LEGE nr. 205 din 26 mai 2004
privind protecţia animalelor
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 14 iunie 2004



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fără deţinător.
    (2) Gestionarea populaţiei canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială.


    Articolul 2

    În sensul prezentei legi, prin deţinător de animale se înţelege proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul.


    Articolul 3

    Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea, precum şi a celor referitoare la protecţia şi bunăstarea animalelor.


    Articolul 4

    Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, precum şi de a nu le părăsi sau izgoni.


    Articolul 5

    (1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura acestora, în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă şi categorie de producţie, următoarele:
    a) un adăpost corespunzător;
    b) hrană şi apă suficiente;
    c) posibilitatea de mişcare suficientă;
    d) îngrijire şi atenţie.
    (2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea şi alte asemenea cruzimi.


    Articolul 6

    (1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, maltratarea şi supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea condiţiilor minime necesare vieţii şi bunăstării acestora.
    (2) În sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale se înţelege:
    a) omorârea animalelor, din perversitate, precum şi prin practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
    b) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
    c) folosirea de animale vii pentru dresajul câinilor sau pentru a le controla agresivitatea;
    d) folosirea de animale pentru expoziţii, publicitate, realizare de filme sau în scopuri asemănătoare, dacă aceste activităţi le provoacă acestora suferinţe fizice şi psihice, afecţiuni sau răniri;
    e) abandonarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului;
    f) administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale animalelor în timpul competiţiilor sportive, sub forma dopajului.


    Articolul 7

    Animalele folosite în scopuri ştiinţifice sunt supuse unor reguli de protecţie specifice, fără a li se provoca suferinţe inutile.


    Articolul 8

    (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor*) reprezintă autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor.
    _______ Notă *) Conform art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată prin Legea nr. 215/2004, reprodusă la pag. 3-16, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se înfiinţează prin reorganizarea Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor, a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor servicii care funcţionează în structura aceluiaşi minister.
    (2) Condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.


    Capitolul II Condiţii privind deţinerea animalelor


    Articolul 9

    (1) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice, potrivit legii, numai dacă sunt autorizaţi de direcţia veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.
    (2) Condiţiile privind deţinerea animalelor sălbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.


    Articolul 10

    (1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a îngriji şi trata în mod corespunzător un animal bolnav sau rănit.
    (2) Autoritatea sanitară veterinară poate dispune tăierea sau uciderea, după caz, a unui animal bolnav ori rănit, pentru a-l scuti de suferinţe fizice şi psihice inutile, în condiţii stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.


    Articolul 11

    Deţinătorii de animale care selecţionează un animal pentru reproducţie au obligaţia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale ale speciei şi rasei respective, astfel încât să nu fie compromise performanţele, sănătatea şi bunăstarea descendenţilor.


    Articolul 12

    Persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligaţia de a folosi mijloace de dresaj care să nu provoace traume psihice sau fizice, precum şi de a folosi metode care să nu prejudicieze sănătatea ori bunăstarea animalului.


    Capitolul III Condiţii privind comerţul cu animale, transportul animalelor, precum şi folosirea acestora în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii şi manifestări similare


    Articolul 13

    Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, din considerente privind protecţia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul ţării, poate impune anumite condiţii, precum şi limita sau interzice importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu animale, ţinând cont de reglementările comunitare.


    Articolul 14

    (1) Transportatorii au obligaţia de a transporta animalele în condiţii corespunzătoare, în funcţie de specie, sex, vârstă, categorie de producţie, pentru a evita rănirea sau epuizarea fizică a acestora.
    (2) Condiţiile privind transportul animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.


    Articolul 15

    Animalele pot fi folosite în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii sau alte manifestări similare numai dacă:
    a) organizatorul asigură condiţiile prevăzute la art. 5;
    b) sănătatea şi bunăstarea animalelor nu sunt puse în pericol.


    Articolul 16

    În cursul competiţiilor sau cu alte ocazii este interzis să se administreze animalelor substanţe ori să fie supuse unor procedee pentru creşterea sau diminuarea nivelului natural al performanţelor.


    Capitolul IV Intervenţii chirurgicale


    Articolul 17

    (1) Animalele sunt supuse intervenţiilor chirurgicale numai în cazurile motivate.
    (2) Intervenţiile chirurgicale se efectuează sub anestezie locală sau, după caz, generală, numai de către medici veterinari.
    (3) Manoperele medicale care pot provoca suferinţă animalului trebuie efectuate de către medicul veterinar.


    Articolul 18

    Prin excepţie de la dispoziţiile art. 17 alin. (2), în cazul animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, intervenţiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi efectuate şi de alte persoane care au calificarea necesară.


    Capitolul V Tăierea sau uciderea animalelor


    Articolul 19

    Animalele nu vor fi supuse unor suferinţe inutile în cazul tăierii sau uciderii.


    Articolul 20

    Tăierea animalelor se va efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare.


    Articolul 21

    Prevederile art. 20 nu se aplică animalelor care, datorită unor accidente sau boli, trebuie tăiate ori ucise imediat.


    Capitolul VI Folosirea animalelor în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale


    Articolul 22

    Animalele pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente sau produse biologice, precum şi în alte scopuri similare, atunci când obiectivul activităţii nu poate fi atins prin alte metode ce nu implică folosirea animalelor.


    Capitolul VII Sancţiuni


    Articolul 23

    (1) Constituie contravenţie următoarele fapte:
    a) nerespectarea dispoziţiilor art. 12;
    b) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1);
    c) supunerea unui animal la rele tratamente;
    d) nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3);
    e) supunerea unui animal la cruzimi.
    (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
    a) cele de la lit. a), cu amendă de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei;
    b) cele de la lit. b) şi c), cu amendă de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei;
    c) cea de la lit. d), cu amendă de la 6.000.000 lei la 10.000.000 lei;
    d) cea de la lit. e), cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.


    Articolul 24

    În cazul săvârşirii de trei ori pe o perioadă de 2 ani a faptelor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. c) şi e) de către proprietarul animalelor, pe lângă amenda contravenţională, se aplică şi măsura confiscării animalelor. În acest caz, animalele se cazează în adăposturile care funcţionează pe lângă consiliile locale şi sunt valorificate în condiţiile legii.


    Articolul 25

    (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoane împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    (2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 23 alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
    (3) Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.


    Capitolul VIII Dispoziţii finale


    Articolul 26

    (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin organele abilitate, monitorizează aplicarea prevederilor prezentei legi.
    (2) Pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi, persoanele împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor au acces în clădiri, adăposturi şi alte locuri unde sunt ţinute animalele, precum şi dreptul de a solicita orice informaţie şi documente necesare controlului şi de a preleva probe pentru cercetări şi analize de laborator.
    (3) În situaţia în care locul unde sunt ţinute animalele se află la domiciliul sau reşedinţa deţinătorilor de animale, accesul persoanelor prevăzute la alin. (2) în acest spaţiu se face cu acordul deţinătorului. În lipsa acordului, deţinătorul de animale are obligaţia de a face dovada respectării dispoziţiilor art. 5.


    Articolul 27

    Ordinele prevăzute la art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) se emit în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 28

    Prezenta lege intră în vigoare la 10 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    DORU IOAN TĂRĂCILĂ
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
    CONSTANTIN NIŢĂ
    Bucureşti, 26 mai 2004.
    Nr. 205.
    -----