LEGE nr. 64 din 22 iunie 1995 (*republicată*)
privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004



    ______________ Notă *) Republicată în temeiul dispoziţiilor art. VIII alin. (1) din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, precum şi a altor acte normative cu incidenţă asupra acestei proceduri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dându-se textelor o nouă numerotare.
    Legea nr. 64/1995 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999 şi a fost rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 februarie 2000, iar ulterior a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Prezenta lege se aplică următoarelor categorii de persoane aflate în insolvenţă şi care vor fi denumite în continuare debitori:
    a) comercianţii:
    1. societăţile comerciale;
    2. cooperativele de consum şi cooperativele meşteşugăreşti, denumite în continuare organizaţii cooperatiste, asociaţiile teritoriale ale cooperativelor de consum şi meşteşugăreşti, constituite potrivit Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, cu modificările ulterioare, respectiv Legii nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, cu modificările ulterioare, precum şi societăţile cooperative;
    3. persoanele fizice care acţionează individual sau în asociaţii familiale;
    b) societăţile agricole;
    c) grupurile de interes economic.
    (2) Prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.


    Articolul 2

    Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, fie prin reorganizarea activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.


    Articolul 3

    În înţelesul prezentei legi, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor şi drepturilor patrimoniale ale acestuia - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii stabilite de prezenta lege - care pot face obiectul unei executări silite, în condiţiile Codului de procedură civilă.


    Articolul 4

    (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea debitorului.
    (2) Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziţii emise de debitor sau, după caz, de administrator, iar în cursul falimentului, de lichidator.
    (3) Disponibilităţile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
    (4) În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plătite de persoanele fizice şi/sau juridice registrului comerţului pentru serviciile prestate de acesta.
    (5) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin majorarea cu 10% a taxelor percepute de oficiile registrului comerţului.


    Capitolul II Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului


    Articolul 5

    (1) Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul şi lichidatorul.
    (2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.


    Secţiunea 1 Instanţele judecătoreşti


    Articolul 6

    Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole, şi sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de preşedintele tribunalului în condiţiile art. 9.


    Articolul 7

    (1) Citarea părţilor, precum şi comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură se fac, de regulă, în condiţiile prevăzute la art. 85-94 din Codul de procedură civilă.
    (2) Prin excepţie, îndeplinirea actelor menţionate la alin. (1) se va face prin publicitate, în cazurile expres prevăzute de lege.


    Articolul 8

    (1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11.
    (2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
    (3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin publicitate. În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel în copie certificată, sub semnătura grefierului-şef al tribunalului, numai actele care interesează rezolvarea recursului.
    (4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
    (5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
    a) hotărârea de respingere a contestaţiei debitorului, făcută în temeiul art. 38 alin. (5);
    b) hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 106;
    c) hotărârea de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, făcută în temeiul art. 121.
    (6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii deschise împotriva unui debitor se constituie un singur dosar.


    Secţiunea a 2-a Judecătorul-sindic


    Articolul 9

    Judecătorul-sindic este nominalizat, în fiecare caz, de preşedintele tribunalului, dintre judecătorii desemnaţi ca judecători-sindici, în temeiul art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.
    __________ Notă *) Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească a fost abrogat prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, prevederile acestuia fiind preluate de art. 50 din noua reglementare.


    Articolul 10

    În îndeplinirea îndatoririlor sale judecătorul-sindic va putea desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le şi retribuţia. Retribuţiile vor fi plătite în conformitate cu art. 4.


    Articolul 11

    (1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
    a) darea hotărârii de deschidere a procedurii;
    b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;
    c) desemnarea, prin hotărâre, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor;
    d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
    e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
    f) judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de administrator sau de lichidator;
    g) confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;
    h) hotărârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
    i) soluţionarea obiecţiilor la rapoartele trimestriale şi la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului;
    j) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică;
    k) darea hotărârii de închidere a procedurii.
    (2) Dacă examinarea chestiunilor supuse deliberării în şedinţele de judecată prezidate de judecătorul-sindic nu se poate finaliza într-o singură zi, deliberarea va continua de drept în prima zi lucrătoare următoare, fără o nouă înştiinţare, procedându-se astfel în continuare până la rezolvarea tuturor chestiunilor.


    Articolul 12

    Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.


    Articolul 13

    În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui un judecător-sindic cu altul, prin încheiere motivată, dată în Camera de consiliu.


    Secţiunea a 3-a Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor


    Articolul 14

    (1) Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de către administrator sau, după caz, de către lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului sau, după caz, a lichidatorului.
    (2) Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administrator sau de lichidator în cazurile prevăzute de lege şi ori de câte ori va fi necesar.
    (3) Adunarea creditorilor va fi convocată şi la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.


    Articolul 15

    (1) Convocarea creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a şedinţei.
    (2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.
    (3) Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi, pentru fiecare adunare, cu procură specială şi legalizată sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.
    (4) Nu se va ţine seama de declaraţiile scrise trimise de creditori, cu excepţia cazurilor în care legea admite votul prin adeziune. În cazul în care este permisă votarea prin corespondenţă, creditorii îşi pot transmite votul printr-un înscris în format electronic căruia i s-a încorporat, ataşat sau asociat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat valabil.
    (5) La şedinţele adunării creditorilor vor participa 2 delegaţi ai salariaţilor debitorului, votând pentru creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti.
    (6) Dacă examinarea chestiunilor supuse deliberării creditorilor nu se poate finaliza într-o singură zi, deliberarea va continua de drept în prima zi lucrătoare următoare, fără o nouă înştiinţare, procedându-se astfel în continuare până la rezolvarea tuturor chestiunilor.
    (7) Procesul-verbal al adunării creditorilor va fi semnat de preşedintele şedinţei şi va cuprinde în rezumat dezbaterile ţinute, votul creditorilor pentru fiecare chestiune şi deciziile adoptate.


    Articolul 16

    (1) În cadrul şedinţelor adunării creditorilor aceştia vor putea desemna un comitet al creditorilor şi vor avea dreptul să analizeze situaţia debitorului, rapoartele întocmite de comitetul creditorilor, măsurile luate de administrator sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri.
    (2) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majorare specială, şedinţele vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor împotriva averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorităţi, prin valoare, a creanţelor prezente.
    (3) Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (2) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:
    a) ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
    b) ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat; şi
    c) ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.
    (4) Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile stabilite la art. 99.


    Articolul 17

    (1) Judecătorul-sindic va desemna, dacă este necesar, în raport cu proporţiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanţele garantate şi chirografare cele mai mari, prin valoare, înscrişi în lista prevăzută la art. 33, 39, respectiv art. 40.
    (2) Desemnarea se va face fie prin hotărârea de deschidere a procedurii, fie după prezentarea sau întocmirea listei de creditori, dacă lista nu este disponibilă la data deschiderii procedurii.
    (3) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor aceştia vor putea alege un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.
    (4) Dacă nu se va obţine majoritatea necesară, judecătorul-sindic va putea desemna comitetul potrivit criteriilor prevăzute la alin. (1) sau va putea menţine comitetul desemnat anterior.
    (5) În cursul activităţii sale judecătorul-sindic va putea cere asistenţa comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.


    Articolul 18

    (1) Comitetul creditorilor face parte dintre cei îndreptăţiţi ca, atunci când debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare în condiţiile art. 33, respectiv art. 39, ori nu a fost propus de debitor sau nu a fost confirmat un plan de reorganizare, să ceară judecătorului-sindic să ridice debitorului dreptul de administrare.
    (2) Comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecătorul-sindic să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial - făcute de debitor în frauda creditorilor -, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administrator sau de lichidator.


    Secţiunea a 4-a Adunarea generală a membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. Reprezentantul membrilor sau asociaţilor/acţionarilor


    Articolul 19

    (1) Pe perioada desfăşurării procedurii prevăzute de prezenta lege adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor va fi convocată ori de câte ori se va considera necesar şi va fi prezidată de administrator sau lichidator, dacă legea ori judecătorul-sindic nu dispune altfel.
    (2) Adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor va fi convocată şi la cererea asociaţilor/acţionarilor reprezentând cel puţin 10% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător adunării generale a membrilor grupurilor de interes economic şi, respectiv, ai societăţilor cooperative; în cazul acestor persoane juridice, procentul prevăzut la alin. (2) se raportează la numărul membrilor acestora.
    (4) Membrilor sau, după caz, asociaţilor/acţionarilor li se vor notifica, în condiţiile legii, în mod obligatoriu:
    a) hotărârea de deschidere a procedurii;
    b) propunerea de îndeplinire a unor acte, operaţiuni şi plăţi care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente;
    c) solicitarea de intrare în faliment, precum şi hotărârea judecătorului-sindic de intrare în faliment a debitorului;
    d) propunerea de vânzare în bloc sau de vânzare a imobilelor;
    e) raportul final şi bilanţul general, întocmite de lichidator;
    f) hotărârea de închidere a procedurii.


    Articolul 20

    (1) În cadrul şedinţelor adunării generale a membrilor sau, după caz, a asociaţilor/acţionarilor, aceştia vor desemna, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, care să le reprezinte interesele şi vor avea dreptul să analizeze situaţia debitorului, rapoartele întocmite de reprezentantul membrilor ori, după caz, al asociaţilor/acţionarilor, măsurile luate de administrator sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri.
    (2) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele vor avea loc în prezenţa asociaţilor/ acţionarilor reprezentând cel puţin jumătate din capitalul social, iar deciziile se adoptă cu majoritate simplă, raportată la capitalul social reprezentat. În toate cazurile însă deciziile se adoptă doar cu votul asociaţilor/acţionarilor reprezentând cel puţin o treime din capitalul social.
    (3) Pentru grupurile de interes economic şi, respectiv, societăţile cooperative, procentele prevăzute la alin. (2) se raportează la numărul membrilor acestora.
    (4) Comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură către membri sau, după caz, asociaţi/acţionari se realizează la adresa reprezentantului membrilor ori, după caz, al asociaţilor/acţionarilor, aleasă de acesta.
    (5) Reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor este împuternicit să exercite orice drepturi ori atribuţii pe care le poate exercita debitorul persoană fizică, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că acestea vor fi exercitate de membri sau, după caz, asociaţi/acţionari, individual ori în alte condiţii.
    (6) În cazurile prevăzute la art. 19 alin. (4) lit. b), c), d) şi e), reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor va putea formula obiecţii în condiţiile stabilite de lege, dar nu va participa la exercitarea votului pentru aprobarea măsurilor respective, dacă un astfel de vot este prevăzut de lege.


    Articolul 21

    (1) Judecătorul-sindic va desemna un reprezentant dintre primii 3 asociaţi/acţionari titulari ai părţilor sociale/acţiunilor cele mai mari, prin valoare.
    (2) Desemnarea se va putea face fie prin hotărârea de deschidere a procedurii, fie ulterior.
    (3) În cadrul primei şedinţe a adunării generale a asociaţilor/acţionarilor sau ulterior, aceştia vor putea alege, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoană fizică sau juridică; reprezentantul astfel desemnat va înlocui reprezentantul desemnat anterior de judecătorul-sindic.
    (4) În cursul activităţii sale judecătorul-sindic va putea cere asistenţa reprezentantului asociaţilor/acţionarilor sau a unui delegat al acestuia.
    (5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte desemnarea reprezentantului membrilor grupului de interes economic sau, după caz, ai societăţilor cooperative.


    Articolul 22

    Reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor poate îndeplini următoarele atribuţii:
    a) propunerea de desemnare a unui administrator;
    b) consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu privire la desfăşurarea şi administrarea procedurii;
    c) examinarea actelor săvârşite de debitor, administrator sau lichidator, a activităţii şi situaţiei financiare a debitorului, precum şi a posibilităţii de continuare a activităţii acestuia;
    d) formularea şi negocierea unui plan de reorganizare, precum şi informarea şi consilierea membrilor sau, după caz, a asociaţilor/acţionarilor cu privire la conţinutul oricărui alt plan propus;
    e) efectuarea oricăror alte activităţi necesare pentru protejarea intereselor membrilor sau, după caz, ale asociaţilor/acţionarilor.


    Secţiunea a 5-a Administratorul


    Articolul 23

    (1) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator - persoană fizică sau societate comercială -, stabilindu-i şi remuneraţia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului.
    (2) Creditorii nemulţumiţi pot contesta decizia prevăzută la alin. (1), în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic, care va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul propus de creditori sau, după caz, va menţine administratorul desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii.
    (3) Dacă în termenul stabilit la alin. (2) decizia adunării creditorilor nu este contestată, judecătorul-sindic, printr-o încheiere, va desemna administratorul propus de creditori, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului pe care l-a desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii.
    (4) Administratorul, persoană fizică sau societate comercială, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în reorganizare şi lichidare, în condiţiile legii.
    (5) Nu poate fi desemnat administrator sau lichidator persoana fizică care nu poate fi fondator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societăţi comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) şi art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
    (6) În situaţiile prevăzute la art. 149 din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorul/lichidatorul are obligaţia de abţinere. În cazul neconformării, persoana interesată poate iniţia procedura recuzării, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător.
    (7) Înainte de desemnarea sa administratorul trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului pe perioada exercitării calităţii sale.
    (8) Este interzis administratorului, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.


    Articolul 24

    Principalele atribuţii ale administratorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
    a) examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului;
    b) întocmirea actelor prevăzute la art. 33 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
    c) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului menţionat la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 91;
    d) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
    e) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, cu precizarea expresă, în acest caz, a atribuţiilor sale şi a condiţiilor de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;
    f) stabilirea datelor şedinţelor adunării creditorilor;
    g) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
    h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
    i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
    j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
    k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
    l) urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii;
    m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
    n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
    o) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic, cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia.


    Articolul 25

    (1) Administratorul va depune la dosarul cauzei un raport lunar, cuprinzând descrierea modului în care s-a achitat de atribuţiile sale, precum şi justificarea cheltuielilor efectuate în condiţiile art. 120 alin. (1) şi art. 122.
    (2) Debitorul persoană fizică, reprezentantul membrilor sau al asociaţilor/acţionarilor, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator.
    (3) Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).
    (4) Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în Camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a administratorului, putând, dacă va considera necesar, să suspende executarea măsurii contestate.


    Articolul 26

    (1) Judecătorul-sindic va sancţiona cu amendă judiciară de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei refuzul, fără motive temeinice, al practicianului în reorganizare şi lichidare de a accepta desemnarea ca administrator.
    (2) În exercitarea atribuţiei de control prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) judecătorul-sindic poate desfiinţa măsurile ilegale luate de administrator, chiar dacă nu au fost contestate, putând, dacă va considera necesar, să citeze în Camera de consiliu administratorul şi persoanele interesate.
    (3) În orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, înlocuirea administratorului.
    (4) În vederea adoptării măsurii menţionate la alin. (3), judecătorul-sindic îi va cita în Camera de consiliu pe administrator şi comitetul creditorilor.
    (5) Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul cu amendă judiciară de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
    (6) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (5) administratorul a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să-l oblige pe administrator la acoperirea prejudiciului produs.
    (7) În cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la alin. (1), (5) şi (6), urmează a se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 108^4 şi 108^5 din Codul de procedură civilă.


    Articolul 27

    În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale administratorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul retribuţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic.


    Secţiunea a 6-a Lichidatorul


    Articolul 28

    (1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, art. 23, 25, 26, 27 şi art. 101 alin. (5).
    (2) Atribuţiile administratorului încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.
    (3) Poate fi desemnat lichidator şi administratorul desemnat anterior.


    Articolul 29

    Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
    a) examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administrator;
    b) conducerea activităţii debitorului;
    c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
    d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
    e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
    f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
    g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii;
    h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
    i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei legi;
    j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
    k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
    l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.


    Articolul 30

    (1) Actele încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, vor fi supuse autentificării judecătorului-sindic.
    (2) Judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de autentificare, în baza căreia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate.


    Capitolul III Procedura


    Secţiunea 1 Cererile introductive


    Articolul 31

    (1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori.
    (2) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor putea introduce cerere împotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea şi controlul acestora, care, potrivit datelor de care autorităţile respective dispun, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru pornirea procedurii prevăzute de prezenta lege.

    § 1. Cererea debitorului


    Articolul 32

    (1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
    (2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă.
    (3) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
    (4) Introducerea prematură şi cu rea-credinţă de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile pricinuite.


    Articolul 33

    (1) Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte:
    a) bilanţul şi copii de pe registrele contabile curente;
    b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
    c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
    d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare formulării cererii introductive;
    e) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
    f) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
    g) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în faliment sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu începerea falimentului;
    h) o declaraţie pe propria răspundere sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.
    (2) Dacă debitorul nu dispune la momentul înregistrării cererii de vreuna dintre informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f) şi h), el va putea înregistra acea informaţie la tribunal, în termen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi respinsă.


    Articolul 34

    (1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandită, acea cerere nu va fi considerată ca fiind făcută şi de asociaţii cu răspundere nelimitată sau, în condiţiile art. 36-38, şi împotriva lor.
    (2) O cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată sau împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită din care face parte.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, în privinţa cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.


    Articolul 35

    Nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care în ultimii 5 ani precedenţi au mai făcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.

    § 2. Cererile creditorilor


    Articolul 36

    (1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii:
    a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive;
    b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;
    c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive.
    (2) Dacă între momentul formulării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri de către judecătorul-sindic sunt formulate cereri de către alţi creditori, judecătorul sindic va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
    (3) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la primul dosar.


    Articolul 37

    După înregistrarea unei cereri introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic, potrivit art. 9.


    Secţiunea a 2-a Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii


    Articolul 38

    (1) Dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor stabilite la art. 32, 33 şi 35, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condiţiile art. 75. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 15 zile de la publicarea notificării, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona, deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile.
    (2) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului şi va dispune afişarea unei copii la uşa instanţei.
    (3) Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contestă că ar fi în stare de insolvenţă, în condiţiile stabilite la art. 36, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care au introdus cererea.
    (4) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
    (5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinţă.
    (6) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor şi dispune ca sentinţa să fie afişată la uşa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
    (7) Dacă debitorul nu contestă în termenul prevăzut la alin. (3) că ar fi în stare de insolvenţă, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii.


    Articolul 39

    În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 38 alin. (5) sau (7), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1).


    Articolul 40

    Dacă debitorul nu a prezentat informaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi h) sau le-a prezentat în mod necorespunzător, administratorul poate, pe cheltuiala averii debitorului, să angajeze, în condiţiile legii, unul sau mai mulţi experţi de specialitate care, folosind bilanţul, registrele contabile şi documentele contabile şi extracontabile ale debitorului, să le întocmească sau, după caz, să le corecteze cu maximă urgenţă.


    Articolul 41

    Prin hotărârea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atribuţiile, potrivit art. 24, precum şi remuneraţia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 42

    De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.


    Articolul 43

    (1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării menţionate la art. 42 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre următoarele situaţii:
    A. a) atunci când valoarea obiectului garanţiei este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect; şi
    b) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă vitală pentru reuşita unei reorganizări care, în cazul concret, ar avea şanse efective de realizare;
    B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, datorită:
    - diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;
    - diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;
    - lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.
    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:
    a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului, pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
    b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului, pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
    c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale, ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.
    (3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A.a), rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente.


    Articolul 44

    Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 42. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii.


    Articolul 45

    Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.


    Articolul 46

    (1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 38, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori părţile lor sociale sau de interes, deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
    (2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a părţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă sau în conturile înregistrate electronic.


    Articolul 47

    Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţie administratorului sau, după caz, lichidatorului toate informaţiile cerute de acesta cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.


    Articolul 48

    (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea "în insolvenţă".
    (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta, în condiţiile menţionate la alin. (1), menţiunea "în reorganizare judiciară" sau, după caz "în faliment".
    (3) Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă, ca urmare a nerespectării obligaţiei menţionate la alin. (1) şi (2), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului.


    Articolul 49

    (1) În afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
    (2) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul sunt obligaţi să întocmească şi să păstreze regulat o listă cuprinzând toate actele şi operaţiunile încheiate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare ale cocontractanţilor.


    Articolul 50

    (1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, după caz, ale art. 39, intenţia de reorganizare.
    (2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
    (3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o dată cu desemnarea unui administrator, indicând totodată şi condiţiile de exercitare a acestuia.
    (4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
    (5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate.
    (6) Judecătorul-sindic va examina în termen de 15 zile cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor.


    Articolul 51

    (1) Judecătorul-sindic va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al său sau al administratorului/lichidatorului.
    (2) Încălcarea dispoziţiilor judecătorului-sindic, menţionate la alin. (1), atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum şi o amendă judiciară de la 4.000.000 lei la 10.000.000 lei.


    Articolul 52

    (1) Pe perioada în care debitorul sau/şi administratorul exercită dreptul de administrare, acesta poate îndeplini orice acte şi operaţiuni - inclusiv utilizarea, vânzarea şi închirierea de bunuri - şi poate efectua plăţi, dacă toate acestea se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente.
    (2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate de judecătorul-sindic; acesta va convoca o şedinţă în termen de maximum 20 de zile de la data primirii cererii, înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea de a depune contestaţii motivate cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.
    (3) În cadrul şedinţei prevăzute la alin. (2), judecătorul-sindic va soluţiona toate contestaţiile şi va decide, prin încheiere, asupra cererii formulate de debitor/administrator.
    (4) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se va ţine seama de prevederile art. 43 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzătoare creanţei garantate.


    Articolul 53

    Dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terţilor, înscrierile, transcrierile, intabulările şi orice alte formalităţi specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect faţă de masa creditorilor, cu excepţia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanţa, autoritatea sau instituţia competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii.


    Articolul 54

    Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.


    Articolul 55

    Bunurile înstrăinate de administrator sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii.


    Articolul 56

    (1) Administratorul va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului, un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
    (2) Raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, propunerea de intrare în faliment.
    (3) Raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului va fi supus aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia.
    (4) Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la primirea raportului prevăzut la alin. (3), publicarea unui anunţ referitor la raport în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în două ziare cu largă difuzare, cu indicarea datei şedinţei adunării creditorilor şi a faptului că este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace şi înregistrată la tribunal cu cel puţin 3 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.
    (5) Administratorul va asigura posibilitatea consultării raportului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată debitorului.


    Articolul 57

    (1) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, administratorul îi va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris cu privire la raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului.
    (2) Adunarea creditorilor va aproba raportul prevăzut la alin. (1) prin votul titularilor a cel puţin două treimi din creanţele prezente la vot.
    (3) În baza hotărârii adunării creditorilor de aprobare a raportului prevăzut la alin. (1), judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment a debitorului în condiţiile art. 106.
    (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care, până la data primei şedinţe a adunării creditorilor, a fost admis un plan de reorganizare de către judecătorul-sindic.


    Secţiunea a 3-a Situaţia unor acte juridice ale debitorului


    Articolul 58

    Acţiunile introduse de administrator în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni sunt scutite de taxele de timbru. Toate acţiunile şi cererile introduse de lichidatorul judiciar sunt scutite de plată taxei de timbru.


    Articolul 59

    Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică atât în cazurile de reorganizare sau de lichidare conform unui plan, cât şi în cele de faliment.


    Articolul 60

    Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.


    Articolul 61

    (1) Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
    a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;
    b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
    c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
    d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;
    e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
    f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.
    (2) Următoarele operaţiuni, încheiate în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în paguba creditorilor:
    a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;
    b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
    c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
    d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni, cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;
    e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale;
    f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.


    Articolul 62

    (1) Acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial, potrivit art. 60 sau 61, poate fi introdusă de administrator/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 24 lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
    (2) Judecătorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor să introducă o astfel de acţiune, dacă administratorul/ lichidatorul nu o face.


    Articolul 63

    Prin excepţie de la dispoziţiile art. 61, nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale.


    Articolul 64

    (1) Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 62, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.
    (2) Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului.
    (3) Terţul dobânditor cu titlu gratuit de bună-credinţă va restitui bunurile în starea în care se găsesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenţa de valoare cu care s-a îmbogăţit. În caz de rea-credinţă, terţul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum şi fructele percepute.


    Articolul 65

    (1) Administratorul, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea intenta acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.
    (2) În cazul în care subdobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ că acesta a cunoscut împrejurarea menţionată la alin. (1).


    Articolul 66

    (1) Cererea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.
    (2) O persoană obţinând un titlu sau dobândind o garanţie ori un alt drept real asupra bunului respectiv, după efectuarea unei astfel de notări, va avea titlul sau dreptul său condiţionat de dreptul de a fi recuperat bunul.


    Articolul 67

    (1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat.
    (2) În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.
    (3) Administratorul/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea, cu acordul cocontractanţilor, să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic, care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât şi în cel al averii creditorilor.
    (4) Dacă vânzătorul unui bun imobil a reţinut titlul de proprietate până la plata integrală a preţului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător şi nu va fi supusă prevederilor alin. (1).
    (5) Un contract de muncă sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denunţat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.
    (6) Într-un contract prevăzând plăţi periodice din partea debitorului, menţinerea contractului nu îl va obliga pe administrator/lichidator să facă plăţi restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăţi pot fi formulate cereri împotriva debitorului.


    Articolul 68

    Dacă un bun mobil, vândut debitorului şi neplătit de acesta, era în tranzit la data deschiderii procedurii şi bunul nu este încă la dispoziţia debitorului şi nici alte părţi nu au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzătorul îşi poate lua înapoi bunul. În acest caz toate cheltuielile vor fi suportate de către vânzător şi el va trebui să restituie debitorului orice avans din preţ. Dacă vânzătorul admite ca bunul să fie livrat, el va putea recupera preţul prin înscrierea creanţei sale în tabelul de creanţe. Dacă administratorul/lichidatorul cere ca bunul să fie livrat, el va trebui să ia măsuri să se plătească din averea debitorului întregul preţ datorat în baza contractului.


    Articolul 69

    Dacă debitorul este parte într-un contract prevăzând transferul anumitor mărfuri, titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare, cotate pe o piaţă reglementată de mărfuri, servicii şi instrumente financiare derivate, la o anumită dată sau într-o perioadă determinată de timp, şi scadenţa cade sau perioada se termină după data deschiderii procedurii, diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul cotat, la data menţionată mai sus, pe piaţa reglementată respectivă sau pe pieţele locului de livrare ori, dacă nu poate fi stabilit locul, la cea mai apropiată piaţă reglementată, va trebui să fie plătită averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, şi va fi înscrisă în tabelul de creanţe, dacă este o obligaţie a averii debitorului.


    Articolul 70

    Dacă un comisionar, care deţine titluri pentru bunuri ce urmează a fi primite ori pentru marfă, devine subiectul unei cereri introductive, comitentul va fi îndreptăţit să-şi ia înapoi titlurile ori marfa sau să ceară ca valoarea lor să fie plătită de către comisionar.


    Articolul 71

    (1) Dacă un debitor deţine marfă în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, dacă este îngăduit aşa ceva prin contract, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.
    (2) Dacă la una dintre datele menţionate la alin. (1) marfa nu este în posesiunea debitorului şi el nu o poate recupera de la deţinătorul actual, proprietarul va fi îndreptăţit să aibă creanţa înregistrată în tabelul de creanţe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea dată. Dacă debitorul este în posesiunea mărfii la acea dată, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanţe.


    Articolul 72

    Faptul că un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în prezenta procedură nu va desfiinţa contractul de închiriere, în afară de cazul în care va fi fost stipulat astfel. Cu toate acestea, administratorul/lichidatorul poate să refuze să asigure prestarea oricăror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. În acest caz chiriaşul poate evacua clădirea şi poate introduce o acţiune sau poate deţine în continuare imobilul, scăzând din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar. Dacă chiriaşul alege să continue a deţine imobilul, el nu va fi îndreptăţit la vreo acţiune în despăgubiri împotriva debitorului, ci va avea numai dreptul de a scădea din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar.


    Articolul 73

    Administratorul/lichidatorul poate să denunţe un contract prin care debitorul s-a obligat să efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afară de cazul în care creditorul acceptă efectuarea prestaţiei de către o persoană desemnată de administrator/lichidator.


    Articolul 74

    (1) Dacă un asociat dintr-o societate agricolă, societate în nume colectiv, societate în comandită ori cu răspundere limitată sau acţionarul unei societăţi pe acţiuni este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta lege şi dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage dizolvarea acelei societăţi, administratorul/lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalţi asociaţi sunt de acord.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, în cazul membrilor societăţilor cooperative şi ai grupurilor de interes economic.


    Secţiunea a 4-a Primele măsuri


    Articolul 75

    (1) În urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 33 sau art. 39 ori, după caz, întocmită în condiţiile art. 40, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
    (2) Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă.
    (3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se va publică totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie.


    Articolul 76

    (1) Notificarea va cuprinde:
    a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la hotărârea de deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor, în condiţiile art. 38 alin. (1), precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;
    b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
    c) termenul de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);
    d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c);
    e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor.
    (2) Şedinţa de întrunire a adunării creditorilor va fi convocată la un termen situat în primele 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) lit. d).
    (3) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.


    Articolul 77

    Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de publicitate, va fi trimisă instanţelor, autorităţilor sau instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii, spre a se face menţiune.


    Articolul 78

    (1) Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administrator conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; declaraţiile de creanţe vor fi înregistrate într-un registru care se va păstra la grefa tribunalului.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, titularilor de acţiuni la purtător.
    (3) Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
    (4) Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.
    (5) Sunt considerate sub condiţie şi acele creanţe care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.


    Articolul 79

    (1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
    (2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
    (3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul va face menţiunea pe original despre prezentarea acestora. Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartiţie de sume între creditori, precum şi la exercitarea votului în adunarea creditorilor.


    Articolul 80

    (1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii.
    (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
    (3) Prin creanţe bugetare, în sensul prezentei legi, se înţelege creanţele izvorâte din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere.
    (4) Toate creanţele prezentate pentru a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administrator sau creditori.


    Articolul 81

    (1) Administratorul va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va putea efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.
    (2) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.


    Articolul 82

    Creanţele negarantate şi părţile negarantate ale creanţelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere, vor fi înscrise în tabelul de creanţe cu întreaga lor valoare, însă, în cursul falimentului, orice distribuire de sumă pentru astfel de creanţe se va face cu observarea dispoziţiilor art. 124.


    Articolul 83

    (1) Creanţele constând în obligaţii, care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării, vor fi calculate de către administrator şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care ele o aveau la data deschiderii procedurii. Judecătorul-sindic va decide asupra oricărei contestaţii împotriva calculului făcut de administrator pentru astfel de creanţe.
    (2) Creanţele exprimate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României existent la data deschiderii procedurii.


    Articolul 84

    O creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Nici o reducere a sumei creanţei prevăzute în tabelul de creanţe nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, până ce creditorul a fost deplin satisfăcut, în numerar sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate acţiunile cu debitorii, va depăşi totalul sumei care îi este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proporţional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era datorat.


    Articolul 85

    (1) Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plată parţială pentru creanţa sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanţa înscrisă în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă.
    (2) Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească, până la achitarea integrală a creanţei sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitată.
    (3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului său are asupra bunurilor acestuia un drept de garanţie, concură la masa credală, pentru a face posibilă realizarea garanţiei sale, dar preţul obţinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzându-se din suma ce este datorată.


    Articolul 86

    (1) Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma pentru care s-a cerut verificarea şi suma cu care a fost trecut în tabel.
    (2) La creanţele garantate cu un drept de preferinţă se vor arăta titlul din care izvorăşte preferinţa, rangul acesteia şi motivele pentru care creanţele sau drepturile de preferinţă au fost trecute parţial în tablou sau au fost înlăturate.
    (3) Tabelul preliminar va fi, totodată, afişat de grefă la uşa instanţei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului.
    (4) O dată cu afişarea tabelului, administratorul va trimite imediat notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.


    Articolul 87

    (1) Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator în tabelul preliminar al creanţelor.
    (2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanţe.
    (3) La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, creanţele, în mod provizoriu, la masa credală, atât în ceea ce priveşte deliberările, cât şi repartiţiile.
    (4) Dacă se admite creanţa fără dreptul de preferinţă pretins, aceasta va participa la repartiţiile sumelor obţinute din valorificarea bunurilor negrevate de garanţii.
    (5) Din sumele care s-ar obţine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinţă contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creanţe.


    Articolul 88

    (1) După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia - garantată sau negarantată - a fiecărei creanţe.
    (2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare, la adunările creditorilor şi la orice repartiţii de sume în caz de faliment.


    Articolul 89

    (1) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 87 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabloul definitiv al creanţelor, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.
    (2) Judecarea contestaţiei se va face de judecătorul-sindic, după citarea contestatorului şi a celorlalte părţi interesate.
    (3) Până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu.


    Articolul 90

    (1) Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 76 alin. (1) lit. b), este decăzut, cât priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi:
    1. dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării creditorilor;
    2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului;
    3. dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
    (2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.


    Secţiunea a 5-a Planul


    Articolul 91

    (1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile de mai jos:
    a) debitorul, o dată cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, până la afişarea tabelului definitiv al creanţelor, dacă acesta şi-a prezentat intenţia de reorganizare în condiţiile prevăzute la art. 33, respectiv art. 39;
    b) administratorul, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor;
    c) comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor.
    (2) La cererea oricărei părţi interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. (1).
    (3) Planul va prevedea fie reorganizarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.
    (4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anterior formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
    (5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic, la faliment.


    Articolul 92

    (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor, precum şi cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor.
    (2) Planul de reorganizare va indica modalitatea şi termenele la care se face lichidarea totală sau parţială a pasivului pentru fiecare creditor înscris în tabloul final de creanţe.
    (3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 2 ani, socotiţi de la data confirmării.
    (4) Planul de reorganizare va menţiona:
    a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate;
    b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;
    c) dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere;
    d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.
    (5) Planul va specifică măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
    A. păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activităţii sale, inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii;
    B. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora;
    C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior sau ulterior confirmării planului;
    D. fuziunea debitorului sau absorbirea sa cu sau de către o altă persoană juridică;
    E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau în bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora către creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului;
    F. modificarea sau stingerea garanţiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, în condiţiile prevăzute de art. 43 alin. (2) lit. c);
    G. prelungirea datei scadenţei, precum şi modificarea ratei dobânzii, penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale;
    H. modificarea actului constitutiv al debitorului, vizând inclusiv majorarea capitalului social;
    I. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. C. şi D., în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate*), prin următoarele metode:
    ____________ Notă *) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004.
    a) în schimbul următoarelor categorii de bunuri: numerar, drepturi reale principale, drepturi de proprietate intelectuală, titluri de valoare;
    b) prin conversie a creanţelor; sau
    c) prin orice altă metodă adecvată;
    J. inserarea în actul constitutiv al debitorului - persoană juridică - sau al persoanelor menţionate la lit. C. şi D. a unor prevederi;
    a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot;
    b) de determinare, în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare, a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii; şi
    c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni, de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor.
    (6) Amânările, eşalonările, scutirile sau reducerile la plata obligaţiilor bugetare se înscriu în plan în condiţiile prevăzute de legea specială în materie.
    (7) Pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment.


    Articolul 93

    (1) În vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din creanţe chirografare având o valoare redusă, valoare pe care judecătorul-sindic o consideră adecvată.
    (2) Planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.


    Articolul 94

    (1) Respectând prevederile art. 92, planul de reorganizare va putea să:
    a) defavorizeze orice categorie de creanţe chirografare sau garantate;
    b) menţină sau să denunţe, în condiţiile art. 67-74, orice contract la care debitorul este parte;
    c) prevadă realizarea unei tranzacţii cu privire la creanţele debitorului faţă de terţi;
    d) prevadă vânzarea totală sau parţială a bunurilor din averea debitorului şi distribuirea sumelor de bani obţinute către creditori;
    e) modifice drepturile titularilor de creanţe garantate sau chirografare ori să lase nemodificate drepturile aferente oricărei categorii de creanţe.
    (2) În cazul în care debitorul este persoană fizică, planul propus nu poate prevedea utilizarea, sub orice formă, sau înstrăinarea bunurilor acestuia, exceptate, total sau parţial, de la executare silită, decât în condiţiile dispoziţiilor legale.


    Articolul 95

    (1) Se prezumă că o categorie de creanţe este defavorizată de plan dacă, pentru oricare dintre creanţele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creanţei, fie a condiţiilor de realizare a acesteia.
    (2) Nu se consideră modificare a creanţei sau a condiţiilor de realizare a acesteia situaţia în care planul propus prevede revenirea la condiţiile de realizare a creanţei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea condiţiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele şi în condiţiile stipulate în contract, care conduce la accelerarea plăţii întregului rest al împrumutului.


    Articolul 96

    Dacă proiectul planului de reorganizare, în vederea redresării prin continuarea activităţii, prevede restrângeri de personal din raţiuni economice, se vor indica măsurile deja luate şi se vor expune acţiunile şi perspectivele de natură să ducă la reorientarea profesională a personalului.


    Articolul 97

    (1) Câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată debitorului, administratorului, comitetului creditorilor şi reprezentantului membrilor sau, după caz, al asociaţilor/ acţionarilor.
    (2) Judecătorul-sindic va convoca o şedinţă, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal, la care vor fi citaţi cei care au propus planul şi persoanele menţionate la alin. (1) şi în care planul va fi admis sau respins de judecătorul-sindic, după audierea persoanelor citate.
    (3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite, care conţine toate informaţiile şi care denotă şanse obiective de realizare. Judecătorul-sindic poate să ceară părerea unui expert practician în reorganizare şi lichidare autorizat, confirmând posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului.
    (4) Dacă mai multe planuri au fost propuse şi admise la intervale relativ scurte de timp, judecătorul-sindic va căuta să le supună împreună la vot în adunarea creditorilor.


    Articolul 98

    (1) După admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor într-un termen cuprins între 30 şi 45 de zile, dar nu mai devreme de afişarea tabelului definitiv al creanţelor. Debitorul şi administratorul vor fi convocaţi.
    (2) Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la admitere, publicarea unui anunţ referitor la propunerea planului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în două ziare cu largă răspândire, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan şi a faptului că este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace şi înregistrată la tribunal cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului, precum şi a datei de confirmare a planului, care va avea loc în maximum 15 zile de la data exprimării votului asupra planului.
    (3) Acţionarii şi creditorii cu titluri de valoare la purtător vor trebui să depună originalele la administrator cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a vota.
    (4) Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă despre plan şi data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.


    Articolul 99

    (1) La începutul şedinţei de vot, judecătorul-sindic va informa creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris.
    (2) Creditorii cu creanţe subordonate, membrii, asociaţii şi acţionarii pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
    (3) Nu vor fi incluse în cvorum şi nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoană fizică, creanţele al căror titular este soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu debitorul.
    (4) Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă.
    (5) Sub rezerva prevederilor art. 93 alin. (1), următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat:
    a) fiecare creanţă garantată care depăşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor împotriva averii debitorului;
    b) toate celelalte creanţe garantate;
    c) creanţele menţionate la art. 122 pct. 3;
    d) creanţele menţionate la art. 122 pct. 4;
    e) creanţele menţionate la art. 122 pct. 5;
    f) creanţele creditorilor chirografari.
    (6) Creanţele următoarelor categorii de persoane vor constitui categorii distincte de creanţe şi vor participa la vot, în cazul în care titularii acestora sunt îndreptăţiţi să voteze conform alin. (2):
    a) titularii fiecărei categorii de creanţe subordonate, în conformitate cu prevederile art. 122 pct. 9;
    b) membrii, asociaţii şi acţionarii, pentru drepturile reziduale derivând din calitatea lor.
    (7) Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat în următoarele condiţii cumulative:
    a) de către o majoritate de două treimi din valoarea creanţelor din acea categorie;
    b) de către cel puţin jumătate din numărul titularilor de creanţe din categoria respectivă.
    (8) În cazul categoriilor de creanţe care nu sunt defavorizate de plan, se consideră că acestea au acceptat planul şi nu e necesară votarea planului de către creanţele categoriei respective.
    (9) În cazul în care planul prevede că, pentru creanţele dintr-o anumită categorie, nu se va primi nimic, se consideră că acestea au respins planul şi nu e necesară votarea planului de către creanţele categoriei respective.


    Articolul 100

    (1) La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
    A. cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate la art. 99 alin. (5) acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
    B. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;
    C. fiecare creanţă care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan.
    (2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
    b) nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;
    c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici un membru, asociat, acţionar sau categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ordinea de prioritate prevăzută la art. 122, nu primeşte nimic. Se consideră că membrii, asociaţii sau acţionarii nu primesc nimic şi în cazul în care planul prevede că aceştia vor primi o valoare cel mult egală cu o nouă contribuţie financiară pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, până la data confirmării planului, cu titlu irevocabil şi nesupusă vreunei alte condiţii decât cea a confirmării planului.
    (3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
    (4) Dacă în condiţiile alin. (1) pot fi confirmate mai multe planuri, judecătorul-sindic va confirma planul debitorului. Dacă planul debitorului nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1), judecătorul-sindic va confirma planul care este acceptat de cele mai multe categorii defavorizate.
    (5) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.


    Articolul 101

    (1) Când hotărârea care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului.
    (2) Creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.
    (3) Dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 91, a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art. 106 şi următoarele.
    (4) Remuneraţiile persoanelor angajate în temeiul art. 10, al art. 23 alin. (1), al art. 27, al art. 28 şi al art. 97 alin. (3) şi alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevăzut, după caz, de lege, cu excepţia cazurilor în care părţile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul trebuie să precizeze cum va fi asigurată această plată.
    (5) Plata va putea fi făcută trimestrial, pe bază de acte legale.


    Secţiunea a 6-a Reorganizarea


    Articolul 102

    (1) În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, ca reorganizarea să înceteze şi să se treacă la faliment, în condiţiile art. 106 şi următoarele.
    (2) În cazul reorganizării unei persoane juridice, aceasta va fi condusă de persoanele legal împuternicite să o reprezinte, sub supravegherea administratorului. Acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitoarei, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute în lege şi în planul de reorganizare.
    (3) Debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan.


    Articolul 103

    (1) Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului.
    (2) Prin derogare de la alin. (1), judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, ca o condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale, în timpul desfăşurării procedurii prevăzute în prezenta lege. O astfel de cauţiune nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate.


    Articolul 104

    (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi reprezentantul membrilor ori, după caz, al asociaţilor/acţionarilor poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 106 şi următoarele.
    (2) Înregistrarea cererii menţionate la alin. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, printr-o încheiere.
    (3) Dacă judecătorul-sindic aprobă o astfel de cerere, modificările aduse creanţelor prin planul de reorganizare rămân definitive.


    Articolul 105

    (1) Debitorul sau, după caz, administratorul va trebui să prezinte, trimestrial, rapoarte judecătorului-sindic asupra situaţiei financiare a averii debitorului. Rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului şi debitorul sau, după caz, administratorul va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultării rapoartelor.
    (2) De asemenea, administratorul va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii, în vederea recuperării acestora, potrivit art. 101 alin. (4). Asupra acestei cereri judecătorul-sindic se va pronunţa prin încheiere.
    (3) Creditorii vor fi convocaţi la sfârşitul fiecărui trimestru pentru a asculta raportul şi darea de seamă contabilă.


    Secţiunea a 7-a Falimentul


    Articolul 106

    (1) Judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în următoarele cazuri:
    A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intră în faliment ori nu şi-a declarat intenţia de reorganizare; şi
    b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
    B. a) debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat; şi
    b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
    C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile stipulate prin planul confirmat, sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale;
    D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, potrivit art. 57.
    (2) Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:
    a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
    b) desemnarea unui lichidator, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;
    c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii, menţionată la art. 49 alin. (2);
    d) întocmirea şi predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
    e) notificarea intrării în faliment.
    (3) Încheierea va indica şi termenele prevăzute la art. 107 alin. (2).
    (4) Prevederile art. 45 se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte creanţele existente la data intrării în faliment.
    (5) După intrarea în faliment, dispoziţiile art. 75-90 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte creanţele născute între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.


    Articolul 107

    (1) Lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/ administrator, menţionată la art. 106 alin. (2) lit. d), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 75 se aplică în mod corespunzător.
    (2) Notificarea va cuprinde:
    a) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
    b) termenul de verificare a creanţelor menţionate la alin. (3), întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al acestora, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
    c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin încheierea de intrare în faliment, pentru definitivarea tabelului suplimentar;
    d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creanţelor menţionate la alin. (3) şi de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).
    (3) Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, născute după data deschiderii procedurii.
    (4) Creanţele admise în tabelul definitiv de creanţe, în condiţiile art. 88, nu vor mai fi supuse verificării; titularii acestor creanţe vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator în tabelul preliminar prevăzut la alin. (2) lit. b).
    (5) Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 108.
    (6) Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 90.


    Articolul 108

    În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării.


    Articolul 109

    Garanţiile reale şi personale constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare rămân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.


    Articolul 110

    (1) Creditorii nu sunt obligaţi să restituie sumele încasate în cursul reorganizării.
    (2) Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmării planului de reorganizare şi intrarea în faliment, vor fi anulate.
    (3) Celelalte acte efectuate în intervalul menţionat la alin. (2), exceptându-le pe cele făcute cu respectarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi pe cele permise expres de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care cocontractantul dovedeşte buna sa credinţă la momentul încheierii actului.

    § 1. Măsuri premergătoare lichidării


    Articolul 111

    (1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.
    (2) Nu vor fi puse sub sigilii:
    a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă, spre a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
    b) registrele de contabilitate;
    c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute;
    d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune la bancă în contul averii debitorului.
    (3) Când debitorul are bunuri şi în alte judeţe, judecătorul-sindic va trimite notificări tribunalelor din acele judeţe, în vederea sigilării de urgenţă a bunurilor.
    (4) Documentele întocmite de alte tribunale, certificând că sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.
    (5) În timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.


    Articolul 112

    (1) Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri el va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui să fie de faţă şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.
    (2) Lichidatorul, pe măsura desfăşurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.


    Articolul 113

    (1) Inventarul va trebui să descrie toate bunurile debitorului, chiar şi pe cele nepuse sub sigiliu, şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. La cererea comitetului creditorilor sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor.
    (2) Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor şi de expert, dacă este cazul.

    § 2. Efectuarea lichidării


    Articolul 114

    (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic.
    (2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, lichidarea va începe de îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca un ansamblu în stare de funcţionare - sau individual. Dacă bunurile nu se pot vinde prin negociere directă, acestea vor fi vândute la licitaţie, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator, persoană fizică sau juridică, ce va evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.
    (4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual, cât şi în bloc; prin bloc, ca ansamblu funcţional, se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului, necesare pentru desfăşurarea unei afaceri, pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente.


    Articolul 115

    (1) În caz de necesitate sau utilitate învederată a vânzării în bloc, lichidatorul va prezenta judecătorului-sindic un raport în care vor fi indicate, descrise şi evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună, precizându-se şi sarcinile de care, eventual, sunt grevate, însoţit de propuneri vizând modalităţile de vânzare. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului, unde va putea fi studiată de orice parte interesată.
    (2) Raportul prevăzut la alin. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc, după cum urmează:
    a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat, cu precizarea condiţiilor minime ale contractului, cum ar fi preţul şi modalitatea de plată;
    b) vânzare prin negociere directă, fără cumpărător identificat, cu precizarea preţului minim propus. În acest caz, lichidatorul poate negocia preţul concret al vânzării bunurilor, iar dacă preţul minim nu se poate obţine, adunarea creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacă preţul minim iniţial scade sau urmează să se treacă la vânzarea individuală a bunurilor;
    c) vânzare prin licitaţie, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data primirii sesizării lichidatorului, înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului.
    (4) În cazul în care vânzarea în bloc nu este necesară, iar cumpărătorul nu este identificat în mod ferm prin raport, adunarea creditorilor poate fixa un preţ minim la care bunurile se pot vinde în bloc. Dacă acest preţ nu este obţinut, iar adunarea creditorilor nu decide altfel, bunurile vor fi vândute individual.
    (5) Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul, judecătorul-sindic va da, printr-o încheiere, dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiunile de lichidare, în condiţiile propuse în raport.
    (6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru autorizarea vânzării în bloc a creanţelor deţinute de debitor împotriva unor terţe persoane.


    Articolul 116

    (1) Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de judecătorul-sindic.
    (2) Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situaţia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară şi să arate sarcinile de care este grevat.
    (3) Judecătorul-sindic va convoca o şedinţă, în termen de maximum 20 de zile de la data primirii cererii, notificând propunerea debitorului şi creditorilor cu garanţii reale asupra bunului şi înştiinţându-i despre posibilitatea de a depune contestaţii motivate cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.
    (4) În cadrul şedinţei prevăzute la alin. (3), judecătorul-sindic va soluţiona toate contestaţiile şi va decide, prin încheiere, asupra propunerii formulate de lichidator; încheierea va fi notificată celor menţionaţi la alin. (3), dacă nu au dat urmare citării, afişată la imobilul care urmează a fi vândut şi publicată în două ziare locale de largă difuzare.
    (5) Vânzarea va putea fi făcută, sub sancţiunea nulităţii, numai după 20 de zile de la data ultimei publicări în ziar.


    Articolul 117

    Veniturile obţinute din administrarea clădirilor sau a altor bunuri ale averii debitorului vor fi depuse în contul averii acestuia şi vor fi împărţite creditorilor în acelaşi timp cu preţul obţinut din vânzarea acelor bunuri.


    Articolul 118

    Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002*).
    __________ Notă *) A se vedea nota de la art. 92.


    Articolul 119

    Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumpărare; sumele realizate din vânzări vor fi depuse în contul prevăzut la art. 4 alin. (2) şi recipisele vor fi predate judecătorului-sindic.


    Articolul 120

    (1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie, de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
    1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata retribuţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 28;
    2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile.
    (2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 122, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 45. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
    (3) Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă, făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.

    § 3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării


    Articolul 121

    (1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul va prezenta judecătorului-sindic un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata retribuţiei sale şi a celorlalte cheltuieli, menţionate la art. 122 pct. 1.
    (2) Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor. O copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului.
    (3) Orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 10 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunică, de urgenţă, lichidatorului şi debitorului.
    (4) În termen de 20 de zile de la afişare, judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul, cu debitorul şi cu creditorii o şedinţă în care va soluţiona, deodată, prin sentinţă, toate contestaţiile.


    Articolul 122

    Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
    1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 23 alin. (1), art. 27, art. 28 şi ale art. 97 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 101 alin. (4);
    2. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;
    3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
    4. creanţele bugetare;
    5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
    6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
    7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
    8. alte creanţe chirografare;
    9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
    a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
    b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit;
    10. creanţele membrilor, asociaţilor sau acţionarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calităţii lor, în conformitate cu prevederile legale şi statutare.


    Articolul 123

    Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul menţionat la art. 107 alin. (2) lit. d).


    Articolul 124

    (1) Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 122.
    (2) În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.


    Articolul 125

    În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, împotriva grupului sau societăţii, judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, membrilor, pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie, care va fi pusă în executare de lichidator, prin executor judecătoresc.


    Articolul 126

    Cu ocazia distribuirilor parţiale următoarele sume vor fi consemnate:
    1. sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă;
    2. sume proporţionale, datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
    3. sume proporţionale, datorate creanţelor admise provizoriu;
    4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.


    Articolul 127

    Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe, cărora li s-au alocat sume numai parţial, sau cu creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă, într-un cont special de depozit, până ce situaţia lor va fi lămurită.


    Articolul 128

    (1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final împreună cu un bilanţ general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.
    (2) La data şedinţei, judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.
    (3) Creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la vreo distribuire.


    Articolul 129

    După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 90 de zile de către cei îndreptăţiţi la ele vor fi depuse de către lichidator la bancă, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal. Ele vor putea fi folosite în condiţiile art. 4 alin. (4).


    Secţiunea a 8-a Închiderea procedurii


    Articolul 130

    În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.


    Articolul 131

    (1) O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, printr-o sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în conformitate cu alin. (2).
    (2) O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora.


    Articolul 132

    Judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.


    Articolul 133

    (1) În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condiţiile art. 32, dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, că nu s-a depus nici o cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevăzute la art. 136. Cu toate acestea, operaţiunile de administrare, legal făcute asupra averii debitorului, îşi vor produce efectele, iar drepturile dobândite până la revocare rămân neatinse.


    Articolul 134

    Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic debitorului, tuturor creditorilor, membrilor sau, după caz, asociaţilor/acţionarilor, direcţiei teritoriale a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii, şi se va afişa în extras la sediul tribunalului.


    Articolul 135

    Prin închiderea procedurii judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.


    Articolul 136

    (1) Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii el va fi descărcat de obligaţii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii, cu excepţia cazului prevăzut la art. 90 alin. (1) pct. 3.
    (2) Nu beneficiază de descărcarea de obligaţii prevăzută la alin. (1) debitorul persoană fizică care a beneficiat, într-o procedură de reorganizare sau de faliment anterioară, de o măsură similară, intervenită cu cel mult 5 ani anterior deschiderii procedurii subsecvente.
    (3) Pe data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) planul de reorganizare al debitorului persoană fizică prevede lichidarea totală sau substanţială a bunurilor din averea debitorului;
    b) planul prevede că debitorul nu va mai continua activitatea comercială după executarea planului; şi
    c) la momentul confirmării planului, debitorul nu ar beneficia de măsura descărcării de obligaţii în cazul în care s-ar afla într-o procedură de faliment.
    (4) Descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului sau codebitorului principal.


    Capitolul IV Răspunderea membrilor organelor de conducere


    Articolul 137

    (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori şi de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una dintre următoarele fapte:
    a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
    b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
    c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi;
    d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
    e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
    f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
    g) în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
    (2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.


    Articolul 138

    Sumele depuse potrivit art. 137 alin. (1) vor intră în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.


    Articolul 139

    În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 137, judecătorul-sindic va dispune măsuri asigurătorii, din oficiu sau la sesizarea făcută de către administrator/ lichidator, de către oricare dintre creditori, membri sau, după caz, asociaţi/acţionari.


    Articolul 140

    (1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 137 alin. (1) se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, cu excepţia cazurilor în care legea specială dispune altfel.
    (2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi depuse într-un cont bancar distinct la dispoziţia judecătorului-sindic pentru distribuirea acestor sume, în condiţiile legii.


    Capitolul V Infracţiuni şi pedepse


    Articolul 141

    (1) Constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termenul prevăzut la art. 32.
    (2) Constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, fapta persoanei care:
    a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c) ori ascunde o parte din activul averii acestora;
    b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c), în alt act sau în situaţia financiară, sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în vederea diminuării aparente a valorii activelor;
    c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c), o parte însemnată din active.


    Articolul 142

    (1) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 1 din Codul penal*), se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani, atunci când este săvârşită de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de către orice reprezentant sau prepus al acestuia.
    (2) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 2 din Codul penal*), se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani, atunci când este săvârşită de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de către orice reprezentant sau prepus al acestuia, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
    ___________ Notă *) În conformitate cu prevederile Legii nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intră în vigoare în termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sediul materiei pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă îl constituie art. 258.
    (3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.


    Articolul 143

    (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de către orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
    (2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    (3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.


    Articolul 144

    Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra averii debitorului se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.


    Articolul 145

    Refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului sau lichidatorului judiciar, în condiţiile prevăzute la art. 39, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a)-f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.


    Articolul 146

    Infracţiunile prevăzute la art. 141-145 se judecă în primă instanţă de tribunal, cu celeritate.


    Capitolul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 147

    Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului comercial român.


    Articolul 148

    Cuantumul amenzii**) stabilite la art. 51 alin. (2) se va modifica periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei.
    ___________ Notă **) Art. 148, fost art. 128^1, aşa cum a fost introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, nemodificat ulterior, avea următoarea redactare:
    "Cuantumul amenzilor stabilite la art. 32 alin. (2) şi art. 40^2 alin. (2) şi (4) se va modifica periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei".
    Alin. (2) al art. 32, care stabilea o amendă în sarcina debitorului, a fost abrogat prin dispoziţiile art. I pct. 45 din Legea nr. 149/2004. Art. 32 a devenit prin renumerotare art. 39.
    Alin. (2) al art. 40^2, care stabilea o amendă în sarcina oficiilor poştale, staţiilor de cale ferată, antrepozitelor, depozitelor portuare şi altor locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul are domiciliul profesional/sediul social ori filiale sau sucursale, a fost abrogat prin dispoziţiile art. I pct. 53 din Legea nr. 149/2004. Art. 40^2 a devenit prin renumerotare art. 51.


    Articolul 149

    Procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de insolvenţă se va stabili prin lege specială.


    Articolul 150

    (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică la 60 de zile de la data intrării ei în vigoare***).
    __________ Notă ***) Legea nr. 64/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 29 iunie 1995.
    (2) Pe data aplicării prezentei legi se abrogă:
    - art. 695-888 (Cartea a III-a - Despre faliment) şi art. 936-944 (Dispoziţiuni speciale de procedură în materie de faliment) din Codul comercial român;
    - art. 34-38 (Dispoziţiuni relative la faliment) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Codului comercial român, publicat în Monitorul Oficial nr. 126 din 10 septembrie 1887.


    Articolul 151

    Procedurile falimentare deschise până la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua să fie administrate şi lichidate potrivit dispoziţiilor Codului comercial român.
    _______________