ORDONANTA nr. 22 din 29 ianuarie 1999 (*republicată*)
privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe cai navigabile*)
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 3 februarie 2003


    Notă *) Republicată în temeiul art. IV din Legea nr. 528 din 17 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 9 august 2002, dându-se textelor o noua numerotare. Legea nr. 528/2002 a fost rectificata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 20 ianuarie 2003.
    Ordonanţa Guvernului nr. 22 din 29 ianuarie 1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 29 ianuarie 1999.

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta ordonanţă reglementează administrarea şi utilizarea infrastructurii de transport naval, modul de organizare şi funcţionare a administraţiilor portuare şi/sau de cai navigabile, precum şi modul de autorizare şi de desfăşurare a activităţilor de transport naval.


    Articolul 2

    Prevederile prezentei ordonanţe se aplică în porturi şi pe cai navigabile, navelor şi activităţilor de transport naval care se desfăşoară în aceste zone.


    Articolul 3

    Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică în porturile militare şi în zonele în care se desfăşoară în exclusivitate activităţi militare, precum şi navelor militare, respectiv ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.


    Articolul 4

    (1) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, denumit în continuare minister, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor navale, care elaborează şi coordonează politica şi programele de dezvoltare a sistemului de transport naval şi, ca autoritate de reglementare, elaborează şi promovează actele normative şi normele specifice privind administrarea, utilizarea şi concesionarea infrastructurii de transport naval, desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturile şi apele naţionale navigabile ale României şi asigura aducerea la îndeplinire a obligaţiilor care revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
    (2) Ministerul îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (1) direct, prin Direcţia generală a transporturilor maritime, pe Dunăre şi cai navigabile, denumita în continuare direcţie, sau, prin delegare de competenţa, după caz, prin instituţiile publice, regiile autonome, companiile naţionale sau societăţile comerciale aflate în subordinea ori sub autoritatea sa.
    (3) Direcţia coordonează instituţiile publice, companiile naţionale, regiile autonome şi societăţile comerciale din domeniul transportului naval prevăzute la alin. (2) şi controlează administraţiile portuare şi/sau de cai navigabile în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe.


    Articolul 5

    (1) Aplicarea politicilor portuare şi a programelor de dezvoltare a infrastructurilor portuare şi a căilor navigabile, elaborate de către minister, asigurarea functionalitatii porturilor şi a infrastructurii de transport naval, administrarea acestora şi urmărirea sau asigurarea furnizarii serviciilor de siguranţă şi asigurarea desfăşurării activităţilor auxiliare prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. c) pct. 1 se fac de către administraţiile portuare şi/sau de cai navigabile, denumite în continuare administraţii.
    (2) Administraţiile îndeplinesc funcţia de autorităţi portuare şi/sau de cai navigabile.


    Capitolul 2 Infrastructura de transport naval


    Articolul 6

    Infrastructura de transport naval este constituită din apele naţionale navigabile ale României, zonele maritime sau de cai navigabile, terenurile pe care sunt amplasate porturile, digurile, cheiurile, pereele şi alte construcţii hidrotehnice destinate acostarii navelor, construcţiile hidrotehnice aferente porturilor, căilor şi canalelor navigabile, ecluzele, apărările şi consolidările de maluri şi de taluzuri, senalele de acces spre porturi, drumurile tehnologice din interiorul porturilor sau în lungul canalelor navigabile şi căile ferate din interiorul porturilor.


    Articolul 7

    (1) Porturile sunt suprafeţe delimitate din teritoriul naţional, situate la malul marii sau al unei cai navigabile, protejate natural sau artificial împotriva valurilor, vanturilor, curentilor şi gheturilor, construite şi echipate astfel încât să permită, în principal, primirea şi adăpostirea navelor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, depozitarea mărfurilor, primirea şi expedierea acestora cu mijloace de transport, imbarcarea şi debarcarea pasagerilor.
    (2) Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor, terenurilor, construcţiilor hidrotehnice, senalelor de acces, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalaţiilor şi echipamentelor aflate în perimetrul acestuia.
    (3) Porturile se clasifica după cum urmează:
    a) din punct de vedere al formei de proprietate asupra terenurilor portuare:
    1. porturi a căror infrastructura aparţine domeniului public;
    2. porturi a căror infrastructura este proprietate privată;
    b) din punct de vedere al asezarii geografice:
    1. porturi situate pe malul marii;
    2. porturi situate pe cai navigabile interioare;
    c) din punct de vedere al obiectului de activitate:
    1. porturi comerciale, destinate în principal derulării traficului comercial de mărfuri şi de pasageri;
    2. porturi de agrement, destinate în principal navelor şi ambarcatiunilor de agrement;
    3. porturi pescaresti, destinate în principal navelor de pescuit;
    4. porturi militare;
    d) din punct de vedere al accesului:
    1. porturi deschise accesului public;
    2. porturi închise accesului public.


    Articolul 8

    Limitele terenurilor portuare se stabilesc de către minister.


    Articolul 9

    (1) Radele portuare sunt acvatorii destinate adapostirii sau stationarii navelor în vederea intrării în port ori, în cazuri speciale, operarii navelor. Radele din afară limitelor portului sunt rade exterioare, iar cele din interiorul limitelor portului sunt rade interioare.
    (2) Acvatoriile portuare sunt constituite din totalitatea suprafeţelor apelor incluse în limitele porturilor.


    Articolul 10

    Ministerul stabileşte limitele radelor portuare.


    Articolul 11

    (1) Pentru a putea sa funcţioneze orice port trebuie să obţină o autorizaţie emisă de minister pe baza unui caiet de sarcini.
    (2) În caietul de sarcini ministerul stabileşte criteriile şi procedurile de autorizare a porturilor.
    (3) În caietul de sarcini al fiecărui port ministerul stabileşte condiţiile de desfăşurare a activităţilor şi serviciile de siguranţă care sunt obligatorii în portul respectiv.
    (4) Nerespectarea condiţiilor înscrise în caietul de sarcini poate atrage suspendarea sau anularea autorizaţiei.


    Articolul 12

    (1) Dezvoltarea fiecărui port se realizează pe baza unui plan de dezvoltare, în concordanta cu politica şi cu programele de dezvoltare elaborate de minister şi de administraţiile publice locale.
    (2) Planurile de construire sau de dezvoltare a porturilor, precum şi lucrările privind modificarea infrastructurii de transport naval existente se avizează de administraţiile publice locale şi se aproba de minister.


    Articolul 13

    (1) Constituie zona maritima sau de cale navigabila fasia de teren, indiferent de forma de proprietate asupra terenului, situata în lungul ţărmului marii sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 metri masurata de la marginea apei spre interiorul uscatului. În cazul apelor cu nivel variabil, marginea apei se considera linia apelor medii.
    (2) În cazuri justificate, pe anumite porţiuni, Guvernul poate decide mărirea latimii zonei maritime sau de cale navigabila.
    (3) În porturi zona maritima sau de cale navigabila coincide cu incinta portuara.
    (4) Zona maritima sau de cale navigabila este destinată:
    a) instalării semnelor şi semnalelor de navigaţie necesare desfăşurării navigaţiei în condiţii de siguranţă;
    b) accesului pentru supraveghere şi intervenţii vizând siguranţa navigaţiei;
    c) asigurării vizibilitatii semnelor şi semnalelor de navigaţie şi pentru desfăşurarea navigaţiei în condiţii de siguranţă;
    d) asigurării condiţiilor de consolidare şi protecţie a căilor navigabile.


    Articolul 14

    În zona maritima sau de cale navigabila, indiferent de forma de proprietate asupra terenurilor, lucrările şi orice alte instalaţii şi amenajări care ar putea periclita siguranţa navigaţiei prin încălcarea prevederilor art. 13 alin. (4) se pot executa numai cu autorizarea ministerului.


    Articolul 15

    (1) În zona maritima sau de cale navigabila administraţiile instaleaza semne şi semnale de navigaţie, de zi şi de noapte, în punctele pe care le considera necesare pentru siguranţa navigaţiei. În acest scop administraţiile pot solicita, potrivit dispoziţiilor legale, efectuarea defrisarilor necesare menţinerii vizibilitatii semnelor şi semnalelor de navigaţie.
    (2) Proprietarii sau, după caz, administratorii terenurilor aflate în zona maritima sau de cale navigabila au obligaţia de a permite instalarea semnelor şi semnalelor de navigaţie, de a evita obturarea acestora şi de a permite accesul persoanelor care efectuează operaţiuni de verificare şi reparare a acestora, de consolidare şi de protecţie a căilor navigabile, precum şi a utilajelor folosite la aceste operaţiuni.
    (3) Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a semnelor şi semnalelor de navigaţie sunt suportate de administraţiile respective.


    Articolul 16

    Lucrările în acvatoriile portuare sau în albia căilor navigabile, dragajele de extracţie şi altele asemenea se pot executa, în condiţiile legii, numai după autorizarea de către minister. Pe perioada efectuării lucrărilor executantul are obligaţia să asigure semnalizarea conform cerinţelor impuse de administraţiile respective.


    Articolul 17

    Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori de cabluri peste sau sub căile navigabile interioare sau în porturi se face în condiţiile legii şi cu autorizarea ministerului. Proprietarii sau administratorii acestor instalaţii şi construcţii au obligaţia de a le marca şi de a le semnaliza conform regulilor privind semnalizarea de navigaţie, de a asigura vizibilitatea semnalelor şi a marcajelor respective şi de a le menţine în funcţiune.


    Articolul 18

    Terenurile pe care sunt amplasate porturile, digurile, cheiurile, pereele şi alte construcţii hidrotehnice destinate acostarii navelor, senalele de acces spre porturi, drumurile tehnologice şi căile ferate din interiorul porturilor, care fac parte din domeniul public, se pot concesiona, închiria sau pot fi date în administrare în condiţiile legii.


    Capitolul 3 Activităţi de transport naval


    Articolul 19

    (1) În sensul prezentei ordonanţe, activităţile de transport naval care se desfăşoară în porturi şi pe cai navigabile sunt clasificate astfel:
    a) activităţi de transport de mărfuri şi/sau de persoane cu nave, care cuprind:
    1. transporturile publice maritime sau fluviale de persoane şi/sau de mărfuri, efectuate de persoane juridice;
    2. transporturile maritime sau fluviale de persoane şi/sau de mărfuri, în folos propriu;
    3. transporturile maritime sau fluviale de bunuri şi/sau de persoane, în interes personal;
    b) activităţi conexe activităţilor de transport naval, care cuprind:
    1. serviciile de siguranţă în porturi şi pe cai navigabile, denumite în continuare servicii de siguranţă, precum: pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea din porturi, între danele aceluiaşi port şi pe căile navigabile, legarea-dezlegarea navelor maritime, remorcajul de manevra al navelor maritime în porturi;
    2. activităţile în legătură cu operarea navelor, cum ar fi: încărcarea/descărcarea navelor, depozitarea, stivuirea, amararea, sortarea, marcarea, paletizarea, pachetizarea, containerizarea, insacuirea şi alte activităţi privind mărfurile, expeditiile interne şi internaţionale, agenturarea, brokerajul, curatarea hambarelor şi a magaziilor navelor, buncherajul, curatarea şi degazarea tancurilor navelor;
    c) activităţi auxiliare activităţilor de transport naval, care cuprind:
    1. activităţile privind întreţinerea infrastructurii de transport naval, cum ar fi: întreţinerea şi repararea infrastructurilor de transport naval, semnalizarea terestra şi plutitoare pentru navigaţie, dragajul de întreţinere pentru asigurarea adancimilor în porturi şi pe căile navigabile, asistenţa navelor la operarea mărfurilor periculoase, preluarea reziduurilor şi a apelor uzate de la nave, preluarea gunoiului şi a resturilor menajere de la nave;
    2. alte activităţi, cum ar fi: executarea de construcţii hidrotehnice specifice transportului naval, lucrările de scafandrerie, supravegherea navelor fără echipaj, serviciile pentru nave de agrement şi turism, dragajul de extracţie, refurnizarea de apa, energie electrica şi termica, asistenţa, salvarea şi ranfluarea navelor, reparaţii la nave, aprovizionarea navelor.
    (2) Agenţii economici care desfăşoară activităţile de transport naval stabilite la alin. (1) lit. a) se autorizeaza de către minister. O cerinţa obligatorie pentru autorizarea agenţilor economici pentru activitatea de transport maritim internaţional este constituirea unei garanţii băneşti pentru riscul de neplata şi de abandonare a echipajelor în străinătate.
    (3) Ministerul stabileşte activităţile prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 2 şi lit. c) pct. 2, care pot fi executate numai de către agenţi economici autorizaţi, precum şi criteriile de autorizare.


    Articolul 20

    (1) Activităţile prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. c) pct. 1 se executa de administraţii, direct sau prin intermediul unor agenţi economici, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi sub controlul respectivelor administraţii.
    (2) Se interzice administraţiilor efectuarea activităţilor prevăzute la art. 19 alin. (1) lib. b) pct. 2 şi lit. c) pct. 2, cu excepţia refurnizarii de apa, energie electrica şi termica, serviciilor pentru nave de agrement şi turism, salvării şi ranfluarii navelor, care se efectuează de administraţii sau de agenţi economici, după caz.


    Articolul 21

    (1) Activităţile de încărcare/descărcare a navelor şi de îmbarcare/debarcare a pasagerilor se desfăşoară, de regula, numai în porturi.
    (2) În cazuri deosebite activităţile prevăzute la alin. (1) se pot desfăşura, la cerere, şi în afară porturilor, în puncte izolate la mal sau pe căile navigabile.
    (3) Criteriile şi modalitatea de obţinere a aprobării pentru înfiinţarea unui punct izolat în vederea desfăşurării acestor activităţi se stabilesc de către minister.


    Capitolul 4 Administrarea porturilor şi a căilor navigabile


    Articolul 22

    Administraţiile prevăzute la art. 5 pot fi instituţii publice, regii autonome, companii naţionale sau societăţi comerciale.


    Articolul 23

    (1) Administraţiile din porturile sau de pe căile navigabile unde infrastructura portuara aparţine domeniului public se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului.
    (2) În porturile unde infrastructura aparţine domeniului privat atribuţiile administraţiei sunt îndeplinite de o persoană juridică, desemnată de către proprietarul infrastructurii.
    (3) Administraţiile prevăzute la alin. (2) îşi pot desfăşura activitatea numai cu avizul ministerului.


    Articolul 24

    (1) Administraţiile au obligaţia sa întocmească regulamente de exploatare portuara şi să le supună spre aprobare ministerului.
    (2) Prevederile regulamentelor prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de transport naval în portul respectiv.


    Articolul 25

    (1) Administraţiile au în principal următoarele atribuţii şi obligaţii:
    a) de a asigura repararea, întreţinerea şi menţinerea caracteristicilor tehnice minime ale infrastructurii de transport naval care le-a fost concesionata sau data în administrare;
    b) de a pune la dispoziţie utilizatorilor infrastructura de transport naval prevăzută la lit. a), în mod nediscriminatoriu, în conformitate cu reglementările în vigoare;
    c) de a urmări sau de a asigura furnizarea permanenta a serviciilor de siguranţă;
    d) de a tine evidenta muncitorilor portuari care efectuează activităţi de încărcare/descărcare a navelor, de depozitare, stivuire, pachetizare, paletizare a mărfurilor, de curatare a navelor şi altele asemenea;
    e) de a asigura semnalizarea costiera şi plutitoare, precum şi adancimile minime în porturi şi pe căile navigabile;
    f) de a asigura semnalizarea în mare larga în zona porturilor, activitate pentru care pot percepe tarife.
    (2) Administraţiile pot desfăşura şi alte activităţi care vor fi prevăzute în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acestora.


    Articolul 26

    Prin delegare de competenţa administraţiile pot aduce la îndeplinire şi unele obligaţii ce revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, cum ar fi: căutarea şi salvarea vietilor omeneşti pe mare, intervenţia în caz de poluare, preluarea reziduurilor, a apelor uzate, a gunoiului şi a resturilor menajere de la nave şi altele asemenea.


    Articolul 27

    Pentru desfăşurarea activităţilor având ca scop aducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, administraţiile primesc fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului.


    Articolul 28

    (1) Pentru punerea la dispoziţie utilizatorilor a infrastructurii de transport naval şi pentru prestarea de servicii administraţiile percep tarife stabilite conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Administraţiile au obligaţia să facă publice tarifele prevăzute la alin. (1), precum şi facilităţile care se acordă privind plata acestor tarife.
    (3) Facilităţile prevăzute la alin. (2) se acordă în mod nediscriminatoriu.


    Articolul 29

    (1) Agenţii economici care desfăşoară activităţi de transport naval în porturi şi pe căile navigabile au obligaţia sa transmită administraţiilor în a căror zona îşi desfăşoară activitatea toate datele solicitate de către acestea privind volumul de marfa operat, portul de încărcare/descărcare a mărfurilor, numărul de nave operate şi normele de operare.
    (2) Administraţiile au obligaţia sa centralizeze aceste date şi să le publice anual.
    (3) Veniturile realizate de administraţiile portuare din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru punerea la dispoziţie a infrastructurii de transport şi prestări de servicii de siguranţă, vor fi utilizate cu prioritate pentru acoperirea cheltuielilor proprii de funcţionare, pentru reparaţia, întreţinerea şi dezvoltarea infrastructurilor şi bunurilor din folosinţă sau administrare.


    Articolul 30

    (1) Ministerul are dreptul de a controla administraţiile în ceea ce priveşte modul de administrare şi de utilizare a infrastructurii de transport naval, modul în care respecta regulamentul de exploatare portuara, precum şi modul de îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte, pe care administraţiile au fost mandatate să le aducă la îndeplinire.
    (2) Din organele de conducere ale oricărei administraţii trebuie să facă parte cel puţin un reprezentant al ministerului.


    Capitolul 5 Exercitarea activităţii de control de către administraţii


    Articolul 31

    Procedurile ce trebuie îndeplinite pentru intrarea şi ieşirea navelor în/din porturi, precum şi documentele aferente acestor proceduri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 32

    (1) Administraţiile portuare aloca danele în care navele urmează sa opereze şi eliberează permisul de acostare la aceste dane pe baza acceptului de intrare în port, eliberat de către căpitănia de port.
    (2) Stabilirea ordinii de intrare a navelor în port şi alocarea danelor de operare se fac în funcţie de solicitarile agenţilor economici care desfăşoară activităţi de transport naval în portul respectiv.


    Articolul 33

    Administraţiile urmăresc şi iau măsurile necesare pentru ca traficul de mărfuri în port şi modul de depozitare a acestora sa nu afecteze securitatea infrastructurii portuare şi operarea navelor.


    Articolul 34

    Administraţiile au dreptul de a interzice sau de a opri operaţiunile de încărcare/descărcare a navelor dacă se constată că:
    a) navele au gaura de apa la corp;
    b) continuarea încărcării/descărcării periclitează securitatea infrastructurilor şi a instalaţiilor portuare;
    c) pescajul navei depăşeşte pescajul maxim admis în dana de operare sau în orice alte cazuri în care se constată că este periclitata securitatea infrastructurii portuare;
    d) exista pericol de poluare.


    Articolul 35

    În porturile sau în zonele din porturi în care nu s-a instituit obligativitatea pilotajului sau a remorcajului administraţia poate impune ca navele, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, sa ia un pilot şi/sau să fie asistate în timpul manevrelor de un remorcher, în cazurile în care:
    a) navele sau incarcatura acestora constituie o ameninţare iminenta pentru mediu; aceste categorii de nave şi de mărfuri trebuie făcute publice în prealabil prin regulamentul de exploatare a portului sau prin avize către navigatori;
    b) navele au corpul, maşinile sau echipamentele deteriorate şi acestea influenţează în mod substanţial siguranţa navigaţiei, caz în care se va solicita şi avizul căpităniei de port.


    Capitolul 6 Concesionarea infrastructurii de transport naval


    Articolul 36

    (1) Infrastructura de transport naval care aparţine domeniului public poate fi:
    a) data în administrare administraţiilor organizate ca instituţii publice sau regii autonome;
    b) concesionata, în condiţiile legii, administraţiilor organizate ca societăţi comerciale sau companii naţionale;
    c) concesionata, în condiţiile legii, altor persoane juridice de drept privat, române sau străine.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) calitatea de concedent o poate avea:
    a) ministerul, pentru infrastructura de transport naval care aparţine domeniului public al statului;
    b) autorităţile administraţiei publice locale, pentru infrastructura de transport naval care aparţine domeniului public al judeţelor, comunelor, oraşelor şi municipiilor.


    Articolul 37

    În cazurile prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. c) concedentul poate desemna administraţiile ca reprezentant al său în raporturile cu concesionarii.


    Articolul 38

    Reprezentarea ministerului sau a autorităţilor administraţiei publice locale de către administraţii în raporturile cu concesionarii se face pe bază de contract.


    Articolul 39

    În calitatea lor de reprezentant al autorităţilor concedente administraţiile au următoarele obligaţii:
    a) verifica respectarea de către concesionari a prevederilor contractului de concesiune, cum ar fi: modul de derulare a lucrărilor de investiţii prevăzute în contractul de concesiune şi calitatea acestor lucrări, întreţinerea şi repararea de către concesionari a bunurilor concesionate;
    b) avizează documentele de plată a redeventei.


    Articolul 40

    (1) Pentru efectuarea, în numele ministerului sau al autorităţilor administraţiei publice locale, a activităţilor prevăzute la art. 39 administraţiile au dreptul la plata unei sume în cuantum de 25% din redeventa încasată.
    (2) Modul de plată se stabileşte prin contractul de reprezentare, încheiat între minister sau autorităţile administraţiei publice locale şi administraţii.


    Capitolul 7 Serviciile de siguranţă în porturi şi pe cai navigabile


    Articolul 41

    Serviciile de siguranţă sunt servicii de interes naţional şi se desfăşoară sub controlul statului, prin minister.


    Articolul 42

    Serviciile de siguranţă sunt prestate tuturor utilizatorilor care apelează la ele, pe o baza permanenta, nediscriminatorie, uniforma şi continua, în condiţii egale în ceea ce priveşte calitatea, timpul şi preţul.


    Articolul 43

    Ministerul stabileşte porturile, căile navigabile, zonele sau portiunile din aceste zone, precum şi categoriile de nave, pentru care serviciile de siguranţă sunt obligatorii.


    Articolul 44

    Serviciile de siguranţă pentru care s-a instituit obligativitatea conform art. 43 sunt servicii publice de interes naţional, care pot fi concesionate de către minister, în condiţiile legii, persoanelor juridice române care îndeplinesc condiţiile stabilite prin caietul de sarcini al concesiunii.


    Articolul 45

    Ministerul poate desemna administraţiile ca reprezentant al său în raporturile cu concesionarii serviciilor de siguranţă.


    Articolul 46

    (1) Reprezentarea ministerului de către administraţii în raporturile cu concesionarii serviciilor de siguranţă se face pe bază de contract.
    (2) În calitatea lor de reprezentant al ministerului administraţiile au următoarele obligaţii:
    a) urmăresc respectarea de către concesionari a prevederilor din contractul de concesiune;
    b) urmăresc efectuarea serviciilor de siguranţă în condiţii de continuitate şi securitate;
    c) avizează documentele de plată a redeventei;
    d) urmăresc respectarea tarifelor stabilite prin contract şi modul de aplicare a acestora.


    Articolul 47

    (1) Pentru efectuarea, în numele ministerului sau al autorităţilor administraţiei publice locale, a activităţilor prevăzute la art. 46 administraţiile au dreptul la plata unei sume în cuantum de 25% din redeventa încasată.
    (2) Modul de plată se stabileşte prin contractul de reprezentare, încheiat între minister sau autorităţile administraţiei publice locale şi administraţia respectiva.


    Articolul 48

    (1) În cazul în care într-un port sau într-o zona dintr-o cale navigabila nu exista persoane juridice autorizate să efectueze serviciile de siguranţă prevăzute la art. 44 sau în situaţia imposibilităţii derulării contractelor de concesiune încheiate, furnizarea acestor servicii va fi asigurata de către administraţii.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) ministerul concesioneaza temporar administraţiilor, prin încredinţare directa, serviciile publice respective.


    Articolul 49

    Furnizarea serviciilor de siguranţă, altele decât serviciile publice prevăzute la art. 44, se asigura de către administraţii.


    Articolul 50

    În cazul în care prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte se stabileşte un anumit regim al serviciilor de siguranţă, acest regim se aplică întocmai pentru porturile sau căile navigabile respective.


    Capitolul 8 Mărfuri periculoase


    Articolul 51

    Toţi agenţii economici care transporta sau operează mărfuri periculoase în apele naţionale navigabile sau în porturile româneşti au obligaţia să respecte prevederile legislaţiei naţionale şi ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. Aceste operaţiuni se executa sub supravegherea administraţiilor.


    Articolul 52

    Orice nava, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, care urmează sa încarce sau sa descarce mărfuri periculoase în porturile româneşti ori sa tranziteze cu substanţe periculoase apele naţionale navigabile, are obligaţia să respecte prevederile legislaţiei naţionale, ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte şi sa informeze corespunzător administraţiile.


    Capitolul 9 Agenturarea navelor


    Articolul 53

    Agenturarea navelor se efectuează numai de agenţi economici specializaţi şi autorizaţi în acest sens, denumiţi în continuare agenţi, persoane juridice române care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale.


    Articolul 54

    (1) Agentul este singurul îndreptăţit sa reprezinte nava, precum şi pe comandantul, proprietarul sau operatorul acesteia în faţa autorităţilor publice, a administraţiilor, a tuturor agenţilor economici care prestează servicii pentru nava, echipaj, proprietar sau operator şi acţionează în limitele mandatului de împuternicire dat de aceştia.
    (2) Agentul are obligaţia sa asiste nava şi pe comandantul acesteia în toate acţiunile sale, de la sosire şi până la plecarea din port.
    (3) Agentul este obligat sa acorde asistenţa tuturor reprezentanţilor autorităţilor publice în raporturile acestora cu nava. Orice vizita la nava a reprezentanţilor autorităţilor publice se va face numai în prezenta agentului.


    Articolul 55

    Agentul are obligaţia sa aducă la cunoştinţa comandantului navei agenturate prevederile legale aplicabile din domeniul transportului naval, activitatea autorităţilor publice şi administraţiilor, precum şi ordinele şi dispoziţiile autorităţilor locale, care acţionează în porturi şi pe căile navigabile.


    Articolul 56

    Pentru navele pe care le agentureaza agentul garantează plata tarifelor, a taxelor şi a celorlalte cheltuieli portuare către autorităţile publice, administraţiile şi agenţii economici care prestează servicii de siguranţă, stabilite în conformitate cu reglementările în vigoare sau prevăzute în contractele încheiate.


    Articolul 57

    Pentru serviciile de agenturare prestate agentul percepe tarife stabilite în conformitate cu prevederile legale.


    Capitolul 10 Munca în porturi


    Articolul 58

    Munca în porturi este reglementată de prezenta ordonanţă, de legislaţia muncii şi de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.


    Articolul 59

    (1) Munca specifică în porturi este prestată de muncitorii portuari.
    (2) Muncitorii portuari participa la operaţiunile de încărcare/descărcare a mărfurilor şi/sau a containerelor în şi din nave, de manipulare în şi din magaziile portuare sau în şi din alte mijloace de transport, de depozitare, stivuire, amarare, sortare, paletizare, pachetizare, containerizare, slinguire, insacuire a mărfurilor, precum şi la operaţiunile de curatare a hambarelor şi a magaziilor navelor, efectuate manual sau mecanizat.


    Articolul 60

    Poate fi muncitor portuar orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani şi îndeplineşte criteriile de sănătate şi de pregătire profesională stabilite prin reglementările emise de autorităţile competente.


    Articolul 61

    (1) Muncitorii portuari îşi desfăşoară activitatea în port numai dacă deţin carnet de lucru.
    (2) Administraţia portuara eliberează fiecărui muncitor portuar carnetul de lucru în port, pe baza căruia îl înregistrează.
    (3) Eliberarea unui carnet de lucru pentru un muncitor portuar se face numai la solicitarea, în scris, a angajatorului acestuia, care trebuie să fie un agent economic ce desfăşoară în port activităţile prevăzute la art. 59 alin. (2).
    (4) Metodologia de eliberare a carnetelor de lucru în port şi de înregistrare a muncitorilor portuari se elaborează de minister.
    (5) Pentru eliberarea carnetului de lucru în port administraţia percepe tarife stabilite conform prevederilor legale.
    (6) Carnetul de lucru eliberat este valabil numai pe perioada în care muncitorul portuar are contract de muncă la agentul economic.
    (7) În cazul întreruperii contractului de muncă agentul economic este obligat sa înştiinţeze în scris administraţia, în vederea scoaterii din evidenta a muncitorului portuar.


    Articolul 62

    (1) Agenţii economici care desfăşoară în porturi activităţile prevăzute la art. 59 alin. (2) au obligaţia să aibă angajat numai personal care poseda carnet de lucru în port şi este înregistrat la administraţii. Carnetele de lucru eliberate de capitaniile de port vor fi preschimbate de administraţii fără perceperea unor tarife. Capitaniile de port vor preda administraţiilor documentaţia privind carnetele de lucru eliberate şi înregistrate.
    (2) Agenţii economici pot utiliza muncitori portuari angajaţi cu contract de muncă pe durata determinata sau nedeterminată.
    (3) Agenţii economici pot utiliza şi muncitori portuari furnizati de către o agenţie de ocupare şi formare profesională a muncitorilor portuari, pe durate limitate, de cel puţin o zi, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice.


    Articolul 63

    Pentru optimizarea folosirii muncitorilor portuari în funcţie de variatia traficului portuar se înfiinţează agenţii de ocupare şi formare profesională a muncitorilor portuari, denumite în continuare agenţii, asociaţii profesionale constituite conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.


    Articolul 64

    (1) Agenţiile se pot înfiinţa în orice port.
    (2) Agenţiile au ca obiect principal de activitate furnizarea forţei de muncă de rezerva din rândul muncitorilor portuari, care nu sunt angajaţi cu contracte de muncă, agenţilor economici portuari care necesita forta de muncă suplimentară.
    (3) Furnizarea forţei de muncă de rezerva conform alin. (2), pe perioada stabilită prin prezenta ordonanţă, se realizează pe bază de contract încheiat între agentul economic şi agenţie.
    (4) Pentru muncitorii portuari înscrişi administraţia va elibera, la cererea agenţiei, carnete de lucru în condiţiile prevăzute la art. 61 alin. (3) pentru o perioadă de maximum 30 de zile calendaristice. Valabilitatea carnetelor de lucru poate fi prelungită, la cererea agenţiei, pentru perioade de câte 30 de zile calendaristice.
    (5) Agenţiile pot desfăşura şi activităţi de calificare, perfecţionare, policalificare şi reconversie profesională a muncitorilor portuari, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 42/1997 privind navigaţia civilă*).
    (6) Agenţiile pot plati ajutoare sociale din sursele pe care şi le constituie muncitorilor portuari înscrişi la agenţie, care nu au reuşit un plasament sub nici o formă de angajare şi care nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    ------------- Notă *) Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 412/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 11 iulie 2002.


    Articolul 65

    (1) Sursele de venituri ale agentiilor sunt:
    a) contribuţii lunare ale muncitorilor portuari înscrişi la agenţii;
    b) contribuţii lunare ale asociaţilor pentru constituirea fondului destinat plăţii indemnizaţiilor personalului de rezerva;
    c) contribuţii de la Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru programele de calificare, recalificare, reconversie şi policalificare a muncitorilor portuari, în condiţiile legii;
    d) venituri din activităţile pentru care au fost autorizate, în completarea surselor prevăzute la lit. a) şi b);
    e) alte venituri provenite din donaţii, plasamente, dobânzi şi altele asemenea.
    (2) Cotele de participare ale asociaţilor şi ale muncitorilor portuari înscrişi la agenţii se stabilesc anual de adunarea generală a asociaţilor.


    Capitolul 11 Contravenţii


    Articolul 66

    (1) Constituie contravenţii la normele prezentei ordonanţe următoarele fapte, dacă acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni:
    a) construirea unui port sau a unei instalaţii portuare fără avizele corespunzătoare;
    b) efectuarea de lucrări sau construirea de instalaţii şi amenajări care împiedica navigaţia;
    c) distrugerea sau deteriorarea semnelor şi semnalelor de navigaţie;
    d) refuzul de a permite accesul pentru instalarea, repararea sau verificarea semnelor şi semnalelor de navigaţie;
    e) executarea neautorizata de lucrări în albia căilor navigabile;
    f) efectuarea de activităţi de transport naval fără autorizare;
    g) efectuarea încărcării/descărcării mărfurilor şi a imbarcarii/debarcarii pasagerilor în afară locurilor autorizate;
    h) nerespectarea procedurilor la intrarea/ieşirea navelor;
    i) nerespectarea interdicţiei de oprire a operaţiunilor de încărcare/descărcare;
    j) realizarea de construcţii şi de instalaţii noi, precum şi orice modificări aduse construcţiilor hidrotehnice sau capacităţilor portuare existente şi destinaţiei acestora, fără aprobarea ministerului;
    k) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 29 şi la art. 61 alin. (7);
    l) folosirea de personal neinregistrat la administraţii pentru operaţiunile prevăzute la art. 59 alin. (2);
    m) modificarea planului de dezvoltare a portului fără aprobarea ministerului sau neînregistrarea modificărilor făcute planului de dezvoltare.


    Articolul 67

    (1) Contravenţiile prevăzute la art. 66 se sancţionează după cum urmează:
    a) cu amendă de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei, pentru faptele prevăzute la lit. c), d), h), k) şi l);
    b) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru faptele prevăzute la lit. a), b), e), f), g), i), j) şi m).
    (2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
    (3) Aplicarea sancţiunii contravenţionale nu inlatura obligaţia de despăgubire, dacă prin săvârşirea faptei s-au produs pagube.


    Articolul 68

    Contravenţiile se constata şi se sancţionează de persoane special împuternicite de către minister.


    Articolul 69

    Împotriva procesului-verbal de contravenţie se poate face plângere, în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării, la instanţele judecătoreşti competente.


    Articolul 70

    Dispoziţiile art. 66 şi 67 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.


    Articolul 71

    Aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute în acest capitol nu inlatura dreptul ministerului de a retrage sau de a suspenda autorizaţiile acordate agenţilor economici.


    Capitolul 12 Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 72

    (1) Până la concesionare serviciile de siguranţă, care constituie servicii publice prevăzute în prezenta ordonanţă, se pot executa în regim concurential de agenţi economici autorizaţi în mod corespunzător de către minister. După concesionare serviciul de siguranţă se executa numai de către concesionar, în baza contractului încheiat cu ministerul.
    (2) Contractele de concesiune a serviciilor de siguranţă, încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, rămân valabile până la data expirării.


    Articolul 73

    În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe Ordinul ministrului transporturilor nr. 507/1999 pentru aprobarea Metodologiei de înregistrare şi de ţinere a evidentei unor categorii de muncitori portuari şi de personal care lucrează în porturi se modifica în mod corespunzător.


    Articolul 74

    (1) În termen de 90 de zile de la publicarea legii de aprobare a prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, ministerul va elabora Normele metodologice de autorizare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de transport naval în porturi şi pe cai navigabile.
    (2) La data intrării în vigoare a Normelor metodologice de autorizare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de transport naval în porturi şi pe cai navigabile se abroga Hotărârea Guvernului nr. 112/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare a licenţelor şi a autorizaţiilor privind efectuarea transporturilor navale de mărfuri şi călători şi de autorizare a funcţionarii agenţilor economici în perimetrul infrastructurilor portuare şi de cai navigabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 6 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 75

    Prezenta ordonanţă intră în vigoare după 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    NOTĂ:
    Reproducem mai jos art. II şi III din Legea nr. 528/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi:
    "Art. II. - Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Art. III - În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei va elabora şi va supune spre aprobare Guvernului actele normative privind organizarea şi funcţionarea administraţiilor."
    --------------