ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1027 din 27 decembrie 2006
    Având în vedere ca transpunerea și implementarea în legislația naționala a Directivei nr. 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de credit și a Directivei nr. 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investiții și instituțiilor de credit trebuie realizate până la finele anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, astfel încât să poată fi realizată și procedura de prenotificare la Comisia Europeană a întregului cadru legislativ adoptat,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,
    Guvernul României adopta prezenta ordonanță de urgență.

    Partea I DISPOZIȚII COMUNE APLICABILE INSTITUȚIILOR DE CREDIT

    Titlul I DISPOZIȚII GENERALE

    Capitolul I Domeniul de aplicare și definiții

    Secţiunea 1 Domeniul de aplicare

    Articolul 1
    (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează condițiile de acces la activitatea bancară și de desfășurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudentiala a instituțiilor de credit și a societăților de servicii de investiții financiare și supravegherea sistemelor de plati și a sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare.(2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora și instituțiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terțe, în ceea ce privește activitatea acestora desfășurata în România.(3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică societăților de servicii de investiții financiare și societăților de administrare a investițiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiții, potrivit prevederilor Capitolului X din Titlul III, Partea I.(4) Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plati, sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, participanților la aceste sisteme și administratorilor sistemelor și ai serviciilor de infrastructura utilizate în cadrul acestor sisteme.(5) Nu intră sub incidența prezentei ordonanțe de urgență băncile centrale din statele membre. Alte instituții permanent excluse de la aplicarea Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute la art. 2 al acestei directive, nu beneficiază de regimul instituțiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Pentru scopurile dispozițiilor cuprinse în cap. II din titlul III, partea I, aceste instituții, cu excepția băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituții financiare.
    (la 13-12-2010, Alin. (5) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu un nou punct. )


    Articolul 2

    În scopul realizării supravegherii prudentiale a instituțiilor de credit, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și altor categorii de persoane, după cum urmează:
    a) Capitolul II din Titlul III, Partea I se aplică societăților financiare holding și societăților holding cu activitate mixtă;
    b) art. 54 - 58 se aplică instituțiilor financiare cu sediul în alte state membre, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54:
    c) art. 89 - 90 se aplică instituțiilor financiare cu sediul în România, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 89;
    d) Capitolul IV din Titlul II, Partea I se aplică auditorilor financiari și instituției de credit și, potrivit art. 197, auditorilor financiari ai societăților financiare holding.


    Articolul 3

    Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și funcționa, cu respectarea dispozițiilor generale aplicabile instituțiilor de credit și a cerințelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanțe de urgență, în una din următoarele categorii:
    a) bănci;
    b) organizații cooperatiste de credit;
    c) bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;
    d) bănci de credit ipotecar;
    e) instituții emitente de moneda electronică*).
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Litera e) a art. 3 urmează să fie abrogată de pct. 1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.


    Articolul 4
    (1) Banca Naționala a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudentiala a instituțiilor de credit.(2) În exercitarea competentelor sale prevăzute de lege, Banca Naționala a României colectează și proceseaza orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal.
    (la 21-07-2007, Alin. (2) al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 5
    (1) Se interzice oricărei persoane juridice care nu este instituție de credit autorizată, precum și oricărei persoane fizice sau entități fără personalitate juridică să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedă electronică ori într-o activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora*).
    -----------
    Alin. (1) al art. 5 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009.
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Alin. (1) al art. 5 urmează să fie modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, având următorul conținut:
    (1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora.(2) Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile:
    a) de către un stat membru ori de către administrațiile regionale sau autoritățile administrației publice locale ale unui stat membru;
    b) de către organisme publice internaționale la care participa unul sau mai multe state membre;
    c) în cazurile expres prevăzute de legislația românească sau de legislația comunitară, cu condiția ca aceste activități să fie reglementate și supravegheate corespunzător, în scopul protejării deponenților și investitorilor.
    (la 23-03-2009, Litera c) a alin. (2) al art. 5 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (3) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) și (2), o emisiune de obligațiuni sau alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:
    a) constituie activitatea exclusiva sau principala a emitentului;
    b) emitentul desfășoară cu titlu profesional activitate de acordare de credite sau una ori mai multe din activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c) - l).
    (4) Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificați, în înțelesul legislației privind piața de capital.(5) Banca Naționala a României este abilitata sa determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară, activitate de emitere de moneda electronică ori activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activității, exprimată de Banca Naționala a României este obligatorie pentru părțile interesate*).
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Alin. (5) al art. 5 urmează să fie modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, având următorul conținut:
    (5) Banca Națională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activității, exprimată de Banca Națională a României, este obligatorie pentru părțile interesate.


    Articolul 6
    (1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituție de credit autorizata, sa utilizeze denumirea de "banca" sau "organizație cooperatistă de credit", "cooperativa de credit", "casa centrala a cooperativelor de credit", "banca cooperatistă", "banca centrala cooperatistă", "banca ipotecară/banca de credit ipotecar", "banca de economisire și creditare în domeniul locativ", "instituție emitenta de moneda electronică" sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care aceasta utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internațional, sau când, din contextul în care este utilizata denumirea respectiva rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități bancare*).
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Alin. (1) al art. 6 urmează să fie modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, având următorul conținut:(1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituție de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizație cooperatistă de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire și creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități bancare.(2) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (1), entitățile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o instituție de credit pot utiliza în denumirea acestora inițialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup.
    (la 23-03-2009, Alin. (2) al art. 6 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Secţiunea a 2-a Definiții

    Articolul 7
    (1) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:1. activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu;1^1. achizitor potențial - orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care acționează concertat în legătură cu o achiziție propusă;
    (la 23-03-2009, Pct. 1^1 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    1^2. achiziție propusă - decizia luată de un achizitor potențial de a achiziționa, direct sau indirect, o participație calificată într-o instituție de credit, persoană juridică română, ori de a-și majoră participația calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot sau a deținerii la capitalul social să atingă ori să depășească nivelul de 20%, o treime sau 50% ori astfel încât instituția de credit să devină o filială a sa;
    (la 23-03-2009, Pct. 1^2 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    1^2. achiziție propusă - decizia luată de un achizitor potențial de a achiziționa, direct sau indirect, o participație calificată într-o instituție de credit, persoană juridică română, ori de a-și majoră participația calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot sau a deținerii la capitalul social să atingă ori să depășească nivelul de 20%, o treime sau 50% ori astfel încât instituția de credit să devină o filială a sa;".2. autoritate competentă - autoritatea naționala imputernicita prin lege sau alte reglementări sa supravegheze prudential instituțiile de credit;2^1. supraveghetor consolidant - autoritatea competentă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituțiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene și a instituțiilor de credit controlate de societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene;
    (la 01-04-2010, Pct. 2^1 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    3. autorizație - un act emis indiferent sub ce forma de către autoritatea competentă, care da dreptul de a desfășura activități specifice unei instituții de credit;4. control - relația dintre o societate-mama și o filiala a acesteia, asa cum este prevăzută la pct. 19 sau o relație similară dintre o persoană fizica sau juridică și o entitate;5. filiala - o entitate aflată în relație cu o societate-mama, în una din situațiile prevăzute la pct. 19;6. firma de investiții - orice persoană juridică a carei activitate curenta o constituie prestarea unuia sau a mai multor servicii de investiții către terți și/sau desfășurarea uneia sau a mai multor activități de investiții pe baze profesionale, incluzând societățile de servicii de investiții financiare, definite conform Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare. Prin servicii de investiții și activități de investiții pe baze profesionale se înțeleg următoarele:
    A. servicii și activități de investiții:
    a) preluarea și transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;
    b) executarea ordinelor în numele clienților;
    c) tranzacționarea pe cont propriu;
    d) administrarea portofoliilor;
    e) consultanța de investiții;
    f) subscrierea de instrumente financiare și/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm;
    g) plasamentul de instrumente financiare fără un angajament ferm;
    h) administrarea unui sistem alternativ de tranzactionare;

    B. servicii conexe:
    a) păstrarea în siguranța și administrarea instrumentelor financiare în contul clienților, inclusiv custodia și servicii în legătură cu acestea, cum ar fi administrarea fondurilor sau garanțiilor;
    b) acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor, pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacții cu unul sau mai multe instrumente financiare, în cazul în care firma care acorda creditul sau împrumutul este implicata în tranzacție;
    c) consultanța acordată entităților cu privire la structura capitalului, strategia industriala și aspectele conexe acesteia, precum și consultanța și servicii privind fuziunile și achizițiile unor entități;
    d) servicii de schimb valutar în legătură cu activitățile de servicii de investiții prestate;
    e) cercetare pentru investiții și analiza financiară sau alte forme de recomandare generală referitoare la tranzacțiile cu instrumente financiare;
    f) servicii în legătură cu subscrierea în baza unui angajament ferm;
    g) serviciile și activitățile de investiții, precum și serviciile conexe de tipul celor prevăzute la pct. 1 și 2 legate de activul suport al instrumentelor derivate precizate la pct. 14^1 lit. e), f), g) și j), în cazul în care acestea sunt în legătură cu prevederile privind serviciile de investiții și conexe;
    (la 21-07-2007, Pct. 6 al alin. (1) al art. 7 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    7. firma de investiții-mama la nivelul unui stat membru - o firma de investiții autorizata într-un stat membru, care are ca filiala o instituție de credit, o firma de investiții sau o alta instituție financiară ori care deține o participație într-o astfel de entitate, și care nu este ea însăși o filiala a unei alte instituții de credit sau firme de investiții, autorizate în același stat membru, sau o filiala a unei societăți financiare holding înființate în același stat membru;8. firma de investiții-mama la nivelul României - o societate de servicii de investiții financiare, în înțelesul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, care corespunde definiției de la pct. 7;9. firma de investiții-mama la nivelul Uniunii Europene - o firma de investiții-mama la nivelul unui stat membru, care nu este filiala unei instituții de credit sau a altei firme de investiții, autorizate în oricare dintre statele membre, sau o filiala a unei societăți financiare holding înființate în oricare dintre statele membre;10. instituție de credit înseamnă:
    a) o entitate a carei activitate consta în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu;
    b) o entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în forma de moneda electronică, denumita în continuare instituție emitenta de moneda electronică*);
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Pct. 10 al alin. (1) al art. 7 urmează să fie modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, având următorul conținut:
    10. instituție de credit - o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu;11. instituție de credit-mama la nivelul unui stat membru - o instituție de credit autorizata într-un stat membru, care are ca filiala o instituție de credit sau o instituție financiară sau care deține o participație într-o astfel de entitate, și care nu este ea însăși o filiala a unei alte instituții de credit autorizate în același stat membru sau o filiala a unei societăți financiare holding înființate în același stat membru;12. instituție de credit-mama la nivelul României - o instituție de credit autorizata în România, care corespunde definiției de la pct. 11:13. instituție de credit-mama la nivelul Uniunii Europene - o instituție de credit-mama la nivelul unui stat membru, care nu este o filiala a unei instituții de credit autorizate în oricare dintre statele membre sau o filiala a unei societăți financiare holding înființate în oricare dintre statele membre;14. instituție financiară - o entitate, alta decât o instituție de credit, a carei activitate principala consta în dobândirea de participatii în alte entități sau în desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) - l)*);
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Pct. 14 al alin. (1) al art. 7 urmează să fie modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, având următorul conținut:
    14. instituție financiară - o entitate, alta decât o instituție de credit, a cărei activitate principală constă în achiziționarea de participații sau în desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l) și n^1);14^1. instrumente financiare:
    a) valori mobiliare;
    b) instrumente ale pieței monetare;
    c) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
    d) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii și orice alte contracte derivate în legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau rentabilitatii ori alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în fonduri bănești;
    e) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii și orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri bănești sau pot fi decontate în fonduri bănești la cererea uneia dintre părți (altfel decât în caz de neplata sau de alt incident care conduce la reziliere);
    f) optiuni, contracte futures, swap-uri și alte contracte derivate în legătură cu mărfuri și care pot fi decontate fizic, cu condiția să fie tranzacționate pe o piața reglementată și/sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare;
    g) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward și orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse în categoria celor de la lit. f) și neavând scopuri comerciale, care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ținându-se seama, printre altele, dacă sunt compensate și decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau sunt subiect al apelurilor în marja în mod regulat;
    h) instrumente derivate pentru transferul riscului de credit;
    i) contracte financiare pentru diferențe;
    j) optiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii s orice alte contracte derivate în legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanțe sau rate ale inflației ori alți indicatori economici oficiali, care trebuie decontate în fonduri bănești sau pot fi astfel decontate la cererea uneia dintre părți (altfel decât în caz de neplata sau de alt incident care conduce la reziliere), precum și orice alte contracte derivate în legătură cu active, drepturi, obligații, indici sau indicatori, neincluse în prezenta definiție, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ținându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacționate pe o piața reglementată sau în cadrul sistemelor alternative de tranzactionare și sunt compensate și decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marja în mod regulat.
    (la 21-07-2007, Pct. 14^1 al alin. (1) al art. 7 a fost introdus de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    15. legături strânse - situația în care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalități:
    a) printr-o participație reprezentând deținerea, directa sau prin intermediul controlului, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entități;
    b) prin control;
    c) prin faptul ca ambele sau toate aceste persoane sunt legate în mod durabil de una și aceeași terta persoana prin control.
    16. moneda electronică - valoare monetara reprezentând o creanța asupra emitentului, care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
    a) este stocata pe un suport electronic;
    b) este emisă în schimbul primirii de fonduri a căror valoare nu poate fi mai mica decât valoarea monetara emisă;
    c) este acceptată ca mijloc de plată și de alte entități decât emitentul*);
    --------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Pct. 16 al alin. (1) al art. 7 urmează să fie abrogat de pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.
    17. participație calificată - o participație directa sau indirecta într-o entitate, care reprezintă 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entității sau care face posibila exercitarea unei influente semnificative asupra administrării entității respective;18. public - orice persoană fizica, persoana juridică sau entitate fără personalitate juridică, ce nu are cunoștințele și experiența necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în această categorie: statul autoritățile administrației publice centrale, regionale și locale, agențiile guvernamentale, băncile centrale, instituțiile de credit, instituțiile financiare, alte instituții similare și orice altă persoană considerată investitor calificat, în înțelesul legislației privind piața de capital;19. societate-mama - o entitate care se afla în oricare din următoarele situații;
    a) are majoritatea drepturilor de vot într-o alta entitate (o filiala);
    b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale altei entități (o filiala) și este în același timp acționar/asociat sau membru al acelei entități;
    c) are dreptul de a exercita o influența dominantă asupra unei entități (o filiala) al carei acționar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate sau a unor prevederi din actul constitutiv al entității, în cazul în care legislația aplicabilă filialei îi permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
    d) este acționar/asociat sau membru al unei entități și majoritatea membrilor organelor de conducere, administrare sau de supraveghere ale acelei filiale, aflați în funcție în exercițiul financiar în curs, în exercițiul financiar anterior și până la data la care sunt întocmite situațiile financiare anuale consolidate, au fost numiți numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot; aceasta prevedere nu se aplică în situația în care o alta entitate are față de filiala drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c);
    e) este acționar/asociat sau membru al unei entități și controlează singura, în baza unui acord încheiat cu alți acționari/asociați sau membri ai acelei entități (o filiala), majoritatea drepturilor de vot în acea filiala;
    f) are dreptul de a exercita sau exercita în fapt o influența dominantă sau un control asupra altei entități (o filiala);
    g) societatea-mama împreună cu o alta entitate (o filiala) sunt conduse pe o baza unica de către societatea-mama;
    20. societate de administrare a investițiilor - o societate de administrare a investițiilor în sensul Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și o societate de administrare a investițiilor dintr-un stat terț, care ar necesita o autorizație în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, dacă ar avea sediul principal pe teritoriul României;21. societate financiară holding - o instituție financiară ale carei filiale sunt fie exclusiv, fie în principal, instituții de credit ori instituții financiare, iar cel puțin una dintre filiale este instituție de credit, și fără a se lua în considerare calitatea sa de societate financiară holding mixtă în înțelesul Ordonanței de urgenta nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare, a societăților de reasigurare, a societăților de servicii de investiții financiare și a societăților de administrare a investițiilor dintr-un conglomerat financiar;22. societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene - o societate financiară holding-mama la nivelul unui stat membru care nu este o filiala a unei instituții de credit autorizate în oricare dintre statele membre sau o filiala a unei societăți financiare holding înființate în oricare dintre statele membre;23. societate financiară holding-mama la nivelul unul stat membru - o societate financiară holding înființată într-un stat membru, care nu este ea însăși o filiala a unei instituții de credit autorizate în același stat membru sau o filiala a unei societăți financiare holding înființate în același stat membru;24. societate financiară holding-mama la nivelul României - o societate financiară holding înființată în România, care corespunde definiției prevăzute la pct. 23;25. societate holding cu activitate mixtă - o societate-mama, alta decât o societate financiară holding, o instituție de credit sau o societate financiară holding mixtă în înțelesul Ordonanței de urgenta nr. 98/2006, ale carei filiale includ cel puțin o instituție de credit;26. societate prestatoare de servicii auxiliare - o entitate a carei activitate principala consta în deținerea sau administrarea de bunuri imobile, în furnizarea de servicii de procesare de date sau orice alta activitate similară, care este auxiliara activității principale a uneia sau mai multor instituții de credit;27. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum și un stat aparținând Spațiului Economic European;28. stat membru de origine - statul membru în care instituția de credit a fost autorizata;29. stat membru gazda - statul membru în care instituția de credit are deschisă o sucursala sau în care prestează servicii în mod direct;30. stat terț - orice stat care nu este stat membru;31. sucursala - orice unitate operațională dependenta din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia.
    (2) În scopul aplicării dispozițiilor cuprinse în Capitolul II al Titlului III, Partea I, termenii de mai jos semnifica după cum urmează:
    a) filiala - o entitate care este o filiala în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a) - e), precum și orice entitate asupra căreia, în opinia autorității competente, o societate-mama exercita efectiv o influența dominantă;
    b) societate-mama - o societate-mama în sensul prevederilor de la alin. (1) pct. 19 lit. a) - e), precum și orice entitate care, în opinia autorității competente, exercita efectiv o influența dominantă asupra altei entități.
    (3) În scopul aplicării dispozițiilor cuprinse în Titlul III, Partea I, participație înseamnă fie deținerea unor drepturi în capitalul unei entități, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu acea entitate, sunt destinate să contribuie la activitățile acesteia, fie deținerea, în mod direct sau indirect, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entități.(4) În scopul aplicării dispozițiilor alin. (1) pct. 5 și alin. (2) lit. a), toate filialele unei societăți-mama, care la rândul sau este o filiala a altei societăți-mama, sunt considerate filiale ale celei din urma.


    Articolul 8
    (1) În vederea determinării situațiilor în care o entitate este societate-mama potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 19 lit. a), b) și d), drepturile de vot și drepturile de numire sau de revocare din funcție deținute de orice filiala a societății-mama, precum și de persoane care acționează în nume propriu, dar pe contul societății-mama sau al unei filiale a acesteia, se adauga drepturilor deținute de societatea-mama.(2) Din drepturile prevăzute la alin. (1) se exclud următoarele drepturi de vot:
    a) drepturile deținute în numele unei persoane, alta decât societatea-mama sau o filiala a acesteia;
    b) drepturile aferente titlurilor de capital deținute în garanție, cu condiția ca drepturile respective să fie exercitate în conformitate cu instrucțiunile primite, sau ca deținerea titlurilor sa reprezinte pentru persoana care le deține o operațiune curenta în cadrul activității sale de creditare, cu condiția ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care furnizează garanția.
    (3) În vederea determinării situațiilor în care o entitate este societate-mama potrivit prevederilor art. 7 pct. 19 lit. a) și d), din totalul drepturilor de vot aferente titlurilor de capital deținute de acționarii/asociații sau membrii într-o filiala se exclud drepturile de vot deținute de filiala însăși, de o filiala a acesteia sau de o persoană care acționează în nume propriu, dar pe contul acestor filiale.


    Articolul 9

    Abrogat.
    (la 23-03-2009, Art. 9 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Capitolul II Cerințe minime de acces și de desfășurare a activității

    Secţiunea 1 Cerințe minime de acces la activitate1.1 Necesitatea obținerii unei autorizații și condiții minime de autorizare

    Articolul 10
    (1) În vederea desfășurării activității în România, fiecare instituție de credit trebuie să dispună de o autorizație potrivit prezentei ordonanțe de urgență.(2) Fără a se aduce atingere dispozițiilor din prezenta secțiune, Banca Naționala a României stabilește prin reglementări și notifica Comisiei Europene condițiile în care poate acorda autorizație și documentația care trebuie să însoțească cererea pentru obținerea autorizației.


    Articolul 11

    Banca Naționala a României nu poate acorda autorizație unei instituții de credit, dacă aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului inițial cel puțin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.


    Articolul 12
    (1) La constituirea unei instituții de credit, persoană juridică română, capitalul inițial este reprezentat de capitalul social, cu excepția cazurilor în care instituția de credit care se constituie este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare ori dintr-un proces de transformare conform secțiunii a 2-a a cap. VII - Transformarea unei alte entități în instituție de credit.
    (la 23-03-2009, Alin. (1) al art. 12 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (2) Capitalul social al unei instituții de credit, persoana juridică română, trebuie vărsat integral și în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natura nefiind permise. Acțiunile/părțile sociale ale unei instituții de credit, persoana juridică română, pot fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituțiile de credit, persoane juridice române, nu vor putea stabili excepții de la principiul potrivit căruia o acțiune da dreptul la un singur vot.(3) La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o instituție de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituției de credit, persoana juridică română, în registrul comerțului.


    Articolul 13

    Persoanele cărora le sunt încredințate responsabilități de administrare și/sau conducere a instituției de credit, în calitate de administratori, directori, respectiv membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la cap. I din titlul II partea I.
    (la 21-07-2007, Art. 13 a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 14
    (1) Sediul social și, după caz, sediul real, al instituției de credit, persoana juridică română, trebuie să fie situate pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locația în care se situează centrul de conducere și de gestiune a activității statutare, în cazul în care acesta nu este situat la sediul social.(2) Instituția de credit - trebuie să desfășoare efectiv și cu preponderenta pe teritoriul României activitatea pentru care a fost autorizata.


    Articolul 15
    (1) În vederea autorizării unei instituții de credit, persoana juridică română, Banca Naționala a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea acționarilor sau a membrilor, persoane fizice sau juridice, care urmează sa dețină direct sau indirect participatii calificate la instituția de credit, și cu privire la valoarea acestor participatii. Banca Naționala a României acorda autorizație numai dacă este încredințată ca, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sanatos al instituției de credit, calitatea persoanelor respective este adecvată.(1^1) La evaluarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se au în vedere prevederile art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (1) și (4) și cele ale art. 26^2.
    (la 23-03-2009, Alin. (1^1) al art. 15 a fost introdus de pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (2) Dacă între instituția de credit, persoana juridică română, și alte persoane fizice sau juridice exista legături strânse, Banca Naționala a României acorda autorizație numai dacă aceste legături ori dispozițiile legale, măsurile de natura administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituția de credit are legături strânse sau dificultățile în aplicarea dispozițiilor sau măsurilor respective nu împiedica exercitarea eficienta a funcțiilor sale de supraveghere.


    Articolul 16

    În aplicarea prevederilor art. 15 alin. (1), modalitatea de determinare a drepturilor de vot se stabilește de Banca Națională a României prin reglementări, cu respectarea prevederilor referitoare la obligațiile de transparență a informațiilor privind emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
    (la 23-03-2009, Art. 16 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 17

    Orice cerere de autorizare a unei instituții de credit trebuie să fie însoțită de un plan de activitate, care să cuprindă cel puțin tipurile de activități propuse a fi desfășurate și structura organizatorică a instituției de credit, și din care să rezulte capacitatea acesteia de a-și realiza obiectivele propuse în condiții compatibile cu regulile unei practici bancare prudente și sanatoase, prin adecvarea cadrului de conducere, a procedurilor, a mecanismelor interne și a structurii capitalului la tipul, volumul și complexitatea activităților pe care își propune să le desfășoare.
    1.2 Activitățile permise instituțiilor de credit

    Articolul 18
    (1) Instituțiile de credit pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități:
    a) atragere de depozite și de alte fonduri rambursabile;
    b) acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanțarea tranzacțiilor comerciale, inclusiv forfetare;
    c) leasing financiar;
    d) servicii de plată așa cum sunt definite la art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată;
    (la 01-04-2010, Litera d) a alin. (1) al art. 18 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )

    e) emiterea și administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii și bilete la ordin, în măsura în care nu se încadrează la lit. d);
    (la 01-04-2010, Litera e) a alin. (1) al art. 18 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )

    f) emitere de garanții și asumare de angajamente;
    g) tranzactionare în cont propriu și/sau pe contul clienților, în condițiile legii, cu:1. instrumente ale pieței monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit;2. valuta;3. contracte futures și options financiare;4. instrumente având la baza cursul de schimb și rata dobânzii;5. valori mobiliare și alte instrumente financiare transferabile;
    h) participare la emisiunea de valori mobiliare și alte instrumente financiare, prin subscrierea și plasamentul acestora ori prin plasament și prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;
    i) servicii de consultanța cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri și alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni și achiziții și prestarea altor servicii de consultanța;
    j) administrare de portofolii și consultanța legată de aceasta;
    k) custodie și administrare de instrumente financiare;
    l) intermediere pe piața interbancara;
    m) prestare de servicii privind furnizarea de date și referințe în domeniul creditării;
    n) închiriere de casete de siguranță;
    n^1) emitere de monedă electronică*);
    -----------
    Litera n^1) a alin. (1) al art. 18 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.
    -----------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Conform literei c) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, referirile la litera n^1) din cuprinsul art. IV intră în vigoare la data de 30 aprilie 2011.
    Art. IV din ordonanța de urgență menționată mai sus modifică litera f) a art. 2 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, astfel:
    f) prin instituție financiară se înțelege orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, alta decât instituția de credit, care desfășoară una ori mai multe dintre activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-l), n) și n^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv furnizorii de servicii poștale care prestează servicii de plată și entitățile specializate care desfășoară activități de schimb valutar. Intră în această categorie și:

    o) operațiuni cu metale și pietre prețioase și obiecte confecționate din acestea;
    p) dobândirea de participatii la capitalul altor entități;
    r) orice alte activități sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activități, dacă este cazul.
    (2) Sfera activităților prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) acoperă toate serviciile de investiții financiare prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 6, atunci când acestea au ca obiect instrumentele financiare prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 14^1.
    (la 21-07-2007, Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (3) Dispozițiile alin. (1) se interpretează și se aplică astfel încât activitățile enumerate la alin. (1) sa acopere orice operațiuni, tranzacții, produse și servicii care se înscriu în sfera acestor activități sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activități.(4) Activitățile care, potrivit unor legi speciale, sunt supuse unor autorizari, aprobări sau avize specifice, pot fi desfășurate de instituția de credit numai după obținerea acestora.


    Articolul 19
    (1) Activitatea de acordare de credite ipotecare finanțate prin emisiune de obligațiuni ipotecare poate fi desfășurata cu respectarea legislației speciale în materie.(2) Activitatea de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ poate fi desfășurata cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul III al Părții a II-a.


    Articolul 20
    (1) Instituțiile de credit pot desfășura și alte activități, permise potrivit autorizației acordate de Banca Naționala a României, după cum urmează:
    a) operațiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entități din cadrul grupului din care face parte instituția de credit;
    b) operațiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile și/sau imobile aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfășurării activităților financiare;
    c) prestarea de servicii clientelei proprii care, deși nu sunt conexe activității desfășurate, reprezintă o prelungire a operațiunilor bancare.
    (2) Activitățile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie compatibile cu cerințele activității bancare, în special cu cele referitoare la menținerea bunei reputatii a instituției de credit și protejarea intereselor deponenților.(3) Nivelul total al veniturilor obținute din activitățile prevăzute la alin. (1), nu poate depăși 10% din veniturile obținute de o instituție de credit din activitățile prevăzute la art. 18.


    Articolul 21

    În afară de operațiunile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. b), instituțiile de credit se pot angaja în operațiuni cu bunuri mobile și imobile dacă:
    (la 23-03-2009, Partea introductivă a art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    a) operațiunile sunt necesare desfășurării în condiții adecvate a activităților pentru care instituția de credit a fost autorizata, și în măsura în care bunurile respective sunt necesare în acest scop;
    b) operațiunile au ca obiect bunuri mobile și imobile destinate perfecționării pregătirii profesionale a salariaților, organizării unor spații de odihnă și recreare sau asigurării de locuințe pentru salariați și familiile acestora;
    c) operațiunile au ca obiect bunuri mobile și imobile dobândite în urma executării creanțelor, cu respectarea, în privința operațiunilor de închiriere a unor asemenea bunuri, a prevederilor art. 20 alin. (2) și (3).


    Articolul 22
    (1) Instituțiile de credit nu pot desfășura alte activități în afară celor permise potrivit prezentei ordonanțe de urgență.(2) Instituțiile de credit nu se pot angaja în operațiuni cum ar fi:
    a) gajarea propriilor acțiuni pe contul datoriilor băncii;
    b) acordarea de credite garantate cu acțiuni, alte titluri de capital sau cu obligațiuni emise de instituția de credit însăși sau de o alta entitate aparținând grupului din care face parte instituția de credit;
    c) atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public, când instituția de credit se afla în stare de insolventa.


    Secţiunea a 2-a Condiții minime de desfășurare a activității2.1 Cerințe de capital și de administrare a riscului

    Articolul 23
    (1) Fondurile proprii ale unei instituții de credit nu trebuie să scada sub nivelul minim al capitalului inițial prevăzut pentru autorizare.(2) Dacă nivelul fondurilor proprii se reduce sub nivelul minim prevăzut la alin. (1), Banca Naționala a României poate, dacă circumstanțele o justifica, sa acorde instituției de credit o perioadă limitată în care aceasta fie sa remedieze aceasta situație, fie să-și înceteze activitatea.


    Articolul 24*)
    (1) Fiecare instituție de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activității riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase și politici și practici de remunerare care să promoveze și să fie în concordanță cu o administrare sănătoasă și eficace a riscurilor.(2) Cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie cuprinzătoare și adaptate la natura, extinderea și complexitatea activității desfășurate de instituția de credit. Principiile, criteriile tehnice și alte cerințe care trebuie avute în vedere se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Mecanismele de control intern trebuie să asigure cel puțin organizarea funcțiilor de administrare a riscurilor, de asigurare a conformității și de audit intern.(3) Banca Națională a României este abilitată să colecteze informații cu privire la numărul persoanelor pe instituție de credit care se încadrează în categorii de remunerație de minimum 1 milion de euro sau echivalent, inclusiv informații cu privire la domeniul de activitate în care sunt implicate aceste persoane și la principalele elemente ale remunerației, incluzând, fără a se limita la: salarii, bonusuri, compensații pe termen lung, contribuții la pensii, și comunică aceste informații Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni.(4) Banca Națională a României utilizează informațiile cantitative agregate cu privire la remunerare, defalcate pe domenii de activitate, furnizate de instituțiile de credit potrivit cerințelor de transparență și de publicare, pentru a determina evoluția politicilor și practicilor în materie de remunerare, și comunică aceste informații Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni.
    (la 13-12-2010, Art. 24 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 8^1. Această modificare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. )
    2.2 Actionariat

    Articolul 25
    (1) Orice achizitor potențial trebuie să notifice în prealabil, în scris, Băncii Naționale a României în legătură cu orice achiziție propusă, cu indicarea valorii participației vizate și furnizarea informațiilor relevante la care se face referire în art. 26 alin. (4).(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), condițiile în care se consideră că mai multe persoane acționează concertat în calitate de achizitor potențial se stabilesc prin reglementări emise de Banca Națională a României.(3) Banca Națională a României confirmă în scris achizitorului potențial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării și, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informații suplimentare solicitate în condițiile alin. (5) și comunică achizitorului potențial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare.(4) Banca Națională a României realizează evaluarea prevăzută la art. 26 alin. (1) în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării și a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia pe baza listei informațiilor la care se face referire la art. 26 alin. (4). Dacă notificarea nu este însoțită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Națională a României a primirii tuturor documentelor respective.(5) Dacă este necesar, Banca Națională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4), orice informații suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informațiilor cerute.(6) Achizitorul potențial trebuie să transmită informațiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligații fiind incidente prevederile art. 26 alin. (2). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naționale a României de completare sau de clarificare a informațiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.(7) Banca Națională a României poate hotărî prelungirea perioadei de suspendare a termenului, prevăzută la alin. (6), până la 30 de zile lucrătoare, dacă achizitorul potențial este:
    a) situat sau reglementat într-un stat terț;
    b) o persoană fizică sau juridică ori o altă entitate situată într-un stat membru și care nu este supusă supravegherii prudențiale aplicabile instituțiilor de credit, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, societăților de asigurări de viață, de asigurări generale, pieței de capital sau intermediarilor în asigurări.
    (8) Dacă la finalizarea evaluării Banca Națională a României hotărăște să se opună achiziției propuse, comunică în scris achizitorului potențial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia și fără a depăși termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând și motivele care au stat la baza hotărârii. La cererea achizitorului potențial, poate fi făcută publică o motivație corespunzătoare a hotărârii.(9) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Națională a României nu se opune în scris achiziției propuse, aceasta se consideră aprobată.(10) În cazul aprobării achiziției propuse, Banca Națională a României poate stabili un termen maxim pentru finalizarea acesteia și poate prelungi acest termen dacă este necesar.
    (la 23-03-2009, Art. 25 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 26
    (1) La examinarea notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) și a informațiilor suplimentare prevăzute la art. 25 alin. (5), în vederea asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de credit vizate de achiziția propusă și luând în considerare posibila influență a achizitorului potențial asupra instituției de credit, Banca Națională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potențial este adecvată, precum și soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziția propusă, pe baza următoarelor criterii îndeplinite cumulativ:
    a) reputația achizitorului potențial, respectiv integritatea și competența profesională a acestuia;
    b) reputația și experiența oricărei persoane care va exercita responsabilități de administrare și/sau de conducere a instituției de credit, ca rezultat al achiziției propuse;
    c) soliditatea financiară a achizitorului potențial, în special în raport cu tipul de activitate desfășurată în prezent și cu cea preconizată a fi desfășurată de instituția de credit vizată de achiziția propusă;
    d) capacitatea instituției de credit de a respecta cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările emise în aplicarea acesteia și, după caz, prevăzute de alte acte normative aplicabile, în special de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , și de Legea nr. 297/2004 , cu modificările și completările ulterioare, inclusiv reglementările emise în aplicarea acestora, precum și de a se conforma permanent acestor cerințe și, în special, cerinței ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului eficient de informații între autoritățile competente și împărțirea responsabilităților între aceste autorități;
    e) existența unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce privește achiziția propusă, este sau a fost săvârșită o infracțiune ori o tentativă a infracțiunii de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism, în sensul prevederilor art. 2 lit. a), respectiv lit. a^1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, sau că achiziția propusă ar putea crește un astfel de risc.
    (2) Banca Națională a României se poate opune achiziției propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), sau dacă informațiile furnizate de achizitorul potențial sunt incomplete.(3) Banca Națională a României nu poate impune nicio condiție prealabilă privind nivelul participației care trebuie să fie achiziționată și nici nu poate evalua achiziția propusă pe criteriul necesităților economice ale pieței.(4) Banca Națională a României face publică o listă cuprinzând informațiile necesare pentru realizarea evaluării, care trebuie să îi fie furnizate la momentul notificării prevăzute la art. 25 alin. (1). Informațiile solicitate trebuie să fie proporționale și adaptate la natura achizitorului potențial și a achiziției propuse și să prezinte relevanță din perspectiva unei evaluări prudențiale.(5) Criteriile prevăzute la alin. (1), lista de informații prevăzută la alin. (4) pentru realizarea evaluării și documentația aferentă se detaliază de Banca Națională a României prin reglementări.(6) Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 alin. (3)-(7), în cazul în care Banca Națională a României este notificată în legătură cu două sau mai multe intenții de achiziție a unor participații calificate sau de majorare a unor astfel de participații în aceeași instituție de credit, aceasta asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potențiali.
    (la 23-03-2009, Art. 26 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 26^1
    (1) În realizarea evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1), Banca Națională a României colaborează prin consultare reciprocă în toate privințele cu alte autorități de supraveghere naționale sau din alte state membre implicate, în cazurile în care achizitorul potențial este:
    a) o instituție de credit, o societate de asigurări de viață, o societate de asigurări generale, o societate de reasigurare, o firmă de investiții sau o societate de administrare a investițiilor, autorizată într-un alt stat membru ori în alt sector al sistemului financiar;
    b) societatea-mamă a unei entități din categoria celor prevăzute la lit. a) care sunt autorizate într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar;
    c) o persoană fizică sau juridică ce controlează o entitate din categoria celor prevăzute la lit. a) care sunt autorizate într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar.
    (2) În sensul prevederilor alin. (1), Banca Națională a României asigură, fără întârziere, schimbul de informații care sunt esențiale și relevante pentru realizarea evaluării cu autoritățile de supraveghere implicate. În calitate de autoritate competentă a instituției de credit vizate de achiziția propusă, Banca Națională a României ia în considerare toate informațiile esențiale furnizate de autoritățile de supraveghere în cauză și poate solicita acestora toate informațiile pe care le consideră relevante pentru realizarea evaluării. Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la achiziția propusă trebuie să indice orice opinie sau rezervă exprimată de autoritatea competentă a achizitorului potențial.
    (la 23-03-2009, Art. 26^1 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 26^2
    (1) În cazurile în care achizitorul potențial este o entitate reglementată dintr-un stat terț, Banca Națională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
    a) cadrul de supraveghere din statul terț poate fi considerat echivalent de către Banca Națională a României;
    b) nu există legi, reglementări sau măsuri de natură administrativă din statul terț care să împiedice schimbul de informații;
    c) autoritatea de supraveghere din statul terț și-a exprimat disponibilitatea privind încheierea unui acord de colaborare cu Banca Națională a României pentru asigurarea schimbului de informații.
    (2) Entitate reglementată reprezintă o entitate reglementată în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , precum și orice entitate similară dintr-un stat terț.
    (la 23-03-2009, Art. 26^2 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 27

    Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să cedeze, direct ori indirect, o participație calificată într-o instituție de credit, persoană juridică română, sau să își reducă participația calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot ori a deținerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, o treime ori de 50% sau astfel încât instituția de credit în cauză să înceteze să mai fie o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Națională a României în legătură cu această decizie, conform reglementărilor emise în acest sens.
    (la 23-03-2009, Art. 27 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 28

    În aplicarea prevederilor art. 25 și 27, pentru calculul drepturilor de vot se au în vedere reglementările emise de Banca Națională a României în temeiul art. 16.
    (la 23-03-2009, Art. 28 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 29
    (1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, trebuie să informeze Banca Naționala a României, de îndată ce iau cunoștința de orice dobândire sau înstrăinare a participatiilor în capitalul lor care depășește nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) și (2), respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27.(2) Cel puțin o dată pe an, instituțiile de credit, persoane juridice române, trebuie să comunice Băncii Naționale a României identitatea persoanelor care dețin participatii calificate și nivelul acestora, conform informațiilor de care dispun.


    Articolul 30

    Abrogat.
    (la 23-03-2009, Art. 30 a fost abrogat de pct. 15 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 31
    (1) Banca Națională a României nu poate stabili prin reglementări cerințe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta subsecțiune pentru efectuarea notificării și pentru evaluarea achizițiilor directe sau indirecte de participații calificate la o instituție de credit, persoană juridică română.
    (la 23-03-2009, Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (2) Banca Naționala a României asigura urmărirea respectării în mod permanent a cerințelor la care se face referire în prezenta subsecțiune, putând solicita în acest sens orice informații pe care le considera necesare și poate dispune măsuri corespunzătoare, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, în cazul în care aceste cerințe nu sunt respectate.


    Capitolul III Autorizarea instituțiilor de credit, persoane juridice române

    Secţiunea 1 Procedura de autorizare și motive de respingere a cererii

    Articolul 32
    (1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și pot funcționa numai pe baza autorizației emise de Banca Naționala a României.(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută pentru fiecare dintre categoriile de instituții de credit reglementate în Partea a II-a. Ele nu se pot constitui prin subscripție publică.(3) Banca Naționala a României acorda autorizație unei instituții de credit, persoane juridice române, numai dacă este încredințată ca instituția de credit poate asigura desfășurarea unei activități în condiții de siguranță și de respectare a cerințelor unei administrări prudente și sanatoase, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori și buna funcționare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.


    Articolul 33
    (1) Banca Națională a României hotărăște cu privire la o cerere de autorizare a unei instituții de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituției de credit sau al respingerii cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoțite de documentația stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (2).(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii de îndată a acestora.(3) Banca Națională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informații sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentația prezintă alte deficiențe.(4) Titularul cererii are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3), pentru prezentarea informațiilor și/sau a documentelor cerute, respectiv pentru remedierea deficiențelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 4 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.(5) Dacă Banca Națională a României hotărăște acordarea aprobării de constituire, pentru obținerea autorizației de funcționare, instituția de credit trebuie ca în cel mult două luni de la data comunicării hotărârii Băncii Naționale a României să îi prezinte acesteia documentele care atestă constituirea legală a instituției de credit, conform dispozițiilor aplicabile și proiectului prezentat.(6) Banca Națională a României hotărăște cu privire la acordarea autorizației de funcționare a instituției de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (5).
    (la 01-04-2010, Alin. (6) al art. 33 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (7) Banca Națională a României poate solicita în scris orice informații și documente suplimentare necesare evaluării și/sau, după caz, remedierea altor deficiențe constatate, în termen de o lună de la data primirii documentației prevăzute la alin. (5), iar titularul are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării pentru prezentarea acestora. Titularul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și documente considerate relevante, dar acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (6).(8) Informațiile și documentele prezentate cu depășirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare și se restituie titularului cererii.(9) În oricare dintre etapele procesului de autorizare prevăzute la alin. (1) și (6), Banca Națională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând și motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare.
    (la 23-03-2009, Art. 33 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 34

    În procesul de analiza a unei cereri de autorizare, Banca Naționala a României poate solicita orice informație și documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente pentru evaluarea respectării condițiilor prevăzute pentru acordarea autorizației.


    Articolul 35
    (1) Autorizația acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată și nu poate fi transferata unei alte entități.(2) Instituțiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ținut de Banca Naționala a României conform prevederilor art. 417.


    Articolul 36*)

    Banca Naționala a României notifica Comisiei Europene orice autorizație acordată, cu excepția celor acordate instituțiilor emitente de moneda electronică, pentru ca denumirea instituției de credit să fie inclusă în lista instituțiilor de credit întocmită și actualizată de Comisia Europeană, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Art. 36 urmează să fie modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, având următorul conținut:


    Articolul 36

    Banca Națională a României notifică Comisiei Europene orice autorizație acordată pentru ca denumirea instituției de credit să fie inclusă în lista instituțiilor de credit întocmită și actualizată de Comisia Europeană, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.


    Articolul 37
    (1) Înainte de a autoriza o instituție de credit, persoana juridică română, Banca Naționala a României se consulta cu autoritățile competente ale unui alt stat membru implicat, dacă:
    a) instituția de credit, persoana juridică română, este o filiala a unei instituții de credit autorizate în statul membru respectiv;
    b) instituția de credit, persoana juridică română, este o filiala a societății-mama a unei instituții de credit autorizate în statul membru respectiv;
    c) instituția de credit, persoana juridică română, este controlată de aceleași persoane care controlează o instituție de credit autorizata în statul membru respectiv.
    (2) Înainte de a autoriza o instituție de credit, persoana juridică română, Banca Naționala a României se consulta cu Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare sau cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv cu autoritatea responsabilă cu supravegherea societăților de asigurare sau a firmelor de investiții dintr-un alt stat membru implicat, dacă:
    a) instituția de credit, persoana juridică română, este o filiala a unei societăți de asigurare, a unei societăți de servicii de investiții financiare sau a unei firme de investiții autorizate într-un alt stat membru;
    b) instituția de credit, persoana juridică română, este o filiala a societății-mama a unei societăți de asigurare, a unei societăți de servicii de investiții financiare sau a unei firme de investiții autorizate într-un alt stat membru;
    c) instituția de credit, persoana juridică română, este controlată de aceeași persoana care controlează o societate de asigurare, o societate de servicii de investiții financiare sau o firma de investiții autorizata într-un alt stat membru.
    (3) Autoritățile prevăzute la alin. (1) ti (2) trebuie să fie consultate în mod special în contextul evaluării calității acționarilor/membrilor instituției de credit, persoana juridică română, și al reputației și experienței persoanelor implicate în administrarea și/sau conducerea unei alte entități din cadrul aceluiași grup, cărora urmează sa li se încredințeze responsabilități în administrarea și/sau conducerea instituției de credit, persoana juridică română. În acest sens, se asigura schimbul de informații care sunt relevante pentru acordarea autorizației, dar și pentru evaluarea pe baza continua a îndeplinirii condițiilor de desfășurare a activității.
    (la 21-07-2007, Alin. (3) al art. 37 a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (4) În scopul evaluării calității persoanelor și entităților implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare prezentat, la cererea Băncii Naționale a României, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor furnizează acesteia informații cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, referitoare la persoanele sau entitățile în cauză.
    (la 13-12-2010, Alin. (4) al art. 37 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 10^1. )


    Articolul 38
    (1) Banca Naționala a României respinge o cerere de autorizare, dacă:
    a) documentația prezentată este incompletă ori nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și/sau informațiile furnizate nu prezintă relevanță ori sunt insuficiente pentru evaluarea respectării condițiilor prevăzute pentru acordarea autorizației;
    (la 23-03-2009, Litera a) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 18 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    b) instituția de credit nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul inițial se situează sub nivelul minim stabilit de Banca Naționala a României;
    c) forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru categoria instituției de credit care se intenționează a fi constituită;
    d) din evaluarea planului de activitate prezentat rezultă ca instituția de credit nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor cuprinse în prezenta ordonanță de urgență și în reglementările aplicabile;
    e) Banca Naționala a României nu este satisfacuta de calitatea persoanelor care asigura administrarea și/sau conducerea instituției de credit, întrucât reputația sau experiența profesională a acestora nu este adecvată naturii, volumului și complexității activității instituției de credit sau nu corespunde necesității asigurării unui management prudent și sanatos;
    (la 21-07-2007, Litera e) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 7 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    f) calitatea acționarilor/membrilor instituției de credit nu corespunde cerințelor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și în reglementările emise în aplicarea acesteia.
    (la 23-03-2009, Litera f) a alin. (1) al art. 38 a fost modificată de pct. 18 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    g) legăturile strânse dintre instituția de credit și alte persoane fizice sau juridice ori dispozițiile legale, măsurile de natura administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituția de credit are legături strânse sau dificultăți în aplicarea acestor dispoziții sau măsuri sunt de natura sa împiedice exercitarea eficienta a supravegherii prudentiale;
    h) înainte de obținerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la funcționarea instituției de credit;
    i) nu sunt respectate alte condiții prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea acesteia.
    (2) Necesitățile economice ale pieței nu pot constitui, în nici o situație, un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia.


    Secţiunea a 2-a Retragerea autorizației

    Articolul 39

    Banca Naționala a României poate retrage autorizația acordată unei instituții de credit în următoarele situații:
    a) instituția de credit nu și-a început activitatea pentru care a fost autorizata în termen de 1 an de la data acordării autorizației sau a încetat sa mai desfășoare activitate de mai mult de 6 luni;
    b) autorizația a fost obținută pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;
    c) instituția de credit nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației;
    d) instituția de credit nu mai poseda suficiente fonduri proprii sau exista elemente care conduc la concluzia ca într-un termen scurt instituția de credit nu își va mai putea îndeplini obligațiile față de deponenți sau alți creditori și, în special, nu mai poate garanta siguranța fondurilor/instrumentelor financiare care i-au fost încredințate;
    e) ca sancțiune potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) lit. e).


    Articolul 40
    (1) Acționarii sau membrii instituției de credit pot renunța la autorizație, hotărând dizolvarea și lichidarea instituției de credit.(2) Lichidarea la inițiativa acționarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care instituția de credit nu se afla în vreuna din situațiile de insolventa prevăzute de lege pentru declanșarea falimentului.(3) Instituția de credit va comunică Băncii Naționale a României hotărârea adunării generale a acționarilor, respectiv, a membrilor privind dizolvarea și lichidarea instituției de credit, însoțită cel puțin de un plan de lichidare a activului și de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanțelor deponenților și ale altor creditori.(4) Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Națională a României aprobă dizolvarea și lichidarea instituției de credit, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), confirmând, în acest sens, încetarea valabilității autorizației.
    (la 01-04-2010, Alin. (4) al art. 40 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 41
    (1) Autorizația unei instituții de credit își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații:
    a) a avut loc o fuziune sau o divizare a instituției de credit în urma căreia aceasta își încetează existenta;
    b) a avut loc o transformare a instituției de credit în alta categorie de instituție de credit;
    c) s-a pronunțat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului instituției de credit.
    (2) Încetarea valabilității autorizației unei instituții de credit, atât în situațiile prevăzute la alin. (1), cat și în situația prevăzută la art. 40, se publică de către Banca Naționala a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin două cotidiene de circulație naționala.


    Articolul 42
    (1) Hotărârea Băncii Naționale a României de retragere a autorizației se comunică în scris instituției de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin în doua cotidiene de circulație naționala.(2) Hotărârea de retragere a autorizației produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectiva.


    Articolul 43

    Retragerea autorizației unei instituții de credit și, după caz, încetarea valabilității acesteia se notifica de îndată Comisiei Europene și, potrivit art. 88 și art. 259, autorităților competente din statele membre gazda.


    Articolul 44
    (1) Ca urmare a retragerii autorizației, dacă instituția de credit nu se afla în vreuna dintre situațiile de insolventa prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 sau, ca urmare a încetării valabilității autorizației instituției de credit, în situația prevăzută la art. 40 alin. (1), aceasta intră în lichidare, dispozițiile cuprinse în secțiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I, referitoare la lichidare fiind aplicabile în consecința.(2) De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizației, respectiv a încetării valabilității autorizației în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) și la art. 41 lit. c), instituția de credit nu poate desfășura alte activități decât cele strict legate de lichidare.


    Capitolul IV Regimul instituțiilor de credit și al instituțiilor financiare din alte state membre

    Secţiunea 1 Instituțiile de credit din alte state membre

    Articolul 45
    (1) Instituțiile de credit autorizate și supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfășura în România activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) - n), prin înființarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă activitățile respective se regăsesc în autorizația acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine și se asigura respectarea legislației românești adoptate în scopul protejării interesului general.(2) Toate sucursalele înființate pe teritoriul României de către o instituție de credit cu sediul în alt stat membru sunt considerate o singura sucursala.


    Articolul 46
    (1) Pentru înființarea unei sucursale de către o instituție de credit dintr-un stat membru nu este necesară obținerea unei autorizații din partea Băncii Naționale a României și nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează potrivit dispozițiilor cuprinse în Capitolul III și V din Titlul III, Partea I.(2) Banca Naționala a României efectuează înregistrarea în registrul instituțiilor de credit a sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48.


    Articolul 47*)
    (1) Instituțiile emitente de moneda electronică autorizate și supravegheate în alte state membre beneficiază de regimul prevăzut în prezentul capitol numai în ceea ce privește desfășurarea activității de emitere de moneda electronică.(2) Instituțiile emitente de moneda electronică care sunt exceptate total sau parțial de către autoritatea competentă din statul membru de origine de la respectarea cerințelor aplicabile acestei categorii de instituții de credit, nu beneficiază de regimul prevăzut în prezenta secțiune.
    -----------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Art. 47 urmează să fie abrogat de pct. 12 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.


    Articolul 48
    (1) O instituție de credit autorizata și supravegheată într-un alt stat membru poate înființa o sucursala în România pe baza notificării transmise Băncii Naționale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Înainte de începerea activității, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Naționala a României comunică instituției de credit în cauza, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiții specifice în care anumite activități pot fi desfășurate.(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoțită de următoarele date și informații:
    a) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puțin tipurile de activități care urmează să fie desfășurate de aceasta și structura organizatorică a sucursalei;
    b) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obținute documente;
    c) identitatea persoanelor responsabile cu conducerea activității sucursalei;
    (la 21-07-2007, Litera c) a alin. (2) al art. 48 a fost modificată de pct. 8 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    d) nivelul fondurilor proprii și suma cerințelor de capital ale instituției de credit.
    (3) De la data primirii comunicării Băncii Naționale a României cu privire la lista actelor normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2 luni prevăzut la alin. (1), sucursala poate să înceapă activitatea.(4) Orice intenție de modificare a informațiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) - c), se notifica în scris Băncii Naționale a României de către instituția de credit în cauza, cu cel puțin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Naționala a României comunică instituției de credit, dacă este necesar, noile condiții în care activitatea urmează să fie desfășurata pe teritoriul României.


    Articolul 49

    Furnizarea de servicii în mod direct de către o instituție de credit autorizata și supravegheată într-un alt stat membru poate fi realizată pe baza notificării transmise Băncii Naționale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine, cuprinzând activitățile pe care instituția de credit intenționează să le desfășoare în România.


    Articolul 50

    În scopul exercitării activităților specifice, instituția de credit dintr-un alt stat membru poate utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează și în statul membru de origine. Dacă exista pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naționala a României poate solicita ca denumirea să fie însoțită de o mențiune explicativă.


    Articolul 51
    (1) Sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile:
    a) dispozițiile privind secretul profesional în domeniul bancar cuprinse în Capitolul II din Titlul II, Partea I;
    b) dispozițiile art. 102 alin. (2) privind deschiderea contului curent la Banca Naționala a României;
    c) dispozițiile art. 103 privitoare la elementele de identificare a instituției de credit;
    d) reglementările Băncii Naționale a României în materia supravegherii lichidității instituțiilor de credit;
    e) reglementările în domeniul statistic și cel al politicii monetare emise de Banca Naționala a României.
    (2) Dispozițiile alin. (1) lit. a) se aplică și instituțiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România.


    Articolul 52
    (1) Sucursalele instituțiilor de credit din alte state membre publică în limba română documentele contabile ale instituției de credit de care aparțin - situațiile financiare anuale, situațiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare și/sau conducere și, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare și/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile pentru auditarea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate - întocmite și auditate conform legislației din statul membru de origine.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 52 a fost modificat de pct. 9 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate sa publice situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Totuși acestor sucursale li se poate solicita sa publice anumite date și informații legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.


    Articolul 53
    (1) Instituțiile de credit din alte state membre notifica Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentante în România potrivit reglementările emise de aceasta.(2) Reprezentantele sunt obligate să-și limiteze activitatea la acte de cercetare a pieței, de reprezentare și de publicitate și nu pot efectua nici un fel de activități supuse dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.


    Secţiunea a 2-a Instituțiile financiare din alte state membre

    Articolul 54
    (1) Instituțiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfășura în România, activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) - n), prin înființarea de sucursale sau prin furnizarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituții financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituții de credit, dacă activitățile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive și dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
    a) societatea-mama sau societățile-mama ale instituției financiare sunt autorizate ca instituții de credit în statul membru a cărui legislație guvernează statutul instituției financiare-filiala;
    b) activitățile în cauza sunt efectiv desfășurate pe teritoriul aceluiași stat membru;
    c) societatea-mama sau societățile-mama ale instituției financiare dețin 90% sau mai mult din drepturile de vot atașate acțiunilor la capitalul social al acesteia;
    d) societatea-mama sau societățile-mama ale instituției financiare trebuie să îndeplinească cerințele autorității competente din statul membru de origine cu privire la administrarea prudenta a instituției financiare-filiala și trebuie să declare, cu acordul acestei autorități, ca garantează în solidar obligațiile asumate de instituția financiară-filiala;
    e) instituția financiară-filiala este inclusă, în special în ceea ce privește activitățile pe care urmează să le desfășoare în România, în supravegherea pe baza consolidata a societății-mama sau, după caz, a fiecărei societăți-mama, în mod deosebit pentru calculul cerințelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 126, pentru controlul expunerilor mari și în scopul limitării participatiilor calificate potrivit dispozițiilor art. 143.
    (2) Dispozițiile art. 45 alin. (2), 48 și 49 se aplică în mod corespunzător și în cazul înființării unei sucursale, respectiv al furnizarii de servicii în mod direct în România de către o instituție financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naționale a României include în acest caz și atestarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1).(3) În cazul înființării unei sucursale, prin excepție de la dispozițiile art. 48 alin. (2) lit. d), informațiile care se notifica sunt cele referitoare la nivelul fondurilor proprii ale instituției financiare-filiala și nivelul fondurilor proprii și al cerințelor de capital, la nivel consolidat, ale instituției de credit, societate-mama.


    Articolul 55

    Supravegherea instituției financiare-filiala, inclusiv a sucursalei înființate pe teritoriul României, se asigura de către autoritatea competentă din statul membru de origine, în condițiile prevăzute în Capitolul III și Capitolul V din Titlul III, Partea I și cu aplicarea corespunzătoare a secțiunii a 3-a din prezentul capitol.


    Articolul 56

    În cazul în care Banca Naționala a României este informată de către autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la faptul ca o instituție financiară nu mai îndeplinește oricare dintre condițiile prevăzute la art. 54 alin. (1), activitățile desfășurate în România de respectiva instituție financiară nu mai beneficiază de regimul prevăzut în prezenta secțiune, intrând sub incidența legislației românești care reglementează desfășurarea respectivelor activități, dacă este cazul.


    Articolul 57

    Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și filialelor dintr-un stat membru ale instituțiilor financiare prevăzute la art. 54.


    Articolul 58*)

    Nu beneficiază de dispozițiile prezentei secțiuni instituțiile financiare care sunt filiale ale unei instituții emitente de moneda electronică autorizate și supravegheate într-un alt stat membru.
    -----------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Art. 58 urmează să fie abrogat de pct. 12 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.


    Secţiunea a 3-a Competentele Băncii Naționale a României

    Articolul 59
    (1) Instituțiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursala pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naționale a României, pentru scopuri statistice, date și informații privind activitățile desfășurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta.(2) În exercitarea competentelor privind supravegherea lichidității și a celor privind adoptarea măsurilor necesare pentru implementarea politicii monetare, prevăzute la art. 209, Banca Naționala a României poate solicita ca sucursalele instituțiilor de credit din alte state membre sa furnizeze aceleași informații ca și instituțiile de credit, persoane juridice române, pentru aceste scopuri.


    Articolul 60
    (1) Dacă Banca Naționala a României constata ca o instituție de credit din alt stat membru, care are o sucursala sau furnizează servicii în mod direct în România, nu respecta dispozițiile legale adoptate în România în legătură cu care este competența Banca Naționala a României, aceasta solicita instituției de credit în cauza sa ia măsuri de remediere a situației, stabilind și termenul de remediere a acesteia.(2) Dacă instituția de credit în cauza nu întreprinde măsurile necesare pentru conformare, Banca Naționala a României informează în consecința autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea dispunerii de către aceasta a măsurilor considerate corespunzătoare.(3) Dacă instituția de credit persista în încălcarea legislației românești în vigoare, contrar măsurilor luate de statul membru de origine, comunicate Băncii Naționale a României, sau datorită faptului ca aceste măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în România, Banca Naționala a României, după informarea autorității competente din statul membru de origine, are dreptul sa dispună măsurile corespunzătoare pentru a preveni sau sanctiona faptele de încălcare a dispozițiilor legale și, dacă este cazul, pentru împiedicarea instituției de credit în culpa de a iniția noi tranzacții pe teritoriul României. Banca Naționala a României comunică aceste măsuri instituției de credit în cauza.
    (la 21-07-2007, Alin. (3) al art. 60 a fost modificat de pct. 10 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 61

    Dispozițiile art. 59 și 60 nu afectează competentele altor autorități române de a dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea sau sancționarea faptelor comise pe teritoriul României, care sunt contrare dispozițiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului general și altor dispoziții de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfășurării de către instituția de credit în culpa a oricăror activități viitoare pe teritoriul României.


    Articolul 62
    (1) Orice măsură adoptată conform dispozițiilor art. 60 sau art. 61 ce implica sancțiuni sau restricții ale exercitării liberei prestări de servicii trebuie să fie motivată corespunzător și comunicată instituției de credit în cauza.(2) Măsurile dispuse de Banca Naționala a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condițiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I.


    Articolul 63
    (1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60, Banca Naționala a României ia, în cazuri de urgenta, orice măsuri preventive necesare protejării intereselor deponenților, investitorilor și ale altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de instituția de credit. Aceste măsuri se comunică de îndată Comisiei Europene și autorităților competente din alte state membre interesate.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 63 a fost modificat de pct. 11 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Banca Naționala a României este obligată sa modifice sau sa revoce măsurile adoptate potrivit alin. (1) ca urmare a unei decizii a Comisiei Europene în acest sens, luată după consultarea autorităților competente din alte state membre implicate.


    Articolul 64

    Dacă Banca Naționala a României este informată de autoritatea competentă din statul membru de origine asupra faptului ca autorizația unei instituții de credit care desfășoară activitate pe teritoriul României a fost retrasă sau și-a încetat valabilitatea în orice alt mod, Banca Naționala a României întreprinde măsurile necesare pentru a împiedica instituția de credit în cauza sa mai initieze noi tranzacții pe teritoriul României și pentru a asigura protejarea interesului deponenților și al altor creditori.


    Articolul 65

    Banca Naționala a României informează Comisia Europeană cu privire la numărul și natura cazurilor în care au fost dispuse măsuri potrivit dispozițiilor art. 60.


    Articolul 66

    Dispozițiile prezentei secțiuni nu împiedica instituțiile de credit cu sediul în alte state membre să-și facă publicitate în România prin intermediul oricăror mijloace de comunicare disponibile, în condițiile respectării prevederilor legale de interes general din România privind forma și conținutul publicității.


    Capitolul V Regimul instituțiilor de credit din state terțe

    Articolul 67
    (1) Instituțiile de credit având sediul social în state terțe pot desfășura activități în România numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
    e) activitatea se desfășoară prin înființarea unei sucursale, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 45 alin. (2);
    b) sucursala este autorizata de Banca Naționala a României;
    c) autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înființării sucursalei în România;
    d) sunt respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
    (2) Activitățile ce pot fi desfășurate prin intermediul sucursalei din România sunt prevăzute în autorizația acordată de Banca Naționala a României, cu respectarea dispozițiilor Secțiunii 1 a Capitolului II din prezentul Titlu și nu pot excede obiectului de activitate al instituției de credit, autorizat de autoritatea competentă din statul terț de origine.(3) Activitatea sucursalei din România este supusă supravegherii prudentiale a Băncii Naționale a României, în condițiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul III, Partea I.


    Articolul 68

    Sucursala înființată în România poate utiliza denumirea instituției de credit utilizata în statul terț de origine. Dacă exista pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naționala a României solicita ca aceasta denumire să fie însoțită de o mențiune explicativă.
    (la 21-07-2007, Art. 68 a fost modificat de pct. 12 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 69
    (1) Cerințele de autorizare și cele privind desfășurarea activității cuprinse în Capitolele II și III din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituțiilor de credit din state terțe, cu precizările cuprinse în dispozițiile care urmează.(2) Banca Naționala a României acorda autorizație sucursalei din România a unei instituții de credit dintr-un stat terț numai dacă este încredințată ca instituția de credit poate asigura desfășurarea activității pe teritoriul României în condiții de siguranță și cu respectarea cerințelor unei administrări prudente și sanatoase și ca sunt asigurate condiții adecvate pentru realizarea supravegherii.(2^1) Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește solicitarea de informații referitoare la persoanele și entitățile implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare a sucursalei instituției de credit din statul terț.
    (la 13-12-2010, Alin. (2^1) al art. 69 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 12^1. )
    (3) Banca Naționala a României notifica Comisiei Europene și Comitetului Bancar European orice autorizație acordată unei sucursale a unei instituții de credit cu sediul într-un stat terț.


    Articolul 70

    Capitalul inițial al sucursalei se asigura prin punerea la dispoziția acesteia, în forma bănească, a capitalului de dotare de către instituția de credit din statul terț, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii Naționale a României, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.


    Articolul 71
    (1) Instituția de credit din statul terț trebuie să desemneze cel puțin două persoane care să asigure conducerea activității sucursalei din România și care sunt împuternicite sa angajeze legal, în România, instituția de credit. Aceste persoane trebuie să dispună de reputație și experiența adecvate pentru exercitarea responsabilităților încredințate. Dispozițiile cuprinse în cap. I din titlul II partea I referitoare la persoanele care asigura conducerea instituțiilor de credit se aplică în mod corespunzător.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 71 a fost modificat de pct. 13 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Conducerea sucursalei și documentele necesare pentru realizarea supravegherii trebuie să fie situate pe teritoriul României, la adresa sediului înregistrat.


    Articolul 72
    (1) La evaluarea calității instituției de credit din statul terț, inclusiv a persoanelor care dețin participații calificate la respectiva instituție de credit, se au în vedere criteriile prevăzute la art. 26 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, precum și cel puțin următoarele:
    (la 13-12-2010, Partea introductivă a alin. (1) al art. 72 a fost modificată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 12^2. )

    a) nivelul fondurilor proprii, al cerințelor de capital și lichiditatea instituției de credit;
    b) dispozițiile legale sau măsuri de natura administrativă existente în statul de origine al instituției de credit sau dificultăți în aplicarea acestor dispoziții sau măsuri, din perspectiva eventualelor impedimente în exercitarea de către Banca Naționala a României a supravegherii sucursalei.(2) Dacă între instituția de credit din statul terț și alte persoane fizice sau juridice exista legături strânse. Banca Naționala a României acorda autorizație numai dacă aceste legături nu "mpiedica exercitarea eficienta a funcțiilor sale de supraveghere.


    Articolul 73

    Orice modificări semnificative la nivelul acționariatului instituției de credit din statul terț sau ale persoanelor aflate în legături strânse cu aceasta, inclusiv cele decurgând dintr-un proces de fuziune sau de divizare în care este implicata instituția de credit din statul terț, implica o noua evaluare din partea Băncii Naționale a României, putând atrage retragerea autorizației acordate sucursalei din România, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza autorizării acesteia.


    Articolul 74

    Autorizația acordată unei sucursale a unei instituții de credit dintr-un stat terț poate fi retrasă de Banca Naționala a României, în condițiile prevăzute la art. 39.
    (la 21-07-2007, Art. 74 a fost modificat de pct. 14 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 75
    (1) Autorizația sucursalei unei instituții de credit dintr-un stat terț își încetează valabilitatea în următoarele situații:
    a) instituția de credit în cauza sau, în situația în care aceasta este implicata într-un proces de fuziune/divizare în urma căreia își încetează existenta, entitatea rezultată, renunța la autorizație, hotărând dizolvarea și lichidarea sucursalei;
    b) în urma unor procese de reorganizare la nivelul instituției de credit sau al grupului din care face parte, inclusiv procese de fuziune sau de divizare, activitatea sucursalei din România este preluată de o alta instituție de credit sau de o sucursala din România a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terț;
    c) autorizația acordată instituției de credit este retrasă de autoritatea competentă din statul de origine sau își încetează valabilitatea în orice mod;
    d) s-a pronunțat o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului instituției de credit sau o alta procedura care implica lichidarea acesteia.
    (2) în cazurile prevăzute la lit. a) și b), instituția de credit trebuie să notifice Băncii Naționale a României decizia sa privind dizolvarea și lichidarea sucursalei din România și sa transmită acesteia cel puțin un plan de lichidare a activului și de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanțelor deponenților și ale altor creditori.(3) Hotărârea de dizolvare și lichidare nu produce efecte decât după confirmarea de către Banca Naționala a României a încetării valabilității autorizației, care se comunică instituției de credit în cauza.(4) Dispozițiile art. 41 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 76
    (1) Sucursalele instituțiilor de credit din state terțe trebuie să publice în limba română documentele contabile ale instituției de credit de care aparțin - situațiile financiare anuale, situațiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare și/sau conducere și, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare și/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile cu auditarea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate - întocmite și auditate conform legislației din statul terț.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 76 a fost modificat de pct. 15 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Dacă cerințele din statul terț cu privire la întocmirea documentelor contabile prevăzute la alin. (1) sunt conforme sau echivalente cu cele aplicabile în România, sucursala din România a instituției de credit din statul terț respectiv nu este obligată sa publice situațiile financiare anuale referitoare la activitatea proprie, dacă, în condiții de reciprocitate, instituțiile de credit din statele membre beneficiază de același tratament în statul terț respectiv. Acestor sucursale li se poate solicita sa publice anumite date și informații legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.(3) În cazul neîndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (2), sucursalele instituțiilor de credit din state terțe trebuie să publice situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie.


    Articolul 77
    (1) Dispozițiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituțiilor de credit din state terțe care au fost România, în condițiile prevăzute prin reglementările emise în aplicată prezentei ordonanțe de urgență.(2) Banca Naționala a României poate excepta de la aplicarea unor cerințe prudentiale, sucursalele instituțiilor de credit din unele state terțe, dacă în urma evaluării efectuate se constată că în statul terț de origine exista un cadru de reglementare prudential echivalent celui stabilit prin prezenta ordonanță de urgență și prin reglementările emise în aplicarea acesteia și ca autoritatea competentă din acest stat exercita o supraveghere adecvată a instituției de credit, inclusiv în ceea ce privește activitatea sucursalei din România.(3) Regimul prevăzut la alin. (2) poate fi aplicat numai în condiții de reciprocitate și fără ca prin acesta să se instituie un tratament mai favorabil decât cel prevăzut pentru instituțiile de credit din alte state membre care desfășoară activitate în România.


    Articolul 78
    (1) Instituțiile de credit din state terțe notifica Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentante în România, în condițiile prevăzute prin reglementările emise de aceasta.(2) Reprezentantele trebuie să-și limiteze activitatea la cercetarea pieței, reprezentare și publicitate și nu pot efectua nici un fel de activități prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.


    Articolul 79

    Dacă prin acordurile încheiate, la nivelul Uniunii Europene cu state terțe este prevăzut un alt regim în privința instituțiilor de credit din aceste state care desfășoară activitate în statele membre, decât cel prevăzut în prezenta ordonanță de urgență, prevederile acestor acorduri se aplică cu prioritate.


    Capitolul VI Desfășurarea activității în afară teritoriului României

    Secţiunea 1 Înființarea de sucursale și prestarea de servicii în alte state membre

    Articolul 80
    (1) Instituțiile de credit autorizate și supravegheate de Banca Naționala a României pot desfășura în alte state membre, activitățile prevăzute la art. 18 alin. (l) lit. a) - n), prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazda, dacă activitățile respective se, regăsesc în autorizația acordată de Banca Naționala, a României.(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 81
    (1) Instituția de credit, persoana juridică română, care intenționează sa înființeze o sucursala într-un alt stat membru, trebuie să transmită Băncii Naționale a României o notificare în acest sens, însoțită de următoarele date și informații:
    a) statul membru pe teritoriul căruia urmează să fie înființată sucursala;
    b) un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puțin tipurile de activități care urmează să fie desfășurate de aceasta și structura organizatorică a sucursalei;
    c) adresa sediului sucursalei de unde pot fi obținute documente;
    d) identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei și informații privind reputația și experiența profesională a acestora.
    (la 21-07-2007, Litera d) a alin. (1) al art. 81 a fost modificată de pct. 16 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Naționala a României transmite autorității competente din statul membru gazda informațiile primite și informează în consecința instituția de credit, cu excepția cazului în care, având în vedere activitățile ce urmează să fie desfășurate de sucursala, are motive sa considere ca structura administrativă sau situația financiară a instituției de credit sunt inadecvate; în acest caz, poate să se opună înființării sucursalei, refuzând, în consecința, sa transmită informații către autoritatea competentă din statul membru gazda.(3) Pe lângă informațiile furnizate de instituția de credit potrivit alin. (1), Banca Naționala a României comunică autorității competente din statul membru gazda și informații privind nivelul fondurilor proprii și al cerințelor de capital ale instituției de credit.(4) Dacă Banca Naționala a României refuza transmiterea informațiilor către autoritatea competentă dm statul membru gazda informează în consecința instituția de credit și comunică acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale, în termenul prevăzut la alin. (2).(5) Actul prin care se comunică refuzul transmiterii informațiilor, precum și lipsa unui răspuns din partea Băncii Naționale a României în termen de 3 luni, de la primirea notificării din partea instituției de credit, pot fi contestate în condițiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I.


    Articolul 82
    (1) Sucursala poate să înceapă activitatea de la data la care instituției de credit,persoana juridică română, i se comunică de către autoritatea competentă din statul membru gazda, dacă este cazul, condițiile în care, în scopul protejării interesului general, activitățile pot fi desfășurate în statul membru gazda sau, în lipsa unei asemenea comunicări, la expirarea unui termen de 2 luni de la primirea de către autoritatea competentă respectiva a informațiilor comunicate de Banca Naționala a României.(2) Orice intenție de modificare a informațiilor furnizate de instituția de credit, persoana juridică română, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) - d) se notifica, de către aceasta Băncii Naționale a României și autorității competente din statul membru gazda, cu cel puțin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen. Banca Naționala a României decide potrivit art. 81 alin. (2), putând să se opună continuării activității sucursalei în noile condiții.


    Articolul 83
    (1) Instituția de credit, persoana juridică română, care intenționează sa presteze pentru prima data servicii în mod direct într-un alt stat membru, notifica acest lucru Băncii Naționale a României. Notificarea trebuie să indice statul membru gazda și activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) - n) pe care instituția de credit intenționează să le desfășoare în acest stat membru.(2) Instituția de credit, persoana juridică română, poate să presteze servicii în mod direct într-un alt stat membru din momentul efectuării notificării prevăzute la alin. (1),(3) În termen de o luna de la primirea notificării conform alin. (1), Banca Naționala a României o transmite autorității competente din statul membru gazda.


    Articolul 84

    Banca Naționala a României informează Comisia Europeană cu privire la numărul și natura cazurilor în care aceasta s-a opus înființării de către o instituție de credit, persoana juridică română, a unei sucursale într-un alt stat membru sau continuării desfășurării activității unei astfel de sucursale.


    Articolul 85
    (1) Dacă Banca Naționala a României este sesizată de către autoritatea competentă din statul membru gazda asupra faptului ca, deși avertizata, o instituție de credit, persoana juridică română, care are o sucursala sau care prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru respectiv nu respecta prevederile legale adoptate în acel stat membru, care implica competentele autorității în cauza, Banca Naționala a României întreprinde, de îndată, măsurile necesare pentru a se asigura ca instituția de credit în culpa încetează comiterea faptelor sesizate. Natura acestor măsuri se comunică autorității competente din statul membru gazda.(2) În situația în care, contrar, măsurilor dispuse de Banca Naționala a României sau datorită faptului ca astfel de măsuri se dovedesc a fi inadecvate sau nu se pot aplica în statul membru gazda, instituția de credit, persoana juridică română, în culpa persista în încălcarea prevederilor legale prevăzute la alin. (1), aceasta este supusă măsurilor sau sancțiunilor dispuse de către autoritatea, competența din statul membru respectiv, cu informarea prealabilă a Băncii Naționale a României, inclusiv, dacă este cazul, restrictiei de a iniția noi tranzacții pe teritoriul acelui stat membru.(3) Actele emise de autoritățile competente din statul membru gazda prin care sunt dispuse măsuri sau, sunt aplicate, sancțiuni asupra instituției de credit, persoana juridică română, potrivit alin. (2) sunt recunoscute și produc efecte de plin drept în România.


    Articolul 86

    Instituția de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate pe teritoriul altui stat membru este supusă dispozițiilor legale în vigoare în statul membru gazda, adoptate în scopul protejării interesului general și măsurilor sau sancțiunilor dispuse de autoritățile statului membru respectiv, astfel de măsuri putând sa includă interzicerea desfășurării de către instituția de credit în culpa a oricăror activități viitoare pe teritoriul statului membru gazda,


    Articolul 87
    (1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 85, autoritatea competentă din statul membru gazda poate lua, în cazuri de urgenta, măsuri preventive necesare protejării intereselor deponenților, investitorilor și altor persoane care beneficiază de serviciile furnizate de o instituție de credit, persoana juridică română, care-și desfășoară activitatea pe teritoriul statului membru respectiv, asupra cărora Banca Naționala a României este informată în cel mai scurt timp.(2) La solicitarea Comisiei Europene, Banca Naționala a României comunică opinia sa cu privire la măsurile preventive adoptate potrivit alin. (1),


    Articolul 88

    Banca Naționala a României informează autoritățile competente din statele membre gazda cu privire la retragerea autorizației unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate pe teritoriul altor state membre, inclusiv cu privire la consecințele retragerii autorizației sau cu privire la încetarea valabilității autorizației, după caz.


    Articolul 89
    (1) Instituțiile financiare, persoane juridice române, pot desfășura în alte state membre, activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) - n), prin deschiderea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă:
    a) aceste instituții financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituții de credit, persoane juridice române:
    b) activitățile respective sunt prevăzute în actele constitutive ale instituției financiare;
    c) sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a) - e), care, se aplică în mod corespunzător.
    (2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) și 81 - 83 se aplică în mod corespunzător instituțiilor financiare din România prevăzute la alin. (1).(3) Verificarea îndeplinirii condițiilor: prevăzute la alin. (1) se realizează de către Banca Naționala a României, care atesta îndeplinirea acestora concomitent cu efectuarea notificării potrivit dispozițiilor art. 81 respectiv ale art. 83. Prin excepție de la dispozițiile art. 81 alin. (3). notificarea cuprinde informații privind nivelul fondurilor proprii ale instituției financiare-filiala și nivelul fondurilor proprii și al cerințelor de capital, la nivel consolidat, ale instituției de credit, persoana juridică română, societate-mama.(4) Supravegherea instituției financiare-filiala se asigura de către Banca Naționala a României în conformitate cu dispozițiile art. 23-31, 172-174, 214-223 și 225.(5) În situația în care instituția financiară nu mai îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. (1), Banca Naționala a României notifica autoritatea competentă din statul membru gazda, caz în care activitățile desfășurate în statul membru gazda de către respectiva instituție financiară intra sub incidența legislației acelui stat, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență nemaifiind incidente.(6) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și filialelor din România ale instituțiilor financiare prevăzute la alin. (1).(7) Nu beneficiază de regimul prevăzut în prezentul articol, instituțiile financiare a căror instituție de credit-mama este o instituție emitenta de moneda electronică, persoana juridică română*).
    -----------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Alin. (7) al art. 89 urmează să fie abrogat de pct. 12 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.


    Articolul 90

    Dispozițiile art. 84-88 se aplică în mod corespunzător și în cazul înființării de sucursale sau prestării de servicii într-un alt stat membru de către instituțiile financiare cu sediul în România prevăzute la art. 89.


    Secţiunea a 2-a Deschiderea de sucursale în state terțe

    Articolul 91
    (1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, pot desfășura activitățile prevăzute în autorizația acordată de Banca Naționala a României pe teritoriul unui stat terț, numai prin înființarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei ordonanțe de urgență, toate unitățile operaționale înființate pe teritoriul unui stat terț sunt considerate o singura sucursala.(2) Înființarea, unei sucursale într-un stat terț este supusă aprobării prealabile, a Băncii Naționale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.(3) Banca Naționala a României poate respinge cererea de aprobare a înființării sucursalei dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de instituția de credit, persoana juridică română, considera ca:
    a) instituția de credit nu dispune de un management adecvat sau de o situație financiară corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfășurata prin intermediul sucursalei;
    b) cadrul legislativ existent în statul terț și/sau modul de aplicare a acestuia împiedica exercitarea de către Banca Naționala a României a funcțiilor sale de supraveghere;
    c) instituția de credit înregistrează o evoluție necorespunzătoare a indicatorilor de prudenta bancară sau nu îndeplinește alte cerințe stabilite prin prezenta ordonanță de urgență sau prin reglementările emise în aplicarea acesteia.
    (4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înființării sucursalei este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României.


    Capitolul VII Autorizarea în situații speciale

    Secţiunea I Fuziunea și divizarea

    Articolul 92

    Fuziunea sau divizarea instituțiilor de credit, persoane juridice române, se efectuează potrivit dispozițiilor legale în materie și cu respectarea reglementărilor Băncii Naționale a României.


    Articolul 93
    (1) Fuziunea se poate realiza:
    a) între doua sau mai multe instituții de credit;
    b) între instituții de credit și instituții financiare;
    c) între instituții de credit și societăți prestatoare de servicii auxiliare.
    (2) Operațiunile de fuziune și de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naționale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.(3) Fuziunea sau divizarea pot fi înregistrate în Registrul Comerțului numai după obținerea aprobării prealabile din partea Băncii Naționale a României.(4) În cadrul procesului de aprobare prealabilă, Banca Naționala a României analizează documentele prezentate, precum, și toate celelalte informații disponibile pentru a se asigura ca sunt îndeplinite cerințele prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 94

    La evaluarea unei operațiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, fără a fi limitative, următoarele:
    a) îndeplinirea condițiilor pentru autorizarea unei instituții de credit;
    b) adecvarea capitalului la nivelul instituției/instituțiilor de credit rezultate;
    c) transparenta structurii instituției/instituțiilor de credit rezultate, astfel încât aceasta să permită desfășurarea unei supravegheri eficiente;
    d) calitatea persoanelor care asigura administrarea și/sau conducerea instituției/instituțiilor de credit rezultate.
    (la 21-07-2007, Litera d) a art. 94 a fost modificată de pct. 17 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 95
    (1) Instituțiile de credit persoane juridice române, care se înființează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, precum și instituțiile de credit care continua sa existe în urma unei asemenea operațiuni, trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările emise în aplicarea acesteia.(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, care se înființează trebuie să obțină autorizație din partea Băncii Naționale a României.


    Articolul 96

    Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător oricărei operațiuni în care este implicata o instituție de credit, persoana juridică română, care are drept rezultat un transfer total sau semnificativ al patrimoniului acesteia, indiferent de modalitatea în care se realizează o astfel de operațiune.


    Secţiunea a 2-a Transformarea unei alte entități în instituție de credit

    Secţiunea a 2-a

    Abrogată.
    ------------
    Secțiunea a 2-a din Cap. VII al Titlului I din Partea I a fost abrogată de pct. 13 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.


    Articolul 97

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 97 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 98

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 98 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 99

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 99 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 100

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 100 a fost abrogat de pct. 13 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Titlul II CERINȚE OPERAȚIONALE

    Capitolul I Organizare și conducere

    Articolul 101
    (1) În activitatea lor, instituțiile de credit se supun reglementărilor și măsurilor adoptate de Banca Naționala a României în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute de Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României.(2) Instituțiile de credit trebuie să-și organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sanatoase, cu cerințele legii și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.


    Articolul 102
    (1) Instituțiile de credit se constituie și funcționează în condițiile prevăzute de legislația aplicabilă societăților comerciale și cu respectarea prezentei ordonanțe de urgență.(2) Fiecare instituție de credit are obligația de a deschide cont curent la Banca Naționala a României, înainte de începerea activității, conform reglementărilor emise de aceasta.


    Articolul 103

    În toate actele sale oficiale, instituția de credit se identifica printr-un minim de date, conform legislației aplicabile, cu menționarea numărului și datei de înmatriculare în registrul-instituțiilor de credit prevăzut la art. 417.


    Articolul 104

    Cadrul de administrare al unei instituții de credit, procesele de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum și politicile și practicile de remunerare ale acesteia se stabilesc prin actele constitutive și reglementările sale interne, în conformitate cu legislația aplicabilă societăților comerciale și cu respectarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.
    (la 13-12-2010, Art. 104 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 13^1. Această modificare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. )


    Articolul 105

    Actul constitutiv și reglementările interne ale instituției de credit se transmit Băncii Naționale a României în condițiile prevăzute prin reglementări.


    Articolul 106

    Fără a se aduce atingere principiilor, regulilor și practicilor agreate la nivelul Uniunii Europene în materie de guvernanță corporatistă în instituțiile de credit, așa cum rezultă acestea din reglementările emise de Banca Națională a României, consiliul de administrație și directorii sau, după caz, comitetul de supraveghere și directoratul instituției de credit au competențele și atribuțiile prevăzute de legislația aplicabilă societăților comerciale și sunt responsabili de ducerea la îndeplinire a tuturor cerințelor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările emise în aplicarea acesteia.
    (la 13-12-2010, Art. 106 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 13^2. )


    Articolul 107
    (1) Dacă instituția de credit optează pentru sistemul unitar de administrare, în conformitate cu legislația aplicabilă societăților comerciale, conducerea instituției de credit este delegată de către consiliul de administrație la cel puțin 2 directori.(2) Dacă instituția de credit optează pentru sistemul dualist de administrare, directoratul este format din cel puțin 3 membri, în conformitate cu legislația aplicabilă societăților comerciale.(3) Directorii instituției de credit sau, după caz, membrii directoratului trebuie să exercite exclusiv funcția pentru care au fost numiți, cu excepția directorilor instituției de credit care a optat pentru sistemul unitar de administrare, care pot fi și administratori, și a situației în care persoana în cauză îndeplinește alte funcții în cadrul entităților aflate în același perimetru de consolidare prudențială cu instituția de credit.
    (la 23-03-2009, Alin. (3) al art. 107 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (4) Abrogat.
    (la 23-03-2009, Alin. (4) al art. 107 a fost abrogat de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    (la 21-07-2007, Art. 107 a fost modificat de pct. 19 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 108*)
    (1) Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului unei instituții de credit, precum și persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activitățile de administrare și control al riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum și orice alte activități care pot expune instituția de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună de o bună reputație și experiență adecvată naturii, extinderii și complexității activității instituției de credit și responsabilităților încredințate și trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase.
    (la 23-03-2009, Alin. (1) al art. 108 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (2) Responsabilitățile de conducere și/sau administrare pot fi exercitate numai de persoane fizice.
    (la 21-07-2007, Alin. (2) al art. 108 a fost modificat de pct. 20 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (3) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobată de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării responsabilităților, potrivit reglementărilor emise în acest sens.
    (la 23-03-2009, Alin. (3) al art. 108 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (4) Membrii consiliului de administrație sau, după caz, ai consiliului de supraveghere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de calificare și competența adecvate pentru a fi în măsura să se pronunțe în deplina cunoștința de cauza cu privire la toate aspectele legate de activitatea desfășurata de instituția de credit, asupra cărora trebuie să decidă potrivit competentelor lor.
    (la 21-07-2007, Alin. (4) al art. 108 a fost modificat de pct. 20 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (5) Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilitățile de administrare și/sau de conducere ce le revin.
    (la 23-03-2009, Alin. (5) al art. 108 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Conform art. II din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, instituțiile de credit care au încheiat contracte de muncă cu persoanele desemnate să exercite mandatul de director/membru al directoratului au la dispoziție 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi pentru îndeplinirea formalităților necesare încetării acestor contracte. În caz contrar, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, aceste contracte de muncă încetează de drept la încheierea termenului de 6 luni.


    Articolul 109

    Banca Naționala a României are autoritatea de a analiza în ce măsura sunt respectate condițiile minime prevăzute în prezenta ordonanță de urgență și reglementările emise în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanțele și informațiile legate de activitatea, reputația, integritatea morala și de experiența persoanelor prevăzute la art. 108 și de a decide dacă, atât la nivel individual, cat și la nivel colectiv, cerințele prevăzute sunt îndeplinite.


    Articolul 110
    (1) În afară de condițiile prevăzute de legislația în vigoare referitoare la administratorii sau, după caz, la membrii consiliului de supraveghere, o persoană nu poate fi aleasă în consiliul de administrație sau, după caz, în consiliul de supraveghere al unei instituții de credit, iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul sau în următoarele situații:
    a) persoana îndeplinește o alta funcție în cadrul instituției de credit în cauza, cu excepția cazului în care, în cazul sistemului unitar, este și director al acesteia;
    b) în ultimii 5 ani, persoanei i s-a retras de către autoritatea de supraveghere aprobarea de a exercita responsabilități de administrare și/sau conducere într-o instituție de credit, o instituție financiară sau o societate de asigurare/reasigurare sau o alta entitate care desfășoară activitate în sectorul financiar ori a fost înlocuită din funcția exercitată în astfel de entități din motive care îi pot fi imputate;
    c) îi este interzis, printr-o dispoziție legală, o hotărâre judecătorească sau o decizie a unei alte autorități, sa exercite responsabilități de administrare și/sau conducere într-o entitate de natura celor prevăzute la lit. b) ori sa desfășoare activitate în unul dintre domeniile specifice acestor entități.
    (2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și directorilor care nu sunt membri ai consiliului de administrație și, după caz, membrilor directoratului.
    (la 21-07-2007, Art. 110 a fost modificat de pct. 21 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Capitolul II Secretul profesional în domeniul bancar și relația cu clientela

    Articolul 111
    (1) Instituția de credit este obligată sa păstreze confidențialitatea asupra tuturor faptelor, datelor și informațiilor referitoare la activitatea desfășurata, precum și asupra oricărui fapt, data sau informație, aflate la dispoziția sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relațiile personale sau de afaceri ale clienților ori informații referitoare la conturile clienților - solduri, rulaje, operațiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienții,(2) În înțelesul prezentului capitol se considera client al unei instituții de credit, orice persoană cu care, în desfășurarea activităților prevăzute la art. 18 și la art. 20, instituția de credit a negociat o tranzacție, chiar dacă respectiva tranzacție nu, s-a finalizat și orice persoană care beneficiază de serviciile unei instituții de credit, inclusiv persoanele care au beneficiat în trecut de serviciile unei instituții de'credit,


    Articolul 112
    (1) Orice persoană care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere ori care participa la activitatea unei instituții de credit are obligația sa păstreze confidențialitatea asupra oricărui fapt, date sau informații la care se referă art. 111, de care a luat cunoștința în cursul exercitării responsabilităților ei în legătură cu instituția de credit.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 112 a fost modificat de pct. 22 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui nici în timpul activității și nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei instituții de credit sau ale unui client al acesteia.(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care obțin informații de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale instituției de credit.


    Articolul 113
    (1) Obligația de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorități competente în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere la nivel individual sau, după caz, consolidat ori subconsolidat.(2) Informații de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situații:
    a) la solicitarea titularului de cont sau a moștenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanților legali și/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
    b) în cazurile în care instituția de credit justifica un interes legitim;
    c) la solicitarea scrisă a altor autorități sau instituții ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorități sau instituții sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuțiilor lor specifice, să solicite și/sau sa primească astfel de informații și sunt identificate clar informațiile care pot fi furnizate de către instituțiile de credit în acest scop;
    d) la solicitarea scrisă a soțului titularului de cont, atunci când face dovada ca a introdus în instanța o cerere de împărțire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanței.
    e) la solicitarea instanței, în scopul soluționării diferitelor cauze deduse judecații.
    f) la solicitarea executorului bancar, în scopul realizării executării silite, pentru existenta conturilor debitorilor urmăriți.
    (la 21-07-2007, Litera f) a alin. (2) al art. 113 a fost introdusă de pct. 23 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (3) În cererea scrisă adresată instituției de credit, conform alin. (2) lit. c), trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informații, identitatea clientului la care se referă informațiile confidențiale care se solicita, categoria informațiilor solicitate și scopul pentru care se solicita acestea.(4) Personalul instituției de credit nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informații confidențiale de natura celor prevăzute la art. 111, pe care le deține sau de care a luat cunoștința în orice mod.


    Articolul 114

    Instituțiile de credit sunt obligate sa furnizeze informații de natura secretului bancar, după începerea urmăririi penale împotriva unui client, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanței judecătorești ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului.


    Articolul 115

    Nu se considera încălcări ale obligației de păstrare a secretului bancar:
    a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea și informațiile privind activitatea fiecărui client nu pot fi identificate;
    b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condițiile legii;
    c) furnizarea de date auditorului financiar al instituției de credit;
    d) furnizarea de informații la cererea instituțiilor de credit corespondente, dacă aceste informații au legătura cu operațiunile derulate prin conturile de corespondent;
    e) furnizarea de date și informații entităților aparținând grupului din care face parte instituția de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe baza consolidata și pentru combaterea spalarii banilor și a finanțării terorismului;
    f) transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a Băncii Naționale a României a informațiilor existente în baza sa de date instituțiilor de credit.
    (la 01-04-2010, Litera f) a art. 115 a fost introdusă de pct. 14 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 116

    Persoanele abilitate să solicite și/sau sa primească informații de natura secretului bancar potrivit prezentului capitol, sunt obligate sa păstreze confidențialitatea acestora și le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii.


    Articolul 117
    (1) Instituțiile de credit pot derula tranzacții cu clienții doar pe baze contractuale, actionand într-o maniera prudenta și cu respectarea legislației specifice în domeniul protecției consumatorului.(2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienților înțelegerea tuturor termenilor și condițiilor contractuale, în special a prestațiilor la care aceștia se obliga potrivit contractului încheiat. Instituțiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalități, comisioane, ori alte costuri și speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract.(3) Instituțiile de credit care emit moneda electronică trebuie să asigure respectarea dispozițiilor art. 320*).
    -----------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:

    Alin. (3) al art. 117 urmează să fie abrogat de pct. 15 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 30 aprilie 2011, conform literei b) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010.


    Articolul 118

    Abrogat.
    (la 23-03-2009, Art. 118 a fost abrogat de pct. 23 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 119

    Instituțiile de credit nu pot condiționa acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienților, de vânzarea sau cumpărarea acțiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituția de credit sau de o alta entitate aparținând grupului din care face parte instituția de credit ori de acceptarea, de către client a unor alte produse/servicii oferite de instituția de credit sau de o entitate aparținând grupului acesteia, care nu au legătura cu operațiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat.


    Articolul 120

    Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.


    Articolul 121

    Fiecare instituție de credit întocmește și păstrează la sediul social sau la sucursalele acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentația interna aferentă tranzacțiilor derulate, evidenta zilnica a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puțin caracteristicile tranzacțiilor derulate și soldul datorat clientului sau instituției de credit și orice informații privitoare la relațiile sale de afaceri cu clienții și cu alte persoane pe care Banca Naționala a României le poate prevedea prin reglementări.


    Capitolul III Cerințe pentru acoperirea riscurilor

    Secţiunea I Nivelul de aplicare

    Articolul 122

    Instituțiile de credit trebuie să respecte cerințele prevăzute la art. 24 și art. 126, în secțiunile a 6-a, a 7-a și a 8-a din prezentul capitol și cele prevăzute în Capitolul V din prezentul titlu, la nivel individual și/sau, după caz, consolidat ori sub-consolidat. Aplicarea de către o instituție de credit a acestor cerințe, la nivel individual și/sau, după caz, consolidat ori sub-consolidat, se stabilește prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Secţiunea a 2-a Fondurile proprii și nivelul minim acestora pentru acoperirea riscurilor

    Articolul 123

    În scopul asigurării stabilității și siguranței activității desfășurate și/sau a îndeplinirii obligațiilor asumate, fiecare instituție de credit trebuie să mențină un nivel adecvat al fondurilor sale proprii, potrivit art. 126.
    (la 13-12-2010, Art. 123 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^1. )


    Articolul 124

    Elementele care intră în calculul fondurilor proprii, condițiile și limitele în care acestea pot fi luate în considerare și situațiile în care pot fi depășite aceste limite, elementele care se deduc la calculul fondurilor proprii și orice alte cerințe de determinare a acestora, sunt stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, atât la nivel individual, cat și la nivel consolidat.


    Articolul 125

    Orice referire la noțiunea de fonduri proprii cuprinsă în prezenta ordonanță de urgență, în reglementările sau în alte acte de aplicare emise în baza acestei ordonanțe de urgență se considera a fi făcuta la conceptul de fonduri proprii stabilit prin reglementările emise în acest sens.


    Articolul 126
    (1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor art. 23 și competentelor Băncii Naționale a României prevăzute la art. 226, instituțiile de credit trebuie să dispună, în măsura și condițiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, de un nivel al fondurilor proprii, care să se situeze în permanenta cel puțin la nivelul cerințelor de capital stabilite pentru acoperirea, după caz, a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii creanței, a riscului de poziție, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a riscului de marta și a riscului operațional.(2) Prin reglementări se stabilesc metodologiile de determinare a nivelului cerințelor de capital pentru acoperirea riscurilor prevăzute la alin. (I), criteriile în funcție de care acestea se aplică și segmentele de activitate vizate de respectivele metodologii.


    Secţiunea a 3-a Riscul de credit

    Articolul 127

    La calculul cerințelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, instituțiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea standard sau, cu aprobarea Băncii Naționale a României, abordarea bazată pe modele interne de rating.


    Articolul 128

    Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin utilizarea abordarii standard se stabilește prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 129
    (1) În cazul abordarii standard, calitatea creditului, inclusiv pentru expunerile securitizate, se poate determina prin raportarea la evaluările realizate de instituții externe de evaluare a creditului sau de către agenții de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de către Banca Naționala a României, pe baza unor criterii specifice, prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 129 a fost modificat de pct. 24 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) O instituție externa de evaluare a creditului care a fost recunoscută ca eligibilă în acest scop de către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau de către Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, poate fi recunoscută ca eligibilă de Banca Naționala în România, fără a mai fi necesară o alta evaluare.(3) Banca Naționala a României face publică o prezentare a procesului de evaluare și lista instituțiilor externe de evaluare a creditului recunoscute ca eligibile.


    Articolul 130
    (1) Metodologia de determinare a valorii ponderate la risc a expunerilor prin utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating și condițiile minime în care poate fi aprobată utilizarea acestei metode se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.(2) Instituțiile de credit pot obține aprobarea în vederea utilizării abordarii bazate pe modele interne de rating, numai dacă demonstreaza Băncii Naționale a României ca sistemele implementate, de administrare și de rating pentru riscul de credit, sunt conforme standardelor și cerințelor minime, de evaluare a conformității, stabilite prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.(3) Dacă o instituție de credit nu mai îndeplinește condițiile în care a obținut aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un plan adecvat de înlăturare a deficiențelor sau sa probeze ca efectele generate de neîndeplinirea condițiilor nu sunt semnificative.


    Articolul 131

    Dacă o instituție de credit, persoana juridică română, este instituție de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau este o filiala a unei instituții de credit-mama la nivelul Uniunii Europene ori a unei societăți financiare holding-mama la-:nivelul Uniunii Europene, iar la nivelul grupului din care face parte se utilizează în mod unitar abordarea bazată pe modele interne de rating, Banca Naționala a României poate permite ca îndeplinirea cerințelor minime stabilite să fie asigurată de către societatea-mama și filialele acesteia considerate împreună.


    Articolul 132

    Dacă o instituție de credit, persoana juridică română, este instituție de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau este filiala a unei instituții de credit-mama la nivelul Uniunii Europene ori a unei societăți financiare holding-mama la nivelul Uniunii Europene și dacă se intenționează utilizarea la nivel de grup a abordarii bazate pe modele interne de rating, Banca Naționala a României cooperează cu autoritățile competente ale diferitelor entități care fac parte din grup, inclusiv în vederea acordării aprobării pentru utilizarea abordarii respective, în condițiile prevăzute la art. 182-188.


    Articolul 133
    (1) Instituția de credit care a obținut aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating, trebuie să implementeze aceasta abordare pentru toate expunerile.(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), Banca Naționala a României poate aproba implementarea graduala a abordarii bazate pe modele interne de rating, în condițiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Aceste condiții trebuie să asigure ca acest tratament nu este utilizat în mod selectiv de către instituția de credit, în scopul de a obține un nivel mai redus al cerințelor sale de capital.(3) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), instituțiile de credit care au obținut aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating, pot utiliza, cu aprobarea Băncii Naționale a României, abordarea standard pentru anumite clase de expuneri, în condițiile prevăzute prin reglementări.


    Articolul 134

    Atât în cazul utilizării abordarii standard, cat și în cazul utilizării abordarii bazate pe modele interne de rating, tratamentul specific aplicabil următoarelor categorii de expuneri se stabilește prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență:
    a) expuneri care beneficiază de o protecție a creditului;
    b) expuneri securitizate și poziții din securitizare;
    (la 21-07-2007, Litera b) a art. 134 a fost modificată de pct. 25 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    c) expuneri din tranzacții cu instrumente financiare derivate, din tranzacții de răscumpărare, din tranzacții cu termen lung de decontare, din tranzacții de împrumut în marja, din operațiuni de dare de titluri/mărfuri cu împrumut și din operațiuni de luare de titluri/mărfuri cu împrumut.


    Secţiunea a 4-a Riscurile de piața

    Articolul 135

    Metodele de determinare a cerințelor de capital pentru acoperirea riscurilor de poziție, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar și a riscului de marfa se stabilesc prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 136
    (1) Banca Naționala a României poate permite unei instituții de credit să-și calculeze cerințele de capital pentru riscul de poziție, riscul valutar și/sau riscul de marfa utilizând propriile modele interne sau o combinație a acestora cu metodele stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și stabilește condițiile în care pot fi utilizate astfel de modele.(2) Fiecare instituție de credit trebuie să solicite și să obțină aprobarea Băncii Naționale a României pentru utilizarea propriilor modelelor interne, în condițiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Secţiunea a 5-a Riscul operațional

    Articolul 137

    Instituțiile de credit trebuie să dispună în permanenta de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operațional la care sunt expuse.


    Articolul 138
    (1) În vederea determinării cerinței de capital pentru acoperirea riscului operațional, instituțiile de credit pot utiliza abordarea de baza sau, cu aprobarea Băncii Naționale a României, abordarea standard, abordarea standard alternativa sau abordarea avansată de evaluare.(2) Metodologia de determinare a cerinței de capital pentru acoperirea riscului operațional potrivit abordarilor prevăzute la alin. (1) și, după caz, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească instituțiile de credit pentru utilizarea abordarilor respective sunt prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 139

    Instituțiile de credit pot sa utilizeze, cu acordul Băncii Naționale a României, o combinație a abordarilor prevăzute la art. 138 alin. (1), în condițiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 140

    Dispozițiile art. 131 și 132 se aplică în mod corespunzător în cazul utilizării abordarii avansate de evaluare la determinarea cerințelor de capital pentru acoperirea riscului operațional.


    Secţiunea a 6-a Expuneri mari

    Articolul 141

    Instituțiile de credit sunt obligate să respecte în permanenta cerințele privind expunerile mari stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 142

    Fiecare instituție de credit trebuie să dispună de proceduri administrative și contabile riguroase și de mecanisme adecvate de control intern pentru identificarea și înregistrarea tuturor expunerilor mari și a modificărilor ulterioare ale acestora, conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor aplicabile, și pentru monitorizarea acestor expuneri în conformitate cu politicile proprii privind expunerile.


    Secţiunea a 7-a Participatii calificate ale instituțiilor de credit

    Articolul 143
    (1) Valoarea unei participatii calificate a unei instituții de credit, persoana juridică română, într~o entitate, alta decât o instituție de credit, o instituție financiară, o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate ce desfășoară activități care reprezintă o prelungire directa a activității bancare, cum ar fi leasing, factoring, administrare de fonduri de investiții, sau care prestează servicii auxiliare activității bancare, cum ar fi servicii de procesare de date, ori desfășoară alte activități similare, nu poate să depășească 15% din fondurile sale proprii.(2) Valoarea totală a participatiilor calificate ale instituției de credit, persoana juridică română, în entitățile, prevăzute la alin. (1) nu poate depăși 60% din fondurile sale proprii.(3) Limitele prevăzute la alin. (1) și (2) nu pot fi depășite decât în situații excepționale, caz în care Banca Naționala a României dispune instituției de credit să-și majoreze fondurile proprii sau sa întreprindă alte măsuri similare.(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică cu respectarea dispozițiilor art. 122.
    (la 13-12-2010, Alin. (4) al art. 143 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^2. )


    Articolul 144

    Instituțiile de credit, persoane juridice române, nu pot dobândi participatii calificate într-o entitate de natura celor prevăzute la art. 143 alin. (1), dacă în acest fel instituția de credit poate exercita controlul asupra entității respective.


    Articolul 145

    Detinerile temporare de acțiuni în cursul unei operațiuni de asistența sau restructurare financiară ori în cursul normal al unei operațiuni de subscriere sau detinerile temporare de acțiuni în numele instituției de credit, persoana juridică română, dar pe contul altor persoane, nu se considera participatii calificate și nu sunt luate în calculul limitelor prevăzute la art. 143 alin. (1) și (2). De asemenea, investițiile în acțiuni care nu întrunesc caracteristicile unei imobilizari financiare nu sunt incluse în acest calcul


    Articolul 146
    (1) Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României dobândirea de către instituția de credit, persoana juridică română, a oricărei participatii calificate într-o entitate dintr-un stat terț dacă, în urma dobândirii, entitatea ar intră în sfera de consolidare prudentiala a instituției de credit, persoana juridică română, conform reglementărilor aplicabile.(2) Criteriile care stau la baza evaluării intenției de dobândire a participatiilor calificate prevăzute la alin. (1), au în vedere următoarele:
    a) dobândirea participatiei calificate sa nu supună instituția de credit, persoana juridică română, la riscuri nejustificate sau sa nu împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe baza consolidata;
    b) instituția de credit, persoana juridică română, sa dispună de suficiente resurse financiare și de natura organizatorică pentru dobândirea și administrarea participatiei calificate.
    (3) În cazul în care entitatea din statul terț prevăzută la alin. (1) este entitate reglementată, Banca Națională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată, în condițiile prevăzute la art. 26^2.
    (la 23-03-2009, Alin. (3) al art. 146 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 147
    (1) Participatiile calificate, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naționale a României conform art. 146, inclusiv cele care, în situații excepționale depășesc limitele stabilite în condițiile art. 143 alin. (3), se notifica acesteia în termen de 5 zile de la data dobândirii lor de către instituția de credit, persoana juridică română.(2) În cazul în care o instituție de credit, persoană juridică română, sau, după caz, societatea-mamă a acesteia ori persoana fizică sau juridică ce controlează instituția de credit decide să achiziționeze ori să majoreze o participație calificată, direct sau indirect, într-o altă instituție de credit, o societate de asigurări de viață, o societate de asigurări generale, o societate de reasigurare, o firmă de investiții sau o societate de administrare a investițiilor, autorizată într-un alt stat membru sau, după caz, în alt sector al sistemului financiar, Banca Națională a României asigură colaborarea prin consultare reciprocă în toate privințele cu celelalte autorități de supraveghere naționale sau din alte state membre implicate, la sesizarea acestora. În acest sens, Banca Națională a României furnizează la cerere orice informație relevantă și din oficiu orice informație esențială și comunică celorlalte autorități de supraveghere implicate opinia sa și orice rezervă cu privire la decizia de achiziție.
    (la 23-03-2009, Alin. (2) al art. 147 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Secţiunea a 8-a Procesul intern de evaluare a adecvarii capitalului la riscuri

    Articolul 148
    (1) Fiecare instituție de credit trebuie să dispună de strategii și procese interne formalizate, solide, eficiente și complete de evaluare și menținere în permanenta a nivelului, structurii și distribuției capitalului, care, din perspectiva instituției de credit, sunt considerate adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor la care aceasta este sau poate fi expusă, într-un mod corespunzător naturii și nivelului acestor riscuri. În acest sens, instituția de credit trebuie să aibă în vedere, pe lângă riscurile prevăzute la art. 126, orice alte riscuri aferente activității desfășurate, precum și cele datorate unor factori externi acesteia.(1^1) Prevederile alin. (1) se aplică cu respectarea dispozițiilor art. 122.
    (la 13-12-2010, Alin. (1^1) al art. 148 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^3. )
    (2) Procesele și strategiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse unor revizuiri interne regulate de către instituția de credit, astfel încât să se asigure ca ele rămân în permanenta cuprinzatoare și proporționale în raport cu natura, extinderea și complexitatea activităților desfășurate de respectiva instituție de credit.


    Articolul 149

    Instituțiile de credit sunt responsabile pentru procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la profilul de risc propriu.
    (la 13-12-2010, Art. 149 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^4. )


    Secţiunea a 9-a Alte cerințe prudentiale

    Articolul 150
    (1) Banca Naționala a României poate stabili prin reglementări și alte cerințe de natura prudentiala, precum și nivelul de aplicare al acestora la instituțiile de credit. Aceste cerințe pot viza, fără a fi limitative, următoarele:
    a) riscul de lichiditate;
    b) operațiunile instituției de credit cu persoanele aflate în relații speciale cu aceasta;
    c) externalizarea activităților instituției de credit:
    d) calitatea activelor și provizioane;
    e) modificările operate la nivelul instituției de credit față de condițiile care au stat la baza autorizării acesteia.
    (2) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) lit. e), modificările pentru care este necesară obținerea aprobării prealabile a Băncii Naționale a României, respectiv cele pentru care notificarea ulterioară este suficienta se stabilesc prin reglementările emise: în baza prezentei: ordonanțe de urgență. Înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor corespunzătoare modificărilor supuse aprobării prealabile, se realizează numai după obținerea acestei aprobări.(3) Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică și în privința solicitării de informații referitoare la persoanele sau entitățile implicate ori având legătură cu modificările operate în situația instituției de credit față de condițiile care au stat la baza autorizării.
    (la 13-12-2010, Alin. (3) al art. 150 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^5. )


    Articolul 151

    Înființarea de sucursale pe teritoriul României de către instituțiile de credit, persoane juridice române, și deschiderea de reprezentante în țara sau în străinătate de către acestea se realizează în condițiile prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României, Dispozițiile art.53 alin.(2) se aplică în mod corespunzător.


    Capitolul IV Situații financiare și audit

    Articolul 152
    (1) Instituțiile de credit trebuie să organizeze și sa conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, și sa întocmească situații financiare anuale și, după caz, situații financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidela a poziției financiare, a performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte aspecte legate de activitatea desfășurată. Evidenta contabila și situațiile financiare ale unei instituții de credit trebuie să reflecte, de asemenea, operațiunile și situația financiară a sucursalelor și a filialelor, pe baza individuală și, respectiv, pe baza consolidata.(2) Situațiile financiare anuale ale instituțiilor de credit și, după caz, situațiile financiare anuale consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate cu standarde și practici acceptate pe plan internațional.(3) Abrogat.
    (la 21-07-2007, Alin. (3) al art. 152 a fost abrogat de pct. 26 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 153

    Instituțiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României situațiile lor financiare, precum și alte date și informații cerute la termenele și în forme stabilite prin reglementări și instrucțiuni de către, Banca Naționala a României, în calitate de autoritate de supraveghere.


    Articolul 154

    Banca Naționala a României poate stabili prin reglementări efectuarea de activități de audit la instituțiile de credit în alte scopuri decât cel prevăzut la art. 152 alin. (2) și standardele aplicabile în aceste cazuri,


    Articolul 155
    (1) Auditorii financiari ai instituțiilor de credit trebuie să fie aprobați de Banca Naționala a României.(2) Banca Naționala a României poate respinge numirea unui auditor financiar dacă apreciază ca acesta nu dispune de experiența și/sau independenta adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice sau dacă exista constatări potrivit cărora acesta nu a respectat cerințele de conduita etica și profesională specifice.(3) Instituțiile de credit au obligația sa înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar, conform cerințelor Băncii Naționale a României.


    Articolul 156
    (1) Auditorul financiar al unei instituții de credit-trebuie să informeze Banca Naționala a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștința despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituția de credit care:
    a) reprezintă o încălcare semnificativă a legii și/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare sau cerințe privind desfășurarea activității;
    b) este de natura sa afecteze capacitatea instituției de credit de a funcționa în continuare;
    c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
    (2) La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul financiar al instituției de credit are obligația sa furnizeze orice detalii, clarificări, explicații legate de activitatea de audit financiar desfășurata.(3) Obligațiile prevăzute la alin. (1) și (2) revin auditorului financiar al instituției de credit și în situația în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția de credit.(4) Îndeplinirea cu buna-credința de către auditorul financiar a obligației de a informa Banca Naționala a României conform alin. (1) - (3) nu constituie o încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și, nu poate atrage răspunderea de orice natura a acestuia,(5) Banca Naționala a României are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari pe parcursul acțiunii de audit.


    Articolul 157

    Banca Naționala a României poate retrage aprobarea, acordată, unui auditor financiar, în situația în care acesta nu își îndeplinește în mod corespunzător atribuțiile prevăzute de lege sau nu respecta cerințele de conduita etica și profesională specifice.


    Articolul l58

    Banca Naționala a României poate emite reglementări specifice cu privire la relația auditor financiar-autoritate competentă.


    Capitolul V Cerințe de publicare pentru instituțiile de credit

    Articolul 159
    (1) În scopul asigurării disciplinei și transparenței pieței, instituțiile de credit trebuie să foca publice date și informații referitoare la activitatea desfășurata, în măsura și condițiile prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.(2) Instituțiile de credit trebuie să adopte politici formale pentru asigurarea respectării cerințelor de publicare stabilite și pentru evaluarea adecvarii datelor și informațiilor publicate.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Începând cu data de 31 decembrie 2011, în conformitate cu litera b) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, alin. (2) al art. 159 va avea următorul cuprins:
    ”(2) Instituțiile de credit trebuie să adopte politici formale pentru a se conforma cerințelor de transparență și de publicare stabilite și trebuie să dispună de politici de evaluare a gradului de adecvare a datelor și informațiilor publicate, inclusiv în ceea ce privește verificarea și frecvența lor. De asemenea, instituțiile de credit trebuie să adopte politici pentru a evalua dacă informațiile publicate oferă participanților la piață o imagine completă asupra profilului lor de risc; în caz contrar, instituțiile de credit trebuie să publice informațiile necesare suplimentar față de informațiile obligatorii publicate potrivit alin. (1), obligație care privește însă numai informații semnificative și care nu sunt considerate ca fiind proprietatea instituției de credit sau confidențiale, potrivit criteriilor tehnice stabilite prin reglementările prevăzute la alin. (1).”


    Articolul 160

    Întreprinderile mici și mijlocii sau orice alte societăți, solicitante ale unui credit, pot cere instituției de credit să le furnizeze o explicație în scris cu privire la încadrarea lor într-un anumit rating.


    Articolul 161
    (1) Instituțiile de credit trebuie să facă publice datele și informațiile prevăzute la art. 159 cel puțin anual, imediat ce acestea sunt disponibile,(2) Pe baza criteriilor prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, instituțiile de credit trebuie să determine dacă este necesară publicarea cu o frecventa mai mare decât cea prevăzută la alin. (1).


    Articolul 162
    (1) Modalitățile de publicare a datelor și informațiilor necesare, locația unde acestea sunt disponibile și mijloacele de verificare a respectării cerințelor de publicare se stabilesc de către fiecare instituție de credit, în măsura în care este posibil, instituțiile de credit trebuie să asigure utilizarea acelorași mijloace sau a aceleiași locatii pentru publicarea tuturor datelor și informațiilor.(2) Prezentările echivalente de date și informații realizate de instituția de credit către piața în baza cerințelor privind publicarea situațiilor financiare, listarea la bursa sau alte asemenea cerințe, pot fi considerate ca asigurând respectarea cerințelor de publicare potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Dacă datele și informațiile nu sunt incluse în situațiile: financiare, instituțiile de credit trebuie să indice unde pot fi găsite.


    Articolul 163
    (1) Pentru asigurarea: transparenței și disciplinei de piața, Banca Naționala a României poate impune unei instituții de credit măsuri specifice referitoare la:
    a) conținutul datelor și informațiilor pe care trebuie să le publice;
    b) frecventa cu care trebuie să publice unele date și informații și stabilirea termenelor de publicare;
    c) modalitățile și formele de publicare, altele decât situațiile financiare;
    (la 23-03-2009, Litera c) a art. 163 a fost modificată de pct. 26 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    d) utilizarea anumitor mijloace de verificare a datelor și informațiilor publicate care nu intră în sfera auditului financiar.


    Articolul 163^1

    Prevederile art. 159-163 se aplică cu respectarea dispozițiilor art. 122.
    (la 13-12-2010, Art. 163^1 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 15^7. )


    Titlul III SUPRAVEGHEREA ȘI CERINȚE DE PUBLICARE PENTRU BANCA NAȚIONALA A ROMÂNIEI

    Capitolul I Supravegherea instituțiilor de credit, persoane juridice române

    Articolul l64

    În scopul protejării intereselor deponenților și al asigurării stabilitatii și viabilitatii întregului sistem bancar, Banca Naționala a României asigura supravegherea prudentiala a instituțiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înființate în alte state membre ori în state terțe, prin stabilirea unor norme și indicatori de prudenta bancară și urmărirea respectării acestora și a altor cerințe prevăzute de lege și de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cat și la nivel consolidat sau sub-consolidat, după caz, în vederea prevenirii și limitării riscurilor specifice activității bancare.


    Articolul 165

    Instituțiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să raporteze Băncii Naționale a României datele și informațiile necesare pentru evaluarea respectării dispozițiilor cuprinse în prezenta ordonanță de urgență și în reglementările emise în aplicarea acesteia, la termenele și în forma stabilite de aceasta.


    Articolul 166
    (1) Banca Naționala a României asigura verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de fiecare instituție de credit, persoana juridică română, pentru, respectarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia și realizează propria evaluare a riscurilor la care instituția de credit este sau poate fi expusă.(2) Pe baza verificării și evaluării efectuate, Banca Naționala a României determina în ce măsura cadrul de administrare, strategiile, procesele și mecanismele implementate de instituția de credit, persoana juridică română, și fondurile proprii deținute de aceasta asigura o administrare prudenta și o acoperire adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc al instituției de credit.(3) Banca Naționala a României stabilește frecventa și gradul de detaliere a verificărilor și evaluărilor, cu luarea în considerare a principiului proportionalitatii, respectiv având în vedere mărimea, importanța sistemica, natura, extinderea și complexitatea activităților desfășurate de fiecare instituție de credit, persoana juridică română.
    Verificările și evaluările se realizează cel puțin o dată pe an.
    (la 21-07-2007, Alin. (3) al art. 166 a fost modificat de pct. 27 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 167

    Banca Naționala a României urmărește realizarea unei comunicări eficiente cu fiecare instituție de credit, persoana juridică română, care să asigure o cunoaștere aprofundata a activității, organizării și procesului intern al instituției de credit de evaluare a adecvarii capitalului la profilul sau de risc.


    Articolul 168
    (1) Banca Națională a României poate face recomandări instituției de credit, persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru îmbunătățirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate, pentru asigurarea unei organizări adecvate a activității desfășurate ori pentru restabilirea sau susținerea situației sale financiare, inclusiv în cazul constatării deteriorării indicatorilor financiari și de prudență ai acesteia. Instituția de credit trebuie să comunice Băncii Naționale a României măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.
    (la 23-03-2009, Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    (2) Independent de formularea unor recomandări, Banca Naționala a României poate dispune măsuri de supraveghere și/sau aplicarea de sancțiuni potrivit prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 169

    Urmărirea respectării de către instituțiile de credit, persoane juridice române, a cerințelor, de natura prudentiala și a altor cerințe prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile se realizează de către Banca Naționala a României pe baza raportarilor transmise de instituțiile de credit și prin verificări la fața locului desfășurate la sediul instituțiilor de credit și al sucursalelor acestora din țara și din străinătate.


    Articolul 170
    (1) Verificările la fața locului se efectuează de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit în acest sens, sau de către auditori financiari sau experți numiți de Banca Naționala a României.(2) Banca Naționala a României poate stabili, în anumite situații, scopul auditului financiar și standardele ce trebuie luate în considerare, în condițiile menținerii acestuia în aria de competența a auditorului financiar.


    Articolul 171
    (1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să permită personalului Băncii Naționale a României și altor persoane împuternicite să efectueze verificarea să le examineze evidentele, conturile și operațiunile și sa furnizeze toate documentele și informațiile legate de desfășurarea activității, după cum sunt solicitate de către aceștia.(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate sa transmită Băncii Naționale a României orice informații solicitate de aceasta, în scopul exercitării competentelor sale prevăzute de lege.


    Articolul 172
    (1) Supravegherea prudentiala a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care desfășoară activități în alte state membre în condițiile prevăzute în Capitolul VI din Titlul I, Partea I, în special prin înființarea unei sucursale, este asigurata de Banca Naționala a României, având în vedere dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.(2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedica exercitarea de către autoritatea competentă din statul membru gazda a competentelor ce îi revin pe linia implementării politicii sale monetare, a cerințelor de raportare în scopuri statistice și a celor care rezultă din dispozițiile alin. (3).(2^1) În exercitarea atribuțiilor sale generale de supraveghere prudențială, Banca Națională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar din toate celelalte state membre în cauză, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.
    (la 01-04-2010, Alin. (2^1) al art. 172 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (3) Supravegherea cerințelor de lichiditate la nivelul sucursalelor înființate în, alte state membre de instituțiile de credit persoane juridice române, este asigurata de autoritatea competentă din statul membru gazda în cooperare cu Banca Naționala a României.


    Articolul 173
    (1) Pentru supravegherea prudentiala a instituțiilor de credit din România, care desfășoară activitate în alte state membre, în special printr-o sucursala. Banca Naționali a României colaborează cu autoritățile competente din statele membre gazda.(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigura schimbul tuturor informațiilor referitoare la administrarea și la actionariatul instituției de credit, persoana juridică română, de natura sa faciliteze supravegherea acesteia și evaluarea îndeplinirii condițiilor care au stat la baza autorizării, precum și schimbul tuturor informațiilor de natura sa faciliteze verificarea pe o baza continua a activității instituției de credit, în special în ceea ce privește lichiditatea, solvabilitatea, schema de garantare a depozitelor, limitarea expunerilor mari, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern.


    Articolul 173^1
    (1) În cazul în care i se solicită considerarea unei sucursale dintr-un alt stat membru a unei instituții de credit, persoană juridică română, ca fiind semnificativă, Banca Națională a României trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru gazdă și, dacă este cazul, cu autoritatea competentă cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuțiilor acesteia din urmă similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1).(2) Prevederile art. 210^1 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(3) Dacă nu se ajunge la o decizie comună potrivit prevederilor alin. (1), decizia luată de autoritățile competente din statul membru gazdă este definitivă și opozabilă Băncii Naționale a României, care trebuie să o aplice în mod corespunzător.(4) Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor și responsabilităților autorităților competente implicate.
    (la 01-04-2010, Art. 173^1 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 173^2
    (1) Banca Națională a României comunică autorităților competente din statul membru gazdă pe teritoriul căruia este înființată o sucursală semnificativă de către o instituție de credit, persoană juridică română, informațiile prevăzute la art. 186 alin. (4) lit. c) și d) și îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 181 alin. (1) lit. c), în cooperare cu autoritățile competente din statul membru gazdă.(2) În cazul în care Banca Națională a României constată prezența unei situații de urgență la nivelul unei instituții de credit, potrivit prevederilor art. 183 alin. (1), aceasta alertează în cel mai scurt timp posibil autoritățile prevăzute la art. 222 alin. (6) și la art. 222^1 alin. (1).
    (la 01-04-2010, Art. 173^2 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 173^3
    (1) În cazul unei instituții de credit, persoană juridică română, având sucursale semnificative în alte state membre, dacă nu se aplică prevederile art. 185^1-185^5, Banca Națională a României stabilește și conduce un colegiu al supraveghetorilor pentru a facilita cooperarea potrivit prevederilor art. 173 și 173^2.(2) Stabilirea și funcționarea colegiului se bazează pe acorduri scrise stabilite, după consultarea celorlalte autorități competente implicate, de către Banca Națională a României. Stabilirea modului de funcționare operațională a colegiilor de supraveghetori are în vedere și ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.(3) Banca Națională a României decide autoritățile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.(4) Decizia Băncii Naționale a României trebuie să aibă în vedere relevanța activității de supraveghere ce urmează a fi planificată sau coordonată de aceste autorități, în special impactul potențial asupra stabilității financiare a sistemului financiar al statelor membre în cauză, prevăzut la art. 172 alin. (2^1), precum și obligațiile Băncii Naționale a României prevăzute la art. 173^2.(5) Banca Națională a României îi informează complet, în prealabil, pe toți membrii colegiului cu privire la organizarea reuniunilor, la aspectele principale de discutat și la activitățile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Națională a României îi informează complet și la timp pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile și acțiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.
    (la 01-04-2010, Art. 173^3 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 173^4

    În exercitarea competențelor sale, Banca Națională a României trebuie să aibă în vedere convergența instrumentelor și practicilor de supraveghere în aplicarea legii, reglementărilor și cerințelor autorităților competente, adoptate în domeniu la nivel național și comunitar. În acest scop:
    a) Banca Națională a României trebuie să participe la activitățile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni;
    b) Banca Națională a României trebuie să urmeze ghidurile, recomandările, standardele și celelalte măsuri agreate la nivelul Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni sau trebuie să declare motivele pentru care nu le urmează;
    c) atribuțiile prevăzute de lege, conferite Băncii Naționale a României în calitate de autoritate competentă la nivel național, nu împiedică respectarea obligațiilor care îi revin în calitate de membru al Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni sau a altor obligații la nivelul Uniunii Europene în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit.
    (la 01-04-2010, Art. 173^4 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 174
    (1) Pentru verificarea activității sucursalelor înființate în alte state membre de către instituțiile de credit, persoane juridice române, Banca Naționala a României poate efectua verificări la sediul acestor sucursale, cu informarea prealabilă a autorităților competente din statele membre gazda sau poate solicita efectuarea verificării de către aceste autorități, situație în care poate participa la efectuarea verificării, dacă considera necesar.(2) Autoritatea competența din statul membru gazda poate efectua, în exercitarea competentelor sale, verificări la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul statului membru respectiv de instituțiile de credit, persoane juridice române.


    Articolul 175

    Pentru supravegherea activității sucursalelor înființate în state terțe de instituțiile de credit, persoane juridice române. Banca Naționala a României cooperează cu autoritățile competente din aceste state, în condițiile prevăzute prin acorduri de cooperare încheiate cu acestea.


    Capitolul II Supravegherea pe baza consolidata

    Secţiunea 1 Autoritatea competența cu supravegherea pe baza consolidata

    Articolul 176
    (1) Supravegherea pe baza consolidata a unei instituții de credit, persoana juridică română, este exercitată de Banca Naționala a României în următoarele situații:
    a) instituția de credit autorizata de Banca Naționala a României este instituție de credit-mama la nivelul României sau instituție de credit-mama la nivelul Uniunii Europene;
    b) instituția de credit autorizata de Banca Naționala a României are ca societate-mama o societate financiară holding-mama la nivelul României sau o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene, fără ca, în acest din urmă caz, societatea-mama sa mai aibă ca filiale alte instituții de credit în statele membre;
    c) instituția de credit autorizata de Banca Naționala a Ronaniei are ca societate-mama, înființată în România, o societate financiară holding-mama la nivelul României sau o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene și care este societate-mama pentru cel puțin încă o instituție de credit autorizată într-un alt stat membru;
    d) exista instituții de credit autorizate în doua sau mai multe state membre, printre care și România, ce au ca societăți-mama mai multe societăți financiare holding având sediul social în state membre diferite și exista o instituție de credit filiala în fiecare dintre aceste state, iar dintre aceste filiale, instituția de credit, persoana juridică română, are cel mai mare total al activului bilantier;
    e) instituția de credit autorizata de Banca Naționala a României are ca societate-mama o societate financiară holding care este societate-mama și pentru cel puțin o alta instituție de credit autorizata în oricare alt stat membru, nici una dintre aceste instituții de-credit nefiind autorizata în statul membru în care este înființată societatea financiară holding, iar instituția de credit autorizata în România are cel mai mare total al activului bilantier; aceasta instituție de credit este considerată, pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata, instituție de credit controlată de către o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene.
    (2) În anumite cazuri, Banca Naționala a României poate, de comun acord cu autoritățile competente din alte state membre, sa nu aplice criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) - e), dacă aplicarea acestora ar fi necorespunzătoare, având în vedere instituțiile de credit respective și importanța relativă a activității desfășurate de acestea în diferite state, și sa desemneze o alta autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe baza consolidata în aceste cazuri, înaintea luării unei decizii, autoritățile competente trebuie să acorde posibilitatea de a-și exprima opinia asupra deciziei respective, instituției de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau societății financiare holding-mama la nivelul Uniunii Europene ori instituției de credit cu cel mai mare total al activului bilantier, după caz. Autoritățile competente notifica Comisiei Europene orice acord încheiat potrivit prevederilor prezentului alineat.


    Articolul 177

    Instituțiile de credit, persoane juridice române, filiale în România, sunt supravegheate pe baza sub-consolidata de către Banca Naționala a României, dacă ele însele sau societățile-mama ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăți financiare holding și supravegherea pe baza consolidata este exercitată de Banca Naționala a României, potrivit dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. c), d) sau e), au într-un stat terț o filiala instituție de credit, instituție financiară sau societate de administrare a investițiilor sau dețin o participație în astfel de entități.


    Articolul 178

    Aria de cuprindere a consolidării prudentiale, inclusiv cazurile de excludere din consolidare, precum și metodele de consolidare utilizate în scop prudențial se stabilesc, prin reglementările, emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul l79
    (1) Societățile financiare holding sunt incluse în supravegherea pe baza consolidata.(2) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 196 alin. (1), dispozițiile alin. (1) nu pot fi interpretate în sensul că Banca Naționala a României are atribuții de supraveghere pe baza individuală a societății financiare holding.


    Articolul 180
    (1) În cazul în care o instituție de credit filiala, persoana juridică română, nu este inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe baza consolidata exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, Banca Naționala a României poate solicita societății-mama informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit.(2) În cazul în care, în supravegherea pe baza consolidata a unei instituții de credit, persoana juridică română, nu este inclusă o instituție de credit filiala dintr-un alt stat membru, instituția de credit-mama la nivelul României sau societatea financiară holding-mama la nivelul României, după caz, trebuie să furnizeze informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit filiala, la solicitarea autorităților competente din acel stat membru.(3) Banca Naționala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, poate solicita filialelor unei instituții de credit sau ale unei societății financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, informații de natura celor prevăzute la art. 194 în acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea și verificarea informațiilor prevăzute la art. 194 și 195.(4) Filialele, persoane juridice române, ale unei instituții de credit sau ale unei societății financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la art. 194, la solicitarea autorității responsabile cu supravegherea pe baza consolidata, inclusiv în situația în care aceasta este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru.


    Articolul 181
    (1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, persoane juridice române, și a instituțiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, are următoarele atribuții:
    a) coordonează colectarea și difuzarea informațiilor relevante sau esențiale în condițiile desfășurării normale a activității și în situații de urgență;
    b) planifică și coordonează activitățile de supraveghere în condițiile desfășurării normale a activității, inclusiv în legătură cu activitățile prevăzute la art. 24, 148, 159-163, 166, 226, în cooperare cu autoritățile competente implicate;
    c) planifică și coordonează activitățile de supraveghere, în cooperare cu autoritățile competente implicate și, dacă este necesar, cu băncile centrale, pentru pregătirea pentru situații de urgență și pe parcursul acestora, inclusiv pentru cazul unor evoluții nefavorabile la nivelul instituțiilor de credit sau al piețelor financiare, utilizând, dacă este posibil, canalele de comunicare existente, pentru a facilita managementul respectivelor situații de criză.
    (2) Planificarea și coordonarea activităților de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. c) includ măsurile excepționale prevăzute la art. 188 alin. (1) lit. b), pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgență și comunicările adresate publicului.
    (la 01-04-2010, Art. 181 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 182
    (1) În cazul cererilor pentru obținerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerințelor de capital, depuse de o instituție de credit-mama la nivelul Uniunii Europene și filialele acesteia, sau depuse împreună de filialele unei societăți financiare holding-mama la nivelul Uniunii Europene, în condițiile în care din grup face parte cel puțin o instituție de credit, persoană juridică română, Banca Naționala a României și autoritățile competente cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum și, dacă este cazul, termenii și condițiile în care se acordă aprobarea.(2) Orice cerere formulată în condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naționala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181.(3) Banca Naționala a României trebuie să depună diligente pentru a ajunge la o decizie comuna cu celelalte autorități competente într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris și comunicată solicitantului de către Banca Naționala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181.(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la data primirii de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, a cererii de aprobare, însoțită de documentația aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Banca Națională a României transmite fără întârziere respectiva cerere și documentația aferentă celorlalte autorități competente.
    (la 01-04-2010, Alin. (4) al art. 182 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna între autoritățile competente în termen de 6 luni. Banca Naționala a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, trebuie să decidă singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată trebuie motivată în scris, luând în considerare și punctele de vedere și rezervele exprimate de celelalte autorități competente pe parcursul perioadei de 6 luni. Decizia este definitivă și se comunică solicitantului și celorlalte autorități competente de către Banca Naționala a României.(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3), precum și cele luate de autoritățile competente cu supravegherea pe bază consolidată, în situația în care nu s-a ajuns la o decizie comună, sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.
    (la 23-03-2009, Alin. (6) al art. 182 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 182^1
    (1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 148 și 166, pentru a determina adecvarea fondurilor proprii la nivel consolidat, deținute de grup, raportat la situația financiară și profilul de risc ale acestuia, precum și la nivelul fondurilor proprii solicitat, potrivit celor prevăzute la art. 226 alin. (3), pentru fiecare entitate din cadrul grupului bancar și la nivel consolidat.(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.
    (la 01-04-2010, Art. 182^1 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 182^2
    (1) Decizia comună prevăzută la art. 182^1 alin. (1) trebuie luată în termen de 4 luni de la data transmiterii de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, către celelalte autorități competente relevante a unui raport referitor la evaluarea riscului la nivel de grup, în sensul prevederilor art. 148 și 166. Decizia comună ia în considerare în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autoritățile competente implicate, în sensul prevederilor art. 148 și 166*).(2) Decizia comună prevăzută la art. 182^1 alin. (1) este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și este transmisă instituției de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.(3) În cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorități competente implicate, va consulta Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni. Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea consolidată, poate consulta Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni din proprie inițiativă.
    (la 01-04-2010, Art. 182^2 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Conform pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu art. III^1, până la data de 31 decembrie 2012, termenele prevăzute la art. 182^2 alin. (1) și art. 182^3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, sunt de 6 luni.


    Articolul 182^3*)

    În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună între autoritățile competente în termen de 4 luni, decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148, 166 și ale art. 226 alin. (3) trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată de autoritățile competente relevante.
    (la 01-04-2010, Art. 182^3 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamț:
    Conform pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu art. III^1, până la data de 31 decembrie 2012, termenele prevăzute la art. 182^2 alin. (1) și art. 182^3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, sunt de 6 luni.


    Articolul 182^4

    Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148, 166 și ale art. 226 alin. (3) se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a punctelor de vedere și a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant.
    (la 01-04-2010, Art. 182^4 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 182^5

    Deciziile prevăzute la art. 182^2-182^4 sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și iau în considerare evaluările de risc, punctele de vedere și rezervele celorlalte autorități competente exprimate în cursul celor 4 luni prevăzute la art. 182^2 alin. (1). Documentul este transmis de Banca Națională a României tuturor autorităților competente implicate, precum și instituției de credit mamă la nivelul Uniunii Europene.
    (la 01-04-2010, Art. 182^5 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 182^6
    (1) În cazul în care consultă Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni potrivit prevederilor art. 182^2 alin. (3), Banca Națională a României ține seama de opinia acestuia și explică orice abatere semnificativă de la aceasta.(2) Banca Națională a României ține seama de opiniile Comitetului Supraveghetorilor Bancari Europeni și explică orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant.
    (la 01-04-2010, Art. 182^6 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 182^7
    (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182^1 și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182^3 și 182^4 sunt definitive.(2) În cazul în care Banca Națională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182^1, precum și deciziile adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182^3 și 182^4 de către un supraveghetor consolidant, respectiv de către autorități responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.
    (la 01-04-2010, Art. 182^7 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 182^8
    (1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182^1 și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182^3 și 182^4 trebuie să fie actualizate anual sau în situații excepționale, în cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene solicită în scris și motivat Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin. (3).(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, poate solicita în scris și motivat supraveghetorului consolidant actualizarea deciziilor comune adoptate potrivit prevederilor art. 182^1, precum și a celor adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182^3 și 182^4 la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant și, respectiv, la nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene.(3) În cazul solicitărilor de actualizare formulate potrivit prevederilor alin. (1) și (2), acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Națională a României și autoritatea responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Națională a României și supraveghetorul consolidant, după caz.
    (la 01-04-2010, Art. 182^8 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 183
    (1) În cazul apariției unei situații de urgență, inclusiv în cazul unor evoluții nefavorabile ale piețelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieței și stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entitățile unui grup au fost autorizate sau în care au fost înființate sucursale semnificative, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional, autoritățile prevăzute la art. 222 alin. (6) și art. 222^1 alin. (1) și le comunică toate informațiile esențiale îndeplinirii atribuțiilor acestora.
    (la 01-04-2010, Alin. (1) al art. 183 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (1^1) Dacă Banca Națională a României, în exercitarea atribuțiilor acesteia de bancă centrală, constată existența unei situații descrise la alin. (1), alertează în cel mai scurt timp posibil autoritățile competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituțiilor de credit.
    (la 01-04-2010, Alin. (1^1) al art. 183 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (1^1), dacă este posibil, se utilizează canalele de comunicare existente.
    (la 01-04-2010, Alin. (1^2) al art. 183 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (2) În situația în care informații care au fost furnizate deja altei autorități competente sunt necesare Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, aceasta contacteaza, dacă este posibil, autoritatea competentă respectiva pentru a evita duplicarea raportarilor către diversele autorități implicate în procesul de supraveghere.


    Secţiunea a 2-a Cooperarea cu alte autorități competente

    Articolul 184
    (1) Pentru a pune bazele și a facilita o supraveghere eficienta, Banca Naționala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata și/sau individuală, încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare cu autoritățile competente din alte state membre.(2) Aceste acorduri pot prevedea ca Banca Naționala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, poate retine în sarcina sa atribuții suplimentare și pot include proceduri-privind procesul decizional și cooperarea cu celelalte autorități competente.


    Articolul 185
    (1) Banca Naționala a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu autorizarea unei instituții de credit, persoana juridică română, filiala a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, poate, prin acorduri bilaterale, sa delege responsabilitatea de supraveghere autorității competente care a autorizat și supraveghează societatea-mama, astfel încât responsabilitățile ce revin pe linia supravegherii filialei respective potrivit prezentei ordonanțe de urgență sa revină acesteia din urma.(2) Banca Naționala a României notifica Comisiei Europene existenta și conținutul acestor acorduri.


    Articolul 185^1
    (1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabilește colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 181 și art. 183 alin. (1)-(1^2) și, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional și a legislației Uniunii Europene, pentru a asigura coordonarea și cooperarea corespunzătoare cu autoritățile competente din state terțe, dacă este cazul.(2) Autoritățile competente din state terțe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori dacă cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional sunt considerate echivalente celor stabilite în Uniunea Europeană de către toate autoritățile competente implicate.(3) Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naționale a României și celorlalte autorități competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor atribuții:
    a) schimbul de informații;
    b) convenirea asupra încredințării voluntare de atribuții și a delegării voluntare de responsabilități, dacă este cazul;
    c) determinarea programelor de supraveghere pe baza evaluării riscului la nivel de grup în cadrul procesului desfășurat de autoritățile competente, de verificare a cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituțiile de credit și de evaluare a riscurilor la care instituțiile de credit sunt sau ar putea fi expuse;
    d) creșterea eficienței supravegherii prin eliminarea suprapunerii inutile a cerințelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește solicitările de informații potrivit prevederilor art. 183 alin. (2) și ale art. 187;
    e) aplicarea uniformă a cerințelor prudențiale prevăzute la nivel comunitar în privința tuturor entităților din cadrul unui grup bancar, fără a se aduce atingere opțiunilor naționale și ale autorităților de supraveghere, prevăzute de legislația Uniunii Europene;
    f) aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) lit. c), cu luarea în considerare a lucrărilor altor forumuri ce ar putea fi stabilite în acest domeniu.
    (4) În cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorități competente participante. Cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Națională a României să schimbe informații cu celelalte autorități competente în cadrul colegiilor de supraveghetori.(5) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor și responsabilităților Băncii Naționale a României în domeniul supravegherii prudențiale, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
    (la 01-04-2010, Art. 185^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 185^2
    (1) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe acordurile scrise prevăzute la art. 184 și 185, stabilite în urma consultării autorităților competente implicate de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.(2) Stabilirea modului de funcționare operațională a colegiilor de supraveghetori are în vedere și ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.
    (la 01-04-2010, Art. 185^2 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 185^3
    (1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce reuniunile colegiului de supraveghetori și decide autoritățile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.(2) Decizia Băncii Naționale a României luată potrivit prevederilor alin. (1) trebuie să aibă în vedere importanța activității de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorități și, în special, impactul potențial asupra stabilității financiare în statele membre, prevăzut la art. 172 alin. (2^1), precum și obligațiile prevăzute la art. 173^2.(3) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îi informează complet și în prealabil pe toți membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale de discutat și activitățile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Națională a României îi informează complet și la timp pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile și acțiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.
    (la 01-04-2010, Art. 185^3 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 185^4

    Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional, informează Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni în legătură cu activitățile colegiilor de supraveghetori pe care le stabilește, inclusiv în situații de urgență, și comunică acestui comitet toate informațiile care prezintă o relevanță deosebită pentru asigurarea convergenței supravegherii.
    (la 01-04-2010, Art. 185^4 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 185^5
    (1) Banca Națională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituții de credit din alte state membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 210^1, poate participa în colegii de supraveghetori.(2) Prevederile art. 185^1 se aplică în mod corespunzător.
    (la 01-04-2010, Art. 185^5 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 186
    (1) Banca Naționala a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorități competente. În acest sens, pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere pe baza individuală și/sau consolidata ale respectivelor autorități, sunt furnizate la cerere toate informațiile relevante și din oficiu toate informațiile esențiale.(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate esențiale dacă pot influența în mod semnificativ evaluarea stabilitatii financiare a unei instituții de credit sau a unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.(3) În cazul în care Banca Naționala a României este autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata a unei instituții de credit-mama la nivelul Uniunii Europene sau a unei instituții de credit controlată de o societate financiară holding-mama la nivelul Uniunii Europene, aceasta furnizează autorităților competente din alte state membre, care supraveghează filialele acestor societăți-mama, toate informațiile relevante. Pentru a determina gradul de detaliere al informațiilor relevante este luată în considerare importanța acestor filiale în cadrul sistemelor financiare din respectivele state membre.(4) Informațiile esențiale la care se referă alin. (2) includ, în special, următoarele elemente:
    a) identificarea structurii grupului, a tuturor instituțiilor de credit semnificative din grup, precum și a autorităților competente ale instituțiilor de credit din grup;
    b) procedurile pentru colectarea informațiilor de la instituțiile de credit din grup și pentru verificarea acestor informații;
    c) evoluțiile nefavorabile în cadrul instituțiilor de credit sau în cadrul altor entități din grup, care ar putea afecta în mod semnificativ instituțiile de credit din cadrul grupului;
    d) principalele sancțiuni și măsurile excepționale luate de Banca Naționala a României, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerințe suplimentare de capital, precum și în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordarii avansate de evaluare pentru calculul cerințelor de capital pentru acoperirea riscului operațional.


    Articolul 187

    Banca Naționala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza individuală a unei instituții de credit, persoana juridică română, controlate de o instituție de credit-mama la nivelul Uniunii Europene, contacteaza, ori de câte ori este posibil, autoritatea competentă cu exercitarea supravegherii pe baza consolidata, dacă îi sunt necesare informații referitoare la implementarea abordarilor și metodologiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență și în reglementările emise în aplicarea acesteia, informații pe care respectiva autoritate le-ar putea deține deja.


    Articolul 188
    (1) Banca Naționala a României se consulta cu celelalte autorități responsabile cu supravegherea pe: baza individuală și/sau consolidata a instituțiilor de credit, înaintea luării unei decizii care este importanța pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale autorităților competente respective. Consultarea are în vedere următoarele elemente:
    a) modificări în structura acționariatului, în structura organizatorică, de administrare și conducere a instituțiilor de credit dintr-un grup, care necesita aprobare sau autorizare din partea Băncii Naționale a României;
    (la 21-07-2007, Litera a) a alin. (1) al art. 188 a fost modificată de pct. 28 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    b) principalele sancțiuni și măsurile excepționale ce urmează a fi luate de Banca Naționala a României, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerințe suplimentare de capital, precum și în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordarii avansate de evaluare pentru calculul cerințelor de capital pentru acoperirea riscului operațional.
    (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b), autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata trebuie să fie consultata în toate cazurile.(3) Banca Naționala a României poate decide sa nu consulte celelalte autorități în cazuri de urgenta sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor, în acest caz, Banca Naționala a României informează fără întârziere asupra deciziilor luate celelalte autorități competente.


    Secţiunea a 3-a Colaborarea între Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare și atribuțiile acestor autorități la nivel național

    Articolul 189
    (1) Pentru a pune bazele și pentru, a facilita o supraveghere eficienta la nivel național a instituțiilor de credit și a societăților de servicii de investiții financiare. Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare.(2) Aceste acorduri pot prevedea atribuții suplimentare în sarcina autorității responsabile cu supravegherea pe baza consolidata și pot include proceduri privind procesul decizional.(3) Banca Naționala a României, respectiv Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, în calitate de autorități responsabile cu autorizarea unei instituții de credit, respectiv a unei societăți de servicii de investiții financiare, care sunt filiale ale unei instituții de credit , persoana juridică română, sau ale unei societăți de servicii de investiții financiare persoana juridică română, pot să-și delege reciproc, pe bază de acord, responsabilitatea de supraveghere individuală a filialei respective. Delegarea responsabilității se face întotdeauna către autoritatea competentă cu supravegherea consolidata.


    Articolul 190

    Pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere pe baza individuală și/sau consolidata, Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare își furnizează, la cerere, toate informațiile relevante și din oficiu toate informațiile esențiale. Prevederile art. 186 se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 191
    (1) Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare se consulta reciproc, înaintea luării unei decizii care este importanța pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere pe baza individuală și/sau consolidata. Consultarea are în vedere următoarele elemente:
    a) modificări în structura acționariatului, în structura organizatorică de administrare și conducere a instituțiilor de credit, respectiv a societăților de servicii de investiții financiare dintr-un grup, care necesita aprobare sau autorizare din partea Băncii Naționale a României, respectiv a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare;
    (la 21-07-2007, Litera a) a alin. (1) al art. 191 a fost modificată de pct. 29 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    b) principalele sancțiuni și măsurile excepționale ce urmează a fi luate de Banca Naționala a României, respectiv de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerințe suplimentare de capital, precum și a oricărei limitări în utilizarea abordarii avansate de evaluare pentru calculul cerințelor de capital pentru acoperirea riscului operațional.
    (2) Banca Naționala a României sau Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare poate să nu îndeplinească cerința referitoare la consultarea prealabilă, prevăzută la alin. (1), în cazuri de urgenta sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor în acest caz, se procedează la informarea fără întârziere a celeilalte autorități asupra deciziilor luate.


    Articolul 192

    Banca Naționala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata a instituțiilor de credit-mama la nivelul României și a instituțiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăți financiare holding-mama la nivelul României, respectiv Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata a firmelor de investiții-mama, la nivelul României au următoarele atribuții:
    a) coordonează, la nivel național, colectarea și diseminarea informațiilor relevante sau esențiale în condițiile desfășurării normale a activității și în situații de urgenta;
    b) planifica și coordonează, activitățile de supraveghere la nivel național, în condițiile desfășurării normale a activității și în situații de urgenta, inclusiv în legătură cu activitățile prevăzute la art. 166, colaborand în acest sens.


    Articolul 193
    (1) În cazul cererilor pentru obținerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerințelor de capital, depuse de o instituție de credit-mama la nivelul României și filialele acesteia, dintre care cel puțin o societate de servicii de investiții financiare, respectiv depuse de o firma de investiții-mama la nivelul României și filialele acesteia, dintre care cel puțin o instituție de credit persoana juridică română sau depuse împreună de filialele, instituții de credit și firme de investiții, ale unei societăți financiare holding-mama la nivelul României, atunci când entitățile de mai sus sunt exclusiv persoane juridice române, Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum și termenii și condițiile în care aceasta se acordă, dacă este cazul.(2) Orice cerere formulată în condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naționala a României sau doar la Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, după caz, în calitatea acestora de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata.(3) Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare trebuie să depună diligențele necesare pentru a ajunge la o decizie comuna într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris și comunicată solicitantului de către autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata.(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la momentul primirii cererii de aprobare, însoțită de documentația aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată transmite, fără întârziere, cererea primită potrivit alin. (2) și documentația aferentă autorității competente cu supravegherea la nivel individual.
    (la 01-04-2010, Alin. (4) al art. 193 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna în privința cererii depuse potrivit alin. (3), autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata decide singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată este definitivă și trebuie motivată în scris, luând în considerare și punctul de vedere și rezervele exprimate de cealaltă autoritate competentă din România pe parcursul perioadei de 6 luni și trebuie comunicată solicitantului și acestei autorități de către autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata.(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3) și cele luate de autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată în situația în care nu s-a ajuns la o decizie comună sunt definitive și opozabile celeilalte autorități și trebuie aplicate în mod corespunzător de către aceasta.
    (la 01-04-2010, Alin. (6) al art. 193 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Secţiunea a 4-a Furnizarea de informații

    Articolul 194
    (1) Dacă societatea-mama a uneia sau a mai multor instituții de credit, persoane juridice române, este societate holding cu activitate mixtă, Banca Naționala a României solicita societății holding cu activitate mixtă și filialelor acesteia, inclusiv în situația în care sunt situate pe teritoriul unui alt stat membru, direct sau prin intermediul instituțiilor de credit filiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale societății holding cu activitate mixtă.(2) O societate holding cu activitate mixtă, persoana juridică română, și filialele acesteia, persoane juridice române, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la alin. (1), atât la solicitarea Băncii Naționale a Romamei, în calitate de autoritate responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit, persoana juridică română, filiala a societății holding cu activitate mixtă, cat și la solicitarea autorității responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, filiala a societății holding cu activitate mixtă.


    Articolul 195

    Banca Naționala a României poate efectua inspecții, pentru a verifica informațiile furnizate de societățile holding cu activitate mixtă și filialele acestora, direct sau prin intermediul unor terțe persoane împuternicite în acest scop. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia este o societate de asigurare poate fi utilizata și procedura, prevăzută la art. 202. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia au sediul într-un alt stat membru, verificarea informațiilor se efectuează potrivit procedurii prevăzute la art. 203.


    Secţiunea a 5-a Societățile financiare holding

    Articolul 196
    (1) Administrarea și/sau conducerea activității unei societăți financiare holding, persoana juridică română, trebuie să fie asigurată de cel puțin două persoane.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 196 a fost modificat de pct. 30 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (1^1) Persoanele cărora le sunt încredințate responsabilități de administrare și/sau conducere, în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să aibă reputație adecvată și experiența suficienta pentru exercitarea responsabilităților încredințate.
    (la 21-07-2007, Alin. (1^1) al art. 196 a fost introdus de pct. 31 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Societățile financiare holding prevăzute la alin. (1) trebuie să notifice Băncii Naționale a României în calitate, de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii, pe baza consolidata, numirea în funcție a persoanelor prevăzute la alin. (1), în condițiile stabilite, prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.(3) Banca Naționala a României urmărește în permanenta îndeplinirea cerințelor de la alin. (1), dispunând măsurile sau sancțiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art. 204.


    Articolul 197

    Dispozițiile Capitolului IV din Titlul 11, Partea I, precum și reglementările aplicabile instituțiilor de credit, emise de Banca Naționala a României în temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, se aplică în mod corespunzător și societăților financiare holding persoane juridice române care sunt societăți-mama ale unor instituții de credit ce sunt supravegheate la nivel consolidat de Banca Naționala a României în calitate de autoritate competentă sau de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, pentru situațiile financiare anuale consolidate.


    Secţiunea a 6-a Tranzacțiile intra-grup cu societățile tiolding cu activitate mixtă

    Articolul 198

    Fără a se aduce atingere cerințelor prudentiale referitoare la expunerile mari, dacă societatea-mama a uneia sau mai multor instituții de credit, persoane juridice române, este o societate holding cu activitate mixtă, Banca Naționala a României exercita o supraveghere generală a tranzacțiilor dintre respectivele instituții de credit, pe de o parte, și societatea holding cu activitate mixtă și filialele acesteia, pe de altă parte, în condițiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.


    Secţiunea a 7-a Măsuri de facilitare a supravegherii pe baza consolidata

    Articolul 199

    Entitățile incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, societățile holding cu activitate mixtă și filialele acestora, sau filialele prevăzute la art. 180 alin. (3) trebuie să-și comunice reciproc orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii individuale și/sau pe baza consolidata.


    Articolul 200
    (1) Banca Naționala a României, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea pe baza consolidata, solicita entităților incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii pe baza consolidata a instituțiilor de credit, persoane juridice române.(2) Entitățile, persoane juridice române, incluse în aria de cuprindere a consolidării prudentiale a unei instituții de credit, trebuie să furnizeze, la cerere, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata exercitate de Banca Naționala a României sau de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru.(3) În cazul în care societatea-mama și oricare dintre filialele acesteia, instituții de credit, sunt situate în state membre diferite, iar cel puțin una este persoana juridică română, Banca Naționala a României comunică, în condiții de reciprocitate, autorităților competente din celelalte state membre toate informațiile relevante care pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe baza consolidata.(4) În cazul în care societatea-mama are sediul pe teritoriul unui alt stat membru, iar Banca Naționala a României exercita supravegherea pe baza consolidata, aceasta poate cere autorității competente din respectivul stat membru să solicite societății-mama orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata și să le transmită Băncii Naționale a României.(5) În cazul în care societatea-mama are sediul în România, iar Banca Naționala a României nu exercita supravegherea pe baza consolidata, aceasta din urma la cererea autorității competente responsabile cu, exercitarea supravegherii pe baza consolidata solicita societății-mama orice, informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidata și le transmite respectivei autorități.(6) Colectarea și deținerea de informații potrivit dispozițiilor alin. (1), (4) și (5) nu implica în nici un fel obligația pentru Banca Naționala a României de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăților financiare holding, a instituțiilor financiare sau a societăților prestatoare de servicii auxiliare.


    Articolul 201
    (1) Banca Naționala a României comunică autorităților competente din celelalte state membre, în condiții de reciprocitate, informațiile prevăzute la art. 194.(2) Colectarea și deținerea de informații potrivit alin. (1) nu implica în nici un fel obligația pentru Banca Naționala a României de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăților holding cu activitate mixtă, a filialelor acestora care nu sunt instituții de credit sau a filialelor prevăzute la art. 180 alin. (3).


    Articolul 202
    (1) În cazul în care o instituție de credit, o societate financiară holding sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale, care sunt societăți de asigurare sau alte entități care furnizează servicii de investiții financiare, care sunt supuse autorizării, Banca Naționala a României cooperează cu Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare și cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum și cu autoritățile din alte state membre, responsabile cu supravegherea societăților de asigurare sau a altor entități care furnizează servicii de investiții financiare. Fără a se aduce atingere responsabilităților Băncii Naționale a României, aceasta furnizează celorlalte autorități menționate orice informație care ar facilita îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și care ar permite supravegherea activității și a situației financiare generale a entităților pe care le supraveghează.(2) Informațiile primite de Banca Naționala a României în cadrul supravegherii pe baza consolidata precum și orice schimb de informații la care aceasta participa, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, sunt supuse obligației de păstrare a secretului profesional conform dispozițiilor Capitolului V din Titlul III, Partea I.(3) Banca Naționala a României, în calitate de autoritate responsabilă pentru exercitarea supravegherii pe baza consolidata, întocmește o lista a societăților financiare holding-mama la nivelul României, care este transmisă autorităților competente din celelalte state membre și Comisiei Europene.


    Articolul 203
    (1) Dacă în aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, Banca Naționala a României dorește, în anumite cazuri, sa verifice informațiile privitoare la o instituție de credit, o societate financiară holding, o instituție financiară, o societate prestatoare de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filiala de tipul celor prevăzute ia art. 194 sau o filiala de tipul celor prevăzute la art. 180 alin. (3), situate într-un alt stat membru, aceasta solicita autorităților competente din respectivul stat membru efectuarea verificării.(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) poate fi efectuată fie de către autoritatea competentă din respectivul stat membru, fie, cu acordul acesteia, de către Banca Naționala a României. Banca Naționala a României poate efectua verificarea în, mod direct sau prin intermediul unui auditor financiar sau expert împuternicit în acest scop.(3) Când efectuează verificarea ea însăși, Banca Naționala a României poate participa la verificarea efectuată de autoritatea competentă din respectivul stat membru.(4) În cazul în care Banca Naționala a României primește o solicitare referitoare la verificarea, pentru aspecte determinate, a informațiilor privind entitățile prevăzute la alin. (1), situate în România, aceasta, în limitele competentelor ce îi revin, fie efectuează verificarea în mod direct, fie permite autorității competente solicitante sau unui auditor financiar sau expert împuternicit să efectueze verificarea. Autoritatea competența solicitanta poate, dacă nu efectuează verificarea ea însăși, sa participe la verificarea efectuată de Banca Naționala a României.


    Articolul 204
    (1) În cazul în care o societate financiară holding, o societate holding cu activitate mixtă sau persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a acestora nu se conformează dispozițiilor art. 166 și ale art. 176 - 203 și ale reglementărilor sau măsurilor adoptate în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, Banca Naționala a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata, poate dispune, în ceea ce privește respectiva societate, următoarele măsuri, prevăzute la lit. a) - c), sau sancțiuni, prevăzute la lit. d) - h):
    (la 21-07-2007, Partea introductivă a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    a) încheierea unui acord cu administratorii sau, după caz, cu membrii directoratului societății, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;
    (la 21-07-2007, Litera a) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    b) solicitarea de informații auditorului financiar;
    c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar de către societate;
    d) avertisment scris;
    e) suspendarea din funcție a uneia sau a mai multor persoane care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a societății;
    (la 21-07-2007, Litera e) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    f) dispunerea înlocuirii, de către societatea financiară holding sau de către societatea holding cu activitate mixtă, după caz, a persoanei/persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a societății;
    (la 21-07-2007, Litera f) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    g) amenda aplicată societății, între 0,05% și 1% din capitalul inițial minim reglementat al instituției, filiala a societății financiare holding sau a societății holding cu activitate mixtă, supuse supravegherii pe baza consolidata sau individuală;
    h) amenda aplicată persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a societății, între 1-6 remunerații nete, conform nivelului acestora în luna precedenta datei la care s-a constatat fapta.
    (la 21-07-2007, Litera h) a alin. (1) al art. 204 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Cuantumul amenzii trebuie să fie raportat la gravitatea faptei săvârșite. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.(3) Pe perioada suspendării din funcție, dispusă de Banca Naționala a României, în baza alin. (1) lit. e), se asigura de către societatea financiară holding, respectiv de către societatea holding cu activitate mixtă desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar responsabilități de administrare și/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 196.
    (la 21-07-2007, Alin. (3) al art. 204 a fost modificat de pct. 33 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Articolul 205

    Banca Naționala a României cooperează cu celelalte autorități competente implicate pentru ca măsurile sau sancțiunile luate, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, împotriva societăților financiare holding, a societăților holding cu activitate mixtă sau a persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducerea acestor societăți sa producă efectele urmărite, mai ales în cazul în care o societate financiară holding, respectiv o societate holding cu activitate mixtă, având sediul social pe teritoriul României, au administrația centrala sau sediul principal pe teritoriul altui stat membru.
    (la 21-07-2007, Art. 205 a fost modificat de pct. 34 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )


    Secţiunea a 8-a Societăți-mama în state terțe

    Articolul 206
    (1) În cazul în care o instituție de credit, persoana juridică română, care are drept societate-mama o instituție de credit sau o societate financiară holding cu sediul într-un stat terț, nu face obiectul supravegherii pe baza consolidata exercitată de o autoritate competentă dintr-un stat membru, Banca Naționala a României verifica dacă instituția de credit respectiva este supusă unei supravegheri pe baza consolidata exercitată de autoritatea competentă din statul terț, echivalenta cu cea guvernata de principiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.(2) Verificarea este efectuată la solicitarea societății-mama sau a oricărei entități reglementate și autorizate într-un stat membru sau din oficiu, de către Banca Naționala a României, dacă, potrivit dispozițiilor art. 207, aceasta ar fi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata. Banca Naționala a României se consulta cu celelalte autorități competente implicate.(3) Pentru efectuarea verificării potrivit prevederilor alin. (1), Banca Naționala a României are în vedere principiile generale de evaluare a echivalentei supravegherii pe baza consolidata exercitate de autoritățile competente din state terțe asupra instituțiilor de credit având societate-mama într-un stat terț, principii elaborate de Comitetul European Bancar la solicitarea Comisiei Europene. Banca Naționala a României consulta Comitetul European Bancar înaintea luării unei decizii.


    Articolul 207
    (1) În absenta unei supravegheri echivalente potrivit art. 206, prevederile referitoare la supravegherea pe baza consolidata cuprinse în prezenta ordonanță de urgență și în reglementările emise în aplicarea acesteia se aplică, prin analogie, instituției de credit prevăzute la art. 206 alin. (1) sau Banca Naționala a României poate să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor supravegherii pe baza consolidata a instituției de credit.(2) Banca Naționala a României, în situația în care ar fi autoritate competentă cu supravegherea pe baza consolidata decide aplicarea tehnicilor de supraveghere alternative prevăzute la alin. (1), după consultarea cu celelalte autorități competente implicate.(3) În situația prevăzută la alin. (2), Banca Naționala a României poate solicita constituirea unei societăți financiare holding cu sediul central pe teritoriul României sau al altui stat membru și, în situația în care, după constituirea acesteia rămâne autoritate competentă cu supravegherea pe baza consolidata, aplica prevederile referitoare la supravegherea pe baza consolidata poziției consolidate a respectivei societăți financiare holding.(4) Tehnicile de supraveghere trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii pe baza consolidata, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și reglementărilor emise în aplicarea acesteia și trebuie să fie comunicate celorlalte autorități competente implicate și Comisiei Europene.


    Capitolul III Supravegherea instituțiilor de credit din alte state membre care desfășoară activitate în România

    Articolul 208
    (1) Supravegherea prudentiala a instituțiilor de credit din alte state membre, inclusiv în ceea ce privește activitățile desfășurate pe teritoriul României, în condițiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul I, Partea I, se asigura de autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a se aduce atingere competentelor Băncii Naționale a României prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.(2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedica exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 209
    (1) Banca Naționala a României asigura, în cooperare cu autoritățile competente din statele membre de origine, supravegherea cerințelor de lichiditate la nivelul sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din alte state membre.(2) Fără a se aduce atingere măsurilor întreprinse în vederea consolidării Sistemului Monetar European, Banca Naționala a României are competente depline în stabilirea măsurilor necesare pentru implementarea politicii sale monetare. Prin astfel de măsuri nu poate fi instituit un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul ca o instituție de credit este autorizata în alt stat membru.


    Articolul 210
    (1) Pentru supravegherea prudentiala a instituțiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfășoară activitate în România, în special printr-o sucursala, Banca Naționala a României colaborează cu autoritățile competente din statul membru de origine și din alte state membre în care instituția de credit desfășoară activitate.(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1), se asigura schimbul de informații în condițiile prevăzute la art. 173 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 210^1
    (1) Banca Națională a României poate solicita autorității competente cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuțiilor acesteia similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1), sau autorităților competente din statul membru de origine să considere sucursala din România a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru ca fiind semnificativă.(2) Solicitarea va specifică motivele pentru care sucursala este considerată semnificativă, avându-se în vedere în special următoarele elemente:
    a) cota de piață a sucursalei instituției de credit, în ceea ce privește depozitele, depășește 2% în România;
    b) impactul probabil al suspendării sau închiderii operațiunilor din România ale instituției de credit asupra lichidității pieței și asupra sistemelor de plăți și a celor de compensare și decontare din România;
    c) dimensiunea și importanța sucursalei din perspectiva numărului de clienți, în contextul sistemului financiar-bancar din România.

    (la 01-04-2010, Art. 210^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 210^2
    (1) Banca Națională a României trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile competente prevăzute la art. 210^1 alin. (1) cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.(2) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea solicitării trimise potrivit prevederilor art. 210^1 alin. (1), Banca Națională a României decide, în termen de alte două luni, cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. În luarea deciziei, Banca Națională a României va avea în vedere orice opinii și rezerve ale autorității competente cu supravegherea consolidată sau ale autorităților competente din statul membru de origine.(3) Deciziile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și sunt transmise autorităților competente implicate. Deciziile luate potrivit prevederilor alin. (1) sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.
    (la 01-04-2010, Art. 210^2 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 210^3

    Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor și responsabilităților Băncii Naționale a României prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
    (la 01-04-2010, Art. 210^3 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 211
    (1) Autoritatea competența din statul membru de origine al unei instituții de credit poate realiza verificarea informațiilor primite potrivit art. 210 alin. (2) la sediul sucursalei din România a instituției de credit. Verificarea poate fi realizată direct sau prin intermediul unor terțe persoane împuternicite în acest scop și cu informarea prealabilă a Băncii Naționale a României.(2) Autoritatea competența din statul membru de origine poate solicita Băncii Naționale a României să efectueze verificări la sediul sucursalei din România a unei instituții de credit autorizata în statul membru respectiv, caz în care Banca Naționala a României procedează la efectuarea acestei verificări, în mod direct sau prin intermediul unei terțe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competența solicitanta poate participa la efectuarea verificării respective, dacă nu o realizează ea însăși potrivit alin. (1).(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu afectează dreptul Băncii Naționale a României de a efectua verificări asupra sucursalelor înființate pe teritoriul României, în exercitarea competentelor ce îi revin potrivit prezentei ordonanțe de urgență.


    Capitolul IV Supravegherea sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe

    Articolul 212
    (1) Pentru supravegherea activității din România a sucursalelor instituțiilor de credit din state terțe, Banca Naționala a României cooperează cu autoritățile competente din aceste state. În acest sens, Banca Naționala a României încheie acorduri de cooperare cu autoritatea competentă din statul terț de origine al instituției de credit. Prin aceste acorduri se stabilesc cel puțin condițiile în care se realizează schimbul de informații, cu respectarea dispozițiilor privind secretul profesional.(2) La verificările efectuate la sediul sucursalei din România a instituției de credit din statul terț pot participa și reprezentanți ai autorității competente din statul terț de origine, conform acordurilor de cooperare încheiate de Banca Naționala a României cu autoritatea respectiva.


    Articolul 213

    Dispozițiile art. 164 - 171 se aplică în mod corespunzător pentru realizarea supravegherii sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe de către Banca Naționala a României.


    Capitolul V Schimbul de informații și secretul profesional

    Articolul 214
    (1) Membrii consiliului de administrație, salariații Băncii Naționale a României, precum și auditorii financiari sau experții numiți de Banca Naționala a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituțiilor de credit potrivit prevederilor art. 170, sunt obligați sa păstreze secretul profesional asupra oricărei informații confidențiale de care iau cunoștința în cursul exercitării atribuțiilor lor. Membrii consiliului de administrație și salariații Băncii Naționale a României sunt obligați sa păstreze secretul profesional și după încetarea activității în cadrul băncii.(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu pot divulga informații confidențiale nici unei persoane sau autorități, cu excepția furnizarii acestor informații în forma sumară sau agregata, astfel încât instituția de credit sa nu poată fi identificata.(3) Dacă o instituție de credit a fost declarata în faliment sau este supusă lichidării forțate, informațiile confidențiale care nu se referă la terții implicați în acțiuni de salvgardare a instituției de credit pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.(4) Dispozițiile alin. (1) - (3) nu aduc în nici un fel atingere prevederilor legislației penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informații confidențiale în anumite situații.


    Articolul 215
    (1) Banca Naționala a României poate să schimbe informații cu autorități competente din celelalte state membre, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale altor acte normative aplicabile instituțiilor de credit.(2) Informațiile primite de Banca Naționala a României potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214.(3) Banca Naționala a României poate furniza informații autorităților competente din alte state membre, potrivit dispozițiilor alin. (1), dacă informațiile primite de respectivele autorități sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214.


    Articolul 216

    Banca Naționala a României poate utiliza informațiile primite potrivit art. 214 și art. 215 doar în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere a instituțiilor de credit și numai în următoarele situații:
    a) examinarea îndeplinirii condițiilor de autorizare a instituțiilor de credit și facilitarea verificării, pe baza individuală și/sau consolidata, a condițiilor de desfășurare a activității instituțiilor de credit, în special cu privire la lichiditate, solvabilitate, expuneri mari, proceduri administrative și contabile și mecanisme de control intern;
    b) aplicarea de sancțiuni;
    c) contestarea actelor emise de Banca Naționala a României;
    d) în cadrul unor proceduri judiciare inițiate în baza prevederilor art. 275 alin. (2) sau a prevederilor altor legi aplicabile instituțiilor de credit.


    Articolul 217
    (1) Banca Naționala a României poate încheia acorduri de colaborare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile competente din state terțe sau cu alte autorități ori organisme din state terțe prevăzute la art. 218 - 220, în condițiile în care informațiile furnizate sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional cel puțin echivalente celor prevăzute la art. 214. Schimbul de informații trebuie să fie circumscris scopului îndeplinirii atribuțiilor de supraveghere ale autorităților sau organismelor menționate.(2) Informațiile primite de Banca Naționala a României de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru pot fi furnizate potrivit prevederilor alin. (1) numai cu acordul expres al respectivei autorități și, dacă este cazul, doar pentru scopurile pentru care acordul a fost obținut.


    Articolul 218
    (1) Banca Naționala a României poate să schimbe informații cu:
    a) autoritățile responsabile cu supravegherea altor organizații financiare, a societăților de asigurare și a piețelor financiare din România și din celelalte state membre;
    b) organismele din România și din celelalte state membre, implicate în falimentul și lichidarea instituțiilor de credit, precum și în alte proceduri similare;
    c) auditorii financiari, din România și din celelalte state membre, ai instituțiilor de credit și ai altor instituții financiare.
    (2) Autoritățile, organismele și auditorii financiari din România, prevăzuți la alin. (1) pot sa schimbe informații cu autorități competente din celelalte state membre.(3) Schimbul de informații prevăzut la alin. (1) și (2) are în vedere exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale Băncii Naționale a României, ale autorităților competente din alte state membre și ale autorităților, organismelor și auditorilor financiari prevăzuți la alin. (1).(4) Banca Naționala a României poate să furnizeze organismelor care administrează scheme de garantare a depozitelor din România și din alte state membre informații necesare exercitării funcțiilor acestora.(5) Informațiile primite de autoritățile, organismele și auditorii financiari din România potrivit prevederilor alin. (1) și (3) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214.(6) Banca Naționala a României schimba informații cu autoritățile, organismele și auditorii financiari din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (1) și (3), numai dacă informațiile primite de respectivele autorități, organisme sau de auditorii financiari sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214.(7) Autoritățile, organismele și auditorii financiari din România schimba informații cu autoritățile competente din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (2) și (3), numai dacă informațiile primite de respectivele autorități competente sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214.


    Articolul 219
    (1) Banca Naționala a României poate schimba informații cu autorități din România sau din alte state membre, responsabile cu:
    a) supravegherea organismelor implicate în falimentul și lichidarea instituțiilor de credit sau în alte proceduri similare;
    b) supravegherea auditorilor financiari ai instituțiilor de credit, ai firmelor de investiții, ai societăților de asigurare și ai altor instituții financiare.
    (2) Schimbul de informații prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiții:
    a) informațiile trebuie să fie destinate îndeplinirii atribuțiilor de supraveghere prevăzute la alin. (1);
    b) informațiile primite de autoritățile din România sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214, respectiv informațiile primite de autoritățile din alte state membre sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214;
    c) dacă informațiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorități și doar în scopurile pentru care acest acord a fost obținut.
    (3) Autoritățile din România prevăzute la alin. (1) pot schimba informații cu autoritățile competente din alte state membre, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2).


    Articolul 220
    (1) În scopul intaririi stabilitatii sistemului financiar, inclusiv integrității acestuia, Banca Naționala a României poate schimba informații cu autoritățile sau organismele din România sau din celelalte state membre cu competente legale în domeniul depistării și investigarii incalcarilor legislației privind societățile comerciale.(2) Schimbul de informații prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiții:
    a) informațiile trebuie să fie destinate exercitării competentelor prevăzute la alin. (1);
    b) informațiile primite de autoritățile sau organismele din România sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214, respectiv informațiile primite de autoritățile sau organismele din alte state membre sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214;
    c) dacă informațiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorități și doar în scopurile pentru care acordul a fost obținut, dacă acesta vizează furnizarea de informații doar în anumite scopuri.
    (3) Autoritățile sau organismele din România având competentele prevăzute la alin. (1) pot schimba informații cu autoritățile competente din alte state membre, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2), inclusiv în situația în care aceste autorități sau organisme desfășoară activitatea de detectare și investigare cu ajutorul unor persoane anume desemnate în acest scop, care nu au calitatea de angajat în sectorul public.(4) Autoritățile sau organismele din România, prevăzute la alin. (1) comunică autorităților competente care le furnizează informații, numele și responsabilitățile precis determinate ale persoanelor cărora li se transmit respectivele informații.


    Articolul 221

    Ministerul Finanțelor Publice transmite Comisiei Europene și celorlalte state membre numele autorităților din România care pot primi informații potrivit prevederilor art. 219 și 220.


    Articolul 222
    (1) În exercitarea atribuțiilor de supraveghere a instituțiilor de credit, Banca Naționala a României poate transmite următoarelor autorități informații destinate îndeplinirii atribuțiilor acestora:
    a) băncile centrale aparținând Sistemului European al Băncilor Centrale și alte organisme cu funcții similare, în calitate de autorități monetare, dacă aceste informații sunt relevante pentru exercitarea atribuțiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare și furnizarea de lichidități, supravegherea sistemelor de plăți, a sistemelor de compensare și decontare și menținerea stabilității sistemului financiar;
    (la 01-04-2010, Litera a) a alin. (1) al art. 222 a fost modificată de pct. 26 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010 începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )

    b) dacă este cazul, altor autorități publice responsabile cu monitorizarea sistemelor de plati.
    (2) Banca Naționala a României poate primi informații de la autoritățile prevăzute la alin. (1), în măsura în care îi sunt necesare în situațiile prevăzute la art. 216.(3) În îndeplinirea atribuțiilor sale în calitate de autoritate monetara și a celor privind monitorizarea sistemelor de plati, Banca Naționala a României poate transmite autorităților competente din celelalte state membre informații care le-ar fi necesare respectivelor autorități în situații similare celor prevăzute la art. 216.(4) Informațiile primite potrivit prevederilor alin. (2) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214.(5) Banca Naționala a României furnizează informații potrivit prevederilor alin. (1) numai dacă informațiile primite de respectivele autorități sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214.(6) În cazul apariției unei situații de urgență, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Națională a României poate transmite informații băncilor centrale aparținând Sistemului European al Băncilor Centrale, dacă aceste informații sunt relevante pentru exercitarea atribuțiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare și furnizarea de lichidități, supravegherea sistemelor de plăți, a sistemelor de compensare și decontare și menținerea stabilității sistemului financiar.
    (la 01-04-2010, Alin. (6) al art. 222 a fost introdus de pct. 27 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 222^1
    (1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor art. 214 și 216, Banca Națională a României poate furniza anumite informații departamentelor din administrația centrală responsabile cu legislația în domeniul supravegherii instituțiilor de credit, instituțiilor financiare, serviciilor de investiții financiare și societăților de asigurări, precum și inspectorilor care acționează în numele acestor departamente.(2) Furnizarea informațiilor prevăzută la alin. (1) poate fi făcută numai pentru scopuri de control prudențial.(3) În cazul apariției unei situații de urgență, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Națională a României poate furniza informații relevante pentru departamentele prevăzute la alin. (1) din toate statele membre în cauză.
    (la 01-04-2010, Alin. (3) al art. 222^1 a fost introdus de pct. 28 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. Această completare se aplică începând cu data de 31 octombrie 2010, conform literei a) a art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )

    (la 23-03-2009, Art. 222^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 222^2

    În situația prevăzută la art. 222^1, informațiile primite de Banca Națională a României potrivit art. 215 și 218 și cele obținute ca urmare a verificărilor la fața locului, efectuate în condițiile art. 174 alin. (1), nu pot fi divulgate de către aceasta fără acordul expres al autorității competente de la care s-au primit informațiile, respectiv al autorității competente din statul membru în care a fost efectuată verificarea la fața locului.
    (la 23-03-2009, Art. 222^2 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 223
    (1) Banca Naționala a României poate să furnizeze informațiile la care se referă prevederile art. 214 - 217 caselor de compensare sau altor structuri similare constituite în conformitate cu prevederile legii în vederea asigurării serviciilor de compensare și decontare pentru orice piața din România, dacă considera ca este necesar sa comunice aceste informații în scopul asigurării funcționarii corespunzătoare a respectivelor structuri, având în vedere riscurile ca participanții pe piața sa nu-și îndeplinească obligațiile de plată.(2) Informațiile primite potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214.(3) În situațiile prevăzute la alin. (1), informațiile primite potrivit dispozițiilor art. 215 nu pot fi divulgate de Banca Naționala a României fără acordul expres al autorității competente de la care s-au primit.


    Capitolul VI Cerințe de publicare pentru Banca Naționala a României

    Articolul 224
    (1) Banca Naționala a României trebuie să facă publice următoarele informații:
    a) textul legilor și reglementărilor adoptate în domeniul reglementării prudentiale a instituțiilor de credit și al instrucțiunilor și precizărilor emise în aplicarea acestora;
    b) modul de exercitare a optiunilor prevăzute în legislația comunitară în domeniu;
    c) criteriile generale și metodologiile utilizate pentru analizarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituțiile de credit în vederea respectării dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia și pentru evaluarea riscurilor la care instituțiile de credit sunt sau pot fi expuse;
    d) date statistice agregate privind aspectele principale ale aplicării cadrului legal și de reglementare în domeniul prudential.
    (2) Informațiile publicate de Banca Naționala a României potrivit alin. (1) trebuie să fie suficiente, astfel încât să permită o comparare semnificativă a abordarilor adoptate de autoritățile competente din diferite state membre. Informațiile se publică și sunt accesibile pe pagina de Internet a Băncii Naționale a României și se actualizează periodic.


    Capitolul VII Măsuri de supraveghere și sancțiuni

    Articolul 225
    (1) Banca Naționala a României este competența sa dispună, față de o instituție de credit, persoana juridică română, sau față de persoanele responsabile, care încalcă dispozițiile legii, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea legii, referitoare la supraveghere sau la condițiile de desfășurare a activității, măsurile necesare și/sau să aplice sancțiuni, în scopul inlaturarii deficiențelor și a cauzelor acestora.(2) Măsurile și sancțiunile prevăzute la alin. (1), de natură pecuniară sau de altă natură, trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele și deficiențele constatate, avându-se în vedere gravitatea și consecințele acestora, precum și circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei, și să fie de natură a avea un efect descurajant*).
    (la 13-12-2010, Alin. (2) al art. 225 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 28^1. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. )


    Articolul 226
    (1) Banca Naționala a României dispune ca orice instituție de credit, persoana juridică română, care nu respecta cerințele prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în reglementările ori în alte acte emise în aplicarea acesteia sau nu da curs unei recomandări a Băncii Naționale a României, sa întreprindă măsurile necesare pentru a asigura redresarea situației în cel mai scurt timp.(2) Banca Naționala a României poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele măsuri:
    a) sa oblige instituția de credit sa dispună de fonduri proprii la un nivel mai mare decât cel prevăzut la art. 126;
    b) să solicite instituției de credit îmbunătățirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate în vedere respectării dispozițiilor art. 24 și 148;
    c) să solicite instituției de credit să aplice o politica specifică de provizionare sau un tratament specific al expunerilor din perspectiva cerințelor de fonduri proprii;
    d) sa restrictioneze sau sa limiteze activitatea, operațiunile sau rețeaua de sucursale ale instituției de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înființarea sucursalelor din străinătate;
    e) să solicite instituției de credit reducerea riscurilor aferente operațiunilor, produselor și/sau sistemelor acesteia;
    e^1) să dispună instituției de credit limitarea componentei variabile a remunerației la un procentaj din veniturile totale nete, dacă nivelul acesteia nu este în concordanță cu menținerea unei baze de capital sănătoase*);
    (la 13-12-2010, Litera e^1) a alin. (2) al art. 226 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 28^2. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. )

    e^2) să dispună instituției de credit să utilizeze profiturile nete pentru întărirea bazei de capital*);
    (la 13-12-2010, Litera e^2) a alin. (2) al art. 226 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 28^2. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. )

    f) să dispună instituției de credit înlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit;
    (la 23-03-2009, Litera f) a alin. (2) al art. 226 a fost modificată de pct. 30 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    g) sa instituie supravegherea specială sau, după caz, administrarea specială, asupra instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în Capitolul VIII din prezentul titlu;
    h) sa limiteze participatiile calificate în entități financiare sau nefinanciare, situație în care instituția de credit este obligată la înstrăinarea acestora.
    i) să dispună instituției de credit elaborarea și aprobarea unui plan de redresare a activității, care trebuie să detalieze măsurile și acțiunile ce vor fi întreprinse pentru a asigura administrarea adecvată a riscurilor la care este expusă instituția de credit și/sau pentru a înlătura deficiențele constatate în activitatea acesteia și care să stabilească termenul de implementare a respectivelor măsuri și acțiuni.
    (la 01-04-2010, Litera i) a alin. (2) al art. 226 a fost introdusă de pct. 29 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (3) Măsura prevăzută la alin. (2) lit. a) este dispusă de Banca Naționala a României cu privire la o instituție de credit, persoana juridică română, cel puțin în cazul în care aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 24, 142 și 148 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora sau în legătură cu care, pe baza verificării și evaluării efectuate conform art. 166 alin. (3), Banca Naționala a României considera ca nivelul fondurilor proprii deținute de instituția de credit nu asigura o administrare prudenta și acoperirea adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc al acesteia. Aceasta măsura se dispune doar atunci când numai aplicarea altor măsuri nu este susceptibilă sa conducă la o îmbunătățire satisfăcătoare și în timp util a cadrului de administrare, a strategiilor, a proceselor și a mecanismelor implementate de instituția de credit, persoana juridică română.(3^1) În scopul determinării nivelului adecvat al fondurilor proprii, pe baza verificării și evaluării efectuate conform art. 166, Banca Națională a României determină dacă este necesară impunerea unei cerințe specifice de fonduri proprii, peste nivelul minim necesar pentru acoperirea riscurilor la care instituția de credit este sau ar putea fi expusă, luând în considerare următoarele elemente:
    a) aspectele cantitative și calitative ale procesului intern de evaluare al instituției de credit, prevăzut la art. 148;
    b) cadrul de administrare, procesele și mecanismele instituției de credit, prevăzute la art. 24;
    c) rezultatele verificărilor și evaluărilor efectuate conform art. 166*).
    (la 13-12-2010, Alin. (3^1) al art. 226 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 29^1. Această completare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. )
    (4) Planul de redresare prevăzut la alin. (2) lit. i) poate să includă, fără a se limita la acestea, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (2) lit. a)-f) și h) sau o combinare a acestor măsuri și poate fi pus în aplicare dacă Banca Națională a României îl consideră adecvat pentru atingerea scopului stabilit.
    (la 01-04-2010, Alin. (4) al art. 226 a fost modificat de pct. 30 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (5) Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (2) este supusă dispozițiilor privind schimbul de informații și secretul profesional, potrivit Capitolului V din prezentul titlu.


    Articolul 227

    Banca Naționala a României urmărește sa prevină reducerea nivelului capitalului unei instituții de credit, persoana juridică română, sub nivelul minim necesar pentru acoperirea riscurilor specifice activității desfășurate de aceasta și solicita adoptarea de către instituția de credit a unor măsuri urgente de remediere, dacă acest nivel nu este menținut sau restabilit.


    Articolul 228

    Banca Națională a României poate aplica sancțiuni, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, în cazurile în care constată că o instituție de credit, persoană juridică română, și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte:
    (la 23-03-2009, Partea introductivă a art. 228 a fost modificată de pct. 31 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )
    a) încălcarea unei prevederi a prezentei ordonanțe de urgență, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori a reglementărilor proprii ale instituțiilor de credit, respectiv a regulamentelor de directa aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta ordonanță de urgență;
    b) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naționala a României;
    c) încălcarea oricărei condiții sau restricții prevăzute în autorizația acordată;
    d) efectuarea de operațiuni fictive și fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziției financiare sau expunerii instituției de credit;
    e) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date și informații eronate către Banca Naționala a României.
    f) periclitarea credibilității și/sau viabilității instituției de credit prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor.
    (la 23-03-2009, Litera f) a art. 228 a fost introdusă de pct. 32 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    -------------
    Art. 228 a fost modificat de pct. 36 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007.


    Articolul 229
    (1) În cazurile prevăzute la art. 228, Banca Naționala a României poate aplica următoarele sancțiuni:
    (la 21-07-2007, Partea introductivă a alin. (1) al art. 229 a fost modificată de pct. 37 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    a) avertisment scris;
    b) amenda aplicabilă instituției de credit, între 0,05% și 1% din capitalul social al acesteia;
    c) amendă aplicabilă persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) și persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit, între 1-6 salarii medii nete pe instituția de credit, conform situației salariale existente în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta;
    (la 23-03-2009, Litera c) a alin. (1) al art. 229 a fost modificată de pct. 33 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    d) retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1);
    (la 23-03-2009, Litera d) a alin. (1) al art. 229 a fost modificată de pct. 33 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )

    e) retragerea autorizației acordate instituției de credit.(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri conform art. 226 alin. (2) și art. 230 sau independent de acestea.
    (la 21-07-2007, Alin. (2) al art. 229 a fost modificat de pct. 37 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (3) Abrogat.
    (la 13-12-2010, Alin. (3) al art. 229 a fost abrogat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 30^1. Această abrogare se aplică cu data de 1 ianuarie 2011, conform literei a) a art. III din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010. )
    (4) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor stabilite conform legislației aplicabile societăților comerciale, reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și cadrului intern de administrare ori, după caz, persoanelor în privința cărora Banca Națională a României constată că acestea nu își desfășoară activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase și/sau că nu mai corespund cerințelor de reputație și competență adecvată naturii, extinderii și complexității activității instituției de credit și responsabilităților încredințate.
    (la 23-03-2009, Alin. (4) al art. 229 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009. )


    Articolul 230
    (1) În cazul în care persoanele care dețin participații calificate la instituția de credit, persoană juridică română, nu mai îndeplinesc cerințele prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia privind calitatea acționariatului unei instituții de credit sau exercită asupra acesteia o influență de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituției de credit, Banca Națională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situații. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancțiuni care pot fi aplicate instituției de credit ori persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a acesteia, Banca Națională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acțiunilor deținute de acționarii ori membrii respectivi și/sau instituirea administrării speciale.
    (la 01-04-2010, Alin. (1) al art. 230 a fost modificat de pct. 31 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (2) Acționarii față de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) nu mai pot achiziționa noi acțiuni ale instituției de credit, persoană juridică română.
    (la 16-07-2009, Alin. (2) al art. 230 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^1. )
    (3) Acționarii al căror exercițiu al drepturilor de vot nu este suspendat pot ține adunare generală și pot să ia orice hotărâre de competența acesteia, cu majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv, majoritatea respectivă fiind raportată în acest caz la totalul capitalului social deținut de acționarii în cauză.
    (la 16-07-2009, Alin. (3) al art. 230 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^2. )
    (4) Dacă măsura suspendării drepturilor de vot prevăzută la alin. (1) este aplicată acționarilor reprezentând întregul capital social, Banca Națională a României poate hotărî retragerea autorizației instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 255.
    (la 01-04-2010, Alin. (4) al art. 230 a fost introdus de pct. 32 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 230^1
    (1) În scopul remedierii unei situații de deteriorare semnificativă a indicatorilor prudențiali și de performanță financiară ai unei instituții de credit, persoană juridică română, sau al prevenirii apariției unei deteriorări semnificative previzibile a acestora, de natură să pericliteze în perspectivă apropiată capacitatea instituției de credit de a respecta cerințele prudențiale, Banca Națională a României este abilitată să adopte următoarele măsuri:
    a) să solicite persoanelor care dețin participații calificate să susțină financiar instituția de credit prin majorarea capitalului social;
    b) să solicite persoanelor care dețin participații calificate să susțină financiar instituția de credit, prin acordarea de împrumuturi eligibile pentru a fi incluse în calculul fondurilor proprii conform reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României și/sau convertirea în acțiuni a unor astfel de împrumuturi;
    c) să interzică repartizarea totală sau parțială a profitului pe alte destinații decât cele prevăzute de lege ca fiind obligatorii, până când Banca Națională a României constată remedierea situației financiare a instituției de credit.
    (2) Dacă persoanele care dețin participații calificate nu se conformează, în termenele indicate de Banca Națională a României, măsurilor dispuse potrivit alin. (1) lit. a) sau b), devin incidente prevederile art. 230 alin. (1) și (3). În acest caz, Banca Națională a României revocă măsura suspendării exercitării drepturilor de vot numai dacă circumstanțele care au generat adoptarea măsurii au încetat să mai existe.
    (la 16-07-2009, Art. 230^1 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^3. )


    Articolul 231
    (1) Exercițiul drepturilor de vot ale persoanelor care nu s-au conformat obligației de notificare, potrivit art. 25 alin. (1), ori care au achiziționat o participație calificată fără a ține seama de opoziția formulată de Banca Națională a României, potrivit art. 26 alin. (2), este suspendat de drept.(2) Pentru ținerea unei adunări generale a acționarilor sunt aplicabile prevederile art. 230 alin. (3).(3) Suspendarea exercitării drepturilor de vot încetează de la data la care achiziționarea unei participații calificate sau majorarea acesteia este aprobată în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute la art. 25 alin. (3)-(9).
    (la 13-12-2010, Alin. (3) al art. 231 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 32^1. )

    (la 16-07-2009, Art. 231 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^4. )


    Articolul 231^1
    (1) Dispozițiile art. 231 alin. (1) și (3) se aplică și în cazul unui achizitor potențial care, deși s-a conformat obligației de notificare, potrivit art. 25 alin. (1), procedează la achiziționare înainte ca achiziția propusă să fie aprobată în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.(2) Dacă, în urma evaluării efectuate, Banca Națională a României se opune în scris achiziției propuse, devin incidente prevederile art. 232 alin. (1)-(3).
    (la 13-12-2010, Art. 231^1 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010, cu pct. 32^2. )


    Articolul 232
    (1) Persoanele care au achiziționat o participație calificată fără a ține seama de opoziția formulată de Banca Națională a României trebuie să-și vândă, în termen de 3 luni de la data comunicării opoziției, acțiunile aferente participației calificate astfel achiziționate. Dacă după expirarea termenului acțiunile nu au fost vândute, Banca Națională a României dispune instituției de credit, persoană juridică română, anularea acțiunilor respective, emiterea unor noi acțiuni purtând același număr și vânzarea acestora, urmând ca prețul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziția deținătorului inițial, după reținerea cheltuielilor ocazionate de vânzare.(2) Consiliul de administrație, respectiv directoratul instituției de credit, răspunde de îndeplinirea măsurilor necesare pentru anularea acțiunilor, potrivit alin. (1), și vânzarea acțiunilor nou-emise.(3) Dacă din lipsă de cumpărători vânzarea nu are loc sau se realizează numai o vânzare parțială a acțiunilor nou-emise, instituția de credit procedează la reducerea capitalului social cu diferența dintre capitalul social înregistrat și cel deținut de acționarii cu drept de vot.(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul persoanelor care nu s-au conformat obligației de notificare a achiziției unei participații calificate conform prevederilor art. 25 alin. (1) și care, în termenul prevăzut de Banca Națională a României, nu furnizează acesteia informațiile și documentația necesare evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1). În acest caz, Banca Națională a României se poate opune achiziției conform prevederilor art. 26 alin. (2).
    (la 16-07-2009, Art. 232 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 270 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 13 iulie 2009, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 18 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 23 martie 2009, cu pct. 34^5. )


    Articolul 233
    (1) Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care constituie încălcări ale disciplinei bancare, se face de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportarilor făcute de instituția de credit, persoana juridică română, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.(2) Actele cu privire la o instituție de credit, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancțiuni potrivit prezentului capitol se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția măsurilor prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. g) și a sancțiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. d) și e), a căror aplicare este de competența consiliului de administrație.


    Articolul 234
    (1) Aplicarea sancțiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
    (la 21-07-2007, Alin. (1) al art. 234 a fost modificat de pct. 41 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.(3) Aplicarea sancțiunilor nu înlătura răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.


    Articolul 235

    Banca Naționala a României poate lua, în privința instituțiilor de credit din alte state membre care desfășoară activitate în România, măsurile corespunzătoare pentru prevenirea faptelor de încălcare a legii comise pe teritoriul României și/sau pentru sancționarea unor asemenea fapte, în condițiile prevăzute în Secțiunea a 3-a din Capitolul IV al Titlului I, Partea I. Astfel de măsuri pot include interzicerea inițierii de noi tranzacții pe teritoriul României de către instituția de credit în culpa.


    Articolul 236
    (1) Dispozițiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe.(2) Faptele de încălcare a legislației speciale în materia acordării de credite ipotecare finanțate din emisiune de obligațiuni ipotecare intra, de asemenea, sub incidența dispozițiilor prezentului capitol, în măsura în care legislația specială nu cuprinde prevederi de sancționare a faptelor respective.


    Capitolul VIII Proceduri speciale

    Secţiunea I Supravegherea specială

    Articolul 237
    (1) Banca Națională a României poate dispune instituirea măsurii de supraveghere specială asupra unei instituții de credit, persoană juridică română, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la fața locului și/sau a analizării raportărilor transmise de instituția de credit, precum și în cazul constatării unei situații financiare precare a acesteia, dacă nu hotărăște instituirea administrării speciale.
    (la 01-04-2010, Alin. (1) al art. 237 a fost modificat de pct. 33 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (2) Supravegherea specială se asigura printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 7 specialiști din cadrul Băncii Naționale a României, dintre care unul asigura îndeplinirea funcției de președinte al comisiei și unul, pe cea de vicepreședinte al acesteia.


    Articolul 238
    (1) Atribuțiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca Naționala a României și se referă, în principal, la:
    a) urmărirea modului în care consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesare remedierii deficiențelor sau, după caz, a recomandărilor formulate sau a măsurilor dispuse de Banca Naționala a României, potrivit prezentei ordonanțe de urgență;
    (la 21-07-2007, Litera a) a alin. (1) al art. 238 a fost modificată de pct. 42 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )

    b) suspendarea aplicării unor acte de decizie ale organelor sau persoanelor având atribuții de administrare și/sau de conducere a instituției de credit, care sunt contrare unei practici bancare prudente și sănătoase, cerințelor legii și reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori care conduc la deteriorarea situației financiare a instituției de credit;
    (la 01-04-2010, Litera b) a alin. (1) al art. 238 a fost modificată de pct. 34 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )

    c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea cadrului de conducere, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituția de credit;
    d) limitarea și/sau suspendarea unor activități și operațiuni pe o anumită perioada;
    e) orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea situației instituției de credit;
    f) formularea de propuneri către Banca Naționala a României pentru dispunerea anumitor măsuri sau pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, în situația în care consiliul de administrație sau directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu respecta măsurile dispuse de comisie.
    (la 21-07-2007, Litera f) a alin. (1) al art. 238 a fost modificată de pct. 42 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit, în ceea ce privește conducerea activității și competența de a angaja instituția de credit. Răspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea și oportunitatea operațiunilor efectuate și a documentelor întocmite de instituția de credit revine exclusiv directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit și/sau persoanelor care întocmesc și semnează documentele în cauza, potrivit atribuțiilor și competentelor acestora.
    (la 21-07-2007, Alin. (2) al art. 238 a fost modificat de pct. 43 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (3) În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.
    (la 21-07-2007, Alin. (3) al art. 238 a fost modificat de pct. 43 al articolului unic din LEGEA nr. 227 din 4 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 18 iulie 2007. )
    (4) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele și registrele instituției de credit, fiind obligați sa păstreze secretul profesional privind operațiunile acesteia.


    Articolul 239
    (1) Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice Băncii Naționale a României asupra situației instituției de credit.(2) În funcție de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Banca Naționala a României decide cu privire la continuarea sau încetarea supravegherii speciale, fără a se depăși însă o perioadă de 3 luni de la data instituirii măsurii de supraveghere specială.(3) În cazul în care în activitatea instituției de credit se constata în continuare deficiente grave, Banca Naționala a României poate hotărî, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială a instituției de credit sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea autorizației.


    Secţiunea a 2-a Administrarea specială

    Articolul 240
    (1) Banca Națională a României poate să hotărască instituirea administrării speciale asupra unei instituții de credit, persoană juridică română, în cazurile în care:
    a) instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate într-o perioadă de până la 3 luni;
    b) se constată sau este previzibilă o deteriorare semnificativă a indicatorilor prudențiali și de performanță financiară, de natură să pericliteze în perspectivă apropiată capacitatea instituției de credit de a respecta cerințele prudențiale și acționarii nu au întreprins măsurile necesare pentru a remedia această situație;
    c) se constată deficiențe grave în administrarea și/sau conducerea instituției de credit sau încălcări grave și repetate ale dispozițiilor legii și/sau ale reglementărilor ori ale altor acte emise în aplicarea acesteia, care periclitează în mod grav interesele deponenților;
    d) instituția de credit nu a asigurat implementarea în totalitate și în termenele stabilite a unora sau a mai multora dintre măsurile dispuse față de aceasta, potrivit art. 226 alin. (2) lit. a)-f) și h), situație care este de natură să pună în pericol lichiditatea instituției de credit și/sau nivelul adecvat al fondurilor proprii;
    e) operațiunile instituției de credit pun în pericol stabilitatea ori nivelul fondurilor proprii ale acesteia sau stabilitatea sistemului bancar ori instituția de credit înregistrează o criză de lichiditate care periclitează interesele deponenților săi sau ale altor creditori;
    f) instituția de credit nu a prezentat, în termenul indicat de Banca Națională a României, un plan de redresare a activității, potrivit art. 226 alin. (2) lit. i), sau Banca Națională a României constată că planul prezentat nu este fezabil ori că instituția de credit nu și-a îndeplinit, în termenele stabilite, angajamentele asumate printr-un asemenea plan ori că deficiențele constatate legate de lichiditatea sau de nivelul fondurilor proprii ale instituției de credit nu pot fi înlăturate printr-un plan de redresare;
    g) instituirea administrării speciale este solicitată în mod justificat de consiliul de administrație sau, după caz, de consiliul de supraveghere ori de către adunarea generală a acționarilor;
    h) Banca Națională a României a declarat indisponibile depozitele instituției de credit, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
    (2) Deosebit de situațiile prevăzute la alin. (1), dacă fondurile proprii ale unei instituții de credit se situează la un nivel care nu depășește 75% din nivelul minim al cerințelor de capital calculate potrivit reglementărilor emise în aplicarea art. 126, Banca Națională a României este obligată să instituie administrarea specială, cu excepția cazului în care hotărăște retragerea autorizației și, după caz, sesizează instanța competentă pentru deschiderea procedurii falimentului.(3) În cazul instituirii administrării speciale, potrivit alin. (1) și (2), și ținând seama de circumstanțele concrete care au determinat adoptarea acestei măsuri, Banca Națională a României decide, după caz, și cu privire la următoarele:
    a) retragerea aprobărilor acordate persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau de conducere în instituția de credit, potrivit prevederilor art. 228 coroborate cu cele ale art. 229;
    b) retragerea aprobării auditorului financiar al instituției de credit, potrivit art. 157;
    c) suspendarea drepturilor de vot ale acționarilor care dețin participații calificate în instituția de credit.
    (4) La adoptarea măsurii prevăzute la alin. (3) lit. c), Banca Națională a României are în vedere influența exercitată de persoanele în cauză asupra instituției de credit, de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituției de credit, ținând seama, în special, de receptivitatea la recomandările făcute potrivit art. 168, la măsurile dispuse potrivit art. 226 sau, după caz, art. 230^1.
    (la 01-04-2010, Art. 240 a fost modificat de pct. 35 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^1
    (1) Măsura administrării speciale vizează inclusiv activitatea sucursalelor din străinătate ale instituției de credit.(2) Cu excepția situației prevăzute la art. 240^2 alin. (1), un anunț privind instituirea administrării speciale se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și se notifică celorlalte autorități de supraveghere din România.
    (la 01-04-2010, Art. 240^1 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^2
    (1) Administrarea specială se poate institui și în cazul și pe perioada în care la nivelul instituției de credit nu mai este asigurată exercitarea responsabilităților de administrare și/sau de conducere.(2) În situația prevăzută la alin. (1), atribuția principală a administratorului special o constituie luarea măsurilor necesare pentru numirea consiliului de administrație și a directorilor instituției de credit sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere și ai directoratului. În cursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat, potrivit legii.
    (la 01-04-2010, Art. 240^2 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^3
    (1) În cazul în care administrarea specială se instituie cu privire la o instituție de credit, persoană juridică română, care are deschise sucursale în alte state membre, Banca Națională a României notifică fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente din toate statele membre gazdă cu privire la hotărârea de instituire a administrării speciale și la efectele pe care le poate avea aceasta, dacă este posibil înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după.(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), procedura administrării speciale este guvernată de legea română, cu excepțiile prevăzute la art. 266-274, care se aplică în mod corespunzător.(3) Administrarea specială se instituie cu privire la toate sucursalele instituției de credit, persoană juridică română, deschise în alte state membre de la data hotărârii Băncii Naționale a României sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. Măsurile adoptate în cursul administrării speciale produc efecte conform legii române, fără altă formalitate, în toate statele membre în care instituția de credit are deschise sucursale, inclusiv în acele state membre în care legislația aplicabilă nu prevede astfel de măsuri ori condiționează implementarea lor de îndeplinirea anumitor cerințe.
    (la 01-04-2010, Art. 240^3 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^4
    (1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 4 luni de la data hotărârii Băncii Naționale a României, cu excepția cazului în care prin hotărâre se stabilește o perioadă mai scurtă.(2) Banca Națională a României poate prelungi perioada prevăzută la alin. (1), dacă o astfel de prelungire este necesară pentru finalizarea măsurilor de restructurare a instituției de credit.
    (la 01-04-2010, Art. 240^4 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^5
    (1) Pentru exercitarea atribuțiilor administratorului special, Banca Națională a României poate desemna una sau mai multe persoane fizice ori o persoană juridică, care poate fi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.(2) Hotărârea Băncii Naționale a României privind instituirea administrării speciale cuprinde nominalizarea persoanelor desemnate în calitate de administrator special, obiectivele și atribuțiile specifice, care se stabilesc în conformitate cu dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, remunerația administratorului special, nivelul permis al cheltuielilor ce pot fi angajate în îndeplinirea atribuțiilor și orice alte condiții considerate importante de către Banca Națională a României.(3) La desemnarea persoanelor potrivit alin. (2), Banca Națională a României trebuie să aibă în vedere următoarele:
    a) persoana fizică în cauză sau, în cazul persoanei juridice, persoanele fizice care sunt împuternicite să asigure reprezentarea acesteia nu trebuie să se afle în vreuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la art. 110, nu trebuie să fie debitor sau creditor al instituției de credit sau persoană aflată în legături strânse cu aceasta;
    b) persoanele fizice prevăzute la lit. a), precum și persoanele care asistă administratorul special în îndeplinirea atribuțiilor sale trebuie să aibă o bună reputație, calificare și experiență profesională corespunzătoare și să fie independente, sens în care sunt avute în vedere criteriile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru desemnarea administratorului independent.
    (4) Dacă mai multe persoane fizice sunt desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, hotărârea Băncii Naționale a României trebuie să prevadă repartizarea competențelor între aceste persoane și modalitatea de coordonare și subordonare a acestora.(5) Banca Națională a României poate înlocui persoanele desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, dacă acestea nu acționează în conformitate cu prevederile legii și cu reglementările aplicabile ori cu instrucțiunile și dispozițiile date de Banca Națională a României sau în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (3).(6) Toate cheltuielile legate de administrarea specială, inclusiv cele efectuate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în desfășurarea activității de administrare specială, se suportă de instituția de credit supusă acestei măsuri. Dacă una sau mai multe persoane din rândul salariaților Băncii Naționale a României sunt desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, cheltuielile cu retribuirea acestora se suportă de Banca Națională a României.
    (la 01-04-2010, Art. 240^5 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^6
    (1) Administratorul special își exercită atribuțiile în conformitate cu prevederile legii și cu reglementările aplicabile, precum și cu respectarea instrucțiunilor și dispozițiilor date de Banca Națională a României pe parcursul administrării speciale și răspunde numai față de aceasta pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite în această calitate. Administratorul special poate angaja alte persoane, cum ar fi auditori, avocați, evaluatori, alți experți autorizați independenți, care să îl sprijine în îndeplinirea atribuțiilor sale, și poate delega în acest sens sarcini specifice în conformitate cu instrucțiunile date de Banca Națională a României.(2) Administratorul special și orice persoană care poate fi angajată să sprijine activitatea acestuia nu răspund personal pentru eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor conferite, cu excepția cazului în care se dovedește că a acționat cu rea-credință sau cu neglijență gravă.(3) Cheltuielile de apărare efectuate în caz de litigiu de către persoanele prevăzute la alin. (2) se suportă de Banca Națională a României în toate cazurile în care exercitarea atribuțiilor s-a făcut cu bună-credință și fără neglijență.(4) Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să păstreze secretul profesional, conform dispozițiilor cuprinse în cap. V titlul III partea I.
    (la 01-04-2010, Art. 240^6 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^7

    Banca Națională a României poate stabili anumite limite și/sau condiții privind activitatea și administrarea instituției de credit aflate în administrare specială și poate restricționa în totalitate sau parțial furnizarea de către aceasta a anumitor servicii financiare. Orice astfel de limitări, condiții și restricții se comunică administratorului special, care răspunde de respectarea lor.
    (la 01-04-2010, Art. 240^7 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^8
    (1) Pe perioada administrării speciale, mandatul consiliului de administrație și al directorilor sau, după caz, al consiliului de supraveghere și al directoratului încetează, administratorul special preluând integral atribuțiile de administrare și de conducere a instituției de credit.(2) Funcționarea adunării generale a acționarilor este suspendată pe perioada administrării speciale, cu excepția cazurilor în care aceasta este convocată de administratorul special, fiind necesară o hotărâre a acesteia, potrivit art. 240^12 alin. (3). În astfel de cazuri, ordinea de zi a adunării este stabilită de către administratorul special, cu consultarea prealabilă a Băncii Naționale a României, și nu poate fi schimbată de către persoanele convocate, fără a aduce atingere dreptului acționarilor care dețin cel puțin 5% din capitalul social de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, dacă instituția de credit este cotată pe o piață reglementată.(3) Acționarii care dețin cel puțin 50% din drepturile de vot pot înainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a instituției de credit, care pot fi luate în considerare la elaborarea planului de acțiune sau la formularea unor propuneri de modificare a acestuia, potrivit prevederilor art. 240^15 alin. (1) și (3).(4) În cazul în care Banca Națională a României a hotărât suspendarea drepturilor de vot ale unora sau mai multor acționari care dețin participații calificate la instituția de credit, potrivit art. 230 alin. (1), art. 230^1 alin. (2) sau, după caz, art. 240 alin. (3) lit. c), pentru ținerea adunării generale se convoacă acționarii al căror exercițiu al drepturilor de vot nu este suspendat, majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârilor fiind raportată, în acest caz, la totalul capitalului social deținut de acționarii respectivi.
    (la 01-04-2010, Art. 240^8 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^9
    (1) După preluarea instituției de credit, administratorul special înștiințează de îndată compartimentele din cadrul instituției de credit, sucursalele acesteia, instituțiile de credit corespondente, oficiul registrului comerțului și, după caz, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar cu privire la luarea acestei măsuri.(2) Comunicarea se face în scris și cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituțiilor de credit corespondente cuprinde și mențiunea asupra faptului că toate operațiunile viitoare prin contul instituției de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.(3) Administratorul special are acces nerestricționat, pe întreaga perioadă de derulare a administrării speciale, în toate sediile și locațiile instituției de credit și la toate activele, evidențele, conturile și alte înregistrări și deține controlul asupra acestora. În caz de împiedicare fizică, administratorul special poate apela la organele de poliție, care, la solicitarea sa, sunt obligate să îi acorde tot sprijinul pentru asigurarea accesului, controlului și siguranței unor asemenea proprietăți, active, registre ori evidențe.
    (la 01-04-2010, Art. 240^9 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^10
    (1) În cazul instituțiilor de credit care au deschise sucursale în alte state membre, administratorul special trebuie să ia măsuri pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naționale a României privind instituirea administrării speciale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, de îndată, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicații Oficiale al Uniunii Europene, și în două ziare de circulație națională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă. Dacă este cazul, prevederile art. 261 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(2) Extrasul din hotărâre trebuie să specifice, în limba sau limbile oficială/oficiale a/ale statelor membre în cauză, în special obiectul și temeiul legal ale instituirii administrării speciale, termenul de contestare și autoritatea la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia.(3) Implementarea măsurilor adoptate în cursul administrării speciale nu este condiționată de îndeplinirea formalităților de publicare prevăzute la alin. (1) și (2).(4) Administratorul special își exercită atribuțiile pe teritoriul statelor membre gazdă în condițiile prevăzute la art. 262, care se aplică în mod corespunzător.
    (la 01-04-2010, Art. 240^10 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^11
    (1) Atribuțiile administratorului special, stabilite prin hotărârea Băncii Naționale a României, pot include luarea oricăror măsuri de redresare în interesul deponenților instituției de credit care sunt necesare pentru conservarea valorii activelor instituției de credit, eliminarea deficiențelor existente în administrarea sa, încasarea creanțelor, precum și a oricăror măsuri necesare pentru restructurarea activității acesteia, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.(2) În cel mai scurt timp posibil după numirea sa, administratorul special trebuie să evalueze perspectivele de realizare, costurile și beneficiile aproximative ale următoarelor alternative:
    a) redresarea instituției de credit;
    b) restructurarea activității instituției de credit prin implementarea măsurilor prevăzute la art. 240^12 alin. (1);
    c) introducerea cererii pentru declanșarea procedurii falimentului instituției de credit.
    (3) Evaluarea realizată de administratorul special potrivit alin. (2) trebuie să fie fundamentată în cuprinsul raportului prevăzut la art. 240^15 și susținută de documente.(4) De la preluarea instituției de credit, administratorul special ia măsuri pentru a asigura păstrarea în siguranță a activelor și documentelor acesteia. În termen de maximum o lună de la numirea sa, administratorul special realizează inventarierea și evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit și întocmește situațiile financiare, care se transmit Băncii Naționale a României, împreună cu raportul prevăzut la art. 240^15.(5) Măsurile de redresare care pot fi luate de administratorul special pot include următoarele:
    a) negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadențe a acestora;
    b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;
    c) reducerea sau restructurarea activităților neprofitabile, inclusiv prin închiderea de sucursale;
    d) reducerea cheltuielilor, inclusiv prin redimensionarea schemei de personal;
    e) îmbunătățirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate în cadrul instituției de credit;
    f) reevaluarea necesarului de provizioane sau a tratamentului expunerilor instituției de credit în raport cu riscurile asumate;
    g) reducerea riscurilor aferente operațiunilor, produselor și/sau ale sistemelor instituției de credit;
    h) orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat, potrivit legii;
    i) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natură ale persoanelor aflate în relații speciale cu instituția de credit;
    j) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituția de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;
    k) sesizarea organelor competente, în cazul în care există indicii cu privire la săvârșirea de infracțiuni.

    (la 01-04-2010, Art. 240^11 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^12
    (1) Administratorul special poate fi împuternicit de Banca Națională a României să implementeze măsuri de restructurare a activității instituției de credit, care pot include:
    a) majorarea capitalului social;
    b) reducerea capitalului pentru acoperirea pierderilor;
    c) operațiuni de vânzare de active;
    d) operațiuni de transfer de depozite;
    e) operațiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, prin care o altă instituție de credit sau instituție financiară dobândește active ale instituției de credit aflate în administrare specială și își asumă pasive ale acesteia în contraprestație;
    f) fuziunea cu alte instituții de credit;
    g) divizarea totală sau parțială.
    (2) În sensul prevederilor alin. (1), administratorul special acționează conform instrucțiunilor primite de la Banca Națională a României, care pot indica în mod specific sau în termeni generali modalitatea de implementare.(3) Administratorul special trebuie să convoace adunarea generală a acționarilor pentru a decide cu privire la implementarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), f) și g) și pentru limitarea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor la subscrierea de noi acțiuni în cazul majorării capitalului social. Implementarea măsurilor de restructurare prevăzute la alin. (1) lit. c), d) și e), prin derogare de la prevederile art. 153^22 din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a măsurilor de redresare prevăzute la art. 240^11 alin. (5) nu necesită aprobarea adunării generale a acționarilor.(4) Termenul de întrunire a adunării generale a acționarilor, cu excepția celei convocate pentru a hotărî fuziunea sau divizarea, este, pentru prima convocare, de maxim o săptămână de la data publicării convocării conform legii sau a notificării făcute prin scrisoare recomandată sau transmisă pe cale electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă. Formalitățile de convocare nu trebuie respectate dacă toți acționarii care pot să își exercite dreptul de vot sunt de acord să țină o adunare generală.(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care instituția de credit aflată în administrare specială este cotată pe o piață reglementată, caz în care convocarea se face potrivit legislației aplicabile pieței de capital.(6) Dacă adunarea generală a acționarilor nu adoptă hotărârile necesare în cazurile prevăzute la alin. (3), în absența altor soluții viabile de redresare, Banca Națională a României hotărăște retragerea autorizației instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a art. 240^16 alin. (2) lit. b).
    (la 01-04-2010, Art. 240^12 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^13

    La implementarea măsurilor privind majorarea sau reducerea capitalului social se au în vedere următoarele:
    a) în cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existența unei intenții serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituției de credit, administratorul special poate cere adunării generale să ridice acționarilor dreptul de preferință la subscrierea de noi acțiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naționale a României; în toate celelalte cazuri, dreptul de preferință se poate exercita în termen de 14 zile de la data publicării hotărârii adunării generale potrivit legii;
    b) orice majorare de capital nu va putea fi realizată mai înainte ca pierderile să fie absorbite prin reducerea capitalului social sau de către elementele de fonduri proprii corespunzătoare;
    c) majorarea capitalului social trebuie să asigure cel puțin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituției de credit în cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările aplicabile;
    d) hotărârea privind reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor produce efecte de la data publicării acesteia conform legii, administratorul special fiind obligat să ia măsuri pentru publicarea sa în regim de urgență. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea nu poate face, în acest caz, obiect al opoziției creditorilor sociali. Dispozițiile art. 240^21-240^22 se aplică în mod corespunzător.

    (la 01-04-2010, Art. 240^13 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^14
    (1) Operațiunile de vânzare de active, transfer de depozite, vânzare de active cu asumare de pasive și fuziunea/divizarea unei instituții de credit în administrare specială se pot efectua către instituții de credit sau, după caz, instituții financiare, care, în opinia Băncii Naționale a României, au o situație financiară care le permite preluarea activelor și/sau asumarea pasivelor transferate, iar operațiunea preconizată nu pune în pericol siguranța și viabilitatea activității acestora sau, dacă este cazul, capacitatea lor de a respecta cerințele prudențiale, în special cele privind nivelul minim al fondurilor proprii.(2) La implementarea măsurilor prevăzute la alin. (1), trebuie să fie respectate următoarele cerințe:
    a) să fie analizate diferitele oferte legate de operațiuni de vânzare de active sau de vânzare de active cu asumare de pasive ale instituției de credit, în scopul maximizării valorii care poate fi obținută, în condițiile pieței, pentru activele implicate în operațiune; în acest sens, determinarea valorii activelor la data de referință se realizează de către un expert autorizat independent, care aplică una sau mai multe metode alternative de evaluare, recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării;
    b) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială între instituțiile care își manifestă intenția de preluare;
    c) în cazul unei operațiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, să se acorde prioritate transferului depozitelor garantate;
    d) în cazul operațiunilor care implică vânzarea de active, documentele contractuale încheiate cu instituțiile beneficiare să nu cuprindă clauze care să prevadă restituirea, la producerea unor evenimente determinate, a activelor transferate și, corelativ, a contraprestațiilor efectuate;
    e) sumele care pot rezultă din operațiuni de natura celor prevăzute la lit. a), cu deducerea cheltuielilor aferente operațiunii, sunt puse la dispoziția instituției de credit pentru continuarea activității, iar în caz de lichidare/faliment, pentru plata creditorilor.
    (3) Pentru punerea în aplicare a măsurilor de restructurare prevăzute la art. 240^12 alin. (1) lit. c), d) și e) nu este necesar acordul deponenților sau al altor creditori ori al debitorilor instituției de credit. Pentru notificarea acestora, administratorul special publică un anunț general în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul sau mai multe ziare de circulație națională, și, după caz, asigură publicitatea potrivit art. 240^10, imediat după implementarea măsurii. Persoanele interesate pot obține informațiile necesare privind situația creanțelor sau a obligațiilor lor, de la instituția de credit aflată în administrare specială, administratorul special fiind obligat să ia măsurile necesare în acest sens.(4) În cazul transferului depozitelor și al altor creanțe, deponenții/titularii de conturi transferați au opțiunea de a-și menține conturile/depozitele la instituția de credit către care s-a efectuat transferul sau de a solicita acesteia restituirea sumelor depuse.(5) Instituția care preia pasive ale instituției de credit aflate în administrarea specială este răspunzătoare doar pentru obligațiile aferente pasivelor care fac obiectul transferului conform termenilor contractuali și care sunt evidențiate în situația financiară întocmită de administratorul special.
    (la 01-04-2010, Art. 240^14 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^15
    (1) În termen de maximum două luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un raport scris care să cuprindă:
    a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale și efectele acestora;
    b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor și beneficiilor aproximative ale alternativelor de redresare, restructurare sau, după caz, de inițiere a procedurii falimentului instituției de credit, inclusiv o determinare a valorii estimative care ar putea fi realizată în cazul lichidării;
    c) recomandările administratorului special privind măsurile pe care le consideră adecvate în funcție de evaluările făcute, care pot include un plan de acțiune supus aprobării Băncii Naționale a României, constând în implementarea oricărora dintre măsurile de restructurare prevăzute la art. 240^12 alin. (1) sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării măsurilor de redresare prevăzute la art. 240^11 alin. (2).
    (2) La raportul prevăzut la alin. (1) se anexează documente referitoare la inventarierea și evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația plății pasivelor, precum și situația financiară întocmită potrivit art. 240^11 alin. (4).(3) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator. Valoarea estimativă care ar putea fi realizată în cazul lichidării se determină de un expert autorizat independent, pe cheltuiala instituției de credit, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării.(3^1) Expertul autorizat independent prevăzut la alin. (3) și la art. 240^14 alin. (2) lit. a) trebuie să aibă experiență corespunzătoare în domeniul evaluării activelor bancare, să fie membru activ al Camerei Auditorilor Financiari din România și să fie agreat de Banca Națională a României; se prezumă că îndeplinesc aceste condiții auditorii financiari aprobați de Banca Națională a României conform prevederilor art. 155 alin. (1). Nu poate îndeplini sarcinile specifice ale expertului autorizat independent auditorul financiar care a desfășurat, în ultimii 5 ani, activități specifice profesiei la instituția de credit aflată în administrare specială.
    (la 13-12-2010, Alin. (3^1) al art. 240^15 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 231 din 7 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2010, care completează pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )
    (4) Administratorul special poate să solicite Băncii Naționale a României aprobarea pentru implementarea unora dintre măsurile prevăzute la art. 240^12 alin. (1) lit. c), d) și e), în special pentru transferul depozitelor garantate, înainte de prezentarea raportului prevăzut la alin. (1), în situații de urgență și având în vedere posibilitățile concrete de realizare a măsurilor respective.(5) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate prelungi cu maxim o lună termenul prevăzut la alin.(1) pentru prezentarea raportului, la propunerea administratorului special.
    (la 01-04-2010, Art. 240^15 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^16
    (1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Națională a României hotărăște cu privire la oportunitatea și perioada menținerii administrării speciale și cu privire la recomandările formulate de administratorul special și, după caz, aprobă, cu sau fără amendamente, ori respinge planul de acțiune propus.(2) Dacă Banca Națională a României consideră că nu sunt condiții favorabile pentru redresarea instituției de credit, astfel încât aceasta să fie în măsură să îndeplinească cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia, Banca Națională a României poate, în funcție de circumstanțele concrete, să hotărască următoarele:
    a) implementarea măsurilor de restructurare, conform planului de acțiune aprobat sau, în absența acestuia, pe baza evaluărilor prevăzute la art. 240^15 alin. (1) lit. b) și stabilirea unui termen în care administratorul special să întreprindă demersuri pentru restructurarea activității instituției de credit;
    b) retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizației urmată de dizolvarea și lichidarea instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a din prezentul capitol.
    (3) Banca Națională a României poate solicita modificarea unui plan de acțiune aprobat sau poate aproba modificarea planului propusă de administratorul special, oricând consideră necesar, înainte sau pe parcursul implementării sale.(4) La analiza costurilor și beneficiilor diferitelor alternative avute în vedere în raportul administratorului special, potrivit art. 240^15 alin. (1) lit. b), și la adoptarea hotărârii potrivit alin. (1), Banca Națională a României trebuie să urmărească, cu prioritate, obiectivul de menținere a stabilității financiare și protecția intereselor deponenților, luând în considerare alegerea variantei celei mai puțin costisitoare în acest sens.(5) Adoptarea măsurilor de restructurare a instituției de credit în cursul administrării speciale trebuie să urmărească să asigure creditorilor instituției de credit un tratament nu mai puțin favorabil decât cel de care ar beneficia dacă măsurile de restructurare nu ar fi implementate și instituția de credit ar intra direct în lichidare, luând în considerare valoarea estimativă care ar putea fi obținută de aceștia prin distribuire în caz de faliment, pe baza estimărilor făcute potrivit art. 240^15 alin. (2).
    (la 01-04-2010, Art. 240^16 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^17
    (1) Pe întreaga perioadă a administrării speciale, administratorul special trebuie să raporteze Băncii Naționale a României, la termenele stabilite de aceasta, în legătură cu situația financiară a instituției de credit și stadiul măsurilor implementate.(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dreptului administratorului special de a raporta Băncii Națională a României orice impedimente în implementarea măsurilor aprobate și de a propune modificarea acestor măsuri. În cazurile în care aceste impedimente se datorează opoziției adunării generale a acționarilor de a adopta hotărârile necesare sau unor circumstanțe obiective care nu permit implementarea în termen util a măsurilor aprobate, în absența altor soluții viabile, administratorul special propune Băncii Naționale a României retragerea autorizației instituției de credit.
    (la 01-04-2010, Art. 240^17 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^18
    (1) Pe baza raportărilor făcute de administratorul special, Banca Națională a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare sau poate retrage autorizația instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 240^16 alin. (2) lit. b).(2) Dacă în urma implementării măsurilor de restructurare s-a realizat numai un transfer parțial de active și pasive ale instituției de credit sau numai o divizare parțială a acesteia și pentru instituția de credit în cauză nu se preconizează alte soluții viabile de redresare sau de preluare în totalitate a activității, Banca Națională a României hotărăște retragerea autorizației și, după caz, sesizează instanța competentă pentru declanșarea procedurii falimentului.
    (la 01-04-2010, Art. 240^18 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^19
    (1) Banca Națională a României, dacă constată pe baza rapoartelor administratorului special că instituția de credit față de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în cerințele prudențiale stabilite de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile, hotărăște încetarea administrării speciale cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare. În acest sens, administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilitățile de administrare și/sau de conducere a instituției de credit.(2) Un anunț privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 240^1 alin. (2) și, dacă este cazul, potrivit prevederilor art. 240^10.(3) Până la numirea și aprobarea de către Banca Națională a României a persoanelor prevăzute la alin. (1), administratorul special asigură administrarea și conducerea instituției de credit.
    (la 01-04-2010, Art. 240^19 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^20

    În cazul în care Banca Națională a României hotărăște retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente în vederea declanșării procedurii falimentului potrivit Ordonanței Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 , până la desemnarea de către judecătorul-sindic a lichidatorului, administrarea instituției de credit se asigură în continuare de către administratorul special.
    (la 01-04-2010, Art. 240^20 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^21
    (1) Orice persoană prejudiciată prin măsurile dispuse și implementate în cursul administrării speciale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se poate adresa instanței competente pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în termen de 15 zile de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască producerea acestuia.(2) Dacă instanța consideră întemeiate pretențiile reclamantului, poate acorda despăgubiri al căror cuantum se stabilește ca diferență între valoarea estimativă care ar fi putut fi primită de acesta prin distribuire în caz de faliment și sumele efectiv încasate în urma distribuirii produsului lichidării tuturor bunurilor și activelor instituției de credit, care se realizează conform ordinii de stingere a creanțelor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 . Valoarea estimativă se calculează pentru data instituirii administrării speciale.(3) Despăgubirile se suportă dintr-un fond special constituit în acest sens și administrat de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
    (la 01-04-2010, Art. 240^21 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 240^22
    (1) Măsurile implementate în cursul administrării speciale nu pot fi suspendate sau desființate pe cale judecătorească, inclusiv în procedura falimentului instituțiilor de credit. Dacă prin hotărârea pronunțată, instanța judecătorească constată ilegalitatea măsurilor implementate, partea în favoarea căreia s-a pronunțat hotărârea este îndreptățită să introducă acțiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, cu excepția cazurilor care presupun atragerea răspunderii penale.(2) În cadrul unui litigiu în legătură cu aceste măsuri, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestora, Banca Națională a României fiind singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și a analizelor calitative care au fundamentat măsurile respective.
    (la 01-04-2010, Art. 240^22 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 241

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 241 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 242

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 242 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 243

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 243 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 244

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 244 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 245

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 245 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 246

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 246 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 247

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 247 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 248

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 248 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 249

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 249 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 250

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 250 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 251

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 251 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 252

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 252 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 253

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 253 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Articolul 254

    Abrogat.
    (la 01-04-2010, Art. 254 a fost abrogat de pct. 37 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 1 aprilie 2010. )


    Secţiunea a 3-a Lichidarea instituțiilor de credit

    Articolul 255

    Odată cu retragerea autorizației, Banca Naționala a României dispune dizolvarea urmată de lichidare a instituției de credit potrivit prezentei secțiuni sau, dacă instituția de credit se afla în vreuna din situațiile de insolventa prevăzute de legislația specială privind falimentul instituțiilor de credit, sesizează instanța competența în vederea deschiderii procedurii.


    Articolul 256
    (1) Lichidarea instituției de credit care nu se afla în situație de insolventa, inclusiv a sucursalelor sale din România, din alte state membre sau din state terțe, se realizează cu respectarea legislației românești aplicabile în cazul dizolvării și lichidării societăților comerciale pe acțiuni și a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.(2) Îndeplinirea atribuțiilor privind lichidarea instituției de credit este asigurata de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea este dispusă conform art. 255, cat și în cazul în care lichidarea are loc la inițiativa acționarilor/membrilor.


    Articolul 257

    Lichidarea instituției de credit conform dispozițiilor art. 255 sau la inițiativa acționarilor/membrilor nu împiedica declanșarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul procesului de lichidare instituția de credit ajunge în una dintre situațiile de insolventa prevăzute de legislația specială privind falimentul instituțiilor de credit.


    Articolul 258
    (1) Dispozițiile cuprinse în legislația privind falimentul instituțiilor de credit referitoare la atribuțiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de stingere a creanțelor, se aplică în mod corespunzător și în cazul lichidării instituției de credit potrivit dispozițiilor prezentei secțiuni.(2) Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfășurarea activității de lichidare sunt considerate în sensul alin. (1) cheltuieli legate de lichidare.


    Articolul 259
    (1) În cazul retragerii autorizației unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate și pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Naționala a României informează fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente din statele membre gazda asupra hotărârii adoptate, a consecințelor legale și a efectelor pe care le implica aceasta.(2) Dacă, din considerente de asigurare a protecției deponenților sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi intarziata, Banca Naționala a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.


    Articolul 260
    (1) Dacă măsura prevăzută la art. 255 vizează o sucursala din România a unei instituții de credit dintr-un stat terț, care mai are sucursale cel puțin într-un alt stat membru, Banca Naționala a României, înainte de adoptarea hotărârii, informează toate autoritățile competente din statele membre gazda în care instituția de credit desfășoară activitate, cu privire la aceasta și a efectelor pe care le implica.(2) Dacă, din considerente de asigurare a protecției deponenților sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi intarziata, Banca Naționala a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.(3) Banca Naționala a României asigura coordonarea acțiunilor sale cu cele ale autorităților competente din celelalte state membre gazda. Lichidatorul asigura coordonarea acțiunilor sale cu cele ale lichidatorilor desemnați în statele membre respective.


    Articolul 261
    (1) În cazul retragerii autorizației unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate și pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, lichidatorul trebuie să ia de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naționale a României privind lichidarea instituției de credit în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în doua ziare de circulație naționala pe teritoriul fiecărui stat membru gazda, în limba oficială a acestuia sau, după caz, într-una din limbile oficiale ale acestuia.(2) Hotărârea Băncii Naționale a României produce efecte în toate statele membre gazda, fără alta formalitate și devine efectivă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre.(3) Dacă considera necesar, lichidatorul poate solicita înregistrarea hotărârii Băncii Naționale a României în registrul imobiliar, registrul comerțului sau în orice alt registru public ținut în statele membre gazda. Dacă legislația unui stat membru gazda prevede obligativitatea unei asemenea formalități, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru îndeplinirea acesteia. Sumele necesare realizării înregistrării sunt considerate cheltuieli aferente lichidării.


    Articolul 262
    (1) Lichidatorul poate acționa pe teritoriul statelor membre gazda, în baza unei copii certificate de pe hotărârea Băncii Naționale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, fără alta formalitate.(2) Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care îi revin potrivit legii române. El poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau sa îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistența creditorilor instituției de credit pe parcursul lichidării.(3) În exercitarea competentelor sale, lichidatorul trebuie să respecte legislația statului membru pe teritoriul căreia acționează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor și la furnizarea de informații angajaților instituției de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul nu are dreptul de a utiliza forta pentru îndeplinirea atribuțiilor sale și nici dreptul de a soluționa litigii ori dispute.


    Articolul 263

    În cazul lichidării unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, se aplică legislația românească, cu excepțiile prevăzute la art. 266 - 274.


    Articolul 264
    (1) Orice creditor al instituției de credit aflate în lichidare, inclusiv autoritățile publice, cu domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în România sau în alt stat membru, are dreptul de a înainta o declarație de creanțe sau de a formula observații scrise în legătură cu creanțele sale asupra instituției de credit, care se adresează lichidatorului. Declarația de creanțe sau, după caz, observațiile formulate pot fi înaintate în limba oficială ori în limbile oficiale ale statului membru de domiciliu/reședința, după caz, unde are situat sediul social și trebuie să poarte mențiunea "declarație de creanțe", respectiv, "observații privind creanțele", în limba română.(2) Creanțele creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în afară teritoriului României beneficiază de același tratament și au același rang de preferința ca și creanțele de aceeași natura ale creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.(3) Creditorii care își exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să transmită copii de pe actele care atesta creanțele lor, dacă exista, și trebuie să indice natura fiecărei creanțe, data la care a luat naștere și valoarea acesteia, dacă exista privilegii, garanții reale și alte asemenea drepturi în legătură cu creanțele respective și sa indice care sunt creanțele garantate astfel.(4) La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze și traducerea în limba română a declarației de creanțe sau, după caz, a observațiilor formulate și a documentelor prezentate.


    Articolul 265
    (1) Lichidatorul asigura informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor instituției de credit.(2) Lichidatorul este ținut de obligația de păstrare a secretului profesional, conform, dispozițiilor cuprinse în Capitolului V, Titlul III, Partea I.


    Articolul 266