii vamale sub regimul prevăzut în reglementările vamale anterioare prezentului regulament se derulează şi se încheie în conformitate cu acele reglementări.


    Articolul 396

    Atunci când titularii operaţiunilor vamale, transportatorii sau comisionarii în vama solicita efectuarea operaţiunilor de vamuire în afară birourilor vamale, aceştia au obligaţia de a asigura autorităţii vamale, fără plata, spaţii de lucru, magazii pentru depozitarea bunurilor şi instalaţii pentru cantarirea acestora.


    Articolul 397

    Atunci când persoanele interesate prevăzute la art. 396 solicita efectuarea operaţiunilor de vamuire în afară incintelor birourilor şi punctelor vamale acestea suporta cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, cele de cazare şi de diurna, potrivit normelor legale.


    Articolul 398

    (1) Autoritatea vamală poate să închirieze în condiţiile legii imobile sau părţi din acestea, disponibile, aflate în administrarea şi în proprietatea sa, precum şi în proprietatea publică a statului, prin licitaţie publică, potrivit legii.
    (2) Sumele încasate din închiriere se vărsa integral la bugetul de stat.


    Articolul 399

    Pentru alte formulare decât cele prevăzute în anexele la prezentul regulament, precum şi pentru registru, sigilii şi ştampile vamale utilizate de autoritatea vamală, Direcţia Generală a Vamilor va stabili modelul şi modul de utilizare prin decizie a directorului general al acesteia.


    Articolul 400

    Direcţia Generală a Vamilor poate emite norme tehnice de aplicare a prevederilor prezentului regulament, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 401

    Anexele nr. 1-28 fac parte integrantă din prezentul regulament.


    Anexa 1

        ───────
    la regulament
    ─────────────

                   INFORMAŢII PRIVIND CLASIFICAREA TARIFARA
    ┌─┬────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────┐
    │1│ │ │
    ├─┤ 1 Autoritatea vamală competenţa │ 2 Conţinutul pe scurt al cererii │
    │E│ ┌┐ │ │
    │X│ └┘ │ ┌────────────────────────────┐ │
    │E│ │ └────────────────────────────┘ │
    │M│ │ │
    │P├────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
    │L│ 3 Titular (nume şi adresa) │ 4 Data începerii valabilităţii │
    │A│ │ │
    │R│ │ ┌─────────────────┐ │
    │ │ │ └─────────────────┘ │
    │P│ │ │
    │E├────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
    │N│ Nota importanţa - Informaţia este │ 5 Referitor la cererea │
    │T│ valabilă atâta timp cat reglementarea │ │
    │R│ vamală este valabilă. │ ┌────────────────────────────┐ │
    │U│ │ └────────────────────────────┘ │
    │ │ │ │
    │T│ │ │
    │I│ ├───────────────────────────────────┤
    │T│ │ 6 Clasificarea mărfurilor în │
    │U│ │ nomenclatorul vamal │
    │L│ │ ┌────────────────────┐ │
    │A│ │ └────────────────────┘ │
    │R│ │ │
    ├─┤ │ ┌───────────────┐ │
    │1│ │ └───────────────┘ │
    └─┼────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────┤
      │7 Descrierea mărfurilor │
      │ │
      │ │
      │ │
      ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
      │8 Denumirea comercială şi date suplimentare │
      │ │
      │ │
      │ │
      ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
      │9 Motivarea clasificarii mărfurilor │
      │ │
      │ │
      ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
      │10 Informaţia este eliberata pe baza elementelor următoare furnizate de │
      │ solicitant: │
      │ │
      │ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ │
      │Descriere │ │ Pliante │ │ Fotografii │ │ Mostre │ │ Altele │ │ │
      │ └───┘ └───┘ └───┘ └───┘ └───┘ │
      │ │
      │ │
      │ │
      │ Locul Semnatura Ştampila │
      │ │
      │ │
      │ Data │
      │ │
      └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

                 INFORMAŢII PRIVIND CLASIFICAREA TARIFARA
    ┌─┬────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────────┐
    │2│ │ │
    ├─┤ 1 Autoritatea vamală competenţa │ 2 Conţinutul pe scurt al cererii │
    │E│ ┌┐ │ │
    │X│ └┘ │ ┌────────────────────────────┐ │
    │E│ │ └────────────────────────────┘ │
    │M│ │ │
    │P├────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
    │L│ 3 Titular (nume şi adresa) │ 4 Data începerii valabilităţii │
    │A│ │ │
    │R│ │ ┌─────────────────┐ │
    │ │ │ └─────────────────┘ │
    │P│ │ │
    │E├────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤
    │N│ Nota importanţa - Informaţia este │ 5 Referitor la cererea │
    │T│ valabilă atâta timp cat reglementarea │ │
    │R│ vamală este valabilă. │ ┌────────────────────────────┐ │
    │U│ │ └────────────────────────────┘ │
    │ │ │ │
    │V│ │ │
    │A│ ├───────────────────────────────────┤
    │M│ │ 6 Clasificarea mărfurilor în │
    │A│ │ nomenclatorul vamal │
    │ │ │ ┌────────────────────┐ │
    │ │ │ └────────────────────┘ │
    ├─┤ │ ┌───────────────┐ │
    │2│ │ └───────────────┘ │
    └─┼────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────┤
      │7 Descrierea mărfurilor │
      │ │
      │ │
      ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
      │8 Denumirea comercială şi date suplimentare │
      │ │
      │ │
      ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
      │9 Motivarea clasificarii mărfurilor │
      │ │
      │ │
      ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
      │10 Informaţia este eliberata pe baza elementelor următoare furnizate de │
      │ solicitant: │
      │ │
      │ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ ┌───┐ │
      │Descriere │ │ Pliante │ │ Fotografii │ │ Mostre │ │ Altele │ │ │
      │ └───┘ └───┘ └───┘ └───┘ └───┘ │
      │ │
      │ │
      │ Locul Semnatura Ştampila │
      │ │
      │ │
      │ Data │
      │ │
      └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Anexa 2

    ────────────
    la regulament
    ──────────────
    NORME
    privind cantităţile uzuale de produse din tutun şi băuturi alcoolice lăsate pentru folosinţă comandantului, echipajului şi pasagerilor, în raport cu durata stationarii navei în port
    În aplicarea art. 26 din prezentul regulament, cantităţile de produse din tutun şi băuturi alcoolice care se lasă de către organele vamale nesigilate, pentru folosinţă comandantului şi secundului, precum şi a echipajului şi pasagerilor, sunt următoarele:
               
        ŢigareteŢigări de foiBăuturi alcoolice peste 22°
      a)Pentru uzul comandantului şi secundului80 de bucăţi/zi/persoană20 de bucăţi/zi/persoană2 l/zi/persoană
      b)Pentru uzul echipajului şi pasagerilor40 de bucăţi/zi/persoană20 de bucăţi/zi/persoană1 l/zi/persoană

    Cantităţile de produse sus-menţionate se lasă nesigilate cu ocazia efectuării reviziei de sosire a navei, în raport cu durata stationarii în port declarata de comandant, dar nu pe o perioadă mai mare de 15 zile. Dacă durata de stationare este mai mare de 15 zile, cantităţile respective de produse vor fi scoase de sub sigiliul vamal la cererea comandantului sau a agentului navei.
    În cazuri deosebite, cum ar fi: sarbatori naţionale, acţiuni protocolare etc., şeful vămii poate aproba să fie lăsate la dispoziţia comandantului şi secundului cantităţi suplimentare din produsele menţionate, corespunzătoare acţiunii, cu condiţia să fie consumate la bord.
    Produsele lăsate la dispoziţia comandantului, echipajului şi pasagerilor vor fi notate de fiecare data pe declaraţia proviziilor de bord cu ocazia fiecărei operaţiuni.


    Anexa 3

    ────────
    la regulament
    ──────────────
    DECLARAŢIE SUMARĂ
    nr. ......... din .............
       
      1. Denumirea şi sediul depozitarului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
      2. Expeditorul bunurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
      3. Destinatarul bunurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
      4. Felul bunurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
      5. Cantitatea bunurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
      6. Valoarea bunurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    NOTĂ:
    Se completează după documentele de transport sau comerciale care însoţesc bunurile.
    Se înregistrează în registrul de evidenta al biroului vamal.


    Anexa 4 a)

    ──────────
    la regulament
    ──────────────


    Anexa 4 b)

    ──────────
    la regulament
    ──────────────


    Anexa 4 c)

    ──────────
    la regulament
    ──────────────


    Anexa 4 d)

    ──────────
    la regulament
    ──────────────


    Anexa 5

    ────────
    la regulament
    ──────────────
    Anexa conţine formularul declaraţia pentru valoarea în vama, în faximil; se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 19 noiembrie 2001 la paginile 66 - 67.*)
    Instrucţiuni de completare
    1. Formularul "Declaraţia pentru valoarea în vama" se depune într-un singur exemplar, în forma şi modelul prevăzute în prezenta anexa, împreună cu declaraţia vamală şi cu celelalte documente necesare vamuirii.
    2. Declaraţia pentru valoarea în vama trebuie să fie completată prin dactilografiere lizibila, fără ştersături sau adaugari.
    3. Declaraţia pentru valoarea în vama se depune la biroul vamal de către importator. În cazul în care este depusa prin reprezentant se completează rubrica 2.b) cu numele şi adresa acestuia, răspunderea privind datele declarate fiind solidară cu cea a importatorului.
    4. Pentru mărfurile primite de persoane juridice, care nu fac obiectul unor tranzacţii comerciale, declaraţia pentru valoarea în vama se va completa în mod obligatoriu cu următoarele date:
    - expeditorul mărfurilor importate (rubrica 1);
    - destinatarul mărfurilor importate [rubrica 2.a)];
    - reprezentantul importatorului [rubrica 2.b)], în cazul în care declaraţia pentru valoarea în vama este depusa prin reprezentant;
    - numărul şi data facturii sau ale documentului primit de la expeditorul extern al mărfii, în care este înscrisă valoarea;
    - valoarea în vama declarata (rubrica 24).
    5. Declaraţia pentru valoarea în vama nu se depune în următoarele cazuri:
    - valoarea mărfurilor importate nu depăşeşte echivalentul sumei de 100 euro;
    - valoarea mărfurilor importate este stabilită, prin reglementări legale, în suma fixa.


    Anexa 6

    -------
    la regulament
    --------------
    CONDIŢIILE ŞI LIMITELE
    privind introducerea şi scoaterea din ţara a bunurilor aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice
    1. Călătorii şi persoanele fizice stabilite în România sau cu domiciliul în străinătate pot sa introducă în ţara, ca bagaje însoţite sau neinsotite, fără să fie supuse la plata taxelor vamale, următoarele bunuri, în limitele şi în condiţiile stabilite mai jos:
    a) efectele personale şi medicamentele necesare, în mod raţional, pe durata călătoriei şi a şederii în străinătate sau în ţara;
    b) bijuteriile de uz personal definite ca atare în prezenta anexa;
    c) cărţile, publicaţiile, înregistrările de orice fel, diapozitivele şi altele asemenea, necesare uzului personal;