LEGE nr. 200 din 22 mai 2006
privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 453 din 25 mai 2006



    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prevederile prezentei legi reglementează condiţiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea şi controlul Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.


    Articolul 2

    Din Fondul de garantare se asigura plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolventei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare, denumiţi în continuare angajatori în stare de insolventa.


    Articolul 3

    Constituirea, gestionarea şi utilizarea Fondului de garantare are la baza următoarele principii:
    a) principiul contributivitatii, conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuţiilor datorate de angajatori;
    b) principiul obligativitatii, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligaţia de a participa la constituirea Fondului de garantare;
    c) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolventa;
    d) universalitatea obligaţiei de plată a creanţelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor;
    e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare;
    f) Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asiguratorii sau al executării silite.


    Articolul 4

    În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
    a) angajator - persoana fizica sau persoana juridică ce poate să angajeze forta de muncă pe bază de contract individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) angajator transnational - angajatorul persoana fizica sau juridică ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României şi cel puţin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
    c) salariat - persoana fizica ce prestează munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru norma întreaga sau cu timp parţial ori al unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporară sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora;
    d) creanţe salariale - drepturile salariale şi alte drepturi băneşti datorate şi neplătite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de muncă şi/sau în contractul colectiv de muncă.


    Capitolul II Constituirea Fondului de garantare


    Articolul 5

    (1) Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:
    a) contribuţia angajatorilor;
    b) venituri reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuţiei la Fondul de garantare, precum şi din alte sume provenite din surse admise de lege;
    c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare.
    (2) Resursele financiare constituite potrivit prevederilor alin. (1) se prevăd distinct la partea de venituri a bugetului asigurărilor pentru şomaj.
    (3) Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanţarea categoriilor de creanţe salariale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare.
    (4) Cheltuielile pentru finanţarea categoriilor de creanţe salariale prevăzute de prezenta lege, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor pentru şomaj.
    (5) În cazul în care veniturile Fondului de garantare depăşesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor prezentei legi, excedentele anuale rezultate se reportează în anul următor şi se pot utiliza pentru finanţarea cheltuielilor prevăzute la art. 13 alin. (1).
    (6) Eventualele deficite înregistrate în situaţia în care veniturile sunt depăşite de cheltuielile Fondului de garantare se acoperă din disponibilităţile înregistrate în anii precedenti.


    Articolul 6

    (1) Execuţia de casa a sumelor aferente Fondului de garantare se realizează prin Trezoreria Statului.
    (2) Disponibilităţile financiare ale Fondului de garantare se păstrează la Trezoreria Statului şi sunt purtătoare de dobânzi.


    Articolul 7

    (1) Angajatorii au obligaţia de a plati lunar o contribuţie la Fondul de garantare, în cota de 0,25%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi.
    (2) La data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi cota contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj de angajatorii prevăzuţi la alin. (1), stabilită potrivit legislaţiei în vigoare, se diminuează cu 0,25 puncte procentuale.


    Articolul 8

    (1) Angajatorii au obligaţia de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.
    (2) Termenul de declarare a contribuţiei la Fondul de garantare constituie şi termen de plată.
    (3) Modelul şi conţinutul declaraţiei privind obligaţiile de plată la Fondul de garantare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
    (4) Pentru neplata contribuţiei datorate la termenul prevăzut la alin. (1) şi (2) se aplică majorări de întârziere, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 9

    (1) Activitatea privind înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea şi soluţionarea contestaţiilor pentru contribuţia la Fondul de garantare se realizează de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate, potrivit legii.
    (2) Contribuţia la Fondul de garantare se administrează potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor proceda la actualizarea din oficiu a informaţiilor conţinute în vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligaţia referitoare la contribuţia la Fondul de garantare.
    (4) Sumele realizate din activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) se vărsa la Fondul de garantare.


    Capitolul III Gestionarea Fondului de garantare


    Articolul 10

    Gestionarea Fondului de garantare se face de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale.


    Articolul 11

    În gestionarea Fondului de garantare agenţiile teritoriale au următoarele atribuţii:
    a) primesc, examinează şi soluţionează cererile privind plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi/sau contractele colective de muncă;
    b) stabilesc cuantumul creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuează plata acestora;
    c) recuperează debitele create în condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare;
    d) reprezintă interesele Fondului de garantare în relaţiile cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, instanţele judecătoreşti, societăţi sau organizaţii;
    e) efectuează schimbul de informaţii cu instituţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European.


    Articolul 12

    Cheltuielile de gestionare se suporta din resursele Fondului de garantare, în limita a 5% din venituri, în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.


    Capitolul IV Utilizarea Fondului de garantare


    Articolul 13

    (1) Din resursele Fondului de garantare se suporta, în limitele şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol, următoarele categorii de creanţe salariale:
    a) salariile restante;
    b) compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;
    c) plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
    d) compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plati, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;
    e) indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plati pe durata întreruperii temporare a activităţii.
    (2) Din Fondul de garantare nu se suporta contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolventa.


    Articolul 14

    (1) Suma totală a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.
    (2) Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistica în luna în care s-a deschis procedura insolventei.


    Articolul 15

    (1) Creanţele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suporta pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.
    (2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicita acordarea drepturilor şi preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei.
    (3) O alta solicitare privind plata creanţelor salariale poate fi facuta numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mica de 3 luni.


    Articolul 16

    Creanţele izvorâte din raporturi de muncă, plătite în cazul falimentului, potrivit legislaţiei în vigoare, se diminuează cu sumele achitate din Fondul de garantare.


    Articolul 17

    În situaţia în care se pronunţa închiderea procedurii de insolventa, ca urmare a redresarii angajatorilor, aceştia sunt obligaţi sa restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.


    Articolul 18

    Hotărârea de închidere a procedurii va fi notificată de îndată de judecătorul-sindic agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în a carei raza se afla sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorului.


    Articolul 19

    (1) Stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuarea plăţii acestora se realizează de agenţiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa.
    (2) Agenţia teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi la efectuarea plăţii acestora şi în baza cererii formulate de către salariaţii angajatorului în stare de insolventa sau de organizaţiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora.
    (3) Cererile prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi însoţite de documente care să ateste ca împotriva angajatorului a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolventei şi a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare.
    (4) Înainte de a se adresa agenţiei teritoriale, salariaţii sau organizaţiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolventa, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creanţelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificării se va ataşa la cererea adresată agenţiei teritoriale, potrivit alin. (2).


    Articolul 20

    (1) În cazul angajatorului transnational în stare de insolventa, stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor care prestează în mod obişnuit munca pe teritoriul României şi efectuarea plăţii acestora se realizează de agenţia teritorială în a carei raza îşi desfăşoară activitatea salariaţii.
    (2) La stabilirea stării de insolventa se ia în considerare hotărârea pronunţată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu exista bunuri în averea debitorului sau ca sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolventei şi se pronunţa radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.


    Articolul 21

    (1) În situaţia în care, în urma examinării documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) şi (3), se constata îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, agenţia teritorială emite dispoziţia privind stabilirea cuantumului creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariaţii angajatorului în stare de insolventa.
    (2) Dispoziţia prevăzută la alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa şi constituie titlu de creanta, care devine titlu executoriu la data la care expira termenul de plată, în situaţia prevăzută la art. 17.
    (3) În cazul în care se constată că angajatorul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2, cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispoziţia motivată a agenţiei teritoriale, care se comunică persoanelor prevăzute la art. 19.


    Articolul 22

    (1) În cazul în care angajatorii aflaţi în situaţia prevăzută la art. 17 nu restituie de bunăvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agenţiile teritoriale vor proceda la acţiuni de executare silită.
    (2) Debitele create prin nerespectarea de către angajatorii prevăzuţi la art. 17 a obligaţiei de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recuperează de la aceştia în temeiul dispoziţiei prevăzute la art. 21 alin. (1).
    (3) Activitatea de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, precum şi de efectuare a executării silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agentiilor pentru ocuparea forţei de muncă, desemnat prin dispoziţii ale directorilor executivi.


    Capitolul V Sancţiuni


    Articolul 23

    (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
    a) necomunicarea datelor şi informaţiilor solicitate în scris de agenţiile teritoriale, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege;
    b) comunicarea de date şi informaţii incomplete sau eronate.
    (2) Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 24

    Contravenţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
    a) cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 3.000 lei (RON), cea prevăzută la lit. a);
    b) cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), cea prevăzută la lit. b).


    Articolul 25

    Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 23 alin. (1) şi, respectiv, la art. 24 se realizează de organele de control ale agentiilor teritoriale.


    Articolul 26

    Dispoziţiile referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 27

    Sumele încasate din amenzile contravenţionale aplicate conform prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.


    Articolul 28

    Litigiile privind aplicarea prevederilor prezentei legi se soluţionează de instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii.


    Capitolul VI Dispoziţii finale


    Articolul 29

    (1) Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
    (2) Beneficiază de prevederile prezentei legi salariaţii angajatorilor pentru care starea de insolventa intervine după data de 1 ianuarie 2007.
    (3) Sumele necesare pentru plata creanţelor salariale prevăzute la art. 13, precum şi cheltuielile de gestionare a Fondului de garantare se suporta pentru anul 2007 din subvenţia acordată de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor pentru şomaj.


    Articolul 30

    În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va aproba normele metodologice de aplicare a acesteia.
    Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilitatii angajatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L283 din 28 octombrie 1980, cu modificările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/74/CE , publicată în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8 octombrie 2002.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    BOGDAN OLTEANU
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VACAROIU
    Bucureşti, 22 mai 2006.
    Nr. 200.
    -----------