LEGE nr. 293 din 28 iunie 2004
privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 30 iunie 2004



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta lege reglementează Statutul funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare.


    Articolul 2

    (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate fac parte din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului şi constituie, în sensul prezentei legi, sistemul administraţiei penitenciare.
    (2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor se constituie prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei.
    (3) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
    (4) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.


    Articolul 3

    (1) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare este constituit din funcţionari publici civili cu statut special şi din personal încadrat pe baza contractului individual de muncă.
    (2) Statutul special al funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare este conferit de natura atribuţiilor de serviciu care implică îndatoriri şi riscuri deosebite. În exercitarea atribuţiilor de pază, escortare şi supraveghere a persoanelor private de libertate, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare foloseşte, în condiţiile legii, tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare.
    (3) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare, încadrat în funcţii pe baza contractului individual de muncă, are calitatea de salariat, fiind supus legislaţiei muncii.


    Articolul 4

    (1) Activitatea profesională a personalului din sistemul administraţiei penitenciare se desfăşoară în interesul comunităţii şi al persoanelor care execută pedepse privative de libertate, în limitele competenţelor stabilite prin lege.
    (2) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, prevederile reglementărilor interne şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională.


    Articolul 5

    Exercitarea funcţiei publice din sistemul administraţiei penitenciare se conduce după următoarele principii:
    a) supunerea deplină faţă de lege;
    b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de lege;
    c) egalitatea şanselor, pe baza meritelor şi capacităţii profesionale;
    d) responsabilitate şi imparţialitate;
    e) eficacitatea în serviciul intereselor generale ale societăţii;
    f) eficienţă în utilizarea resurselor;
    g) ierarhia organizatorică şi funcţională.


    Articolul 6

    (1) Valorile etice în sistemul administraţiei penitenciare sunt: integritatea, obiectivitatea, transparenţa, receptivitatea şi responsabilitatea profesională.
    (2) Pentru personalul aflat în serviciul său, administraţia penitenciară va stabili şi promova modele de comportament care să includă valorile etice ale serviciului public în activitatea profesională şi în relaţiile cu cetăţenii.


    Capitolul II Structura carierei funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 7

    Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare sunt debutanţi sau definitivi.


    Articolul 8

    Funcţionarii publici debutanţi din sistemul administraţiei penitenciare sunt persoanele care ocupă, în urma concursului sau examenului, o funcţie publică în Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau unităţile subordonate, până la definitivare.


    Articolul 9

    (1) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare se împart în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, după cum urmează:
    a) categoria A - Corpul ofiţerilor - cuprinde funcţionari publici cu studii superioare;
    b) categoria B - Corpul agenţilor - cuprinde funcţionari publici cu studii gimnaziale, profesionale, liceale sau postliceale.
    (2) Categoriile de funcţionari publici din sistemul administraţiei penitenciare se împart pe corpuri şi grade profesionale, după cum urmează:
    A. Corpul ofiţerilor:
    a) inspector general şef;
    b) inspector general principal;
    c) inspector general;
    d) inspector şef principal;
    e) inspector şef;
    f) subinspector şef;
    g) inspector principal;
    h) inspector;
    i) subinspector.
    B. Corpul agenţilor:
    a) agent şef principal;
    b) agent şef;
    c) agent şef adjunct;
    d) agent principal;
    e) agent.
    (3) Gradele profesionale de inspector general şef, inspector general principal, inspector general, inspector şef principal, inspector şef şi subinspector şef pot fi obţinute numai de funcţionari publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, emise de instituţii acreditate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.


    Articolul 10

    (1) În sistemul administraţiei penitenciare sunt utilizate următoarele funcţii: funcţii publice de conducere şi de execuţie specifice sistemului administraţiei penitenciare şi funcţii de execuţie de specialitate specifice altor sectoare de activitate sau comune sectorului bugetar.
    (2) Funcţiile funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului şi se diferenţiază prin categorie, grad profesional şi coeficient de ierarhizare. Celelalte funcţii pentru sistemul administraţiei penitenciare se aprobă de ministrul justiţiei, potrivit legii.
    (3) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare se subordonează şefilor ierarhici.


    Capitolul III Selecţionarea şi numirea în funcţie. Evaluarea şi avansarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Secţiunea 1 Condiţii de selecţionare


    Articolul 11

    Pot avea calitatea de funcţionar public din sistemul administraţiei penitenciare persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:
    a) au cetăţenia română şi domiciliul în România;
    b) cunosc limba română;
    c) îndeplinesc condiţiile de studii şi vechime prevăzute de lege;
    d) au capacitate deplină de exerciţiu şi sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei;
    e) nu au antecedente penale sau nu sunt în curs de urmărire penală ori de judecată, pentru săvârşirea unei infracţiuni.


    Secţiunea a 2-a Numirea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 12

    Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în procesul de selecţie a funcţionarilor publici, garantează aplicarea principiilor de egalitate, merit, capacitate profesională şi de transparenţă.


    Articolul 13

    Pentru admiterea în sistemul administraţiei penitenciare, persoanele care urmează să fie numite în funcţii publice sunt selecţionate prin concurs organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile din subordinea acesteia, în limita posturilor vacante.


    Articolul 14

    Condiţiile de participare la concurs, organizarea şi desfăşurarea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.


    Articolul 15

    (1) Numirea în funcţii publice de execuţie a candidaţilor reuşiţi la concurs se face, de regulă, ca funcţionari publici debutanţi, cu o perioadă de stagiu.
    (2) Perioada de stagiu este de un an şi constituie vechime în muncă şi în specialitate.
    (3) Activitatea desfăşurată în instituţiile de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională constituie vechime utilă pentru încadrarea ca funcţionar public definitiv în condiţiile prezentei legi.
    (4) La numirea în funcţie, atribuirea gradului profesional se realizează în funcţie de pregătire şi de vechimea în specialitate corespunzătoare studiilor absolvite, în raport cu cerinţele postului, în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 16

    Funcţionarii publici debutanţi din sistemul administraţiei penitenciare au obligaţia să urmeze, în perioada de stagiu, cursuri de specializare organizate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.


    Articolul 17

    (1) După efectuarea perioadei de stagiu, activitatea funcţionarului public debutant din sistemul administraţiei penitenciare este evaluată de şeful ierarhic, care propune sau nu definitivarea în funcţie.
    (2) Pe baza propunerilor favorabile formulate de şefii ierarhici, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, directorul unităţii din subordinea acesteia, emite decizie scrisă de numire a funcţionarului public debutant ca funcţionar public definitiv din sistemul administraţiei penitenciare.
    (3) Funcţionarul public debutant din sistemul administraţiei penitenciare care, în urma evaluării, nu corespunde funcţiei, este declarat necorespunzător din punct de vedere profesional, iar raportul de serviciu încetează conform art. 57 lit. c).


    Articolul 18

    Regulile de organizare şi desfăşurare a perioadei de stagiu, a cursurilor de specializare prevăzute la art. 16 şi a evaluării pentru definitivarea în funcţie se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.


    Articolul 19

    (1) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare, numit funcţionar public definitiv, depune jurământul de credinţă în faţa directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, directorilor unităţilor din subordinea acesteia, în prezenţa a doi martori, dintre care unul este conducătorul compartimentului în care a fost numit funcţionarul public definitiv, iar celălalt, un alt funcţionar public definitiv.
    (2) Conţinutul jurământului de credinţă este cel prevăzut de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
    (3) Procesul-verbal în care s-a consemnat jurământul, semnat de funcţionarul public definitiv, de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de directorul unităţii din subordinea acesteia, se depune la dosarul profesional al funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare.


    Articolul 20

    Numirea în funcţiile publice de director general, director general adjunct şi director în sistemul administraţiei penitenciare se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, iar în celelalte funcţii de conducere, precum şi în funcţiile de execuţie din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, prin decizia directorului general sau a directorilor unităţilor subordonate, potrivit competenţelor.


    Secţiunea a 3-a Evaluarea activităţii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 21

    Evaluarea activităţii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare se face anual, pe baza criteriilor de evaluare elaborate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi aprobate prin ordin al ministrului justiţiei.


    Articolul 22

    (1) Conducătorii de compartimente din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate sunt obligaţi să completeze şi să noteze anual, în fişa de evaluare a activităţii, performanţele profesionale individuale obţinute în anul precedent de fiecare funcţionar public din subordine.
    (2) Calificativele care pot fi acordate în urma evaluării activităţii sunt "excepţional", "foarte bun", "bun", "satisfăcător" şi "nesatisfăcător".


    Articolul 23

    (1) Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare notat cu "nesatisfăcător" sau "satisfăcător" nu poate fi avansat în funcţie sau grad profesional în anul următor.
    (2) Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare care a fost notat cu "nesatisfăcător" va fi trecut, cu acordul acestuia, într-o funcţie inferioară, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de directorul unităţii din subordinea acesteia. Funcţionarul public care nu acceptă trecerea în funcţia inferioară va fi eliberat din funcţia pe care o deţine.
    (3) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare notaţi cu calificativul "nesatisfăcător", în anul următor trecerii într-o funcţie inferioară, potrivit alin. (2), vor fi eliberaţi din funcţie, în temeiul art. 57 lit. c).


    Secţiunea a 4-a Avansarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 24

    (1) În cariera profesională, în urma rezultatelor obţinute la evaluarea activităţii profesionale, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare care ocupă funcţii de execuţie au dreptul de a avansa în funcţie ori grad profesional.
    (2) Avansarea în funcţii publice superioare de execuţie a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege se face, după caz, pe bază de concurs sau examen, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare.
    (3) Avansarea în gradele profesionale se face de către:
    a) Preşedintele României, pentru inspector general şef, inspector general principal şi inspector general, la propunerea ministrului justiţiei;
    b) ministrul justiţiei, pentru ceilalţi ofiţeri, la propunerea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    c) directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pentru agenţi, la propunerea directorilor unităţilor subordonate.
    (4) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare se avansează în gradul profesional următor dacă au împlinit stagiul minim în gradul profesional deţinut şi dacă au fost apreciaţi în ultimii doi ani ai stagiului minim în grad cu calificativul de "foarte bun" sau "excepţional".
    (5) Pentru obţinerea gradelor profesionale de inspector general şef, inspector general principal şi inspector general este necesară promovarea examenului organizat în acest scop.


    Articolul 25

    Stagiul minim în gradele profesionale este:
    A. Corpul ofiţerilor
      a)inspector general principal2 ani;
      b)inspector general2 ani;
      c)inspector şef principal3 ani;
      d)inspector şef3 ani;
      e)subinspector şef4 ani;
      f)inspector principal3 ani;
      g)inspector3 ani;
      h)subinspector4 ani.

    B. Corpul agenţilor
      a)agent şef5 ani;
      b)agent şef adjunct5 ani;
      c)agent principal5 ani;
      d)agent5 ani.


    Articolul ART. 26

    (1) Acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în raport cu nevoile şi posibilităţile existente, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul justiţiei.
    (2) Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare cu gradul de inspector şef principal, inspector general, inspector general principal, care a dobândit titlul ştiinţific de doctor în specialitatea funcţiei pe care o deţine sau într-o specialitate înrudită este exceptat de la prevederile art. 24 alin. (5).


    Articolul 27

    (1) Avansarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare într-o categorie superioară se realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare, dacă cei în cauză îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.
    (2) Acordarea gradului profesional funcţionarilor publici prevăzuţi la alin. (1) se face în funcţie de nivelul studiilor absolvite şi de vechimea în specialitate, conform legii.


    Articolul 28

    Avansarea în funcţii de conducere se face prin ordin sau decizie, potrivit competenţelor prevăzute la art. 20.


    Articolul 29

    Metodologia privind avansarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare se elaborează de Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi se aprobă de ministrul justiţiei.


    Secţiunea a 5-a Pregătirea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 30

    Pregătirea şi perfecţionarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare se face pe baza cerinţelor generale ale practicii administraţiei penitenciare şi a cerinţelor specifice necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu corespunzătoare funcţiilor din sistemul administraţiei penitenciare.


    Articolul 31

    (1) Metodologia de organizare şi desfăşurare a pregătirii profesionale a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare şi criteriile de evaluare a rezultatelor acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
    (2) În cazurile în care pregătirea şi perfecţionarea profesională se desfăşoară în altă localitate decât cea de domiciliu, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute de prezenta lege.


    Articolul 32

    Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare care urmează o formă de pregătire sau perfecţionare profesională cu o durată ce depăşeşte 3 luni şi care primesc, în această perioadă, drepturile salariale vor semna un angajament scris prin care se obligă să lucreze cel puţin 5 ani în sistemul administraţiei penitenciare, după terminarea formelor de pregătire sau perfecţionare profesională.


    Articolul 33

    (1) Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare care nu respectă angajamentul prevăzut la art. 32 este obligat să restituie cheltuielile de şcolarizare, proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 5 ani.
    (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care nerespectarea angajamentului se datorează unor motive neimputabile funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare sau în cazul transferului în interesul serviciului.


    Capitolul IV Drepturile şi îndatoririle funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Secţiunea 1 Drepturile funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 34

    Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptul la:
    a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, precum şi premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit;
    b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;
    c) uniformă şi echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, medicamente şi proteze, în mod gratuit, stabilite prin hotărâre a Guvernului;
    d) locuinţe de serviciu şi de intervenţie, în condiţiile legii;
    e) concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite şi concedii fără plată, în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului;
    f) o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu;
    g) concedii medicale, concedii de maternitate, pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani sau a copilului cu handicap până la vârsta de 3 ani, precum şi pentru alte situaţii, în condiţiile stabilite de lege;
    h) bilete de odihnă, tratament şi recuperare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
    i) pensii, în condiţii stabilite prin lege specială;
    j) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau detaşare, precum şi decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite de lege;
    k) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interes de serviciu, în cazul mutării în alte localităţi şi, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
    l) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii;
    m) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile legii;
    n) asigurare de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
    o) tratament medical în străinătate pentru afecţiuni medicale contractate în timpul exercitării profesiei, dacă nu pot fi tratate în ţară, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
    p) asistenţă juridică asigurată de unitate, la cerere, în cazul cercetării sale pentru fapte comise în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.


    Articolul 35

    (1) Pentru apărarea intereselor profesionale, economice, sociale şi culturale, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la asociere sindicală sau în alte organizaţii profesionale, precum şi la libertatea întrunirilor, în condiţiile legii.
    (2) Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare îşi poate exercita drepturile prevăzute la alin. (1), cu condiţia garantării drepturilor deţinuţilor şi a siguranţei aşezămintelor de detenţie.
    (3) Se exceptează de la prevederile alin. (2) personalul aflat de serviciu sau în misiune.


    Articolul 36

    (1) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare vor fi sprijiniţi în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei profesionale, a unei locuinţe proprietate personală, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care sunt încadraţi, din fondurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau alte fonduri guvernamentale, în condiţiile legii.
    (2) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare care au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani pot cumpăra locuinţa de serviciu.
    (3) Criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
    (4) În condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului se poate înfiinţa Casa de Credit a personalului din sistemul administraţiei penitenciare.


    Articolul 37

    (1) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare îşi păstrează, pe perioada delegării, detaşării ori trecerii temporare în altă muncă, cu acordul acestora, după caz, funcţia, gradul şi drepturile salariale avute anterior.
    (2) Dacă drepturile salariale corespunzătoare funcţiei pe care este detaşat sau, după caz, trecut temporar în altă muncă sunt mai mari, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază de aceste drepturi salariale.


    Articolul 38

    (1) Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare, transferat în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul, beneficiază de următoarele drepturi:
    a) locuinţă de serviciu, dacă nu deţine nici el, nici soţia/soţul, în proprietate personală o locuinţă în localitatea în care se transferă; până la asigurarea locuinţei de serviciu, beneficiază de compensarea lunară a chiriei, în cuantum de până la 50% din venitul net realizat, dar nu mai mult decât chiria prevăzută în contractul de închiriere, încheiat în condiţiile legii;
    b) o indemnizaţie de instalare, egală cu salariul de bază brut realizat la data transferării efective;
    c) o indemnizaţie egală cu 1/4 din salariul de bază brut realizat la data transferării efective, pentru fiecare membru de familie mutat efectiv cu titularul dreptului;
    d) decontarea cheltuielilor de transport pentru el şi membrii familiei sale şi pentru transportul mobilierului şi al celorlalte obiecte ale gospodăriei;
    e) un concediu plătit de 5 zile lucrătoare, acordat la cerere, în vederea mutării efective.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor - secţia penitenciare, Ministerului Justiţiei şi ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care au fost repartizaţi în unităţi situate în alte localităţi decât cele de domiciliu, precum şi soţului sau soţiei acestora.


    Articolul 39

    (1) Instituţiile şi organele specializate ale statului au obligaţia de a acorda protecţie, la cerere, funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare şi membrilor de familie ai acestora, în cazul în care viaţa, integritatea corporală, demnitatea sau avutul le sunt puse în pericol, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
    (2) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, a unităţilor din subordinea acesteia este obligată să asigure personalului prevăzut la alin. (1) protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor şi faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei sau în legătură cu aceasta.


    Articolul 40

    Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare, în activitate ori pensionat, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestuia beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, în condiţiile legii.


    Articolul 41

    Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la despăgubiri în situaţia în care au suferit, din culpa instituţiei, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.


    Articolul 42

    (1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarilor publici li se conferă ordine şi medalii, potrivit legii.
    (2) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare decoraţi cu Ordinul Meritul Militar sau cu Semnul onorific În Serviciul Armatei îşi păstrează toate drepturile conferite de aceste ordine, dobândite anterior.


    Secţiunea a 2-a Condiţiile de muncă ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 43

    (1) Durata normală a timpului de lucru este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
    (2) În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziţii legale specifice, se vor aplica aceste dispoziţii legale.
    (3) Orele prestate de funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
    a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru;
    b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare şi pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
    (4) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. (3) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă, în scris, de şeful ierarhic, fără a se putea depăşi 120 de ore anual. În cazuri excepţionale, se poate aproba efectuarea orelor suplimentare şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credit şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.


    Articolul 44

    Modul de organizare a timpului de lucru, a pauzelor şi evidenţa prezenţei funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare la serviciu se stabilesc prin regulamente de ordine interioară, elaborate de conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a unităţilor din subordinea acesteia.


    Articolul 45

    Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul, potrivit legii, la măsuri de securitate şi igienă a muncii şi la echipament de protecţie gratuit.


    Secţiunea a 3-a Îndatoririle funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Articolul 46

    Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are următoarele obligaţii:
    a) să cunoască şi să respecte principiile generale prevăzute de Constituţie şi de celelalte legi, precum şi să apere valorile democraţiei;
    b) să respecte şi să protejeze viaţa, sănătatea şi demnitatea persoanelor private de libertate, a drepturilor şi libertăţilor acestora;
    c) să împiedice orice acţiune care presupune discriminare pe criterii de etnie, rasă, limbă, naţionalitate, sex, religie şi opinie;
    d) să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, dispoziţiile date de conducătorii ierarhici;
    e) să fie disciplinat, respectuos şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni;
    f) să informeze conducătorii ierarhici şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la infracţiunile de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupţie;
    g) să manifeste preocupare şi interes pentru perfecţionarea nivelului de instruire profesională;
    h) să păstreze secretul de stat şi de serviciu, în condiţiile legii, precum şi confidenţialitatea informaţiilor sau documentelor care au acest caracter, în condiţiile legii;
    i) să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lui politice în exercitarea atribuţiilor ce îi revin;
    j) să se conformeze dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct;
    k) să respecte întocmai programul de muncă;
    l) să se prezinte la programul de muncă stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate;
    m) să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict de interese privind exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile legii.


    Articolul 47

    Funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare le este interzis:
    a) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care sunt retribuiţi, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică;
    b) să exercite, la agenţi economici, activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile funcţiilor publice pe care le deţin şi să fie mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc;
    c) să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze acte de tortură sau orice forme de tratament inuman ori degradant asupra persoanelor aflate în aşezămintele de deţinere;
    d) să primească, să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru sine sau pentru alte persoane, în considerarea calităţii sale oficiale, cadouri, bani, împrumuturi sau orice alte valori sau servicii;
    e) să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări care nu sunt de competenţa lor ori nu le-au fost repartizate de conducătorii ierarhici;
    f) să recurgă la forţă sau la folosirea mijloacelor de imobilizare, împotriva persoanelor private de libertate, în alte condiţii decât cele expres prevăzute de lege.


    Articolul 48

    La acordarea primului grad profesional, la numirea şi eliberarea dintr-o funcţie de conducere, precum şi la încetarea raporturilor de serviciu, funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare este obligat să îşi declare averea, conform legii.


    Capitolul V Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Secţiunea 1 Dispoziţii comune


    Articolul 49

    (1) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu.
    (2) Raporturile de serviciu ale personalului prevăzut la alin. (1) se pot modifica sau suspenda ori pot înceta numai în cazurile şi în condiţiile prezentei legi.
    (3) Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare sunt de subordonare ierarhică.


    Secţiunea a 2-a Modificarea raporturilor de serviciu


    Articolul 50

    (1) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare, care are calitatea de funcţionar public din sistemul administraţiei penitenciare, poate fi delegat de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de directorii unităţilor din subordinea acesteia, să îndeplinească anumite activităţi în interesul unităţii unde este încadrat, în aceeaşi localitate sau în altă localitate, pe o perioadă de cel mult 60 de zile într-un an.
    (2) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare pot fi delegaţi mai mult de 60 de zile într-un an, cu acordul scris al acestora.


    Articolul 51

    (1) Detaşarea personalului din sistemul administraţiei penitenciare care are calitatea de funcţionar public se dispune în interesul instituţiei publice în care urmează să-şi desfăşoare activitatea, situată în aceeaşi localitate sau în altă localitate, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an. Detaşarea pe o perioadă mai mare de 6 luni se poate dispune numai cu acordul scris al celui în cauză.
    (2) Trecerea temporară în altă muncă se poate dispune fără acordul funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare în caz de forţă majoră, ca măsură de protecţie a funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare ori ca sancţiune disciplinară.


    Secţiunea a 3-a Punerea la dispoziţie şi suspendarea din funcţie


    Articolul 52

    (1) În cazul în care împotriva funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare s-a început urmărirea penală, menţinerea sa în activitate se hotărăşte după soluţionarea definitivă a cauzei, cu excepţia situaţiei în care a comis şi alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obişnuită.
    (2) Pe timpul urmăririi penale şi al judecăţii, funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare este pus la dispoziţie. Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare pus la dispoziţie îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite, în scris, de conducătorul unităţii şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului profesional pe care îl are, la nivelul de bază, şi de celelalte drepturi prevăzute de prezenta lege.
    (3) Pe perioada arestării preventive, funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare este suspendat din funcţie. Pe timpul suspendării, funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare nu beneficiază de nici un drept dintre cele prevăzute de prezenta lege.
    (4) În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.


    Articolul 53

    (1) Funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare se suspendă din funcţie dacă desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea, în condiţiile legii.
    (2) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare pentru desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale.


    Secţiunea a 4-a Încetarea raporturilor de serviciu


    Articolul 54

    Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare pot înceta prin:
    a) demisie;
    b) transfer;
    c) eliberare din funcţie;
    d) destituire din funcţie;
    e) pensionare în condiţiile legii;
    f) deces.


    Articolul 55

    (1) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare pot solicita, în scris, încetarea raporturilor de serviciu prin demisie.
    (2) Demisia produce efecte după 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, dacă funcţionarul public în cauză şi directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, conducătorul unităţii din subordinea acesteia, nu au convenit alt termen mai scurt.
    (3) În cazul funcţiilor de conducere, demisia produce efecte după 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.
    (4) Funcţionarul public demisionar este obligat să-şi continue activitatea până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (2) sau (3), după caz.
    (5) Cu acordul conducerii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, a unităţii din subordinea acesteia, funcţionarul public în cauză poate reveni asupra cererii de demisie, dar numai până la împlinirea termenului de la care demisia produce efecte.


    Articolul 56

    (1) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare pot fi transferaţi, în interesul serviciului sau la cererea acestora, în aceeaşi sau în altă funcţie publică, din alte unităţi ale sistemului administraţiei penitenciare sau în afara acestui sistem.
    (2) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare care urmează să fie transferat.
    (3) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare transferaţi în interesul serviciului în alte unităţi din sistemul administraţiei penitenciare, situate în alte localităţi decât cele unde îşi au domiciliul, beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta lege.


    Articolul 57

    Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare pot fi eliberaţi din funcţiile publice pe care le deţin, numai în următoarele cazuri:
    a) se află într-una din situaţiile prevăzute la art. 47 referitoare la interdicţii;
    b) unitatea s-a desfiinţat ori a fost mutată în altă localitate, iar funcţionarul public nu acceptă să o urmeze;
    c) sunt declaraţi necorespunzători din punct de vedere profesional, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
    d) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi publice de natura celui ocupat de funcţionarul public în cauză, ca urmare a reorganizării, iar acesta refuză oferta conducerii unităţii de trecere în altă funcţie publică;
    e) nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11 lit. a) sau d).


    Articolul 58

    Destituirea din funcţie a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare se dispune ca sancţiune disciplinară, în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, precum şi în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească penală definitivă.


    Articolul 59

    (1) Încetarea raporturilor de serviciu, în toate situaţiile prevăzute la art. 57 şi 58, se dispune prin ordin sau decizie, potrivit competenţelor prevăzute la art. 20.
    (2) Împotriva ordinului sau deciziei prevăzute la alin. (1) se poate face plângere la instanţa competentă, potrivit legii.


    Capitolul VI Răspunderea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare


    Secţiunea 1 Dispoziţii generale


    Articolul 60

    (1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, a îndatoririlor de serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, dacă faptele nu atrag răspunderea penală sau contravenţională.
    (2) Răspunderea penală, contravenţională, civilă sau, după caz, patrimonială nu exclude răspunderea disciplinară pentru fapta săvârşită, dacă prin aceasta s-au încălcat şi îndatoriri de serviciu.


    Secţiunea a 2-a Abateri disciplinare


    Articolul 61

    Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:
    a) comportarea necorespunzătoare la serviciu, în familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale sau prestigiului instituţiei;
    b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
    c) întârzierea repetată sau nejustificată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
    d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător faţă de persoanele private de libertate sau faţă de alte persoane cu care intră în contact în timpul serviciului;
    e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată la serviciu;
    f) părăsirea nejustificată a locului de muncă în timpul programului de lucru, de natură a perturba activitatea compartimentului de muncă;
    g) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    h) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
    i) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;
    j) imixtiunea ilegală în activitatea altui funcţionar public;
    k) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unei cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane;
    l) nerespectarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii;
    m) interzicerea sau împiedicarea exercitării libertăţilor publice şi a drepturilor sindicale ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare;
    n) atitudinea tolerantă a conducătorilor ierarhici faţă de comiterea unor abateri disciplinare de către subordonaţi;
    o) efectuarea în timpul programului de lucru a unor activităţi ce nu au legătură cu îndatoririle de serviciu.


    Secţiunea a 3-a Sancţiuni disciplinare


    Articolul 62

    Pentru faptele ce constituie abateri disciplinare, săvârşite de către funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare, poate fi aplicată una dintre următoarele sancţiuni disciplinare:
    a) mustrarea scrisă;
    b) diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei ocupate cu 5-20%, pe o perioadă de la o lună la 3 luni sau retragerea salariului de merit;
    c) suspendarea dreptului de avansare în funcţie şi grad pe o perioadă de la un an la 3 ani;
    d) trecerea într-o funcţie imediat inferioară, cu diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale, pe o perioadă de 6-12 luni;
    e) revocarea din funcţia de conducere;
    f) destituirea din funcţie.


    Secţiunea a 4-a Procedura aplicării sancţiunilor disciplinare


    Articolul 63

    (1) La individualizarea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată, se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a autorului abaterii, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare.
    (2) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârşită de funcţionarul public în cauză şi audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 67.
    (3) Audierea funcţionarului public se consemnează în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată.
    (4) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 60 de zile calendaristice de la data la care persoanele competente să o aplice au luat cunoştinţă despre abaterea disciplinară, cu respectarea termenului de prescripţie prevăzut la art. 68.


    Articolul 64

    (1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 62 lit. a) poate fi aplicată direct de către conducătorul compartimentului din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, din cadrul unităţii din subordinea acesteia, în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public care a săvârşit abaterea disciplinară.
    (2) Împotriva sancţiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), funcţionarul public în cauză poate face contestaţie la directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, la conducătorul unităţii din subordinea acesteia, în termen de 15 zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate.
    (3) Pe baza propunerii comisiei de disciplină prevăzute la art. 67, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, conducătorul unităţii din subordinea acesteia, adoptă o decizie definitivă.


    Articolul 65

    Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 62 lit. b)-f) se aplică de ministrul justiţiei, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de conducătorul unităţii din subordinea acesteia, la propunerea comisiei de disciplină, în funcţie de competenţele prevăzute la art. 20.


    Articolul 66

    (1) Sancţiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă potrivit competenţelor prevăzute la art. 64 alin. (1) şi art. 65, care se comunică funcţionarului public sancţionat în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.
    (2) Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii.


    Articolul 67

    (1) Comisiile de disciplină se constituie în Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi în fiecare unitate din subordinea acesteia şi au competenţa de a efectua cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară şi de a propune sancţiunea disciplinară ce urmează să fie aplicată persoanei în cauză.
    (2) Modul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.


    Secţiunea a 5-a Prescripţia şi radierea sancţiunilor disciplinare


    Articolul 68

    Aplicarea sancţiunilor disciplinare funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, pentru faptele care constituie abateri, conform prevederilor prezentei legi, se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptelor.


    Articolul 69

    (1) Sancţiunile disciplinare aplicate se radiază de drept în termen de un an de la aplicare, dacă funcţionarul public sancţionat nu a mai săvârşit o abatere disciplinară în această perioadă.
    (2) Radierea sancţiunilor disciplinare nu duce la anularea efectelor patrimoniale ale acestora.


    Secţiunea a 6-a Răspunderea patrimonială


    Articolul 70

    (1) Răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare se angajează în următoarele situaţii:
    a) pentru pagubele produse cu vinovăţie în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al unităţilor din subordinea acesteia;
    b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
    c) pentru nerestituirea în termenul legal a contravalorii unor bunuri primite ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură, precum şi a unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit.
    (2) Recuperarea prejudiciului cauzat prin oricare din situaţiile prevăzute la alin. (1) se face potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.


    Capitolul VII Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 71

    (1) Numărul maxim de posturi necesare sistemului administraţiei penitenciare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei.
    (2) Statele de funcţii şi structura personalului din sistemul administraţiei penitenciare se aprobă de către ministrul justiţiei.
    (3) Atribuţiile şi competenţele personalului din sistemul administraţiei penitenciare se stabilesc prin fişele posturilor, întocmite în conformitate cu prevederile prezentului Statut şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a unităţilor subordonate acesteia, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.


    Articolul 72

    (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, gradele militare ale personalului din penitenciare vor fi echivalate cu gradele profesionale, cu menţinerea drepturilor câştigate anterior, după cum urmează:
    A. Ofiţeri:
      a)sublocotenent- subinspector;
      b)locotenent- inspector;
      c)căpitan- inspector principal;
      d)maior- subinspector şef;
      e)locotenent colonel- inspector şef;
      f)colonel- inspector şef principal;
      g)general de brigadă- inspector general;
      h)general maior- inspector general principal;
      i)general locotenent- inspector general şef;

    B. Agenţi:
      a)maistru militar cls. a IV-a şi sergent major- agent;
      b)maistru militar cls. a III-a şi plutonier- agent principal;
      c)maistru militar cls. a II-a şi plutonier major- agent şef adjunct;
      d)maistru militar cls. I şi plutonier adjutant- agent şef;
      e)maistru militar principal şi plutonier adjutant şef- agent şef principal.

    (2) Personalul militar care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, are o vechime în grad egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 25, va fi avansat în gradul profesional următor celui echivalent dacă funcţia pe care este încadrat, în statul de organizare şi funcţionare, este prevăzută cu gradul profesional superior celui pe care îl are, a fost apreciat cu calificativul "foarte bun" sau "excepţional" şi nu a fost judecat în consiliul de onoare sau în consiliul de judecată. Pentru acordarea gradului profesional de inspector general este necesară promovarea examenului organizat în acest scop.
    (3) Cadrele militare preluate prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi unităţilor din subordinea acesteia se trec în rezervă, în condiţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi se numesc funcţionari publici în sistemul administraţiei penitenciare.
    (4) Personalul civil, preluat prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi a unităţilor din subordinea acesteia care are atribuţii similare cu personalul prevăzut la alin. (3) şi îndeplineşte condiţiile prezentei legi va dobândi calitatea de funcţionar public în sistemul administraţiei penitenciare.
    (5) Personalul numit în funcţii publice va depune jurământul de credinţă, potrivit art. 19 alin. (1).


    Articolul 73

    (1) Personalul preluat prin reorganizarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi a unităţilor din subordinea acesteia va fi numit în funcţii echivalente celor deţinute anterior.
    (2) Personalul numit în funcţii publice, care nu îndeplineşte condiţiile de studii şi nu le definitivează în termen de 5 ani, va fi încadrat în categorii corespunzătoare studiilor pe care le are.


    Articolul 74

    Prevederile prezentei legi se aplică şi cadrelor militare în activitate din Ministerul Justiţiei, care au atribuţii de coordonare şi control ale activităţii din sistemul administraţiei penitenciare sau alte atribuţii în legătură cu activitatea administraţiei penitenciare.


    Articolul 75

    (1) Cadrele militare trecute în rezervă, potrivit art. 72 alin. (3), pot solicita înscrierea la pensia militară de stat, dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
    a) au o vechime în muncă de minimum 20 de ani, din care cel puţin 10 ani în calitate de cadru militar;
    b) au vârsta de cel puţin 45 de ani.
    (2) La încetarea activităţii, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul la recalcularea pensiei, în condiţiile legii.
    (3) Stabilirea şi plata pensiei militare de stat se fac de către organele specializate, potrivit legii.
    (4) Cadrele militare pensionate potrivit alin. (1) beneficiază de ajutorul care se acordă potrivit dispoziţiilor legale aplicabile cadrelor militare din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, la pensionarea acestora.


    Articolul 76

    În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile din subordinea acesteia vor lua măsuri de întocmire a carnetelor de muncă şi a formelor necesare eliberării documentelor militare care atestă calitatea de cadru militar în rezervă.


    Articolul 77

    Se proclamă ziua de 29 iunie "Ziua personalului din sistemul administraţiei penitenciare".


    Articolul 78

    Condiţiile privind salarizarea şi pensionarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.


    Articolul 79

    (1) Până la adoptarea legii privind salarizarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispoziţiile legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
    (2) Până la adoptarea legii privind pensiile funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispoziţiile legale referitoare la pensionarea cadrelor militare.


    Articolul 80

    Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare beneficiază în continuare de drepturile dobândite anterior, precum şi de cele care vor fi stabilite pentru personalul din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.


    Articolul 81

    Dispoziţiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, precum şi cu cele din legislaţia muncii.


    Articolul 82

    (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta hotărârea privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1), Administraţia Naţională a Penitenciarelor va elabora Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare, care se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei.
    (3) Până la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1), atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt îndeplinite de Direcţia Generală a Penitenciarelor.


    Articolul 83

    Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2) şi cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    VALER DORNEANU
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VĂCĂROIU
    Bucureşti, 28 iunie 2004.
    Nr. 293.
    ---------