LEGE nr. 302 din 28 iunie 2004 (*actualizata*)
privind cooperarea judiciara internationala în materie penala
(actualizata până la data de 24 iunie 2006*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • --------------
    *) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 1 iulie 2004. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt până la data de 24 iunie 2006, cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006.
    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Titlul I Dispozitii generale


    Capitolul I Domeniul de aplicare şi principii generale ale cooperarii judiciare internationale în materie penala


    Articolul 1

    Domeniul de aplicare
    (1) Prezenta lege se aplică urmatoarelor forme de cooperare judiciara internationala în materie penala:
    a) extradarea;
    b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
    c) transferul de proceduri în materie penala;
    d) recunoasterea şi executarea hotărârilor;
    e) transferarea persoanelor condamnate;
    f) asistenţa judiciara în materie penala;
    g) alte forme de cooperare judiciara internationala în materie penala.
    (2) Prezenta lege nu se aplică modalitatilor specifice de cooperare politieneasca internationala, dacă, potrivit legii, acestea nu se afla sub control judiciar.
    ------------
    Art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 2

    Definirea unor termeni şi expresii
    În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile urmatoare se definesc astfel:
    a) stat solicitant - statul care formuleaza o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;
    b) stat solicitat - statul caruia îi este adresata o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;
    c) autoritate centrala - acea autoritate astfel desemnata de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispoziţiilor unor conventii internationale;
    d) autoritate judiciara - instantele judecătorești şi parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum şi autorităţile care au aceasta calitate în statul solicitant, conform declaratiilor acestuia din urma la instrumentele internationale aplicabile;
    e) persoana urmarita - persoana care formeaza obiectul unui mandat de urmărire internationala;
    f) persoana extradabila - persoana care formeaza obiectul unei proceduri de extradare;
    g) extradat sau persoana extradata - persoana a carei extradare a fost aprobata;
    h) extradare activa - procedura de extradare în care România are calitatea de stat solicitant;
    i) extradare pasiva - procedura de extradare în care România are calitatea de stat solicitat;
    j) persoana solicitata - persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;
    k) condamnare - orice pedeapsa sau măsura de siguranţă aplicata ca urmare a savarsirii unei infractiuni;
    l) măsura de siguranţă - orice măsură privativa sau restrictiva de libertate care a fost dispusa pentru completarea sau inlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penala;
    m) hotărâre - o hotărâre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare;
    n) stat de condamnare - statul în care a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;
    o) stat de executare - statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranţă aplicate;
    p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, în cazul României, este cetateanul român;
    r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara emitenta este autoritatea judiciara a unui stat membru al Uniunii Europene, competenţa sa emita un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;
    s) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciara de executare este autoritatea judiciara a unui stat membru al Uniunii Europene, competenţa să execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;
    s,) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de arestare;
    t) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de executare este statul membru al Uniunii Europene caruia îi este adresat un mandat european de arestare.
    ------------
    Art. 2 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 3

    Limitele cooperarii judiciare
    Aplicarea prezentei legi este subordonata protectiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale României, definite prin Constitutie.


    Articolul 4

    Preeminenta dreptului international
    (1) Prezenta lege se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesand cooperarea judiciara în materie penala, cuprinse în instrumentele juridice internationale la care România este parte, pe care le completeaza în situaţiile nereglementate.
    (2) Cooperarea cu un tribunal penal international sau o organizaţie internationala publică, în conformitate cu dispozitiile în materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internationale, se examineaza printr-o procedură legala distincta, prevederile prezentei legi putand fi aplicate în mod corespunzător, în completare, dacă este necesar.


    Articolul 5

    Curtoazia internationala şi reciprocitatea
    (1) În lipsa unei conventii internationale, cooperarea judiciara se poate efectua în virtutea curtoaziei internationale, la cererea transmisa pe cale diplomatica de către statul solicitant şi cu asigurarea scrisa a reciprocitatii data de autoritatea competentă a acelui stat.
    (2) În cazul prevăzut la alineatul precedent, prezenta lege constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române.
    (3) Lipsa reciprocitatii nu împiedica să se dea curs unei cereri de asistenţa judiciara internationala în materie penala, dacă aceasta:
    a) se dovedeste necesară datorita naturii faptei sau nevoii de a lupta împotriva anumitor forme grave ale criminalitatii;
    b) poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa sociala;
    c) poate servi la clarificarea situaţiei judiciare a unui cetatean român.


    Articolul 6

    Asigurarea de reciprocitate
    În cazul în care statul român formuleaza o cerere în condiţiile prezentei legi, în baza curtoaziei internationale, asigurarea reciprocitatii va fi data de către ministrul justiţiei, pentru fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autorităţii judiciare române competente.
    ------------
    Art. 6 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 7

    Dreptul aplicabil
    Cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se indeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
    ------------
    Art. 7 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 10

    Non bis în idem
    (1) Cooperarea judiciara internationala nu este admisibila dacă în România sau în orice alt stat s-a desfăşurat un proces penal pentru aceeasi fapta şi dacă:
    a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;
    b) pedeapsa aplicata în cauza, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părţii neexecutate.
    (2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică dacă asistenţa este solicitata în scopul revizuirii hotărârii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penala al României.
    (3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat international la care România este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis în idem.
    ------------
    Alin. (3) al art. 10 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 12

    Confidentialitatea
    Statul român are obligaţia de a asigura, pe cat posibil, la cererea statului solicitant confidentialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia pastrarii confidentialitatii nu ar putea fi asigurata, statul român va instiinta statul strain, care va decide.
    ------------
    Art. 12 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Capitolul II Dispozitii generale privind procedura de cooperare judiciara internationala în materie penala


    Articolul 13

    Cererile formulate în domeniile reglementate de titlurile II şi IV-VII din prezenta lege se transmit prin intermediul urmatoarelor autorităţi centrale:
    ------------
    Partea introductiva a art. 13 a fost modificata de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    Cererile de asistenţa judiciara internationala în materie penala vor fi transmise prin intermediul urmatoarelor autorităţi centrale:
    a) Ministerul Justiţiei, dacă au ca obiect extradarea şi transferarea persoanelor condamnate sau dacă se referă la activitatea de judecată ori la faza executarii hotărârilor penale;
    b) Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, dacă se referă la activităţi din faza de cercetare şi urmărire penala;
    c) Ministerul Administraţiei şi Internelor, dacă se referă la cazierul judiciar.


    Articolul 14

    Transmiterea directa
    -------------
    Titlul articolului a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (1) Cererile de asistenţa judiciara în materie penala pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic international aplicabil în relaţia dintre statul solicitant şi statul solicitat reglementeaza acest mod de transmitere.
    ---------------
    Alin. (1) al art. 14 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistenţa judiciara în materie penala pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate în caz de urgenta, însă o copie a acestora va fi transmisa simultan la Ministerul Justiţiei sau la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, după caz.
    ---------------
    Alin. (2) al art. 14 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (3) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) va fi urmata şi pentru transmiterea raspunsului la cererile urgente de asistenţa judiciara în materie penala.
    ---------------
    Alin. (3) al art. 14 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (4) În cazul prevăzut la alin. (1) şi (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizaţiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).


    Articolul 15

    Alte modalităţi de transmitere a cererilor
    (1) Pentru transmiterea cererilor în baza acordului între statul solicitant şi statul solicitat, pot fi folosite şi mijloacele electronice adecvate, în special faxul, atunci când sunt disponibile, dacă autenticitatea şi confidentialitatea cererii, precum şi credibilitatea datelor transmise sunt garantate.
    (2) Dispozitiile alineatului precedent nu împiedica recurgerea la caile urgente prevăzute la art. 14.


    Articolul 16

    Competenţa interna
    Competenţa autorităţilor române pentru a formula o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o asemenea cerere este stabilita de dispozitiile titlurilor urmatoare ale prezentei legi, precum şi de alte acte normative pertinente.
    ---------------
    Art. 16 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 17

    Limbile utilizate
    (1) Cererile prevăzute de titlurile II şi IV-VII adresate României şi actele anexe trebuie insotite de o traducere în limba română sau în limba engleza ori franceza. În cazul în care documentele menţionate sunt traduse intr-o alta limba decat limba română, autoritatea centrala competenţa potrivit dispoziţiilor art. 13 sau autoritatea judiciara competenţa, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora în regim de urgenta.
    (2) Cererile menţionate la alin. (1), formulate de autorităţile române, şi actele anexe vor fi insotite de traduceri în una dintre limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internationale şi actele anexe se vor traduce în limba oficiala a statului solicitat. Traducerea cererilor şi a actelor anexe se realizează de autoritatea care are competenţa de a formula cererea.
    (3) Răspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficiala a statului solicitant sau în una dintre limbile engleza ori franceza fiind facultativa, cu excepţia cazului în care prin instrumentul juridic international aplicabil se dispune altfel.
    (4) În cazul în care răspunsul la cererile formulate de autorităţile române nu este redactat în limba română sau insotit de o traducere în limba română, autoritatea centrala competenţa potrivit dispoziţiilor art. 13 sau autoritatea judiciara competenţa, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestuia.
    ---------------
    Art. 17 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 18

    Computarea arestarii
    (1) Durata arestului efectuat în strainatate în indeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi este luata în calcul în cadrul procedurii penale române şi se computa din durata pedepsei aplicate de instantele române.
    (2) Autorităţile române solicitate sunt obligate sa comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare computarii duratei arestului executat în România, în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române.
    ---------------
    Art. 18 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 20

    Cheltuieli
    (1) Cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regula, de statul solicitat.
    -------------
    Alin. (1) al art. 20 a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) Cu toate acestea, sunt în sarcina statului sau a autorităţii judiciare solicitante:
    a) indemnizatiile şi remuneratiile martorilor şi expertilor, precum şi cheltuielile de calatorie şi de sedere;
    b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;
    c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autorităţi judiciare;
    d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat strain sau de la sediul unei autorităţi judiciare către un stat tert;
    e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta pentru indeplinirea unei cereri de asistenţa judiciara;
    f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în functie de mijloacele umane şi tehnologice utilizate pentru indeplinirea cererii.
    (3) Ca urmare a unui acord între autorităţile române solicitate şi autorităţile straine solicitante, se poate deroga, în cazuri excepţionale, de la dispozitiile alin. (2).
    (4) Cheltuielile care revin statului român se suporta de la bugetul de stat şi sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    --------------
    Alin. (4) al art. 20 a fost introdus de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 21

    Remiterea de obiecte şi bunuri
    (1) În cazul în care cererea are ca obiect sau implica remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a carei urmărire şi judecata tine de competenţa autorităţilor judiciare române.
    (2) Remiterea obiectelor şi a altor bunuri poate fi amanata sau efectuata sub condiţia restituirii.
    (3) Dispozitiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere drepturilor tertilor de buna-credinta şi drepturilor statului român atunci când aceste obiecte şi bunuri pot reveni acestuia.
    (4) Obiectele şi bunurile nu vor fi predate decat în temeiul unei hotărâri definitive pronuntate în acest sens de autoritatea judiciara competenţa.
    (5) În cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor şi a bunurilor prevăzute la alin. (1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extradarea, în special din cauza fugii sau decesului persoanei extradabile.
    -------------
    Art. 21 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul II Extradarea


    Capitolul I
    Extradarea pasiva
    -------------
    Denumirea Cap. I din Titlul II a fost modificata de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Secţiunea 1 Condiţii pentru extradare


    Articolul 22

    Persoane supuse extradarii
    Pot fi extradate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat strain, persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau sunt trimise în judecata pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate în vederea executarii unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant.
    -------------
    Art. 22 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 23

    Persoane exceptate de la extradare
    (1) Nu pot fi extradati din România:
    a) cetatenii români, dacă nu sunt intrunite condiţiile prevăzute la art. 24;
    b) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;
    c) persoanele straine care se bucura în România de imunitate de jurisdictie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin conventii sau prin alte înţelegeri internationale;
    d) persoanele straine citate din strainatate în vederea audierii ca părţi, martori sau experti în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunitatilor conferite prin convenţie internationala.
    (2) Calitatea de cetatean român sau de refugiat politic în România se apreciaza la data ramanerii definitive a hotărârii asupra extradarii. Dacă aceasta calitate este recunoscută între data ramanerii definitive a hotărârii de extradare şi data convenita pentru predare, se va pronunţă o noua hotărâre în cauza.
    -------------
    Alin. (3) al art. 23 a fost abrogat de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 24

    Extradarea cetatenilor români
    (1) Cetatenii români pot fi extradati din România în baza convenţiilor internationale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este indeplinita cel puţin una dintre urmatoarele condiţii:
    a) persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extradare;
    b) persoana extradabila are şi cetatenia statului solicitant;
    c) persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) şi c), atunci când extradarea se solicita în vederea efectuării urmaririi penale sau a judecatii, o condiţie suplimentara este ca statul solicitant sa dea asigurări considerate ca suficiente ca, în cazul condamnarii la o pedeapsă privativa de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extradata va fi transferata în vederea executarii pedepsei în România.
    (3) Cetatenii români pot fi extradati în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
    (4) În scopul constatarii indeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(3), Ministerul Justiţiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a statului solicitant.
    -------------
    Art. 24 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 24^1

    Motive obligatorii de refuz al extradarii
    (1) Extradarea va fi refuzata dacă:
    a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument international pertinent în domeniu, ratificat de România;
    b) exista motive serioase să se creada ca extradarea este solicitata în scopul urmaririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasa, religie, sex, naţionalitate, limba, opinii politice sau ideologice ori de apartenenta la un anumit grup social;
    c) situaţia persoanei risca să se agraveze din unul dintre motivele enuntate la lit. b);
    d) cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat cele constituite prin instrumentele internationale pertinente, sau în vederea executarii unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;
    e) se referă la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa unei infractiuni politice;
    f) se referă la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept comun.
    (2) Nu sunt considerate infractiuni de natura politica:
    a) atentatul la viaţa unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale;
    b) crimele împotriva umanitatii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptata la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Natiunilor Unite;
    c) infractiunile prevăzute la art. 50 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sortii ranitilor şi bolnavilor din fortele armate în campanie, la art. 51 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sortii ranitilor, bolnavilor şi naufragiatilor fortelor armate maritime, la art. 129 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de razboi şi la art. 147 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la protectia persoanelor civile în timp de razboi;
    d) orice violari similare ale legilor razboiului, care nu sunt prevăzute de dispozitiile din conventiile de la Geneva prevăzute la lit. c);
    e) infractiunile prevăzute la art. 1 din Convenţia europeana pentru reprimarea terorismului, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, şi în alte instrumente internationale pertinente;
    f) infractiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptata la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a Natiunilor Unite;
    g) orice alta infractiune al carei caracter politic a fost eliminat de tratatele, conventiile sau acordurile internationale la care România este parte.
    -------------
    Art. 24^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 24^2

    Motive optionale de refuz al extradarii
    (1) Extradarea poate fi refuzata atunci când fapta care motiveaza cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când aceasta fapta poate face obiectul unui proces penal în România.
    (2) Extradarea unei persoane poate fi refuzata sau amanata, dacă predarea acesteia este susceptibila să aibă consecinte de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza varstei sau a stării sale de sănătate. În caz de refuz al extradarii, prevederile art. 25 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
    -------------
    Art. 24^2 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 25

    Transferul procedurii penale în cazurile de refuz al extradarii
    (1) Refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului politic obliga statul român ca la cererea statului solicitant sa supuna cauza autorităţilor sale judiciare competente, astfel încât să se poată exercita urmarirea penala şi judecata, dacă este cazul. În acest scop statul solicitant ar urma sa transmita gratuit Ministerului Justiţiei din România dosarele, informaţiile şi obiectele privind infractiunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale.
    (2) În cazul în care România opteaza pentru solutia refuzului extradarii unui cetatean strain, invinuit sau condamnat în alt stat pentru una din infractiunile prevăzute la art. 85 alin. (1) sau pentru orice alta infractiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa inchisorii al carei minim special este de cel puţin 5 ani, examinarea propriei competente şi exercitarea, dacă este cazul, a actiunii penale se fac din oficiu, fără excepţie şi fără intarziere. Autorităţile române solicitate hotarasc în aceleasi condiţii ca şi pentru orice infractiune cu caracter grav prevăzută şi pedepsita de legea română.


    Articolul 26

    Dubla incriminare
    (1) Extradarea poate fi admisa numai dacă fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevăzută ca infractiune atât de legea statului solicitant, cat şi de legea română.
    (2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), extradarea poate fi acordată şi dacă fapta respectiva nu este prevăzută de legea română, dacă pentru aceasta fapta este exclusa cerinţa dublei incriminari printr-o convenţie internationala la care România este parte.
    (3) Diferentele existente între calificarea juridica şi denumirea data aceleiasi infractiuni de legile celor două state nu prezinta relevanta, dacă prin convenţie internationala sau, în lipsa acesteia, prin declaratie de reciprocitate nu se prevede altfel.


    Articolul 27

    Infractiuni fiscale
    (1) În materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar, extradarea va fi acordată potrivit dispoziţiilor înţelegerii internationale aplicabile, pentru fapte cărora le corespund, conform legii statului român, infractiuni de aceeasi natură.
    (2) Extradarea nu poate fi refuzata pentru motivul ca legea română nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelasi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vama sau de schimb valutar ca legislatia statului solicitant.


    Articolul 28

    Gravitatea pedepsei
    Extradarea este acordată de România, în vederea urmaririi penale sau a judecatii, pentru fapte a caror savarsire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativa de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executarii unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni.
    -------------
    Art. 28 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 29

    Pedeapsa capitala
    Dacă fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de către legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordată decat cu condiţia ca statul respectiv sa dea asigurări considerate ca indestulatoare de către statul român ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand să fie comutata.


    Articolul 30

    Pedeapsa cu suspendarea executarii
    Persoana condamnata la o pedeapsă privativa de libertate cu suspendarea condiţionată a executarii poate fi extradata în caz de suspendare parţială, dacă fractiunea de pedeapsa rămasă de executat raspunde exigentelor de gravitate prevăzute la art. 28 şi nu exista alte impedimente legale la extradare.


    Articolul 31

    Infractiunile comise într-un stat tert
    În cazul infracţiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decat statul solicitant, extradarea poate fi acordată atunci când legea română conferă competenţa de urmărire şi judecata autorităţilor judiciare române pentru infractiuni de acelasi fel, savarsite în afara teritoriului statului român, sau atunci când statul solicitant face dovada ca statul tert pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea nu va cere extradarea pentru fapta respectiva.


    Articolul 32

    Lipsa plangerii prealabile
    Extradarea nu se acordă în cazul în care, potrivit atât legislaţiei române, cat şi legislaţiei statului solicitant, actiunea penala poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune extradarii.


    Articolul 33

    Dreptul la aparare
    România nu va acorda extradarea în cazurile în care persoana extradabila ar fi judecata în statul solicitant de un tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura şi de protecţie a drepturilor la aparare sau de un tribunal naţional instituit anume pentru cazul respectiv, ori dacă extradarea este ceruta în vederea executarii unei pedepse pronuntate de acel tribunal.


    Articolul 34

    Judecarea în lipsa
    (1) În cazul în care se solicita extradarea unei persoane în vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotărâre data în lipsa împotriva sa, statul român poate refuza extradarea în acest scop, dacă apreciaza ca procedura de judecată a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va acorda dacă statul solicitant da asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecată care să îi salvgardeze drepturile la aparare. Hotărârea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata în cauza, în prezenta condamnatului, dacă acesta nu se impotriveste, fie sa îl urmareasca pe extradat, în caz contrar.
    (2) Când statul român comunică persoanei a carei extradare este ceruta hotărârea data în lipsa împotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte faţă de procedura penala în acest stat.


    Articolul 35

    Prescriptia
    (1) Extradarea nu se acordă în cazul în care prescriptia raspunderii penale sau prescriptia executarii pedepsei este implinita fie potrivit legislaţiei române, fie potrivit legislaţiei statului solicitant.
    (2) Depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior.


    Articolul 36

    Amnistia
    Extradarea nu se admite pentru o infractiune pentru care a intervenit amnistia în România, dacă statul român avea competenţa sa urmareasca aceasta infractiune, potrivit propriei sale legi penale.


    Articolul 37

    Gratierea
    Actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta cererea de extradare, chiar dacă celelalte condiţii ale extradarii sunt indeplinite.


    Secţiunea a 2-a Procedura extradarii din România


    Articolul 38

    Cererea de extradare şi actele anexe
    (1) Cererea de extradare, formulata în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, se adreseaza Ministerului Justiţiei. Dacă cererea se adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite neintarziat Ministerului Justiţiei. O alta cale va putea fi convenita prin înţelegere directa între statul solicitant şi statul român solicitat.
    (2) În sprijinul cererii se vor prezenta:
    a) în functie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive, cu menţiunea ramanerii definitive, deciziilor pronuntate ca urmare a exercitarii cailor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei inchisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventiva, rechizitorului sau ale altor acte având putere egala. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanţa sau parchetul competent, după caz;
    b) o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data şi locul savarsirii lor, calificarea lor juridica şi referirile la dispozitiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil;
    c) o copie a dispoziţiilor legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu putinta, o declaratie asupra dreptului aplicabil, precum şi semnalmentele cele mai precise ale persoanei extradabile şi orice alte informaţii de natura sa determine identitatea şi naţionalitatea acesteia;
    d) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extradare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa.


    Articolul 39

    Procedura extradarii pasive
    (1) Extradarea din România se hotaraste de justiţie.
    (2) Procedura de extradare pasiva are un caracter urgent şi se desfăşoară şi în timpul vacantei judecătorești.
    (3) Rolul Ministerului Justiţiei consta în indeplinirea atribuţiilor care îi sunt conferite, în calitate de autoritate centrala, prin lege şi tratatele internationale la care România este parte.
    (4) În exercitarea atribuţiilor de autoritate centrala, Ministerul Justiţiei, prin directia de specialitate, indeplineste, cu precadere, urmatoarele activităţi:
    a) primirea cererii de extradare;
    b) examinarea cererii de extradare şi a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularitatii internationale, în condiţiile prevăzute la art. 40;
    c) transmiterea cererii de extradare şi a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în condiţiile prevăzute la art. 42;
    d) restituirea motivata a cererii de extradare şi a actelor anexate acesteia, în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (4);
    e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive prin care s-a dispus extradarea;
    f) comunicarea către autoritatea centrala a statului solicitant a solutiei date cererii de extradare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extradarii, pronunţată de autoritatea judiciara competenţa.
    -------------
    Art. 39 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 40

    Examenul de regularitate internationala
    (1) Examenul de regularitate internationala are ca scop verificarea conformitatii cererii de extradare şi a actelor anexate acesteia cu dispozitiile tratatelor internationale aplicabile, inclusiv cu declaratiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor conventii multilaterale.
    (2) Ministerul Justiţiei, prin directia de specialitate, efectueaza, în termen de 3 zile lucratoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internationala prevăzut la alin. (1), spre a constata dacă:
    a) între România şi statul solicitant exista norme convenţionale ori reciprocitate pentru extradare;
    b) la cererea de extradare sunt anexate actele prevăzute de tratatul international aplicabil;
    c) cererea şi actele anexate acesteia sunt insotite de traduceri, conform prevederilor art. 17;
    d) exista una dintre limitele acordarii cooperarii judiciare prevăzute la art. 3.
    (3) De asemenea, în cadrul examenului de regularitate internationala, Ministerul Justiţiei verifica existenta reciprocitatii în privinta extradarii propriilor cetăţeni, în cazul în care se solicita extradarea unui cetatean român.
    (4) În cazul în care constata neindeplinirea condiţiilor de regularitate internationala menţionate la alin. (2) lit. a) şi b) şi la alin. (3), precum şi în cazul în care se constata existenta situaţiei prevăzute la alin. (2) lit. d), Ministerul Justiţiei restituie cererea şi actele anexe, explicand motivele. În situaţia în care cererea de extradare şi documentele anexe nu sunt insotite de traduceri în limba română, urmeaza ca parchetul competent sa ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cat mai urgente.
    (5) În cazul cererilor de arestare provizorie în vederea extradarii, examenul de regularitate internationala se efectueaza în termen de 24 de ore de la primirea cererii.
    -------------
    Art. 40 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 41

    Concursul de cereri
    (1) Dacă extradarea este ceruta de mai multe state fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, statul român hotaraste, ţinând seama de toate imprejurarile şi, în mod deosebit, de gravitatea şi de locul savarsirii infracţiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetatenia persoanei extradabile, de existenta reciprocitatii de extradare în raport cu statul român şi de posibilitatea unei extradari ulterioare către alt stat solicitant.
    (2) Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justiţiei va instiinta de urgenta autorităţile competente ale statelor solicitante.
    -------------
    Art. 41 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 42

    Sesizarea procurorului competent
    Cu excepţia cazurilor de restituire prevăzute la art. 39 alin. (2), cererea de extradare şi actele anexe se transmit de Ministerul Justiţiei, în cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a carei circumscriptie domiciliaza ori a fost semnalata prezenta persoanei extradabile sau, în cazul când nu se cunoaste locul unde se afla persoana, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.


    Articolul 43

    Reprezentarea statului solicitant
    (1) În procedura de extradare pasiva, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrala şi de Ministerul Public din România. La cererea expresa a statului solicitant, reprezentanti ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanţei competente, la solutionarea cererii de extradare.
    (2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procedurii de extradare activa.
    -------------
    Art. 43 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 44

    Procedura judiciara şi reguli speciale de competenţa
    (1) Procedura judiciara de extradare este de competenţa curtii de apel în raza teritoriala a careia domiciliaza sau a fost identificata persoana extradabila şi a parchetului de pe lângă aceasta.
    (2) Cererea de extradare se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel competente, în complet format din doi judecatori.
    (3) Hotărârea pronunţată asupra cererii de extradare este supusă recursului, în condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (8) şi art. 55.
    (4) Normele de procedura penala privind urmarirea, judecata şi punerea în executare sunt aplicabile şi în procedura de extradare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.


    Articolul 45

    Arestarea provizorie şi sesizarea instanţei
    (1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeaza, în 48 de ore de la primirea cererii de extradare şi a actelor anexe, la identificarea persoanei extradabile, careia îi inmaneaza mandatul de arestare, precum şi celelalte acte transmise de autorităţile statului solicitant.
    (2) După identificare, procurorul general competent sesizeaza de îndată curtea de apel competenţa, pentru a aprecia asupra luării masurii arestarii provizorii în vederea extradarii a persoanei extradabile şi continuarea procedurii judiciare de solutionare a cererii de extradare.
    (3) Arestarea provizorie în vederea extradarii se dispune şi este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, printr-o încheiere data în camera de consiliu. Incheierea poate fi atacata separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul va fi inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 24 de ore. Recursul declarat împotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.
    -------------
    Alin. (3) al art. 45 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (4) Persoana extradabila cu privire la care s-a luat măsura arestarii provizorii va fi depusa în arestul politiei.
    (5) În cursul solutionarii cauzei, instanţa, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea mentinerii masurii arestarii provizorii, putand dispune, după caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu măsura obligarii de a nu părăsi tara sau localitatea.
    (6) Fiecare prelungire acordată potrivit alin. (5) nu va putea depăşi 30 de zile. Durata totala a masurii arestarii provizorii nu va putea depăşi 180 de zile.
    (7) În caz de admitere a cererii de extradare, arestarea provizorie în vederea extradarii se prelungeste, la fiecare 30 de zile, până la predarea extradatului, sub rezerva respectarii termenelor prevăzute la alin. (5) şi (6). Arestarea provizorie inceteaza de drept dacă persoana extradata nu este preluata de autorităţile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenita pentru predare, potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (6).
    (8) Cu excepţia cazului prevăzut la art. 59 alin. (6), instanţa, din oficiu, la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune încetarea stării de arest în vederea extradarii dacă persoana extradata nu va fi preluata de autorităţile competente ale statului solicitant, în termen de 15 zile de la data convenita pentru predare.
    (9) În cazul în care împotriva persoanei extradabile autorităţile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii, pentru fapte savarsite pe teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extradarii devine efectiv de la data la care persoana în cauza nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii.


    Articolul 46

    Arestarea provizorie în caz de urgenta
    (1) În caz de urgenta, autorităţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmarite, chiar înainte de formularea şi transmiterea cererii formale de extradare.
    (2) Cererea de arestare provizorie în vederea extradarii trebuie să indice existenta unui mandat de arestare preventiva sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmarite, o expunere sumara a faptelor, care trebuie să precizeze data şi locul unde au fost comise şi sa mentioneze dispozitiile legale aplicabile, precum şi datele disponibile asupra identităţii, cetateniei şi localizarii acestei persoane.
    (3) Cererea de arestare provizorie în vederea extradarii se transmite Ministerului Justiţiei, în vederea efectuării examenului prevăzut la art. 40, care se aplică în mod corespunzător. Ca modalitate de transmitere se poate utiliza orice mijloc care lasă o urma scrisa şi a cărui autenticitate poate fi verificata.
    -------------
    Alin. (3) al art. 46 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (4) Nu se poate da curs unei cereri de arestare provizorie în vederea extradarii decat atunci când nu exista nici o indoiala asupra competentei autorităţii solicitante şi cererea contine elementele prevăzute la alin. (2).
    (5) Dispozitiile art. 45 se aplică în mod corespunzător.
    (6) Instanţa, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extradabile, poate dispune încetarea masurii arestarii provizorii în vederea extradarii dacă, în termen de 18 zile de la luarea masurii, statul român nu a fost sesizat prin cererea de extradare, însoţită de documentele prevăzute la art. 38. Arestarea provizorie inceteaza de drept după trecerea unui termen de 40 de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extradare şi inscrisurile necesare, cu excepţia cazului în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maxima a perioadei de arestare provizorie.
    -------------
    Alin. (6) al art. 46 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (7) Punerea în libertate provizorie nu exclude o noua arestare provizorie în vederea extradarii şi nici extradarea, dacă cererea de extradare este primita ulterior.


    Articolul 47

    Retinerea în vederea extradarii
    Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta poate dispune, prin ordonanţa motivata, retinerea pentru cel mult 24 de ore, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penala, a unei persoane urmarite prin Organizaţia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), a carei arestare provizorie în vederea extradarii este ceruta de autorităţile competente ale statului solicitant.


    Articolul 48

    Procedura la curtea de apel
    (1) La primul termen, instanţa procedeaza la luarea unei declaratii persoanei extradabile, care va fi asistată gratuit de un interpret şi de un aparator din oficiu, dacă nu exista un avocat ales. Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este publică, dacă persoana extradabila sau procurorul nu se opune, orala şi contradictorie.
    (2) Persoana extradabila sau procurorul de sedinta poate cere instanţei un termen suplimentar de inca 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat să contribuie la procurarea datelor şi actelor necesare pentru a se stabili dacă sunt indeplinite condiţiile extradarii şi sa dispună ridicarea şi depunerea la instanţa a obiectelor la care se referă art. 21.
    (3) După interogatoriu, persoana extradabila poate să opteze fie pentru extradarea voluntara, fie pentru continuarea procedurii, în caz de opunere la extradare.


    Articolul 49

    Extradarea voluntara
    (1) Persoana extradabila are dreptul sa declare în faţa instanţei ca renunta la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apara împotriva cererii de extradare şi ca îşi da consimtamantul să fie extradata şi predata autorităţilor competente ale statului solicitant. Declaratia sa este consemnata într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, persoana extradabila, avocatul ei şi de interpret. După ce instanţa constata ca persoana extradabila este pe deplin conştienţă de consecintele optiunii sale, instanţa, luand şi concluziile procurorului, examineaza dacă nu exista vreun impediment care exclude extradarea. Dacă se constată că extradarea voluntara este admisibila, instanţa ia act despre aceasta prin sentinta şi dispune totodata asupra masurii preventive necesare să fie luata până la predarea persoanei extradabile. Sentinta este definitivă, se redacteaza în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie legalizata, Ministerului Justiţiei, pentru a proceda conform legii.
    (2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), persoana extradabila poate declara ca renunta la aplicarea regulii specialitatii, prevăzută la art. 11.


    Articolul 50

    Extradarea simplificata
    În cazul prevăzut la art. 49, prezentarea unei cereri formale de extradare şi a actelor prevăzute la art. 38 alin. (2) nu mai este necesară dacă se prevede astfel prin convenţia internationala aplicabila în relaţia cu statul solicitant sau în cazul în care legislatia acelui stat permite o asemenea procedura simplificata de extradare şi aceasta a fost aplicata unor cereri de extradare formulate de România.


    Articolul 51

    Opozitia la extradare a persoanei extradabile
    (1) Dacă persoana extradabila se opune la cererea de extradare, ea îşi va putea formula apararile oral şi în scris; totodata va putea propune probe.
    (2) În urma audierii persoanei extradabile, dosarul cauzei este pus la dispoziţia aparatorului acesteia pentru a putea prezenta, în scris şi în termen de 8 zile, opozitia motivata la cererea de extradare şi a indica mijloacele de proba admise de legea română, numărul de martori fiind limitat la doi.
    (3) Opozitia nu poate fi intemeiata decat pe faptul ca persoana arestata nu este persoana urmarita sau că nu sunt indeplinite condiţiile pentru extradare.
    (4) O dată prezentată opozitia sau expirat termenul de prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a raspunde opozitiei sau a administra probe, în condiţiile prevăzute la alin. (2).


    Articolul 52

    Administrarea probelor
    Mijloacele de proba incuviintate de instanţa vor fi administrate în termen de maximum 15 zile, în prezenta persoanei extradabile, asistată de aparator şi, dacă este nevoie, de interpret, precum şi a procurorului.


    Articolul 53

    Informaţii suplimentare
    (1) Dacă informaţiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului român sa pronunte o hotărâre în aplicarea prezentei legi, instanţa competenţa va solicita complinirea informaţiilor necesare. În acest scop, va fixa un termen de 2 luni.
    (2) Transmiterea solicitarii privind informaţiile suplimentare, precum şi a raspunsului se realizează pe una din caile prevăzute la art. 38.


    Articolul 54

    Solutionarea cauzei
    (1) După examinarea cererii de extradare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de partea extradabila şi de procuror, curtea de apel poate:
    a) sa dispună, în cazul concursului de cereri prevăzut la art. 40, conexarea dosarelor, chiar dacă se referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curti de apel diferite, competenţa teritoriala aparţinând curtii de apel cea dintai sesizata;
    b) sa dispună, în cazul necesităţii de a primi informaţii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53, amanarea solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii, şi acordarea unui ultim termen de inca 2 luni;
    c) să constate, prin sentinta, dacă sunt sau nu sunt intrunite condiţiile extradarii.
    (2) Curtea de apel nu este competenţa să se pronunte asupra temeiniciei urmaririi sau condamnarii pentru care autoritatea străină cere extradarea, nici asupra oportunitatii extradarii.
    (3) În cazul în care curtea de apel constata ca sunt indeplinite condiţiile de extradare, hotaraste admiterea cererii de extradare, dispunand totodata menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extradarii, până la predarea persoanei extradate, conform art. 59.
    (4) Hotărârea prin care s-a dispus extradarea se motiveaza în termen de 5 zile de la data pronuntarii.
    (5) În cazul extradarilor temporare sau sub condiţie, instanţa va menţiona în dispozitivul sentintei condiţiile prevăzute în acele articole.
    (6) În cazul admiterii cererii de extradare, dacă se remit şi obiecte conform art. 21, se va face menţiune despre acestea în cuprinsul sentintei, anexandu-se eventual un inventar.
    (7) Dacă instanţa constata că nu sunt indeplinite condiţiile pentru extradare, respinge cererea şi dispune punerea în libertate a persoanei extradabile. Hotărârea se motiveaza în 24 de ore şi este transmisa procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, care o remite, de îndată, compartimentului de specialitate al Ministerului Justiţiei.
    (8) Hotărârea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de procurorul general competent şi de persoana extradabila, în termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.
    -------------
    Alin. (8) al art. 54 a fost modificat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (9) Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de extradare este suspensiv de executare. Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus extradarea este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extradarii.
    -------------
    Alin. (9) al art. 54 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 55

    Judecarea recursului şi comunicarea hotărârii
    (1) După motivarea sentintei curtii de apel, dosarul cauzei se inainteaza, de îndată, Secţiei penale a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie.
    (2) Preşedintele Secţiei penale a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie, primind dosarul, fixeaza termen de judecată independent de înscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate.
    (3) Judecarea recursului se face într-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecatori.
    (4) În scopul solutionarii recursului, preşedintele completului poate desemna pe unul din judecatori sau pe un magistrat asistent sa faca un raport scris.
    (5) Dosarul cauzei se restituie curtii de apel în cel mult trei zile de la solutionarea recursului.
    (6) Hotărârea definitivă asupra extradarii se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în prima instanţa şi directiei de specialitate din Ministerul Justiţiei.
    -------------
    Alin. (6) al art. 55 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 56

    Analogie
    Dispozitiile art. 54 alin. (8) şi art. 55 se aplică în mod corespunzător şi în cazurile în care instanţa se pronunţă cu privire la amanarea extradarii, admiterea sub condiţie a extradarii, consimtamantul extinderii obiectului extradarii şi reextrădarea către un stat tert.


    Articolul 57

    Fuga extradatului
    Extradatul care, după ce a fost predat statului solicitant, fuge înainte de solutionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extradarea şi care se intoarce sau este identificat pe teritoriul României va fi din nou arestat şi predat, în baza unui mandat emis de autoritatea judiciara competenţa a statului solicitant, cu excepţia cazului în care acesta a încălcat condiţiile în care extradarea a fost acordată.


    Secţiunea a 3-a Efectele extradarii din România


    Articolul 58

    Predarea extradatului
    (1) Este considerat baza legala necesară şi suficienta pentru predarea extradatului un extras al hotărârii judecătorești rămase definitive, prin care se dispune extradarea.
    (2) Ministerul Justiţiei informeaza de îndată Ministerul Administraţiei şi Internelor, care stabileste locul şi data predarii şi asigura predarea sub escorta a persoanei extradate.
    (3) Data predarii este fixata în termen de 15 zile începând de la data la care hotărârea de extradare a devenit definitivă.


    Articolul 59

    Termene pentru predarea extradatului
    (1) Ministerul Justiţiei va face cunoscuta de urgenta autorităţii competente a statului solicitant solutia adoptata asupra extradarii, comunicandu-i totodata un extras de pe hotărârea definitivă.
    (2) Orice solutie de respingere totala sau parţială va fi motivata.
    (3) În caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre locul şi data predarii, precum şi asupra duratei arestului în vederea extradarii, executat de persoana extradabila.
    (4) Locul predarii va fi, de regula, un punct de frontieră al statului român. Ministerul Administraţiei şi Internelor al României va asigura predarea, comunicand apoi despre aceasta Ministerului Justiţiei. Persoana extradata este predata şi preluata sub escorta.
    (5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extradabila nu va fi preluata la data stabilita, ea va putea fi pusa în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decat cel mult cu inca 15 zile.
    (6) În caz de forta majoră care împiedica predarea sau primirea persoanei supuse extradarii, statul interesat va informa despre aceasta celalalt stat. Ambele state se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozitiile alin. (4) fiind aplicabile.


    Articolul 60

    Predarea amanata
    (1) Existenta unui proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extradabile sau faptul ca persoana extradabila se afla în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedica extradarea.
    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extradatului poate fi amanata. În caz de amanare, extradarea poate deveni efectiva numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativa de libertate, numai după ce aceasta a fost executata sau considerata ca executata.
    (3) Predarea extradatului poate fi amanata şi atunci când se constata, pe baza unei expertize medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viaţa în pericol.
    (4) În cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extradarii. În cazul în care persoana extradata se afla, la momentul admiterii cererii de extradare, sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extradarii intră în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amanarea.


    Articolul 61

    Predarea temporara sau sub condiţie
    (1) În cazul prevăzut la alin. (1) al art. 60, persoana extradata poate fi predata temporar, în cazul în care statul solicitant face dovada ca amanarea predarii ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi implinirea prescripţiei, cu condiţia ca aceasta predare sa nu dauneze desfăşurării procesului penal în curs în România şi ca statul solicitant sa dea asigurări ca, o dată indeplinite actele procesuale pentru care a fost acordată extradarea, va retrimite extradatul.
    (2) La cererea statului solicitant, transmisa pe una din caile prevăzute de prezenta lege, predarea temporara se aproba prin încheiere data în camera de consiliu, de către preşedintele secţiei penale a curtii de apel care a judecat, în prima instanţa, cererea de extradare.
    (3) În vederea solutionarii cererii, instanţa va analiza indeplinirea criteriilor prevăzute la alin. (1), solicitand şi avizul autorităţii judiciare pe rolul careia se afla cauza ori, după caz, al instanţei de executare.
    (4) Dacă persoana predata temporar se afla în executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă, executarea acesteia se considera suspendata de la data când persoana a fost predata autorităţilor competente ale statului solicitant şi până la data când este retrimisa autorităţilor române.


    Articolul 62

    Tranzitul
    (1) Tranzitul pe teritoriul României al unui extradat care nu este cetatean român poate fi acordat cu condiţia ca motive de ordine publică sa nu se opuna şi să fie vorba despre o infractiune care permite extradarea, conform legii române.
    (2) Dacă persoana extradata are cetatenia română, tranzitul nu este acordat decat în situaţiile în care se poate aproba extradarea cetatenilor români.
    (3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulata şi transmisa pe calea prevăzută la art. 38 alin. (1), la care se anexeaza cel puţin mandatul de arestare preventiva sau mandatul de executare a pedepsei inchisorii care a justificat acordarea extradarii.
    (4) Hotărârea asupra tranzitului este luata de Ministerul Justiţiei.
    -------------
    Alin. (4) al art. 62 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (5) Ministerul Justiţiei comunică de îndată hotărârea luata autorităţii competente a statului solicitant şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    -------------
    Alin. (5) al art. 62 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (6) În cazul tranzitului aerian, atunci când nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul statului român, este suficienta o notificare transmisa de autoritatea competentă a statului solicitant Ministerului Justiţiei al României. În caz de aterizare fortata, aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie în vederea extradarii, iar statul solicitant va adresa de îndată o cerere formala de tranzit. Dispozitiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
    (7) Extradatul în tranzit rămâne în stare de arestare provizorie pe perioada sederii sale pe teritoriul român.


    Articolul 63

    Reextrădarea către un stat tert
    (1) În afara cazului prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. b), consimtamantul statului român este necesar pentru a ingadui statului solicitant sa predea unui alt stat persoana care i-a fost predata şi care ar fi cautata de către statul tert pentru infractiuni anterioare predarii. Statul român va putea cere prezentarea actelor prevăzute la art. 38 alin. (2).
    (2) Dispozitiile art. 54 şi art. 55 se aplică în mod corespunzător.


    Capitolul II
    Extradarea activa
    -------------
    Denumirea Cap. II din Titlul II a fost modificata de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Secţiunea 1 Condiţii pentru solicitarea extradarii


    Articolul 64

    Obligaţia de a solicita extradarea
    Extradarea unei persoane împotriva careia autorităţile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii ori careia i s-a aplicat o măsura de siguranţă va fi solicitata statului strain pe teritoriul careia aceasta a fost localizata în toate cazurile în care sunt intrunite condiţiile prevăzute de prezenta lege.


    Articolul 65

    Cadrul juridic
    (1) Dispozitiile secţiunii 1 a cap. I din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător în cazul în care România are calitatea de stat solicitant.
    (2) În afara condiţiei privind gravitatea pedepsei prevăzute la art. 28, o condiţie suplimentara pentru ca România să poată solicita extradarea unei persoane, în vederea efectuării urmaririi penale, este ca împotriva acelei persoane să fie pusa în miscare actiunea penala, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penala.


    Secţiunea a 2-a Procedura de solicitare a extradarii


    Articolul 66

    Competenţa
    Competenţa de a întocmi şi transmite cererile de extradare în numele statului român revine Ministerului Justiţiei.
    -------------
    Art. 66 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 66^1

    Urmarirea internationala în vederea extradarii
    (1) În cazul în care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire, intrucat inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul României, instanţa care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanţa de executare, după caz, la propunerea procurorului sesizat în acest scop de către organele de politie, emite un mandat de urmărire internationala în vederea extradarii, care se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea difuzarii prin canalele specifice.
    (2) Mandatul de urmărire internationala în vederea extradarii contine toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite, o expunere sumara a situaţiei de fapt şi date privind incadrarea juridica a faptelor.
    (3) Mandatul de urmărire internationala poate contine şi cererea de arestare provizorie în vederea extradarii, în condiţiile prevăzute la art. 68.
    (4) Semnalarea introdusa în Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat de urmărire internationala în vederea extradarii.
    -------------
    Art. 66^1 a fost introdus de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 67

    Procedura extradarii active
    (1) De îndată ce este informata, prin orice mijloc care lasă o urma scrisa şi a cărui autenticitate poate fi verificata, de către Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin structura specializata, sau de Ministerul Justiţiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat strain a unei persoane date în urmărire internationala sau cautate de autorităţile judiciare române pentru ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva, instanţa de executare sau instanţa care a emis mandatul de arestare preventiva stabileste, printr-o încheiere motivata, dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute în prezenta lege pentru a se solicita extradarea.
    (2) Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, prin structura specializata, are obligaţia de a informa instanţa de executare sau instanţa emitenta a mandatului de arestare preventiva de îndată ce Biroul Central Naţional Interpol corespondent îi notifica faptul ca persoana care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct, cu o copie la Ministerul Justiţiei.
    (3) Instanţa se pronunţă prin încheiere, în camera de consiliu, data de un singur judecator, cu participarea procurorului şi fără citarea părţilor. Incheierea nu se pronunţă în sedinta publică şi se consemneaza într-un registru special.
    (4) Incheierea prevăzută la alin. (3) poate fi atacata cu recurs de procuror, în termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul cauzei este inaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul se judeca în termen de cel mult 3 zile, de către instanţa superioara în grad. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instante în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.
    (5) Incheierea definitivă prin care s-a constatat ca sunt intrunite condiţiile pentru solicitarea extradarii, însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2), se comunică de îndată Ministerului Justiţiei. Incheierea definitivă prin care s-a constatat că nu sunt intrunite condiţiile pentru a se solicita extradarea se comunică Ministerului Justiţiei în cel mult 3 zile de la pronuntare.
    (6) În termen de 48 de ore de la primirea incheierii prin care s-a constatat ca sunt intrunite condiţiile pentru solicitarea extradarii şi a actelor anexe, Ministerul Justiţiei, prin directia de specialitate, efectueaza un examen de regularitate internationala, în condiţiile prevăzute la art. 40, care se aplică în mod corespunzător.
    (7) În functie de concluziile examenului de regularitate internationala, directia de specialitate a Ministerului Justiţiei fie întocmeşte cererea de extradare şi o transmite, însoţită de actele anexe, autorităţii competente a statului solicitat, fie întocmeşte un act prin care propune ministrului justiţiei, motivat, sa sesizeze procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în vederea iniţierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii, informand în ambele situaţii Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. În cazul în care constata ca actele sunt incomplete, înainte de a întocmi şi de a transmite cererea de extradare, directia de specialitate a Ministerului Justiţiei poate solicita instanţei competente sa îi transmita, în cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului international aplicabil.
    (8) În cazul în care considera că nu sunt intrunite condiţiile de regularitate internationala pentru a se solicita extradarea, ministrul justiţiei sesizeaza, motivat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în vederea iniţierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii. Ministrul justiţiei nu poate solicita iniţierea procedurii revizuirii pentru alte motive decat cele legate de concluziile examenului de regularitate internationala.
    (9) Cererea de revizuire se face în termen de 5 zile de la comunicarea incheierii definitive Ministerului Justiţiei şi se solutioneaza în termen de 24 de ore.
    (10) Instanţa, dacă constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anulează incheierea atacata. Dacă instanţa constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge, mentinand incheierea atacata. Hotărârea instanţei de revizuire este definitivă şi se comunică în termen de 24 de ore de la pronuntare ministrului justiţiei şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
    (11) Cererea de extradare şi actele anexate acesteia însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2) şi de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limba engleza ori franceza, se transmit autorităţii competente a statului solicitat, pe una dintre caile prevăzute la art. 38 alin. (1).
    (12) În cazul în care persoana urmarita nu este arestata provizoriu în vederea extradarii, procedura prevăzută în acest articol are caracter confidential, până în momentul în care statul solicitat este investit cu cererea de extradare.
    -------------
    Art. 67 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 67^1

    Retragerea cererii de extradare
    (1) În cazul în care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau a mandatului de executare, instanţa competenţa, din oficiu sau la cererea procurorului, stabileste, prin încheiere motivata, că nu mai subzista condiţiile prevăzute de lege pentru a se solicita extradarea şi dispune de îndată retragerea cererii de extradare. Hotărârea se transmite Ministerului Justiţiei în termen de 24 de ore de la pronuntare. Ministerul Justiţiei retrage neintarziat cererea de extradare, informand despre aceasta Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    (2) Dispozitiile art. 67 se aplică în mod corespunzător.
    -------------
    Art. 67^1 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 67^2

    Transmiterea informaţiilor suplimentare la cererea statului solicitat
    (1) În cazul în care, în vederea solutionarii cererii de extradare, autorităţile statului strain solicita transmiterea unor informaţii suplimentare, acestea vor fi comunicate, în termenul stabilit de autorităţile statului solicitat, prin Ministerul Justiţiei sau direct, de către instanţa competenţa.
    (2) Traducerea documentelor se efectueaza de către Ministerul Justiţiei sau instanţa competenţa, după caz."
    -------------
    Art. 67^2 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 68

    Cererea de arestare provizorie în vederea extradarii
    (1) În caz de urgenta, cum ar fi iminenta parasirii teritoriului statului solicitat de către persoanele care fac obiectul unui mandat de urmărire internationala în vederea extradarii, instanţa competenţa poate solicita, înainte de formularea unei cereri formale de extradare, arestarea provizorie în vederea extradarii acestor persoane.
    -------------
    Alin. (1) al art. 68 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) În cazul în care cererea de arestare provizorie în vederea extradarii este formulata ulterior transmiterii mandatului de urmărire internationala, acesta se trimite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei.
    -------------
    Alin. (2) al art. 68 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2^1) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) are caracter confidential, până la arestarea provizorie în vederea extradarii a persoanei urmarite. Solicitarea arestarii provizorii în vederea extradarii se consemneaza într-un registru special.
    --------------
    Alin. (2^1) al art. 68 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (3) Autorităţile române au obligaţia de a retrage cererea de arestare provizorie în vederea extradarii, în cazul în care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei.


    Articolul 69

    Rejudecarea extradatului
    Asigurarea rejudecarii cauzei în prezenta persoanei extradate, în condiţiile art. 34 alin. (1), este data de Ministerul Justiţiei.
    -------------
    Art. 69 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 70

    Solicitarea reextradarii către România
    Dispozitiile art. 63 sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul în care România solicita unui stat strain reextrădarea unei persoane a carei extradare fusese anterior acordată acestuia de către un stat tert.


    Secţiunea a 3-a Efectele extradarii în România


    Articolul 71

    Preluarea extradatului
    Dispozitiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extradate prevăzute la art. 58 şi 59 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor extradate din strainatate în România.


    Articolul 72

    Primirea extradatului
    (1) Persoana extradata, adusa în România, va fi, de urgenta, predata administraţiei penitenciare sau autorităţii judiciare competente, după caz.
    (2) Dacă extradatul a fost condamnat în lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 34 alin. (1).


    Articolul 73

    Comunicarea solutiei
    Ministerul Justiţiei informeaza autoritatea judiciara română competenţa despre modul de solutionare a cererii de extradare de către statul solicitat şi, după caz, despre durata arestarii provizorii în vederea extradarii, pentru a fi computata potrivit dispoziţiilor art. 18.


    Articolul 73^1

    Regula specialitatii
    (1) Persoana care va fi predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici deţinută în vederea executarii unei pedepse, nici supusă oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, în afară de cazurile când:
    a) statul român care a predat-o consimte; statul solicitant va prezenta în acest scop o cerere, însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2) şi de un proces-verbal judiciar în care se consemneaza declaratiile extradatului; acest consimtamant va putea fi dat atunci când infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligaţia de extradare potrivit prezentei legi;
    b) având posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul statului caruia i-a fost predata, ori dacă s-a inapoiat acolo după ce l-a parasit.
    (2) Statul solicitant va putea lua totusi masurile necesare în vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de altă parte, a intreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsa.
    (3) Când calificarea data faptei incriminate va fi modificata în cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat în măsura în care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.
    (4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresata statului strain se formuleaza de către Ministerul Justiţiei, în baza incheierii instanţei competente sa solutioneze cauza în prima instanţa, la propunerea motivata a Ministerului Public sau în baza incheierii instanţei pe rolul careia se afla cauza, dacă extradarea a fost acordată după trimiterea în judecata a persoanei extradate, după caz.
    -------------
    Art. 73^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 73^2

    Efectele extradarii sub condiţie
    (1) În cazul în care extradarea a fost acordată sub condiţie, instanţa care a solicitat extradarea ia masurile necesare pentru respectarea condiţiei impuse de statul solicitat şi da garantii în acest sens.
    (2) În cazul în care condiţia impusa este retrimiterea persoanei extradate pe teritoriul statului solicitant, instanţa dispune insotirea acesteia la frontiera, în vederea preluării de către autorităţile competente ale statului solicitant.
    -------------
    Art. 73^2 a fost introdus de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Capitolul III Dispozitii comune


    Articolul 74

    Cheltuieli
    (1) Cheltuielile privind procedura de extradare efectuate pe teritoriul României se suporta de statul român, prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în functie de atribuţiile conferite fiecareia dintre acestea prin prezenta lege. Dispozitiile art. 20 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
    -------------
    Alin. (1) al art. 74 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant.


    Articolul 75

    Frauda la extradare
    Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau alta măsura de acelasi fel este interzisa ori de cate ori ascunde voinţa de a se eluda regulile de extradare.


    Articolul 76

    Reprezentarea statului solicitant în procedura de extradare
    (1) În procedura de extradare pasiva, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrala şi de Ministerul Public din România. La cererea expresa a statului solicitant, reprezentanti ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanţei competente, la solutionarea cererii de extradare.
    (2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul procedurii de extradare activa.
    -------------
    Art. 76 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Capitolul III^1
    Dispozitii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extradare adoptate la nivelul Uniunii Europene
    -------------
    Cap. III^1 din Titlul II a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 76^1

    Domeniu de aplicare
    (1) Dispozitiile prezentului capitol urmaresc punerea în aplicare a dispoziţiilor Convenţiei privind simplificarea procedurii de extradare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 10 martie 1995, şi ale Convenţiei privind extradarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996, precum şi a dispoziţiilor privind extradarea din Convenţia din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen, în relaţia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaratii în sensul neaplicarii deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte savarsite înainte de o anumita data.
    (2) Dispozitiile cap. I şi II ale prezentului titlu se aplică în mod corespunzător, fără a aduce însă atingere obligaţiilor rezultate din aderarea la Convenţia privind simplificarea procedurii de extradare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 10 martie 1995, şi Convenţia privind extradarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996.
    -------------
    Art. 76^1 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 76^2

    Infractiuni politice
    În aplicarea Convenţiei privind extradarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptata la 27 septembrie 1996, nicio infractiune nu poate fi considerata ca infractiune politica.
    -------------
    Art. 76^2 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 76^3

    Prescriptia, amnistia şi alte cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii
    (1) În ceea ce priveste prescriptia raspunderii penale şi a executarii pedepsei, sunt aplicabile numai dispozitiile din legislatia statului solicitant.
    (2) Amnistia acordată de România nu împiedica extradarea, cu excepţia cazului în care fapta prevăzută de legea penala este de competenţa instanţelor române.
    (3) Absenta unei plangeri prealabile sau a unei alte condiţii necesare pentru punerea în miscare a actiunii penale, potrivit legii române, nu aduce atingere obligaţiei de extradare.
    -------------
    Art. 76^3 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 76^4

    Extradarea în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamala
    Statul român acorda extradarea pentru fapte prevăzute de legea penala în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamala, în condiţiile prevăzute de lege.
    -------------
    Art. 76^4 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 76^5

    Semnalarea în Sistemul Informatic Schengen
    Semnalarea introdusa în Sistemul Informatic Schengen are acelasi efect ca şi o cerere de arestare provizorie în vederea extradarii, în sensul art. 16 din Convenţia europeana de extradare, incheiata la Paris la 13 decembrie 1957.
    -------------
    Art. 76^5 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 76^6

    Extradarea simplificata
    Extradarea simplificata se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, fără verificarea condiţiilor speciale prevăzute la art. 50, ori de cate ori sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 49.
    -------------
    Art. 76^6 a fost introdus de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul III Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în baza unui mandat european de arestare şi predare

    Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre
    -------------
    Denumirea Titlului III a fost modificata de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Capitolul I Dispozitii generale


    Articolul 77

    Definitia mandatului european de arestare
    (1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciara emisa de autoritatea judiciara competenţa a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestarii şi predarii către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmaririi penale, a judecatii sau în scopul executarii unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
    (2) Mandatul european de arestare se executa pe baza principiului recunoasterii şi increderii reciproce, în conformitate cu dispozitiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
    -------------
    Art. 77 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 78

    Autorităţile române competente
    (1) În România sunt desemnate ca autorităţi judiciare emitente instantele judecătorești.
    (2) Autorităţile judiciare române de executare sunt curtile de apel.
    (3) Autoritatea centrala română este Ministerul Justiţiei.


    Articolul 79

    Conţinutul mandatului european de arestare
    (1) Mandatul european de arestare va contine urmatoarele informaţii:
    a) identitatea şi cetatenia persoanei solicitate;
    b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente;
    c) indicarea existentei unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventiva sau a oricarei alte hotărâri judecătorești executorii având acelasi efect, care se încadrează în dispozitiile art. 81 şi art. 85 din prezenta lege;
    d) natura şi incadrarea juridica a infractiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 85;
    e) o descriere a circumstantelor în care a fost comisa infractiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;
    f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a ramas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infractiunea savarsita;
    g) dacă este posibil, alte consecinte ale infractiunii.
    (2) Mandatul european de arestare este întocmit conform modelului din anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
    (3) Mandatul european de arestare transmis autorităţii competente a unui alt stat membru trebuie tradus în limba oficiala sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe alte limbi oficiale ale Instituţiilor Comunitatilor Europene, pe care acest stat le accepta, conform declaraţiei depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
    (4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităţilor române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleza şi franceza.


    Articolul 80

    Cheltuieli
    Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea unui mandat european de arestare revin României. Celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului emitent.


    Capitolul II Emiterea unui mandat european de arestare


    Articolul 81

    Obiectul şi condiţiile emiterii mandatului european de arestare
    (1) Instanţa care a emis mandatul de arestare preventiva în cursul urmaririi penale ori al judecatii sau instanţa de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare, în urmatoarele condiţii:
    a) în vederea efectuării urmaririi penale sau a judecatii, dacă fapta este pedepsita de legea penala română cu o pedeapsă privativa de libertate de cel puţin un an;
    b) în vederea executarii pedepsei, dacă pedeapsa aplicata este mai mare de 4 luni.
    (2) Instanţa care a emis mandatul european de arestare poate solicita autorităţilor judiciare de executare sa remita bunurile care constituie mijloace materiale de proba.
    (3) Când persoana solicitata a fost data în urmărire internationala în vederea extradarii, instanţa informeaza neintarziat Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor despre emiterea mandatului european de arestare.
    -------------
    Art. 81 a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 82

    Transmiterea mandatului european de arestare
    (1) În cazul în care se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata, autoritatea judiciara română emitenta poate transmite mandatul european de arestare direct autorităţii judiciare de executare.
    (2) Autoritatea judiciara emitenta poate să solicite introducerea semnalmentelor persoanei în cauza în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic Naţional de Semnalari. În acest scop, se aplică dispozitiile articolului 95 al Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen.
    (3) Semnalarea introdusa în Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat european de arestare, dacă este însoţită de informaţiile prevăzute în anexa. Cu titlu tranzitoriu, până la data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate informaţiile menţionate în anexa, semnalmentul echivaleaza cu un mandat de arestare european în asteptarea trimiterii originalului.
    -------------
    Art. 82 a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 83

    Procedura de transmitere
    (1) Autorităţile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasă o urma scrisa, cu condiţia ca autoritatea judiciara de executare să poată verifica autenticitatea acestuia.
    (2) În cazul în care locul unde se afla persoana urmarita nu este cunoscut, transmiterea unui mandat european de arestare se poate efectua prin Sistemul Informatic Schengen, prin intermediul sistemului de telecomunicatii securizat al Retelei Judiciare Europene, când acesta va fi disponibil, prin Ministerul Justiţiei, pe calea Organizaţiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol) sau prin orice alt mijloc care lasă o urma scrisa, în condiţii care permit ca autoritatea judiciara de executare să poată verifica autenticitatea.
    (3) Dacă autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea judiciara de executare, se va efectua cercetarea necesară, inclusiv prin punctele de contact ale Retelei Judiciare Europene sau prin directia de specialitate a Ministerului Justiţiei, pentru a obtine informaţiile necesare de la statul membru de executare.
    (4) Orice dificultate care ar interveni în legătură cu transmiterea sau verificarea autenticităţii unui mandat european de arestare se va solutiona prin contact direct între autoritatea judiciara emitenta şi autoritatea judiciara de executare sau cu sprijinul Ministerului Justiţiei.
    (5) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciara română emitenta poate transmite orice informaţii suplimentare necesare pentru executarea mandatului.
    (6) Autorităţile judiciare emitente române transmit o copie a mandatului european de arestare Ministerului Justiţiei.
    -------------
    Art. 83 a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 84

    Transferul temporar şi audierea persoanei solicitate în timpul executarii mandatului european de arestare
    -------------
    Titlul art. 84 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (1) Atunci când s-a emis un mandat european în situaţia prevăzută la art. 81 alin. (1) lit. a), autoritatea judiciara emitenta română va putea solicita autorităţii judiciare de executare, înainte ca aceasta să se fi pronuntat asupra predarii definitive, predarea temporara în România a persoanei urmarite, în vederea ascultarii sale, sau va putea solicita să fie autorizata luarea declaraţiei acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului.
    (2) Dacă autoritatea judiciara de executare, după ce a aprobat predarea persoanei urmarite, dispune suspendarea predarii până la terminarea unui proces în curs sau până la executarea pedepsei aplicate în statul de executare a mandatului pentru o faptă diferita de cea care face obiectul mandatului european, autoritatea judiciara română emitenta va putea solicita predarea temporara a persoanei în vederea ascultarii sale sau a judecatii.


    Capitolul III Executarea unui mandat european de arestare


    Articolul 85

    Fapte care dau loc la predare
    (1) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis pentru una dintre faptele enumerate mai jos, indiferent de denumirea infractiunii în statul membru emitent, şi care este sanctionata în statul membru emitent cu inchisoarea sau cu o măsura de siguranţă privativa de libertate pe o perioadă de minimum 3 ani, predarea se va acorda chiar dacă nu este indeplinita condiţia dublei incriminari:
    1. participare la un grup criminal organizat;
    2. terorism;
    3. trafic de persoane;
    4. exploatare sexuala a copiilor şi pornografie infantila;
    5. trafic ilicit de droguri şi substante psihotrope;
    6. trafic ilicit de arme, munitii şi substante explozive;
    7. corupţie;
    8. frauda, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunitatilor europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
    9. spalare a produselor infractiunii;
    10. contrafacere de moneda, inclusiv a monedei euro;
    11. fapte legate de criminalitatea informatica;
    12. fapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de disparitie;
    13. facilitarea intrarii şi sederii ilegale;
    14. omor şi vatamare corporala grava;
    15. trafic ilicit de organe şi tesuturi umane;
    16. lipsire de libertate în mod ilegal, rapire şi luare de ostatici;
    17. rasism şi xenofobie;
    18. furt organizat sau armat;
    19. trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati şi opere de arta;
    20. inselaciune;
    21. deturnare de fonduri;
    22. contrafacere şi piraterie de bunuri;
    23. falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;
    24. falsificare de mijloace de plată;
    25. trafic ilicit de substante hormonale şi alti factori de crestere;
    26. trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
    27. trafic de vehicule furate;
    28. viol;
    29. incendiere cu intentie;
    30. crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;
    31. sechestrare ilegala de nave şi aeronave;
    32. sabotaj.
    -------------
    Alin. (1) al art. 85 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) Pentru alte fapte decat cele prevăzute la alin. (1), predarea poate fi subordonata condiţiei ca faptele care motiveaza emiterea mandatului european sa constituie infractiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de incadrarea juridica a acesteia.


    Articolul 86

    Proceduri prealabile
    (1) Atunci când o autoritate judiciara română primeste un mandat european de arestare, dar nu este competenţa sa îl solutioneze, transmite mandatul autorităţii judiciare de executare competente şi informeaza despre acesta autoritatea judiciara emitenta.
    (2) Autoritatea judiciara de executare română verifica în prealabil dacă mandatul european de arestare este insotit de traduceri, potrivit art. 79 alin. (4). În cazul în care mandatul nu este tradus, autoritatea judiciara de executare română poate comunică acest lucru autorităţii judiciare emitente, cu scopul de a remite traducerea în cel mai scurt timp posibil, sau poate dispune efectuarea traducerii, dacă este posibil. Procedura se va suspenda până la primirea traducerii.
    (3) Autorităţile judiciare de executare române comunică Ministerului Justiţiei, în cel mai scurt timp, faptul receptarii tuturor mandatelor europene de arestare care le sunt trimise spre executare.


    Articolul 87

    Condiţii speciale
    (1) Executarea unui mandat european de arestare de către autorităţile judiciare de executare române poate fi supusă urmatoarelor condiţii:
    a) în cazul în care mandatul de arestare european a fost emis în scopul executarii unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsa sau dacă persoana în cauza nu a fost legal citata cu privire la data şi locul sedintei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsa, autoritatea judiciara emitenta va da o asigurare considerata suficienta care să garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare european ca va avea posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezenta sa;
    b) în cazul în care infractiunea în baza careia s-a emis mandatul european de arestare este sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viaţa sau cu o măsura de siguranţă privativa de libertate pe viaţa, dispozitiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevada posibilitatea revizuirii pedepsei sau a masurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsa sau măsura de siguranţă aplicata, ori aplicarea unor măsuri de clementa.
    -------------
    Litera b) a alin. (1) al art. 87 a fost modificata de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), cetatenii români sunt predati în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmaririi penale sau a judecatii cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţă o pedeapsă privativa de libertate, persoana predata să fie transferata în România pentru executarea pedepsei.


    Articolul 88

    Motive de refuz al executarii
    (1) Autoritatea judiciara română de executare refuza executarea mandatului european de arestare în urmatoarele cazuri:
    a) când, din informaţiile de care dispune, reiese ca persoana urmarita a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte de către un stat membru, altul decat statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnarii, sancţiunea sa fi fost executata ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisa, pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau sa fi intervenit o alta cauza care împiedica executarea, potrivit legii statului de condamnare;
    b) când infractiunea pe care se bazeaza mandatul european de arestare este acoperita de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infractiune;
    c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu raspunde penal, datorita varstei sale, pentru faptele pe care se bazeaza mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
    (2) Autoritatea judiciara română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în urmatoarele cazuri:
    a) în situaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzata pentru motivul ca legislatia română nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite sau nu contine acelasi tip de reglementari în materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar ca legislatia statului membru emitent;
    b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul european de arestare;
    c) când împotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronuntat în alt stat membru al Uniunii Europene o hotărâre definitivă pentru aceleasi fapte;
    c^1) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executarii unei pedepse, dacă persoana solicitata este cetatean român şi instanţa română competenţa dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române.
    -------------
    Litera c^1) a alin. (2) al art. 88 a fost introdusa de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte într-un alt stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea sa fi fost executata sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisa, ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau pedeapsa sa fi fost gratiata potrivit legii statului de condamnare;
    e) când mandatul european de arestare se referă la infractiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
    f) când mandatul european cuprinde infractiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmarirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
    g) când, conform legislaţiei române, raspunderea pentru infractiunea pe care se intemeiaza mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
    h) când autoritatea judiciara română competenţa a decis fie sa nu urmareasca, fie sa inceteze urmarirea persoanei solicitate pentru infractiunea pe care se bazeaza mandatul de arestare european.


    Articolul 88^1

    Proceduri prealabile
    (1) De îndată ce curtea de apel primeste un mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, preşedintele secţiei penale repartizeaza cauza, în condiţiile prevăzute de lege, unui complet format din doi judecatori.
    (2) Instanţa verifica dacă mandatul european de arestare contine informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1).
    (3) Dacă informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru luarea unei hotărâri privind predarea, instanţa solicita de urgenta autorităţii judiciare emitente informaţiile suplimentare necesare şi fixeaza un termen limita pentru primirea acestora, ţinând cont de termenele maxime prevăzute la art. 95.
    (4) Autoritatea judiciara emitenta poate oricand, din proprie iniţiativă, sa transmita orice informatie pe care o considera utila.
    (5) Dacă mandatul european de arestare contine informaţiile necesare şi este tradus potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (4), instanţa solicita procurorului general de pe lângă curtea de apel sa ia masurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, retinerea şi prezentarea acesteia în faţa instanţei.
    -------------
    Art. 88^1 a fost introdus de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 89

    Arestarea persoanei solicitate
    (1) În termen de cel mult 24 de ore de la retinere, persoana solicitata este prezentată instanţei competente.
    (2) Instanţa informeaza persoana solicitata asupra existentei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra continutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimti la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale.
    (3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivata.
    (4) Persoana arestata este depusa în arest.
    (5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente arestarea persoanei solicitate.
    -------------
    Art. 89 a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 90

    Audierea persoanei arestate
    (1) Instanţa procedeaza la audierea persoanei solicitate în termen de cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia.
    (2) Persoana arestata va fi intrebata, mai întâi, asupra consimtamantului la predare.
    (3) Instanţa se asigura ca persoana arestata a consimtit voluntar la predare şi în deplina cunoştinţa de cauza, cunoscand consecintele juridice ale consimtamantului, în special caracterul irevocabil al acestuia. În acelasi fel procedeaza şi în cazul renuntarii la efectele regulii specialitatii.
    (4) Dacă persoana arestata consimte la predare, se întocmeşte un proces-verbal care se semneaza de persoana solicitata, membrii completului de judecată, reprezentantul Ministerului Public şi de grefier. În acelasi proces-verbal se consemneaza, dacă este cazul, şi renuntarea la drepturile conferite de regula specialitatii.
    (5) Dacă persoana arestata nu consimte la predare, instanţa procedeaza la audierea acesteia.
    (6) Opozitia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenta unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executarii mandatului european de arestare.
    (7) Instanţa poate fixa, cu respectarea termenelor maxime prevăzute la art. 95, un termen pentru administrarea probelor propuse de persoana arestata sau de procuror ori pentru transmiterea unor informaţii suplimentare de către autoritatea judiciara emitenta, cu privire la cauzele de refuz sau de condiţionare a predarii.
    (8) Procurorul pune concluzii în toate cazurile.
    (9) În cursul procedurii, instanţa, ascultand şi concluziile procurorului, dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra mentinerii masurii arestarii sau punerii în libertate a persoanei solicitate, în acest din urmă caz luand toate masurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a masurilor preventive prevăzute de lege.
    (10) În scopul luării unei decizii potrivit alineatului precedent, instanţa tine seama de toate imprejurarile cauzei şi de necesitatea asigurarii executarii mandatului european de arestare.
    -------------
    Art. 90 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 91

    Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare
    (1) Persoana arestata are dreptul să fie informata cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.
    (2) Persoana arestata are dreptul să fie asistată de un aparator ales sau numit din oficiu de instanţa.
    (3) Persoana arestata care nu înţelege sau nu vorbeste limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanţa.
    -------------
    Art. 91 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 92

    Predarea temporara sau luarea declaraţiei persoanei solicitate
    (1) În situaţiile prevăzute la art. 81 alin. (1) lit. a), dacă autoritatea judiciara emitenta o solicita, se poate aproba predarea temporara a persoanei solicitate în statul membru emitent sau se procedeaza la luarea unei declaratii acestei persoane.
    (2) În cazul în care s-a acordat predarea temporara, aceasta se efectueaza în condiţiile şi pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciara emitenta şi cea de executare. În toate cazurile persoana urmarita va trebui să se intoarca în România pentru a participa la desfăşurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.
    (3) În cazul în care nu se acordă predarea temporara sau aceasta nu este solicitata, autoritatea judiciara de executare română procedeaza la luarea unei declaratii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciara emitenta, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedura penala român şi în condiţiile stabilite potrivit înţelegerii dintre autorităţile judiciare implicate. În toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmarite.
    -------------
    Art. 92 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 93

    Executarea mandatului european de arestare în cazul în care persoana solicitata consimte la predare
    (1) În cazul în care persoana solicitata consimte la predare, hotărârea instanţei prin care se ia act de consimtamantul acesteia are aceleasi efecte juridice ca hotărârea de predare prevăzută la art. 94.
    (2) Hotărârea prevăzută la alin. (1) este definitivă.
    -------------
    Art. 93 a fost modificat de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 94

    Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare
    (1) Instanţa se pronunţă prin hotărâre cu privire la executarea unui mandat european de arestare în cel mult 5 zile de la data la care a avut loc audierea persoanei solicitate.
    (2) Dacă informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a permite luarea unei hotărâri privind predarea, informaţiile suplimentare necesare vor fi solicitate de urgenta şi se va fixa un termen pentru primirea acestora, ţinându-se cont de termenele maxime prevăzute la art. 95.
    -------------
    Art. 94 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 94^1

    Cai de atac
    (1) Împotriva incheierilor menţionate la art. 89 alin. (3) şi art. 90 alin. (9) se poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronuntare.
    (2) Hotărârea mentionata la art. 94 poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.
    (3) Recursul formulat în scris trebuie motivat.
    (4) Când recursul este declarat oral, acesta trebuie motivat în termen de 24 de ore de la declarare, în cazul prevăzut la alin. (1), şi în termen de 5 zile, în cazul prevăzut la alin. (2).
    (5) Cererea de recurs şi motivele acesteia se comunică părţii interesate.
    (6) În cazul declararii recursului, cauza se transmite de îndată ce acesta este motivat sau la expirarea termenului pentru motivare a acestuia Secţiei Penale a Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie.
    -------------
    Art. 94^1 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 94^2

    Solutionarea recursului
    Recursul declarat în condiţiile menţionate la art. 94^1 se solutioneaza cu precadere, în termen de cel mult 3 zile de la transmiterea dosarului cauzei la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
    -------------
    Art. 94^2 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 95

    Termene
    (1) Mandatul european de arestare se solutioneaza şi se executa în regim de urgenta.
    (2) Dacă persoana urmarita consimte la predare, hotărârea se pronunţă în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana urmarita şi-a exprimat consimtamantul la predare şi este definitivă şi executorie.
    (3) În cazul în care persoana urmarita nu consimte la predare, hotărârea se pronunţă în termen de 60 de zile de la arestare.
    (4) Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunţă o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanţa poate amana pronuntarea pentru 30 de zile, comunicand autorităţii judiciare emitente aceasta imprejurare, precum şi motivele amanarii şi mentinand masurile necesare în vederea predarii.
    (5) Când, din motive excepţionale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciara de executare română va informa Eurojust, precizand motivele intarzierii.


    Articolul 96

    Predarea persoanei urmarite
    (1) Predarea se realizează de către politie, după o informare prealabila a autorităţii desemnate în acest scop de către autoritatea judiciara emitenta asupra locului şi datei fixate, în termen de 10 zile de la pronuntarea hotărârii judecătorești de predare.
    (2) Dacă, din motive independente de voinţa unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua în acest termen, autorităţile judiciare implicate vor intra imediat în contact pentru a fixa o noua data de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua data convenita.
    (3) În mod excepţional, predarea poate fi amanata temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenta unor temeiuri suficiente pentru a se crede ca predarea va periclita, în mod evident, viaţa sau sănătatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive inceteaza sa existe. În acest sens, autoritatea judiciara executoare va informa de îndată autoritatea judiciara emitenta şi împreună vor conveni o noua data de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua data astfel convenita.
    (4) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauza să fie primita de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmarite, fără ca acest fapt sa constituie un motiv de refuz al executarii unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleasi fapte.
    (5) În toate cazurile, în momentul predarii, autoritatea judiciara de executare română va aduce la cunoştinţa autorităţii judiciare emitente durata privarii de libertate pe care a suferit-o persoană la care se referă mandatul european de arestare, cu scopul de a fi dedusa din pedeapsa sau din măsura de siguranţă care se va aplica.


    Articolul 97

    Predarea amanata sau condiţionată
    (1) Când persoana urmarita este urmarita penal sau judecata de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferita de cea care motiveaza mandatul european de arestare, autoritatea judiciara de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amana predarea până la terminarea judecatii sau până la executarea pedepsei.
    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), dacă autoritatea judiciara emitenta o solicita, autoritatea judiciara de executare română poate dispune predarea temporara a persoanei urmarite, în condiţiile stabilite printr-un acord incheiat în scris cu autoritatea judiciara emitenta.


    Articolul 98

    Remiterea de obiecte
    (1) La cererea autorităţii judiciare emitente sau din oficiu, autoritatea judiciara de executare română va dispune remiterea, în conformitate cu legea română, a obiectelor care constituie mijloace materiale de proba sau au fost dobandite de persoana solicitata ca urmare a savarsirii infractiunii care sta la baza emiterii mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul român sau tertii le pot avea asupra acestora. Obiectele se restituie la terminarea procesului penal.
    (2) Obiectele prevăzute la alin. (1) se remit chiar şi atunci când mandatul european de arestare nu se poate executa din cauza decesului sau evadarii persoanei urmarite.
    (3) În cazul în care bunurile sunt supuse confiscarii în România, autoritatea judiciara de executare va putea refuza remiterea acestora sau va putea sa o efectueze temporar, dacă acest lucru este necesar bunei desfăşurări a procesului penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române.


    Articolul 99

    Concursul de cereri
    (1) În cazul în care doua sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare în legătură cu aceeasi persoana, autoritatea judiciara de executare română va decide asupra priorităţii de executare, ţinând seama de toate circumstantele şi, în special, de locul savarsirii şi gravitatea infractiunii, de data emiterii mandatelor, precum şi de imprejurarea ca mandatul a fost emis în vederea urmaririi penale, a judecatii sau în vederea executarii unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă. Autoritatea judiciara de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust cu privire la aceasta hotărâre.
    (2) În cazul concurentei între un mandat european de arestare şi o cerere de extradare prezentată de către un stat tert, autoritatea judiciara de executare română va decide luand în considerare toate circumstantele şi în special cele prevăzute la alin. (1) şi cele prevăzute în convenţia de extradare aplicabila în relaţia cu statul tert. În cazul în care va da prioritate cererii de extradare, se vor aplica dispozitiile titlului II.
    (3) În cazul în care decide să se acorde intaietate cererii de extradare, autoritatea judiciara de executare română va aduce acest lucru la cunoştinţa autorităţii emitente a mandatului european de arestare.
    (4) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere obligaţiilor derivate din calitatea de parte la Statutul Curtii Penale Internationale.


    Capitolul IV Alte dispozitii


    Articolul 100

    Regula specialitatii
    (1) Consimtamantul pentru urmarirea, judecarea, condamnarea sau detinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predarii acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezuma dacă statul membru de executare a notificat Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene în acest sens, cu excepţia cazului în care autoritatea judiciara de executare dispune altfel prin hotărârea de predare.
    ---------------
    Alin. (1) al art. 100 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) Cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (1) şi (4), persoana predata autorităţilor române nu va putea fi urmarita, judecata sau privată de libertate pentru o alta fapta anterioara predarii decat dacă statul membru de executare o consimte. În acest scop, autoritatea judiciara română emitenta va prezenta autorităţii judiciare de executare o cerere de autorizare, însoţită de informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1).
    ---------------
    Alin. (2) al art. 100 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (3) În situaţia în care România este statul membru de executare, statul membru emitent va trebui să solicite autorizarea la care se referă alin. (2), iar autoritatea judiciara română de executare va decide, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, dacă infractiunea care motiveaza cererea a fost motivul predarii în conformitate cu dispozitiile prezentei legi şi fără a aduce atingere garantiilor la care se referă art. 87.
    ---------------
    Alin. (3) al art. 100 a fost modificat de pct. 64 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (4) Dispozitiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre urmatoarele circumstanţe:
    a) când persoana urmarita a renuntat în mod expres în faţa autorităţii judiciare de executare la regula specialitatii, inaintea predarii;
    b) când persoana urmarita a renuntat, după predare, sa recurga la regula specialitatii în legătură cu anumite infractiuni anterioare predarii sale. Declaratia de renuntare la regula specialitatii se da în faţa autorităţii judiciare competente a statului membru emitent, intocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renuntarea la regula specialitatii trebuie să fie voluntara şi în deplina cunoştinţa de cauza asupra consecintelor acesteia;
    c) când, având posibilitatea sa părăsească teritoriul statului membru caruia i-a fost predata, persoana în cauza nu a facut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a intors pe acest teritoriu după ce l-a parasit;
    d) când infractiunea nu este sanctionata cu o pedeapsă privativa de libertate;
    e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativa de libertate sau o măsura de siguranţă.


    Articolul 101

    Tranzitul
    (1) Tranzitul pe teritoriul României al unei persoane, în vederea executarii unui mandat european de arestare, se acordă la cererea statului emitent, care trebuie să prezinte urmatoarele date:
    a) existenta unui mandat european de arestare;
    b) identitatea şi cetatenia persoanei care face obiectul mandatului european;
    c) incadrarea juridica a faptei;
    d) descrierea imprejurarilor în care infractiunea a fost savarsita, inclusiv data şi locul.
    (2) Cererea şi informaţiile prevăzute la alin. (1) nu trebuie prezentate în cazul tranzitului aerian fără escala, cu excepţia cazului în care s-ar produce o aterizare fortata.
    (3) Cererea şi informaţiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justiţiei, care le inainteaza, de îndată, Curtii de Apel Bucureşti.
    (4) Curtea de Apel Bucureşti, în complet format din 2 judecatori ai Secţiei penale, se pronunţă cu privire la cererea de tranzit, în ziua primirii acesteia, prin încheiere data în camera de consiliu.
    (5) Incheierea este definitivă şi se comunică imediat Ministerului Justiţiei, care informeaza de îndată statul emitent.
    (6) În cazul în care persoana ce face obiectul mandatului european are cetatenia română, tranzitul nu este acordat decat dacă este indeplinita condiţia prevăzută la art. 87 alin. (2).


    Articolul 102

    Predarea ulterioară
    (1) Consimtamantul la predarea de către statul român a unei persoane către alt stat membru, în baza unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune comisa inaintea predarii sale, se presupune ca a fost dat către toate acele state membre care au transmis o notificare în acelasi sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciara română de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.
    (2) În orice caz, consimtamantul autorităţii judiciare române de executare la predarea ulterioară a persoanei solicitate de către un stat membru emitent către un alt stat nu este necesar dacă persoana solicitata:
    a) având ocazia sa părăsească teritoriul statului caruia i-a fost predata, nu a facut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a intors pe acest teritoriu după ce l-a parasit;
    b) a consimtit să fie predata unui stat membru, altul decat statul de executare, în baza unui mandat european de arestare. Consimtamantul se exprima în faţa autorităţii judiciare competente a statului membru emitent şi se consemneaza într-un proces-verbal întocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmarita are dreptul de a fi asistată de un avocat. Consimtamantul trebuie exprimat în mod liber şi în deplina cunoştinţa de cauza asupra consecintelor sale;
    c) renunta la regula specialitatii, în conformitate cu dispozitiile art. 100 alin. (3) şi (4) lit. a)-c).
    (3) În situaţiile nereglementate de alin. (1) şi (2), este necesară aprobarea autorităţii judiciare române de executare, care se va solicita în conformitate cu dispozitiile art. 82, anexand cererii informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1), insotite de o traducere.
    (4) Când România nu a transmis notificarea la care se referă alin. (1), consimtamantul statului român la predarea unei persoane de către statul emitent unui stat tert, în baza unui mandat european de arestare emis pentru o infractiune anterioara predarii sale de către statul român, se exprima pe baza cererii de autorizare formulate de către statul emitent. Cererea se aproba de către autoritatea română de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, dacă infractiunea care motiveaza cererea constituie motiv de predare în conformitate cu dispozitiile prezentei legi, şi fără a aduce atingere garantiilor la care se referă art. 89.
    (5) Dispozitiile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care România este stat membru emitent.
    ---------------
    Art. 102 a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 103

    Predarea ulterioară unei extradari
    (1) În cazul în care persoana urmarita a fost extradata în România dintr-un stat tert de care aceasta a fost protejata prin dispozitiile acordului în baza caruia a fost extradata, referitoare la regula specialitatii, autoritatea judiciara română de executare va solicita autorizarea statului care a extradat-o pentru a putea fi predata statului emitent. Termenele prevăzute la art. 95 vor începe să curgă de la data la care regula specialitatii inceteaza să se aplice.
    (2) În timp ce solutioneaza cererea de autorizare, autoritatea judiciara română de executare va continua să asigure condiţiile materiale necesare pentru o predare efectiva.


    Articolul 104

    Extradarea ulterioară
    (1) Extradarea unei persoane care a fost predata în România în baza unui mandat european de arestare, solicitata ulterior de către un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se poate acorda fără consimtamantul autorităţii judiciare de executare care a aprobat predarea.
    (2) În cazul în care autorităţile judiciare române au acordat predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, în baza unui mandat european de arestare, iar autorităţile judiciare emitente solicita consimtamantul de a extrada persoana urmarita către un tert stat care nu este membru al Uniunii Europene, consimtamantul va fi acordat în conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care România este parte, luandu-se în considerare cererea de extradare.


    Articolul 105

    Imunitati şi privilegii
    (1) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucura de imunitate în România, autoritatea judiciara de executare va solicita fără intarziere autorităţii competente ridicarea acestui privilegiu.
    (2) Dacă ridicarea imunitatii este de competenţa unui alt stat sau a unei organizaţii internationale, cererea va fi formulata de autoritatea judiciara care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciara de executare va comunică aceasta imprejurare autorităţii judiciare emitente.
    (3) În timpul în care cererea de retragere a imunitatii la care se referă alin. (2) este în curs de solutionare, autoritatea judiciara de executare ia masurile pe care le considera necesare pentru a garanta predarea efectiva când persoana a incetat să se mai bucure de privilegiul imunitatii.
    (4) Termenele prevăzute la art. 95 incep să curgă de la data când autoritatea judiciara de executare a fost informata despre ridicarea sau retragerea imunitatii.
    (5) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare a ajuns în România, ca urmare a extradarii dintr-un stat tert care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitata la infractiunea pentru care s-a acordat, termenele prevăzute la alineatul precedent incep să curgă din momentul în care autorităţile statului care a extradat persoana urmarita îşi dau acordul ca regula specialitatii sa ramana fără efect, iar persoana poate fi predata statului emitent al mandatului european. Până la luarea deciziei, autoritatea judiciara de executare va lua masurile necesare pentru a se efectua predarea, dacă este cazul.


    Articolul 106

    Relaţia cu alte instrumente juridice
    Condiţiile, cerinţele şi procedura de emitere şi de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite în prezenta lege, cu excepţia celor prevăzute în conventiile bilaterale sau multilaterale la care România este parte, în care se simplifica sau se faciliteaza procedura de predare, în conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.


    Articolul 108

    Dispozitii tranzitorii
    (1) Dispozitiile din prezentul titlu se aplică mandatelor europene de arestare şi predare care se emit ulterior intrarii sale în vigoare, chiar atunci când se referă la fapte anterioare acestei date.
    (2) Procedurile de extradare în curs în momentul intrarii în vigoare a prezentului titlu vor continua să se solutioneze potrivit titlului II.


    Titlul IV Transferul de proceduri în materie penala


    Capitolul I Cererea de transfer al procedurii penale


    Articolul 109

    Dispozitii generale
    Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri initiate de autorităţile judiciare române competente, pentru o faptă care constituie infractiune conform legii române, poate fi transferata unui stat strain, în condiţiile prevăzute în prezentul titlu.
    ---------------
    Art. 109 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 110

    Condiţii
    Transferul procedurii penale poate fi solicitat numai dacă statul solicitat are competenţa de jurisdictie în cauza şi extradarea nu poate fi solicitata ori, în cazul în care s-a solicitat extradarea, cererea a fost respinsa.
    ---------------
    Art. 110 a fost modificat de pct. 68 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 111

    Procedura
    (1) Transferul procedurii penale se solicita de organul de urmărire penala competent, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penala, sau de către instanţa pe rolul careia se afla cauza în prima instanţa, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.
    (2) Cererea de transfer al procedurii penale este formulata în baza incheierii prin care instanţa competenţa dispune motivat transferul. În acest sens, la cererea Ministerului Public ori din oficiu, după caz, instanţa competenţa sa solutioneze cauza în prima instanţa sau instanţa pe rolul careia se afla cauza, după caz, verifica dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune transferul procedurii penale.
    (3) Incheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa.
    (4) Incheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspenda termenul de prescriptie a raspunderii penale, precum şi continuarea procedurii penale incepute, sub rezerva actelor şi demersurilor cu caracter urgent.
    (5) Cererea prevăzută la alin. (1) este transmisa Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei, potrivit art. 13, însoţită de copii autentice ale tuturor actelor de procedura intocmite în cauza.
    ---------------
    Art. 111 a fost modificat de pct. 69 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 112

    Transmiterea cererii
    Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, după caz, asigura transmiterea cererii de transfer a procedurii penale pe una din caile prevăzute de prezenta lege.
    ---------------
    Art. 112 a fost modificat de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 113

    Efectele transferului
    (1) După ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nici o alta procedura pentru aceeasi fapta nu mai poate fi inceputa de autorităţile judiciare române.
    (2) Suspendarea cursului prescripţiei raspunderii penale se menţine până la solutionarea cauzei de către autorităţile competente ale statului solicitat.
    (3) Statul român redobandeste dreptul de a începe sau, după caz, de a relua urmarirea penala pentru acea fapta dacă:
    a) statul solicitat îl informeaza că nu poate finaliza urmarirea penala ce i-a fost transferata;
    b) ulterior, ia cunoştinţa de existenta unui motiv care, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ar împiedica cererea de transfer al procedurii penale.
    (4) În caz de condamnare, hotărârea pronunţată în procedura initiata sau continuata în statul solicitat, rămasă definitivă, se inscrie în cazierul judiciar şi produce aceleasi efecte ca şi când ar fi fost pronunţată de o instanţa română.


    Capitolul II Preluarea urmaririi sau a procedurii penale


    Articolul 114

    Cererea de preluare a procedurii penale
    (1) Orice cerere de preluare a procedurii penale adresata de un stat strain parchetelor sau instanţelor române se inainteaza, după caz, Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
    (2) Cererea de preluare a urmaririi penale se solutioneaza de parchetul de pe lângă curtea de apel în circumscripţia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita. Cererea de preluare a judecatii se solutioneaza de sectia penala a curtii de apel în circumscripţia careia domiciliaza sau a fost identificata persoana urmarita.
    (3) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmarii date cererii în conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala.
    (4) Cererea de preluare a judecatii se transmite de Ministerul Justiţiei parchetului de pe lângă curtea de apel competenţa sa o solutioneze. Procurorul general competent sesizeaza curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.
    (5) O dată investita cu o cerere de preluare a judecatii, curtea de apel competenţa dispune prin încheiere motivata asupra admisibilitatii cererii. Incheierea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare.
    (6) În cazul în care cererea a fost considerata admisibila, judecata continua potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penala.
    (7) Statul român va face cunoscut statului solicitant, prin intermediul uneia dintre autorităţile prevăzute la alin. (1), după caz, modul de solutionare a cererii de transfer al procedurii penale şi va transmite autorităţii straine competente o copie a hotărârii definitive pronuntate în cauza.


    Capitolul II^1
    Dispozitii pentru punerea în practica a Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen
    ---------------
    Cap. II^1 din Titlul IV a fost introdus de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 114^1

    Aplicarea principiului non bis în idem
    (1) O persoana în privinta careia s-a pronuntat o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spatiului Schengen nu poate fi urmarita sau judecata pentru aceleasi fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost executata, este în curs de executare sau nu mai poate fi executata potrivit legii statului care a pronuntat condamnarea.
    (2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplică dacă:
    a) faptele vizate de hotărârea străină s-au savarsit în tot sau în parte pe teritoriul României. În acest caz, excepţia nu se aplică dacă faptele s-au savarsit în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronuntat hotărârea;
    b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infractiune contra sigurantei statului sau împotriva altor interese esentiale ale României;
    c) faptele vizate de hotărârea străină au fost savarsite de un functionar român prin incalcarea obligaţiilor sale de serviciu.
    (3) Excepţiile menţionate la alin. (2) nu se aplică atunci când, pentru aceleasi fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urmaririi penale sau a acordat extradarea persoanei în cauza.
    ---------------
    Art. 114^1 a fost introdus de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul V Recunoasterea şi executarea hotărârilor penale

    Recunoasterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare
    ---------------
    Denumirea Titlului V a fost modificata de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Capitolul I
    Recunoasterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare straine
    ---------------
    Denumirea Cap. I din Titlul V a fost modificata de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 115

    Hotărârea penala străină şi actul judiciar strain
    (1) În sensul prezentului capitol, prin hotărâre penala străină se înţelege o hotărâre pronunţată de instanţa competenţa a unui alt stat.
    (2) În sensul prezentului capitol, prin act judiciar strain se înţelege un act judiciar care emana de la o autoritate judiciara străină competenţa.
    (3) Competenţa instanţei sau autorităţii judiciare straine se verifica prin intermediul Ministerului Justiţiei.
    ---------------
    Art. 115 a fost modificat de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 116

    Condiţii pentru recunoastere
    (1) Recunoasterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale straine sau a unui act judiciar strain poate avea loc dacă:
    a) România şi-a asumat o asemenea obligaţie printr-un tratat international la care este parte;
    b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994;
    c) nu a fost pronunţată pentru o infractiune politica sau pentru o infractiune militara care nu este o infractiune de drept comun;
    d) respecta ordinea publică a statului român;
    e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române;
    f) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte împotriva aceleasi persoane în România;
    g) nu s-a pronuntat o condamnare pentru aceleasi fapte împotriva aceleasi persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.
    (2) Hotărârile penale straine pot fi recunoscute în România şi dacă nu este intrunita condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a), pe bază de reciprocitate. În acest sens, instanţa competenţa solicita Ministerului Justiţiei verificarea indeplinirii condiţiei reciprocitatii.
    (3) Executarea hotărârii este posibila, independent de verificarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), şi atunci când se referă la un cetatean român a cărui extradare a fost, în prealabil, acordată de România statului strain în care s-a pronuntat hotărârea.
    ---------------
    Art. 116 a fost modificat de pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 117

    Procedura de recunoastere la cererea unui stat strain
    (1) Cererea de recunoastere a unei hotărâri penale straine, formulata de autoritatea competentă a statului strain solicitant, este transmisa de Ministerul Justiţiei procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia careia domiciliaza sau îşi are reşedinţa condamnatul.
    (2) Condamnatul se citeaza, iar odata cu citatia i se comunică hotărârea străină împreună cu actele ce o însoţesc, intr-o limbă pe care o înţelege.
    (3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu şi, după caz, la interpret.
    (4) Instanţa, ascultand concluziile procurorului şi declaratiile condamnatului, dacă constata ca sunt intrunite condiţiile legale, recunoaste hotărârea penala străină sau actele judiciare straine, iar în cazul în care pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.
    (5) Dacă hotărârea penala străină se referă la un bun imobil, cererea se transmite procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia careia se afla imobilul.
    (6) Curtea de Apel decide prin hotărâre pronunţată în camera de consiliu, care poate fi atacata cu recurs. Hotărârea se comunică parchetului şi Ministerului Justiţiei.
    ---------------
    Art. 117 a fost modificat de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 118

    Procedura speciala de recunoastere pe cale principala
    (1) Recunoasterea hotărârilor penale pronuntate de instantele judecătorești din strainatate sau a altor acte judiciare straine se poate face şi pe cale principala, de către instanţa de judecată sesizata în acest scop de către condamnat sau de către procuror.
    (2) În acest caz, competenţa aparţine judecatoriei în a carei circumscriptie teritoriala se afla condamnatul.
    (3) Dispozitiile art. 117 alin. (3)-(6) se aplică în mod corespunzător.
    ---------------
    Art. 118 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 119

    Procedura de recunoastere pe cale incidentala
    Recunoasterea se poate face pe cale incidentala în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanţa de judecată în faţa careia cauza este pendinte.
    ---------------
    Art. 119 a fost modificat de pct. 78 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 120

    Executarea hotărârilor pronuntate în proceduri administrative
    Executarea hotărârilor pronuntate în proceduri administrative, pentru fapte asimilate infracţiunilor, astfel cum sunt acestea definite de Convenţia europeana privind valoarea internationala a hotărârilor represive, adoptata la Haga la 28 mai 1970, este posibila numai dacă persoana în cauza a avut posibilitatea de a exercita o cale de atac în faţa unei instante judecătorești.
    ---------------
    Art. 120 a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 121

    Măsuri preventive
    Înainte de luarea unei decizii privind recunoasterea unei hotărâri penale straine instanţa competenţa poate, la cererea statului strain, transmisa prin Ministerul Justiţiei, sau din oficiu, sa dispună arestarea preventiva a persoanei care face obiectul hotărârii a carei recunoastere se solicita sau o alta măsura preventiva pentru a evita fuga acesteia de pe teritoriul României.
    ---------------
    Art. 121 a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Capitolul II
    Executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare române în strainatate
    ---------------
    Denumirea Cap. II din Titlul V a fost modificata de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 122

    Legea aplicabila şi efectele executarii
    (1) Executarea unei hotărâri penale straine are loc potrivit legii române.
    (2) Hotărârile penale straine recunoscute şi executate în România produc aceleasi efecte ca şi hotărârile pronuntate de instantele române.
    (3) Statul strain care solicită executarea este singurul competent sa decida asupra unei cai extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.
    (4) Amnistia şi gratierea pot fi acordate atât de statul strain, cat şi de statul român.
    (5) Statul strain trebuie să informeze statul român asupra intervenirii oricareia dintre cauzele care determina încetarea executarii, prevăzute la alin. (4).
    (6) Începerea executarii pedepsei în România are ca efect renuntarea statului strain la executarea pe teritoriul acestuia, exceptand cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz în care acest stat redobandeste dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul strain redobandeste dreptul la executare începând din momentul în care este informat asupra neexecutarii, totale sau partiale, a acestei pedepse.
    ---------------
    Art. 122 a fost modificat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 123

    Condiţii pentru formularea unei cereri de recunoastere şi executare
    (1) Instantele române pot solicita recunoasterea şi executarea de către un stat strain a unei hotărâri judecătorești în unul dintre urmatoarele cazuri:
    a) condamnatul este cetatean al statului solicitat sau al unui stat tert ori este apatrid şi are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extradarea condamnatului în România în vederea executarii pedepsei nu este admisibila sau statul strain refuza sa acorde extradarea;
    b) condamnatul este cetatean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are şi cetatenia statului solicitat, iar statul strain refuza sa acorde extradarea acestuia.
    (2) Formularea unei cereri de recunoastere şi executare este, de asemenea, admisibila dacă condamnatul se afla în executarea unei pedepse în statul solicitat pentru o alta fapta decat cea care a determinat condamnarea în România.
    (3) În cazul formulării unei cereri de recunoastere a unei hotărâri penale prin care s-a aplicat o pedeapsă, durata acesteia trebuie să fie mai mare de un an.
    (4) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică, dacă imprejurarile cauzei o cer, în baza unui tratat incheiat cu statul strain, atunci când se aplică măsura de siguranţă a expulzarii.
    (5) Recunoasterea se solicita sub condiţia neagravarii, în statul strain, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunţată în România.
    (6) Recunoasterea în strainatate a actelor judiciare emise de autorităţile române competente are loc în condiţiile tratatului international aplicabil.
    ---------------
    Art. 123 a fost modificat de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 124

    Efectele recunoasterii
    (1) Recunoasterea şi executarea de către statul strain a cererii de recunoastere formulate de instantele române are ca efect renuntarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României.
    (2) Statul român redobandeste dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totala sau parţială a acestei pedepse.
    ---------------
    Art. 124 a fost modificat de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Capitolul III
    ---------------
    Denumirea Cap. III a fost abrogata de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 125

    Procedura de formulare a unei cereri de recunoastere şi de executare a unei hotărâri penale
    (1) Cererea de recunoastere şi executare a unei hotărâri penale într-un stat strain este formulata de instanţa de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de cate ori sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 123.
    (2) La cerere se anexeaza actele prevăzute de tratatul international aplicabil sau, în lipsa unui tratat, cel puţin hotărârea definitivă şi mandatul de executare a pedepsei.
    (3) Atunci când este necesar consimtamantul condamnatului, acesta va fi dat în camera de consiliu a instanţei de executare, exceptand cazul în care condamnatul se afla în strainatate; în acest caz, consimtamantul poate fi dat în faţa unui functionar consular român sau în faţa autorităţii judiciare straine competente.
    (4) În cazul în care condamnatul se afla în România şi nu a formulat el insusi cererea prevăzută la alin. (1), procurorul competent procedeaza la notificarea acestuia.
    (5) Lipsa unui răspuns al condamnatului echivaleaza cu consimtamantul la formularea cererii, fapt asupra caruia este informat prin notificare.
    ---------------
    Art. 125 a fost modificat de pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul VI Transferarea persoanelor condamnate


    Capitolul I Dispozitii generale


    Articolul 127

    Dreptul aplicabil
    (1) Prezentul titlu se aplică în domeniul transferarii persoanelor condamnate, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internationale la care România este parte, iar în absenta acestora, pe bază de reciprocitate.
    ---------------
    Alin. (1) al art. 127 a fost modificat de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) Dispozitiile prezentului titlu se aplică deopotriva, în completare, situaţiilor nereglementate prin tratatele internationale la care se referă alin. (1).
    ---------------
    Alin. (2) al art. 127 a fost modificat de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din normele internationale privitoare la transferul în strainatate al detinutilor, în scopul audierii acestora în calitate de martori sau al confruntarii.
    ---------------
    Alin. (3) al art. 127 a fost modificat de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (4) În cuprinsul cererii de transferare a condamnatului, statul român va indica instrumentul international în temeiul caruia cererea este formulata.


    Articolul 128

    Obiectivul transferarii persoanelor condamnate
    (1) O persoana condamnata definitiv pe teritoriul României poate fi transferata pe teritoriul statului al cărui resortisant este, în vederea executarii pedepsei, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
    (2) În temeiul reciprocitatii convenţionale, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul în care un cetatean român a fost condamnat în alt stat.
    (3) Persoana condamnata se poate adresa statului de condamnare ori statului de executare, pentru a fi transferata în vederea executarii pedepsei.
    (4) Transferarea poate fi ceruta fie de către statul de condamnare, fie de către statul de executare.


    Articolul 129

    Condiţiile transferarii
    Transferarea unei persoane condamnate în vederea executarii pedepsei poate avea loc numai în urmatoarele condiţii:
    a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
    b) hotărârea este definitivă;
    c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;
    d) transferul este consimtit de către persoana condamnata sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimtamantul nu se cere în cazul evadatului care se refugiaza în statul de executare al cărui resortisant este;
    e) faptele care au atras condamnarea constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
    f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se puna de acord asupra acestei transferari; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.


    Articolul 130

    Cereri şi raspunsuri
    (1) Cererea de transferare, precum şi răspunsul la aceasta trebuie formulate în scris.
    (2) Cererea se adreseaza de către autoritatea competentă a statului solicitant autorităţii competente a statului solicitat. Răspunsul se comunică pe aceeasi cale.
    (3) Autoritatea competenţa potrivit alin. (2) este, în cazul statului român, Ministerul Justiţiei, iar în cazul statului strain, în înţelesul prezentei legi, autoritatea centrala competenţa.
    (4) Statul român solicitat va informa statul strain solicitant, în cel mai scurt termen, asupra hotărârii sale privind acceptarea sau refuzul transferarii solicitate.


    Articolul 132

    Cadrul juridic
    Dispozitiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul român are calitatea de stat de executare.


    Capitolul II Procedura


    Secţiunea 1 Statul român ca stat de condamnare


    Articolul 133

    Obligaţia de a furniza informaţii
    (1) Orice persoană condamnata de către o instanţa română, careia i se pot aplica prevederile prezentei legi, careia îi sunt aplicabile dispozitiile prezentului titlu, trebuie să fie informata în scris, prin grija Ministerului Justiţiei, despre conţinutul exact al convenţiei internationale incidente.
    (2) În cazul în care condamnatul s-a adresat statului român, ca stat de condamnare, în vederea transferarii sale, Ministerul Justiţiei va informa despre aceasta autoritatea centrala competenţa a statului de executare, în cel mai scurt termen, după ramanerea definitivă a hotărârii de condamnare.
    (3) Informaţiile trebuie să cuprindă:
    a) numele, data şi locul nasterii condamnatului;
    b) dacă este cazul, adresa condamnatului în statul de executare;
    c) o expunere a faptelor care au atras condamnarea;
    d) natura, durata şi data începerii executarii pedepsei.
    (4) În cazul în care condamnatul s-a adresat statului de executare în vederea transferarii sale, statul român va comunică acestui stat, la cerere, informaţiile prevăzute la alin. (3).
    (5) Condamnatul trebuie să fie informat în scris despre orice demers intreprins de către oricare dintre cele doua state în aplicarea prevederilor alin. (1)-(4), precum şi despre orice hotărâre luata de unul dintre aceste state cu privire la cererea de transferare.


    Articolul 134

    Inscrisuri ajutatoare
    (1) În scopul solutionarii cererii de transferare, statul român solicita statului de executare transmiterea urmatoarelor acte:
    a) un document sau o declaratie care să ateste ca persoana condamnata este resortisant al statului de executare;
    b) o copie de pe dispozitiile legale ale statului de executare, din care să rezulte ca faptele care au determinat pronuntarea hotărârii în statul de condamnare constituie infractiuni, potrivit legii statului de executare;
    c) o declaratie conţinând informaţiile privitoare la procedura pentru care se va opta, în vederea punerii în executare a condamnarii. Dispozitiile art. 145 şi 146 se aplică în mod corespunzător.
    (2) Cu excepţia cazului în care unul dintre cele doua state nu îşi da acordul la transferare, statul român comunică statului de executare urmatoarele:
    a) copia autentica a hotărârii de condamnare definitive, precum şi o copie a dispoziţiilor legale aplicabile;
    b) un document mentionand durata condamnarii deja executate, inclusiv informaţii asupra oricarei detentii provizorii, asupra reducerii pedepsei, sau un alt act privind stadiul executarii condamnarii;
    c) declaratia privind consimtamantul la transferare, prevăzut la art. 129 lit. d);
    d) dacă este cazul, orice raport sau constatare medicolegala ori alte acte medicale care atesta starea fizica şi mintala a condamnatului, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului român şi eventualele recomandari pentru continuarea tratamentului în statul de executare, precum şi, în cazul condamnatului minor, copia referatului de ancheta sociala efectuata în cauza.
    (3) Statul român poate solicita statului de executare transmiterea oricaruia dintre documentele prevăzute la alin. (1) înainte de a formula cererea de transferare sau de pronuntare a hotărârii de acceptare ori de refuzare a transferarii.
    (4) Dispozitiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul de executare solicita statului român transmiterea documentelor prevăzute la alin. (2).


    Articolul 135

    Consimtamantul condamnatului
    (1) Statul român va proceda în asa fel încât persoana care ar urma să îşi dea consimtamantul la transferare, în temeiul art. 129 lit. d), sa o faca de bunavoie şi în deplina cunoştinţa de consecintele juridice care decurg din aceasta.
    (2) Statul român trebuie să dea statului de executare posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui functionar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest consimtamant a fost dat în condiţiile alin. (1).


    Articolul 136

    Efectul transferarii pentru statul de condamnare
    (1) Preluarea condamnatului de către autorităţile statului de executare suspenda executarea pedepsei în România.
    (2) Statul român nu mai poate să asigure executarea ori sa continue executarea condamnarii atunci când statul de executare considera, potrivit legii, ca terminata executarea condamnarii.


    Articolul 137

    Cai extraordinare de atac împotriva hotărârii de condamnare
    (1) Dreptul de a exercita caile extraordinare de atac în vederea desfiintarii sau modificarii hotărârii definitive de condamnare aparţine statului român, ca stat de condamnare. Condamnatul poate să exercite sau, după caz, să solicite exercitarea unei cai extraordinare de atac, chiar după transferare.
    (2) Dispozitiile alin. (1) nu au legătură cu procedura conversiunii condamnarii, reglementata prin art. 146.


    Articolul 138

    Procedura prealabila
    (1) Cererea de transferare formulata de un resortisant strain condamnat de o instanţa română se transmite Ministerului Justiţiei. La primirea cererii, Ministerul Justiţiei solicita sa îi fie transmise, în regim de urgenta, de către Administratia Naţionala a Penitenciarelor, actele şi informaţiile la care se referă art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (2) lit. a)-d).
    (2) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Justiţiei le va traduce şi apoi le va transmite, împreună cu cererea de transferare, autorităţii centrale din statul de executare, de la care va solicita, totodata, transmiterea documentelor prevăzute la art. 134 alin. (1), precum şi hotărârea privind acceptarea cererii de transferare.
    (3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă autorităţile române deţin informaţii sau documente care atrag în mod necesar refuzul transferarii. O asemenea solutie poate fi data de către curtea de apel competenţa, sesizata de procurorul general al curtii, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. Sentinta curtii de apel se motiveaza şi este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare.
    (4) Dacă solutia de refuz al transferarii, prevăzută la alin. (3), rămâne definitivă, Ministerul Justiţiei va informa despre aceasta, în cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare. Informarea condamnatului se va face în timp util, conform art. 133 alin. (5), prin intermediul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    ---------------
    Art. 138 a fost modificat de pct. 90 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 139

    Solutii
    (1) În cazul în care procedura de solutionare a cererii de transferare continua, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai întâi examenului de regularitate internationala la Ministerul Justiţiei. Dispozitiile art. 40 se aplică în mod corespunzător. După observarea indeplinirii condiţiilor, ministerul transmite cererea şi actele ajutatoare, insotite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competenţa. La dosar se vor atasa şi inscrisurile depuse în legătură cu cererea de transferare de către oficiul consular strain competent, potrivit art. 135 alin. (2).
    ---------------
    Alin. (1) al art. 139 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) Procurorul general, primind cererea şi actele prevăzute la alin. (1), procedeaza la luarea unei declaratii condamnatului, pentru a se asigura ca acesta şi-a dat consimtamantul la transferare, personal sau prin reprezentant, în condiţiile prevăzute la art. 134 alin. (1). Declaratia condamnatului se consemneaza într-un proces-verbal, care se semneaza de către procuror şi persoana condamnata.
    (3) Procurorul general sesizeaza, în vederea solutionarii cererii de transferare, curtea de apel în a carei circumscriptie se afla locul de detentie ori, în cazul în care condamnatul nu a inceput executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodata, înainte de sesizarea curtii de apel, procurorul general va verifica dacă persoana condamnata face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române, informand în mod corespunzător instanţa. În cazul în care obtinerea informaţiilor ar conduce la intarzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curtii de apel, urmand ca acestea să fie obtinute cel mai tarziu până la primul termen de judecată.
    ---------------
    Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (4) Cererea se judeca în camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum şi, dacă este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un aparator ales ori, în lipsa, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenta şi cu precadere, iar hotărârea se motiveaza în cel mult 5 zile de la pronuntare şi se comunică Ministerului Justiţiei.
    ---------------
    Alin. (4) al art. 139 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (5) Împotriva sentintei pot declara recurs, în termen de 5 zile de la pronuntare, procurorul general al curtii de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi condamnatul. Dispozitiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
    (6) Ministerul Justiţiei va informa, în cel mai scurt timp, autoritatea centrala a statului de executare, cu privire la solutia definitivă pronunţată de către instantele române asupra cererii de transferare. Prevederile art. 138 alin. (4) teza a 2-a sunt aplicabile.
    (7) Dacă transferarea condamnatului a fost acceptata, Ministerul Justiţiei informeaza despre aceasta Ministerul Administraţiei şi Internelor, care asigura predarea sub escorta.
    (8) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnata printr-o hotărâre penala definitivă pronunţată de o instanţa română, evadeaza, în cazul începerii executarii pedepsei, ori, în cazul în care nu a inceput executarea pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al cărui resortisant este, statul român va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executarii pedepsei aplicate. Cererea se formuleaza de către instanţa de executare, în cazul în care persoana condamnata se sustrage de la executarea pedepsei, sau de către instanţa în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, în cazul în care persoana condamnata a inceput executarea pedepsei. Cererea poate include şi solicitarea ca statul pe teritoriul caruia s-a refugiat persoana condamnata sa ia măsura arestarii sau orice alta măsura pentru a garanta ca persoana condamnata va rămâne pe teritoriul sau până la comunicarea hotărârii asupra cererii de preluare a executarii. La cerere se vor anexa documentele prevăzute la art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (2) lit. a), b) şi d). După traducerea cererii şi a actelor anexe, acestea se transmit la Ministerul Justiţiei spre a fi comunicate autorităţii centrale din statul solicitat.
    ---------------
    Alin. (8) al art. 139 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 140

    Refuzul optional al transferarii
    Cererea de transferare a persoanei condamnate poate fi refuzata, în principal, pentru urmatoarele motive:
    a) persoana a fost condamnata pentru infractiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România;
    b) pedeapsa prevăzută de legea statului de executare este vadit superioara sau inferioara în raport cu cea stabilita prin hotărârea instanţei române;
    c) exista indicii suficiente ca, o dată transferat, condamnatul ar putea fi pus în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt faţă de durata pedepsei rămase de executat potrivit legii române;
    d) persoana condamnata nu a reparat pagubele produse prin infractiune şi nu a platit cheltuielile la care a fost obligata prin hotărârea instanţei române şi nici nu a garantat plata despăgubirilor;
    e) dacă exista indicii suficiente ca statul de executare nu va respecta regula specialitatii.


    Secţiunea a 2-a Statul român ca stat de executare


    Articolul 141

    Acte necesare
    (1) Statul român are obligaţia de a furniza, la cererea statului de condamnare, actele prevăzute la art. 134 alin. (1).
    (2) Prevederile art. 134 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 142

    Consimtamantul condamnatului
    Statul român va solicita oficiului consular român competent, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, să obţină de la condamnat sau de la reprezentantul acestuia o declaratie în care să se consemneze consimtamantul la transfer, exprimat în mod liber şi în deplina cunoştinţa de cauza asupra consecintelor juridice care decurg din transferarea condamnatului în România.


    Articolul 143

    Probe necesare solutionarii cererii
    (1) Oficiul consular român va fi solicitat sa intocmeasca un inscris asupra situaţiei sociale şi familiale a condamnatului, ţinând seama de afirmatiile acestuia şi indicand posibilitatile sale de readaptare în România.
    (2) Statul român va cere autorităţii centrale din statul de condamnare sa îi furnizeze o copie de pe cazierul judiciar al condamnatului, precum şi informaţii privitoare la eventualele relatii intretinute de acesta cu medii sociale criminogene.


    Articolul 144

    Efectele transferarii pentru statul de executare
    (1) Autorităţile competente ale statului român sunt obligate:
    a) fie sa continue executarea condamnarii imediat sau în baza unei hotărâri judecătorești, în condiţiile enuntate la art. 145;
    b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, inlocuind astfel pedeapsa aplicata în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislatia română pentru aceeasi infractiune, în condiţiile prevăzute la art. 146.
    ---------------
    Litera b) a alin. (1) al art. 144 a fost modificata de pct. 92 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (2) La cererea statului de condamnare, statul român este obligat sa indice statului de condamnare, înainte de transferarea persoanei condamnate, care dintre cele doua proceduri prevăzute la alin. (1) va fi urmata.
    (3) Executarea pedepsei este guvernata de legea statului de executare.


    Articolul 145

    Continuarea executarii
    În cazul în care statul român opteaza pentru continuarea executarii pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.


    Articolul 146

    Conversiunea condamnarii
    (1) Dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, sa adapteze aceasta pedeapsa la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Aceasta pedeapsa trebuie să corespunda, atât cat este posibil, în ceea ce priveste felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare şi, în nici un caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.
    (2) În cazul schimbarii condamnarii se aplică procedura prevăzută de legislatia română. În ceea ce priveste intinderea conversiunii pedepsei şi a criteriilor aplicabile, instanţa română va trebui să respecte urmatoarele condiţii:
    a) va fi legata de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează, în mod explicit sau implicit, în hotărârea pronunţată în statul de condamnare;
    b) nu va putea schimba o pedeapsă privativa de libertate printr-o pedeapsă pecuniara;
    c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executata de condamnat;
    d) nu va agrava situaţia penala a condamnatului, nici nu va fi ţinuta de limita inferioara a pedepsei eventual prevăzute de legislatia statului de condamnare pentru infractiunea sau infractiunile savarsite.
    (3) Când procedura de schimbare a condamnarii are loc după transferarea persoanei condamnate, statul român va menţine acea persoana în detentie sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenta ei pe teritoriul statului român până la finalizarea acestei proceduri.


    Articolul 147

    Încetarea executarii
    Executarea pedepsei inceteaza de îndată ce statul român a fost informat de către statul de condamnare despre orice hotărâre sau măsura care atrage imposibilitatea continuarii executarii.


    Articolul 148

    Informaţii privind executarea
    (1) Statul român va furniza informaţii statului de condamnare în ceea ce priveste executarea pedepsei în urmatoarele situaţii:
    a) când pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata;
    b) în cazul în care condamnatul a evadat;
    c) dacă statul de condamnare solicita un raport special.
    (2) În acest sens, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) Administratia Naţionala a Penitenciarelor va transmite periodic Ministerului Justiţiei informaţiile privind executarea pedepsei. În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) informaţiile vor fi comunicate, la cererea Ministerului Justiţiei.
    ---------------
    Alin. (2) al art. 148 a fost introdus de pct. 93 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 149

    Acceptarea sau respingerea cererii
    (1) În cazul în care Ministerul Justiţiei din România primeste o cerere de transferare din partea unui resortisant român condamnat într-un alt stat, instiinteaza despre aceasta cerere autoritatea centrala din statul de condamnare, careia îi solicita totodata informaţiile prevăzute la art. 133 alin. (3), documentele prevăzute la art. 134 alin. (2), precum şi o declaratie precizand dacă autorităţile competente îşi dau consimtamantul la transfer.
    (2) Dacă cererea de transferare este refuzata, Ministerul Justiţiei îl instiinteaza despre aceasta pe condamnat.
    (3) Dacă cererea este aprobata, Ministerul Justiţiei transmite autorităţii centrale din statul de condamnare documentele prevăzute la art. 134 alin. (1).
    (4) Îndată ce Ministerul Justiţiei primeste declaratia de consimtamant de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competenţa, care, la randul sau, sesizeaza curtea de apel pentru ca aceasta sa recunoasca hotărârea străină şi sa o puna în executare, conform prevederilor art. 145 sau art. 146, după caz. Dispozitiile art. 116 se aplică în mod corespunzător.
    ---------------
    Alin. (4) al art. 149 a fost modificat de pct. 94 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (5) Hotărârea se motiveaza în termen de 3 zile şi este supusă recursului în termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea hotărârii către condamnat se face prin fax sau prin alt mijloc de transmitere, la autoritatea centrala din statul de condamnare, de către Ministerul Justiţiei, în cel mai scurt timp posibil.
    (6) Curtea de apel emite un mandat de executare a pedepsei, pe care Ministerul Justiţiei îl transmite autorităţii centrale competente din statul de condamnare, în vederea transferarii persoanei condamnate.
    (7) Predarea condamnatului va avea loc, de regula, pe teritoriul statului de condamnare, iar preluarea acestuia de către statul român se face prin grija Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu instiintarea Ministerului Justiţiei.
    (8) Condamnatul transferat în România nu mai poate fi urmarit penal pentru aceeasi infractiune care a constituit obiectul condamnarii în strainatate.


    Articolul 150

    Autorităţile judiciare competente
    Autorităţile judiciare competente în procedurile la care se referă art. 149 sunt Curtea de Apel Bucureşti şi parchetul de pe lângă aceasta.


    Articolul 151

    Reglementari convergente
    Prevederile art. 149 se completeaza cu cele ale art. 138 şi 139, care se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 152

    Refuzul optional al transferarii
    Cererea de transferare a persoanei condamnate poate să fie refuzata, în principal, dacă:
    a) procesul în care s-a pronuntat condamnarea nu s-a desfăşurat în conformitate cu dispozitiile pertinente din Convenţia europeana pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale;
    b) împotriva condamnatului s-a pronuntat în România o hotărâre de condamnare pentru aceeasi fapta ori este în curs o procedură penala având ca obiect aceeasi fapta pentru care acesta a fost condamnat în strainatate;
    c) persoana condamnata a parasit România, stabilindu-şi domiciliul într-un alt stat, iar legaturile sale cu statul român nu mai sunt semnificative;
    d) persoana condamnata a comis o infractiune grava, de natura sa alarmeze societatea, sau a intretinut relatii stranse cu membri ai unor organizaţii criminale, de natura sa faca indoielnica reinsertia sa sociala în România.


    Secţiunea a 3-a Alte dispozitii


    Articolul 153

    Amnistia, gratierea şi comutarea pedepsei
    Autoritatea română competenţa poate acorda amnistia, gratierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor condamnate la care se referă prezenta lege.


    Articolul 154

    Tranzitul
    (1) Statul român poate admite o cerere de tranzit pe teritoriul sau, al unui condamnat, formulata de către un stat tert, dacă acesta din urma a convenit cu un alt stat asupra transferarii spre sau dinspre teritoriul sau.
    (2) Statul român poate refuza acordarea tranzitului:
    a) dacă persoana condamnata este cetatean român sau apatrid cu domiciliul în România;
    b) dacă fapta care a atras condamnarea nu constituie infractiune, potrivit legii penale române.
    (3) Cererile de tranzit şi raspunsurile se comunică pe calea prevăzută la art. 130 alin. (2). Asupra acordarii tranzitului decide Ministerul Justiţiei.
    ---------------
    Alin. (3) al art. 154 a fost modificat de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (3^1) Ministerul Justiţiei comunică de îndată hotărârea luata autorităţii competente a statului solicitant şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    ---------------
    Alin. (3^1) al art. 154 a fost introdus de pct. 96 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (4) Statul român, caruia îi este ceruta tranzitarea, poate menţine condamnatul în detentie pe perioada strict necesară tranzitarii teritoriului sau. Detentia este asigurata de către Ministerul Justiţiei.
    (5) La cererea statului solicitant, statul român, solicitat sa acorde tranzitul, poate să dea asigurarea ca persoana condamnata nu va fi nici urmarita, nici deţinută, sub rezerva aplicarii alin. (4), nici supusă vreunei alte măsuri de restrangere a libertatii pe teritoriul statului român, pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului de condamnare. Asigurarea se da de către Ministerul Justiţiei.
    ----------------
    Alin. (5) al art. 154 a fost modificat de pct. 97 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    (6) Cererea de tranzit nu este necesară dacă se foloseşte spatiul aerian românesc şi nu este prevăzută nici o aterizare pe teritoriul României.


    Articolul 155

    Supralegalizarea
    Cu excepţia inscrisurilor la care se referă art. 134 alin. (2) lit. a), documentele transmise în aplicarea prezentei legi nu necesita supralegalizare.


    Articolul 156

    Cheltuieli
    Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului titlu sunt în sarcina statului de executare, cu excepţia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.


    Capitolul III Dispozitii finale


    Articolul 157

    Aplicarea în timp
    Dispozitiile prezentului titlu se aplică executarii pedepselor pronuntate atât înainte, cat şi după intrarea în vigoare a prezentei legi.


    Titlul VII Comisiile rogatorii internationale

    Asistenţa judiciara în materie penala
    ---------------
    Denumirea Titlului VII a fost modificata de pct. 98 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Capitolul I
    Asistenţa judiciara internationala
    ---------------
    Cap. I din Titlului VII a fost introdus de pct. 99 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 158

    Obiectul asistentei judiciare
    În sensul prezentului capitol, asistenţa judiciara internationala cuprinde indeosebi urmatoarele activităţi:
    a) comisiile rogatorii internationale;
    b) audierile prin videoconferinta;
    c) infatisarea în statul solicitant a martorilor, expertilor şi a persoanelor urmarite;
    d) notificarea actelor de procedura care se intocmesc ori se depun într-un proces penal;
    e) cazierul judiciar;
    f) alte forme de asistenţa judiciara.
    ---------------
    Art. 158 a fost modificat de pct. 100 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 159

    Conţinutul general al cererii de asistenţa judiciara şi actele anexate acesteia
    (1) Cererea de asistenţa judiciara trebuie să indice:
    a) denumirea autorităţii judiciare solicitante şi denumirea autorităţii judiciare solicitate;
    b) obiectul şi motivele cererii;
    c) calificarea juridica a faptelor;
    d) datele de identificare a invinuitului, inculpatului sau condamnatului ori a martorului sau expertului, după caz;
    e) incadrarea juridica şi prezentarea sumara a faptelor.
    (2) La cerere se anexeaza acte în sprijinul acesteia, după caz, în functie de natura şi obiectul cererii.
    (3) Actele anexate cererii de asistenţa judiciara trebuie certificate de autoritatea judiciara solicitanta, fiind scutite de orice alte formalitati de supralegalizare.
    ---------------
    Art. 159 a fost modificat de pct. 101 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 160

    Comisia rogatorie internationala
    Comisia rogatorie internationala în materie penala este acea forma de asistenţa judiciara care consta în imputernicirea pe care o autoritate judiciara dintr-un stat o acorda unei autorităţi din alt stat, mandatata sa indeplineasca, în locul şi în numele sau, unele activităţi judiciare privitoare la un anumit proces penal.
    ---------------
    Art. 160 a fost modificat de pct. 102 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 161

    Obiectul comisiei rogatorii
    (1) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie cu precadere:
    a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea inculpatului, audierea părţii vatamate, a celorlalte părţi, a martorilor şi expertilor, precum şi confruntarea; perchezitia, ridicarea de obiecte şi inscrisuri, sechestrul şi confiscarea speciala; cercetarea la faţa locului şi reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-stiintifica şi constatarea medico-legala; transmiterea de informaţii necesare într-un anumit proces, interceptarile şi inregistrarile audio şi video, examinarea documentelor de arhiva şi a fisierelor specializate şi alte asemenea acte de procedura;
    b) transmiterea mijloacelor materiale de proba;
    c) comunicarea de documente sau dosare.
    (2) Dacă statul solicitant doreste ca martorii sau expertii să depună juramant, va cere aceasta în mod expres, iar statul român va da curs acestei cereri în situaţiile în care legea interna română nu se opune.
    (3) Statul român va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Dacă statul solicitant cere în mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, în măsura posibilului, acestei cereri.
    ---------------
    Art. 161 a fost modificat de pct. 103 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 162

    Data şi locul comisiei rogatorii
    (1) Dacă statul solicitant solicita în mod expres, statul român îl va informa despre data şi locul indeplinirii comisiei rogatorii. Autorităţile şi persoanele în cauza, menţionate de statul solicitant, vor putea sa asiste şi sa colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, în limitele permise de legea română.
    (2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care asistenţa este solicitata de autorităţile judiciare române.
    ---------------
    Art. 162 a fost modificat de pct. 104 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 163

    Perchezitiile, ridicarea de obiecte şi inscrisuri şi sechestrul
    (1) Comisiile rogatorii având ca obiect perchezitiile, ridicarea de obiecte şi inscrisuri şi sechestrul sunt supuse urmatoarelor condiţii:
    a) infractiunea care motiveaza comisia rogatorie trebuie să fie susceptibila de a da loc la extradare în România, ca stat solicitat;
    b) indeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibila cu legea statului român.
    (2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) pot sa atraga aplicarea regulii reciprocitatii.
    ---------------
    Art. 163 a fost modificat de pct. 105 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 164

    Remiterea obiectelor şi dosarelor
    (1) Statul român va putea sa amane remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a caror comunicare este ceruta, dacă acestea îi sunt necesare pentru o procedură penala în curs.
    (2) Obiectele şi originalele dosarelor şi ale documentelor, comunicate în indeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cat mai curand posibil statului român de către statul solicitant, în afară de cazul în care statul român renunta la ele.
    ---------------
    Art. 164 a fost modificat de pct. 106 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 165

    Audierile prin videoconferinta
    (1) În cazul în care o persoană care se afla pe teritoriul României trebuie să fie audiata ca martor sau expert de către autorităţile judiciare ale unui stat strain şi este inoportun sau imposibil pentru acea persoana să se infatiseze personal pe teritoriul acelui stat, statul strain poate solicita ca audierea să aibă loc prin videoconferinta, potrivit alineatelor urmatoare.
    (2) O asemenea cerere poate fi acceptata de statul român dacă nu contravine principiilor sale fundamentale de drept şi cu condiţia sa dispună de mijloacele tehnice care să permită efectuarea audierii prin videoconferinta.
    (3) În cererea de audiere prin videoconferinta trebuie să se precizeze, în afară de informaţiile prevăzute la art. 159, motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, precum şi denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor proceda la audiere.
    (4) Martorul sau expertul va fi citat potrivit legii române.
    (5) Autorităţile judiciare competente pentru aplicarea prezentului articol sunt curtile de apel, în cursul judecatii, respectiv Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în cursul urmaririi penale.
    (6) Audierea prin videoconferinta se desfăşoară potrivit urmatoarelor reguli:
    a) audierea are loc în prezenta judecatorului sau procurorului român competent, după caz, asistat, după caz, de un interpret; acesta verifica identitatea persoanei audiate şi este obligat să asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii române. În cazul în care constata ca sunt incalcate principiile fundamentale ale dreptului român, judecatorul sau procurorul ia de îndată masurile necesare pentru a asigura desfăşurarea audierii în conformitate cu legea română;
    b) autorităţile judiciare române competente şi cele ale statului solicitant convin, după caz, asupra masurilor de protecţie a martorului sau expertului;
    c) audierea se efectueaza direct de către autoritatea judiciara competenţa a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;
    d) martorul sau expertul va fi asistat, după caz, de un interpret, potrivit legii române;
    e) persoana chemata ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune marturie, care îi este conferit fie de legea română, fie de legea statului solicitat.
    (7) Fără a aduce atingere masurilor convenite pentru protectia martorilor, autoritatea judiciara română întocmeşte un proces-verbal în care se consemneaza data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, informaţii privind depunerea juramantului şi condiţiile tehnice în care audierea s-a desfăşurat. Procesul-verbal se transmite autorităţii judiciare competente a statului solicitant.
    (8) Dispozitiile Codului de procedura penala se aplică în mod corespunzător.
    (9) Dispozitiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii invinuitilor sau inculpatilor, dacă persoana în cauza consimte şi dacă exista un acord în acest sens între autorităţile judiciare române şi cele ale statului solicitant.
    (10) Cheltuielile legate de stabilirea legaturii video, cele legate de punerea la dispoziţie a acestei legaturi în statul solicitant, remunerarea interpreţilor şi indemnizatiile platite martorilor şi expertilor, precum şi cheltuielile de deplasare în statul solicitat vor fi rambursate de statul strain solicitant statului român, dacă acesta din urma nu a renuntat expres la rambursarea acestor cheltuieli în totalitate sau parţial.
    (11) Dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care asistenţa este solicitata de autorităţile judiciare române.
    ---------------
    Art. 165 a fost modificat de pct. 107 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 166

    Transmiterea spontana de informaţii
    (1) Autorităţile judiciare române pot, fără cerere prealabila, sa transmita autorităţilor competente ale unui stat strain informaţiile obtinute în cadrul unei anchete, atunci când considera ca acestea ar putea ajuta statul destinatar sa initieze o procedură penala sau când informaţiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenţa judiciara.
    (2) Statul român poate impune anumite condiţii privitoare la modul de utilizare a informaţiilor transmise, potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar este obligat să respecte condiţiile impuse.
    ---------------
    Art. 166 a fost modificat de pct. 108 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 167

    Livrari supravegheate
    (1) Autorităţile judiciare române competente autorizeaza, la cerere, în condiţiile prevăzute de legea română, livrari supravegheate, în cadrul unor proceduri penale privind infractiuni care pot da loc la extradare.
    (2) Livrarile supravegheate se deruleaza potrivit legii române.
    (3) Dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care asistenţa este solicitata de autorităţile judiciare române.
    ---------------
    Art. 167 a fost modificat de pct. 109 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 168

    Anchete sub acoperire
    (1) Statul român poate conveni cu un stat strain să îşi acorde asistenţa reciproca pentru desfăşurarea unor anchete de către agenti sub acoperire.
    (2) Autorităţile române competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii române.
    (3) În condiţiile prevăzute de legea română, autorităţile judiciare române şi cele straine vor stabili modalitatile concrete de desfăşurare a anchetei şi statutul juridic al agentilor.
    ---------------
    Art. 168 a fost modificat de pct. 110 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 169

    Echipele comune de ancheta
    (1) În vederea facilitarii solutionarii unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de ancheta, cu un obiectiv precis şi cu o durată limitata care poate fi prelungita prin acordul statelor implicate. Componenta echipei este decisa de comun acord.
    (2) O echipa comuna de ancheta poate fi creata în special când:
    a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile şi care implica importante mijloace umane şi de alta natura, care privesc ambele state;
    b) mai multe state efectueaza anchete care necesita o actiune coordonata şi concertata în statele în cauza.
    (3) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta poate fi formulata de orice stat implicat. Echipa este formata în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuata.
    (4) Cererea de formare a unei echipe comune de ancheta cuprinde propuneri referitoare la componenta echipei.
    (5) Componentii echipei comune desemnaţi de autorităţile române au calitatea de membri, în timp ce cei desemnaţi de un stat strain au calitatea de membri detasati.
    (6) Activitatea echipei comune de ancheta pe teritoriul statului român se desfăşoară potrivit urmatoarelor reguli generale:
    a) conducatorul echipei este un reprezentant al autorităţii judiciare române competente;
    b) actiunile echipei se desfăşoară conform legii române. Membrii echipei şi membrii detasati ai echipei îşi executa sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a).
    (7) Membrii detasati pe lângă echipa comuna de ancheta sunt abilitati să fie prezenţi la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepţia cazului când conducatorul echipei decide contrariul.
    (8) Atunci când echipa comuna de ancheta urmeaza să efectueze acte de procedura pe teritoriul statului solicitant, membrii detasati pot cere autorităţilor lor competente să efectueze actele respective.
    (9) Un membru detasat pe lângă echipa comuna de ancheta poate, conform dreptului sau naţional şi în limitele competentelor sale, sa furnizeze echipei informaţiile care sunt la dispoziţia statului care l-a detasat în scopul derularii anchetelor penale efectuate de echipa.
    (10) Informaţiile obtinute în mod obisnuit de un membru sau un membru detasat în cadrul participării la o echipa comuna de ancheta şi care nu pot fi obtinute în alt mod de către autorităţile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile urmatoare:
    a) în scopul pentru care a fost creata echipa;
    b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infractiuni, cu consimtamantul statului pe teritoriul caruia au fost obtinute informaţiile;
    c) pentru a preveni un pericol iminent şi serios pentru securitatea publică şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la lit. b);
    d) în alte scopuri, cu condiţia ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa.
    ---------------
    Art. 169 a fost modificat de pct. 111 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 170

    Supravegherea transfrontaliera
    (1) Sub rezerva existentei unor dispozitii contrare în convenţia aplicabila în relaţia cu acel stat, agentii unui stat strain, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune ca a participat la savarsirea unei infractiuni care da loc la extradare sau o persoană faţă de care sunt motive serioase să se creada ca poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menţionate mai sus, sunt autorizati sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistenţa judiciara prezentată în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitata de autorităţile române competente.
    (2) Cererea de asistenţa judiciara prevăzută la alin. (1) va fi adresata Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie şi va cuprinde toate informaţiile pertinente în cauza, în conformitate cu prevederile convenţiei aplicabile. Prin autorizatie Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie va putea stabili anumite condiţii.
    (3) Atunci când, din considerente de urgenta, autorizarea prealabila a statului român nu poate fi solicitata, agentii straini care acţionează în cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmărire penala sunt autorizati sa continue pe teritoriul României supravegherea unei persoane banuite ca a comis una dintre faptele enumerate la alin. (5), în condiţiile urmatoare:
    a) trecerea frontierei va fi comunicata imediat, în timpul supravegherii, Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, precum şi structurii Politiei de Frontiera constituite în cadrul punctului de trecere a frontierei;
    b) o cerere de asistenţa judiciara conform alin. (1) şi care expune motivele ce justifica trecerea frontierei, fără autorizatie prealabila, va fi transmisa fără intarziere.
    (4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) şi (2) nu se poate desfăşura decat în condiţiile urmatoare:
    a) agentii de supraveghere trebuie să respecte dispozitiile prezentului articol şi ale legii române;
    b) sub rezerva situaţiilor prevăzute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agentii au asupra lor un document care să ateste ca le-a fost acordată permisiunea;
    c) agentii de supraveghere trebuie să fie permanent în măsura să justifice calitatea lor oficiala;
    d) agentii de supraveghere pot purta armamentul din dotare în timpul supravegherii, cu excepţia cazului când prin autorizatie Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie a prevăzut altfel: utilizarea lui este interzisa, cu excepţia cazului de legitima aparare;
    e) patrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisa;
    f) agentii de supraveghere nu pot nici retine, nici aresta persoana supravegheata;
    g) despre orice operaţiune de supraveghere se va întocmi un raport către Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, care va cere inclusiv prezentarea în persoana a agentilor care au efectuat supravegherea;
    h) autoritatea statului caruia îi apartin agentii care au efectuat supravegherea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta subsecventa operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare;
    i) autorităţile statului caruia îi apartin agentii de supraveghere la cererea autorităţilor române contribuie la desfăşurarea în bune condiţii a anchetei ce urmeaza operaţiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.
    (5) Supravegherea prevăzută la alin. (3) nu poate avea loc decat pentru una dintre urmatoarele fapte:
    a) omor, omor calificat şi omor deosebit de grav;
    b) infractiuni grave de natura sexuala, inclusiv violul şi abuzul sexual asupra minorilor;
    c) distrugere şi distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;
    d) contrafacerea şi falsificarea mijloacelor de plată;
    e) furt şi talharie în forma calificata, precum şi primirea de bunuri furate;
    f) delapidare;
    g) lipsire de libertate în mod ilegal;
    h) infractiuni privind traficul de persoane şi infractiuni în legătură cu traficul de persoane;
    i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
    j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;
    k) transport ilegal de deseuri toxice şi dăunătoare;
    l) trafic de migranti;
    m) santaj.
    (6) Supravegherea prevăzută la alin. (3) va inceta dacă autorizatia nu a fost obtinuta în termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum şi la cererea Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
    ---------------
    Art. 170 a fost modificat de pct. 112 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 171

    Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor şi comunicarilor
    (1) În vederea solutionarii unei cauze penale, autorităţile judiciare ale statului solicitant sau autorităţile competente astfel desemnate de către statul solicitant pot adresa autorităţilor române o cerere de asistenţa judiciara având ca obiect interceptarea telecomunicatiilor şi transmiterea lor imediata către statul solicitat sau interceptarea înregistrării şi a transmiterii ulterioare a înregistrării telecomunicatiilor către statul solicitant, în cazul în care persoana urmarita:
    a) se afla pe teritoriul statului solicitant şi acesta are nevoie de asistenţa tehnica pentru a putea intercepta comunicatiile de la ţinta;
    b) se afla pe teritoriul statului român, în cazul în care comunicatiile dinspre ţinta pot fi interceptate în statul român;
    c) se afla pe teritoriul unui stat tert, care a fost informat şi dacă statul solicitant are nevoie de asistenţa tehnica pentru interceptarea comunicarilor de la ţinta.
    (2) Cererile prezentate în aplicarea prezentului articol trebuie să indeplineasca urmatoarele condiţii:
    a) sa indice şi sa confirme emiterea unui ordin sau a unui mandat de interceptare şi înregistrare, în cadrul unui proces penal;
    b) sa conţină informaţii care să permită identificarea tintei interceptarii;
    c) sa indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale;
    d) sa mentioneze durata interceptarii;
    e) dacă este posibil, sa conţină suficiente date tehnice, în special numărul de conectare la retea, pentru a permite prelucrarea cererii.
    (3) Dacă cererea se formuleaza în conformitate cu dispozitiile alin. (1) lit. b), ea va trebui sa conţină şi o descriere a faptelor. Autorităţile judiciare române pot solicita orice alte informaţii suplimentare care sunt necesare pentru a le permite sa aprecieze dacă măsura solicitata ar fi luata şi intr-o cauza naţionala similara.
    ---------------
    Art. 171 a fost modificat de pct. 113 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 172

    Confiscarea
    Bunurile provenite din savarsirea infractiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare.
    ---------------
    Art. 172 a fost modificat de pct. 114 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul VIII Infatisarea în statul solicitant a martorilor, expertilor şi a persoanelor urmarite

    ---------------
    Denumirea Titlului VIII a fost abrogata de pct. 115 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 173

    Principiul specialitatii comisiei rogatorii
    Statul român solicitant nu va folosi documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat decat în scopul indeplinirii obiectului comisiei rogatorii.
    ---------------
    Art. 173 a fost modificat de pct. 116 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 174

    Măsuri provizorii
    La cererea statului solicitant, se pot lua masurile provizorii prevăzute de legea română în vederea protejarii mijloacelor de proba, mentinerii unei situaţii existente sau protejarii intereselor amenintate.
    ---------------
    Art. 174 a fost modificat de pct. 117 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 175

    Infatisarea martorilor sau expertilor
    (1) În cazul în care infatisarea în persoana a unui martor sau expert în faţa autorităţilor judiciare române este necesară, autoritatea judiciara solicitanta va face menţiune în acest sens, prin cererea de inmanare a citatiei.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), în cerere sau în citatie se menţionează cuantumul aproximativ al indemnizatiilor precum şi al cheltuielilor de calatorie şi de sedere rambursabile. Autoritatea judiciara română care a dispus chemarea va putea solicita statului solicitat, prin cerere, acordarea unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmand să fie efectuata din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
    (3) Dacă infatisarea în persoana a unui martor sau expert este solicitata autorităţilor române de un stat strain, în cazul în care martorul sau expertul declara ca se va infatisa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul cheltuielilor de calatorie şi de sedere. Instanţa va indica prin încheiere suma de bani solicitata de martor sau expert, unitatea bancara unde urmeaza să se consemneze suma de bani, consemnarea fiind facuta pe numele martorului sau expertului, la dispoziţia autorităţii judiciare române competente. Incheierea instanţei, precum şi declaratia scrisa a martorului sau expertului se vor comunică statului solicitant, pe una dintre caile prevăzute la art. 14 sau 15.
    ---------------
    Art. 175 a fost modificat de pct. 118 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 176

    Nivelul cheltuielilor
    Indemnizatiile cuvenite şi cheltuielile de transport şi de sedere, rambursabile martorului sau expertului de către statul român solicitant, vor fi calculate de la locul de reşedinţa al acestuia şi vor fi acordate la niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de tarifele şi reglementarile în vigoare în statul în care audierea trebuie să aibă loc.
    ---------------
    Art. 176 a fost modificat de pct. 119 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 177

    Neprezentarea martorului sau expertului
    Martorul sau expertul care nu s-a prezentat în urma primirii citatiei de infatisare a carei comunicare a fost ceruta nu va putea fi supus, chiar dacă citatia va cuprinde un ordin categoric, niciunei sancţiuni sau măsuri de constrangere, în afară de cazul în care el va reveni din proprie iniţiativă pe teritoriul statului român solicitant şi dacă va fi din nou citat aici, în mod legal.
    ---------------
    Art. 177 a fost modificat de pct. 120 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 178

    Refuzul de a depune marturie
    Dacă un martor care da curs citatiei şi se prezinta în faţa unei autorităţi judiciare române refuza să depună marturie în totalitate sau în parte, nu poate fi supus vreunei măsuri de restrangere a libertatii sau impiedicat în alt mod sa părăsească România, chiar dacă, potrivit legii române, un asemenea refuz ar constitui o infractiune sau ar putea atrage măsuri coercitive.
    ---------------
    Art. 178 a fost modificat de pct. 121 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 179

    Imunitati
    (1) Niciun martor sau expert, oricare ar fi cetatenia sa, care, în urma primirii unei citatii, va consimti să se infatiseze în faţa autorităţilor judiciare ale statului român solicitant, nu va putea fi nici urmarit, nici detinut, nici supus vreunei alte restrictii a libertatii sale individuale pe teritoriul României pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat.
    (2) Dacă în timpul procesului ar putea fi dispusa arestarea unui martor care este banuit ca a savarsit o infractiune în legătură cu marturia sa în faţa autorităţilor judiciare ale statului român solicitant, alta decat refuzul de a depune marturie, se va lua în considerare faptul dacă interesele justiţiei nu ar fi mai bine protejate prin încredinţarea urmaririi, dacă este posibil, către statul strain solicitat.
    (3) Nicio persoana, oricare ar fi cetatenia ei, citata în faţa autorităţilor judiciare ale statului român solicitant, în vederea efectuării urmaririi penale pentru anumite infractiuni, nu va putea fi nici urmarita, nici deţinută, nici supusă vreunei alte măsuri de restrangere a libertatii în România pentru fapte sau condamnari anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului strain solicitat şi care nu sunt menţionate în citatie.
    (4) Imunitatea prevăzută de prezentul articol inceteaza dacă martorul, expertul sau persoana urmarita, având posibilitatea sa părăsească teritoriul statului român solicitant în termen de 15 zile consecutive după ce prezenta sa nu mai este ceruta de autorităţile judiciare române, va rămâne totusi pe teritoriul României sau se va reintoarce aici după ce îl va fi parasit.
    ---------------
    Art. 179 a fost modificat de pct. 122 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul IX Comunicarea actelor de procedura

    ---------------
    Denumirea Titlului IX a fost abrogata de pct. 123 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 180

    Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul statului solicitant
    (1) Persoana deţinută, a carei prezenta în vederea audierii ca martor sau a confruntarii este ceruta de autorităţile judiciare solicitante, va fi transferata temporar pe teritoriul acelui stat, cu condiţia reintoarcerii sale în termenul indicat de către autoritatea judiciara solicitata şi sub rezerva dispoziţiilor art. 179, în măsura în care acestea pot fi aplicate în mod corespunzător.
    (2) În cazul cererilor adresate autorităţilor judiciare române, competenţa de solutionare a cererii aparţine instanţei în a carei raza teritoriala se afla locul de detinere. În acest sens, instanţa va dispune ascultarea persoanei deţinute, în prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu, precum şi a unui interpret, dacă este cazul, în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Persoanei deţinute i se face cunoscut obiectul cererii, cerandu-i-se sa declare dacă este de acord să fie transferata temporar pe teritoriul statului solicitant în vederea audierii ca martor. Declaratia sa este consemnata într-un proces-verbal semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, interpret şi inculpat.
    (3) În cazul în care persoana deţinută nu consimte, instanţa va dispune prin încheiere respingerea cererii. Incheierea este definitivă şi se comunică în termen de 48 de ore de la pronuntare Ministerului Justiţiei.
    (4) În cazul în care persoana deţinută consimte la transferarea sa temporara, instanţa va verifica dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute la alin. (6), urmand a dispune prin încheiere admiterea sau respingerea cererii, după caz. Incheierea poate fi atacata cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronuntare, de către procurorul competent. Recursul se solutioneaza în termen de 3 zile.
    (5) Incheierea prevăzută la alin. (4) se comunică Ministerului Justiţiei, în termen de 24 de ore de la data ramanerii definitive, care va informa autoritatea centrala a statului solicitant cu privire la decizia autorităţii judiciare române. Incheierea prin care instanţa a dispus transferarea temporara a persoanei deţinute se comunică şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, care asigura predarea sub escorta a persoanei deţinute potrivit alin. (8).
    (6) Transferarea poate fi refuzata:
    a) dacă prezenta persoanei deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul României;
    b) dacă transferarea persoanei deţinute este susceptibila sa îi prelungească detentia;
    c) dacă exista alte motive care se opun transferarii sale pe teritoriul statului solicitant.
    (7) Persoana transferata rămâne în detentie pe teritoriul statului solicitant şi, dacă este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, în afară de cazul în care autoritatea judiciara română competenţa cere punerea acesteia în libertate, în condiţiile Codului de procedura penala.
    (8) Locul predarii detinutului către statul solicitant, precum şi locul preluării sale de la acest stat vor fi un punct de frontieră al statului român. Detinutul este predat şi preluat sub escorta. Ministerul Administraţiei şi Internelor va asigura predarea şi preluarea, informand Ministerul Justiţiei.
    (9) Dispozitiile alin. (7) se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul român este stat solicitant.
    (10) În cazul cererilor formulate de autorităţile judiciare române, sub rezerva dispoziţiilor art. 154 alin. (2) lit. a) şi b), tranzitul pe teritoriul unui stat tert al persoanei deţinute va fi acordat la cererea adresata de către Ministerul Justiţiei autorităţii centrale a statului solicitat pentru tranzit, însoţită de toate documentele necesare.
    ---------------
    Art. 180 a fost modificat de pct. 124 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 181

    Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul statului solicitat
    (1) În cazul în care obiectul cererii de asistenţa judiciara adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de procedura pentru indeplinirea cărora este necesară prezenta unei persoane deţinute în România, autoritatea judiciara română solicitanta poate transfera temporar aceasta persoana pe teritoriul statului unde ancheta trebuie să aibă loc, dacă între autorităţile române şi autorităţile statului solicitat exista un acord în acest sens. Modalitatile de transfer temporar al persoanei şi termenul până la care trebuie să fie trimisa pe teritoriul României vor fi stabilite prin acordul respectiv.
    (2) Persoana transferata va rămâne în detentie pe teritoriul statului solicitat şi, eventual, pe teritoriul statului de tranzit, cu excepţia cazului în care autorităţile judiciare române au cerut punerea sa în libertate.
    (3) Perioada de detentie pe teritoriul statului solicitat se deduce din durata detentiei pe care trebuie sau va trebui sa o efectueze persoana respectiva pe teritoriul României.
    ---------------
    Art. 181 a fost modificat de pct. 125 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 182

    Infatisarea personala a persoanelor condamnate şi transferate
    Dispozitiile art. 180 şi 181 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor deţinute pe teritoriul României, în urma transferarii lor în vederea executarii unei pedepse pronuntate pe teritoriul statului de condamnare, atunci când infatisarea personala în scopul revizuirii judecatii este ceruta de către statul de condamnare.
    ---------------
    Art. 182 a fost modificat de pct. 126 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 183

    Protectia martorilor
    Martorii audiati conform dispoziţiilor prezentului titlu beneficiaza, după caz, de protecţie, potrivit legislaţiei în vigoare.
    ---------------
    Art. 183 a fost modificat de pct. 127 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 184

    Comunicarea actelor de procedura
    (1) Comunicarea actelor de procedura se efectueaza în condiţiile prezentului titlu şi în conformitate cu dispozitiile tratatelor internationale pertinente.
    (2) Prin acte de procedura se înţelege, în principal, citatiile pentru părţi sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmărire penala, hotărârile judecătorești, cererile pentru exercitarea cailor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedura.
    (3) Cererile de asistenţa judiciara privind comunicarea actelor de procedura adresate autorităţilor judiciare române se indeplinesc în faza de judecată de judecatoria în circumscripţia careia domiciliaza sau se afla locul de detentie al persoanei careia urmeaza sa i se comunice actele, iar în faza de urmărire penala, de parchetul de pe lângă aceasta.
    ---------------
    Art. 184 a fost modificat de pct. 128 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul X Cazierul judiciar

    ---------------
    Denumirea Titlului X a fost abrogata de pct. 129 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 185

    Comunicarea şi dovada comunicarii
    (1) Comunicarea actelor de procedura poate fi efectuata prin simpla lor transmitere către destinatar. Dacă statul solicitant o cere în mod expres, statul român va efectua comunicarea în una dintre formele prevăzute de legislatia română pentru inmanari analoage sau intr-o formă speciala compatibila cu aceasta legislatie.
    (2) Dovada comunicarii se face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau printr-o declaratie a autorităţii judiciare române solicitate, constatand faptul comunicarii, forma şi data efectuării comunicarii. Actul sau declaratia se transmite de îndată statului solicitant. La cererea acestuia din urma, statul român va preciza dacă notificarea a fost facuta în conformitate cu legea română. În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, statul român instiinteaza de îndată statul solicitant despre motivul necomunicarii.
    ---------------
    Art. 185 a fost modificat de pct. 130 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 186

    Termenul necesar comunicarii
    Citatia pentru infatisare, destinata unei persoane urmarite care se afla pe teritoriul României, se transmite autorităţilor române competente cel mai tarziu cu 40 de zile înainte de data fixata pentru infatisare. De acest termen se tine seama la fixarea datei infatisarii şi la transmiterea citatiei.
    ---------------
    Art. 186 a fost modificat de pct. 131 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187

    Comunicarea prin posta a actelor de procedura
    (1) Autorităţile judiciare române pot transmite direct, prin posta, actele de procedura şi hotărârile judecătorești persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat strain, dacă prin instrumentul juridic international aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), actele de procedura şi hotărârile judecătorești sunt insotite de o nota care indica faptul ca destinatarul poate obtine de la autoritatea judiciara emitenta informaţii asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
    ---------------
    Art. 187 a fost modificat de pct. 132 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^1

    Comunicarea de inscrisuri şi date
    (1) Statul român comunică, în măsura în care autorităţile judiciare române pot ele insele să le obtina într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar şi orice date referitoare la acesta, care îi vor fi cerute, pentru o cauza penala, de autorităţile judiciare ale statului strain solicitant.
    (2) În alte cazuri, altele decat cele prevăzute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, în condiţiile prevăzute de legea română.
    ---------------
    Art. 187^1 a fost introdus de pct. 133 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^2

    Transmiterea informaţiilor
    (1) Statul român va transmite statului strain interesat informaţii despre hotărârile penale şi despre masurile ulterioare, care se referă la cetatenii statului strain şi care au facut obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Aceste informaţii se comunică cel puţin o dată pe an.
    (2) Dacă persoana în cauza este cetatean al mai multor state, informaţiile se comunică fiecarui stat interesat în afara cazului în care aceasta persoana are cetatenia statului român.
    (3) Statul român transmite statului strain interesat, la cererea acestuia, în cazuri speciale, cate o copie de pe hotărârile şi masurile prevăzute la alin. (1), precum şi orice alta informatie referitoare la acestea, pentru a-i permite sa examineze dacă ele necesita măsuri pe plan intern.
    ---------------
    Art. 187^2 a fost introdus de pct. 133 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^3

    Autoritatea română competenţa
    (1) Informaţiile la care se referă art. 187 se transmit prin intermediul Ministerului Justiţiei.
    (2) Informaţiile de acelasi fel, primite de la autorităţile competente ale statelor straine în cadrul schimbului de informaţii, se primesc de către Ministerului Justiţiei, care le transmite autorităţilor competente, spre a se proceda în raport cu atribuţiile privitoare la recunoasterea şi, respectiv, inregistrarea hotărârilor penale straine.
    ---------------
    Art. 187^3 a fost introdus de pct. 133 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Capitolul II
    Dispozitii privind asistenţa judiciara aplicabile în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene
    ---------------
    Cap. II a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Secţiunea 1 Dispozitii pentru punerea în aplicare a Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune, Schengen

    ---------------
    Secţiunea 1 din Cap. II a fost introdusa de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 187^4

    Acordarea asistentei
    Potrivit prezentei secţiuni, asistenţa judiciara se acordă şi:
    a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform legii române sau legii statului membru solicitant ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autorităţile administrative a caror decizie poate fi atacata în faţa unei instante competente în materie penala;
    b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare abuziva sau condamnare nelegala;
    c) în procedurile necontencioase;
    d) în actiunile civile alaturate acţiunilor penale, atât timp cat instanţa nu a hotarat definitiv în ceea ce priveste latura penala;
    e) pentru a notifica comunicari judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;
    f) pentru măsuri privind suspendarea pronuntarii sau amanarea executarii unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă, liberarea condiţionată sau suspendarea ori intreruperea executarii unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă.
    ---------------
    Art. 187^4 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^5

    Asistenţa în materie de taxe şi accize
    (1) Statul român acorda, în conformitate cu dispozitiile Convenţiei europene de asistenţa judiciara în materie penala din 20 aprilie 1959, asistenţa judiciara cu privire la incalcarile dispoziţiilor legale în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamala.
    (2) În cazul în care România este stat solicitant, informaţiile şi probele obtinute de la statul solicitat nu vor fi transmise sau utilizate pentru alte anchete, urmariri ori proceduri decat cele menţionate în cerere, cu excepţia cazului în care are consimtamantul prealabil al statului solicitat.
    (3) Asistenţa judiciara prevăzută în prezentul articol poate fi refuzata atunci când valoarea totala prezumata a taxelor vamale neachitate în intregime ori eludate nu depăşeşte 25.000 euro sau echivalentul în lei ori atunci când valoarea prezumata a marfurilor exportate sau importate fără autorizatie nu depăşeşte 100.000 euro ori echivalentul în lei, cu excepţia situaţiei în care, date fiind circumstantele sau identitatea celui acuzat, statul solicitant considera cazul ca fiind foarte grav.
    (4) Dispozitiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci când asistenţa judiciara solicitata se referă la fapte care sunt pasibile doar de o amenda pentru încălcări ale normelor juridice sanctionate de autorităţi administrative şi atunci când emana de la o autoritate judiciara.
    ---------------
    Art. 187^5 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^6

    Perchezitii şi sechestre
    (1) Dispozitiile art. 163 alin. (1) nu se aplică în relaţia cu statele părţi la Convenţia de aplicare a acordurilor de la Schengen.
    (2) În relaţia cu statele menţionate la alin. (1), pentru executarea cererilor de comisii rogatorii având ca obiect perchezitii sau sechestre pot fi impuse, totusi, urmatoarele condiţii:
    a) legislatia română şi cea a statului solicitat sa prevada pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativa de libertate sau o măsura de siguranţă cu caracter restrictiv de libertate, al carei maxim este de cel puţin 6 luni, sau legislatia uneia dintre părţi sa prevada o sanctiune echivalenta, iar în legislatia celeilalte părţi fapta să fie pedepsita ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatata de autorităţile administrative a caror decizie poate fi atacata cu recurs în faţa unei instante competente în materie penala;
    b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibila cu legea română.
    ---------------
    Art. 187^6 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^7

    Transmiterea actelor de procedura prin posta
    (1) În cazul transmiterii prin posta a actelor procedurale, dacă exista motive să se creada ca destinatarul nu înţelege limba în care este redactat actul, acest act sau cel puţin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în limba sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul caruia se găseşte destinatarul. Dacă autoritatea care expediaza actul stie ca destinatarul nu cunoaste decat o alta limba, actul sau cel puţin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în această limbă.
    (2) Expertul sau martorul care nu se prezinta în instanţa, desi a fost citat prin posta, nu poate fi supus niciunei sancţiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citatie se face menţiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu excepţia cazului în care ulterior intra de buna voie pe teritoriul României şi aici este din nou legal citat. Autoritatea care expediaza citatii prin posta se asigura ca acestea sa nu implice nici o pedeapsă.
    (3) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistenţa judiciara este sanctionabil, potrivit dreptului intern al ambelor state, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatata de autorităţile administrative a caror decizie poate fi atacata în faţa unei instante competente în materie penala, expedierea actelor procedurale se efectueaza în principiu conform procedurii prevăzute la alin. (1).
    (4) Atunci când adresa destinatarului este necunoscuta sau când se cere o notificare formala, trimiterea actelor de procedura se poate face prin intermediul autorităţilor judiciare ale statului membru solicitat.
    ---------------
    Art. 187^7 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^8

    Supravegherea transfrontaliera
    În aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni, lista prevăzută la art. 170 alin. (5) se completeaza cu urmatoarele fapte:
    a) ucidere din culpa;
    b) frauda grava;
    c) spalare de bani;
    d) trafic ilicit de substante nucleare şi substante radioactive;
    e) participarea la organizaţiile criminale menţionate în Actiunea comuna 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la organizaţiile criminale în statele membre ale Uniunii Europene;
    f) infractiunile de terorism prevăzute în Decizia-cadru 2002/475/JHA din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.
    ---------------
    Art. 187^8 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^9

    Urmarirea transfrontaliera
    (1) Agentii unui stat strain care, pe teritoriul statului lor, urmaresc o persoană prinsa în flagrant savarsind una dintre infractiunile prevăzute la alin. (5) sau care a participat la savarsirea unei astfel de infractiuni pot continua urmarirea pe teritoriul statului român, fără autorizatie prealabila, dacă, din cauza urgentei deosebite a situaţiei, autorităţile competente ale statului român nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicatii directe, precum telefon, fax, radio, despre patrunderea pe teritoriul acestora sau când autorităţile române competente nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua actiunea de urmărire.
    (2) Dispozitiile alin. (1) se aplică şi în situaţia în care persoana urmarita, aflandu-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate, a evadat.
    (3) Agentii statului strain care efectueaza urmarirea contacteaza autoritatea română competenţa cel tarziu în momentul trecerii frontierei de stat a României. La cererea autorităţii române competente, urmarirea va inceta imediat. La cererea agentilor straini care efectueaza urmarirea, agentii români iau masurile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei urmarite sau pentru a se dispune retinerea ori arestarea preventiva a acesteia, în condiţiile prevăzute de lege.
    (4) Urmarirea se poate efectua numai cu respectarea urmatoarelor condiţii generale:
    a) agentii care efectueaza urmarirea trebuie să respecte legislatia română şi să se conformeze instructiunilor autorităţilor române competente;
    b) urmarirea se efectueaza numai peste frontierele terestre;
    c) patrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisa;
    d) agentii care efectueaza urmarirea trebuie să fie usor de identificat fie prin purtarea uniformei ori a unei inscriptii la loc vizibil pe haine, fie prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul; folosirea de haine civile combinata cu folosirea de vehicule nemarcate, fără identificarile menţionate mai sus, este interzisa;
    e) agentii de urmărire pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisa, cu excepţia cazului de legitima aparare;
    f) după fiecare activitate mentionata la alin. (1)-(3) agentii care efectueaza urmarirea se prezinta în faţa autorităţii române competente şi prezinta o informare cu privire la misiunea lor; la cererea autorităţii române competente, ei sunt obligati sa ramana la dispoziţia acesteia până când imprejurarile în care s-a desfăşurat actiunea au fost suficient lamurite; aceasta prevedere este aplicabila chiar dacă urmarirea nu s-a finalizat cu arestarea preventiva a persoanei urmarite;
    g) autoritatea statului caruia îi apartin agentii care au efectuat urmarirea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta subsecventa operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare;
    h) din momentul în care a fost retinuta în condiţiile alin. (6), pentru a fi adusa în faţa autorităţilor române competente, persoana urmarita poate fi supusă numai unei perchezitii în scopul asigurarii securitatii transferului acesteia; în timpul transferului se pot folosi catusele; obiectele aflate asupra persoanei urmarite pot fi confiscate.
    (5) Urmarirea prevăzută la alin. (1) nu poate avea loc decat pentru una dintre urmatoarele fapte:
    a) ucidere din culpa, omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
    b) viol;
    c) distrugere şi distrugere calificata, savarsita prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;
    d) falsificarea de monede şi alte valori;
    e) furt şi talharie în forma calificata şi primire de bunuri furate;
    f) santaj;
    g) lipsire de libertate în mod ilegal;
    h) infractiuni privind traficul de persoane şi infractiuni în legătură cu traficul de persoane;
    i) infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
    j) infractiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi munitiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;
    k) transport ilegal de deseuri toxice şi dăunătoare;
    l) parasirea locului accidentului fără incuviintarea politiei ori a procurorului care efectueaza cercetarea locului faptei de către conducatorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulatie de pe urma caruia a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.
    (6) În cazul în care autorităţile române competente nu solicita încetarea urmaririi şi în măsura în care acestea nu pot interveni suficient de rapid, agentii straini care efectueaza urmarirea pot sa tina în custodia acestora persoana urmarita până când agentii români îi stabilesc identitatea sau până când persoana este retinuta ori arestata preventiv, după caz, în condiţiile prevăzute de lege, cu informarea imediata a agentilor români.
    (7) O persoana care, în urma actiunii prevăzute la alin. (6), a fost retinuta sau arestata preventiv de autorităţile române competente, va fi mentinuta în detentie pentru interogatoriu, indiferent de cetatenie. Dispozitiile Codului de procedura penala se aplică în mod corespunzător. Dacă persoana nu este cetatean român, aceasta va fi pusa în libertate, după cel mult 6 ore de la luarea masurii retinerii sau arestarii preventive, fără a se include orele între miezul noptii şi ora 9,00 dimineata, dacă autorităţile române competente nu au primit în prealabil o cerere pentru arestarea provizorie a persoanei respective în scopul extradarii sale, indiferent de modalitatea acesteia.
    ---------------
    Art. 187^9 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^10

    Raspunderea agentilor straini
    (1) În timpul operaţiunilor şi activităţilor menţionate la art. 187^8 şi 187^9, agentii straini care desfăşoară urmarirea pe teritoriul României sunt asimilati persoanelor care au aceeasi calitate în statul român în privinta infracţiunilor comise împotriva lor sau de către ei.
    (2) În cazul în care pe timpul desfăşurării operaţiunilor prevăzute la art. 187^8 agentii straini produc un prejudiciu, statul ai cărui agenti sunt raspunde pentru acest prejudiciu, în conformitate cu legea română.
    (3) Statul ai cărui agenti au cauzat prejudicii unei persoane pe teritoriul României restituie statului român totalitatea sumelor pe care le-a platit victimelor sau altor persoane indreptatite în numele acestora.
    (4) Fără a aduce atingere exercitarii drepturilor faţă de terti şi cu excepţia dispozitiei din alin. (3), statul român nu va solicita în cazul prevăzut la alin. (2) restituirea contravalorii prejudiciilor pe care le-a suferit din cauza unui alt stat.
    ---------------
    Art. 187^10 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Secţiunea a 2-a Alte dispozitii privind asistenţa judiciara, aplicabile în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene

    ---------------
    Secţiunea a 2-a din Cap. II a fost introdusa de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.

    Articolul 187^11

    Informaţii privind conturile bancare
    (1) La cererea autorităţilor unui stat membru al Uniunii Europene, autorităţile române vor dispune luarea masurilor necesare în vederea identificarii conturilor bancare, indiferent de natura acestora, care sunt controlate sau deţinute intr-o unitate bancara din România de către o persoană fizica ori juridica care face obiectul unei anchete penale, şi vor furniza acestora numerele conturilor bancare, precum şi orice alte detalii. Informaţiile vor include totodata şi date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are procura, în măsura în care acestea au fost solicitate în mod expres şi pot fi furnizate într-un termen rezonabil.
    (2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informaţiile se afla la dispoziţia băncii care detine conturile bancare.
    (3) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai dacă ancheta penala priveste, după caz:
    a) o infractiune pedepsita cu o pedeapsă privativa de libertate sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii pe o perioadă maxima de cel puţin 4 ani, în statul solicitant, şi cel puţin 2 ani în statul solicitat; sau
    b) o infractiune mentionata la art. 2 din Convenţia privind constituirea Oficiului European de Politie (Convenţia Europol) din 1995 sau în anexa la convenţie; ori
    c) în măsura în care infractiunea nu este prevăzută de Convenţia Europol, o infractiune prevăzută de Convenţia din 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor europene, de Protocolul aditional din 1996 sau de către al doilea Protocol aditional din 1997.
    (4) În cazul în care se solicita informaţiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va menţiona urmatoarele:
    a) motivele pentru care informaţiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantiala în vederea cercetării infractiunii respective;
    b) elementele pe baza cărora s-a stabilit ca băncile aflate pe teritoriul României deţin sau controlează conturile bancare şi, în măsura în care detine astfel de date, care sunt băncile implicate;
    c) orice alte date disponibile care ar putea facilita executarea cererii.
    (5) Cererea formulata în temeiul alin. (1) este supusă şi urmatoarelor condiţii:
    a) indeplinirea cererii să fie compatibila cu legea română;
    b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infractiune potrivit legii române.
    (6) În cazul cererilor formulate de autorităţile române, dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
    ---------------
    Art. 187^11 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^12

    Informaţii privind operaţiunile bancare
    (1) La cerere, autorităţile române vor furniza detalii cu privire la conturile bancare indicate de către autorităţile straine solicitante, precum şi cu privire la operaţiunile bancare care s-au derulat, într-o perioadă delimitata, prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate în cerere, inclusiv detalii cu privire la orice expeditor sau destinatar de cont.
    (2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informaţiile se afla la dispoziţia băncii care detine conturile bancare.
    (3) În cazul în care se solicita informaţiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va arata motivele pentru care informaţiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantiala în vederea cercetării infractiunii respective.
    (4) Cererea formulata în temeiul alin. (1) este supusă şi urmatoarelor condiţii:
    a) indeplinirea cererii să fie compatibila cu legea română;
    b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infractiune potrivit legii române.
    (5) În cazul cererilor formulate de autorităţile române, dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
    ---------------
    Art. 187^12 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^13

    Supravegherea tranzactiilor bancare
    (1) Autorităţile române vor asigura la cererea autorităţilor unui stat membru al Uniunii Europene supravegherea, pe o perioadă determinata, a operaţiunilor bancare care se deruleaza prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate de către autorităţile solicitante.
    (2) În cazul în care se solicita informaţiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitanta, prin cererea formulata, va arata motivele pentru care informaţiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substantiala în vederea cercetării infractiunii respective.
    (3) Autorităţile judiciare române competente autorizeaza, în condiţiile prevăzute de legea română, supravegherea operaţiunilor bancare. În condiţiile prevăzute de legea română, autorităţile judiciare române şi cele straine vor stabili modalitatile concrete de supraveghere.
    ---------------
    Art. 187^13 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^14

    Confidentialitatea
    Băncile vor asigura caracterul confidential atât asupra transmiterii informaţiilor către autorităţile solicitante, cat şi asupra anchetei penale desfăşurate, fără a putea divulga aceste date clientului sau oricarei alte persoane.
    ---------------
    Art. 187^14 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^15

    Obligaţia de a informa
    (1) În cazul în care, în cursul executarii cererii, este necesar să fie efectuate cercetari suplimentare, care nu au putut fi prevăzute sau specificate de către autoritatea solicitanta în cererea initiala, autoritatea română solicitata va informa fără intarziere statul solicitant.
    (2) După ce a fost informat, potrivit alin. (1), statul solicitant va putea formula o cerere suplimentara, potrivit art. 187^16.
    (3) Dispozitiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care cercetarile suplimentare trebuie efectuate de către autorităţile altui stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat tert.
    ---------------
    Art. 187^15 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^16

    Cereri suplimentare
    (1) În cazul în care autorităţile statului solicitant formuleaza o cerere suplimentara cererii initiale, cererea va cuprinde doar datele necesare identificarii cererii initiale, precum şi alte date suplimentare necesare.
    (2) Ori de cate ori autorităţile solicitante participa alaturi de autorităţile române la executarea cererii de asistenţa, acestea vor putea adresa direct autorităţii române solicitate cererea suplimentara prevăzută la alin. (1). O copie a acesteia va fi transmisa şi Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, după caz.
    ---------------
    Art. 187^16 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^17

    Secretul bancar
    Secretul bancar nu poate fi invocat ca motiv de refuz al cooperarii privind cererile de asistenţa formulate de către autorităţile unui stat membru al Uniunii Europene.
    ---------------
    Art. 187^17 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Articolul 187^18

    Comunicarea deciziilor de refuz
    Deciziile de refuz al asistentei judiciare se comunică Secretariatului Consiliului Uniunii Europene şi Eurojust.
    ---------------
    Art. 187^18 a fost introdus de pct. 134 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.


    Titlul XI Dispozitii finale


    Articolul 188

    Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga:
    a) Legea nr. 296/2001 privind extradarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 18 iunie 2001;
    b) Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciara internationala în materie penala, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001;
    c) Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor condamnate în strainatate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 2002;
    c) Ordonanţa Guvernului nr. 69/1999 pentru facilitarea aplicarii convenţiilor internationale în materie de transfer al persoanelor condamnate, la care România este parte, în privinta predarii-preluării condamnatilor, aprobata prin Legea nr. 113/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 30 august 1999;
    d) art. 519-521 din Codul de procedură penala;
    e) orice alte dispozitii contrare.


    Articolul 189

    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor cap. III^1 al titlului II, ale dispoziţiilor titlului III, ale cap. II^1 al titlului IV şi ale cap. II al titlului VII, care vor intra în vigoare la data aderarii României la Uniunea Europeana.
    (2) Începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana, dispozitiile titlului III vor inlocui, în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispozitiile în materie de extradare, cu excepţia cazului în care statul membru pe teritoriul caruia se afla persoana urmarita a formulat declaratii în sensul neaplicarii Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte savarsite înainte de o anumita data.
    ---------------
    Art. 189 a fost modificat de pct. 135 al art. I din LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006.
    Această lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.
    PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
    VALER DORNEANU
    PRESEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VACAROIU
    Bucureşti, 28 iunie 2004.
    Nr. 302.


    Anexa
    MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE
    Prezentul mandat este emis de către ............................ autoritatea judiciara competenţa.
    Solicit arestarea şi predarea în sarcina autorităţilor judiciare a persoanei menţionate în continuare ........................................... (în vederea efectuării urmaririi penale sau a executarii unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate).
    a) Informaţii referitoare la identitatea persoanei solicitate:
    Numele: ..............................................
    Prenumele: ...............................................
    Numele avut inaintea căsătoriei (dacă este cazul): ...........
    Porecla (dacă este cazul): ...................................
    Sexul: ..............................................
    Cetatenia: .....................................
    Data nasterii: ...........................
    Locul nasterii: .................................................
    Reşedinţa şi/sau domiciliul cunoscut: .............................
    Limba (limbile) pe care le înţelege persoana solicitata (dacă sunt cunoscute): ...................................................
    Trasaturi fizice particulare/descrierea persoanei urmarite: ............
    Fotografia şi amprentele digitale ale persoanei urmarite, dacă sunt disponibile şi se pot trimite, sau adresa persoanei care poate fi contactata cu scopul de a le obtine sau pentru a obtine o caracterizare a ADN-ului (dacă nu s-a inclus o astfel de informatie şi se dispune de ea pentru transmiterea sa)
    b) Actul pe care se intemeiaza mandatul de arestare
    1. Mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească definitivă: ...................
    Tipul: ..................................................
    Hotărârea judecătorească definitivă şi executorie: ..................
    Referinţa: .................
    c) Informaţii privind durata pedepsei:
    1. Durata maxima a pedepsei sau a masurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infractiune sau infractiuni: ...............................................................
    2. Durata pedepsei sau a masurii de siguranţă privative de libertate aplicate: ......................................
    Pedeapsa care rămâne de executat: ............................... d) Hotărârea pronunţată în lipsa şi în cadrul unei proceduri judiciare în timpul careia persoana era absenta sau nereprezentata:
    - persoana în cauza a fost citata personal sau informata prin alte mijloace cu privire la data şi locul sedintei în care s-a pronuntat hotărârea în lipsa;
    - persoana în cauza nu a fost citata personal şi nici informata prin alte mijloace cu privire la data şi locul sedintei în care s-a dictat hotărârea în lipsa, însă dispune de urmatoarele garantii juridice după predarea către autorităţile judiciare (dacă astfel de garantii se pot prezenta anticipat):
    Precizarea garantiilor juridice: ............................
    e) Infractiunea (infractiunile):
    Prezentul mandat se referă la un total de ............ fapte.
    Descrierea circumstantelor în care s-a/s-au comis fapta/faptele, inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei urmarite: ............................
    Natura şi incadrarea juridica a faptelor şi a dispoziţiilor legale aplicabile/codul aplicabil: ...................................
    I. Sa se marcheze casutele corespunzătoare, dacă este vorba despre una sau mai multe dintre urmatoarele fapte, sanctionate în statul membru emitent cu o pedeapsă de cel puţin 3 ani, asa cum sunt definite în dreptul statului membru emitent:
    [] participare la un grup criminal organizat;
    [] terorism;
    [] trafic de persoane;
    [] exploatare sexuala a copiilor şi pornografie infantila;
    [] trafic ilicit de droguri şi substante psihotrope;
    [] trafic ilicit de arme, munitii şi substante explozive;
    [] corupţie;
    [] frauda, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene;
    [] spalare a produselor infractiunii;
    [] contrafacere de moneda, inclusiv a monedei euro;
    [] fapte legate de criminalitatea informatica;
    [] fapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de disparitie;
    [] facilitarea intrarii şi sederii ilegale;
    [] omor şi vatamare corporala grava;
    [] trafic ilicit de organe şi tesuturi umane;
    [] lipsire de libertate în mod ilegal, rapire şi luare de ostatici;
    [] rasism şi xenofobie;
    [] furt organizat sau armat;
    [] trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitati şi opere de arta;
    [] inselaciune;
    [] deturnare de fonduri;
    [] contrafacere şi piraterie de bunuri;
    [] falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;
    [] falsificare de mijloace de plată;
    [] trafic ilicit de substante hormonale şi alti factori de crestere;
    [] trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
    [] trafic de vehicule furate;
    [] viol;
    [] incendiere cu intentie;
    [] crime aflate în jurisdictia Curtii Penale Internationale;
    [] sechestrare ilegala de nave şi aeronave;
    [] sabotaj.
    II. Descrierea detaliata a infractiunii sau a infracţiunilor, altele decat cele enumerate la pct. I: .................................
    f) Alte circumstanţe privind fapta sau persoana invinuitului/inculpatului (informatie facultativa):
    (N.B. Se pot include observatii asupra extrateritorialitatii, suspendarii termenelor de prescriptie.) ...........................
    g) Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor care pot constitui mijloace materiale de proba.
    Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor aflate în posesia persoanei urmarite pentru savarsirea infractiunii:
    - descrierea şi localizarea obiectelor (în cazul în care sunt cunoscute): ..................................
    h) Infractiunea sau infractiunile pentru care s-a emis prezentul mandat sunt sanctionate cu pedeapsa detentiunii pe viaţa:
    - dispozitiile legale ale statului membru emitent care prevad revizuirea pedepsei aplicate sau liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsa aplicata, şi/sau
    - dispozitiile legale ale statului membru emitent care prevad aplicarea masurilor de clementa la care are drept persoana în cauza, în conformitate cu dreptul sau practica statului membru emitent, ce pot determina neexecutarea pedepsei.
    i) Autoritatea judiciara emitenta a prezentului mandat:
    Denumirea oficiala: ........................................
    Numele reprezentantului sau: ...............................
    Functia: ...................................................
    Referinţa dosarului: .......................................
    Adresa: ..................................................
    Numărul de telefon: (prefixul tarii) (prefixul orasului) (...) ......................................................
    Numărul de fax: (prefixul tarii) (prefixul orasului) (...) ..........................................................
    E-mail: ......................................................
    Adresa persoanei de contact (competenţa pentru efectuarea predarii efective): .......................................
    În cazul în care se desemneaza o autoritate centrala pentru transmiterea şi receptarea mandatelor europene de arestare:
    Numele autorităţii centrale: ................................
    Persoana de contact, dacă este cazul (functia/gradul şi numele):.......................
    Adresa: ...................................................
    Numărul de telefon: (prefixul tarii) (prefixul orasului) (...) ..........................................
    Numărul de fax: (prefixul tarii) (prefixul orasului) (...) ..............................................
    E-mail: ...............................
    Semnatura autorităţii judiciare emitente, a reprezentantului sau a amandurora: ..............................
    Numele: ................................................
    Functia: ..............................................
    Data: ...................................................
    Timbrul oficial (dacă exista)
    ---------------
    Anexa a fost modificata, fiind inlocuita cu anexa la LEGEA nr. 224 din 1 iunie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 21 iunie 2006, conform pct. 136 al art. I din acest act normativ.
    ---------