HOTĂRÂRE nr. 970 din 15 iunie 2004
privind regimul calificărilor în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă, dobândite în afara graniţelor României
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 710 din 5 august 2004



    În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    În vederea exercitării profesiei în România, în regim salarial şi/sau independent, diplomele, certificatele şi alte titluri de formare în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă dobândite în afara graniţelor României se recunosc sau, după caz, se echivalează în conformitate cu dispoziţiile prezentei hotărâri.


    Articolul 2

    Recunoaşterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor sau a altor titluri de formare în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, eliberate de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, se face de către Ministerul Sănătăţii în colaborare cu organizaţiile profesionale de profil care au atribuţii în controlul şi supravegherea acestor profesii.


    Articolul 3

    Diplomele, certificatele şi alte titluri eliberate conform normelor Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de către Confederaţia Elveţiană şi care atestă calificările în profesia de medic, medic dentist şi farmacist sunt recunoscute în scop profesional de către Ministerul Sănătăţii în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentişti din România şi Colegiul Farmaciştilor din România.


    Articolul 4

    Solicitările de recunoaştere a diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist şi, respectiv, de medic dentist specialist, eliberate conform normelor Uniunii Europene de unul dintre statele prevăzute la art. 3 şi care atestă o specialitate care nu este prevăzută de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, sunt analizate de către autorităţile competente române. Acestea stabilesc domeniul în care solicitantul poate acorda îngrijiri medicale de specialitate şi, respectiv, medico-dentare de specialitate în România, precum şi titlul profesional corespunzător cu care acesta exercită activităţile profesionale.


    Articolul 5

    Stagiile de pregătire în specialităţile efectuate într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, de către medicii, medicii dentişti şi farmaciştii rezidenţi, se recunosc de Ministerul Sănătăţii ca pregătire în cadrul rezidenţiatului.


    Articolul 6

    Diplomele de medic, medic dentist şi farmacist eliberate de o instituţie de învăţământ universitar din afara graniţelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparţinând Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene şi care nu au fost recunoscute de unul dintre aceste state se echivalează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, potrivit legii.


    Articolul 7

    Specializarea efectuată de medici, medici dentişti şi farmacişti în afara graniţelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparţinând Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, atestată prin diplome sau alte documente de specialist în una dintre specialităţile prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, este echivalată de Ministerul Sănătăţii cu stagiul de rezidenţiat prevăzut de lege, dacă pentru specializarea respectivă durata şi programele de studiu sunt echivalente.


    Articolul 8

    (1) Specializarea efectuată de medici, medici dentişti şi farmacişti în afara graniţelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparţinând Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene, atestată prin diplome sau alte documente de specialist în una dintre specialităţile prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, dar care nu întruneşte condiţiile de formare prevăzute la art. 7, poate fi echivalată de Ministerul Sănătăţii ca pregătire în cadrul rezidenţiatului după dobândirea calităţii de rezident în specialitatea respectivă, conform prevederilor legale.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), prezentarea la examenul de specialist se face după completarea pregătirii prin rezidenţiat.


    Articolul 9

    Certificatul de medic specialist, medic dentist specialist şi, respectiv, farmacist specialist se obţine în cazurile prevăzute la art. 7 şi 8 după promovarea examenului de specialist organizat de Ministerul Sănătăţii.


    Articolul 10

    Prevederile art. 7, 8 şi 9 nu se aplică specializărilor efectuate în afara graniţelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparţinând Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene şi care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.


    Articolul 11

    Stagiile de pregătire în specialitate efectuate de medicii, medicii dentişti şi farmaciştii rezidenţi în afara graniţelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparţinând Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene pot fi echivalate de Ministerul Sănătăţii cu stagiile de pregătire din cadrul rezidenţiatului.


    Articolul 12

    Diplomele, certificatele şi alte titluri eliberate conform normelor Uniunii Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, de celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European sau de către Confederaţia Elveţiană şi care atestă calificarea în profesia de asistent medical generalist şi, respectiv, în profesia de moaşă se recunosc în scop profesional de către Ministerul Sănătăţii în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.


    Articolul 13

    (1) Diplomele, certificatele şi titlurile obţinute în afara graniţelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparţinând Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene şi care atestă calificarea în profesiile de asistent medical generalist şi, respectiv, în profesia de moaşă se echivalează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, potrivit legii.
    (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul diplomelor, certificatelor şi titlurilor obţinute în afara graniţelor României, ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care atestă calificarea în profesia de asistent medical generalist sau în profesia de moaşă şi care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.


    Capitolul II Recunoaşterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri care atestă calificările în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi, respectiv de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora


    Secţiunea 1 Recunoaşterea calificărilor de medic şi medic specialist


    Articolul 14

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri de medic, emise conform prevederilor directivelor Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii Europene, un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora.
    (2) Diplomele, certificatele şi titlurile de medic prevăzute la alin. (1) au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi diplomele de medic eliberate de instituţiile de învăţământ superior din România.


    Articolul 15

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic specialist eliberate conform prevederilor directivelor Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii Europene, un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestor state.
    (2) Diplomele, certificatele şi titlurile de medic specialist prevăzute la alin. (1) au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi titlurile de calificare de medic specialist eliberate de România.


    Articolul 16

    (1) Diplomele, certificatele şi titlurile de medic prevăzute la art. 14 alin. (1), autorităţile, precum şi statele emitente sunt prevăzute în anexa nr. 1.
    (2) Diplomele, certificatele şi titlurile de medic specialist, pe baza cărora se recunoaşte calificarea profesională de medic specialist cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, autorităţile competente, precum şi statele emitente sunt prevăzute în anexa nr. 2.
    (3) Specializările atestate prin diplome, certificate şi titluri de medic specialist, care fac obiectul recunoaşterii mutuale între statele prevăzute la alin. (2), precum şi denumirile, duratele minime de formare şi statele membre în care acestea există sunt prevăzute în anexa nr. 3.


    Articolul 17

    (1) Cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unei diplome, certificat sau ai unui alt titlu de medic prevăzut în anexa nr. 1, care doresc să obţină în România una dintre specializările prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, care nu este prevăzută în anexa nr. 3 sau nu este prevăzută pentru statul membru de origine ori de provenienţă al solicitantului în anexa nr. 3, se supun condiţiilor stabilite de lege în acest sens pentru cetăţenii români licenţiaţi ai facultăţilor de medicină din România.
    (2) După obţinerea calităţii de rezident conform prevederilor legale, evaluarea pregătirii profesionale a persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza documentelor din care rezultă:
    a) perioadele de formare atestate de statul membru de origine sau de provenienţă. Acestea se recunosc ca stagii de pregătire din cadrul rezidenţiatului dacă corespund celor prevăzute de legislaţia română în vigoare pentru specializarea respectivă;
    b) experienţa profesională însuşită de solicitant;
    c) pregătirea complementară şi formarea medicală continuă a acestuia.
    (3) În termen de 4 luni de la depunerea dosarului complet de către cel interesat, Ministerul Sănătăţii informează solicitanţii cu privire la durata şi conţinutul perioadei de pregătire complementară în specialitate, care urmează a fi efectuată în vederea prezentării la examenul de medic specialist.


    Articolul 18

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele sau alte titluri de medic emise de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European, precum şi de către Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, care nu corespund tuturor cerinţelor minime de formare a medicului prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă atestă o formare începută înainte de datele prevăzute la alin. (2) şi dacă sunt însoţite de un certificat emis de statul membru de origine sau de provenienţă, prin care se atestă faptul că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
    (2) Datele la care se face referire la alin. (1) sunt:
    a) 1 ianuarie 1986 pentru Spania şi Portugalia;
    b) 1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
    c) 20 decembrie 1976 pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie;
    d) 1 ianuarie 1994 pentru Norvegia şi Islanda;
    e) 1 ianuarie 1995 pentru Austria, Finlanda şi Suedia;
    f) 1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
    g) 1 iunie 2002 pentru Elveţia;
    h) 1 mai 2004 pentru: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia.


    Articolul 19

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri de medic specialist, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, care atestă o specializare prevăzută în anexa nr. 3 şi care nu răspund cerinţelor minime de formare în specialitate, stabilite de normele Uniunii Europene, dacă atestă o formare începută înainte de:
    a) 1 ianuarie 1986 pentru Spania şi Portugalia;
    b) 1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
    c) 20 decembrie 1976 pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie;
    d) 1 ianuarie 1994 pentru Norvegia şi Islanda;
    e) 1 ianuarie 1995 pentru Austria, Finlanda şi Suedia;
    f) 1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
    g) 1 iunie 2002 pentru Elveţia;
    h) 1 mai 2004 pentru: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi
    Slovacia.
    (2) Recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist prevăzute la alin. (1) se face dacă acestea sunt însoţite de un certificat emis de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă prin care se atestă că posesorul a exercitat activităţile respective cu titlul de medic specialist pe o perioadă echivalentă cu dublul diferenţei dintre durata de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 3 şi cea prevăzută de statul membru de origine sau de provenienţă, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite de normele Uniunii Europene pentru specializarea respectivă şi prevăzute în anexa nr. 3.
    (3) Dacă normele române de formare în specialitate aflate în vigoare anterior datelor prevăzute la alin. (1) prevedeau o durată de pregătire în acea specialitate inferioară celei prevăzute de actualele norme ale Uniunii Europene, diferenţa indicată la alin. (2) se stabileşte în funcţie de durata minimă de pregătire prevăzută de normele române.


    Articolul 20

    (1) Se recunoaşte titlul de medic specialist eliberat de Spania medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care atestă că formarea ca specialist s-a încheiat anterior datei de 1 ianuarie 1995 şi care nu corespunde cerinţelor de formare în specialitate prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă acest titlu este însoţit de un certificat emis de autorităţile competente spaniole prin care se dovedeşte că posesorul a promovat proba de competenţă profesională specifică, organizată conform legislaţiei spaniole.
    (2) Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că deţinătorul posedă cunoştinţele şi competenţele de specialitate echivalente celor atestate de titlul de medic specialist prevăzut pentru Spania în anexele nr. 2 şi 3.


    Articolul 21

    Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri de medic eliberate cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care atestă o formare însuşită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane şi care nu răspund tuturor condiţiilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă acestea:
    a) atestă o formare începută înainte de unificarea Germaniei;
    b) dau dreptul posesorului să exercite activităţile specifice profesiei de medic pe tot teritoriul Germaniei, în aceleaşi condiţii ca şi titlurile eliberate de autorităţile competente germane, prevăzute la anexa nr. 1; şi
    c) sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente germane, care atestă faptul că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic în Germania, pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 22

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic specialist obţinute de cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care atestă o formare însuşită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane şi care nu îndeplinesc cerinţele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă:
    a) atestă o formare în specialitate începută înainte de 3 aprilie 1992; şi
    b) permit exercitarea activităţii respective cu titlul de medic specialist pe tot teritoriul Germaniei, în aceleaşi condiţii ca şi titlurile de medic specialist emise de autorităţile competente germane, prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.
    (2) Recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor prevăzute la alin. (1) se face dacă acestea sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente germane, prin care se atestă exercitarea activităţii respective cu titlul de medic specialist pe o perioadă echivalentă dublului diferenţei dintre durata minimă de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 3 şi cea însuşită pe teritoriul Germaniei, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite de normele Uniunii Europene şi prevăzute în anexa nr. 3 pentru specializarea respectivă.


    Articolul 23

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic şi, respectiv, de medic specialist eliberate de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de către Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora şi care nu corespund calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 1-3, dacă acestea sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale statului respectiv.
    (2) Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că formarea de medic şi, respectiv, de medic specialist s-a desfăşurat în conformitate cu normele Uniunii Europene şi diplomele, certificatele şi titlurile respective sunt asimilate de statul emitent calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 1-3 pentru acel stat.


    Articolul 24.

    Diplomele, certificatele şi titlurile de medic specialist eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de către Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestor state, care atestă o formare în specialitate, în regim de timp parţial, începută înainte de 31 decembrie 1983, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat care atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal profesia cu titlul de medic specialist, pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestui certificat.


    Articolul 25

    (1) Se recunoaşte certificatul de medic specialist eliberat de autorităţile competente din Luxemburg posesorilor diplomei de doctor în medicină, chirurgie şi obstetrică emise de comisia de stat de examinare din Luxemburg, diplomă universitară care intră sub incidenţa Legii luxemburgheze din 1939 privind acordarea gradelor academice şi universitare.
    (2) Se recunoaşte certificatul de medic specialist eliberat de autorităţile competente din Danemarca posesorilor diplomelor legale de medic emise de facultatea de medicină a unei universităţi daneze în conformitate cu Ordinul ministrului de interne din 14 mai 1970.
    (3) Diplomele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt eliberate medicilor a căror formare universitară a început înainte de 20 decembrie 1976.


    Articolul 26

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic şi medic specialist, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile cehe de medic şi medic specialist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Republicii Cehe, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 27

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic şi medic specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile estoniene de medic şi medic specialist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Estoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minumum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 28

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic şi medic specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile letoniene de medic şi medic specialist în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Letoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţi de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 29

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic şi medic specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autorităţile competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile lituaniene de medic şi medic specialist în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile lituaniene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 30

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic şi medic specialist, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovace de medic şi medic specialist în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Slovaciei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 31

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic şi medic specialist, care au fost eliberate de fosta Iugoslavie cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 25 iunie 1991 sau care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovene de medic şi medic specialist în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente ale Sloveniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic pe teritoriul acestui stat, timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Secţiunea a 2-a Recunoaşterea calificării de medic specialist de medicină de familie


    Articolul 32

    (1) Se recunoaşte calificarea de medic specialist de medicină de familie medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai diplomelor, certificatelor sau ai altor titluri eliberate de autorităţile competente ale acestor state, care atestă formarea specifică a medicului generalist prevăzută de normele Uniunii Europene.
    (2) Diplomele, certificatele şi titlurile prevăzute la alin. (1) sunt cuprinse în anexa nr. 1.


    Articolul 33

    Calificarea de medic specialist de medicină de familie poate fi obţinută şi de medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care şi-au însuşit o formare complementară, alta decât formarea specifică a medicului generalist prevăzută de normele Uniunii Europene, atestată prin diplome, certificate sau alte titluri de medic specialist, eliberate de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene.


    Articolul 34

    (1) Calificarea de medic specialist de medicină de familie în cazurile prevăzute la art. 33 se obţine după efectuarea unui stagiu de pregătire complementară cu durata minimă de 6 luni, într-o unitate sanitară acreditată să acorde îngrijiri primare de sănătate şi după promovarea examenului de medic specialist de medicină de familie organizat de Ministerul Sănătăţii.
    (2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1) se analizează în ce măsură formarea complementară însuşită de solicitant, precum şi experienţa sa profesională pot înlocui formarea în specialitatea medicină de familie şi se precizează durata stagiului de pregătire complementară pe care solicitantul urmează să o efectueze în acest scop.


    Articolul 35

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri care atestă formarea specifică a medicului generalist prevăzută de normele Uniunii Europene, eliberate de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de către Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora şi care nu corespund calificărilor şi denumirilor prevăzute în anexa nr. 1, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale statului membru respectiv.
    (2) Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că formarea specifică de medic generalist s-a desfăşurat în conformitate cu normele Uniunii Europene şi diplomele, certificatele şi titlurile respective sunt asimilate de statul emitent calificărilor sau denumirilor de medic generalist prevăzute în anexa nr. 1 pentru acel stat.


    Secţiunea a 3-a Recunoaşterea calificărilor de medic dentist şi medic dentist specialist


    Articolul 36

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană în conformitate cu normele Uniunii Europene cetăţenilor acestora.
    (2) Diplomele, certificatele şi titlurile de medic dentist prevăzute la alin. (1) şi cuprinse în anexa nr. 4 au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi efectul produs în statul membru care le-a emis.


    Articolul 37

    (1) Se recunoaşte calificarea de medic dentist specialist ortodonţie şi ortopedie dentofacială medicilor dentişti, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai diplomelor, certificatelor şi ai altor titluri de medic specialist ortodonţie, eliberate de aceste state, în conformitate cu normele Uniunii Europene.
    (2) Se recunoaşte calificarea de medic dentist specialist chirurgie orodentară medicilor dentişti, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai diplomelor, certificatelor şi ai altor titluri de medic dentist specialist chirurgie bucală, eliberate de aceste state, în conformitate cu normele Uniunii Europene.
    (3) Diplomele, certificatele şi titlurile de medic dentist specialist prevăzute la alin. (1) şi (2) conferă posesorilor, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, drepturile prevăzute de lege pentru cetăţenii români, posesori ai certificatului de medic dentist specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii.
    (4) Diplomele, certificatele şi titlurile prevăzute la alin. (1) şi (2), autorităţile şi organizaţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene care le eliberează, precum şi specialităţile medico-dentare sunt prevăzute în anexa nr. 5.


    Articolul 38

    (1) Cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unei diplome, certificat sau ai altui titlu de medic dentist, eliberate de aceste state conform normelor Uniunii Europene, pot obţine în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români licenţiaţi ai facultăţilor de medicină dentară din România certificatul de medic dentist specialist care atestă o specializare în domeniul medicinei dentare, prevăzută de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, dacă această specializare nu este prevăzută în anexa nr. 5 pentru statul membru de origine sau de provenienţă al solicitanţilor.
    (2) După obţinerea calităţii de rezident conform prevederilor legale, evaluarea pregătirii profesionale a solicitanţilor se face pe baza perioadelor de formare atestate de statul membru de origine sau de provenienţă, dacă aceste perioade corespund celor prevăzute de normele române în vigoare pentru specializarea respectivă. În aceste situaţii se va lua în considerare şi experienţa profesională, formarea complementară şi formarea continuă a solicitantului în domeniul medicinei dentare.
    (3) În urma evaluării conţinutului şi duratei formării, efectuate pe baza diplomelor, certificatelor şi titlurilor prezentate de către solicitant, şi luând în considerare experienţa profesională, formarea complementară şi formarea continuă a acestuia în domeniul medicinei dentare, Ministerul Sănătăţii informează solicitantul cu privire la durata şi conţinutul perioadei de pregătire complementară în specialitate, ce urmează a fi efectuată în vederea prezentării acestuia la examenul de medic dentist specialist.
    (4) Decizia autorităţilor competente române în aceste situaţii este adusă la cunoştinţă solicitantului în termen de 4 luni de la depunerea dosarului complet de cel interesat.


    Articolul 39

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist care nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, înainte de implementarea Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, dacă sunt însoţite de certificatul statului membru de origine sau de provenienţă, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic dentist pe o durată de minimum 3 ani consecutivi din ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestui certificat.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul diplomelor, certificatelor şi altor titluri de medic dentist care nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, ulterior implementării Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, dar care atestă o formare începută anterior.
    (3) Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist specialist care nu corespund cerinţelor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de statele prevăzute la alin. (1) cetăţenilor acestora înainte de implementarea Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, care sunt însoţite de un certificat prin care statul membru de origine sau de provenienţă atestă că posesorul a exercitat activităţile de medic dentist specialist pe o perioadă egală cu dublul diferenţei existente între durata de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 5 şi cea prevăzută de statul membru de origine sau de provenienţă, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene pentru specialitatea respectivă şi cuprinsă în anexa nr. 5.
    (4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul diplomelor, certificatelor şi altor titluri de medic dentist specialist care nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, ulterior implementării Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, dar care atestă o formare începută anterior.
    (5) Datele de implementare a Directivei nr. 78/687/CEE în statele membre ale Uniunii Europene sunt:
    a) 28 ianuarie 1980 pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franţa, Irlanda, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie;
    b) 1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
    c) 28 iulie 1984 pentru Italia;
    d) 1 ianuarie 1986 pentru Portugalia;
    e) 1 ianuarie 1991 pentru Spania;
    f) 1 ianuarie 1994 pentru Suedia, Finlanda, Norvegia şi Islanda;
    g) 1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
    h) 1 ianuarie 1999 pentru Austria;
    i) 1 iunie 2002 pentru Elveţia;
    j) 1 mai 2004 pentru: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia.
    (6) Dacă normele române de formare în specialitate aflate în vigoare anterior datelor prevăzute la alin. (3) prevedeau o durată de pregătire în acea specialitate inferioară celei prevăzute de actualele norme ale Uniunii Europene, diferenţa prevăzută la alin. (2) se stabileşte în funcţie de durata minimă de pregătire prevăzută de legislaţia română.
    (7) Se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic dentist şi medic dentist specialist în ortodonţie şi în chirurgie bucală, emise de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora şi care nu corespund calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 pentru statul membru emitent, dacă acestea sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale statului membru respectiv, care atestă că formarea de medic dentist sau de medic dentist specialist în ortodonţie şi în chirurgie bucală s-a făcut în conformitate cu normele Uniunii Europene, iar aceste diplome, certificate şi titluri sunt asimilate de statul membru emitent calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 pentru acel stat.


    Articolul 40

    (1) În scopul exercitării profesiei de medic dentist se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic eliberate de Italia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care şi-au început formarea universitară de medic înainte de 28 ianuarie 1980, dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente italiene, prin care se atestă că:
    a) posesorii au exercitat pe teritoriul Italiei efectiv, legal şi preponderent activităţile de medic dentist, prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puţin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestuia; şi
    b) posesorii au fost autorizaţi să exercite aceste activităţi în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorii diplomelor, certificatelor şi titlurilor prevăzute pentru Italia în anexa nr. 4.
    (2) Excepţie de la condiţia de experienţă profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani, atestate de autorităţile competente italiene ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.
    (3) Se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic eliberate de Italia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care şi-au început formarea universitară de medic după data de 28 ianuarie 1980 şi până la data de 31 decembrie 1984 şi care sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente italiene, prin care se atestă că:
    a) posesorii au promovat proba de aptitudini specifică, organizată de autorităţile competente italiene, în vederea compatibilizării nivelului de cunoştinţe şi competenţe ale acestora, cu cel al posesorilor diplomelor, certificatelor sau titlurilor de medic dentist prevăzute pentru Italia în anexa nr. 4;
    b) posesorii au exercitat în Italia efectiv, legal şi preponderent activităţile de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene pe o durată minimă de 3 ani consecutivi din ultimii 5 ani care precedă data eliberării certificatului; şi
    c) posesorii sunt autorizaţi să exercite sau exercită efectiv, legal şi preponderent activităţile de medic dentist, în aceleaşi condiţii ca şi posesorii de diplome, certificate şi alte titluri de medic dentist, prevăzute pentru Italia în anexa nr. 4.
    (4) Excepţie de la proba de aptitudini prevăzută la alin. (3) lit. a) fac persoanele care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani atestate de autorităţile competente italiene ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.


    Articolul 41

    (1) În scopul exercitării profesiei de medic dentist se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic eliberate de Spania cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care şi-au început formarea universitară de medic înainte de 1 ianuarie 1986, dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente spaniole, prin care se atestă că:
    a) posesorii au exercitat pe teritoriul Spaniei efectiv, legal şi preponderent activităţile de medic dentist, prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puţin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestuia; şi
    b) posesorii au fost autorizaţi să exercite activităţile menţionate în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorii diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic dentist prevăzute pentru Spania în anexa nr. 4.
    (2) Excepţie de la condiţia de experienţă profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani, atestate de autorităţile competente spaniole ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.


    Articolul 42

    (1) În scopul exercitării profesiei de medic dentist se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic eliberate de Austria cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care şi-au început formarea universitară de medic înainte de 1 ianuarie 1994, dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente austriece, prin care se atestă că:
    a) posesorii au exercitat pe teritoriul Austriei efectiv, legal şi preponderent activităţile de medic dentist, prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puţin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestuia; şi
    b) posesorii au fost autorizaţi să exercite activităţile menţionate în aceleaşi condiţii ca şi deţinătorii diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic dentist prevăzute pentru Austria în anexa nr. 4.
    (2) Excepţie de la condiţia de experienţă profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani, atestate de autorităţile competente austriece ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.


    Articolul 43

    Se recunoaşte calificarea de medic dentist cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai diplomelor, certificatelor sau titlurilor de medic dentist care atestă o formare însuşită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane şi care nu corespund tuturor cerinţelor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene dacă acestea:
    a) atestă o formare începută înainte de unificarea Germaniei;
    b) dau dreptul posesorului să exercite activităţile specifice profesiei de medic dentist pe tot teritoriul Germaniei în aceleaşi condiţii ca şi titlurile eliberate de autorităţile competente germane, prevăzute în anexa nr. 4; şi
    c) sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente germane, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de medic dentist în Germania, timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 44

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi titlurile de medic dentist specialist, obţinute de cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care atestă o formare însuşită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane şi care nu îndeplinesc cerinţele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă:
    a) certifică o formare în specialitate începută înainte de unificarea Germaniei; şi
    b) dau dreptul posesorului să exercite activitatea respectivă cu titlul de medic dentist specialist, pe tot teritoriul Germaniei, în aceleaşi condiţii ca şi titlurile de medic dentist specialist emise de autorităţile competente germane prevăzute în anexa nr. 5.
    (2) În vederea recunoaşterii diplomelor, certificatelor şi titlurilor prevăzute la alin. (1), acestea sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente germane, prin care se atestă exercitarea activităţii respective cu titlul de medic dentist specialist pe o perioadă echivalentă dublului diferenţei dintre durata de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 5 şi cea însuşită pe teritoriul Germaniei, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite de normele Uniunii Europene pentru specialitatea respectivă şi prevăzute în anexa nr. 5.


    Articolul 45

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia sau de Republica Cehă cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene şi care atestă o formare universitară începută înainte de data aderării Republicii Cehe la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, se recunosc în scopul exercitării activităţilor de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente cehe, care atestă că:
    a) posesorii au exercitat pe teritoriul Republicii Cehe efectiv, legal şi preponderent activităţile de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puţin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă eliberării certificatului; şi
    b) posesorii au fost autorizaţi să exercite aceste activităţi în aceleaşi condiţii ca şi posesorii diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic dentist prevăzute pentru acest stat în anexa nr. 4.
    (2) Excepţie de la condiţia de experienţă profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani, atestate de autorităţile competente ale Republicii Cehe ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.


    Articolul 46

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic, eliberate de Slovacia sau de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene şi care atestă o formare universitară începută înainte de data aderării Slovaciei la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, se recunosc în scopul exercitării activităţilor de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente slovace, care atestă că:
    a) posesorii au exercitat pe teritoriul Slovaciei efectiv, legal şi preponderent activităţile de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puţin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă eliberării certificatului; şi
    b) posesorii au fost autorizaţi să exercite activităţile menţionate în aceleaşi condiţii ca şi posesorii diplomelor, certificatelor şi titlurilor prevăzute pentru acest stat în anexa nr. 4.
    (2) Excepţie de la condiţia de experienţă profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o durată minimă de 3 ani, atestate de autorităţile competente ale Slovaciei ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.


    Articolul 47

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist şi medic dentist specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile estoniene de medic dentist şi medic dentist specialist în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic dentist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Estoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi de medic dentist pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 48

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist şi medic dentist specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile letoniene de medic dentist şi medic dentist specialist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic dentist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente letoniene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 49

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist şi medic dentist specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autorităţile competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile lituaniene de medic dentist şi medic dentist specialist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic dentist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente lituaniene prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 50

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de medic dentist şi medic dentist specialist, eliberate de fosta Iugoslavie cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovene de medic dentist şi medic dentist specialist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de medic dentist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente slovene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Secţiunea a 4-a Recunoaşterea calificărilor în profesia de farmacist


    Articolul 51

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie eliberate în conformitate cu normele Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European, precum şi de către Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora şi prevăzute în anexa nr. 6.
    (2) Diplomele, certificatele şi titlurile prevăzute la alin. (1) au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi diploma de farmacist emisă de instituţiile de învăţământ superior în România.


    Articolul 52

    (1) Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri universitare de farmacist sau echivalente în farmacie, eliberate cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de către aceste state şi care nu îndeplinesc toate cerinţele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă sunt însoţite de un certificat prin care se atestă faptul că posesorii au exercitat efectiv şi legal, într-un stat membru al Uniunii Europene, una dintre activităţile de farmacist prevăzute de normele Uniunii Europene, pe o perioadă de cel puţin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă eliberării acestuia, cu condiţia ca această activitate să fie reglementată în statul membru respectiv.
    (2) Diplomele, certificatele şi titlurile prevăzute la alin. (1) atestă:
    a) o formare încheiată înaintea implementării Directivei nr. 85/432/CEE în aceste state; sau
    b) o formare începută înaintea datei de implementare a Directivei nr. 85/432/CEE în aceste state şi care este încheiată ulterior acestei date.


    Articolul 53

    Diplomele, certificatele şi titlurile universitare de farmacist sau echivalente în farmacie, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, care îndeplinesc în totalitate cerinţele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dar care nu corespund denumirilor prevăzute în anexa nr. 6, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale acelui stat, prin care se atestă faptul că formarea este corespunzătoare normelor Uniunii Europene, şi diplomele, certificatele şi titlurile respective sunt asimilate de statul emitent denumirilor prevăzute în anexa nr. 6 pentru acel stat.


    Articolul 54

    Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri universitare de farmacist sau echivalente în farmacie, care atestă o formare însuşită de cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane şi care nu îndeplineşte toate cerinţele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă:
    a) atestă o formare începută înainte de unificarea Germaniei;
    b) dau dreptul de exercitare a activităţilor de farmacist pe tot teritoriul Germaniei în aceleaşi condiţii ca şi titlurile eliberate de autorităţile germane cuprinse în anexa nr. 6 pentru acel stat; şi
    c) sunt însoţite de un certificat care atestă că posesorul a exercitat pe teritoriul Germaniei efectiv şi legal una dintre activităţile de farmacist prevăzute de normele Uniunii Europene, timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării acestuia, cu condiţia ca această activitate să fie reglementată în acest stat.


    Articolul 55

    Se recunosc diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie, eliberate de Italia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care şi-au început formarea înainte de 1 noiembrie 1993 şi au încheiat-o înainte de 1 noiembrie 2003, dacă sunt însoţite de un certificat care atestă faptul că posesorul a exercitat efectiv şi legal timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă eliberării certificatului una dintre activităţile de farmacist prevăzute în normele Uniunii Europene, în măsura în care această activitate este reglementată în Italia.


    Articolul 56

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile cehe în farmacie, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de farmacist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Republicii Cehe, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activităţi sunt reglementate în Republica Cehă.


    Articolul 57

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile estoniene în farmacie, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de farmacist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Estoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activităţi sunt reglementate în Estonia.


    Articolul 58

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile letoniene în farmacie, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de farmacist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Letoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activităţi sunt reglementate în Letonia.


    Articolul 59

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autorităţile competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile lituaniene în farmacie, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de farmacist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile lituaniene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activităţi sunt reglementate în Lituania.


    Articolul 60

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovace în farmacie, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de farmacist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Slovaciei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activităţi sunt reglementate în Slovacia.


    Articolul 61

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Iugoslavie cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovene în farmacie, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de farmacist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Sloveniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activităţi sunt reglementate în Slovenia.


    Secţiunea a 5-a Recunoaşterea calificărilor în profesia de asistent medical generalist


    Articolul 62

    (1) Calificarea în profesia de asistent medical generalist obţinută de cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, conform normelor Uniunii Europene, se recunoaşte în baza diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de asistent medical generalist, eliberate de statul membru de origine sau de provenienţă.
    (2) Diplomele, certificatele şi celelalte titluri de asistent medical generalist prevăzute la alin. (1) au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi titlurile de calificare de asistent medical generalist emise de instituţiile de învăţământ de profil din România.


    Articolul 63

    Diplomele, certificatele şi celelalte titluri de asistent medical generalist, pe baza cărora autorităţile competente române recunosc calificarea de asistent medical generalist cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, sunt prevăzute în anexa nr. 7.


    Articolul 64

    (1) Diplomele, certificatele sau alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora înainte de implementarea Directivei nr. 77/453/CEE în aceste state sau eliberate ulterior implementării acestei reglementări, dar pentru o formare începută anterior, şi care atestă o formare care nu îndeplineşte în totalitate cerinţele minime prevăzute de normele Uniunii Europene, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat emis de statul membru de origine sau de provenienţă.
    (2) Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că posesorul, cetăţean al unuia dintre aceste state, a exercitat efectiv şi legal activităţile de asistent medical generalist timp de cel puţin 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării acestuia. Aceste activităţi trebuie să se fi exercitat cu deplină responsabilitate privind planificarea, organizarea şi administrarea îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.


    Articolul 65

    Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora şi care nu corespund calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexa nr. 7, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale statului membru respectiv, care atestă că:
    a) formarea în profesia de asistent medical generalist s-a făcut în conformitate cu normele Uniunii Europene; şi
    b) diplomele, certificatele şi titlurile respective sunt asimilate de statul membru emitent calificărilor şi denumirilor prevăzute în anexa nr. 7 pentru acel stat.


    Articolul 66

    Calificarea de asistent medical generalist se recunoaşte cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European, precum şi ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai diplomelor, certificatelor sau altor titluri care atestă o formare de asistent medical generalist însuşită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane, care nu întruneşte toate condiţiile minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă:
    a) prevăd o formare începută înainte de unificarea Germaniei;
    b) dau drept de exercitare a activităţilor specifice profesiei de asistent medical generalist pe tot teritoriul Germaniei în aceleaşi condiţii ca şi calificările acordate de autorităţile competente germane, prevăzute în anexa nr. 7 pentru acest stat; şi
    c) sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente germane, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal activităţile de asistent medical generalist, în Germania, timp de minimum 3 ani în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului. Aceste activităţi trebuie să se fi exercitat cu deplină responsabilitate privind planificarea, organizarea şi administrarea îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.


    Articolul 67

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile cehe de asistent medical generalist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de asistent medical generalist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Republicii Cehe prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat, timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 68

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile estoniene de asistent medical generalist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de asistent medical generalist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente ale Estoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 69

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile letoniene de asistent medical generalist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de asistent medical generalist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente ale Letoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 70

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autorităţile competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile lituaniene de asistent medical generalist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de asistent medical generalist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente lituaniene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 71

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovace de asistent medical generalist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de asistent medical generalist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente ale Slovaciei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 72

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de fosta Iugoslavie cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri au aceeaşi validitate juridică ca şi titlurile slovene de asistent medical generalist, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de asistent medical generalist şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile competente ale Sloveniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 73

    Diplomele, certificatele şi alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de Polonia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înaintea datei de aderare la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, ori care atestă o formare de asistent medical generalist începută înaintea acestei date, care nu întrunesc cerinţele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat prin care se atestă că posesorii au exercitat efectiv şi legal în Polonia activităţile de asistent medical generalist, astfel:
    a) pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data eliberării certificatului, pentru posesorii diplomei de asistent medical - nivel de învăţământ superior de scurtă durată - dyplom licencjata pielegniarstwa;
    b) pe o durată de minimum 5 ani consecutivi în ultimii 7 ani care precedă data eliberării certificatului, pentru posesorii diplomei de asistent medical care atestă studii efectuate într-o şcoală postliceală profesională medicală dyplom pielegniarki albo pielegniarki dyplomowanej. Aceste activităţi trebuie să se fi exercitat cu deplină responsabilitate privind planificarea, organizarea şi administrarea îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.


    Secţiunea a 6-a Recunoaşterea calificărilor în profesia de moaşă


    Articolul 74

    (1) Calificarea în profesia de moaşă, obţinută conform normelor Uniunii Europene de către cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, se recunoaşte pe baza diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de moaşă, eliberate de aceste state.
    (2) Diplomele, certificatele şi celelalte titluri de moaşă prevăzute la alin. (1) au acelaşi efect pe teritoriul României ca şi titlurile de calificare de moaşă emise de instituţiile de învăţământ de profil din România.


    Articolul 75

    Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă pe baza cărora se recunoaşte calificarea de moaşă cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sunt prevăzute în anexa nr. 8.


    Articolul 76

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora anterior notificării Directivei nr. 80/155/CEE sau într-un interval de maximum 6 ani de la notificarea acestei reglementări în aceste state şi care atestă o formare de moaşă care nu întruneşte în totalitate cerinţele minime prevăzute de normele Uniunii Europene, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat emis de statul membru de origine sau de provenienţă.
    (2) Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă faptul că posesorul, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, a exercitat efectiv şi legal activităţile de moaşă timp de minimum 3 ani în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 77

    Diplomele, certificatele sau alte titluri de moaşă, eliberate de statele prevăzute la art. 76 alin. (1) anterior intrării în vigoare a Directivei nr. 80/154/CEE, care întrunesc toate condiţiile minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dar care fac obiectul recunoaşterii mutuale între aceste state numai dacă sunt însoţite de atestatul de practică profesională prevăzut de aceste norme, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat care atestă că posesorii, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, au exercitat efectiv şi legal activităţile de moaşă timp de minimum 2 ani în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului de către statul membru de origine sau de provenienţă.


    Articolul 78

    Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de către aceste state şi care nu corespund calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexa nr. 8, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale statului membru respectiv, care atestă că:
    a) formarea în profesia de moaşă s-a făcut în conformitate cu normele Uniunii Europene; şi
    b) diplomele, certificatele şi titlurile respective sunt asimilate de statul membru emitent calificărilor şi denumirilor prevăzute în anexa nr. 8 pentru acel stat.


    Articolul 79

    Se recunoaşte calificarea de moaşă cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai diplomelor, certificatelor sau ai altor titluri care atestă o formare însuşită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane şi care nu întrunesc condiţiile minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă:
    a) atestă o formare începută înainte de unificarea Germaniei;
    b) dau dreptul deţinătorului să exercite activităţile specifice profesiei de moaşă pe tot teritoriul Germaniei în aceleaşi condiţii ca şi titlurile eliberate de autorităţile competente germane prevăzute în anexa nr. 8; şi
    c) sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente germane, prin care se atestă faptul că posesorii s-au consacrat efectiv şi legal acestor activităţi în Germania timp de minimum 3 ani în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 80

    Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene şi care atestă o formare în profesie care îndeplineşte în totalitate cerinţele minime prevăzute de normele Uniunii Europene, însuşită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane, şi care fac obiectul recunoaşterii mutuale între statele membre numai însoţite de atestatul de practică profesională prevăzut de normele Uniunii Europene, se recunosc dacă:
    a) atestă o formare începută înainte de unificarea Germaniei; şi
    b) sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente germane, prin care se atestă faptul că posesorii, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, au exercitat efectiv şi legal aceste activităţi în Germania timp de minimum 2 ani în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 81

    Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de Spania cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care atestă o formare specifică de moaşă începută înainte de 1 ianuarie 1986, se recunosc dacă:
    a) sunt însoţite de un atestat eliberat de autorităţile competente spaniole, prin care se certifică faptul că posesorii au exercitat efectiv şi legal activităţile de moaşă timp de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării acestuia; sau
    b) sunt însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente spaniole, prin care se atestă faptul că formarea în profesie a posesorilor îndeplineşte în totalitate criteriile prevăzute de normele Uniunii Europene.


    Articolul 82

    Diplomele, certificatele şi titlurile de moaşă, eliberate de Polonia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înaintea datei de aderare a acestui stat la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, ori care atestă o formare de moaşă începută înaintea acestei date şi care nu corespunde cerinţelor minime prevăzute de normele Uniunii Europene, se recunosc dacă sunt însoţite de un certificat prin care se atestă că posesorii au exercitat efectiv şi legal în Polonia activităţile de moaşă astfel:
    a) pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care preced data eliberării certificatului, pentru posesorii diplomei de moaşă - nivel de învăţământ superior de scurtă durată - dyplom licencjata poloznictwa;
    b) pe o durată de minimum 5 ani consecutivi în cursul ultimilor 7 ani care precedă data eliberării certificatului, pentru posesorii diplomei de moaşă care atestă studii efectuate într-o şcoală postliceală profesională medicală dyplom poloznej.


    Articolul 83

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile cehe de moaşă, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de moaşă şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Republicii Cehe, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 84

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile estoniene de moaşă, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de moaşă şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Estoniei, prin care se prevede că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 85

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile letoniene de moaşă în ceea ce priveşte accesul la activităţile de moaşă şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Letoniei, prin care se prevede că posesorul a execitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul utlimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 86

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autorităţile competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile lituaniene de moaşă, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de moaşă şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile lituaniene, prin care se prevede că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 87

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autorităţile competente ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovace de moaşă, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de moaşă şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Slovaciei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Articolul 88

    (1) Diplomele, certificatele şi alte titluri de moaşă, eliberate de fosta Iugoslavie cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene înainte de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autorităţile competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleaşi efecte juridice ca şi titlurile slovene de moaşă, în ceea ce priveşte accesul la activităţile de moaşă şi exercitarea acestora.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoţit de un certificat eliberat de autorităţile Sloveniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv şi legal aceste activităţi pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.


    Capitolul III Dispoziţii finale


    Articolul 89

    Recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi altor titluri de medic, medic specialist, medic dentist, medic dentist specialist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă, eliberate de statele membre ale Uniunii Europene, de statele aparţinând Spaţiului Economic European, precum şi de Confederaţia Elveţiană, se efectuează indiferent dacă formarea a fost dobândită în totalitate sau în parte pe teritoriul acestor state.


    Articolul 90

    Atunci când diplomele, certificatele sau alte titluri de medic, medic specialist, medic dentist, medic dentist specialist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de prezenta hotărâre pentru a fi recunoscute, autorităţile competente române vor examina cunoştinţele de specialitate şi competenţele atestate de aceste diplome, certificate şi titluri, precum şi experienţa solicitantului, comparativ cu cerinţele de calificare şi cunoştinţele prevăzute de legea română.


    Articolul 91

    (1) Diplomele, certificatele sau alte titluri de medic, medic specialist, medic dentist, medic dentist specialist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă, obţinute în afara graniţelor statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state ale Spaţiului Economic European şi ale Confederaţiei Elveţiene şi recunoscute de unul dintre aceste state, sunt examinate de autorităţile competente române.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) se examinează şi formarea complementară şi/sau experienţa profesională însuşite de către cel interesat într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană ori în afara graniţelor acestora.
    (3) Dacă în urma examinării comparative se constată că abilităţile şi cunoştinţele atestate de aceste diplome, certificate sau titluri corespund numai parţial cerinţelor de calificare şi cunoştinţelor prevăzute de legea română, autorităţile competente române pot solicita persoanei interesate să dovedească că îndeplineşte toate aceste cerinţe.
    (4) Decizia autorităţilor competente române se aduce la cunoştinţă solicitantului într-un interval de 3 luni de la depunerea dosarului complet de către acesta.


    Articolul 92

    Autorităţile competente române pot solicita, în caz de îndoială justificată, confirmarea autenticităţii diplomelor, certificatelor, titlurilor şi a atestatelor, eliberate de autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care fac obiectul prezentei hotărâri, precum şi confirmarea faptului că posesorul a îndeplinit toate condiţiile de formare prevăzute de normele Uniunii Europene.


    Articolul 93

    (1) Decizia de respingere a solicitării de recunoaştere a calificării profesionale în baza prevederilor prezentei hotărâri va cuprinde motivele întemeiate care au dus la respingere.
    (2) Deciziile autorităţilor competente române cu privire la recunoaşterea calificărilor prevăzute de prezenta hotărâre pot fi contestate la instanţele de contencios administrativ.
    (3) Nesoluţionarea cererilor de recunoaştere a calificărilor profesionale în termenele prevăzute de prezenta hotărâre poate fi atacată la instanţele de contencios administrativ.


    Articolul 94

    (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică:
    a) cetăţenilor români care se află în una dintre situaţiile reglementate de prezenta hotărâre;
    b) cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European şi cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene aflaţi în una dintre situaţiile reglementate de prezenta hotărâre;
    c) soţului, precum şi descendenţilor de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, unui cetăţean al unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau unui cetăţean al Confederaţiei Elveţiene, care desfăşoară activităţii salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României, indiferent de cetăţenia lor, în vederea accesului la exercitarea, în regim salarial, a acestor profesii;
    d) beneficiarilor statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).
    (2) Pentru cetăţenii prevăzuţi la alin. (1) lit. b), c) şi d), prevederile art. 5, 7, 8, 9, 11, 17, 33, 34 şi 38 se aplică începând cu anul universitar 2006-2007, iar dobândirea locului de muncă se face conform legii.


    Articolul 95

    La data aderării la Uniunea Europeană România notifică Comisiei Europene dispoziţiile legislative, regulamentare şi administrative adoptate cu privire la eliberarea diplomelor, certificatelor sau a altor titluri care atestă formarea în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă.


    Articolul 96

    Prezenta hotărâre transpune integral prevederile referitoare la recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de calificare de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi, respectiv, moaşă, cuprinse în următoarele directive:
    a) Directiva Consiliului nr. 93/16/EEC din 5 aprilie 1993 privind facilitarea liberei circulaţii a medicilor şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de medic, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 165 din 7 iulie 1993, p.1;
    b) Directiva Consiliului nr. 78/686/EEC din 25 iulie 1978 privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de dentist, inclusiv măsuri pentru facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire şi a libertăţii de prestare a serviciilor, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 233 din 24 august 1978, p. 1;
    c) Directiva Consiliului nr. 85/433/CEE din 16 septembrie 1985 privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de farmacist, inclusiv măsuri pentru facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire privind anumite activităţi în domeniul farmaceutic, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 253 din 24 septembrie 1985, p. 37;
    d) Directiva Consiliului nr. 77/452/CEE din 27 iunie 1977 privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de asistent medical generalist, inclusiv măsuri pentru facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire şi a libertăţii de prestare a serviciilor, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 176 din 15 iulie 1977, p. 1;
    e) Directiva Consiliului nr. 80/154/CEE din 21 ianuarie 1980 privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri de moaşă, inclusiv măsuri pentru facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire şi a libertăţii de prestare a serviciilor, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 33 din 11 februarie 1980, p. 1.


    Articolul 97

    Anexele nr. 1-8*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.


    Articolul 98

    Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 899/2002 privind organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 5 septembrie 2002, precum şi Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 541/2001 privind încadrarea pe perioadă determinată, obţinerea titlului de medic specialist şi a gradului de medic primar de către cetăţenii români care au efectuat studiile medicale şi/sau de specializare în afara României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 septembrie 2001. Notă

    *) Anexele nr. 1-8 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.


    PRIM-MINISTRU

    ADRIAN NăSTASE

    Contrasemnează:

    ---------------

    Ministrul sănătăţii,

    Ovidiu Brînzan

    p. Ministrul educaţiei şi cercetării,

    Ioana-Irinel Chiran,

    secretar de stat

    Bucureşti, 15 iunie 2004.
    Nr. 970.

    Anexa 1-8

    ANEXA 15/06/2004