LEGE nr. 55 din 16 martie 2006 (*actualizată*)
privind siguranţa feroviară
(actualizată până la data de 9 august 2010*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ----------------
    *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 10 aprilie 2006. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 9 august 2010, cu modificările şi completările aduse de HOTĂRÂREA nr. 644 din 7 iulie 2010.
    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii introductive


    Articolul 1

    Obiectul legii
    Obiectul prezentei legi este de a asigura dezvoltarea şi îmbunătăţirea siguranţei pe căile ferate române şi un acces îmbunătăţit la piaţă pentru serviciile de transport feroviar, prin:
    a) armonizarea cadrului de reglementare cu cel al statelor membre ale Uniunii Europene;
    b) definirea responsabilităţilor participanţilor;
    c) transpunerea în regulile naţionale de siguranţă a obiectivelor de siguranţă comune şi a metodelor de siguranţă comune;
    d) instituirea în România a unei autorităţi de siguranţă feroviară şi a unui organism de investigare a accidentelor şi incidentelor feroviare;
    e) definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea şi controlul siguranţei feroviare.


    Articolul 2

    Domeniu de aplicare
    (1) Prezenta lege se aplică sistemului feroviar din România, care poate fi subdivizat în subsisteme pentru domenii de natură structurală şi funcţională. Aceasta acoperă cerinţele de siguranţă pentru sistem ca întreg, inclusiv administrarea sigură a infrastructurii şi a traficului feroviar, precum şi interacţiunea dintre operatorii de transport feroviar şi administratorii de infrastructură.
    (2) Prezenta lege nu se aplică:
    a) metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme feroviare urbane;
    b) reţelelor care funcţional sunt separate de restul sistemului feroviar şi care sunt destinate numai exploatării unor servicii de călători locale, urbane sau suburbane, precum şi operatorilor de transport feroviar care funcţionează exclusiv pe aceste reţele;
    c) infrastructurii feroviare private, care este utilizată numai de proprietarul infrastructurii pentru propriile sale operaţiuni de transport de mărfuri.
    (3) Controlul privind siguranţa circulaţiei pentru reţelele de transport, prevăzute la alin. (2), se asigură de Autoritatea Feroviară Română - AFER, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 3

    Definiţii
    În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) sistem feroviar - totalitatea subsistemelor pentru zone structurale şi operaţionale, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar convenţional transeuropean şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, precum şi gestionarea şi exploatarea sistemului ca întreg;
    b) administratorul infrastructurii - orice organism sau orice agent economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, prevăzut la art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, incluzând şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi de siguranţă a infrastructurii. Funcţiile administratorului de infrastructură de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare, mai multor organisme sau agenţi economici;
    c) operator de transport feroviar - orice agent economic cu capital de stat sau privat, prevăzut la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, a cărui activitate principală constă în efectuarea de prestaţii de transport de marfă şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea fiind asigurată în mod obligatoriu de acest agent economic. Acest termen include, de asemenea, şi agenţii economici care asigură numai tracţiunea;
    d) specificaţie tehnică pentru interoperabilitate, denumită în continuare S.T.I. - specificaţia care se referă la un subsistem sau parte a unui subsistem, cu scopul de a satisface cerinţele esenţiale şi de a asigura interoperabilitatea la nivelul sistemelor de transport feroviar transeuropean de mare viteză şi convenţional, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;
    e) obiective de siguranţă comune, denumite în continuare O.S.C. - nivelurile de siguranţă care trebuie cel puţin atinse de diferite părţi ale sistemului feroviar, cum ar fi sistemul feroviar convenţional, sistemul feroviar de mare viteză, tunelurile feroviare lungi sau liniile utilizate exclusiv pentru transportul de mărfuri, precum şi de sistem ca întreg, exprimate în criterii de acceptare a riscurilor;
    f) metode de siguranţă comune, denumite în continuare M.S.C. - metodele ce trebuie elaborate pentru descrierea modului de evaluare a nivelurilor de siguranţă, realizării obiectivelor de siguranţă şi a conformităţii cu alte cerinţe de siguranţă;
    g) autoritate de siguranţă - organismul naţional răspunzător de sarcinile referitoare la siguranţa feroviară în conformitate cu prezenta lege sau orice organism binaţional căruia România şi un stat membru al Uniunii Europene i-au încredinţat aceste sarcini pentru a asigura un regim de siguranţă unificat pentru infrastructurile specializate transfrontaliere;
    h) norme naţionale de siguranţă - toate normele cuprinzând cerinţe de siguranţă feroviară impuse la nivel naţional în România şi aplicabile la mai mult de un operator de transport feroviar, indiferent de organismul emitent;
    i) sistem de management al siguranţei - organizarea şi aranjamentele stabilite de un administrator de infrastructură sau de un operator de transport feroviar pentru a asigura administrarea sigură a operaţiunilor sale;
    j) investigator principal - o persoană responsabilă de organizarea, conducerea şi controlul desfăşurării unei investigaţii;
    k) investigator - persoana care desfăşoară activitatea de investigare;
    l) accident - un eveniment neprevăzut, nedorit sau neintenţionat ori un lanţ specific de asemenea evenimente, care are consecinţe dăunătoare. Accidentele se împart în următoarele categorii distincte: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de nivel, accidentări ale persoanelor produse de materialul rulant în mişcare, incendii şi altele;
    m) accident grav - orice coliziune sau deraiere de trenuri, ducând la decesul a cel puţin o persoană sau la vătămarea gravă a 5 sau mai multe persoane ori producând pagube importante ale materialului rulant, infrastructurii sau mediului şi orice alt accident similar cu un impact evident asupra reglementării siguranţei feroviare sau asupra gestionării siguranţei;
    n) pagube importante - pagubele care pot fi evaluate imediat de organismul de investigare la un total de cel puţin 2 milioane euro;
    o) incident - orice eveniment, altul decât un accident sau un accident grav, asociat cu exploatarea trenurilor şi afectând siguranţa în exploatare;
    p) investigaţie - un proces desfăşurat în scopul prevenirii accidentelor şi incidentelor, care include strângerea şi analizarea informaţiilor, stabilirea condiţiilor, inclusiv determinarea cauzelor şi, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranţă;
    q) cauze - acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii ori o combinaţie a acestora, care au dus la accident sau incident;
    r) Agenţia Feroviară Europeană - agenţia Uniunii Europene pentru siguranţă feroviară şi interoperabilitate;
    s) organisme notificate - organismele care sunt responsabile cu evaluarea conformităţii sau a aptitudinii de utilizare a constituenţilor de interoperabilitate ori cu evaluarea procedurii Comisiei Europene pentru verificarea subsistemelor, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;
    t) constituenţi de interoperabilitate - orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate ori destinate încorporării într-un subsistem de care depinde, direct sau indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar de mare viteză ori convenţional, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003. Conceptul de constituent acoperă atât obiectele corporale, cât şi cele incorporale, cum ar fi programele de calculator.
    u) sistem feroviar urban - orice sistem de transport pe şine, altul decât metroul şi tramvaiul, destinat transportului public local, exclusiv în perimetrul unei localităţi.


    Capitolul II Dezvoltarea şi managementul siguranţei


    Articolul 4

    Dezvoltarea şi îmbunătăţirea siguranţei feroviare
    (1) Siguranţa feroviară este în general menţinută şi, când este posibil din punct de vedere practic, îmbunătăţită în mod continuu, ţinând seama de dezvoltarea legislaţiei comunitare şi de progresul tehnic şi ştiinţific şi acordând prioritate prevenirii accidentelor grave. Normele de siguranţă sunt stabilite, aplicate şi respectate în mod deschis şi nediscriminatoriu, susţinând dezvoltarea unui sistem unic de transport feroviar european.
    (2) Măsurile de dezvoltare şi îmbunătăţire a siguranţei feroviare ţin seama de necesitatea unei abordări sistemice.
    (3) Responsabilitatea exploatării sigure a sistemului feroviar şi a controlului riscurilor asociate cu acesta aparţine administratorilor de infrastructură şi operatorilor de transport feroviar, care au obligaţia să pună în aplicare măsurile necesare de control al riscurilor, dacă este cazul în cooperare, să aplice normele şi standardele naţionale de siguranţă, precum şi să instituie sisteme de management al siguranţei, în conformitate cu prezenta lege. Fără să aducă atingere răspunderii civile, în conformitate cu cerinţele legale în vigoare, fiecare administrator de infrastructură şi fiecare operator de transport feroviar sunt responsabili de partea lor de sistem şi de exploatarea în siguranţă a acestuia, inclusiv de aprovizionarea cu materiale şi contractarea de servicii, faţă de utilizatori, clienţi, lucrătorii implicaţi şi terţi.
    (4) Prevederile alin. (3) nu aduc atingere răspunderii fiecărui producător, furnizor de întreţinere, deţinător de vagoane, prestator de servicii şi fiecărei entităţi achizitoare, legate de asigurarea faptului că materialul rulant, instalaţiile, accesoriile, echipamentele şi serviciile furnizate de aceştia respectă cerinţele şi condiţiile de utilizare specificate, astfel încât pot fi puse în funcţiune în mod sigur de operatorul de transport feroviar şi/sau de administratorul de infrastructură.


    Articolul 5

    Indicatori de siguranţă comuni
    (1) Prin raportul anual al autorităţii de siguranţă prevăzut la art. 18 se colectează informaţii privind indicatorii de siguranţă comuni, denumiţi în continuare I.S.C., în vederea facilitării evaluării atingerii O.S.C. şi pentru a permite monitorizarea evoluţiei generale a siguranţei feroviare. Primul an de referinţă pentru I.S.C. este 2006, aceştia urmând să fie cuprinşi în raportul anual pentru anul următor. I.S.C. sunt stabiliţi în conformitate cu anexa nr. 1.
    (2) Înainte de 30 aprilie 2009 anexa nr. 1 va fi revizuită în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), în special pentru a include definiţii comune ale I.S.C. şi metode comune de calculare a costurilor accidentelor.


    Articolul 6

    Metode de siguranţă comune
    (1) Un prim set de M.S.C., acoperind cel puţin metodele descrise la alin. (3) lit. a), va fi adoptat de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2008, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi se va publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Un al doilea set de M.S.C. acoperind restul de metode descrise la alin. (3) va fi adoptat de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2010, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi se va publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
    (2) Proiectele de M.S.C. şi proiectele de M.S.C. revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviară Europeană, în temeiul mandatelor care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2). Proiectele de M.S.C. se bazează pe o examinare a metodelor existente în statele membre ale Uniunii Europene.
    (3) M.S.C. descriu modul în care nivelul de siguranţă şi atingerea obiectivelor de siguranţă, precum şi conformitatea cu alte cerinţe de siguranţă sunt evaluate prin elaborarea şi definirea următoarelor elemente:
    a) metode de evaluare a riscurilor;
    b) metode de evaluare a conformităţii cu cerinţele din certificatele de siguranţă şi autorizaţiile de siguranţă, emise în conformitate cu art. 10 şi 11;
    c) în măsura în care nu sunt încă acoperite de S.T.I., metode pentru a verifica dacă subsistemele structurale ale sistemelor feroviare transeuropene de mare viteză şi convenţionale sunt exploatate şi întreţinute în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante.
    (4) M.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), ţinând seama de experienţa dobândită din aplicarea lor şi de dezvoltarea globală a securităţii feroviare şi a obligaţiilor statelor membre.
    (5) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului aprobă sau propune spre aprobare, după caz, orice modificări necesare la normele naţionale de siguranţă, ţinând seama de adoptarea şi revizuirea M.S.C.
    (6) M.S.C. prevăzute la alin. (1) se transpun în legislaţia naţională, se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 7

    Obiective de siguranţă comune
    (1) O.S.C. sunt elaborate, adoptate şi revizuite în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul articol.
    (2) Proiectele de O.S.C. şi proiectele de O.S.C. revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviară Europeană, în temeiul mandatelor care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).
    (3) Primul set de proiecte de O.S.C. se bazează pe o examinare a obiectivelor existente şi a performanţelor în domeniul siguranţei din statele membre şi asigură că performanţele de siguranţă actuale ale sistemului feroviar nu sunt reduse în nici un stat membru al Uniunii Europene. Acestea vor fi adoptate de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2009, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Al doilea set de proiecte de O.S.C. se bazează pe experienţa câştigată cu primul set de O.S.C. şi din punerea sa în aplicare. Acestea reflectă domeniile prioritare în care trebuie îmbunătăţite condiţiile de siguranţă şi vor fi adoptate de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2011, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Toate propunerile de proiecte de O.S.C. şi O.S.C. revizuite reflectă obligaţiile statelor membre. Aceste propuneri sunt însoţite de o evaluare a costurilor şi beneficiilor estimate, indicând impactul lor probabil pentru toţi operatorii şi operatorii economici implicaţi, precum şi impactul lor în ceea ce priveşte acceptarea riscului în societate. Propunerile conţin un calendar de punere în aplicare graduală, dacă este cazul, în special pentru a se ţine seama de natura şi amploarea investiţiilor necesare pentru aplicarea acestora. Acestea analizează impactul posibil asupra S.T.I. pentru subsisteme şi cuprind, dacă este cazul, propuneri de modificare a S.T.I.
    (4) O.S.C. definesc nivelurile de siguranţă care trebuie cel puţin atinse de diferite părţi ale sistemului feroviar şi de sistem ca întreg în fiecare stat membru al Uniunii Europene, exprimate în criterii de acceptare a riscului vizând:
    a) riscuri individuale referitoare la călători, personal, inclusiv personalul contractanţilor, utilizatorii trecerilor de nivel şi alţii şi, fără să aducă atingere normelor naţionale şi internaţionale existente în materie de răspundere, riscuri individuale la care sunt expuse persoanele neautorizate în incinta instalaţiilor feroviare;
    b) riscuri sociale.
    (5) O.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), ţinând seama de evoluţia generală a siguranţei feroviare.
    (6) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului sau propune spre aprobare, după caz, modificările necesare la normele naţionale de siguranţă, pentru a atinge cel puţin O.S.C. şi orice O.S.C. revizuite, în conformitate cu calendarul de punere în aplicare anexat acestora. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifică aceste norme Comisiei Europene, în conformitate cu art. 8 alin. (3) şi (4).
    (7) O.S.C. prevăzute la alin. (3) şi (5) se transpun în legislaţia naţională, fiind aprobate prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 8

    Norme naţionale de siguranţă
    (1) În aplicarea prezentei legi, se vor stabili norme naţionale de siguranţă cu caracter obligatoriu, care vor fi publicate şi puse la dispoziţia tuturor administratorilor de infrastructură, operatorilor de transport feroviar, solicitanţilor de certificat de siguranţă şi solicitanţilor unei autorizaţii de siguranţă, într-un limbaj clar care poate fi accesibil părţilor în cauză.
    (2) Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, România notifică Comisiei Europene cu privire la toate normele naţionale de siguranţă în vigoare, stabilite în anexa nr. 2, şi indică domeniul lor de aplicare şi informaţiile cu privire la conţinutul principal al normelor, cu trimitere la textele juridice, forma legislaţiei şi la organismul sau organizaţia responsabilă de publicarea sa.
    (3) Cel târziu până la 30 aprilie 2008 Agenţia Feroviară Europeană evaluează modul în care normele naţionale de siguranţă sunt publicate şi aduse la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), şi face recomandările corespunzătoare către Comisia Europeană pentru publicarea acestora, pentru a face mai uşor accesibile informaţiile relevante.
    (4) România notifică imediat Comisiei Europene cu privire la orice modificare a normelor naţionale de siguranţă şi cu privire la orice asemenea normă nouă care ar putea fi adoptată, cu excepţia cazului în care norma se referă în întregime la punerea în aplicare a S.T.I.
    (5) Pentru a limita la minimum introducerea unor norme naţionale specifice noi şi astfel pentru a împiedica crearea altor bariere, precum şi în vederea armonizării treptate a normelor de siguranţă, Comisia Europeană monitorizează introducerea de către statele membre a unor noi norme naţionale.
    (6) În cazul în care, după adoptarea S.T.I., România intenţionează să introducă o normă naţională de siguranţă nouă, care necesită un nivel de siguranţă mai ridicat decât S.T.I., ori dacă intenţionează să introducă o normă naţională de siguranţă nouă, care poate afecta operaţiunile operatorilor de transport feroviar din alte state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul României, România consultă toate părţile interesate în timp util şi se aplică procedura de la alin. (7).
    (7) În cazul introducerii pentru examinare a unui proiect de normă naţională de siguranţă nouă, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, la propunerea Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, o prezintă Comisiei Europene, explicând motivele introducerii acesteia, procedându-se astfel:
    a) dacă Comisia Europeană constată că proiectul de normă naţională de siguranţă este incompatibil cu M.S.C. sau cu atingerea cel puţin a O.S.C. ori că reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele membre ale Uniunii Europene, este adoptată o decizie, adresată României, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2);
    b) în cazul în care Comisia Europeană are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea proiectului de normă naţională de siguranţă cu M.S.C. sau cu atingerea cel puţin a O.S.C. ori consideră că aceasta reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele membre, Comisia Europeană notifică imediat România, care suspendă adoptarea, intrarea în vigoare sau punerea în aplicare a normei până la adoptarea unei decizii, într-o perioadă de 6 luni, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).


    Articolul 9

    Sisteme de management al siguranţei
    (1) Administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar îşi stabilesc propriile sisteme de management al siguranţei pentru a se asigura că sistemul feroviar poate atinge cel puţin O.S.C., că este în conformitate cu normele naţionale de siguranţă obligatorii prevăzute la art. 8 şi în anexa nr. 2, precum şi cu cerinţele de siguranţă descrise în S.T.I. şi că sunt aplicate părţile relevante din M.S.C.
    (2) Sistemul de management al siguranţei îndeplineşte cerinţele şi cuprinde elementele prevăzute în anexa nr. 3, adaptate la caracterul, întinderea şi celelalte caracteristici ale activităţii desfăşurate. Acesta asigură controlul tuturor riscurilor asociate cu activitatea administratorului de infrastructură sau a operatorului de transport feroviar, inclusiv furnizarea de lucrări de întreţinere, de material şi utilizarea contractanţilor. Fără a aduce atingere normelor naţionale şi internaţionale existente în materie de răspundere, sistemul de management al siguranţei ia, de asemenea, în considerare, după caz şi în limita rezonabilului, riscurile ce decurg din activităţile altor părţi.
    (3) Sistemul de management al siguranţei al oricărui administrator de infrastructură ţine seama de efectele operaţiunilor diferiţilor operatori de transport feroviar asupra reţelei şi cuprinde dispoziţii care permit tuturor operatorilor de transport feroviar să funcţioneze în conformitate cu S.T.I., cu normele naţionale de siguranţă şi în condiţiile stabilite de certificatul lor de siguranţă. De asemenea, acesta este conceput în scopul de a coordona procedurile de urgenţă ale administratorului de infrastructură cu toţi operatorii de transport feroviar care funcţionează pe infrastructura sa.
    (4) Toţi administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar prezintă anual autorităţii de siguranţă, înainte de 30 iunie, un raport referitor la anul calendaristic precedent. Raportul de siguranţă conţine:
    a) informaţii privind modul în care sunt atinse obiectivele de siguranţă ale administratorului de infrastructură sau ale operatorului de transport feroviar şi rezultatele planului de siguranţă;
    b) elaborarea indicatorilor de siguranţă naţionali şi a I.S.C. prevăzuţi în anexa nr. 1, în măsura în care este relevant pentru organizaţia raportoare;
    c) rezultatele auditurilor de siguranţă interne;
    d) observaţii privind insuficienţele şi defecţiunile de funcţionare ale operaţiunilor feroviare şi ale administrării infrastructurii, care pot prezenta interes pentru autoritatea de siguranţă.


    Capitolul III Certificarea şi autorizarea de siguranţă


    Articolul 10

    Certificate de siguranţă
    (1) Pentru a i se acordă acces la infrastructura feroviară, un operator de transport feroviar trebuie să deţină un certificat de siguranţă, prevăzut în prezentul capitol. Certificatul de siguranţă poate acoperi întreaga reţea feroviară din România sau numai o parte determinată a acesteia. Scopul certificatului de siguranţă este de a dovedi că operatorul de transport feroviar şi-a instituit sistemul de management al siguranţei şi poate îndeplini cerinţele stabilite în S.T.I., în altă legislaţie comunitară relevantă, precum şi normele de siguranţă naţionale pentru a controla riscurile şi pentru a exploata reţeaua în siguranţă.
    (2) Certificatul de siguranţă cuprinde:
    a) o certificare confirmând acceptarea sistemului de management al siguranţei al operatorului de transport feroviar, prevăzut la art. 9 şi în anexa nr. 3;
    b) o certificare confirmând acceptarea dispoziţiilor adoptate de operatorul de transport feroviar pentru a îndeplini cerinţele specifice necesare pentru funcţionarea sigură a reţelei implicate. Cerinţele pot viza aplicarea S.T.I. şi a normelor naţionale de siguranţă, acceptarea certificatelor personalului şi autorizarea de admitere în circulaţie a materialului rulant utilizat de operatorul de transport feroviar. Certificarea se bazează pe documentaţia prezentată de operatorul de transport feroviar, prevăzută în anexa nr. 4.
    (3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română acordă certificarea în conformitate cu alin. (2) pentru operatorii de transport feroviar care îşi stabilesc prima dată activităţile pe teritoriul României. Certificarea acordată în conformitate cu alin. (2) trebuie să specifice tipul şi întinderea operaţiunilor feroviare acoperite. Certificarea acordată în conformitate cu alin. (2) lit. a) este valabilă în întreaga Comunitate Europeană, pentru operaţiuni echivalente de transport feroviar.
    (4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română acordă suplimentar o certificare în conformitate cu alin. (2) lit. b) în cazul în care un operator de transport feroviar intenţionează să presteze suplimentar un alt serviciu de transport feroviar.
    (5) Certificatul de siguranţă este reînnoit, la cererea operatorului de transport feroviar, la intervale care nu depăşesc 5 ani şi este actualizat în întregime sau parţial la fiecare modificare substanţială a tipului sau extinderii operaţiunii. Deţinătorul certificatului de siguranţă informează fără întârziere Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la toate modificările majore aduse condiţiilor părţii relevante a certificatului de siguranţă şi notifică Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română la orice introducere de categorii noi de personal sau de tipuri noi de material rulant. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate cere ca partea relevantă a certificatului de siguranţă să fie revizuită în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că deţinătorul certificatului de siguranţă nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o certificare emisă, revocă partea a) şi/sau b) a certificatului de siguranţă, motivându-şi decizia. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română a revocat o certificare naţională suplimentară, acordată în conformitate cu alin. (4), informează prompt autoritatea de siguranţă care a acordat certificarea în conformitate cu alin. (2) lit. a) din decizia sa. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română trebuie să revoce un certificat de siguranţă dacă este evident că deţinătorul certificatului de siguranţă nu l-a utilizat conform destinaţiei în anul următor emiterii sale.
    (6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română informează Agenţia Feroviară Europeană în termen de o lună cu privire la certificatele de siguranţă prevăzute la alin. (2) lit. a), care au fost emise, reînnoite, modificate sau revocate, menţionând denumirea şi adresa operatorului de transport feroviar, data emiterii, domeniul de aplicare şi valabilitatea certificatului de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.
    (7) Înainte de 30 aprilie 2009 Agenţia Feroviară Europeană evaluează certificarea de siguranţă şi prezintă Comisiei Europene un raport cu recomandări privind strategia de trecere la un certificat de siguranţă comunitar unic. Comisia Europeană ia măsuri corespunzătoare pe baza recomandării.


    Articolul 11

    Autorizarea de siguranţă a administratorilor de infrastructură
    (1) Administratorii de infrastructură din România trebuie să obţină o autorizaţie de siguranţă emisă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, care le permite să gestioneze şi să exploateze o infrastructură feroviară.
    (2) Autorizaţia de siguranţă cuprinde:
    a) acceptarea sistemului de management al siguranţei al administratorului de infrastructură, prevăzut la art. 9 şi în anexa nr. 3;
    b) acceptarea dispoziţiilor adoptate de administratorul de infrastructură pentru îndeplinirea cerinţelor specifice necesare pentru garantarea siguranţei infrastructurii feroviare la nivelul proiectării, întreţinerii şi exploatării, inclusiv, dacă este cazul, al întreţinerii şi exploatării sistemului de control al traficului şi de semnalizare.
    (3) Autorizaţia de siguranţă este reînnoită, la cererea administratorului de infrastructură, la intervale care nu depăşesc 5 ani şi este actualizată, în întregime sau parţial, ori de câte ori au loc modificări substanţiale ale infrastructurii, semnalizării, aprovizionării cu energie sau ale principiilor de exploatare sau întreţinere a acesteia. Titularul autorizaţiei de siguranţă informează fără întârziere Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire la toate aceste modificări. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate cere ca autorizaţia de siguranţă să fie revizuită în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că un administrator de infrastructură autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o autorizaţie de siguranţă, revocă autorizaţia, motivându-şi decizia.
    (4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română notifică Agenţiei Feroviare Europene, în termen de o lună, emiterea, reînnoirea, modificarea sau revocarea autorizaţiilor de siguranţă, menţionând denumirea şi adresa administratorului de infrastructură, data emiterii, domeniul de aplicare, valabilitatea autorizaţiei de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.


    Articolul 12

    Exigenţe privind cererea pentru obţinerea certificării de siguranţă şi a autorizării de siguranţă
    (1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română ia o decizie cu privire la cererea de certificare sau de autorizare în materie de siguranţă, fără întârziere şi, în orice caz, nu mai târziu de 4 luni de la prezentarea tuturor informaţiilor necesare şi a oricăror informaţii suplimentare pe care le-a solicitat. Dacă solicitantului i se cere să prezinte informaţii suplimentare, aceste informaţii sunt prezentate la termenul solicitat.
    (2) Pentru a facilita înfiinţarea de noi operatori de transport feroviar şi prezentarea, începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, de cereri de certificare de către operatori de transport feroviar din alte state membre ale Uniunii Europene, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română oferă informaţii detaliate privind modalitatea de obţinere a unui certificat de siguranţă şi întocmeşte o listă a tuturor cerinţelor stabilite în sensul art. 10 alin. (2) lit. b), punând la dispoziţie solicitantului toate documentele relevante. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română oferă îndrumări speciale operatorilor de transport feroviar care solicită un certificat de siguranţă pentru servicii pe o parte limitată, determinată, a infrastructurii, identificând în mod special normele care sunt valabile pentru partea în cauză.
    (3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română pune în mod gratuit la dispoziţie solicitanţilor un document de îndrumare, în care sunt descrise şi explicate cerinţele pentru certificatele de siguranţă şi sunt enumerate documentele care trebuie prezentate. Toate solicitările de certificate de siguranţă sunt prezentate în limba română.


    Articolul 13

    Acces la serviciile de formare
    (1) Operatorii de transport feroviar care solicită un certificat de siguranţă beneficiază de acces echitabil şi nediscriminatoriu la serviciile de formare pentru mecanicii de tren şi personalul care însoţeşte trenurile, atunci când această formare este necesară pentru îndeplinirea cerinţelor de obţinere a certificatului de siguranţă. Serviciile oferite trebuie să includă formarea privind cunoştinţele necesare despre rute, normele şi procedurile de exploatare, sistemul de semnalizare, de control şi comandă, precum şi procedurile de urgenţă aplicate pe rutele exploatate. Administratorii de infrastructură şi personalul lor care îndeplineşte funcţii cu responsabilităţi în siguranţa feroviară beneficiază de acces echitabil şi nediscriminatoriu la serviciile de formare. Dacă serviciile de formare nu includ examinări şi acordarea de certificate, operatorii de transport feroviar au acces la certificare, dacă aceasta este o cerinţă a certificatului de siguranţă. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română se asigură că furnizarea de servicii de formare sau, dacă este cazul, acordarea de certificate îndeplineşte cerinţele de siguranţă stabilite în S.T.I. sau normele de siguranţă naţionale prevăzute în art. 8 şi în anexa nr. 2.
    (2) Dacă serviciile de formare sunt disponibile numai prin intermediul unui singur operator de transport feroviar sau prin administratorul de infrastructură, acestea sunt puse la dispoziţie altor operatori de transport feroviar la un preţ rezonabil şi nediscriminatoriu, care este raportat la cost şi care poate include o marjă de profit.
    (3) La recrutarea de noi mecanici de tren, de personal care însoţeşte trenurile şi de personal care îndeplineşte funcţii cu responsabilităţi în siguranţa feroviară, operatorii de transport feroviar trebuie să ia în considerare orice tip de formare, calificări şi experienţă câştigate anterior la alţi operatori de transport feroviar. În această situaţie, persoanele implicate sunt îndreptăţite să aibă acces, să obţină copii şi să comunice toate documentele care le atestă formarea, calificările şi experienţa.
    (4) În oricare situaţie fiecare operator de transport feroviar şi fiecare administrator de infrastructură sunt răspunzători de nivelul formării şi de calificările personalului lor care îndeplineşte funcţii cu responsabilităţi în siguranţa feroviară, în sensul art. 9 şi al anexei nr. 3.


    Articolul 14

    Introducerea în circulaţie de material rulant utilizat
    (1) Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, materialul rulant care a fost autorizat să fie introdus în circulaţie într-un stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu art. 10 alin. (2) lit. b), şi care nu este acoperit în întregime de S.T.I. relevante este autorizat să fie introdus în circulaţie în România în conformitate cu prezentul articol, dacă a obţinut o autorizaţie emisă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română.
    (2) Operatorul de transport feroviar care solicită autorizaţia de a admite în circulaţie material rulant în România prezintă un dosar tehnic referitor la materialul rulant sau la tipul de material rulant Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, indicând utilizarea preconizată pe reţea. Dosarul conţine următoarele informaţii:
    a) dovada că materialul rulant a fost autorizat să fie introdus în circulaţie în alt stat membru şi documente care indică istoricul exploatării, întreţinerii şi, dacă este cazul, al modificărilor tehnice întreprinse după autorizare;
    b) datele tehnice relevante, programul de întreţinere şi caracteristicile operaţionale cerute de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi necesare pentru autorizaţia complementară a acesteia;
    c) dovezile privind caracteristicile tehnice şi operaţionale, care arată că materialul rulant este în conformitate cu sistemul de alimentare cu energie, sistemul de semnalizare, de control şi comandă, ecartamentul liniilor şi gabaritele infrastructurii, sarcina maxim admisă pe osie şi cu alte constrângeri ale reţelei;
    d) informaţiile privind derogările de la normele de siguranţă naţionale care sunt necesare pentru acordarea autorizaţiei şi dovezile, bazate pe evaluarea riscului, indicând că acceptarea materialului rulant nu introduce riscuri inutile în reţea.
    (3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate cere efectuarea de încercări pe reţea pentru a verifica conformitatea cu respectivii parametri prevăzuţi la alin. (2) lit. c) şi, în acest caz, prescrie amploarea şi conţinutul acestora.
    (4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română adoptă decizia privind o solicitare în conformitate cu prevederile prezentului articol, fără întârziere şi cel târziu la 4 luni după prezentarea dosarului tehnic complet, inclusiv documentaţia încercărilor. Certificatul de autorizare poate conţine condiţii de utilizare şi alte restricţii.


    Articolul 15

    Armonizarea certificatelor de siguranţă
    (1) Deciziile privind cerinţele armonizate comune, în sensul art. 10 alin. (2) lit. b) şi al anexei nr. 4, precum şi un format comun pentru documentele de îndrumare a solicitanţilor se adoptă înainte de 30 aprilie 2009, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).
    (2) Agenţia Feroviară Europeană recomandă cerinţe armonizate comune şi un format comun pentru documentele de îndrumare a solicitanţilor, în temeiul unui mandat care este adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).


    Capitolul IV Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română


    Articolul 16

    Înfiinţare şi atribuţii
    (1) Se înfiinţează Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, organism independent în cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este independentă, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridică şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructură feroviară, solicitant şi entitate achizitoare.
    (2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
    a) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor structurale constituind sistemul feroviar de mare viteză transeuropean, în conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003, şi verificarea exploatării şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante;
    b) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor structurale constituind sistemul feroviar convenţional transeuropean, în conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003, şi verificarea exploatării şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante;
    c) supravegherea conformităţii constituenţilor de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale prevăzute la art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;
    d) autorizarea punerii în funcţiune şi a introducerii în circulaţie a unui material rulant nou sau modificat substanţial, care încă nu este acoperit de o S.T.I.;
    e) emiterea, reînnoirea, modificarea şi revocarea părţilor relevante din certificatele de siguranţă şi autorizaţiile de siguranţă, acordate în conformitate cu art. 10 şi 11, şi verificarea îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor stabilite în acestea şi a faptului că administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar funcţionează în conformitate cu cerinţele dreptului comunitar sau naţional;
    f) monitorizarea, promovarea şi, dacă este cazul, aplicarea şi dezvoltarea cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, inclusiv sistemul de norme naţionale de siguranţă;
    g) supravegherea înregistrării corecte a materialului rulant şi asigurarea faptului că informaţiile privind siguranţa din registrul naţional, instituit în conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003, sunt precise şi actualizate.
    (3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi transferate sau subcontractate către administratorii de infrastructură, operatorii de transport feroviar sau entităţile achizitoare.
    (4) Conducerea executivă a Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al cărui preşedinte este directorul Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
    (5) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română şi îndemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
    (6) Se înfiinţează Organismul Notificat Feroviar Român, organism independent în cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Organismul Notificat Feroviar Român îndeplineşte atribuţiile de organism notificat prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003. Organismul Notificat Feroviar Român este independent, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridică şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructură feroviară, solicitant de certificare şi entitate achizitoare.
    (7) Conducerea Organismului Notificat Feroviar Român este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al cărui preşedinte este directorul Organismului Notificat Feroviar Român, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
    (8) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.


    Articolul 17

    Principii de luare a deciziilor
    (1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îşi îndeplineşte atribuţiile în mod deschis, nediscriminatoriu şi transparent, asigurând ascultarea tuturor părţilor şi motivarea deciziilor. Răspunde prompt la cereri şi solicitări, comunică cererile sale de informaţii fără întârziere şi adoptă toate deciziile în termen de 4 luni de la furnizarea tuturor informaţiilor solicitate. Poate cere în orice moment asistenţa tehnică a administratorilor de infrastructură şi a operatorilor de transport feroviar sau a altor organisme calificate, în cursul îndeplinirii sarcinilor prevăzute la art. 16. În procesul elaborării cadrului de reglementare naţional, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română consultă toate persoanele implicate şi părţile interesate, inclusiv administratorii de infrastructură, operatorii de transport feroviar, producătorii şi furnizorii de întreţinere, utilizatorii şi reprezentanţii personalului.
    (2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este liberă să desfăşoare toate inspecţiile şi investigaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale şi i se acordă acces la toate documentele şi incintele relevante, la instalaţiile şi echipamentele administratorilor de infrastructură şi ale operatorilor de transport feroviar.
    (3) Contestaţiile împotriva deciziilor luate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română se soluţionează potrivit reglementărilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.
    (4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română desfăşoară un schimb activ de opinii şi experienţă cu autorităţile de siguranţă din statele membre ale Uniunii Europene în scopul armonizării în întreaga Comunitate a criteriilor de luare a deciziilor. Cooperarea lor urmăreşte în special facilitarea şi coordonarea certificării de siguranţă a operatorilor de transport feroviar cărora li s-au acordat trase internaţionale în conformitate cu procedura stabilită la art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004. Agenţia Feroviară Europeană sprijină autorităţile de siguranţă în realizarea acestor sarcini.


    Articolul 18

    Raportul anual
    În fiecare an Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română publică în Buletinul AFER şi pe site-ul său din cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER un raport anual privind activităţile sale în anul precedent şi îl trimite Agenţiei Feroviare Europene cel mai târziu până la 30 septembrie. Raportul cuprinde informaţii privind:
    a) dezvoltarea siguranţei feroviare, inclusiv o inventariere la nivelul României a I.S.C. prevăzuţi în anexa nr. 1;
    b) modificări importante ale legislaţiei şi reglementărilor privind siguranţa feroviară;
    c) dezvoltarea certificării de siguranţă şi a autorizării de siguranţă;
    d) rezultate şi experienţă referitoare la controlarea administratorilor de infrastructură şi a operatorilor de transport feroviar.


    Capitolul V Investigarea accidentelor şi incidentelor


    Articolul 19

    Înfiinţarea Organismului de Investigare Feroviar Român şi obligaţia de a investiga
    (1) Se înfiinţează Organismul de Investigare Feroviar Român, organism permanent, independent, în cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Organismul de Investigare Feroviar Român desfăşoară o investigare a accidentelor grave în sistemul feroviar, obiectivul acestuia fiind îmbunătăţirea siguranţei feroviare şi prevenirea accidentelor.
    (2) Organismul de Investigare Feroviar Român poate investiga, în plus faţă de accidentele grave, acele accidente şi incidente care în condiţii uşor diferite ar fi putut duce la accidente grave, inclusiv defecţiuni tehnice ale subsistemelor structurale sau ale constituenţilor de interoperabilitate ai sistemelor feroviare de mare viteză ori convenţionale europene. Organismul de Investigare Feroviar Român decide, după cum consideră adecvat, dacă se întreprinde o investigaţie a unui asemenea accident sau incident, ţinând seama în decizia sa de următoarele:
    a) gravitatea accidentului sau incidentului;
    b) dacă face parte dintr-o serie de accidente sau incidente relevante pentru întreg sistemul;
    c) impactul său asupra siguranţei feroviare la nivel comunitar;
    d) cereri ale administratorilor de infrastructură, operatorilor de transport feroviar, Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română sau ale statelor membre ale Uniunii Europene.
    (3) Amploarea investigaţiilor şi procedura de urmat în desfăşurarea acestor investigaţii sunt determinate de Organismul de Investigare Feroviar Român, ţinând seama de principiile şi obiectivele prevăzute la art. 20 şi 22 şi în funcţie de învăţămintele pe care se aşteaptă să le tragă din accident sau incident pentru îmbunătăţirea siguranţei.
    (4) Investigaţia nu se ocupă în nici un caz cu stabilirea vinovăţiei sau a răspunderii.


    Articolul 20

    Statutul investigaţiei
    (1) Investigaţia are statutul juridic de act administrativ, permiţând investigatorilor principali să îşi îndeplinească sarcinile în modul cel mai eficient şi în timpul cel mai scurt cu putinţă.
    (2) În conformitate cu legislaţia în vigoare şi, dacă este cazul, în cooperare cu autorităţile responsabile pentru ancheta judiciară, investigatorilor li se acordă cât se poate de repede:
    a) acces la locul accidentului sau incidentului, precum şi la materialul rulant implicat, infrastructura aferentă şi instalaţiile de control al traficului şi de semnalizare;
    b) dreptul de a întocmi imediat o listă a probelor şi a îndepărtării controlate a vehiculelor, instalaţiilor sau componentelor infrastructurii în vederea examinării sau analizei;
    c) accesul la/şi utilizarea conţinutului aparatelor de înregistrare de bord şi a echipamentelor de înregistrare a mesajelor verbale şi de înregistrare a funcţionării sistemului de semnalizare şi control al traficului;
    d) accesul la rezultatele examinării corpurilor victimelor;
    e) accesul la rezultatele examinării personalului trenului şi a altui personal feroviar implicat în accident sau incident;
    f) posibilitatea chestionării personalului feroviar implicat şi a altor martori;
    g) accesul la orice informaţii relevante sau înregistrări deţinute de administratorul de infrastructură, operatorii de transport feroviar şi de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română.
    (3) Investigaţia este realizată independent de orice anchetă judiciară.
    (4) În realizarea investigaţiei, Organismul de Investigare Feroviar Român poate, în caz de nevoie, apela la specialişti din domenii conexe.


    Articolul 21

    Atribuţiile Organismului de Investigare Feroviar Român
    (1) Organismul de Investigare Feroviar Român este însărcinat cu investigarea accidentelor şi incidentelor prevăzute la art. 19 şi include cel puţin un investigator capabil să îndeplinească funcţia de investigator principal în cazul unui accident sau incident. Organismul de Investigare Feroviar Român este independent, în organizarea, structura juridică şi luarea deciziilor, de orice administrator de infrastructură, operator de transport feroviar, organism de tarifare, organism de repartizare şi organism notificat, precum şi de orice parte ale cărei interese ar putea intră în conflict cu sarcinile încredinţate Organismului de Investigare Feroviar Român. Organismul de Investigare Feroviar Român este independent din punct de vedere funcţional de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi de orice autoritate de reglementare a sistemului feroviar.
    (2) Organismul de Investigare Feroviar Român îşi îndeplineşte sarcinile în mod independent de persoanele juridice prevăzute la alin. (1) şi dispune de resursele necesare pentru aceasta. Investigatorii săi se bucură de totală independenţă în îndeplinirea sarcinilor de investigare care le revin.
    (3) Operatorii de transport feroviar, administratorii de infrastructură şi, dacă este cazul, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română sunt obligaţi să raporteze imediat Organismului de Investigare Feroviar Român accidentele şi incidentele prevăzute la art. 19. Organismul de Investigare Feroviar Român trebuie să răspundă la aceste rapoarte şi să ia măsurile necesare pentru a lansa investigaţia cel târziu la o săptămână după primirea raportului cu privire la accident sau incident.
    (4) Organismul de Investigare Feroviar Român poate desfăşura şi alte sarcini stabilite prin hotărâre a Guvernului în legătură cu investigarea altor evenimente decât accidentele şi incidentele feroviare, în măsura în care aceste investigaţii nu îi periclitează independenţa.
    (5) Organismul de Investigare Feroviar Român poate cere sau oferi asistenţă organismelor de investigare similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din partea Agenţiei Feroviare Europene pentru oferirea de competenţe sau pentru desfăşurarea de inspecţii tehnice, analize sau evaluări.
    (6) Prin hotărâre a Guvernului se poate încredinţa Organismului de Investigare Feroviar Român sarcina de desfăşurare a investigaţiilor privind accidentele şi incidentele feroviare, altele decât cele prevăzute la art. 19.
    (7) Organismul de Investigare Feroviar Român desfăşoară un schimb activ de opinii şi experienţă cu organismele de investigare din statele membre, în scopul elaborării unor metode comune de investigare, realizării unor principii comune pentru urmărirea recomandărilor de siguranţă şi pentru adaptarea la evoluţia progresului tehnic şi ştiinţific. Organismul de Investigare Feroviar Român poate primi sprijin de la Agenţia Feroviară Europeană în realizarea acestei sarcini.
    (8) Conducerea Organismului de Investigare Feroviar Român este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al cărui preşedinte este directorul Organismului de Investigare Feroviar Român, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
    (9) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.


    Articolul 22

    Procedura de investigare
    (1) Un accident sau incident este investigat de Organismul de Investigare Feroviar Român dacă a avut loc pe teritoriul României. În cazul în care nu este posibil să se stabilească dacă a avut loc pe teritoriul României sau dacă a avut loc la/sau aproape de o instalaţie de frontieră între România şi un alt stat membru al Uniunii Europene, organismele de investigare din cele două state convin care dintre acestea va desfăşura investigaţia ori convin să o desfăşoare în cooperare. Celuilalt organism i se permite în primul caz să participe la investigaţie şi să aibă acces la toate rezultatele acesteia. Organismele de investigare din alt stat membru sunt invitate să participe la o investigaţie oricând un operator de transport feroviar stabilit şi licenţiat în acel stat membru este implicat în accident sau incident. Aceste prevederi nu împiedică România şi alt stat membru să convină ca organismele de investigare relevante să desfăşoare investigaţii în cooperare, în alte împrejurări.
    (2) Pentru fiecare accident sau incident Organismul de Investigare Feroviar Român asigură resursele corespunzătoare desfăşurării investigaţiei. Resursele pot fi obţinute din interiorul sau din exteriorul Organismului de Investigare Feroviar Român, în funcţie de caracterul accidentului sau incidentului de investigat.
    (3) Investigaţia se desfăşoară într-un mod cât mai deschis, astfel încât toate părţile să poată fi ascultate şi să aibă acces la rezultate. Administratorul de infrastructură şi operatorii de transport feroviar implicaţi, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, victimele şi rudele acestora, proprietarii bunurilor deteriorate, producătorii, serviciile de urgenţă implicate şi reprezentanţii personalului şi utilizatorii sunt informaţi în mod regulat cu privire la investigaţie şi mersul acesteia, acordându-se, la solicitarea acestora, posibilitatea de a-şi prezenta opiniile şi punctele de vedere referitoare la investigaţie şi având posibilitatea, la cerere, să facă comentarii cu privire la informaţiile din proiectele de rapoarte.
    (4) Organismul de Investigare Feroviar Român îşi încheie examinările la locul accidentului în cel mai scurt timp posibil, pentru a permite administratorului de infrastructură să refacă infrastructura şi să o deschidă cât mai repede serviciilor de transport feroviar.


    Articolul 23

    Rapoarte
    (1) Rezultatul investigaţiei accidentelor sau incidentelor, prevăzută la art. 20, face obiectul raportului de investigare asupra accidentelor şi incidentelor, întocmit în funcţie de gravitatea accidentului sau incidentului. Rapoartele descriu obiectivele investigaţiilor prevăzute la art. 20 alin. (1) şi cuprind, dacă este cazul, recomandări de siguranţă.
    (2) Organismul de Investigare Feroviar Român publică raportul final în Buletinul AFER şi pe site-ul său din cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER, în cel mai scurt timp posibil şi cel târziu la 12 luni de la data evenimentului. Raportul urmează cât se poate de fidel structura de raportare stabilită în anexa nr. 5. Raportul, inclusiv recomandările de siguranţă, sunt comunicate părţilor prevăzute la art. 22 alin. (3) şi, după caz, organismelor şi părţilor în cauză din alte state membre ale Uniunii Europene.
    (3) Organismul de Investigare Feroviar Român publică în fiecare an în Buletinul AFER şi pe site-ul său din cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER, cel târziu până la data de 30 septembrie, un raport anual descriind investigaţiile desfăşurate în anul precedent, recomandările de siguranţă emise şi măsurile luate în conformitate cu recomandările emise anterior.


    Articolul 24

    Informaţii care se trimit la Agenţia Feroviară Europeană
    (1) În termen de o săptămână de la decizia de deschidere a unei investigaţii, Organismul de Investigare Feroviar Român notifică Agenţiei Feroviare Europene cu privire la aceasta. Informaţiile indică data, ora şi locul evenimentului, precum şi tipul său şi consecinţele în ceea ce priveşte pierderile de vieţi omeneşti, persoanele rănite şi pagubele materiale.
    (2) Organismul de Investigare Feroviar Român trimite Agenţiei Feroviare Europene o copie a raportului final prevăzut la art. 23 alin. (2) şi a raportului anual prevăzut la art. 23 alin. (3).


    Articolul 25

    Recomandări de siguranţă
    (1) O recomandare de siguranţă formulată de Organismul de Investigare Feroviar Român în raportul prevăzut la art. 23 nu creează în nici un caz o prezumţie de vinovăţie sau de răspundere civilă pentru un accident sau incident feroviar.
    (2) Recomandările sunt adresate Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română şi, atunci când este necesar din cauza caracterului recomandării, altor organisme sau autorităţi din România ori altor state membre ale Uniunii Europene. Recomandările de siguranţă emise de Organismul de Investigare Feroviar Român sunt luate în considerare şi, dacă este cazul, sunt urmate.
    (3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi alte autorităţi sau organisme ori, dacă este cazul, alte state membre ale Uniunii Europene cărora li s-au adresat recomandări raportează cel puţin anual Organismului de Investigare Feroviar Român cu privire la măsurile luate sau planificate a fi luate drept consecinţă a recomandării.


    Capitolul VI Competenţe de punere în aplicare


    Articolul 26

    Adaptarea anexelor
    Toate modificările ulterioare ale anexelor la Directiva 2004/49/CE vor fi preluate în legislaţia română prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 27

    Aplicarea procedurilor Comitetului Comisiei Europene privind siguranţa feroviară
    (1) Comisia Europeană este asistată de comitetul înfiinţat prin art. 21 din Directiva 96/48/CE.
    (2) Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică art. 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, avându-se în vedere dispoziţiile art. 8 din această decizie. Perioada prevăzută la art. 5 alin. (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la 3 luni.
    (3) Când se face referire la prezentul alineat, se aplică art. 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, avându-se în vedere dispoziţiile art. 8 din această decizie.
    (4) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.
    (5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în România începând cu data aderării la Uniunea Europeană.


    Articolul 28

    Măsuri de punere în aplicare
    (1) România poate aduce în atenţia Comisiei Europene orice măsuri privind punerea în aplicare a prezentei legi. Deciziile corespunzătoare sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).
    (2) La cererea României sau din proprie iniţiativă Comisia Europeană examinează, într-un caz specific, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor privind certificarea de siguranţă şi autorizaţia de siguranţă, iar în termen de două luni de la primirea acestei cereri decide în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2) dacă măsura aferentă poate continua să fie aplicată. Comisia Europeană comunică decizia sa Parlamentului European, Consiliului European şi statelor membre ale Uniunii Europene.


    Capitolul VII Dispoziţii finale


    Articolul 29

    Modificări la regimul licenţelor de transport feroviar
    (1) Cerinţele referitoare la competenţa profesională sunt îndeplinite dacă operatorul de transport feroviar care solicită o licenţă conform legii are structuri organizatorice, tehnice şi personal care posedă cunoştinţele şi/sau experienţa necesare pentru exercitarea unui control operaţional şi a unei supravegheri sigure şi eficace a tipului de operaţii specificate în licenţă.
    (2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 343/2003 privind aprobarea normelor pentru acordarea licenţei de transport feroviar şi a certificatului de siguranţă, în vederea efectuării serviciilor de transport feroviar public şi/sau în interes propriu pe căile ferate din România, precum şi pentru acordarea autorizaţiei şi certificatului de operare pentru manevră agenţilor economici care efectuează numai operaţiuni de manevră feroviară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 1 octombrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică corespunzător prevederilor prezentei legi.
    (3) Se înfiinţează Organismul de Licenţe Feroviare Român, organism independent în cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER, înfiinţat potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Organismul de Licenţe Feroviare Român este autoritatea responsabilă cu acordarea licenţelor de transport feroviar din România, desemnată de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Organismul de Licenţe Feroviare Român nu efectuează servicii de transport feroviar şi este independent de operatorii de transport feroviar sau de agenţii economici care efectuează astfel de servicii.
    (4) Conducerea Organismului de Licenţe Feroviare Român este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al cărui preşedinte este directorul Organismului de Licenţe Feroviare Român, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
    (5) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.


    Articolul 30

    Modificări ale Ordonanţei Guvernului nr. 89/2003
    Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 31 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2004, se modifică după cum urmează:
    1. Titlul va avea următorul cuprins:
    "ORDONANŢĂ
    privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi tarifarea utilizării infrastructurii feroviare"
    2. La articolul 30 alineatul (3), litera f) va avea următorul cuprins:
    "f) măsurile privind accesul în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare."
    3. Articolul 32 se abrogă.


    Articolul 31

    Sancţiuni
    (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, a celor vinovaţi, în condiţiile legii.
    (2) Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte:
    a) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (4), cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
    b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (6), cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
    c) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (3), cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
    d) nerespectarea prevederilor art. 18, cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
    e) nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (2) şi (3), cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
    f) nerespectarea prevederilor art. 24, cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON).
    (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (2) se fac de către personalul împuternicit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
    (4) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
    (5) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
    (6) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifică Comisiei Europene dispoziţiile prevăzute în prezentul articol până la data aderării, iar după această dată notifică fără întârziere cu privire la orice modificare care le afectează.


    Articolul 32

    Punere în aplicare
    (1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER se va modifica în mod corespunzător, cuprinzând şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale organismelor nou-înfiinţate.
    (2) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifică imediat Comisiei Europene cu privire la punerea în aplicare a actelor normative, a regulamentelor şi normelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prevederilor Directivei 2004/49/CE privind siguranţa feroviară.


    Articolul 33

    Anexe
    Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta lege.
    *
    Prezenta lege transpune Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (Directiva privind siguranţa feroviară), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 164 din 30 aprilie 2004, şi Rectificativul la Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (Directiva privind siguranţa feroviară), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 220 din 21 iunie 2004.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    ADRIAN NĂSTASE
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VĂCĂROIU
    Bucureşti, 16 martie 2006.
    Nr. 55.


    Anexa 1
    INDICATORI DE SIGURANŢĂ COMUNI
    Indicatorii de siguranţă comuni se raportează anual de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română. Prima perioadă de raportare este anul 2010.
    Indicatorii referitori la activităţile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) trebuie luaţi în considerare separat, dacă sunt prezentaţi.
    Dacă sunt descoperite noi fapte sau erori după prezentarea raportului, indicatorii pentru un anumit an sunt modificaţi sau corectaţi de către Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu prima ocazie convenabilă, dar cel mai târziu în următorul raport anual.
    Pentru indicatorii referitori la accidente prevăzuţi la pct. 1, Regulamentul (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind statisticile din transportul feroviar se aplică în măsura în care informaţiile sunt disponibile.
    1. Indicatori referitori la accidente
    1.1. Număr total şi relativ (pe tren-kilometru) de accidente semnificative şi o defalcare a acestora pe următoarele tipuri de accidente:
    - coliziuni de trenuri, inclusiv coliziuni cu obstacole aflate în spaţiul gabaritului de liberă trecere;
    - deraieri de trenuri;
    - accidente la trecerile la nivel, inclusiv accidente în care sunt implicaţi pietoni la trecerile la nivel;
    - accidentări de persoane cauzate de material rulant în mişcare, cu excepţia sinuciderilor;
    - incendii ale materialului rulant;
    - altele.
    Fiecare accident semnificativ este raportat la tipul de accident primar, chiar dacă consecinţele accidentului secundar sunt mai grave, de exemplu un incendiu în urma unei deraieri.
    1.2. Număr total şi relativ (tren-kilometru) de persoane grav rănite şi ucise pe tip de accident, împărţit în următoarele categorii:
    - călători (de asemenea, în raport cu numărul total de călători-kilometri şi de călători pe tren-kilometru);
    - angajaţi, inclusiv personalul contractanţilor;
    - utilizatori ai trecerilor la nivel;
    - persoane neautorizate aflate în incintele feroviare;
    - altele.
    2. Indicatori referitori la mărfuri periculoase
    Număr total şi relativ (pe tren-kilometru) de accidente care implică transportul de mărfuri periculoase, împărţit în următoarele categorii:
    - accidente care implică cel puţin un vehicul feroviar transportând mărfuri periculoase, astfel cum este definit în apendice;
    - numărul accidentelor de acest fel în care se eliberează substanţe periculoase.
    3. Indicatori referitori la sinucideri
    Număr total şi relativ (pe tren-kilometru) de sinucideri
    4. Indicatori referitori la precursori ai accidentelor Număr total şi relativ (pe tren-kilometru) de:
    - şine rupte;
    - şerpuiri ale căii;
    -defecţiuni de semnalizare rezultând într-o stare periculoasă a semnalului;
    - depăşiri ale unui semnal de pericol;
    - ruperi de roţi şi osii la materialul rulant aflat în serviciu.
    Toţi precursorii trebuie raportaţi, atât cei care conduc la accidente, cât şi cei care nu conduc la accidente. Precursorii care conduc la accidente sunt raportaţi la I.S.C. privind precursorii; dacă sunt grave, accidentele care au loc sunt raportate la I.S.C. referitori la accidente la care se face referire la pct. 1.
    5. Indicatori pentru calculul impactului economic al accidentelor
    Total în euro şi relativ (pe tren-kilometru), pentru:
    - numărul deceselor şi al vătămărilor grave multiplicat cu valoarea prevenirii unui deces sau a unei vătămări grave (Value of Preventing a Casualty - VPC);
    - costul pagubelor cauzate mediului înconjurător;
    - costul pagubelor materiale cauzate materialului rulant sau infrastructurii;
    - costul întârzierilor cauzate de accidente.
    Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română raportează fie impactul economic al tuturor accidentelor, fie numai impactul economic al accidentelor grave. Această alegere trebuie să fie indicată în mod clar în raportul anual la care se face referire la art. 18.
    VPC înseamnă valoarea pe care societatea o atribuie prevenirii deceselor sau vătămărilor grave şi nu reprezintă, ca atare, o referinţă pentru compensaţiile dintre părţile implicate în accidente.
    6. Indicatori referitori la siguranţa tehnică a infrastructurii şi la implementarea acesteia
    6.1. Procentaj de linii dotate cu un sistem de protecţie automată a trenurilor (ATP) în funcţiune, procentaj de tren - km utilizând sisteme ATP operaţionale
    6.2. Număr de treceri la nivel (total, pe kilometru de linie şi pe lungime desfăşurată) pentru următoarele 8 tipuri:
    a) treceri la nivel active, echipate cu:
    (i) sistem automat de avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (îi) sistem automat de protecţie a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (iii) sistem automat de protecţie şi avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (iv) sistem automat de protecţie şi avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel, precum şi de protecţie pe partea căii ferate;
    (v) sistem manual de avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (vi) sistem manual de protecţie a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (vii) sistem manual de protecţie şi avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel;
    b) treceri la nivel pasive.
    7. Indicatori referitori la managementul siguranţei
    Auditurile interne realizate de administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar, prevăzute în documentaţia sistemului de management al siguranţei. Numărul total de audituri realizate şi procentajul pe care îl reprezintă acest număr din auditurile/inspecţiile şi controalele necesare şi/sau planificate.
    8. Definiţii
    Definiţiile comune ale I.S.C. şi metodele comune de calcul al impactului economic al accidentelor figurează în apendice.
    Apendice

    Definiţii comune ale I.S.C. şi metode comune de calcul al impactului economic al accidentelor
    1. Indicatori referitori la accidente
    1.1. Accident semnificativ - orice accident care implică cel puţin un vehicul feroviar în mişcare şi care provoacă moartea sau rănirea gravă a cel puţin unei persoane ori pagube semnificative materialului rulant, căii, altor instalaţii sau mediului ori perturbări importante ale traficului. Se exclud accidentele din ateliere, depozite de material rulant şi de componente ale infrastructurii feroviare şi depouri.
    1.2. Pagube semnificative produse materialului rulant, căii, altor instalaţii sau mediului - daune echivalente cu cel puţin 150.000 euro.
    1.3. Perturbări importante ale traficului - suspendarea serviciilor de transport feroviar pe o linie principală de cale ferată pentru cel puţin 6 ore.
    1.4. Tren - unul sau mai multe vehicule feroviare remorcate de una ori mai multe locomotive sau automotoare ori un automotor care circulă izolat, rulând sub un anumit număr sau cu o denumire specifică de la un punct fixat iniţial la un punct fixat final. Un vehicul feroviar uşor, respectiv o locomotivă care circulă izolată sunt considerate trenuri.
    1.5. Coliziune de trenuri, inclusiv coliziuni cu obstacole aflate în gabaritul de liberă trecere - coliziunea frontală, din spate sau laterală între partea unui tren şi partea altui tren sau cu:
    - material rulant pentru manevre;
    - obiecte fixate sau aflate temporar pe calea ferată ori lângă aceasta, dar nu la trecerile la nivel în cazul în care obiectul a fost pierdut de un vehicul sau de un alt utilizator care a folosit trecerea.
    1.6. Deraiere de tren - orice situaţie în care cel puţin una dintre roţile trenului părăseşte şinele.
    1.7. Accidente la trecerile la nivel - accidente la trecerile la nivel care implică cel puţin un vehicul feroviar şi unul sau mai multe vehicule care utilizează trecerea, alţi utilizatori ai trecerii, precum pietonii sau obiecte aflate temporar pe calea ferată ori lângă aceasta, care au fost pierdute dintr-un vehicul sau de un alt utilizator care a folosit trecerea.
    1.8. Accidentări de persoane cauzate de material rulant în mişcare - accidentarea uneia sau mai multor persoane care sunt lovite de un vehicul feroviar sau de un obiect ataşat la acesta ori care s-a desprins de acesta. Se includ persoanele care cad din vehiculele feroviare, precum şi persoanele care cad sau sunt lovite de obiecte desprinse în timpul călătoriei la bordul vehiculelor.
    1.9. Incendii ale materialului rulant - incendiile şi exploziile care au loc în vehiculele feroviare, inclusiv încărcătura acestora, atunci când acestea se deplasează între staţia de plecare şi cea de destinaţie, inclusiv în timpul staţionării în gara de plecare, la destinaţie sau în timpul opririlor intermediare, precum şi în timpul operaţiunilor de triere.
    1.10. Alte tipuri de accidente - toate accidentele, altele decât cele menţionate la pct. 1.5 "Coliziune de trenuri, inclusiv coliziuni cu obstacole aflate în gabaritul de liberă trecere", pct. 1.6 "Deraiere de tren", pct. 1.7 "Accidente la trecerile la nivel", pct. 1.8 "Accidentări de persoane cauzate de material rulant în mişcare" şi pct. 1.9 "Incendii ale materialului rulant".
    1.11. Călător - orice persoană, cu excepţia membrilor personalului trenului, care efectuează o călătorie pe calea ferată. Pentru statisticile privind accidentele, sunt incluşi călătorii care încearcă să urce/coboare în/dintr-un tren în mişcare.
    1.12. Angajaţi, inclusiv personalul contractanţilor şi cel al contractanţilor independenţi - orice persoană al cărei loc de muncă este în legătură cu calea ferată şi care se află la serviciu în momentul accidentului. Se includ personalul trenurilor şi persoanele care manipulează materialul rulant şi instalaţiile de infrastructură.
    1.13. Utilizatori ai trecerilor la nivel - orice persoană care utilizează o trecere la nivel pentru a traversa linia de cale ferată cu orice mijloace de transport sau pe jos.
    1.14. Persoane neautorizate în incintele feroviare - orice persoană aflată într-o incintă feroviară în care prezenţa acesteia este interzisă, cu excepţia utilizatorilor trecerilor la nivel.
    1.15. Alte persoane (terţi) - toate persoanele care nu intră în categoriile "călători", "angajaţi, inclusiv personalul contractanţilor", "utilizatori ai trecerilor la nivel" sau "persoane neautorizate în incintele feroviare".
    1.16. Decese (persoană ucisă) - orice persoană ucisă pe loc sau care decedează în cel mult 30 de zile în urma unui accident, cu excepţia sinuciderilor.
    1.17. Vătămări (persoană grav rănită) - orice persoană rănită care a fost spitalizată mai mult de 24 de ore în urma unui accident, cu excepţia tentativelor de sinucidere.
    2. Indicatori referitori la mărfuri periculoase
    2.1. Accident care implică transportul de mărfuri periculoase, orice accident sau incident supus raportării în conformitate cu Regulamentul privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase (RID)/Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR).
    2.2. Mărfuri periculoase - acele substanţe sau articole al căror transport este interzis de RID sau este autorizat numai în condiţiile prevăzute în RID.
    3. Indicatori referitori la sinucideri
    3.1. Sinucidere - un act săvârşit în mod deliberat de o persoană pentru a-şi produce vătămări ducând la deces, înregistrat şi clasificat ca atare de autoritatea naţională competentă.
    4. Indicatori referitori la precursori ai accidentelor
    4.1. Şine rupte - orice şină care este separată în două ori mai multe părţi sau orice şină din care s-a detaşat o bucată de metal, creând pe suprafaţa de rulare un gol mai mare de 50 mm în lungime şi de 10 mm în profunzime.
    4.2. Şerpuiri ale căii - defecte privind continuitatea şi geometria căii, care necesită închiderea liniei sau introducerea de restricţii de viteză pentru menţinerea siguranţei.
    4.3. Defecţiune de semnalizare rezultând într-o stare periculoasă a semnalului - orice defecţiune a sistemului de semnalizare al infrastructurii sau al materialului rulant care conduce la informaţii de semnalizare mai puţin restrictive decât cele cerute.
    4.4. Depăşirea unui semnal de pericol - orice situaţie în care o parte a unui tren depăşeşte limita până la care era autorizat să se deplaseze.
    Deplasare neautorizată înseamnă depăşirea:
    - unui semnal luminos de cale sau a unui semafor semnalizând pericolul, cu ordinul de oprire, în cazul în care sistemul automatic de control al trenului - ATCS sau sistemul de protecţie automată a trenului - ATP nu este operaţional;
    - limitei zonei autorizate de deplasare în condiţii de siguranţă prevăzute de un sistem ATCS sau ATP;
    - unui punct comunicat prin autorizare verbală sau scrisă, conform regulamentelor în vigoare;
    - indicatoarelor de oprire (nu se includ opritoarele de linie fixe) sau nerespectarea semnalelor manuale de oprire. Nu se includ cazurile în care vehiculele fără nicio unitate de tracţiune ataşată sau trenurile scăpate, fără personal, depăşesc un semnal de pericol. Nu se includ nici cazurile în care, indiferent de motiv, semnalul de pericol nu este activat în timp util pentru a permite oprirea trenului în faţa semnalului.
    Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate prezenta rapoarte separate pentru cele 4 tipuri de deplasări neautorizate, dar raportează cel puţin un indicator agregat care conţine date legate de toate cele 4 deplasări în cauză.
    4.5. Ruperi de roţi şi de osii - ruperi ale elementelor esenţiale ale roţilor sau axei, care creează riscul unui accident (deraiere sau coliziune).
    5. Metode comune pentru calculul impactului economic al accidentelor
    5.1. Valoarea prevenirii unui deces sau a unei vătămări grave (VPC) se compune din:
    1. valoarea siguranţei în sine: valorile disponibilităţii de a plăti (Willingness to Pay - WTP), bazate pe studii privind preferinţele declarate, realizate în statele membre unde se aplică valorile respective;
    2. costuri economice directe şi indirecte: costuri evaluate în statele membre, compuse din:
    - costuri medicale şi de reabilitare;
    - cheltuieli de judecată, cheltuieli cu poliţia, costurile anchetelor private privind accidentele, cheltuieli cu serviciile de urgenţă şi costurile administrative ale asigurărilor;
    - pierderi de producţie: valoarea pentru societate a bunurilor şi a serviciilor care ar fi putut fi produse de persoana respectivă dacă accidentul nu ar fi avut loc.
    5.2. Principii comune de evaluare a valorii siguranţei în sine şi costurile economice directe/indirecte.
    În ceea ce priveşte valoarea siguranţei în sine, evaluarea gradului de adecvare a estimărilor disponibile se bazează pe următoarele considerente:
    - estimările se referă la un sistem de evaluare a diminuării riscului de mortalitate din sectorul transportului şi urmează o abordare WTP bazată pe metodele fondate pe preferinţele declarate;
    - eşantionul respondenţilor utilizat pentru valori este reprezentativ pentru populaţia vizată. Eşantionul trebuie să reflecte, în special, vârsta, distribuţia veniturilor, precum şi alte caracteristici socioeconomice şi demografice relevante ale populaţiei;
    - metoda de extragere a valorilor WTP: ancheta trebuie astfel concepută încât întrebările să fie clare şi semnificative pentru respondenţi.
    Costurile economice directe şi indirecte sunt evaluate pe baza costurilor reale suportate de societate.
    5.3. Costul pagubelor cauzate mediului înconjurător costurile care trebuie suportate de operatorii de transport feroviar sau de administratorul/gestionarii infrastructurii, evaluate pe baza experienţei lor, pentru a readuce zona afectată la starea sa de dinaintea accidentului. Costurile pagubelor cauzate mediului înconjurător vor fi comunicate Autorităţii de Siguranţă Feroviare Române de către factorii implicaţi.
    5.4. Costul pagubelor materiale cauzate materialului rulant sau infrastructurii - costurile cu furnizarea unui nou material rulant sau a unei noi infrastructuri cu aceleaşi funcţionalităţi şi parametri tehnici ca şi cele care au fost astfel deteriorate încât nu sunt reparabile, precum şi costul readucerii în starea de dinaintea accidentului a materialului rulant şi a infrastructurii reparabile. Ambele costuri sunt estimate de operatorii de transport feroviar sau de administratorii infrastructurii pe baza experienţei lor. Sunt, de asemenea, incluse costurile aferente închirierii de material rulant ca urmare a indisponibilităţii cauzate de materialul rulant deteriorat.
    5.5. Costul întârzierilor cauzate de accidente - valoarea bănească a întârzierilor suferite de utilizatorii transportului feroviar (călători şi clienţi ai serviciilor de transport de marfă) ca urmare a accidentelor, calculată pa baza modelului următor:
    VT = valoarea bănească a timpului câştigat pe durata călătoriei
    Valoarea timpului pentru călătorul dintr-un tren (o oră)
        VT(P) = [VT a călătorilor care se deplasează în interes de serviciu]x[Procentul mediu de călători care se deplasează în interes de serviciu pe an] + [VT a călătorilor care se deplasează dar nu în interes de serviciu]*[Procentul mediu de călători care se deplasează, dar nu în interes de serviciu pe an]
        VT este măsurată în euro pe călător pe oră

    Valoarea timpului pentru un tren de marfă (o oră)
        VT(F) = [VT a trenurilor de marfă]x[(tone - km)/(tren - km)]
        VT este măsurată în euro pe tonă de marfă pe oră

    Cantitatea medie în tone de marfă transportată per tren într-un an = (tone - km)/(tren - km)
    C(M) = Costul unui minut de întârziere a trenului
    Tren de călători
        C(MP) = K(1)x[VT(P)/60]x[(călători - km)/(tren - km)]

    Numărul mediu de călători per tren într-un an = (călători km)/(tren - km)
    Tren de marfă
        C(MF) = K(2)x[VT(F)/60]

    Valorile factorilor K(1) şi K(2) sunt cuprinse între valoarea timpului şi valoarea întârzierii, astfel cum sunt estimate de studiile privind preferinţele declarate, ţinând cont de faptul că timpul pierdut ca urmare a întârzierilor este perceput în mod semnificativ mai defavorabil decât timpul normal al călătoriei.
        Costul întârzierii datorate unui accident = C(MP)x(minutele întârziate de trenurile de călători) + C(MF)*(minutele întârziate de trenurile de marfă)

    Domeniul de aplicare a modelului
    Costul întârzierilor se calculează pentru toate accidentele, atât pentru cele semnificative, cât şi pentru celelalte accidente.
    Întârzierile se calculează în felul următor:
    - întârzierile reale pe liniile de cale ferată pe care s-a produs accidentul;
    - întârzierile reale sau, dacă nu este posibil, întârzierile estimate pe celelalte linii de cale ferată afectate.
    6. Indicatori referitori la siguranţa tehnică a infrastructurii şi la implementarea acesteia
    6.1. Protecţia automată a trenurilor (ATP) - un sistem care impune respectarea indicaţiilor şi a restricţiilor de viteză prin supravegherea vitezei, inclusiv prin oprirea automată la semnale.
    6.2. Trecere la nivel - orice intersecţie la nivel între o cale ferată şi un pasaj, autorizată de administratorul de infrastructură şi deschisă publicului sau utilizatorilor privaţi. Sunt excluse pasajele între peroanele din gări, precum şi pasajele peste şine destinate utilizării exclusive de către angajaţi.
    6.3. Pasaj - orice drum, stradă sau autostradă publică ori privată, inclusiv căile pietonale şi pistele pentru biciclişti sau alte rute puse la dispoziţie pentru trecerea oamenilor, animalelor, vehiculelor ori utilajelor peste calea ferată.
    6.4. Trecere la nivel activă - o trecere la nivel ai cărei utilizatori sunt protejaţi sau avertizaţi de sosirea trenului prin activarea unor dispozitive atunci când trecerea nu poate fi folosită de aceştia în condiţii de siguranţă.
    Protejarea prin utilizarea unor dispozitive fizice:
    - bariere sau semibariere;
    - porţi.
    Avertizarea prin utilizarea unor echipamente fixe instalate la trecerea la nivel:
    - semnale vizuale: lumini;
    - semnale acustice: clopote, sirene, claxoane etc.;
    - dispozitive fizice, de exemplu vibraţii datorate denivelărilor drumului.
    Trecerile la nivel active se clasifică în:
    a) trecerea la nivel cu sistem automat de protecţie şi/sau de avertizare a utilizatorilor trecerii - trecerea la nivel pentru care sistemul de protecţie şi/sau de avertizare este activat de apropierea trenului.
    Aceste treceri la nivel se clasifică, la rândul lor, astfel:
    (i) sistem automat de avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (îi) sistem automat de protecţie a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (iii) sistem automat de protecţie şi avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (iv) sistem automat de protecţie şi avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel, precum şi de protecţie pe partea căii ferate.
    Protecţie pe partea căii ferate - un semnal sau un alt sistem de protecţie a trenului care îi permite acestuia să înainteze numai atunci când trecerea la nivel este protejată pentru utilizatori şi nicio incursiune nu mai este permisă datorită unor mijloace de supraveghere şi/sau de detectare a obstacolelor;
    b) trecerea la nivel cu sistem manual de protecţie şi/sau de avertizare a utilizatorilor trecerii - trecerea la nivel pentru care sistemul de protecţie şi/sau de avertizare este activat manual şi pentru care nu există un semnal feroviar interconectat care să indice că trenul îşi poate continua mersul numai atunci când sistemul de protecţie şi/sau de avertizare al trecerii la nivel a fost activat.
    Aceste treceri la nivel se clasifică, la rândul lor, astfel:
    (v) sistem manual de avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (vi) sistem manual de protecţie a utilizatorilor trecerii la nivel;
    (vii) sistem manual de protecţie şi avertizare a utilizatorilor trecerii la nivel.
    6.5. Trecerea la nivel pasivă - o trecere la nivel fără niciun sistem de avertizare şi/sau de protecţie care să fie activat atunci când trecerea nu poate fi folosită de utilizatori în condiţii de siguranţă.
    7. Indicatori referitori la managementul siguranţei
    7.1. Audit - proces sistematic, independent şi documentat pentru obţinerea dovezilor de audit/control şi inspecţie de stat şi evaluarea acestora în mod obiectiv, cu scopul de a determina în ce măsură sunt îndeplinite criteriile de audit/control şi inspecţie de stat.
    8. Definiţiile bazelor de etalonare
    8.1. Tren-km - unitatea de măsură care reprezintă deplasarea unui tren pe o distanţă de un kilometru. Distanţa utilizată este distanţă parcursă efectiv, dacă este cunoscută, în caz contrar fiind utilizată distanţa standard a reţelei dintre origine şi destinaţie. Este luată în considerare numai distanţa pe teritoriul naţional al ţării declarante.
    8.2. Călători-km - unitatea de măsură reprezentând transportul unui călător pe calea ferată pe o distanţă de un kilometru. Este luată în considerare numai distanţa pe teritoriul naţional al ţării declarante.
    8.3. Km de linie - lungimea măsurată în kilometri a reţelei feroviare a statelor membre, al cărui domeniu de aplicare este definit la art. 2. Pentru căile feroviare cu mai multe fire este luată în considerare numai distanţa dintre origine şi destinaţie.
    8.4. Lungimea desfăşurată - lungimea măsurată în kilometri a reţelei feroviare a statelor membre, al cărui domeniu de aplicare este definit la art. 2. Este luat în calcul fiecare fir de cale al liniilor de cale ferată cu mai multe fire.
    ------------
    Anexa 1 a fost înlocuită cu anexa din HOTĂRÂREA nr. 644 din 7 iulie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 558 din 9 august 2010, conform articolului unic din acelaşi act normativ.


    Anexa 2
    NORME NAŢIONALE DE SIGURANŢĂ
    Normele naţionale de siguranţă care urmează să fie notificate Comisiei Europene în conformitate cu procedura descrisă la art. 8 includ:
    1. norme privind obiectivele de siguranţă şi metodele de siguranţă naţionale existente;
    2. norme privind cerinţele pentru sistemele de management al siguranţei şi certificarea de siguranţă a operatorilor de transport feroviar;
    3. norme privind cerinţele pentru autorizarea introducerii în circulaţie şi a întreţinerii unui material rulant nou şi modificat substanţial care încă nu este acoperit de S.T.I. Notificarea include norme pentru schimbul de material rulant între operatorii de transport feroviar, sistemele de înregistrare şi cerinţe privind procedurile de încercare;
    4. norme comune de exploatare a reţelei feroviare care nu sunt acoperite încă de S.T.I., inclusiv norme referitoare la sistemul de semnalizare şi gestionare a traficului;
    5. norme de stabilire a unor cerinţe privind normele interne suplimentare de exploatare (norme ale societăţilor) care trebuie stabilite de administratorii de infrastructură şi operatorii de transport feroviar;
    6. norme referitoare la cerinţele pentru personalul care execută sarcini critice de siguranţă, inclusiv criterii de selecţie, stare bună din punct de vedere medical şi formare şi certificare profesională, în măsura în care nu sunt încă acoperite de S.T.I.;
    7. norme privind investigarea accidentelor şi incidentelor.


    Anexa 3
    SISTEME DE MANAGEMENT AL SIGURANŢEI
    1. Cerinţe ale sistemului de management al siguranţei
    Sistemul de management al siguranţei trebuie documentat în toate părţile relevante şi descrie în special distribuţia responsabilităţilor în organizaţia administratorului de infrastructură sau a operatorului de transport feroviar. Acesta indică modul în care este asigurată gestiunea la diferite niveluri, modul în care sunt implicaţi personalul şi reprezentanţii săi la toate nivelurile şi modul în care este asigurată îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al siguranţei.
    2. Elemente de bază ale sistemului de management al siguranţei
    Elementele de bază ale sistemului de management al siguranţei sunt următoarele:
    a) o politică de siguranţă aprobată de directorul general al organizaţiei şi comunicată întregului personal;
    b) obiective calitative şi cantitative ale organizaţiei pentru întreţinerea şi ameliorarea siguranţei, precum şi planuri şi proceduri pentru atingerea acestor obiective;
    c) proceduri pentru atingerea standardelor tehnice şi operaţionale existente, noi şi modificate, ori a altor condiţii prescriptive stabilite:
    - în S.T.I.; sau
    - în norme naţionale de siguranţă prevăzute la art. 8 şi în anexa nr. 2; sau
    - în alte norme relevante; sau
    - în decizii ale autorităţilor,
    şi proceduri pentru asigurarea conformităţii cu standardele şi alte condiţii prescriptive pe întregul ciclu de viaţă al echipamentelor şi operaţiunilor;
    d) proceduri şi metode pentru realizarea evaluării riscului şi pentru punerea în aplicare a măsurilor de control al riscurilor atunci când o schimbare a condiţiilor de exploatare sau un material nou impune riscuri noi asupra infrastructurii şi operaţiunilor;
    e) asigurarea unor programe pentru formarea de personal şi sisteme pentru menţinerea competenţei personalului şi deci realizarea sarcinilor în bune condiţii;
    f) măsuri pentru asigurarea unor informaţii suficiente în cadrul organizaţiei şi, dacă este cazul, între organizaţii care funcţionează pe aceeaşi infrastructură;
    g) proceduri şi formate pentru modalitatea de documentare a informaţiilor de siguranţă şi desemnarea procedurii pentru controlul configurării informaţiilor de siguranţă vitale;
    h) proceduri pentru asigurarea raportării, investigării şi analizării accidentelor, incidentelor, incidentelor evitate la limită şi a altor evenimente periculoase, precum şi pentru luarea măsurilor preventive necesare;
    i) asigurarea unor planuri de acţiune, alerte şi informaţii în caz de urgenţă, convenite cu autorităţile publice corespunzătoare;
    j) dispoziţii pentru auditarea internă repetată a sistemului de management al siguranţei.


    Anexa 4
    DECLARAŢII
    pentru certificatul de siguranţă specifică reţelei
    Documentele următoare trebuie prezentate pentru a permite autorităţii de siguranţă să furnizeze partea certificatului de siguranţă care este specifică reţelei:
    - documentaţie din partea operatorului de transport feroviar privind S.T.I. sau părţi de ST.I. şi, dacă sunt relevante, norme naţionale de siguranţă şi alte norme aplicabile operaţiunilor sale, personalului şi materialului rulant al acestuia şi privind modul în care sistemul de management al siguranţei asigură conformitatea;
    - documentaţie din partea operatorului de transport feroviar privind diferitele categorii de personal angajat sau contractat pentru exploatare, inclusiv probe privind îndeplinirea cerinţelor S.T.I. ori a normelor naţionale şi a certificării corecte a acestora;
    - documentaţie din partea operatorului de transport feroviar privind diferitele categorii de material rulant utilizat pentru exploatare, inclusiv probe privind îndeplinirea cerinţelor S.T.I. sau a normelor naţionale, precum şi privind certificarea corectă a acestora.
    Pentru a evita dublarea muncii şi pentru a reduce volumul informaţiilor ar trebui prezentate numai informaţii sumare cu privire la elementele care respectă S.T.I. şi celelalte cerinţe prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză şi în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar convenţional transeuropean.


    Anexa 5
    CONŢINUTUL
    principal al raportului de investigare asupra
    accidentelor şi incidentelor
    (1) Rezumat
    Rezumatul cuprinde o scurtă descriere a evenimentului, când şi unde a avut loc, precum şi consecinţele sale. Acesta prezintă cauzele directe, precum şi factorii care au contribuit la eveniment şi cauzele subiacente stabilite de investigaţie. Sunt indicate principalele recomandări, precum şi informaţii privind destinatarii acestora.
    (2) Fapte imediate ale evenimentului
    1. Evenimentul:
    - data, ora exactă şi locul evenimentului;
    - descrierea evenimentelor şi a locului accidentului, inclusiv eforturile serviciilor de salvare şi de urgenţă;
    - decizia de a lansa o investigaţie, compoziţia echipei de investigatori şi desfăşurarea investigaţiei.
    2. Circumstanţele evenimentului:
    - personalul şi contractanţii implicaţi, alte părţi şi martori;
    - trenurile şi compoziţia lor, inclusiv numerele de înregistrare a articolelor de material rulant implicate;
    - descrierea infrastructurii şi a sistemului de semnalizare - tipuri de şine, macazuri, anclanşare, semnale, protecţia trenului;
    - mijloace de comunicare;
    - lucrări desfăşurate la/sau în vecinătatea locului evenimentului;
    - declanşarea planului de urgenţă feroviar şi lanţul său de evenimente;
    - declanşarea planului de urgenţă al serviciilor publice de salvare, al poliţiei şi al serviciilor medicale şi lanţul său de evenimente.
    3. Pierderi de vieţi omeneşti, persoane rănite şi pagube materiale:
    - călători şi terţe persoane, personal, inclusiv contractanţi;
    - încărcătură, bagaje şi alte bunuri;
    - material rulant, infrastructură şi mediu.
    4. Circumstanţe externe:
    - condiţii meteorologice şi referinţe geografice.
    (3) Înregistrarea investigaţiilor şi anchetelor
    1. Rezumatul mărturiilor (sub rezerva protecţiei identităţii persoanelor):
    - personal feroviar, inclusiv contractanţi;
    - alţi martori.
    2. Sistemul de management al siguranţei:
    - organizaţia-cadru şi modul în care sunt date şi aduse la îndeplinire ordinele;
    - cerinţele de personal şi modul de aplicare a acestora;
    - rutine pentru controale şi audituri interne, precum şi rezultatele acestora;
    - interfaţa dintre diferiţii actori implicaţi în infrastructură.
    3. Norme şi reglementări:
    - norme şi reglementări comunitare şi naţionale relevante;
    - alte norme, precum normele de exploatare, instrucţiunile locale, cerinţele de personal, prescripţiile de întreţinere şi standardele aplicabile.
    4. Funcţionarea materialului rulant şi a instalaţiilor tehnice:
    - sistem de semnalizare şi de control-comandă, inclusiv înregistrări din aparatele de înregistrare automată a datelor;
    - infrastructură;
    - echipamente de comunicaţii;
    - material rulant, inclusiv înregistrări din aparate automate de înregistrare a datelor.
    5. Documentaţia privind sistemul de operare:
    - măsuri luate de personal pentru controlarea traficului şi semnalizare;
    - schimbul de mesaje verbale în legătură cu evenimentul, inclusiv documentaţie din înregistrări;
    - măsuri luate pentru protecţia şi salvgardarea locului evenimentului.
    6. Interfaţa om-maşină-organizaţie:
    - timp de lucru aplicat personalului implicat;
    - circumstanţe medicale şi personale cu influenţă asupra evenimentului, inclusiv existenţa stresului fizic sau psihologic;
    - proiectarea echipamentului cu impact asupra interfeţei om-maşină.
    7. Evenimente anterioare cu caracter similar
    (4) Analiză şi concluzii
    1. Descriere finală a lanţului de evenimente:
    - stabilirea de concluzii privind evenimentul, pe baza faptelor stabilite la pct. (3).
    2. Discuţie:
    - analiza faptelor stabilite la pct. (3) cu scopul de a trage concluzii cu privire la cauzele evenimentului şi performanţele serviciilor de salvare.
    3. Concluzii:
    - cauze directe şi imediate ale evenimentului, inclusiv factorii care au contribuit la eveniment legaţi de acţiunile întreprinse de persoane implicate sau starea materialului rulant ori a instalaţiilor tehnice;
    - cauze subiacente referitoare la competenţe, proceduri şi întreţinere;
    - cauze primare legate de condiţiile cadrului de reglementare şi aplicarea sistemului de management al siguranţei.
    4. Observaţii suplimentare:
    - deficienţe şi lacune constatate în cursul investigaţiei, dar fără relevanţă pentru concluziile asupra cauzelor.
    (5) Măsuri care au fost luate
    - Înregistrarea măsurilor deja luate sau adoptate drept consecinţă a evenimentului
    (6) Recomandări
    --------------