ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 119 din 21 decembrie 2006 (*actualizată*)
privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană
(actualizată până la data de 12 noiembrie 2016*)
EMITENT
  • GUVERNUL




  • ----------
    Având în vedere că, potrivit art. 249 din Tratatul pentru instituirea Comunităţii Europene, regulamentul este actul normativ comunitar direct aplicabil în toate statele membre, nefiind necesară o normă de transpunere a acestuia în
    dreptul intern, se impune abrogarea - după caz, parţială sau totală - a reglementărilor interne adoptate în scopul
    aplicării cu titlu anticipat a unei serii de regulamente comunitare şi al creării cadrului instituţional care să permită
    implementarea directă a acestora din urmă la data aderării,
    ţinând seama de faptul că menţinerea normei interne care dublează reglementarea comunitară este de natură a crea o practică judecătorească şi administrativă neunitară, în privinţa interpretării şi aplicării regulamentelor comunitare, cu consecinţa atragerii răspunderii statului român pentru neîndeplinirea obligaţiilor decurgând din calitatea de stat membru al Uniunii Europene,
    având, de asemenea, în atenţie necesitatea asigurării uniformităţii de aplicare a acquis-ului comunitar,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

    Articolul I

    Legea nr. 187/2003 privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 16 mai 2003, se abrogă.


    Articolul I^1

    În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, denumit în continuare Regulamentul nr. 805/2004, se stabilesc următoarele reguli:

    Articolul 1

    Titlurile executorii privind drepturi de creanţă având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani necontestată, constituite potrivit legii române, pot fi certificate, la cererea părţii interesate, ca titluri executorii europene în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 805/2004.


    Articolul 2

    (1) În cazul în care titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătorească, inclusiv cea care constată o tranzacţie judiciară sau o altă învoială a părţilor în condiţiile legii, certificarea este de competenţa primei instanţe.
    (2) Dacă titlul executoriu este un act autentic, certificarea este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului.


    Articolul 3

    (1) Instanţa se pronunţă asupra cererii de eliberare a certificatului prin încheiere, fără citarea părţilor.
    (2) Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac.
    (3) Certificatul se eliberează creditorului şi se comunică, în copie, debitorului.
    (4) Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă apelului, în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel care a lipsit.
    ----------
    Alin. (4) al art. 3 de la art. I^1 a fost modificat de pct. 1 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
    (4^1) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul recursului.
    ----------
    Alin. (4^1) al art. 3 de la art. I^1 a fost introdus de pct. 2 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
    (5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul eliberării unui certificat parţial în condiţiile art. 8 din Regulamentul nr. 805/2004.


    Articolul 4

    La cerere, se poate elibera un nou certificat care atestă încetarea, suspendarea sau limitarea forţei executorii a titlului, în condiţiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul nr. 805/2004, ori, după caz, un certificat de înlocuire, în condiţiile art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 805/2004. Dispoziţiile art. 3 se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 5

    Certificatul poate fi rectificat sau retras pentru motivele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul nr. 805/2004.


    Articolul 6

    Cererea de rectificare a unui certificat potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 805/2004 este de competenţa instanţei care a emis certificatul. Dispoziţiile art. 3 se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 7

    (1) Cererea pentru retragerea certificatului, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, se introduce la instanţa care a emis certificatul, în termen de o lună de la comunicarea acestuia. În cazul în care, după citarea părţilor, instanţa constată că certificatul a fost emis fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Regulamentul nr. 805/2004, revine asupra măsurii luate potrivit art. 3 şi dispune retragerea, în tot sau în parte, a certificatului.
    (2) Încheierea poate fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
    ----------
    Alin. (2) al art. 7 de la art. I^1 a fost modificat de pct. 3 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
    (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul recursului.
    ----------
    Alin. (3) al art. 7 de la art. I^1 a fost introdus de pct. 4 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.


    Articolul 8

    Cererile de certificare în curs de soluţionare, introduse la alte instanţe sau autorităţi, vor fi trimise pe cale administrativă instanţelor prevăzute la art. 2, spre competentă soluţionare.
    -------------
    Art. I^1 a fost introdus de art. unic din LEGEA nr. 191 din 19 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007.


    Articolul I^2

    În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, denumit în continuare Regulamentul nr. 44/2001, se stabilesc următoarele reguli:

    Articolul 1

    (1) Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului.
    (2) Abrogat.
    ---------
    Alin. (2) al art. 1 de la art. I^2 a fost abrogat de pct. 5 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.


    Articolul 2

    (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 54 din Regulamentul nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din acelaşi regulament aparţine primei instanţe.
    (2) În cazul în care, potrivit art. 57 din Regulamentul nr. 44/2001, se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din acelaşi regulament aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului.
    (3) În cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 58 din Regulamentul nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din acelaşi regulament aparţine acelei instanţe.
    -------------
    Art. I^2 a fost introdus de art. unic din LEGEA nr. 191 din 19 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007.


    Articolul I^3

    În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 2.201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, denumit în continuare Regulamentul nr. 2.201/2003, se stabilesc următoarele reguli:

    Articolul 1

    (1) Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 2.201/2003, sunt de competenţa tribunalului.
    (2) Abrogat.
    ---------
    Alin. (2) al art. 1 de la art. I^3 a fost abrogat de pct. 6 al art. 63 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.


    Articolul 2

    În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 39, art. 41 alin. 1 şi art. 42 alin. 2 din Regulamentul nr. 2.201/2003, certificatele prevăzute în anexele I, II, III şi IV din acest regulament aparţine primei instanţe.
    În cazul certificatului de divorţ emis de notarul public în conformitate cu prevederile art. 375 din Codul civil şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite certificatele prevăzute în anexele I, II şi III din Regulamentul nr. 2.201/2003, potrivit art. 39 şi art. 41 alin. (1) din acelaşi regulament, aparţine notarului public. În aceleaşi cazuri, pentru certificatul de divorţ emis de ofiţerul de stare civilă, competenţa de a emite, potrivit art. 39, certificatul prevăzut în anexa I din Regulamentul nr. 2.201/2003 aparţine instanţei care ar fi fost competentă să judece cererea de divorţ în primă instanţă, în lipsa acordului părţilor.(2)
    ------------
    Alin. (2) al art. 2 de la art. 1^3 a fost introdus de art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011.


    Articolul 3

    Ministerul Justiţiei este autoritate centrală română în temeiul art. 53 din Regulamentul nr. 2.201/2003 şi efectuează comunicările privind informaţiile care sunt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor acestui regulament.
    -------------
    Art. I^3 a fost introdus de art. unic din LEGEA nr. 191 din 19 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007.


    Articolul I^4

    În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 1.215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.215/2012, se stabilesc următoarele reguli:
    Art. 1. - Cererile de refuz al recunoaşterii, cererile de constatare a absenţei motivelor de refuz al recunoaşterii, precum şi cererile de refuz al încuviinţării executării pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate, tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate şi actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie civilă şi comercială, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, formulate potrivit prevederilor Regulamentului nr. 1.215/2012, sunt de competenţa tribunalului.
    Art. 2. - (1) Cererile introduse în temeiul dispoziţiilor art. 54 din Regulamentul nr. 1.215/2012, privitoare la adaptarea măsurii sau ordinului dispus prin hotărârile pronunţate, tranzacţiile judiciare aprobate sau încheiate şi actele autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial într-un alt stat membru al Uniunii Europene pot fi formulate, pe cale incidentală, în cauzele având ca obiect refuzul recunoaşterii, constatarea absenţei motivelor de refuz al recunoaşterii sau refuzul executării, ori pe cale principală.
    (2) Cererile privitoare la adaptarea măsurii sau ordinului, dispus prin hotărârile pronunţate, tranzacţiile judiciare aprobate sau încheiate şi actele autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial într-un alt stat membru al Uniunii Europene, introduse pe cale principală, sunt de competenţa tribunalului.
    Art. 3. - (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din acelaşi regulament aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită.
    (2) În cazul actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în România care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa II din acelaşi regulament aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului.
    ----------
    Art. I^4 a fost introdus de art. I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 9 noiembrie 2016.


    Articolul I^5

    În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă, denumit în continuare Regulamentul nr. 606/2013, se stabilesc următoarele reguli:
    Art. 1. - Cererile de refuz al recunoaşterii şi cererile de refuz al încuviinţării executării pe teritoriul României, a hotărârilor privind măsuri de protecţie pronunţate, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013, sunt de competenţa judecătoriei.
    Art. 2. - (1) Hotărârile privind măsurile de protecţie dispuse în procedura de emitere a ordinului de protecţie, pronunţate de instanţele române pot fi certificate, la cererea persoanei protejate, potrivit prevederilor Regulamentului nr. 606/2013.
    (2) Eliberarea certificatului prevăzut la art. 5 din Regulamentul nr. 606/2013 este de competenţa primei instanţe şi se face în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 939/2014 al Comisiei din 2 septembrie 2014 de stabilire a certificatelor menţionate la articolele 5 şi 14 din Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recunoaşterea reciprocă a măsurilor de protecţie în materie civilă, denumit în continuare Regulamentul nr. 939/2014.
    Art. 3. - (1) Asupra cererii de eliberare a certificatului instanţa se pronunţă, prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
    (2) Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.
    (3) Certificatul se eliberează persoanei protejate şi se comunică, în copie, persoanei care reprezintă ameninţarea, care va fi înştiinţată asupra faptului că măsura de protecţie astfel certificată este recunoscută şi are forţă executorie în toate statele membre ale Uniunii Europene.
    Art. 4. - La cererea persoanei protejate sau a persoanei împotriva căreia a fost emis ordinul de protecţie, precum şi din oficiu, certificatul poate fi rectificat sau retras, în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 606/2013.
    Art. 5. - (1) Cererea de rectificare a certificatului este de competenţa instanţei care a emis certificatul.
    (2) Asupra cererii de rectificare a certificatului instanţa se pronunţă prin încheiere, dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri.
    (3) Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins cererea de rectificare este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.
    Art. 6. - (1) Cererea de retragere a certificatului se introduce la instanţa care a emis certificatul, în termen de o lună de la comunicarea acestuia.
    (2) În cazul în care găseşte întemeiată cererea de retragere a certificatului instanţa, cu citarea părţilor, revine asupra măsurii luate şi dispune retragerea, în tot sau în parte, a certificatului.
    (3) Încheierea poate fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
    Art. 7. - (1) La cererea persoanei interesate se poate elibera un nou certificat care atestă suspendarea sau revocarea măsurii de protecţie ori suspendarea caracterului executoriu al hotărârii instituind măsura de protecţie ori, după caz, retragerea certificatului potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 606/2013 şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 939/2014.
    (2) Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra eliberării certificatului este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare. Celelalte dispoziţii ale art. 3 se aplică în mod corespunzător.
    Art. 8. - (1) În vederea executării, pe teritoriul României, a unei hotărâri emise într-un alt stat membru al Uniunii Europene, prin care s-au dispus măsuri de protecţie necunoscute sau diferite de cele prevăzute de legea română, instanţa română ajustează, în condiţiile art. 11 din Regulamentul nr. 606/2013, elementele de fapt ale măsurii de protecţie pentru a o face executabilă pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de legea română, dispunând măsuri cu efecte echivalente şi care urmăresc obiective şi interese similare. Măsura dispusă de instanţa română nu poate produce efecte care să le depăşească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine pentru măsura dispusă prin hotărârea pronunţată de instanţa statului membru de origine.
    (2) Ajustarea se face, din oficiu sau la cererea părţii interesate, în cadrul soluţionării cererilor având ca obiect încuviinţarea executării hotărârii sau refuzul recunoaşterii sau executării, ori pe cale principală.
    (3) Instanţa competentă este cea prevăzută la art. 1.
    (4) În cazul în care instanţa constată, cu ocazia soluţionării cererilor prevăzute la alin. (2), că este necesară ajustarea, va dispune citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie.
    (5) Împotriva hotărârii prin care instanţa a procedat la ajustarea hotărârii pronunţate într-un alt stat membru se poate introduce apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Hotărârea pronunţată în apel nu este supusă recursului.
    ----------
    Art. I^5 a fost introdus de art. I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 9 noiembrie 2016.


    Articolul I^6

    În vederea aplicării Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor, denumit în continuare Regulamentul nr. 650/2012, se stabilesc următoarele reguli:
    Art. 1. - Cererile de recunoaştere şi încuviinţare a executării pe teritoriul României, a hotărârilor pronunţate, inclusiv tranzacţii judiciare aprobate sau încheiate, precum şi a actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie de succesiuni, într-un alt stat membru al Uniunii Europene, formulate potrivit prevederilor Regulamentului nr. 650/2012, precum şi cererile având ca obiect adaptarea drepturilor reale conform art. 31 din acelaşi regulament, sunt de competenţa tribunalului.
    Art. 2. - (1) În cazul atestatului privind o hotărâre judecătorească în materie de succesiuni, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi recunoscute şi executate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite anexa 1, formularul I, respectiv anexa 3, formularul III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.329/2014 al Comisiei din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menţionate în Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi acceptarea şi executarea actelor autentice în materie de succesiuni şi privind crearea unui certificat european de moştenitor, denumit în continuare Regulamentul nr. 1.329/2014, aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere şi executare se solicită.
    (2) Atestatul privind un act autentic în materie de succesiuni, prevăzut în anexa 2, formularul II la Regulamentul nr. 1.329/2014, se eliberează de notarul public care a emis actul autentic. În situaţia în care arhiva notarului public emitent al actului autentic este păstrată de Camera Notarilor Publici, atestatul se eliberează de notarul public desemnat în acest scop de către preşedintele Colegiului director al Camerei.
    Art. 3. - (1) Certificatul european de moştenitor se eliberează, în conformitate cu prevederile capitolului VI din Regulamentul nr. 650/2012, la cererea oricăreia dintre persoanele prevăzute la art. 63 alin. (1) din regulament, de către notarul public care a eliberat sau în arhiva căruia se păstrează certificatul de moştenitor. În situaţia în care arhiva notarului public emitent al certificatului de moştenitor în conformitate cu legea română este păstrată de Camera Notarilor Publici, certificatul european de moştenitor va fi eliberat de notarul public desemnat în acest scop de preşedintele Colegiului director al Camerei.
    (2) În cazul în care calitatea de moştenitor, întinderea masei succesorale şi/sau întinderea drepturilor şi obligaţiilor succesorale ale moştenitorilor au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, certificatul european de moştenitor se eliberează de către instanţa care a pronunţat acea hotărâre. Hotărârea judecătorească şi certificatul european de moştenitor se comunică, din oficiu, Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN), în vederea înregistrării în registrul special de evidenţă a certificatelor europene de moştenitor, înfiinţat în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, denumit în continuare «registrul special». Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
    (3) Notarul public care a eliberat certificatul european de moştenitor are obligaţia de a solicita înregistrarea acestuia în registrul special de evidenţă a certificatelor europene de moştenitor.
    Art. 4. - (1) Rectificarea, modificarea şi retragerea certificatului european de moştenitor sunt de competenţa emitentului acestuia.
    (2) În cazul rectificării, modificării sau retragerii certificatului european de moştenitor instanţa sau, după caz, notarul public are obligaţia de a informa toate persoanele cărora le-au fost eliberate, în conformitate cu art. 70 alin. (1) din Regulamentul nr. 650/2012, copii ale certificatului european de moştenitor.
    (3) În cazul în care certificatul european de moştenitor a fost rectificat, modificat sau retras în condiţiile art. 71 din Regulamentul nr. 650/2012 sau ale cărui efecte au fost suspendate potrivit art. 73 alin. (1) din acelaşi regulament, instanţa sau, după caz, notarul public instrumentator, din oficiu, comunică de îndată actul către CNARNN, în vederea înregistrării în registrul special. După înregistrare, CNARNN îl informează, dacă este cazul, de îndată, pe notarul public care a emis certificatul.
    Art. 5. - (1) Contestaţiile formulate potrivit art. 72 din Regulamentul nr. 650/2012 se soluţionează de instanţa care a eliberat, rectificat, modificat sau retras certificatul european de moştenitor ori care a suspendat efectele acestuia sau, după caz, de judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul notarului public instrumentator.
    (2) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este supusă numai apelului.
    (3) Pe durata soluţionării contestaţiei, instanţa poate dispune, dacă este cazul, suspendarea efectelor certificatului european de moştenitor, potrivit art. 73 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 650/2012.
    Art. 6. - Certificatele europene de moştenitor emise de la data aplicării Regulamentului nr. 650/2012 şi până la data intrării în vigoare a acestei legi se comunică de îndată de emitentul acestora către CNARNN, în vederea înregistrării acestora în registrul special.
    ----------
    Art. I^6 a fost introdus de art. I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 9 noiembrie 2016.


    Articolul I^7

    În vederea aplicării Deciziei Consiliului nr. 2.007/712/CE din 15 octombrie 2007 privind semnarea, în numele Comunităţii, a Convenţiei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, şi a Deciziei Consiliului nr. 2009/430/CE din 27 noiembrie 2008 privind încheierea Convenţiei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială - Declaraţie, denumită în continuare Convenţia de la Lugano/Convenţie, se stabilesc următoarele reguli:
    Art. 1. - Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării pe teritoriul României a hotărârilor pronunţate, tranzacţiilor judiciare aprobate sau încheiate şi actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial în materie civilă şi comercială, într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţia de la Lugano, potrivit prevederilor Convenţiei, sunt de competenţa tribunalului.
    Art. 2. - (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţie, competenţa de a emite, potrivit art. 54 din Convenţie, certificatul prevăzut în anexa V din aceeaşi Convenţie aparţine primei instanţe.
    (2) În cazul în care, potrivit art. 57 din Convenţie, se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţie, a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din aceeaşi Convenţie aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului.
    (3) În cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar care este stat contractant la Convenţia de la Lugano, a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, potrivit legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 58 din Convenţie, certificatul prevăzut în anexa V din acelaşi regulament aparţine acelei instanţe.
    Art. 3. - În temeiul art. 3 alin. (2) din Protocolul 2 la Convenţie, privind interpretarea uniformă a Convenţiei şi comitetul permanent, Ministerul Justiţiei este desemnat autoritate română competentă să transmită selectiv Comisiei Uniunii Europene cele mai importante hotărâri pronunţate în ultimă instanţă sau anumite hotărâri definitive.
    ----------
    Art. I^7 a fost introdus de art. I din LEGEA nr. 206 din 7 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 898 din 9 noiembrie 2016.


    Articolul II

    Titlul V "Grupurile de interes economic" din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Alineatul (3) al articolului 120 va avea următorul cuprins:
    "(3) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, dare de mită, luare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, mărturie mincinoasă, fals, uz de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi infracţiunile de spălare a banilor prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare."
    2. Alineatul (3) al articolului 125 se abrogă.
    3. Articolul 232 va avea următorul cuprins:
    "Art. 232. - (1) Grupurile europene de interes economic - GEIE, persoane juridice cu scop patrimonial, sunt recunoscute şi pot funcţiona în România, în temeiul Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.137/85 din 25 iulie 1985 privind instituirea grupului european de interes economic (GEIE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 199 din 31 iulie 1985, şi al prezentei legi.
    (2) Grupurile europene de interes economic înmatriculate în România nu pot avea mai mult de 20 de membri."
    4. Articolul 233 se abrogă.
    5. Articolul 234 va avea următorul cuprins:
    "Art. 234. - (1) Grupul european de interes economic se constituie prin contract semnat de toţi membrii şi încheiat în formă autentică, denumit act constitutiv.
    (2) În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv al grupului european de interes economic, fondatorii sau administratorii ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul grupul, în condiţiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Grupurile europene de interes economic dobândesc personalitate juridică de la data înmatriculării, care se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului-delegat prin care se autorizează înmatricularea grupului.
    (4) Înmatricularea în registrul comerţului nu prezumă caracterul comercial al grupului european de interes economic.
    (5) După efectuarea înmatriculării, oficiul registrului comerţului comunică, din oficiu, un extras al încheierii judecătorului-delegat Regiei Autonome «Monitorul Oficial», spre publicare, pe cheltuiala solicitantului.
    (6) După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii depun la oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află sediul grupului european de interes economic, în termen de 15 zile, actul modificator şi textul complet al actului constitutiv în formă autentică, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului-delegat.
    (7) Oficiul registrului comerţului va înainta, din oficiu, actul modificator astfel înregistrat şi o notificare asupra depunerii textului actualizat al actului constitutiv către Regia Autonomă «Monitorul Oficial», spre a fi publicate în Partea a IV-a, pe cheltuiala grupului european de interes economic.
    (8) Fondatorii, respectiv administratorii, răspund în mod solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (3)."
    6. După articolul 234 se introduc nouă noi articole, articolele 234^1-234^9, cu următorul cuprins:
    "Art. 234^1. - În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii grupului european de interes economic nu au cerut înmatricularea sa în termenul legal, oricare membru poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării, după ce, prin notificare sau scrisoare recomandată, a pus în întârziere fondatorii ori reprezentanţii grupului, iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.
    Art. 234^2. - (1) În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, grupul european de interes economic este obligat să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acestora.
    (2) Dacă grupul european de interes economic nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele grupului, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să înlăture neregularităţile constatate potrivit prevederilor alin. (1).
    (3) Dreptul la acţiunea pentru regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni de la data înmatriculării grupului european de interes economic.
    Art. 243^3. - În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect, scrisoare, anunţ, publicaţie sau în alte documente emanând de la un grup european de interes economic, trebuie să se precizeze denumirea acestuia, însoţită de menţiunea «grup european de interes economic» sau de iniţialele «GEIE».
    Art. 234^4. - Nulitatea unui grup european de interes economic înmatriculat în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:
    a) lipseşte actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă autentică;
    b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii grupului;
    c) obiectul de activitate al grupului este ilicit sau contrar ordinii publice;
    d) lipseşte încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a grupului;
    e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a grupului, în cazurile în care această autorizare este prevăzută în legile speciale pentru desfăşurarea anumitor activităţi, precum cea bancară sau de asigurări;
    f) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul şi obiectul de activitate ale grupului.
    Art. 234^5. - Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii pe fond la tribunal, cu excepţia situaţiei în care nulitatea este cauzată de caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al obiectului grupului european de interes economic.
    Art. 234^6. - (1) Tribunalul sesizat cu o cerere de nulitate poate stabili, chiar din oficiu, un termen pentru acoperirea nulităţii.
    (2) În cazul în care, pentru acoperirea nulităţii, este necesară convocarea membrilor grupului european de interes economic sau comunicarea către aceştia a textului proiectului de hotărâre împreună cu documentaţia aferentă, tribunalul va acorda, prin încheiere, termenul necesar pentru ca membrii să adopte hotărârea.
    Art. 234^7. - (1) La data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, grupul european de interes economic este dizolvat şi intră în lichidare.
    (2) Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se vor numi şi lichidatorii grupului european de interes economic.
    (3) Tribunalul va comunica dispozitivul acestei hotărâri oficiului registrului comerţului, care, după înscrierea menţiunii, îl va trimite spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
    Art. 234^8. - Grupul european de interes economic nu poate emite acţiuni, obligaţiuni sau alte titluri negociabile.
    Art. 234^9. - (1) O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup european de interes economic.
    (2) Administratorii sunt solidar răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în sarcina lor de Regulamentul Consiliului nr. 2137/85 din 25 iulie 1985 privind instituirea grupului european de interes economic (GEIE), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 199 din 31 iulie 1985, de prezenta lege şi de actul constitutiv."
    7. După articolul 237 se introduc două noi articole, articolele 237^1 şi 237^2, cu următorul cuprins:
    "Art. 237^1. - (1) Sediul grupului european de interes economic poate fi mutat într-un alt stat membru, prin decizia membrilor grupului, luată în unanimitate.
    (2) Proiectul deciziei prevăzute la alin. (1) va fi comunicat, prin grija administratorilor, în termen de 15 zile de la elaborare, la oficiul registrului comerţului de la sediul grupului european de interes economic, în vederea menţionării intenţiei de transfer în registrul comerţului.
    Oficiul registrului comerţului va transmite proiectul spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
    (3) În termen de două luni de la data publicării proiectului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, orice persoană interesată poate face opoziţie, pentru motive de ordine publică, în condiţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (4) Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care se soluţionează opoziţia la proiectul de decizie de transfer al sediului se menţionează, din oficiu, în registrul comerţului.
    (5) După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pronunţate cu observarea prevederilor alin. (3) sau a expirării termenului de introducere a opoziţiilor, grupul european de interes economic va putea adopta, cu unanimitatea voturilor membrilor săi, hotărârea de transfer al sediului.
    (6) Hotărârea de transfer va produce efecte de la data înmatriculării grupului european de interes economic în registrul corespunzător noului sediu.
    (7) Radierea grupului european de interes economic din registrul comerţului este posibilă numai după prezentarea dovezii efectuării înmatriculării grupului în registrul din statul membru de destinaţie.
    (8) Până la efectuarea menţiunii cu privire la radierea grupului european de interes economic din registrul comerţului, terţii se pot prevala de sediul grupului din România, cu excepţia cazului în care grupul face dovada că aceştia au cunoscut existenţa sediului din statul membru de destinaţie.
    Art. 237^2. - Înmatricularea şi/sau radierea în/din registrul comerţului a unui grup european de interes economic fac obiectul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Oficiul registrului comerţului de la sediul grupului va transmite, din oficiu, un comunicat în acest sens Oficiului Publicaţiilor Oficiale ale Comunităţilor Europene, în vederea publicării acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene."


    Articolul III

    Articolul 2 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "Art. 2. - Societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic, grupurile europene de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, sucursalele înfiinţate de acestea, precum şi alte persoane juridice care se înregistrează în registrul comerţului potrivit unor acte normative speciale sunt denumite în sensul prezentei legi solicitanţi."


    Articolul IV

    Alineatul (2) al articolului 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(2) În înţelesul prezentei legi, comercianţii sunt persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste."


    Articolul V

    Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 decembrie 2002, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 3, literele f), g) şi h) se abrogă.
    2. Titlul II "Raporturi cu statele membre ale Uniunii Europene" se abrogă.
    3. La titlul III "Dispoziţii tranzitorii şi finale", după articolul 77 se introduce un nou articol, articolul 77^1, cu următorul cuprins:
    "Art. 77^1. - Prevederile prezentei legi nu sunt aplicabile raporturilor de drept internaţional privat din domeniul insolvenţei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000."
    4. Anexele nr. 1-3 se abrogă.


    PRIM-MINISTRU

    CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

    Contrasemnează:

    --------------

    Ministrul justiţiei,

    Monica Luisa Macovei

    Ministrul integrării europene,

    Anca Daniela Boagiu

    Bucureşti, 21 decembrie 2006.
    Nr. 119.
    -----------