DECIZIA nr. 309 din 9 mai 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (3), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. a), precum și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 10 august 2017

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Marian Enache

    - judecător

    Petre Lăzăroiu

    - judecător

    Mircea Ștefan Minea

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Livia-Doina Stanciu

    - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Oana Cristina Puică

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c) și alin. (5) lit. a), precum și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cant Annabela Ildiko în Dosarul nr. 2.002/211/2015/a1 al Tribunalului Cluj - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 111D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă referitor la dispozițiile art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c) și alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală, întrucât autoarea excepției nu arată în concret în ce constă contrarietatea între respectivele dispoziții de lege și prevederile constituționale invocate. În ceea ce privește dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală arată că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, ținând cont de decizia de admitere pronunțată de Curte cu privire la acest text de lege, și anume Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea penală nr. 299/C din 23 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.002/211/2015/a1, Tribunalul Cluj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c) și alin. (5) lit. a), precum și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Cant Annabela Ildiko cu ocazia soluționării contestației formulate de inculpată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății într-o cauză în care nu au fost formulate cereri și excepții și nici nu au fost ridicate din oficiu excepții.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, precum și principiile privind înfăptuirea justiției în numele legii, respectiv unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, întrucât - în ipoteza reglementată de prevederile art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală - împiedică inculpatul care nu a fost legal citat în procedura de cameră preliminară să invoce nulitatea relativă pentru încălcări ale legii care au intervenit în această fază procesuală. Potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală (în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală), la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), dacă nu s-au formulat cereri și excepții ori nu a ridicat din oficiu excepții, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Din coroborarea dispozițiilor art. 347 alin. (1) cu cele ale art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală (în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016) se desprinde concluzia că încheierea prin care se dispune începerea judecății nu este supusă contestației în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către procuror, părți sau persoana vătămată și nici nu a invocat din oficiu excepții. Aceasta înseamnă că, în situația prevăzută de dispozițiile art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, dacă inculpatul nu a fost legal citat, atunci nu își poate valorifica dreptul de a invoca nulitatea relativă, întrucât nelegalitățile intervenite în cursul fazei de cameră preliminară pot fi invocate numai până la închiderea acestei proceduri, iar încheierea pronunțată nu este supusă contestației prevăzute de art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Autoarea excepției arată că nu a fost legal citată în cauză, astfel că nu i s-a asigurat posibilitatea prezentării în fața judecătorului de cameră preliminară, invocând, în acest sens Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, prin care Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) și în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță „fără participarea procurorului și a inculpatului“, este neconstituțională. Prin decizia menționată, Curtea a reținut că, din perspectiva exigențelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară și fără participarea părților atât timp cât acestea au fost legal citate.6. Tribunalul Cluj - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile de lege criticate neaducând nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autoarea excepției. Consideră, astfel, că, din coroborarea dispozițiilor art. 346 alin. (2) și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală (în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016) nu rezultă că încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară - prin care acesta a dispus începerea judecății în condițiile în care a constatat că nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții - este definitivă. Aceasta înseamnă că, în cazul în care se constată existența unor vicii de procedură în etapa camerei preliminare, sunt aplicabile dispozițiile generale cu privire la calea de atac a contestației.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c) și alin. (5) lit. a), precum și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015.9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015 a Curții Constituționale.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c) și alin. (5) lit. a), precum și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autoarei excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește, în realitate, doar dispozițiile art. 282 alin. (3), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. a), precum și ale art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai cu privire la aceste dispoziții de lege. Ulterior sesizării Curții, dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Din motivarea excepției rezultă că aceasta vizează soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală - în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016 - care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la art. 346 alin. (2). Având în vedere că, în cauză, a produs efecte norma de procedură prevăzută de art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma în vigoare la data sesizării Curții, aceasta se va pronunța asupra soluției legislative cuprinse în dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la art. 346 alin. (2). Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 282 alin. (3), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. a): (3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).(4) Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:
    a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;
    [...]
    (5) Nulitatea relativă se acoperă atunci când:
    a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;
    – Art. 347 alin. (1): „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5)“.
    13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției în numele legii, respectiv unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției critică soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la art. 346 alin. (2). Curtea observă că, prin Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 2 mai 2017, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la art. 346 alin. (2), este neconstituțională. În acest sens, instanța de contencios constituțional a statuat că soluția legislativă mai sus menționată încalcă egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea dreptului fundamental de acces liber la justiție (paragraful 19). De asemenea, pornind de la scopul contestației - acela de a asigura posibilitatea îndreptării erorilor de drept comise pe parcursul soluționării cauzei în faza de cameră preliminară - și de la rolul procurorului, care acționează ca apărător al intereselor generale ale societății, dar și ale părților din proces, în spiritul legalității, prin decizia mai sus menționată, Curtea a apreciat că exigențele art. 131 din Constituție impun legiuitorului să asigure posibilitatea ca, pe calea contestației prevăzute de dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 75/2016, să se verifice - inclusiv la inițiativa procurorului - legalitatea încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 346 alin. (2) din același cod (paragraful 25). Prin urmare, Curtea a statuat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 75/2016, care exclude calea de atac a contestației împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 346 alin. (2), încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public (paragraful 28). Or, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.15. Ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de faptul că instanța de contencios constituțional a fost sesizată în prezenta cauză anterior publicării deciziei mai sus menționate în Monitorul Oficial al României, Curtea urmează a respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 75/2016, cu privire la soluția legislativă care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la art. 346 alin. (2).16. Ca atare, Curtea nu poate reține critica potrivit căreia inculpatul care nu a fost legal citat nu are posibilitatea să invoce sancțiunea nulității relative în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții și a dispus începerea judecății. Având în vedere dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, ca efect al Deciziei nr. 18 din 17 ianuarie 2017, mai sus menționată, în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății constatând că nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu a ridicat din oficiu excepții, partea sau persoana vătămată care nu a fost legal citată în procedura de cameră preliminară are la dispoziție calea de atac a contestației pentru a invoca atât viciul privind citarea, cât și orice alte încălcări ale legii care au intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură.17. În ceea ce privește dispozițiile art. 282 alin. (3), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției în numele legii, respectiv unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c) și alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală, reținând că acestea reglementează nulitatea relativă, care este o nulitate virtuală, ce derivă din principiul fundamental al legalității și rezultă din încălcarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea procesului penal, altele decât cele expres prevăzute de lege, care atrag nulitatea absolută. Aceasta poate fi invocată de către procuror, părți și subiecții procesuali principali, atunci când au un interes procesual propriu în respectarea dispozițiilor legale încălcate. Prin urmare, nulitatea relativă se caracterizează prin faptul că intervine atunci când prin încălcarea dispozițiilor legale s-a produs o vătămare drepturilor participanților la procesul penal, anterior enumerați, că aceasta trebuie invocată într-o anumită etapă a procesului penal sau într-un anumit moment procesual, prevăzute de lege, că aceasta se acoperă atunci când titularii dreptului de a o invoca nu își exercită acest drept în termenul de decădere prevăzut de lege și prin faptul că subiecții procesuali care pot invoca nulitatea relativă trebuie să aibă calitatea prevăzută de lege, precum și un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale pretins încălcate (paragraful 19). Așadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt, teoretic, foarte numeroase, fiind reprezentate de toate încălcările unor dispoziții procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută (paragraful 20).18. Curtea a reținut, prin decizia mai sus citată, că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispozițiile art. 342-348 din Codul de procedură penală, a [...] camerei preliminare. Aceasta are ca obiect, conform art. 342 din același cod, soluționarea problemelor ce vizează competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală (paragraful 22). Curtea a constatat ca fiind justificată limitarea momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative, conform art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, la cel al închiderii acestei proceduri, urmând ca invocarea nulităților relative privind încălcări ce au avut loc după această dată să fie făcută potrivit lit. b) și c) ale aceluiași alin. (4). În acest sens, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că impunerea, prin lege, a unor exigențe cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă constituie condiționări ale accesului liber la justiție, are o solidă și indiscutabilă justificare prin prisma finalității urmărite, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept. Prin intermediul lor se asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât și a drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți titulari, cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire (paragraful 23 din Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015).19. Astfel, prin aceeași Decizie nr. 840 din 8 decembrie 2015, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al participanților la procesul penal, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție. În cadrul procesual supus regulilor mai sus analizate, participanții la procesul penal beneficiază de garanțiile specifice dreptului fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, putându-și apăra inclusiv drepturile și interesele procesuale sau procedurale, în cadrul unei proceduri penale contradictorii, caracterizată prin egalitatea armelor și prin caracterul rezonabil al termenului de soluționare a cauzelor (paragraful 24). În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile art. 282 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c) și alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală a dreptului la apărare, Curtea a reținut că acesta presupune, în sens larg, dreptul oricărui participant la procesul penal de a-și formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu. Având însă în vedere critica formulată de autoarea excepției, textele criticate nu încalcă garanțiile procesuale anterior enumerate, necontravenind, prin urmare, prevederilor art. 24 din Constituție (paragraful 25).20. Referitor la dispozițiile constituționale ale art. 124 alin. (1) și (2), prin Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, Curtea a observat că acestea prevăd înfăptuirea justiției în numele legii, precum și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea acesteia. Aceste trăsături ale actului de justiție trebuie interpretate prin prisma prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 2 alin. (1) și art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevăd că justiția este egală pentru toți și, respectiv, că toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, și că justiția se înfăptuiește în mod egal, pentru toate persoanele. Însă, raportându-se la critica de neconstituționalitate formulată în susținerea excepției de neconstituționalitate, referitoare la regimul juridic al nulităților absolute și relative, Curtea constată că textele criticate nu contravin dispozițiilor art. 124 alin (1) și (2) din Constituție (paragraful 26).21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală cu privire la soluția legislativă care exclude posibilitatea de a face contestație împotriva soluției prevăzute la art. 346 alin. (2), excepție ridicată de Cant Annabela Ildiko în Dosarul nr. 2.002/211/2015/a1 al Tribunalului Cluj - Secția penală.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar și constată că dispozițiile art. 282 alin. (3), alin. (4) lit. a) și alin. (5) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Oana Cristina Puică

    -----