DECIZIA nr. 712 din 6 decembrie 2016referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 191 din 17 martie 2017

    Valer Dorneanu

    - preşedinte

    Marian Enache

    - judecător

    Petre Lăzăroiu

    - judecător

    Mircea Ştefan Minea

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Simona-Maya Teodoroiu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Ioana Marilena Chiorean

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Teodor Mazilu Alexandru în Dosarul nr. 17.525/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.678D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    CURTEA,

    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 17.525/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de reclamantul Teodor Mazilu Alexandru, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi statul român prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în baza Dispoziţiei Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 9.369 din 16 ianuarie 2008, în temeiul dispoziţiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă contravin principiului neretroactivităţii legii, instituit de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 5/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a stabilit că „este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unităţii deţinătoare să soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective“. Or, dispoziţiile criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii în condiţiile în care se aplică unor proceduri deja finalizate. Procedura administrativă la momentul intentării unei acţiuni de chemare în judecată deja a fost începută (chiar trebuia finalizată), reclamantul criticând lentoarea autorităţilor pârâte. Astfel, nu se pot stabili termene de finalizare a unor proceduri aflate în curs de desfăşurare.6. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, invocând considerentele de principiu reţinute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens arată că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie să fie făcută „în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale“, precum şi prin raportare la criteriile consacrate în materie de jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume: complexitatea cauzei în fapt şi în drept, comportamentul părţilor în proces, comportamentul autorităţilor statale competente, care poate include, în anumite situaţii, şi importanţa litigiului pentru cei interesaţi. În procesul civil operează principiul „disponibilităţii“. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că dispoziţiile Convenţiei nu împiedică statele contractante să îşi fondeze procedura lor civilă pe acest principiu, dar aceasta nu dispensează judecătorul naţional de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea ei, impusă de art. 6 paragraful 1 din Convenţie fiecărui proces.7. În final, autorul excepţiei susţine că, pe cale de consecinţă, procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil, iar depăşirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii, constituie deja o încălcare evidentă a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Viaşu împotriva României, o decizie administrativă a autorităţii locale competente prin care i se recunoaşte părţii interesate un drept la reparaţie este suficientă pentru a crea un „interes patrimonial“ apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol. De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la o despăgubire reprezintă o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Elias împotriva României).8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu poate fi considerat că procedura administrativă a soluţionării notificării a fost finalizată. Prin cererea formulată, reclamantul solicită a se elibera titlul de despăgubire în baza dispoziţiei din anul 2008, în temeiul art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la un imobil situat în Bucureşti, dispoziţii ce au fost abrogate prin Legea nr. 165/2013. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa constată că prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, în special cele ale art. 33, se stabilesc termene şi proceduri clare de urmat pentru autorităţile locale implicate în soluţionarea cererilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 10/2001 ce au ca efect soluţionarea în termenele stabilite a tuturor cererilor.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 181 din 26 martie 2015 şi nr. 376 din 26 mai 2015.11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile nr. 685 din 26 noiembrie 2014 şi nr. 396 din 3 iulie 2014. Cât priveşte Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciază că legiuitorul a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti a unui text de lege.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere depuse la dosar de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:
    (1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
    a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
    b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
    c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.
    (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
    (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
    (4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1). Prin excepţie, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entităţi desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supravieţuitoare ale Holocaustului, aflate în viaţă la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.
    15. Curtea reţine că, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluţionarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deţinătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unităţii deţinătoare să soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective.“ În vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta are ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii, reprezentând titlu de despăgubire, în baza Dispoziţiei din 2008 emise de primarul municipiului Bucureşti, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru un imobil situat în Bucureşti. Reclamantul - autor al excepţiei - s-a adresat instanţei judecătoreşti la data de 2 decembrie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, solicitând emiterea unei decizii, reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Aşadar, Curtea constată că situaţia din speţă se încadrează în ipoteza tezei întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013 (potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi“), de vreme ce dosarul de despăgubiri se afla, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în faza de cerere depusă, dar nesoluţionată de autoritatea competentă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie în sarcina entităţilor învestite de lege obligaţia de a soluţiona notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora în anumite termene. Or, notificarea formulată de autorul excepţiei, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil din Bucureşti, a fost soluţionată prin Dispoziţia primarului municipiului Bucureşti nr. 9.369 din 16 ianuarie 2008, prin care s-a decis acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul respectiv, a cărui restituire în natură nu mai era posibilă.18. Faţă de împrejurarea că autorul prezentei excepţii s-a îndreptat împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul emiterii de către aceasta a deciziei conţinând titlul de despăgubire, rezultă că etapa administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege a fost depăşită prin soluţionarea notificării formulate de acesta. Ca atare, art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu mai este incident în cauză, etapa în care acesta ar fi fost aplicabil fiind depăşită.19. În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu are legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Teodor Mazilu Alexandru în Dosarul nr. 17.525/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean

    ----