CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*)
(actualizat până la data de 15 mai 2009*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ----------
    *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 24 februarie 1948. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 15 mai 2009, cu modificările şi completările aduse de:
    DECRETUL nr. 1228 din 15 mai 1900, prin trei legi de accelerarea judecatii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943; DECRETUL nr. 132 din 1 aprilie 1949 abrogat de LEGEA nr. 5 din 31 iulie 1958; DECRETUL nr. 185 din 29 aprilie 1949 abrogat de DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 208/1950; DECRETUL nr. 132/1952; DECRETUL nr. 40/1953 abrogat de LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995; DECRETUL nr. 32 din 30 ianuarie 1954; DECRETUL nr. 228/1955; DECRETUL nr. 38/1959; DECRETUL nr. 334 din 27 august 1959; DECRETUL nr. 378 din 14 octombrie 1960; DECRETUL nr. 779 din 8 octombrie 1966; DECRETUL nr. 649/1967; DECRETUL nr. 38/1969; DECRETUL nr. 52/1969; DECRETUL nr. 680 din 7 octombrie 1969; DECRETUL nr. 174 din 30 iulie 1974; DECRETUL nr. 81 din 15 martie 1985 abrogat de LEGEA nr. 1 din 16 ianuarie 1992.
    LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 105 din 22 septembrie 1992, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 1 octombrie 1992; LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993; LEGEA nr. 7 din 13 martie 1996, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 61 din 26 martie 1996; LEGEA nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 26 din 18 februarie 1997; ORDONANŢA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000; LEGEA nr. 99 din 26 mai 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 mai 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59 din 25 aprilie 2001***), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 217 din 27 aprilie 2001; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003; LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004; LEGEA nr. 493 din 10 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004; LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005; LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006; DECIZIA nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 816 din 29 noiembrie 2007; DECIZIA nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008; DECIZIA nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008; DECIZIA nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009; DECIZIA nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2009; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 42 din 6 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 mai 2009.
    **) CODUL DE PROCEDURA CIVILĂ din 9 septembrie 1865 a fost republicat de LEGEA nr. 18 din 12 februarie 1948 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 12 februarie 1948.
    ***) ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsă prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogată de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ****) Conform art. II din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006, toate sumele de bani exprimate în lei vechi (ROL) din cuprinsul dispoziţiilor Codului de procedură civilă se convertesc de drept în lei noi (RON).
    NOTĂ:
    ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 prevede:
    "Art. 3. Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:
    - "ajutor de primar" cu "viceprimar";
    - "casa de depuneri" cu "Casa de Economii şi Consemnaţiuni";*)
    - "datornic" cu "debitor";
    - "despartenie" cu "divort";
    - "executiune", "execuţie" cu "executare";
    - "faptele de capetenie" cu "faptele esentiale";
    - "interogatorul" cu "interogatoriul";
    - "miscator" cu "mobil";
    - "mort" cu "defunct";
    - "nemiscator" cu "imobil";
    - "nevarstnic" cu "minor";
    - "notarul comunei" cu "secretarul primariei"**);
    - "pecete" cu "sigiliu";
    - "pensie alimentara" cu "pensie de întreţinere";
    - "sorocite" cu "fixate";
    - "talmaci" cu "interpret";
    - "varstnic" cu "major".
    Termenii "consiliu judiciar" şi "juramantul" - ca mijloc de proba - se elimina din tot cuprinsul Codului de procedura civila.
    În vederea republicarii, Ministerul Justiţiei este autorizat sa inlocuiasca sau sa elimine, după caz, şi alti termeni sau expresii, pentru actualizarea redactarii textelor în conformitate cu terminologia consacrata de dispozitiile legale în vigoare şi pentru corelarea cu normele privind ortografia limbii române.
    Art. 4. Prescriptiile care au inceput să curgă înainte de data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pentru a caror implinire ar trebui sa treaca mai mult de 3 ani, se vor implini după trecerea unui termen de 3 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta."
    -----------
    *) Pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 prevede urmatoarele:
    86. La articolul III alineatul 1 (din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000), liniuţa a doua va avea urmatorul cuprins:
    "- «casa de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sau orice alta institutie bancara»;".
    **) Liniuţa a 12-a de la alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138 din 14 septembrie 2000 a fost abrogata de pct. 87 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 3 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 a prevăzut inlocuirea urmatorilor termeni din Codul de procedură civila:
    " - "Republica Socialista România", cu "România";
    - "Buletinul Oficial al R. S. România", cu "Monitorul Oficial al României";
    - "Curtea de Casatie" şi "Tribunalul Suprem", cu "Curtea Suprema de Justiţie";
    - "curte", cu "curte de apel";
    - "tribunal regional", cu "tribunal";
    - "Tribunalul Capitalei", cu "Tribunalul Municipiului Bucureşti";
    - "tribunal popular" şi "tribunal popular raional", cu "judecatorie";
    - "carte de judecată", cu sentinta";
    - "portarel", "agent de executare", "agent de urmărire", precum şi alte asemenea denumiri ce desemneaza functionarul cu atribuţii de executare silita, cu "executorul judecătoresc";
    - "agent politienesc" şi "comisar de politie", cu "subofiter" şi "ofiter de politie", după caz;
    - "camera de chibzuire", cu "camera de consiliu";
    - "sfat popular", cu "consiliu local" sau "consiliu judetean", după caz."

    Cartea I Competenţa instanţelor judecătorești


    Titlul I Competenţa după materie

    ------------
    Titlul I a fost modificat initial prin LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.

    Articolul 1

    Judecatoriile judeca:
    1. în prima instanţa, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instante;
    2. plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.
    3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
    -----------
    Pct. 2 al art. 1 a fost modificat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.
    Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 2

    Tribunalul judeca:
    1. în prima instanţa:
    a) procesele şi cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în aceasta materie al caror obiect este neevaluabil în bani;
    b) procesele şi cererile în materie civila al caror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor în materia succesorala, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de tertii vatamati în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;
    c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instante;
    d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curtilor de apel;
    e) procesele şi cererile în materie de creatie intelectuala şi de proprietate industriala;
    f) procesele şi cererile în materie de expropriere;
    g) cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei;
    h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite în procesele penale;
    i) cererile pentru recunoasterea, precum şi cele pentru incuviintarea executarii silite a hotărârilor date în tari straine;
    2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în prima instanţa;
    3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;
    4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
    ------------
    Lit. a) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. a) pct. 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "a) procesele şi cererile în materie comerciala, cu excepţia celor al caror obiect are o valoare de până la 10 milioane lei inclusiv;"
    Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, lit. b) 1 al art. 2 avea urmatorul continut: "b) procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultind din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;"
    Lit. b^1) de la pct. 1 al art. 2 a fost introdusa prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Pct. 3 al art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 3 al art. 2 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de judecatorii în ultima instanţa;"
    Literele a) şi b) ale pct. 1 al art. 2 au fost modificate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Litera f) a pct. 1 al art. 2 a fost modificata de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Literele g) şi h) ale pct. 1 al art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost abrogate de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Pct. 2 şi 3 ale art. 2 au fost reintroduse şi modificate de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Lit. b) de la pct. 1 al art. 2 a fost modificata prin art. 1 pct. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    Punctul 2 al articolului 2 a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    --------------
    Art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 3

    Curtile de apel judeca:
    1. în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;
    2. ca instante de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în prima instanţa;
    3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronuntate în prima instanţa de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;
    4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.
    ------------
    Pct. 1 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 2 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 1 al art. 3 avea urmatorul continut: "1. în prima instanţa, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judetene şi a municipiului Bucureşti;"
    Pct. 3 al art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 3 al art. 3 avea urmatorul continut: "3. ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronuntate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevăzute de lege;"
    Art. 3 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Pct. 2^1 al art. 3 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Punctele 2 şi 2^1 ale articolului 2 au fost modificate prin art. 1 pct. 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    --------------
    Art. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    --------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 4

    Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie judeca:
    1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curtilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
    2. recursurile în interesul legii;
    3. abrogat;
    4. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.
    -------------
    Pct. 3 al art. 4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 4^1

    Competenţa ce revine instanţelor judecătorești în legătură cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competenţa sa solutioneze litigiul în fond, în lipsa unei conventii arbitrale.


    Titlul II Competenţa teritoriala


    Articolul 5

    Cererea se face la instanţa domiciliului paratului. Dacă pârâtul are domiciliul în strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa resedintei sale din tara, iar dacă nu are nici reşedinţa cunoscuta, la instanţa domiciliului sau resedintei reclamatului.


    Articolul 6

    Când pârâtul, în afară de domiciliul sau, are în chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru oblibaţiile patrimoniale şi care sunt nascute sau care urmeaza să se execute în acel loc.


    Articolul 7

    (1) Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
    (2) Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanta, pentru oblibaţiile ce urmeaza a fi executate în acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.
    (3) Cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridica se face la instanţa domiciliului persoanei careia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat presedentia sau directia asociaţiei ori societatii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricaruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociatilor.


    Articolul 8

    (1) Cererile indreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
    (2) Când mai multe judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile în care figurează persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de reşedinţa a judeţului, iar în Capitala, la judecatoria sectorului 4.
    ---------------
    Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993 .


    Articolul 9

    Cererea indreptata împotriva mai multor parati poate fi facuta la instanţa competenţa pentru oricare dintre ei; în caz când printre parati sunt şi obligati accesorii, cererea se face la instanţa competenţa pentru oricare dintre debitorii principali.


    Articolul 10

    În afară de instanţa domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:
    1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii;
    2. în cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, în actiunile în justificare sau în prestatiune tabulara, instanţa locului unde se afla imobilul ;
    3. în cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;
    4. în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat nastere sau aceea a locului platii;
    5. în cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;
    6. în cererile împotriva unei femei căsătorite, care are reşedinţa obisnuita deosebită de aceea a sotului, instanţa resedintei femeii;*)
    7. în cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensie de întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului;
    8. în cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia careia s-a savirsit acel fapt.
    -------------
    *) Textul considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii principiului constituţional al egalitatii sexelor prin art. 4 alin. (2) din Constitutie.


    Articolul 11

    (1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia careia se afla:
    1. domiciliul asiguratului;
    2. bunurile asigurate;
    3. locul unde s-a produs accidentul.
    (2) Alegerea competentei prin convenţie este nula dacă a fost facuta înainte de nasterea dreptului la despăgubire.
    (3) Dispozitiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale.


    Articolul 12

    Reclamantul are alegerea între mai multe instante deopotriva competente.


    Articolul 13

    (1) Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanţa în circumscripţia careia se afla nemişcătoarele.
    (2) Când imobilul este situat în circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanţa domiciliului sau resedintei paratului, dacă acestea se afla în vreuna din aceste circumscriptii, iar în caz contrar, la oricare din instantele în circumscriptiile cărora se afla imobilul .


    Articolul 14

    În materie de mostenire sunt de competenţa instanţei celui din urma domiciliu al defunctului:
    1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
    2. cererile privitoare la mostenire, precum şi cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
    3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din mostenitori sau împotriva executorului testamentar.


    Articolul 15

    Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidarii în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.


    Articolul 16

    Cererile în materia reorganizarii judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în circumscripţia caruia se afla sediul principal al debitorului.*)
    ----------
    *) Art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 16 avea urmatorul continut: "Art. 16. Cererile în materie de faliment sunt de competenţa instanţei în circumscripţia careia comerciantul îşi are principala asezare comerciala."


    Titlul III Dispozitii speciale


    Articolul 17

    Cererile accesorii şi incidentale sunt în caderea instanţei competente sa judece cererea principala.


    Articolul 18

    În cererile pentru constatarea existentei sau neexistentei vreunui drept, competenţa instanţei se determina după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiunii.


    Articolul 18^1

    Instanţa investita potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competenţa sa judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.*)
    ------------
    *) Art. 18^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 7 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 19

    Părţile pot conveni, prin inscris sau prin declaratie verbala în faza instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii au competenţa teritoriala, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.


    Titlul IV Conflictele de competenţa


    Articolul 20

    Exista conflict de competenţa:
    1. când doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina;
    2. când doua sau mai multe instante, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina.


    Articolul 21

    Instanţa, inaintea careia s-a ivit conflictul de competenţa, va suspenda din oficiu alta procedura şi va inainta dosarul instanţei în drept sa hotarasca asupra conflictului.


    Articolul 22

    (1) Conflictul ivit între doua judecatorii din circumscripţia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal.
    (2) Dacă cele doua judecatorii nu ţin de acelasi tribunal sau dacă conflictul s-a nascut între o judecatorie şi un tribunal, sau între doua tribunale, competenţa este Curtea de Apel respectiva.
    (3) Dacă cele doua instante în conflict nu se gasesc în circumscripţia aceleiasi Curti de Apel, precum şi conflictul între doua Curti de Apel, se judeca de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
    (4) Exista conflict de competenţa, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveste între instante judecătorești şi alte organe cu activitate jurisdictionala. În acest caz, conflictul de competenţa se rezolva de instanţa judecătorească ierarhic superioara instanţei în conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile.
    (5) Instanţa competenţa sa judece conflictul va hotari în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronuntate de Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, care este irevocabila.
    -------------
    Alin. (4) al art. 22 a fost introdus de pct. 4 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Alin. (5) al art. 22 a fost modificat prin art. 1 pct. 8 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 138/2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 22^1

    Abrogat.*)
    ------------
    Art. 22^1 a fost abrogat de LEGEA nr. 104 din 22 septembrie 1992 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 1 octombrie 1992.
    *) Art. 22^1 a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi functionarea Curtii de Conturi, publicată în M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993, art. V, alin. (2)."


    Articolul 23

    Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competenţa este împiedicată un timp mai indelungat sa functioneze, Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o alta instanţa de acelasi grad care să judece pricina.


    Titlul V Incompatibilitatea, abtinerea şi recuzarea judecatorilor


    Articolul 24

    (1) Judecatorul care a pronuntat o hotărâre intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
    (2) De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeasi pricina.


    Articolul 25

    Judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare în privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui şi să se abtina de la judecarea pricinii.


    Articolul 26

    Abtinerea se propune de judecator şi se judeca potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31 şi 32.


    Articolul 27

    Judecatorul poate fi recuzat:
    1. când el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este sot, ruda sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
    2. când el este sot, ruda sau afin în linie directa ori în linie colaterala, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;
    3. când sotul în viaţa şi nedespartit este ruda sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind incetat din viaţa ori despartit, au ramas copii;
    4. dacă el, sotul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau dacă au o judecata la instanţa unde una din părţi este judecator;
    5. dacă între aceleasi persoane şi una din părţi a fost o judecata penala în timp de 5 ani inaintea recuzarii;
    6. dacă este tutore sau curator al uneia din părţi;*)
    7. dacă şi-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;
    8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;
    9. dacă este vrajmasie între el, sotul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, sotii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.
    -------------
    Pct. 2 al art. 27 a fost modificat de pct. 5 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Pct. 6 al art. 27 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 9 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 27 avea urmatorul continut: "6. dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părţi;"


    Articolul 28

    (1) Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei institutii publice sau societăţi comerciale, când acestia nu au interes personal în judecarea pricinii.
    (2) Nu se pot recuza toţi judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.
    (2^1) Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile.
    (3) Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere împotriva aceluiasi judecator.
    ------------
    *) În actuala reglementare institutia consiliului judiciar nu mai exista.
    ------------
    Alin. (2) şi (3) ale art. 28 au fost introduse de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (2^1) al art. 28 a fost introdus de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.


    Articolul 29

    (1) Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecator în parte şi înainte de începerea oricarei dezbateri.
    (2) Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.
    (3) Judecatorul împotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.


    Articolul 30

    (1) Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanţa respectiva, în alcatuirea careia nu poate să între cel recuzat.
    (2) În cazul când din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecată, cererea de recuzare se judeca de instanţa ierarhic superioara.
    (3) Abrogat.
    (4) Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se solutioneaza de instanţa în faţa careia au fost formulate.
    -------------
    Alin. (3) al art. 30 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. (2) al art. 30 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 30 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (4) al art. 30 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.


    Articolul 31

    (1) Instanţa decide asupra recuzarii, în camera de consiliu, fără prezenta părţilor şi ascultand pe judecatorul recuzat.
    (2) Nu se admite interogatoriul sau juramantul*) ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
    (3) În cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.
    -----------
    *) Juramantul, ca mijloc de proba, a fost desfiintat prin Decretul nr. 208/1950.
    -----------
    Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 32

    (1) Incheierea asupra recuzarii se citeşte în sedinta publică.
    (2) Dacă recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii.*)
    (3) Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata în ce măsura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza să fie pastrate.
    -------------
    *) Alin. (2) al art. 32 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 11 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 32 avea urmatorul continut: "(2) Dacă recuzarea s-a primit, judecatorul se retrage şi nu poate să stea faţa la chibzuirea asupra pricinii."


    Articolul 33

    (1) Instanţa superioara investita cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţa de acelasi grad, în cazul când găseşte ca cererea de recuzare este intemeiata.
    (2) Dacă cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instanţei inferioare.


    Articolul 34

    (1) Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca şi aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.
    (2) Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.
    (3) Când instanţa superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţa.


    Articolul 35

    Abrogat.*)
    --------------
    *) Art. 35 a fost abrogat prin art. 1 pct. 12 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 35 avea urmatorul continut: "Art. 35. Când cererea de recuzare a fost facuta cu rea-credinta, instanţa va condamna pe cel care a facut-o la o amenda de la 3.000 la 10.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."


    Articolul 36

    Dispozitiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistratilor asistenti şi grefierilor.


    Titlul VI Stramutarea pricinilor


    Articolul 37

    (1) Când una dintre părţi are doua rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealalta parte poate să ceara stramutarea pricinii la o alta instanţa de acelasi grad.
    (2) Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi ştirbită datorita imprejurarii pricinii, calităţii părţilor ori vrajmasiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanţa competenţa ar putea produce tulburarea ordinii publice.
    ------------
    Art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 38

    (1) Stramutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie ceruta mai înainte de începerea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau pe siguranţa publică se poate cere în orice stare a pricinii.
    (2) Stramutarea pentru siguranţa publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 38 a fost modificat prin art. 1 pct. 13 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    -----------
    Alin. (1) al art. 38 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (2) al art. 38 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 39

    (1) Cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioara.
    (2) Cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranţă publică se depune la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie.
    ------------
    Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 40

    (1) Cererea de stramutare se judeca în camera de consiliu.
    (2) Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi sa ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta această măsură instanţei respective.
    (3) În caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad.
    (4) Hotărârea asupra stramutarii se da fără motivare şi nu este supusă nici unei cai de atac. Ea va arata în ce măsura actele indeplinite de instanţa înainte de stramutare urmeaza să fie pastrate.
    (5) Aceasta instanţa va fi instiintata de îndată despre admiterea cererii de stramutare. În cazul în care instanţa a savarsit acte de procedura sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.*)
    (6) Abrogat.**)
    ------------
    *) Alin. (5) al art. 40 a fost introdus prin art. 1 pct. 14 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    **) Fostul alin. (5) al art. 40, devenit alin. (6), a fost abrogat prin art. 1 pct. 15 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare fostul alin. (5) al art. 40 avea urmatorul continut: "(5) Dispozitiile art. 35 se aplică prin asemanare".


    Articolul 40^1

    Abrogat.*)
    -------------
    *) Art. 40^1 a fost abrogat prin Decretul nr. 471 din 30 septembrie 1957.


    Cartea a II - a Procedura contencioasa


    Titlul I Părţile


    Capitolul 1 Folosinţă şi exercitiul drepturilor procedurale


    Articolul 41

    (1) Orice persoană care are folosinţă drepturilor civile poate să fie parte în judecata.
    (2) Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridica pot sta în judecata ca parate, dacă au organe proprii de conducere.


    Articolul 42

    Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta în judecata decat dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul aratat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.


    Articolul 43

    (1) Lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata în orice stare a pricinii.
    (2) Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.*)
    ---------------
    *) Alin. (2) al art. 43 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 43 avea urmatorul continut: "(2) Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar va putea, însă, ratifica toate sau parte din aceste acte."


    Articolul 44

    (1) În caz de urgenta, dacă persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant legal.*)
    (2) Dispozitiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exercitiu restrinsa.**)
    (3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa competenţa sa hotarasca asupra cererii de chemare în judecata.
    --------------
    *) Alin. (1) al art. 44 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În veche reglementare, alin. (1) al art. 44 avea urmatorul continut: "(1) Dacă incapabilul nu are reprezentant legal şi exista urgenta, la cererea părţii interesate, instanţa va putea numi un curator special, care să-l reprezinte până la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemenea, un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi reprezentat sau când o persoană juridica, chemata sa stea în judecata, nu are reprezentant."
    **) Alin. (2) al art. 44 a fost introdus prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).


    Articolul 45

    (1) Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
    (2) În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispozitiile prevăzute în art. 246, 247 şi în art. 271-273, iar, în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii.
    (3) Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare faza a acestuia, dacă apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor şi libertatilor cetatenilor.
    (4) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziile de către procuror sunt obligatorii.
    (5) Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceara punerea în executare a hotărârilor pronuntate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.*)
    -------------
    *) Art. 45 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 45 avea urmatorul continut: "(1) Ministerul Public poate introduce orice actiune, în afară de cele strict personale şi sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apararea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdictie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
    (2) În cazul în care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se referă actiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi, dacă va fi cazul, de dispozitiile prevăzute în art. 246 şi urm. şi art. 271 şi urm. din prezentul cod.
    (3) Procurorul poate, în condiţiile legii, sa exercite caile de atac şi sa ceara punerea în executare a hotărârii."


    Articolul 45^1

    Actele procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi art. 271-273 sau de alte dispozitii legale, facute în orice proces de reprezentantii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciaza ca ele nu sunt în interesul acelor persoane.*)
    -----------
    *) Art. 45^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 46

    Abrogat.*)
    ------------
    *) Art. 46 a fost abrogat prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1959.


    Capitolul 2 Persoanele care sunt împreună reclamante sau parate


    Articolul 47

    Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau parate dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori dacă drepturile sau oblibaţiile lor au aceeasi cauza.


    Articolul 48

    (1) Actele de procedura, apararile şi concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalţi.
    (2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotărârii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura în termen vor continua totusi să fie citati.


    Capitolul 3 Alte persoane care pot lua parte la judecata


    Secţiunea I Interventia


    Articolul 49

    (1) Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza între alte persoane.
    (2) Interventia este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al său.
    (3) Ea este în interesul uneia din părţi când sprijina numai apararea acesteia.


    Articolul 50

    (1) Cererea de interventie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.
    (2) Ea se poate face numai în faţa primei instante şi înainte de închiderea dezbaterilor.
    (3) Cu invoirea părţilor, interventia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.


    Articolul 51

    Cererea de interventie în interesul uneia din părţi se poate face chiar inaintea instanţei de recurs.


    Articolul 52

    (1) După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotari asupra incuviintarii în principiu a interventiei.
    (2) Incheierea nu se poate ataca decat o dată cu fondul.
    (3) După incuviintarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea interventiei şi, în cazurile în care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.


    Articolul 53

    Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.


    Articolul 54

    În interventia facuta în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părţii în folosul careia intervine.


    Articolul 55

    Interventia se judeca o dată cu cererea principala. Când însă judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia în interes propriu instanţa poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.


    Articolul 56

    Apelul sau recursul facut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteste neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.


    Secţiunea a II-a

    Chemarea în judecata a altor persoane

    Articolul 57

    (1) Oricare din părţi poate să cheme în judecata o altă persoană care ar putea sa pretindă aceleasi drepturi ca şi reclamantul.
    (2) Cererea facuta de pârât se depune o dată cu intampinarea. Când intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tirziu la prima zi de infatisare.
    (3) Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu până la închiderea dezbaterilor inaintea primei instante.
    (4) Cererea va fi motivata şi se va comunică atât celui chemat, cat şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare în judecata, intampinare şi de pe inscrisurile de la dosar.


    Articolul 58

    Cel chemat în judecata dobandeste calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabila.


    Articolul 59

    (1) În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria şi declara ca voieste sa o execute faţă de cel care îşi va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorata.
    (2) În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta şi cel chemat în judecata.


    Secţiunea a III-a

    Chemarea în garantie

    Articolul 60

    (1) Partea poate să cheme în garantie o altă persoană împotriva careia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cadea în pretentiuni cu o cerere în garantie sau în despăgubiri.
    (2) În aceleasi condiţii, cel chemat în garantie poate, la randul sau, sa cheme în garantie o altă persoană.


    Articolul 61

    (1) Cererea va fi facuta în condiţiile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de pârât se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
    (2) Cererea de chemare în garantie facuta de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.


    Articolul 62

    Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicata celui chemat în garantie şi, dacă intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmeaza să fie depusa de cel chemat în garantie.


    Articolul 63

    (1) Cererea de chemare în garantie se judeca o dată cu cererea principala.
    (2) Când judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garantie, instanţa poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.


    Secţiunea a IV-a

    Aratarea titularului dreptului

    Articolul 64

    Pârâtul care detine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela în numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.


    Articolul 65

    (1) Cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata şi se va depune o dată cu intampinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai tirziu la prima zi de infatisare.
    (2) Cererea va fi comunicata celui aratat ca titular, împreună cu citatia, copiile de pe cerere şi inscrisurile de la dosar.


    Articolul 66

    (1) Dacă cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului şi reclamantul consimte, el va lua locul paratului care va fi scos din judecata.
    (2) Când cel chemat nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, se vor aplica dispozitiile art. 58.


    Capitolul 4 Reprezentarea părţilor în judecata


    Articolul 67

    (1) Părţile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
    (2) Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecata pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
    (3) Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliul şi nici reşedinţa în tara, sau dacă procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare în judecata se presupune dat.


    Articolul 68

    (1) Procura pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata; în cazul când procura este data unui avocat semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.
    (2) Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaratie verbala, facuta în instanţa şi trecuta în incheierea de sedinta.
    (3) Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar dacă nu cuprinde nici o aratare în aceasta privinta; el poate fi însă restrins numai la anumite acte sau pentru anumita instanţa.
    (4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezinta partea.
    (5) Asistarea de către avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile sotului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
    (6) De asemenea asistarea de către avocat nu este ceruta la judecatorii, când partea este reprezentata prin sot sau ruda până la al patrulea grad inclusiv.
    ------------
    Alin. (4) al art. 68 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 4 al art. 68 avea urmatorul continut: "(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decit unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decit prin avocat."
    ------------
    Alin. (4) al art. 68 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 69

    (1) Recunoasterile privitoare la drepturile în judecata, renuntarile, cum şi propunerile de tranzactie nu se pot face decat în temeiul unei procuri speciale.
    (2) Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedura se vor îndeplini numai faţă de partea insasi.


    Articolul 70

    Când dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.


    Articolul 71

    Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste până la retragerea lui de către mostenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.


    Articolul 72

    (1) Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte părţi decat de la comunicare, afara numai dacă a fost facuta în sedinta în prezenta părţii.
    (2) Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atât pe cel care i-a dat mandatul cat şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac.
    Abrogat.*)
    --------------
    *) Art. 73 a fost abrogat art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 73 avea urmatorul continut: "Art. 73. (1) Obştiile de mosneni ori razesi şi composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari aleşi sau numiti din oficiu, afara dacă legile speciale nu dispun altfel.
    (2) Când toţi membrii unei asemenea colectivitati se invoiesc, ei numesc mandatarii prin inscris autentificat la judecatorie în circumscripţia careia se afla comuna în care domiciliaza majoritatea devalmasilor.
    (3) În lipsa unei asemenea invoieli, cei interesati vor cere judecatoriei competenţa sa proceada la desemnarea mandatarilor.
    (4) În acest caz, judecatorul va vesti pe devalmasi prin secretarul consiliului local să se adune de preferinta intr-o zi de sarbatoare, la primaria comunei prevăzute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari.
    (5) Vestirea, semnata de judecator, se va afisa prin ingrijirea secretarului consiliului local, la usa primariei comunelor în cuprinsul cărora se afla nemişcătoarele devalmase cu cel puţin 15 zile înainte de ziua alegerii. În acelasi termen, vestirea se va face şi verbal în fiecare sat, prin batai cu toba, sunete de goarna sau alte mijloace de publicitate obisnuite în localitate.
    (6) Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin procese-verbale ce vor fi inaintate secretarului consiliului local, unde urmeaza să se adune devalmasii.
    (7) La ziua sorocita, judecatorul va face strigarea celor adunati, însemnând pe o lista pe cei prezenţi şi partea ce fiecare dintre ei are în bunurile devalmase.
    (8) În cazurile când se contesta drepturile vreunui devalmas, judecatorul va putea sa nu-l inscrie, dacă contestaţia i se va parea intemeiata; neinscrierea dreptului nu împiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. În nici un caz judecatorul nu va amina alegerea din cauza contestatiilor.
    (9) Judecatorul va culege declaratiile verbale ce fiecare din cei inscrisi în lista va face în privinta acelora pe care voiesc să-i aleaga ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenţi, socotita atit asupra numarului celor de faţa, cit şi asupra drepturilor devalmase.
    (10) Dacă locuitorii nu vin sau dacă cele doua majoritati aratate mai sus nu se pot intruni, judecatorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivitatii.
    (11) Cele savirsite inaintea judecatorului vor fi constatate printr-o încheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.
    (12) Orice viciu de procedura savirsit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de infatisare, sub pedeapsa decaderii. În caz de anulare a mandatului, instanţa va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.
    (13) Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligatoriu pentru mandatar, în tot cursul judecatii. Pentru motive legitime instanţa va putea scuti pe mandatar de insarcinarea ce i s-a dat.
    (14) Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinta.
    (15) Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzactie va putea fi dat numai cu majoritate de două treimi, socotite atit asupra numarului celor de faţa cit şi asupra drepturilor devalmase.
    (16) Dacă sunt mai mulţi mandatari, ei hotarasc cu majoritate.
    (17) În caz de încetarea imputernicirii unui mandatar, rinduielile prevăzute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea inlocuitorului".


    Capitolul 5 Asistenţa judiciara


    Articolul 74

    Abrogat.
    ------------
    Art. 74 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 74 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 75

    Abrogat.
    ------------
    Punctul 1 al alin. (1) al art. 75 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 75 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 76

    Abrogat.
    ------------
    Art. 76 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    *) Conform art. III din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005 dispozitiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006.
    Art. 76 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 77

    Abrogat.
    ------------
    Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 77 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 78

    Abrogat.
    ------------
    Art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 78 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 79

    Abrogat.
    ------------
    Art. 79 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Art. 79 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 80

    Abrogat.
    -------------
    Art. 80 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Articolul 81

    Abrogat.
    ------------
    Alin. (1) al art. 81 a fost modificat prin art. 1 pct. din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    Art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    Art. 81 a fost abrogat de art. 53 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 21 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 25 aprilie 2008.


    Titlul II Dispozitii generale de procedura


    Capitolul 1 Cererile


    Articolul 82

    (1) Orice cerere adresata instanţelor judecătorești trebuie să fie facuta în scris şi sa cuprindă aratarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului, obiectul cererii şi semnatura.*)
    (2) În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face menţiune pe cerere.**)
    (3) Abrogat.***)
    (4) Abrogat.****)
    -----------
    *) Alin. (1) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 82 avea urmatorul continut: "(1) Orice cerere indreptata instanţelor judecătorești trebuie să fie facuta în scris şi sa cuprindă aratarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor şi ale reprezentantului, curatorului sau consiliului judiciar, obiectul cererii şi semnatura."
    **) Alin. (2) al art. 82 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 82 avea urmatorul continut: "(2) Cererile celor domiciliati în comunele rurale, care sunt de competenţa judecatoriei, se pot face şi verbal. În acest caz aratarile părţii pot fi trecute într-un proces-verbal, semnat de judecator, grefier şi parte, care va inlocui cererea scrisa. Dacă partea nu poate semna, se va face vorbire despre aceasta în procesul-verbal."
    ***) şi ****) Alin. (3) şi (4) ale art. 82 au fost abrogate prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) şi (4) ale art. 82 aveau urmatorul continut: "(3) Cererile scrise ale persoanelor care nu pot semna vor fi semnate prin punere de deget în faţa presedintelui instanţei sau inlocuitorului sau, iar în comunele rurale şi în faţa secretarului consiliului local; cererea va fi mai intii citita părţii, facindu-se aratarea despre aceasta pe cerere.
    (4) În cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3, se va face aratarea de chipul cum s-a stabilit identitatea părţii."


    Articolul 83

    (1) Când cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura în original sau în copie legalizata.
    (2) Mandatarul avocat certifica el insusi copia de pe procura sa.
    (3) Reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale.*)
    (4) Abrogat.**)
    ------------
    *) Alin. (3) al art. 83 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 83 avea urmatorul continut: "(3) Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar, va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calităţii sale."
    **) Alin. (4) al art. 84 a fost abrogat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 83 avea urmatorul continut: "(4) Reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor arata Monitorul Oficial în care este publicata imputernicirea lor."


    Articolul 84

    Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar dacă poarta o denumire gresita.


    Capitolul 2 Citatiile şi comunicarea actelor de procedura


    Articolul 85

    Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat după citarea sau infatisarea părţilor, afara numai dacă legea nu dispune altfel.


    Articolul 86

    (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenti ori salariati ai altor instante, în ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunică actul.
    (2) Instanţa solicitata, când i se cere sa indeplineasca procedura de comunicare pentru alta instanţa, este obligata sa ia de îndată masurile necesare, potrivit legii, şi sa trimita instanţei solicitante dovezile de indeplinire a procedurii.
    (3) În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.*)
    -----------
    *) Art. 86 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 86 avea urmatorul continut: "Art. 86. (1) Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedura se va face din oficiu, prin posta prin corpul executorilor judecătorești sau prin orice angajat al instanţei respective."


    Articolul 87

    Vor fi citati:
    1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsa de contencios, la sediul administraţiei;
    2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentantei;*)
    3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridica, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;
    4. Abrogat.**)
    5. cei supuşi procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;***)
    6. incapabilii, prin reprezentantii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;
    7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiile consulare ale României, cetatenii români trimisi ca functionari la organizaţii internationale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflati în strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe.
    Cetatenii români, altii decat cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflati în strainatate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se afla cei care i-au trimis;
    8. în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire. Dispozitiile art. 114^1 alin. (4) sunt aplicabile.****)
    Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflati în strainatate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95.
    În toate cazurile, dacă cei aflati în strainatate au mandatar cunoscut în tara, va fi citat şi acesta.
    9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscuta, potrivit art. 95;
    10. mostenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţa.
    --------------
    *) Pct. 2 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 87 avea urmatorul continut: "2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii lor, la sediul principal al administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;"
    **) Pct. 4 al art. 87 a fost abrogat prin art. 1 pct. 31 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al art. 87 avea urmatorul continut:"4. obstile de mosneni sau de razesi şi composesoratele, prin mandatarii lor;"
    ***) Pct. 5 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 32 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.5 al art. 87 avea urmatorul continut: "5. masa creditorilor falimentului prin judecatorul sindic;"
    ****) Alin. (1) al pct. 8 al art. 87 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 33 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al pct. 8 al art. 87 avea urmatorul continut: "8. (1) în cazul în care prin tratate sau conventii internationale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o alta procedura, cei care se afla în strainatate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscuta, printr-o citatie trimisa cu scrisoare recomandata, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul careia se va menţiona ce acte se expediaza tinind loc de dovada."


    Articolul 88

    (1) Citatia va cuprinde:
    1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
    2. aratarea anului, lunii, zilei şi orei de infatisare;
    3. aratarea instanţei şi sediul ei;
    4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat:
    5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;
    5^1. alte menţiuni prevăzute de lege;*)
    6. parafa sefului instanţei, şi semnatura grefierului.
    (2) Aratarile de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii.
    -------------
    *) Pct. 5^1 al alin. (1) al art. 88 a fost introdus prin art. 1 pct. 34 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 89

    (1) Citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata părţii cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.
    (2) Infatisarea părţii în instanţa, în persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura. Partea este însă în drept sa ceara amanarea dacă nu i s-a inmanat citatia în termen.


    Articolul 90

    (1) Inmanarea citatiei şi tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala în altă parte, inmanarea se poate face şi la locul acestor asezari.
    (2) Inmanarea se poate face oriunde, când cel citat primeste citatia.
    (3) Abrogat.*)
    (4) Pentru cei ce se gasesc sub arme, citatia se inmaneaza la comandamentul superior cel mai apropiat.
    (5) Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comert, inmanarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se găseşte înregistrat vasul.
    (6) Pentru detinuti, inmanarea se face la administratia inchisorii.
    (7) Pentru bolnavii aflati în spitale, ospicii ori sanatorii, la directia asezamantului.
    -------------
    *) Art. 90 alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.


    Articolul 91

    Inmanarea citatiilor şi a tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 şi 6 sau atunci când actul urmeaza să fie inmanat unui avocat ori notar public, se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care îşi va arata în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.*)
    ------------
    *) Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 35 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 91 avea urmatorul continut: "Art. 91. Inminarea citatiilor şi tuturor actelor de procedura, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alineatele 4, 5, 6 şi 7, sau atunci când actul urmeaza să fie inminat unui avocat sau notar public se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada."


    Articolul 92

    (1) Inmanarea citatiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea şi semnatura acestuia.
    (2) Dacă cel citat, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate să semneze adeverinta de primire, agentul va lasă citatia în mana celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuinţei acestuia, incheind despre acestea proces-verbal.
    (3) Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieste, agentul va inmana citatia, în primul caz unei persoane din familie, sau în lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dinsul, sau care, în mod obisnuit, primeste corespondenta, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obisnuit îl inlocuieste; persoana care primeste citatia va semna adeverinta de primire, agentul certificandu-i identitatea şi semnatura şi incheind proces-verbal despre cele urmate.
    (4) Dacă persoanele aratate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, lasand citatia în mina lor; dacă cer aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii, incheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
    (5) Inminarea citatiei nu se poate face unui minor sub 14 ani impliniti sau unei persoane lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusa până la dovada contrarie.
    (6) Dispozitiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura.


    Articolul 92^1

    Comunicarea citatiei şi a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta în judecata, cu excepţia cazurilor în care se refuza primirea sau dacă se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora.
    ------------
    Art. 92^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 6 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    Art. 92^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 93

    În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a aratat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul părţii.


    Articolul 94

    Când comunicarea actelor de procedura nu se poate face din cauza ca s-a daramat cladirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemanator, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va instiinta din timp partea despre aceasta imprejurare, dispozitiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.
    -------------
    Art. 94 a fost modificat de pct. 7 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 95

    (1) Când reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.
    (2) Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instanţei. Citatia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai raspandit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completul de judecată apreciaza ca o asemenea măsura este necesară.
    (3) Afisarea, precum şi publicarea citatiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai raspandit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixata pentru judecata. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.
    (4) Dacă pârâtul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, reclamantul putand fi sanctionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.*)
    ------------
    *) Alin. (4) al art. 95 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 37 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 95 avea urmatorul continut: "(4) Dacă piritul se infatiseaza şi dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi condamnat la o amenda de la 5.000 lei la 15.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate."


    Articolul 96

    Partea prezenta în instanţa, în persoana sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedura şi a inscrisurilor care i se comunică în sedinta. În acest caz, instanţa poate incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţa de acte.


    Articolul 97

    Nici un act de procedura nu se poate îndeplini în zilele de sarbatoare legala, afară de cazuri grabnice, după incuviintarea presedintelui.


    Articolul 98

    Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecatii trebuie, sub pedeapsa neluarii ei în seama, să fie adusa la cunoştinţa instanţei prin petitie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petitia prin care se instiinteaza instanţa despre schimbarea domiciliului.


    Articolul 99

    Abrogat.*)
    -------------
    *) Art. 99 a fost abrogat prin art. 1 pct. 38 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 99 avea urmatorul continut: "Art.99 (1) Cei insarcinati de lege cu indeplinirea actelor de procedura, din a caror vina s-a pricinuit aminarea judecatii, vor fi condamnati de instanţa, printr-o încheiere executorie, la o amenda de la 500 la 3.000 lei şi la despăgubirea părţii vatamate.
    (2) Cel condamnat poate să prezinte instanţei o petitie motivata pentru scutirea sau micsorarea amenzii ori despăgubirii.
    (3) El va fi citat de urgenta, împreună cu partea vatamata, careia i s-a incuviintat despăgubirea, în camera de consiliu şi instanţa va hotari prin încheiere irevocabila. Citarea se va face prin grefa şi este scutita de timbru şi taxe."


    Articolul 100

    (1) Procesul-verbal incheiat de cel insarcinat cu inminarea actului de procedura trebuie să cuprindă:
    1. anul, luna şi ziua când a fost incheiat;
    2. numele celui care l-a incheiat;
    3. functiunea acestuia;
    4. numele, prenumele şi domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea, cu aratarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, şi dacă actul de procedura a fost inminat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte.
    5. aratarea instanţei de la care porneste actul de procedura şi identificarea lui, iar pentru citatii şi a termenului de infatisare;
    6. aratarea inscrisurilor comunicate;
    7. numele şi calitatea celui caruia i s-a facut inminarea sau locul unde s-a facut afisarea;
    8. semnatura celui care a incheiat procesul-verbal.
    (2) Dacă cei care urmeaza să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuza sau nu pot s-o faca, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.
    (3) Aratarile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulitatii.
    (4) Procesul-verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat.


    Capitolul 3 Termenele


    Articolul 101

    (1) Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrand în socoteala nici ziua când a inceput, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
    (2) Termenele statornicite pe ore incep să curgă de la miezul noptii zilei urmatoare.
    (3) Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamini se sfirsesc în ziua anului, lunii sau saptaminii corespunzătoare zilei de plecare.
    (4) Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit în ziua cea din urma a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru urmatoare.


    Articolul 102

    (1) Termenele incep să curgă de la data comunicarii actelor de procedura dacă legea nu dispune altfel.
    (2) Termenele incep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.


    Articolul 103

    (1) Neexercitarea oricărei cai de atac şi neindeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decaderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste ca a fost împiedicată printr-o imprejurare mai presus de voinţa ei.
    (2) În acest din urmă caz, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea impiedicarii; în acelasi termen vor fi aratate şi motivele impiedicarii.


    Articolul 104

    Actele de procedura trimise prin posta instanţelor judecătorești se socotesc indeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de implinirea lui.


    Capitolul 4 Nulitatea actelor de procedura


    Articolul 105

    (1) Actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule.
    (2) Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevăzute anume de lege, vatamarea se presupune până la dovada contrarie.


    Articolul 106

    (1) Anularea unui act de procedura atrage şi nulitatea actelor urmatoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenta de sine stătătoare.
    (2) Judecatorul va putea sa dispună indreptarea neregularitatilor savarsite cu privire la actele de procedura.


    Articolul 107

    Preşedintele va amana judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulitatii.


    Articolul 108

    (1) Nulitatile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecator în orice stare a pricinii.
    (2) Celelalte nulitati se declara numai după cererea părţii care are interes sa o invoce.
    (3) Neregularitatea actelor de procedura se acopera dacă partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat după aceasta neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.
    (4) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.


    Capitolul IV^1 Amenzi judiciare şi despăgubiri*)

    ------------
    *) Capitolul IV^1 (art. 108^1-108^5) a fost introdus prin art. 1 pct. 39 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 108^1

    (1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sanctiona urmatoarele fapte savarsite în legătură cu procesul, astfel:
    1. cu amendă judiciara de la 500.000 la 7.000.000 lei:
    a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice;
    b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare sau de stramutare;
    c) obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a oricarei părţi;
    d) obtinerea, cu rea-credinta, de către reclamantul caruia i s-a respins cererea, a unor măsuri de asigurare prin care pârâtul a fost pagubit;
    e) contestarea, cu rea-credinta, a scrierii sau semnaturii unui inscris;
    2. cu amendă judiciara de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:
    a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune marturie când este prezent în instanţa, în afară de cazul în care acesta este minor;
    b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori nerespectarea de către acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de către instanţa, dacă în acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului;
    c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lamuririle cerute;
    c^1) nerespectarea de către agentii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la indeplinirea efectiva a executarii silite, potrivit art. 373^2 alin. 1;
    d) neluarea de către conducatorul unităţii în cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi impiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
    e) neprezentarea unui inscris sau a unui bun, de către cel care îl detine, la termenul fixat în acest scop de instanţa;
    f) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunică la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidentele ei;
    g) cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de către cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura.
    h) impiedicarea în orice mod a exercitarii, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecatorilor, expertilor desemnaţi de instanţa în condiţiile legii, agentilor procedurali, precum şi altor salariati ai instanţei;
    i) abrogata.
    (2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. (1), dacă motive temeinice le-au impiedicat sa aduca la indeplinire oblibaţiile ce le revin.
    --------------
    Partea introductiva a art. 108^1 şi litera d) de la punctul 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost modificate de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Literele h) şi i) ale punctului 2 al alin. (1) al art. 108^1 au fost introduse de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Litera c^1) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost introdusa de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
    Litera i) de la pct. 2 al alin. (1) al art. 108^1 a fost abrogata de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.


    Articolul 108^2

    (1) Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a masurilor luate de către instanţa pentru asigurarea ordinii şi solemnitatii sedintei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei.
    (2) Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normala a executarii silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei.
    (3) O dată cu aplicarea sanctiunii se va stabili în ce consta abaterea savarsita.


    Articolul 108^3

    Cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzata prin amanare.


    Articolul 108^4

    Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luata în lipsa acestuia.


    Articolul 108^5

    (1) Împotriva incheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amenda sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitand, motivat, să se revina asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.
    (2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luata măsura sau de la data comunicarii incheierii.
    (3) Cererea se solutioneaza prin încheiere irevocabila, data în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.


    Titlul III Procedura inaintea primei instante


    Capitolul 1 Procedura înainte de judecată


    Secţiunea I Dispozitii generale


    Articolul 109

    (1) Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să faca o cerere inaintea instanţei competente.
    (2) În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după indeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.*)
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 109 a fost introdus prin art. 1 pct. 40 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 109^1

    Abrogat.*)
    ------------
    *) Art. 109^1 a fost abrogat prin art. 5, pct. 2 din Legea nr. 104/1992 pentru modificarea Codului penal, a Codului de procedura penala şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977.


    Articolul 110

    (1) Cererea pentru predarea unui imobil, la implinirea termenului de locatiune, poate fi facuta chiar înainte de implinirea acestui termen.
    (2) Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestatiuni periodice.
    (3) Preşedintele mai poate incuviinta, în general, înainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de cate ori va socoti ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata pe care acesta ar incerca-o dacă ar astepta implinirea termenului.


    Articolul 111

    Partea care are interes poate să faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului.


    Secţiunea a II-a

    Chemarea în judecata

    Articolul 112

    (1) Cererea de chemare în judecata va cuprinde:
    1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă reclamantul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza a i se faca toate comunicarile privind procesul.*)
    2. numele şi calitatea celui care reprezinta partea în proces, iar în cazul reprezentarii prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;**)
    3. obiectul cererii şi valoarea lui, după pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.
    Pentru identificarea imobilelor se va arata comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsa, vecinatatile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este inscris în cartea funciara, numărul de carte funciara şi numărul topografic;
    4. aratarea motivelor de fapt şi de drept pe care se intemeiaza cererea;
    5. aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere.
    (2) Când dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii citi parati sunt, mai mult cate o copie de pe fiecare inscris, pentru instanţa; copiile vor fi certificate de reclamant ca sunt la fel cu originalul.
    (3) Se va putea depune şi numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanţa sa dispună, la nevoie, infatisarea inscrisului în intregime.
    (4) Dacă inscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.
    (5) Când reclamantul voieste să-şi dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau juramantul***) paratului, va cere infatisarea în persoana a acestuia.
    (6) Când se va cere dovada cu martori, se va arata numele şi locuinta martorilor;
    6. semnatura.
    -----------
    *) şi **) Pct. 1 şi 2 ale art. 112 sunt reproduse astfel cum a fost modificate prin art. 1 pct. 41 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 1 şi 2 ale art. 112 aveau urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor; 2. calitatea judiciara în care părţile stau în judecata, atunci când nu stau în numele lor propriu;"
    ***) Juramantul, ca mijloc de proba, nu mai exista în actuala reglementare.


    Articolul 113

    (1) La cererea de chemare în judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.
    (2) Dacă mai mulţi parati au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice, se va comunică o singura copie de pe actiune şi de pe inscrisuri şi se va inmana o singura citatie.


    Articolul 114

    (1) La primirea cererii de chemare în judecata preşedintele sau judecatorul care îl inlocuieste va verifica dacă aceasta intruneste cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere sa completeze sau sa modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate inscrisurile pe care îşi intemeiaza cererea.
    (2) Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va inregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunică în scris lipsurile ei, cu menţiunea ca, până la termenul acordat, urmeaza sa faca completările sau modificările necesare.
    (3) Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea ca neindeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.
    (4) Dacă oblibaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecatii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339.
    (5) În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanti sau parati, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normala a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art. 68 şi art. 114^1 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusa de către reclamanti, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către parati, odata cu intampinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin. 4, iar în cazul paratilor, preşedintele instanţei va numi un curator special.
    -----------
    *) "Art. 114 a fost modificat prin art. 1 pct. 42 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 114 avea urmatorul continut: "Art. 114. (2) Când reclamantul este de faţa la fixarea termenului, el ia termenul în cunoştinţa; preşedintele îi va pune în vedere lipsurile cererii de chemare în judecata, spre a le intregi înainte de comunicare.
    (3) Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi inscrisuri, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul sorocit pentru judecata.
    (4) O dată cu sorocirea termenului, preşedintele va dispune, dacă s-a cerut prin cerere, citarea pârâtului la interogator sau juramint, sub rezerva dezbaterii la termenul de infatisare. Sub aceeasi rezerva se vor putea lua orice alte măsuri, în marginile rinduielilor pentru dovezi.
    (5) Termenul se va soroci astfel ca, de la data primirii citatiei, piritul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea intimpinarii, iar în pricinile urgente, cel puţin 5 zile.
    (6) Dacă piritul locuieste în strainatate, preşedintele va putea soroci un termen mai indelungat.
    Art. 114 alin. (1) este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M.Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În reglementare art. 114 alin. (1) avea urmatorul continut: "Preşedintele, îndată ce primeste cererea de chemare în judecata şi constata plata timbrului, a taxei de procedura şi a impozitului proportional, va soroci ziua infatisarii şi va cita părţile inaintea instanţei, în sedinta. Preşedintele va putea soroci o anumita ora pentru judecarea pricinii."
    Alin. 4 al art. 114 a fost introdus prin art. 1 pct. 8 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001."
    -------------
    Art. 114 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 114^1

    (1) Preşedintele, de îndată ce constata ca sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecata, fixeaza termenul de judecată pe care, sub semnatura, îl da în cunoştinţa reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii.
    (2) Preşedintele va dispune în acelasi timp să se comunice paratului, o dată cu citatia, copii de pe cerere şi de pe inscrisuri, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.
    (3) Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citatiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele urmatoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozitiile art. 89 alin. 1.
    (4) Dacă pârâtul locuieste în strainatate, preşedintele va putea fixa un termen mai indelungat. Prin citatie pârâtul va fi informat ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformeaza acestei obligaţii, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul careia vor fi menţionate actele ce se expediaza, ţinând loc de dovada de indeplinire a procedurii.
    (5) Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, preşedintele, cu ocazia fixarii termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.
    (6) De asemenea, în condiţiile legii, preşedintele va putea incuviinta, prin încheiere executorie, măsuri asiguratorii, precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.
    ------------
    Art. 114^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 43 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. 3 al art. 114^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 9 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (3) al art. 114^1 avea urmatorul continut:"(3) Termenul de judecată va fi stabilit astfel incit de la data primirii citatiei piritul să aibă la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a-şi pregati apararea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile."
    -------------
    Alin. (3) şi (5) ale art. 114^1 au fost modificate de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Secţiunea a III-a

    Intampinarea

    Articolul 115

    Intampinarea va cuprinde:
    1. excepţiile de procedura ce pârâtul ridica la cererea reclamantului;
    2. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;
    3. dovezile cu care se apara împotriva fiecarui capat de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arata numele şi locuinta lor;
    4. semnatura.


    Articolul 116

    (1) La intampinare se vor alatura atatea copii de pe intampinare cati reclamanti sunt; de asemenea se va alatura acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, mai mult un rand de copii pentru instanţa.
    (2) Dacă mai mulţi reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta în judecata în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi cate o singura copie.


    Articolul 117

    Când sunt mai mulţi parati, ei pot raspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singura intampinare.


    Articolul 118

    (1) Intampinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
    (2) Abrogat.
    (3) În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apararii şi depunerea intampinarii.
    ----------
    *) Art. 118 a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "Art. 118. Depunerea intimpinarii nu este obligatorie. În cazul în care nu s-a depus intimpinare, preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de infatisare, sa arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de aparare, despre care se va face vorbire în incheierea de sedinta."
    ----------
    Alin. (2) al art. 118 a fost abrogat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 118 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Secţiunea a IV-a Cererea reconventionala


    Articolul 119

    (1) Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala.
    (2) Cererea trebuie să indeplineasca condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.
    (3) Cererea reconventionala se depune odată cu intampinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu în prima zi de infatisare.
    (4) Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu până la termenul ce se va incuviinta paratului, spre acest sfârşit.
    ----------
    Alin. (1) al art. 119 a fost modificat prin art. 1 pct. 10 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 118 avea urmatorul continut: "(1) Dacă piritul are pretentii în legătură cu cererea sau cu mijloacele sale de aparare ale reclamantului, el poate să faca cerere reconventionala."
    ----------
    Alin. (1) al art. 119 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 120

    (1) Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala.
    (2) Când, însă, numai cererea principala este în stare de a fi judecata, instanţa o poate judeca deosebit.


    Secţiunea a V-a Plangerea

    ART. 120^1 - 120^2
    Abrogate
    ----------
    Art. 120^1 şi art. 120^2 au fost abrogate prin art. 6 din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Capitolul 2 Sedintele şi politia lor


    Articolul 121

    (1) Sedintele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.
    (2) Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se faca în sedinta secreta, dacă dezbaterea publică ar putea vatama ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi insotite, în afară de aparatorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.
    (3) Hotărârea se pronunţă intotdeauna în sedinta publică.


    Articolul 122

    (1) Preşedintele exercită politia sedintei, putand lua măsuri pentru pastrarea ordinii şi bunei-cuviinte.
    (2) Dacă nu este loc în sala de sedinta, preşedintele poate inlatura pe cei ce ar veni mai tarziu sau pe cei ce depasesc numărul locurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi lasat să între cu arme în sala de sedinta, afara numai dacă le poarta în vederea serviciului ce indeplineste în faţa instanţei.
    (4) Acei care iau parte la sedinta sunt obligati să aibă o purtare cuviincioasa. Acel ce vorbeste instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate incuviinta excepţii de la aceasta indatorire.
    (5) Pot fi indepartati din sala cei minori şi persoanele care s-ar infatisa intr-o ţinuta necuviincioasa.
    (6) Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbura mersul dezbaterilor. Dacă aceasta chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburator sa părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sala.
    (7) Dacă în cursul sedintei se savarseste o faptă penala, se aplică dispozitiile din Codul de procedură penala.*)
    (8) Preşedintele poate să ordone indepartarea tuturor persoanelor din sala, dacă altfel nu se poate pastra ordinea.
    ----------
    *) Alin. (7) al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct. 45 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (7) devenind alin. (8).


    Articolul 123

    (1) Dacă printre cei indepartati din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemata în sala şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esentiale petrecute în lipsa sa, precum şi declaratiile celor ascultati.
    (2) Dispoziţia de mai sus nu se aplică în cazul când partea indepartata din sedinta a fost asistată de un avocat, care a ramas mai departe în sala.


    Articolul 124

    Dispozitiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecatorii sunt chemati să-şi indeplineasca functiunile lor.


    Capitolul 3 Judecata


    Secţiunea I Infatisari şi dezbateri


    Articolul 125

    (1) Preşedintele va dispune să se intocmeasca pentru fiecare sedinta o lista cu pricinile fixate să se judece în acea zi şi care va fi afisata la usa salii de sedinta cu cel puţin o ora înainte de începerea sedintei.
    (2) Pricinile declarate urgente şi cele rămase în divergenta se vor judeca inaintea celorlalte.
    (3) Părţile pot cere schimbarea randului, dacă impricinatii având pricini fixate inaintea lor nu se impotrivesc.


    Articolul 126

    Părţile pot cere instanţei, la inceputul sedintei, amanarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoaca dezbateri. Aceasta amanare se poate face şi de un singur judecator.


    Articolul 127

    Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.


    Articolul 128

    (1) Preşedintele deschide, suspenda şi ridica sedinta.
    (2) Preşedintele va da cuvintul mai întâi reclamantului şi în urma paratului.
    (3) În caz de trebuinta, preşedintele poate da cuvantul de mai multe ori, putandu-l margini în timp de fiecare data.


    Articolul 129

    (1) Părţile au indatorirea ca, în condiţiile legii, sa urmareasca desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia sa indeplineasca actele de procedura în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecator, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretentiile şi apararile.
    (2) Judecatorul va pune în vedere părţilor drepturile şi oblibaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va starui, în toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei.
    (3) Abrogat.
    (4) Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invoca în susţinerea pretentiilor şi apararilor lor, judecatorul este în drept să le ceara acestora să prezinte explicatii, oral sau în scris, precum şi sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în intampinare.
    (5) Judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părţile se impotrivesc.
    (6) În toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.*)
    -----------
    *) Art. 129 a fost modificat prin art. 1 pct. 46 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 129 avea urmatorul conţinutul: "Art. 129. (1) Preşedintele este în drept sa puna intrebari părţilor sau sa puna în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în intimpinare.
    (2) El va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar dacă părţile se impotrivesc."
    ------------
    Alin. (2) al art. 129 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 129 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 130

    Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate însă incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.*)
    -----------
    *) Art. 130 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 47 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 130 avea urmatorul continut: "Art. 130. (1) Judecatorii sau părţile pot pune intrebari martorilor sau expertilor numai prin mijlocirea presedintelui, care poate incuviinta ca acestia sa puna intrebarile direct.
    (2) Judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul şi pentru a preveni orice greseala în cunoasterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
    (3) Ei vor hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii."


    Articolul 131

    (1) În faţa primei instante judecatorii au datoria de a incerca impacarea părţilor. În acest scop ei pot solicita infatisarea personala a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate.
    (2) Dacă părţile se impaca, judecatorul va constata condiţiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispozitiile art. 273 sunt aplicabile.*)
    -----------
    *) Art. 131 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 48 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 131 avea urmatorul continut: "Art. 131. (1) La judecatorii, judecatorul, înainte de intrarea în dezbateri, va incerca impacarea părţilor.
    (2) Dacă părţile se impaca, judecatorul va constata condiţiile impacarii în cuprinsul hotărârii pe care o va da."


    Articolul 132

    (1) La prima zi de infatisare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amanarea pricinii şi comunicarea cererii modificate paratului, în vederea facerii intampinarii.
    (2) Cererea nu se socoteste modificata şi nu se va da termen, ci se vor trece în incheierea de sedinta declaratiile verbale facute în instanţa:
    1. când se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
    2. când reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;
    3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
    4. când inlocuieste cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, în cazul în care cererea în constatare poate fi primita.
    (3) Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala şi a propune dovezile în aparare.


    Articolul 133

    (1) Cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.
    (2) Lipsa semnaturii se poate totusi implini în tot cursul judecatii. Dacă pârâtul invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui să semneze cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare, iar când este prezent în instanţa, în chiar sedinta în care a fost invocata nulitatea.


    Articolul 134

    Este socotita ca prima zi de infatisare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.


    Articolul 135

    Cererea reconventionala şi introducerea unei alte persoane în judecata, care nu se vor fi facut inauntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amandoua părţile consimt să se judece împreună.


    Articolul 136

    Excepţiile de procedura care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecatii, afară de cele de ordine publică.


    Articolul 137

    (1) Instanţa se va pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
    (2) Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decat dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.


    Articolul 138

    (1) Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:
    1. abrogat;*)
    2. când nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;
    3. când administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii;
    4. când dovada nu a fost ceruta în condiţiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentata de avocat.**)
    (2) În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversa are dreptul la contraproba numai asupra aceluiasi aspect.***)
    (3) În cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate.
    ----------
    *) Pct. 1 al alin. (1) al art. 138 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.
    **) Pct. 4 al. alin.(1) al at. 138 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 49 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 138 avea urmatorul continut: "4. când dovada nu a fost ceruta în condiţiile articolelor mai sus-aratate din pricina nestiintei şi lipsei de pregatire a părţii."
    ***) Alin. (2) al art. 138 a fost introdus prin art. 1 pct. 50 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, fostul alin. (2) devenind alin. (3).


    Articolul 139

    (1) Partea care a depus un inscris în copie certificata este datoare să aibă asupra sa la sedinta originalul inscrisului sau sa-l depuna mai înainte în pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris.
    (2) Dacă partea potrivnica nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţa cu originalul infatisat în sedinta, judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand partea să depună originalul în pastrarea grefei.


    Articolul 140

    (1) Inscrisurile depuse de părţi rămân dobandite judecatii şi nu se mai pot retrage fără invoirea părţii potrivnice.
    (2) Inscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decat după ce se vor lasă copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a facut depunerea.


    Articolul 141

    (1) Când se tagaduieste exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, facuta de parte, instanţa poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se faca de un traducator autorizat sau, în lipsa, de o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.
    (2) Pârâtul va face aceasta cerere prin intampinare, iar reclamantul la primul termen de infatisare.


    Articolul 142

    (1) Dacă partea sau martorul nu cunoaste limba română, se va folosi un traducator autorizat sau, în lipsa, o persoană de incredere, în care caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.
    (2) Judecatorul poate îndeplini functiunea de traducator fără a depune juramant.


    Articolul 143

    Când cel ce urmeaza a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus sa scrie răspunsul. Dacă nu stie sa scrie, se va folosi un interpret, aplicandu-se dispozitiile privitoare la experti.


    Articolul 144

    Când cel obligat să semneze declaratiile facute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face aratare în actul de procedura.


    Articolul 144^1

    În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanţa de judecată urmeaza a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, faţă de imprejurarile cauzei, instanţa găseşte potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţa.


    Articolul 145

    Dezbaterile în continuare vor fi fixate în şedinţe deosebite, chiar în afara orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.


    Articolul 146

    Părţile vor putea fi indatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtari scrise, semnate de ele, a sustinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtari chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.


    Articolul 147

    Dezbaterile urmate în sedinta se vor trece în incheierea de sedinta, care va fi semnata de judecatori şi de grefier.


    Articolul 148

    (1) La cerere, grefa va elibera copii de pe incheierea de sedinta, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.
    (2) Copiile de pe incheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecatorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmariti ca falsificatori.
    (3) În cazul când dezbaterile s-au urmat în sedinta secreta, alte persoane decat părţile nu pot dobandi copii de pe incheieri, expertize sau declararii de martori decat cu incuviintarea presedintelui.


    Articolul 149

    Instanţa va incuviinta stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispozitiile privitoare la experti.


    Articolul 150

    Când instanţa se va socoti lamurita, preşedintele va declara dezbaterile închise.


    Articolul 151

    Pricina poate fi repusa pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lamuriri.


    Articolul 152

    Dacă, la orice termen fixat pentru judecata, se infatiseaza numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrarile din dosar şi va asculta sustinerile părţii, se va pronunţă pe temeiul dovezilor administrate, putand primi excepţiile şi apararile părţii care lipseste.


    Articolul 153

    (1) Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţa, precum şi partea care a fost prezenta la o infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata în tot cursul judecarii la acea instanţa, prezumandu-se ca ea cunoaste termenele ulterioare.
    (2) Aceasta dispoziţie nu se aplică:
    1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata;
    2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;
    3. în cazul când procesul se repune pe rol;
    4. în cazul militarilor în termen şi al detinutilor.*)
    (3) Termenul luat în cunoştinţa sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat decat pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor. Citarea acestora se face în termen scurt, în camera de consiliu. Solutionarea cererii de preschimbare a primului termen de judecată este de competenţa presedintelui instanţei, a vicepresedintelui instanţei, a presedintelui de secţie ori a judecatorului care îl inlocuieste. În cursul judecarii procesului cererea de preschimbare a termenului se solutioneaza de către completul de judecată.
    -----------
    *) Art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 51 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 153 avea urmatorul continut: "Art. 153. (1) Partea care a fost prezenta la infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata în tot cursul instanţei, fiind presupusa ca cunoaste termenele urmatoare.
    (2) Aceasta dispoziţie nu se aplică:
    1. în cazul redeschiderii judecatii după ce a fost suspendata sau aminata fără termen;
    2. în cazul sorocirii unui termen pentru chemarea la interogator sau juramint;
    3. în cazul când pricina se repune pe rol.
    (4) Cererea se judeca în camera de consiliu.
    **) Alin. (3) al art. 153 a fost modificat prin art. 1 pct. 11 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 153 avea urmatorul continut: "Termenul luat în cunoştinţa sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat, decit după citarea părţilor şi pentru motive temeinice."
    -----------
    Alin. (3) al art. 153 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    ***) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 154

    Abrogat.*)
    ------------
    *) Art. 154 a fost abrogat prin art. 1 pct. 52 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 154 avea urmatorul continut: "Art. 154. (1) Partea care în orice chip a pricinuit aminarea judecatii va fi obligata, la cererea părţii potrivnice, să-i plateasca o despăgubire pentru paguba pricinuita prin aminare.
    (2) Instanţa hotaraste, după ascultarea părţilor, printr-o încheiere irevocabila.
    (3) Despăgubirea nu se inapoiaza, chiar dacă partea care a dobândit-o cade în pretentiile sale.
    (4) Dacă incheierea nu a fost executata în timpul judecatii, partea va putea cere ca despăgubirea să fie ţinuta în seama la pronuntarea hotărârii.


    Articolul 155

    (1) Amanarea judecatii în temeiul invoielii părţilor nu se poate incuviinta decat o singură dată în cursul instanţei.
    (2) După o asemenea amanare, judecata, dacă părţile nu staruiesc, va fi suspendata şi nu va fi redeschisa decat după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.
    (3) Instanţa este obligata sa cerceteze dacă amanarea ceruta de amandoua părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amanare prin invoiala părţilor; este socotita ca atare cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea impotrivi.


    Articolul 155^1

    (1) Când constata ca desfăşurarea normala a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecatii, instanţa poate suspenda judecata, aratand în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 108^3 sunt aplicabile.
    (2) La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispozitiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
    -----------
    Art. 155^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 53 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. 2 al art. 155^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 12 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 155^1 avea urmatorul continut: : "(2) La cererea părţii, judecata va fi reluata dacă oblibaţiile la care se referă alin. (1) au fost indeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua."
    -----------
    Art. 155^1 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 156

    (1) Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.
    (2) Când instanţa refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părţii, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise.


    Articolul 157

    Pricinile în care procedura este indeplinita şi care nu se pot judeca din lipsa de timp vor fi amanate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru când părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precadere.


    Secţiunea a II-a

    Excepţiile de procedura şi excepţia puterii de lucru judecat

    Articolul 158

    (1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discutie competenţa acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanţa competenţa ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
    (2) Dacă instanţa se declara competenţa, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
    (3) Dacă instanţa se declara necompetenta, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronuntare. Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competentei a devenit irevocabila.*)
    (4) Trimiterea dosarului după caz, instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, nu este împiedicată de exercitarea caii de atac de către partea care a obţinut declararea necompetentei.
    (5) Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a facut cererea la o instanţa necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.
    ----------
    Alin. (2) şi (3) ale art. 158 au fost modificate initial de pct. 8 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Alin. (3) al art. 158 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 54 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 158 avea urmatorul continut: "(3) Dacă instanţa se declara necompetenta, ea va trimite dosarul instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent, de îndată ce hotărârea a devenit irevocabila. Termenul pentru exercitarea caii de atac curge de la pronuntare."


    Articolul 159

    Necompetenta este de ordine publică:
    1. când pricina nu este de competenţa instanţelor judecătorești;
    2. când pricina este de competenţa unei instante de alt grad;
    3. când pricina este de competenţa unei alte instante de acelasi grad şi părţile nu o pot inlatura;


    Articolul 160

    În cazul declararii necompetentei, dovezile administrate în instanţa necompetenta rămân castigate judecatii şi instanţa competenţa nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice.


    Articolul 161

    (1) Când instanţa constata lipsa capacităţii de exercitiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru implinirea acestor lipsuri.
    (2) Dacă lipsurile nu se implinesc, instanţa va anula cererea.


    Articolul 162

    Excepţiile de procedura de ordine publică pot fi ridicate inaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a imprejurarilor de fapt în afara dosarului.


    Articolul 163

    (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect şi de aceeasi parte inaintea mai multor instante.
    (2) Aceasta excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecator în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.
    (3) Dacă excepţia este primita, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investita, iar în cazul când pricinile se afla în judecata unor instante de grade deosebite la instanţa cu grad mai înalt.


    Articolul 164

    (1) Părţile vor putea cere intrunirea mai multor pricini ce se afla inaintea aceleasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al caror obiect şi cauza au între dansele o strinsa legătură.
    (2) Intrunirea poate fi facuta de judecator chiar dacă părţile nu au cerut-o.
    (3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi investita, afara numai dacă amandoua părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.
    (4) Când una din pricini este de competenţa unei instante, şi părţile nu o pot inlatura, intrunirea se va face la acea instanţa.


    Articolul 165

    În orice stare a judecatii se pot desparti pricinile intrunite, dacă instanţa socoteste ca numai una din ele este în stare de a fi judecata.


    Articolul 166

    Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecator, chiar inaintea instanţelor de recurs.


    Secţiunea a III-a

    Administrarea dovezilor
    1. Dispozitii generale

    Articolul 167

    (1) Dovezile se pot incuviinta numai dacă instanţa socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piarda prin intarziere.
    (2) Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
    (3) Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelasi timp.
    (4) Când dovada cu martori a fost incuviintata în condiţiile art. 138, dovada contrara va fi ceruta sub pedeapsa decaderii în aceeasi sedinta, dacă amandoua părţile sunt de faţa.
    (5) Partea lipsa la incuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie la sedinta urmatoare, iar în caz de impiedicare, la prima zi când se infatiseaza.


    Articolul 168

    (1) Incheierea prin care se incuviinteaza dovezile va arata faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.
    (2) Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicita de instanţa.
    (3) Când o parte renunta la dovezile ce a propus, cealalta parte poate să şi le insuseasca.


    Articolul 169

    (1) Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune astfel.*)
    Alin. (2) -(3). Abrogate.**)
    (4) Când administrarea dovezilor urmeaza să se faca în alta localitate, ea se va îndeplini, prin delegatie, de către o instanţa de acelasi grad sau chiar mai mica în grad, dacă în acea localitate nu exista o instanţa de acelasi grad. Dacă felul dovezii ingaduie şi părţile se invoiesc, instanţa care administreaza dovada poate fi scutita de citarea părţilor.
    ----------
    *) Alin. (1) al art. 169 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 55 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin.(1) al art. 169 avea urmatorul continut: "(1) Administrarea dovezilor se face în faţa instanţei de judecată".
    **) Alin. (2) şi (3) ale art. 169 au fost abrogate prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1969.


    Articolul 170

    (1) Când s-a incuviintat o cercetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea care a propus-o este obligata ca, în termen de 5 zile de la incuviintare, să depună suma statornicita de instanţa pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei.
    (2) Când s-au incuviintat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până 15 zile.
    (3) Neindeplinirea acestor obligaţii atrage decaderea, pentru acea instanţa, din dovada incuviintata.
    (4) Depunerea sumei se va putea însă face şi după implinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amana judecata.


    Articolul 171

    Partea decazuta din dreptul de a administra o dovadă va putea totusi să se apere, discutand în fapt, şi în drept temeinicia sustinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.


    Articolul 171^1

    În cazurile în care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plateasca, putandu-le pune şi în sarcina ambelor părţi.
    -----------
    Art. 171^1 a fost introdus de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.

    2. Dovada cu inscrisuri

    Articolul 172

    (1) Când partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanţa poate ordona infatisarea lui.
    (2) Cererea de infatisare nu poate fi respinsa dacă inscrisul este comun părţilor sau dacă insasi partea potrivnica s-a referit în judecata la inscris ori dacă, după lege, ea este obligata sa infatiseze inscrisul.


    Articolul 173

    Instanţa va respinge cererea de infatisare a inscrisului, în intregime sau în parte, în cazurile:
    1. când cuprinsul inscrisului priveste chestiuni cu totul personale;
    2. când infatisarea inscrisului ar încalcă indatorirea de a pastra secretul;
    3. când infatisarea ar atrage urmarirea penala împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispretului public.


    Articolul 174

    Dacă partea refuza sa răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea detinerii sau existentei inscrisului, dacă reiese din dovezile administrate ca l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu-l infatiseaza la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretentiile părţii care a cerut infatisarea, cu privire la cuprinsul acelui inscris.


    Articolul 175

    (1) Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care detine inscrisul este indreptatit sa refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.
    (2) Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilita prin încheiere irevocabila.*)
    -----------
    *) Art. 175 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 56 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 175 avea urmatorul continut: "Art. 175. (1) Dacă inscrisul se găseşte în pastrarea unei autorităţi, instanţa va lua măsuri pentru aducerea lui, putind pronunţă împotriva sefului autorităţii, în caz de refuz neintemeiat, despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere.
    (2) Dacă inscrisul este detinut de o altă persoană, aceasta va putea fi citata ca martor, punindu-i-se în vedere sa aduca inscrisul în instanţa, sub pedeapsa platii de despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta este indreptatita sa refuze aducerea inscrisului în cazurile prevăzute de art. 173.
    (3) Infatisarea şi aducerea inscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi statornicita prin încheiere irevocabila.


    Articolul 176

    (1) Instanţa nu va putea cere trimiterea cartilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a inscrisurilor originale depuse la instante sau notari publici.
    (2) Cercetarea acestor inscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă inscrisul se găseşte în alta localitate, prin delegatie, de către instanţa respectiva.

    3. Verificarea de scripte

    Articolul 177

    (1) Acela caruia i se opune un inscris sub semnatura privată este dator, fie sa recunoasca, fie sa tagaduiasca scrisul ori semnatura.
    (2) Mostenitorii sau urmasii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi inscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnatura acestuia.


    Articolul 178

    (1) Când una din părţi declara că nu recunoaste fie scrisul, fie semnatura instanţa va pasi la verificarea inscrisului.
    (2) Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel caruia i se atribuie scrierea sau semnatura sa scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din inscris.
    (3) Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoastere a scrisului.


    Articolul 179

    (1) Dacă instanţa, după verificarea inscrisului cu scrisul sau semnatura facuta în faţa ei sau cu alte inscrisuri, nu este lamurita, va dispune ca verificarea să se faca prin expert, obligand părţile să depună de îndată inscrisuri pentru verificare.
    (3) Se primesc ca atare:
    1. inscrisurile autentice;
    2. inscrisurile private, netagaduite de părţi;
    3. partea din inscris netagaduita;
    4. scrisul sau semnatura facuta inaintea instanţei;
    (4) Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de presedinte, grefier şi părţi.
    (5) Părţile iau cunoştinţa de inscrisuri în sedinta.


    Articolul 180

    (1) Dacă una din părţi declara ca scrisul sau semnatura este falsa şi cealalta parte nu este de faţa, instanţa va dispune infatisarea părţilor în persoana, la alt termen, când partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare şi va depune inscrisul pentru verificare.
    (2) Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procura speciala, dacă dovedesc o impiedicare bine intemeiata.


    Articolul 181

    (1) Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, dacă exista pe el ştersături, adaugiri sau indreptari, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va incredinta grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.
    (2) Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face aratare în procesul-verbal.


    Articolul 182

    (1) La ziua fixata, preşedintele intreaba partea care a infatisat inscrisul dacă înţelege să se foloseasca de el.
    (2) Dacă partea lipseste, nu voieste sa răspundă sau declara că nu se mai foloseşte de inscris, acesta va fi inlaturat.
    (3) Dacă partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa răspundă sau nu staruie în declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut.


    Articolul 183

    Dacă partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va incheia.


    Articolul 184

    Când nu este caz de judecată penala, sau dacă actiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civila, prin orice mijloace de dovada.


    Articolul 185

    Abrogat. *)
    ----------
    *) Art. 185 a fost abrogat prin art. 1 pct. 57 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 185 avea urmatorul continut: "Art. 185. Cel care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnat la o amenda de 3000 lei până la 10000 lei şi la despăgubiri, dacă se dovedeste ca inscrisul a fost scris de el."

    4. Dovada cu martori

    Articolul 186

    (1) Când instanţa a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propusi prin cerere şi intampinare.
    (2) În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, în termen de 5 zile de la incuviintare.
    (3) Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat în caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-aratate.
    (4) Decaderea din dovada cu martori pentru neindeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acopera dacă acestia se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.


    Articolul 187

    Instanţa va putea margini numărul martorilor propusi.


    Articolul 188

    (1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.*)
    (2) În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.
    (3) Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se infatiseaza, instanţa va putea pasi la judecata.
    (4) Instanţa poate incuviinta ascultarea martorului la locuinta sa, când acesta este impiedicat de a veni în instanţa.
    ---------
    *) Alin. (1) al art. 188 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 58 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 188 avea urmatorul continut: "(1) Împotriva martorului care lipseste la prima citare, instanţa va da mandat de aducere, putind aplica, prin încheiere executorie, şi o amenda de la 500 lei la 3000 lei; amenda se va putea ridica pentru motive temeinice."


    Articolul 189

    Nu pot fi ascultati ca martori:
    1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;
    2. sotul, chiar despartit;
    3. interzisii şi cei declarati de lege incapabili de a marturisi;
    4. cei condamnati pentru juramant*) sau marturie mincinoasa.
    (2) Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 şi 2.**)
    ----------
    *) A se vedea nota de la art. 31.
    **) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 190

    În pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-aratati, în afară de descendenti.


    Articolul 191

    Sunt scutiti de a fi martori:
    1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici şi orice alti muncitori pe care legea îi obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exercitiul indeletnicirii;
    2. funcţionarii publici şi fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunoştinţa în aceasta calitate;
    3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public.*)
    ----------
    *) Pct. 3 al alin. (1) al art. 191 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 60 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare , pct. 3 al alin. (1) al art. 191 avea urmatorul continut: "3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate în art. 189 la punctele 1 şi 2 la o pedeapsă penala sau la dispretul public; în aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin juramint. Persoanele aratate la punctele 1 şi 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligati să depună dacă au fost dezlegate de indatorirea pastrarii secretului de cel interesat sau autoritatea interesata la pastrarea lui."


    Articolul 192

    Preşedintele, înainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate:
    1. numele, indeletnicirea, locuinta şi vârsta;
    2. dacă este ruda sau afin cu una din părţi şi în ce grad;
    3. dacă se afla în serviciul uneia din părţi;
    4. dacă este în judecata, în dusmanie sau în legaturi de interes cu vreuna din părţi.


    Articolul 193

    (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!"
    (2) În timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.
    (3) Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.
    (4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.
    (5) Martorul fără confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
    (6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti în faţa instanţei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
    (7) Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.
    (8) După depunerea juramantului, preşedintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.
    (9) Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.
    (10) Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage însă atenţia sa spuna adevarul.
    -----------
    Art. 193 a fost modificat de pct. 9 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 194

    Abrogat.*)
    -----------
    *) Art. 194 a fost abrogat prin art. 1 pct. 61 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 194 avea urmatorul continut: "Art. 194. (1) Martorul care fără motiv intemeiat refuza să depună marturia va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei, putind fi obligat şi la despăgubiri faţă de partea vatamata.
    Alin. (2)-(3). Abrogate".


    Articolul 195

    Copilul mai mic de 14 ani şi persoanele care din pricina debilitatii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernamant pot fi ascultate, însă la aprecierea depozitiei, instanţa va ţine seama de situaţia speciala a martorului.


    Articolul 196

    (1) Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de faţa.
    (2) Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.
    (3) După ascultare, martorul rămâne în sala de sedinta până la sfârşitul cercetării, afara numai dacă instanţa hotaraste altfel. Martorul nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.


    Articolul 197

    (1) Martorii pot fi din nou intrebati, dacă instanţa găseşte de cuviinta.
    (2) Martorii ale caror aratari nu se potrivesc vor fi din nou intrebati, fiind pusi faţa.
    (3) Dacă instanţa găseşte ca intrebarea pusa de parte nu poate să aduca la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde sa dovedeasca un fapt a cărui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanţa, la cererea părţii, va trece în incheierea de sedinta atât intrebarea cat şi motivul pentru care s-a inlaturat.


    Articolul 198

    (1) Marturia se va scrie de grefier, după dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, şi va fi semnata pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei de judecator, grefier şi martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprins. Dacă martorul nu voieste sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.
    (2) Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate şi semnate de judecator, de grefier şi martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.
    (3) Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel încât sa nu se poata adauga nimic.


    Articolul 199

    Dacă din cercetare reies banuieli puternice de marturie mincinoasa sau de mituire de martor, instanţa va incheia proces-verbal şi va trimite pe martor în faţa autorităţilor penale.


    Articolul 200

    (1) Martorul poate cere sa i se plateasca cheltuielile de drum şi să fie despagubit după starea sau indeletnicirea sa şi potrivit cu departarea domiciliului şi timpul pierdut.
    (2) Incheierea instanţei este executorie.*)
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 200 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 62 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 200 avea urmatorul continut: "(2) Incheierea instanţei sau a judecatorului delegat este executorie."

    5. Expertiza

    Articolul 201

    (1) Când pentru lamurirea unor împrejurări de fapt instanţa considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experti, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmeaza să se pronunte şi termenul în care trebuie să efectueze expertiza. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea expertizei la instanţa să aibă loc conform dispoziţiilor art. 209.
    (2) Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
    (3) În domeniile strict specializate, în care nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în sedinta publică, părţile fiind indreptatite sa puna şi ele intrebari.
    (4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3.
    (5) La efectuarea expertizei în condiţiile alin. 2 pot participa şi experti desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel.
    -----------
    *) Art. 201 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 63 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 201 avea urmatorul continut: "Art. 201. Când pentru lamurirea unor împrejurări de fapt, instanţa socoteste de cuviinta sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi unul sau trei experti, statornicind punctele asupra cărora ei urmeaza să se pronunte."


    Articolul 202

    (1) Dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii expertilor, ei se vor numi de către instanţa, prin tragere la sorti, în sedinta publică, de pe lista întocmită şi comunicata de către biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise în evidenta celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.
    (2) Incheierea de numire va stabili şi plata expertilor.*)
    ------------
    *) Art. 202 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 202. Expertii se vor numi de către instanţa, dacă părţile nu se invoiesc asupra numirii lor. Incheierea de numire va statornici şi plata cuvenita expertilor."
    ------------
    Alin. (1) al art. 202 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 203

    Abrogat. *)
    ------------
    *) Art. 203 a fost abrogat prin art. 1 pct. 65 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 203 avea urmatorul continut: "Art. 203. Nu vor fi numiti experti:
    1. minorii şi interzisii;
    2. faliţii;
    3. cei condamnati pentru crima sau pentru delict de fals, furt, inselaciune, abuz de incredere, marturii mincinoase, infractiuni contra bunelor moravuri, vagabondaj, abuz de putere, specula ilicita, sabotaj economic, dare sau luare de mita, trafic de influenţa, delapidare, rupere de sigilii, sustragere, delicte contra sigurantei interioare şi exterioare a statului, calomnie sau denuntare calomnioasa."


    Articolul 204

    (1) Expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca şi judecatorii.
    (2) Recuzarea trebuie să fie ceruta în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
    (3) Recuzarile se judeca în sedinta publică, cu citarea părţilor şi a expertului.


    Articolul 205

    (1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sanctionarea martorilor care lipsesc sunt deopotriva aplicabile expertilor.
    (2) Dacă expertul nu se infatiseaza, instanţa poate dispune inlocuirea lui.
    (3) Abrogat. *)
    ------------
    *) Alin. (3) al art. 205 a fost abrogat prin art. 1 pct. 66 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 205 avea urmatorul continut: "(3) Expertul care refuza, fără motiv intemeiat, sa indeplineasca sarcina care i s-a încredinţat, va fi sanctionat, prin încheiere executorie, cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei şi obligat la despăgubiri faţă de partea vatamata."


    Articolul 206

    Abrogat.
    ------------
    *) Art. 206 a fost reintrodus prin art. 1 pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Prin abrogarea pct. 67 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000, care reintroducea acest articol, de către pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005, se revine la forma sa abrogata prin Decretul nr. 38/1959.


    Articolul 207

    Dacă expertii pot să-şi dea de îndată parerea vor fi ascultati chiar în sedinta, iar parerea lor se va trece într-un proces verbal, întocmit potrivit art. 198.


    Articolul 208

    (1) Dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi facuta decat după citarea părţilor prin carte postala recomandata, cu dovada de primire, aratand zilele şi orele când începe şi continua lucrarea. Dovada de primire va fi alaturata lucrării expertului.
    (2) Părţile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri în legătură cu obiectul lucrării.


    Articolul 209

    (1) Expertul numit este dator să-şi depuna lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata.
    Alin. (2) şi (3). Abrogate.*)
    ------------
    *) Alin. (2) şi (3) ale art. 209 au fost abrogate prin art. 1 pct. 68 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) şi (3) ale art. 209 aveau urmatorul continut: "(2) Nedepunerea lucrării în termen va fi sanctionata cu amendă de la 500 la 3000 lei.
    (3) Incheierea de condamnare este executorie. Amenda nu se va putea ridica decit pentru motive incheiate."


    Articolul 210

    Când sunt mai mulţi experti cu pareri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă parerea motivata a fiecaruia.


    Articolul 211

    Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da lamuriri ori de cate ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie. *)
    -----------
    *) Art. 211 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 69 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 211 avea urmatorul continut: "Art. 211. Expertii sunt datori să se infatiseze inaintea instanţei spre a da deslutiri ori de cite ori li se va cere, în care caz au dreptul la despăgubiri ce se vor statornici prin încheiere executorie. Când nu se infatiseaza, li se va aplica amenda prevăzută la art. 205."


    Articolul 212

    (1) Dacă instanţa nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.
    (2) Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen după depunerea lucrării.


    Articolul 213

    (1) Expertii care vor cere sau vor primi mai mult decat plata statornicita se vor pedepsi pentru luare de mita.
    (2) La cererea expertilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mari plata cuvenita prin încheiere executorie data cu citarea părţilor.


    Articolul 214

    Dacă expertiza se face de o alta instanţa prin delegatie, numirea expertilor şi statornicirea platii ce li se cuvine se va putea lasă în sarcina acestei instante.

    6. Cercetarea la faţa locului

    Articolul 215

    În cazul când instanţa va socoti de trebuinta, va putea hotari ca intregul ei sau numai unul din magistraţi sa mearga la faţa locului spre a se lamuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arata prin încheiere.


    Articolul 216

    (1) Cercetarea la faţa locului se va face cu citarea părţilor, putandu-se asculta martorii şi expertii pricinii.
    (2) Despre cele urmate la faţa locului se va incheia proces-verbal.


    Articolul 217

    Când instanţa merge la faţa locului, va fi însoţită de procuror, în cazurile în care prezenta acestuia este ceruta de lege.

    7. Interogatoriul

    Articolul 218

    Se va putea incuviinta chemarea la interogator, când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.


    Articolul 219

    (1) Cel chemat va fi intrebat de către presedinte asupra fiecarui fapt în parte.
    (2) Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul, precum şi partea potrivnica pot pune de-a dreptul intrebari celui chemat la interogator.
    (3) Partea nu are voie sa citeasca un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
    (4) Dacă partea declara ca pentru a raspunde trebuie să cerceteze inscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.


    Articolul 220

    Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele incheiate şi faptele savarsite de el în aceasta calitate.*)
    ----------
    *) Art. 220 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 64 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "Art. 220. Reprezentantul legal, curatorul sau consiliul judiciar*) pot fi chemati personal la interogator pentru actele incheiate şi faptele savirsite de ei în aceasta calitate."


    Articolul 221

    (1) Raspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţa de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adaugirile, stersaturile sau schimbările aduse, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.
    (2) Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face aratare în josul interogatoriului.


    Articolul 222

    (1) Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor raspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.
    (2) Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai caror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogator.


    Articolul 223

    (1) Partea care are domiciliu în strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta în judecata.
    (2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura speciala certificata de acesta este indestulatoare.


    Articolul 224

    Instanţa poate incuviinta luarea interogatoriului la locuinta, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei.


    Articolul 225

    Dacă partea, fără motive temeinice, refuza sa răspundă la interogator sau nu se infatiseaza, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada în folosul părţii potrivnice.

    8. Juramantul

    Articolul 226-234.

    Abrogate.*)
    ------------
    *) Art. 226 - 234 au fost abrogate prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

    9. Asigurarea dovezilor

    Articolul 235

    (1) Oricine are interes să constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele sa dispara sau să fie greu de administrat în viitor.
    (2) Cererea poate fi facuta chiar dacă nu este primejdie în intarziere, în cazul când pârâtul îşi da invoirea.


    Articolul 236

    (1) Cererea se va indrepta, înainte de judecată, la judecatorie în circumscripţia careia se afla martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecatii, la instanţa care judeca pricina.
    (2) Partea va arata în cerere dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce voieste sa dovedeasca, precum şi primejdia intarzierii sau invoirea paratului.
    (3) Pârâtul nu este obligat să depună intampinare. Instanţa va hotari prin încheiere data în camera de consiliu.
    (4) În caz de primejdie în intarziere, instanţa va putea incuviinta cererea şi fără citarea părţilor.


    Articolul 237

    Administrarea dovezii va putea fi facuta de îndată sau la termenul ce se va fixa.


    Articolul 238

    (1) Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.*)
    (2) Incheierea data în timpul judecarii unei pricini nu poate fi atacata decat o dată cu fondul.
    ------------
    *) Alin. (1) al art. 238 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 71 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Incheierea instanţei este executorie şi poate fi atacata cu apel în termen de 5 zile, de la pronuntare dacă, s-a dat cu citarea lor părţilor de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."


    Articolul 239

    (1) Orice persoană care are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea sa delege un executor judecătoresc din aceeasi circumscriptie să constate la faţa locului aceasta stare de fapt.*)
    (2) Preşedintele poate incuviinta facerea constatarii fără instiintarea aceluia împotriva caruia se cere.
    (3) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva caruia s-a facut constatarea, dacă nu a fost de faţa.
    (4) El va face dovada până la dovada contrarie.
    -------------
    *) Alin. (1) al art. 239 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 72 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 202 avea urmatorul continut: "(1) Oricine are interes să constate de urgenta o anumita stare de fapt, care ar putea sa inceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanţei în circumscripţia careia urmeaza să se faca constatarea şi pe linga care funcţionează executori judecătorești sa delege un executor judecătoresc care să constate la faţa locului aceasta stare de fapt."


    Articolul 240

    În caz de primejdie în intarziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecătorești se vor putea face şi în zilele de sarbatoare şi chiar în afara orelor legale, cu incuviintarea anume a magistratului.


    Articolul 241

    (1) Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.
    (2) Cheltuielile facute cu administrarea dovezilor vor fi tinute în seama de instanţa care judeca pricina în fond.


    Secţiunea a III-a^1 Cercetarea procesului în cazul administrarii probelor de către avocati

    --------------
    Secţiunea a III-a^1 a fost introdusa de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.

    Articolul 241^1

    Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.
    --------------
    Art. 241^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^2

    (1) La prima zi de infatisare părţile pot conveni ca avocatii care le asista şi le reprezinta sa administreze probele în cauza, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.
    (2) Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu imputernicire speciala, în faţa instanţei, luandu-se act despre aceasta în încheiere, sau prin inscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat sa certifice consimtamantul şi semnatura părţii pe care o asista sau o reprezinta. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare dintre ele separat.
    (3) Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezinta.
    (4) Consimtamantul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi.
    --------------
    Art. 241^2 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^3

    În cazul reprezentarii părţilor în condiţiile art. 241^2, sedintele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocatilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.
    --------------
    Art. 241^3 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^4

    (1) După constatarea valabilităţii consimtamantului dat conform art. 241^2 instanţa:
    1. va rezolva excepţiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu;
    2. va hotari asupra cererilor de interventie formulate de părţi sau de terte persoane, în condiţiile legii;
    3. va examina fiecare pretentie şi aparare în parte, pe baza cererii de chemare în judecata, a intampinarii şi a explicatiilor avocatilor;
    4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute şi care sunt contestate;
    5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asiguratorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114^1 alin. 6;
    6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea paratului sau de tranzactia părţilor;
    7. va incuviinta probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le considera necesare pentru judecarea procesului; dispozitiile art. 168 sunt aplicabile;
    8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de infatisare.
    (2) Când, potrivit legii, cererile aratate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de infatisare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţa părţilor reprezentate prin avocat.
    (3) Dispozitiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urma articol, sunt aplicabile.
    (4) Partea care lipseste nejustificat la termenul de incuviintare a dovezilor va fi decazuta din dreptul de a mai propune şi administra orice dovada, cu excepţia celei cu inscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealalta parte şi va putea combate aceste dovezi.
    --------------
    Art. 241^4 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^5

    (1) Pentru administrarea probelor de către avocati instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.
    (2) Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrarii probelor:
    1. se invoca o excepţie sau un incident procedural asupra caruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunte; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar solutionarii excepţiei sau incidentului;
    2. a incetat, din orice cauza, contractul de asistenţa juridica dintre una din părţi şi avocatul sau; în acest caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru angajarea altui avocat;
    3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeste cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a mostenitorilor;
    4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeste cu perioada suspendarii, dispozitiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.
    --------------
    Art. 241^5 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^6

    (1) În cel mult 15 zile de la incuviintarea probelor avocatii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnatura avocatilor, în care se vor arata locul şi data administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de instanţa, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocatii lor.
    (2) În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul incuviintat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 241^17.
    (3) Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocati sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocati, sunt obligate să-şi comunice inscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnatura.
    (4) Nerespectarea nejustificata a programului prevăzut la alin. 1 atrage decaderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectiva.
    (5) Dispozitiile art. 170 sunt aplicabile.
    --------------
    Art. 241^6 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^7

    Dacă în cursul administrarii probelor una dintre părţi formuleaza o cerere, invoca o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere data în camera de consiliu, se va pronunţă de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizata. Incheierea poate fi atacata numai o dată cu fondul procesului.
    --------------
    Art. 241^7 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^8

    În cazul în care se dispune infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea inscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţa, comunicarea lui în copie fiecarui avocat.
    --------------
    Art. 241^8 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^9

    Dacă una dintre părţi nu recunoaste scrisul sau semnatura dintr-un inscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 241^7, va solicita instanţei sa procedeze la verificarea de scripte.
    --------------
    Art. 241^9 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^10

    (1) Martorii vor fi ascultati, la locul şi data prevăzute în programul incuviintat de instanţa, de către avocatii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de juramant, punandu-li-se însă în vedere ca, dacă nu vor spune adevarul, savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate acestea se face menţiune în declaratia scrisa.
    (2) Martorii aratati la art. 195 vor fi ascultati numai de către instanţa.
    --------------
    Art. 241^10 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^11

    (1) Marturia se va consemna intocmai de către o persoană convenita de părţi şi se va semna, pe fiecare pagina şi la sfârşitul ei, de către avocatii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţa de cuprinsul consemnarii.
    (2) Orice adaugiri, ştersături sau schimbari în cuprinsul marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor aratati la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seama.
    (3) Dacă marturia a fost stenodactilografiata, aceasta va fi transcrisa. Atât stenograma, cat şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar.
    --------------
    Art. 241^11 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^12

    Părţile pot conveni ca declaratiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispozitiile art. 241^10 sunt aplicabile.
    --------------
    Art. 241^12 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^13

    (1) În cazul în care este incuviintata o expertiza, în programul administrarii probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin invoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecareia dintre ele.
    (2) Dacă părţile nu se invoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei sa procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.
    (3) Expertul este obligat să efectueze expertiza şi sa o predea avocatilor părţilor, sub semnatura de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţa potrivit art. 241^5. De asemenea, el are indatorirea sa dea explicatii avocatilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi urmatoarele.
    --------------
    Art. 241^13 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^14

    Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţa potrivit dispoziţiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atatea exemplare cate părţi sunt şi va fi inmanat avocatilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.
    --------------
    Art. 241^14 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^15

    Când s-a incuviintat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi inmanate de îndată avocatilor părţilor.
    --------------
    Art. 241^15 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^16

    (1) Instanţa, în condiţiile art. 241^7, va hotari asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.
    (2) De asemenea, în condiţiile aratate la alin. 1, instanţa se va pronunţă cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241^4 alin. 1 pct. 7.
    --------------
    Art. 241^16 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^17

    (1) După administrarea tuturor probelor incuviintate de instanţa reclamantul, prin avocatul sau, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretentiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le va inmana în mod direct, sub luare de semnatura, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.
    (2) După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunică, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.
    --------------
    Art. 241^17 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^18

    (1) Avocatii părţilor vor alcatui pentru fiecare parte cate un dosar şi unul pentru instanţa, în care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor prin care, potrivit legii, se constata administrarea fiecarei probe.
    (2) Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, snuruite şi vor purta semnatura avocatilor părţilor pe fiecare pagina.
    --------------
    Art. 241^18 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^19

    (1) La expirarea termenului stabilit de instanţa potrivit art. 241^5 avocatii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241^18.
    (2) Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţa părţilor, care nu va putea fi mai lung de o luna de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.
    --------------
    Art. 241^19 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^20

    (1) La termenul prevăzut de art. 241^19 alin. 2, dacă socoteste necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivata, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocati. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţa părţilor.
    (2) Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citati, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispozitiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.
    --------------
    Art. 241^20 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^21

    (1) Dispozitiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel.
    (2) La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligarii la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispozitiile art. 108^1-108^4.
    --------------
    Art. 241^21 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 241^22

    Dispozitiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezinta partea.
    --------------
    Art. 241^22 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Secţiunea a IV - a
    Suspendarea judecatii


    Articolul 242

    (1) Instanţa va suspenda judecata:
    1. când amandoua părţile o cer;
    2. dacă niciuna din părţi nu se infatiseaza la strigarea pricinii.
    (2) Cu toate acestea pricina se judeca dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsa.


    Articolul 243

    (1) Judecata pricinilor se suspenda de drept:
    1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesata cere termen pentru introducerea în judecata a mostenitorilor;
    2. prin interdictie sau punere sub curatela a unei părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;*)
    3. prin moartea mandatarului uneia din părţi, intamplata cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua infatisarii;
    4. prin încetarea functiei tutorelui sau curatorului.**)
    5. prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.***)
    (2) Faptele aratate mai sus nu împiedica pronuntarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.
    -----------
    *) Pct. 2 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 74 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "2. prin interdictie, punere sub curatela sau consiliu judiciar a unei părţi până la numirea tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar".
    **) Pct. 4 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "4. prin încetarea functiunii tutorelui, curatorului sau consiliului judiciar;"
    ***) Pct. 5 al alin. (1) al art. 243 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 75 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 5 al alin. (1) al art. 243 avea urmatorul continut: "5. prin declararea în stare de faliment a uneia din părţi, când falitul trebuie să fie reprezentat prin judecatorul sindic".


    Articolul 244

    (1) Instanţa poate suspenda judecata:
    1. când dezlegarea pricinii atarna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;
    2. când s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea.
    (2) Suspendarea va dainui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila.
    ----------
    Alin. (2) al art. 244 este reprodus a fost modificat prin art. 1 pct. 14 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 2 al art. 244 avea urmatorul continut: "2. când se ivesc indiciile unei infractiuni, a carei constatare ar avea o inriurire hotaritoare asupra hotărârii ce urmeaza să se dea".
    ----------
    Punctul 2 al alin. (1) al art. 244 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 244^1

    (1) Asupra suspendarii judecarii procesului, instanţa se va pronunţă prin încheiere care poate fi atacata cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronuntate în recurs.
    (2) Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea cursului judecarii procesului, atât împotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat şi împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.*)
    ----------
    *) Art. 244^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 77 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    ----------
    Alin. (1) al art. 244^1 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 245

    Judecata reincepe:
    1. prin cererea de redeschidere facuta de una din părţi, când ea s-a suspendat prin invoirea părţilor sau prin lipsa lor;
    2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.*)
    -----------
    *) Pct. 2 al art. 245 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 78 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 245 avea urmatorul continut: "2. prin cererea de redeschidere, facuta cu aratarea mostenitorilor, tutorelui, consiliului judiciar, a celui reprezentat de mandatarul mort, a noului mandatar sau sindicului, în cazurile prevăzute de art. 243.
    Secţiunea a V - a
    Renuntarea la judecata şi renuntarea la drept


    Articolul 246

    (1) Reclamantul poate să renunte oricand la judecata, fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa.
    (2) Renuntarea la judecata se constata prin încheiere data fără drept de apel.
    (3) Dacă renuntarea s-a facut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanţa, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
    (4) Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte părţi.


    Articolul 247

    (1) În caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanţa da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotari asupra cheltuielilor.
    (2) Renuntarea la drept se poate face şi fără invoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţa cat şi în apel.
    (3) Renuntarea se poate face în sedinta sau prin inscris autentic.
    (4) Hotărârea se da fără drept de apel.
    (5) Când renuntarea este facuta în instanţa de apel, hotărârea primei instante va fi anulata în totul sau în parte, în măsura renuntarii.
    Secţiunea a VI - a
    Perimarea


    Articolul 248

    (1) Orice cerere de chemare în judecata, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.
    (2) Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns inca la instanţa competenţa sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
    (3) În materie comerciala termenul de perimare este de şase luni.


    Articolul 249

    Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii procesului de către partea care justifica un interes.*)
    -----------
    *) Art. 249 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 79 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 249 avea urmatorul continut: " Art. 249. Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut în vederea judecarii pricinii".


    Articolul 250

    (1) Cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuieşte suspendarea judecarii, pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a părţilor în judecata.*)
    (2) În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.
    (3) Perimarea se suspenda de asemenea pe timpul cat partea este împiedicată de a starui în judecata din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
    -----------
    *) Alin. (1) al art. 250 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 80 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 250 avea urmatorul continut: "(1) Cursul perimarii este suspendat cit timp dainuieste suspendarea judecarii pronunţată de instanţa în cazurile prevăzute de art. 244."


    Articolul 251

    În cazul când sunt mai mulţi reclamanti sau parati împreună, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.


    Articolul 252

    (1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.
    (2) Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în sedinta publică.
    (3) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara în instanţa de apel.
    ------------
    Art. 252 a fost modificat prin art. 1 pct. 81 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 252 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii. Preşedintele instanţei va cita de urgenta părţile şi va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.
    (2) Hotărârea este supusă recursului; termenul curge de la pronuntare."
    Alin. (3) al art. 252 a fost introdus prin art. 1 pct. 15 al Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    -------------
    Alin. (3) al art. 252 a fost introdus de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 253

    (1) Dacă instanţa constata ca perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacata o dată cu fondul procesului.
    (2) Hotărârea care constata perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare.*)
    -----------
    *) Art. 253 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 253 avea urmatorul continut: "(1) Perimarea poate fi invocata şi pe cale de excepţie. În acest caz hotărârea care pronunţă perimarea este supusă recursului, iar incheierea de respingere poate fi atacata numai o dată cu fondul pricinii.
    (2) Perimarea cererii de chemare în judecata nu poate fi ridicata în instanţa de apel."


    Articolul 254

    (1) Perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute în acea instanţa nu-şi produc efectele.
    (2) Când, însă, se face o noua cerere de chemare în judecata, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecarii cererii perimate, în măsura în care noua instanţa socoteste că nu este de trebuinta refacerea lor.


    Capitolul 4 Hotărârile


    Secţiunea I Dispozitii generale


    Articolul 255

    (1) Hotărârile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanţa se numesc "sentinte", iar hotărârile prin care se solutioneaza apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii".
    (2) Toate celelalte hotărâri date de instanţa în cursul judecatii se numesc "incheieri".
    -----------
    Alin. (1) al art. 255 a fost modificat de pct. 10 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 256

    (1) După sfârşitul dezbaterilor, judecatorii chibzuiesc în secret, fie în sedinta, fie în camera de consiliu.
    (2) După chibzuire, preşedintele aduna parerile judecatorilor, începând cu cel mai nou în functiune sau cu cel mai tinar dintre asesorii populari*), el pronuntandu-se cel din urma.
    -----------
    *) A se vedea nota de la art. 37.


    Articolul 257

    (1) Dacă majoritatea legala nu se poate intruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenta, în aceeasi zi sau în cel mult 5 zile.
    (2) La instantele de fond, parerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergentei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenta.
    (3) Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenta: dacă, după judecarea divergentei, vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale caror pareri se apropie mai mult, sunt datori să se uneasca intr-o singura parere.
    (4) Judecatorii pot reveni asupra parerilor lor, care au pricinuit divergenta.
    (5) După judecarea punctelor rămase în divergenta, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.
    (6) Dispozitiile alin. (3) se aplică prin asemanare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcatuite în numar fără sot.


    Articolul 258

    (1) După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semneaza, sub sancţiunea nulitatii, de către judecatori şi în care se va arata, când este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati în minoritate.*)
    (2) El se pronunţă de presedinte, în sedinta, chiar în lipsa părţilor.
    (3) După pronuntarea hotărârii nici un judecator nu poate reveni asupra parerii sale.
    (4) Dispozitivul hotărârii se consemneaza într-un registru special, tinut de fiecare instanţa.
    ----------
    Alin. (4) al art. 258 a fost introdus de pct. 11 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Alin. (1) al art. 258 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 82 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 258 avea urmatorul continut: "După ce s-a intrunit majoritatea, se va întocmi de îndată, pe scurt, dispozitivul hotărârii, care se semneaza sub pedeapsa nulitatii, de judecatori şi grefier, şi care va arata deopotriva şi parerile judecatorilor rămaşi în minoritate."


    Articolul 259

    Abrogat.*)
    -----------
    *) Art. 259 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.


    Articolul 260

    (1) Dacă instanţa nu poate hotari de îndată, pronuntarea se va amana pentru un termen pe care preşedintele îl va anunta şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.
    (2) Judecatorul care a luat parte la judecata este indreptatit să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei, afară de cazul când i-a incetat calitatea de magistrat sau este suspendat din functie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea sa puna din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.*)
    Alin. (3)-(4). Abrogate.**)
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 260 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 84 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 260 avea urmatorul continut: "Magistratul care a luat parte la judecata este competent să se pronunte, chiar dacă nu mai face parte din alcatuirea instanţei afară de cazul când a incetat de a mai fi magistrat."
    **) Alin. (3)-(4) au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 261

    (1) Hotărârea se da în numele legii şi va cuprinde:
    1. aratarea instanţei care a pronuntat-o şi numele judecatorilor care au luat parte la judecata;
    2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentantilor legali şi al avocatilor;
    3. obiectul cererii şi sustinerile în prescurtare ale părţilor cu aratarea dovezilor;
    4. aratarea concluziilor procurorului:
    5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au inlaturat cererile părţilor;
    6. dispozitivul;
    7. calea de alac şi termenul în care se poate exercita;
    8. menţiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului.
    (2) În cazul în care, după pronuntare, unul dintre judecatori este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnata de grefierul sef, facandu-se menţiune despre cauza care a impiedicat pe judecator sau pe grefier să semneze hotărârea.
    (3) Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronuntarea hotărârii**).
    -----------
    Alin. (2) al art. 261 a fost modificat de pct. 12 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Pct. 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 16 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001***) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (8) al art. 261 avea urmatorul continut: "8. aratarea ca pronuntarea s-a facut în sedinta, precum şi semnaturile judecatorilor şi grefierului."
    **) Alin. (3) al art. 261 a fost modificat prin art. 1 pct. 85 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin. (1) al art. 261 avea urmatorul continut: "3. Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui să fie motivata în josul hotărârii."
    -----------
    Punctul 8 al alin. (1) al art. 261 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    ***) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 262

    În cazurile în care judecatorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleaga pricina, aratand şi motivele pentru care au incuviintat termenul.


    Articolul 263

    Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vand după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau dacă prin fapta sa a micsorat garantiile ce a dat prin contract creditorului sau, sau dacă nu a dat garantiile făgăduite.


    Articolul 264

    (1) Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.
    (2) Parerea judecatorilor rămaşi în minoritate va trebui redactata în acelasi timp cu hotărârea.
    -------------
    Alin. (1) al art. 264 a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 264 avea urmatorul continut: "(1) Când motivarea hotărâri nu se poate face până la data pronuntarii, ea se va face în termen de cel mult 15 zile de la pronuntare. Dacă instanţa a fost alcatuita din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea insarcina pe unul din ei cu redactarea hotărârii."
    -------------
    Alin. (1) al art. 264 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 265

    Adaugirile, stersaturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecator, sub pedeapsa de a nu fi tinute în seama.


    Articolul 266

    (1) Hotărârea se va face în doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei.
    (2) Pentru judecatorii, preşedintele va putea incuviinta ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentintei să se treaca într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecatorul şi grefierul care au luat parte la judecata.*)
    (3) Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
    -----------
    Alin. (1) al art. 266 a fost modificat de pct. 13 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    *) Alin. (2) al art. 266 este mentinut ca abrogat de art. 6 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Ulterior, prin ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 30 ianuarie 1998 a fost introdus un alineat care a devenit alin. (2) al art. 266 şi abrogat alin. (3) al art. 266.
    Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a fost abrogata ORDONANTA nr. 13 din 29 ianuarie 1998 redevenind aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila care au fost modificate, completate ori abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.
    ------------
    Alin. (3) al art. 266 a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 266 avea urmatorul continut: "(3) Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesar pentru curgerea unui termen de exercitarea unei cai ordinare de atac."
    -----------
    Alin. (3) al art. 266 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    **) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 267

    (1) După pronuntarea hotărârii, partea poate renunta în instanţa la calea de atac, facandu-se aratare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de presedinte şi de grefier.
    (2) Renuntarile se pot face şi în urma, prin infatisarea părţii inaintea presedintelui sau prin inscris autentic.


    Articolul 268

    (1) Incheierile premergatoare vor fi date cu acelasi numar de voturi ca şi hotărârile.
    (2) Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri.
    (3) Ei sunt legati de acele incheieri care, fără a hotari în totul pricina, pregatesc dezlegarea ei.
    (4) Orice dispoziţie luata de instanţa prin încheiere va fi motivata.


    Articolul 269

    (1) Hotărârile judecătorești vor fi investite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are urmatorul cuprins:
    «Noi, Preşedintele României»
    (Aici urmeaza cuprinsul hotărârii).
    «Dam imputernicire şi ordonam organelor de executare sa puna în executare prezenta hotărâre. Ordonam agentilor forţei publice sa acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea ei la indeplinire, în condiţiile legii. Spre credinta, prezenta (hotărâre) s-a semnat de... (Urmeaza semnatura presedintelui şi a grefierului)
    (2) Hotărârea investita se va da numai părţii care a castigat sau reprezentantului ei.
    ------------
    Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 14 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Alin. (1) al art. 269 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 459 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.


    Articolul 269^1

    Abrogat.*)
    -----------
    *) Art. 269^1 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Secţiunea a II-a

    Hotărârile partiale

    Articolul 270

    Dacă pârâtul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoasterii. Dispozitiile art. 273 sunt aplicabile.
    ------------
    Art. 270 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Secţiunea a III-a

    Hotărârile care consfintesc invoiala părţilor

    Articolul 271

    (1) Părţile se pot infatisa oricand în cursul judecatii, chiar fără sa fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinteasca invoiala lor.
    (2) Dacă părţile se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primita, chiar de un singur judecator, urmand ca hotărârea să fie data de instanţa în sedinta.
    (3) Dacă ele se infatiseaza intr-o alta zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.


    Articolul 272

    (1) Invoiala va fi infatisata în scris şi va alcatui dispozitivul hotărârii.
    (2) Abrogat.*)
    -----------
    *) Alin. (2) al art. 272 a fost abrogat prin art. 1 pct. 86 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. 2 al art. 272 avea urmatorul cuprins: "(2) La judecatorii invoiala va putea fi infatisata şi verbal; în acest caz, ea va fi trecuta într-un proces-verbal, care va fi incheiat cu aplicarea, prin asemanare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 82 alineatul 2, şi care va fi trecut în dispozitivul hotărârii ce se va da."


    Articolul 273

    Hotărârea care consfinteste invoiala părţilor se da fără drept de apel.


    Secţiunea a IV-a

    Cheltuielile de judecată

    Articolul 274

    (1) Partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecată.
    (2) Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura şi impozit proportional, plata expertilor despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
    (3) Judecatorii au însă dreptul sa mareasca sau sa micşoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.


    Articolul 275

    Pârâtul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afara numai dacă a fost pus în intarziere înainte de chemarea în judecata.


    Articolul 276

    Când pretentiile fiecarei părţi au fost incuviintate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecată, putand face compensarea lor.


    Articolul 277

    Dacă sunt mai mulţi reclamanti sau mai mulţi parati, ei vor fi obligati sa plateasca cheltuielile de judecată în mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.


    Secţiunea a IV-a

    Execuţia vremelnica

    Articolul 278

    Hotărârile primei instante sunt executorii de drept când au ca obiect:
    1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturi juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor;*)
    2. despăgubiri pentru accidente de muncă;
    3. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurarilor sociale;**)
    3^1. despăgubiri în caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice;***)
    4. reparatii grabnice;
    5. punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului;
    6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveste posesiunea;
    7. în cazul prevăzut de art. 270;
    8. În orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.
    -----------
    *) Pct. 1 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 87 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.1 al art. 278 avea urmatorul continut: "1. plata salariilor";
    **) Pct. 3 al art. 278 este reprodus cum a fost modificat prin art. 1 pct. 88 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct.3 al art. 278 avea urmatorul continut: "3. rente sau pensii alimentare;"
    ***) Pct. 3^1 al art 278 a fost introdus prin art. 1 pct. 89 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 279

    (1) Instanţa poate incuviinta execuţia vremelnica a hotărârilor privitoare la bunuri ori de cate ori va gasi de cuviinta ca măsura este de trebuinta faţa cu temeinicia vadita a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau ca exista primejdie vadita în intarziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea unei cautiuni.
    (2) Execuţia vremelnica nu se poate incuviinta:
    1. în materie de stramutare de hotare sau desfiinţare de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa;
    2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.
    (3) Cererea de executare vremelnica se va putea face şi verbal în instanţa până la închiderea dezbaterilor.
    (4) Dacă cererea a fost respinsa de prima instanţa, ea poate fi facuta din nou în apel.
    -------------
    Punctul 1 al alin. (2) al art. 279 a fost modificat de pct. 15 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 280

    (1) Cererea pentru suspendarea executarii vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.
    (2) Cererea se va depune la prima instanţa sau instanţa de apel, în care caz se va alatura în copie legalizata dispozitivul hotărârii.
    (3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel. Dispozitiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.*)
    (4) Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu dare de cautiune, al carei cuantum îl va fixa instanţa.
    (5) Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. 4.
    ------------
    *) Alin. (3), (4) şi (5) ale art. 280 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art.1 pct.90 dinOrdonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3), (4) şi (5) ale art.280 aveau urmatorul continut:
    "(3) Cererea de suspendare se va judeca de instanţa cu sau fără cautiune.
    (4) Suspendarea va putea fi incuviintata cu sau fără cautiune.
    (5) Până la dezlegarea cererii de suspendare, suspendarea va putea fi incuviintata vremelnic, prin ordonanţa preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului."


    Secţiunea a VI-a

    Indreptarea, lamurirea şi completarea hotărârii*)

    Articolul 281

    (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi sustinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau incheieri pot fi indreptate din oficiu sau la cerere.
    (2) Instanţa se pronunţă prin încheiere data în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteste ca este necesar sa dea anumite lamuriri.
    (3) În cazul hotărârilor, indreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
    ------------
    *) Secţiunea VI a Capitolului IV din Titlul III al Cartii II este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 91 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, Secţiunea VI avea urmatorul continut:
    "Secţiunea VI. Indreptarea hotărârilor
    Art. 281 (1)Greselile asupra numelui, calităţii şi sustinerilor părţilor sau cele de socoteli, precum şi orice alte greseli materiale strecurate în hotărâre, pot fi indreptate, din oficiu sau în urma unei simple cereri.
    (2) Instanţa poate cita părţile, când găseşte de cuviinta pentru unele lamuriri.
    (3) Indreptarea se va face în amindoua exemplare ale hotărârii.
    (4) Termenul de apel împotriva incheierii date asupra indreptarii curge de la pronuntare, în cazul când părţile au fost citate.
    (5) Dispozitiile de mai sus se aplică, prin asemanare, şi greselilor strecurate intr-o încheiere."


    Articolul 281^1

    (1) În cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la înţelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronuntat hotărârea sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature dispozitiile potrivnice.
    (2) Instanţa va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
    (3) Incheierea se va atasa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cat şi în dosarul de hotărâri al instanţei.
    ------------
    Alin. (1) al art. 281^1 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 281^2

    (1) Dacă prin hotărârea data instanţa a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelasi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu retinere, în termen de 15 zile de la pronuntare.
    (2) Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea părţilor, prin hotărâre separata. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
    (3) Dispozitiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpreţilor sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.


    Articolul 281^3

    (1) Incheierile pronuntate în temeiul art. 281 şi 281^1, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 281^2 sunt supuse acelorasi cai de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, indreptarea, lamurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
    (2) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea, lamurirea sau completarea hotărârii.


    Titlul IV Apelul*)

    -----------
    Titlul IV a fost modificat initial de pct. 16 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.

    Capitolul 1 Termenul şi formele apelului**)

    -----------
    *) Denumirea Titlului IV este reprodusa astfel cum a fost modificata prin art. 1 pct. 92 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În reglementarea anterioara, denumirea Titlul IV era "Caile ordinare de atac".
    **) Secţiunea I a devenit Capitolul I prin art. 1 pct. 93 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 282

    (1) Hotărârile date în prima instanţa de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în prima instanţa de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
    (2) Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.
    ----------
    Alin (2) al art. 282 a fost modificat prin art. 1 pct. 19 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. (2) al art. 282 avea urmatorul continut: "(2) Împotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decit o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a intrerupt sau s-a suspendat cursul judecatii."
    Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Alin. (1) al art. 282 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    ----------
    Art. 282 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 282^1

    (1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în prima instanţa în cererile introduse pe cale principala privind pensii de întreţinere, litigii al caror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civila, cat şi în materie comerciala, actiunile posesorii, precum şi cele referitoare la inregistrarile în registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
    (2) Hotărârile instanţelor judecătorești prin care se solutioneaza plangerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdictionala şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.*)
    ----------
    *) Art. 282^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 94 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Alin. (1) al art. 282^1 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 283

    Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.


    Articolul 284

    (1) Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
    (2) Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost facuta o dată cu somatia de executare.
    (3) Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de apel.
    (4) Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.
    (5) Apelul declarat în termen suspenda executarea hotărârii de prima instanţa, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.*)
    --------
    *) Alin. (5) al art. 284 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 285

    (1) Termenul de apel se intrerupe prin moartea părţii care are interes sa faca apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotărârii, la cel din urma domiciliu al părţii, pe numele mostenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecarui mostenitor.
    (2) Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicarii prevăzute la alin. 1. Pentru mostenitorii incapabili, cei cu capacitate restrinsa sau disparuti ori în caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.
    (3) Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare a mostenirii.


    Articolul 286

    Termenul de apel se intrerupe şi prin moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. În acest caz se va face o noua comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.


    Articolul 287

    (1) Cererea de apel va cuprinde:
    1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
    2. aratarea hotărârii care se ataca;
    3. motivele de fapt şi de drept pe care se intemeiaza apelul;
    4. dovezile invocate în susţinerea apelului;
    5. semnatura.
    (2) Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulitatii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decaderii. Aceste cerinţe pot fi implinite până cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar lipsa semnaturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin 2.
    (3) Când dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri nearatate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 112 pct. 5.
    (4) Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a facut mai înainte de comunicare.
    ------------
    Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publică în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare pct. 1 al alin. (1) al art. 287 avea urmatorul continut: "1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;"
    Pct. 1 al alin. (1) al art. 287 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (4) al art. 287 a fost introdus de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 288

    La cererea de apel se vor alatura atatea copii cati intimaţi sunt.
    Apelul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).
    Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile facute, numai după implinirea termenului de apel pentru toate părţile.
    Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a facut cerere pentru suspendarea executarii hotărârii primei instante.
    -------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 10 aprilie 2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale.
    Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
    În consecinţă, începând cu data de 10 aprilie 2009, dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii" din Codul de procedură civilă se suspendă de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice începând cu data de 26 mai 2009, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.


    Articolul 289

    (1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114^1, şi va dispune citarea părţilor.
    (2) Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea şi de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punandu-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecata.*)
    (3) Dispozitiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
    (4) Apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri vor fi repartizate la o singura secţie a instanţei de apel.
    ----------
    *) Alin. (1) şi (2) ale art. 289 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 96 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) şi (2) ale art. 289 aveau urmatorul continut:
    "(1) Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeste dosarul, va fixa termen de infatisare, potrivit dispoziţiilor art. 114, şi va dispune citarea părţilor.
    (2) Totodata, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citatia, o copie de pe cererea de apel, împreună cu copiile certificate de pe inscrisurile alaturate şi care nu au fost infatisate la prima instanţa, punindu-i-se în vedere să depună la dosar intimpinare."


    Articolul 290

    Când apelurile facute împotriva aceleiasi hotărâri au fost repartizate la sectii deosebite, preşedintele ultimei sectii investite va dispune trimiterea apelului la sectia cea dintai investita.


    Articolul 291

    (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114^1, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intampinare.*)
    (2) Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amanarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amanarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114^1 alin. 3 sau 4, după caz.
    ------------
    *) Art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 97 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 291 avea urmatorul continut: "Art. 291. (1) În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de infatisare, un termen inauntrul caruia să depună la dosar intimpinare."
    Alin (2) al art. 291 a fost modificat prin art. 1 pct. 21 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 291 avea urmatorul continut: "Dacă intimatul lipseste la prima zi de infatisare şi instanţa constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune aminarea cauzei şi efectuarea comunicarii, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune aminarea cauzei cu indeplinirea cerințelor art. 114 alin. 5."
    Alin. (2) al art. 291 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -------------
    **) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 292

    (1) Părţile nu se vor putea folosi inaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decat de cele invocate la prima instanţa sau aratate în motivarea apelului ori în intampinare. Instanţa de apel poate incuviinta şi administrarea probelor a caror necesitate rezultă din dezbateri.
    (2) În cazul în care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţă, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţa.
    -----------
    *) Art. 292 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 98 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 292 avea urmatorul continut: "Art. 292. Părţile nu se vor putea folosi, inaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de aparare şi dovezi decit de cele invocate la prima instanţa sau aratate în cererea de apel şi în intimpinare, afară de cazul prevăzut la art. 138."


    Articolul 293

    (1) Intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa adere la apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie, care să tinda la schimbarea hotărârii primei instante. Cererea se poate face până la prima zi de infatisare.
    (2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implica cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a facut inauntrul termenului de apel, ea se considera apel principal.
    ----------
    *) Art. 293, cu o noua redactare, a fost reintrodus prin art. 1 pct. 99 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Initial art. 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.


    Articolul 293^1

    În caz de coparticipare procesuala, precum şi atunci când la prima instanţa au intervenit terte persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după implinirea termenului de apel, sa declare apel împotriva altui intimaţi sau unei persoane care a figurat în prima instanţa şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispozitiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.
    ----------
    *) Art. 293^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 100 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Capitolul II Judecarea apelului*)

    ----------
    *) Secţiunea a II-a devine Capitolul II prin art. 1 pct. 101 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 294

    (1) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedura şi alte asemenea mijloace de aparare nu sunt considerate cereri noi.
    (2) Se vor putea cere însă dobinzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instante. De asemenea, se va putea solicita compensatia legala.


    Articolul 295

    (1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţa. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.
    (2) Instanţa va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.*)
    ----------
    *) Art. 295 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 102 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 295 avea urmatorul continut:" Art. 295. Instanţa de apel va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea altor probe, dacă le considera necesare pentru solutionarea cauzei."


    Articolul 296

    Instanţa de apel poate pastra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decat aceea din hotărârea atacata.
    ----------
    *) Art. 296 a fost modificat prin art. 1 pct. 103 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 296 avea urmatorul continut: "Art. 296. Instanţa de apel poate pastra ori schimba în tot sau în parte hotărârea atacata."; modificat de Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    ----------
    Art. 296 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    **) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 297

    (1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţa a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost legal citata, instanţa de apel va desfiinta hotărârea atacata şi va trimite cauza spre rejudecare primei instante.
    (2) Dacă prima instanţa s-a declarat competenţa şi instanţa de apel stabileste ca a fost necompetenta, anuland hotărârea atacata, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent, afară de cazul când constata propria sa competenţa. În acest caz, precum şi atunci când exista vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţa a judecat în fond, instanţa de apel, anuland în tot sau în parte procedura urmata şi hotărârea pronunţată, va retine procesul spre judecare.*)
    ----------
    Alin. (1) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 23 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001**) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 297 avea urmatorul continut: "(1) În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţa a rezolvat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost legal citata, instanţa de apel va desfiinta hotărârea atacata şi va trimite cauza spre rejudecare primei instante."
    *) Alin. (2) al art. 297 a fost modificat prin art. 1 pct. 104 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 297 avea urmatorul continut: "(2) Dacă hotărârea a fost desfiintata pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent."
    Alin. (1) al art. 297 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ----------
    **) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 298

    Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.*)
    ---------
    *) Art. 298 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 105 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 298 avea urmatorul continut: "Art. 298. Dispozitiile de procedura privind judecata în prima instanţa se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol."


    Titlul V Caile extraordinare de atac


    Capitolul 1 Recursul*)

    -----------
    *) Capitolul II - ""Recursul" - al Titlului IV - "Caile ordinare de atac" - din Cartea II va deveni "Capitolul I - Recursul" al Titlului V - "Caile extraordinare de atac", din Carte II conform art. 1 pct. 106 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Secţiunea I Termenul şi formele recursului


    Articolul 299

    (1) Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
    (2) Recursul se solutioneaza de instanţa imediat superioara celei care a pronuntat hotărârea în apel.
    (3) Abrogat.
    ----------
    Art. 299 a fost modificat prin art. I pct 24 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare avea urmatorul continut: "Art. 299. Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului."
    Alin. (2) al art. 299 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Alin. (2) al art. 299 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Alin. (3) al art. 299 a fost introdus de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Alin. (1) şi (2) ale art. 299 au fost modificate de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (3) al art. 299 a fost abrogat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 300

    (1) Recursul suspenda executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricăror lucrari având o asezare fixa, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.
    (2) La cerere, instanţa sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executarii hotărârii recurate şi în alte cazuri decat cele la care se referă alin. (1).
    (3) Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cautiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.*)
    (4) Abrogat.**)
    (5) Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 aplicandu-se în mod corespunzător.
    --------
    *) Alin. (3) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 107 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 300 avea urmatorul continut: "(3) Suspendarea la cerere a executarii hotărârii poate fi acordată cu sau fără depunerea unei cautiuni ce se va stabili după ascultarea părţilor citate în camera de consiliu."
    **) Alin. (4) al art. 300 a fost abrogat prin art. 1 pct. 108 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 300 avea urmatorul continut: "(4) În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivata, suspendarea executarii şi fără citarea părţilor, chiar înainte de primirea dosarului."
    Alin. (5) al art. 300 a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (5) al art. 300 avea urmatorul continut: "(5) Instanţa poate reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. 3 şi 4 fiind aplicabile în mod corespunzător."
    Alin. (5) al art. 300 a fost modificat pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 301

    Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
    ---------
    Art. 301 a fost modificat prin art. 1 pct. 25 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare art. 301 avea urmatorul continut: "Art. 301. Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 284 se aplică în mod corespunzător."
    ---------
    Art. 301 a fost modificat pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ---------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 302

    Recursul se depune la instanţa a carei hotărâre se ataca, sub sancţiunea nulitatii*).
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 25 iulie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură civilă, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii".
    Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
    În consecinţă, în intervalul 25 iulie 2008-8 septembrie 2008, dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă în partea care prevede "sub sancţiunea nulităţii" au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 9 septembrie 2008, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.


    Articolul 302^1

    Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitatii, urmatoarele menţiuni:
    a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieste în strainatate, va arata şi domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul*);
    b) indicarea hotărârii care se ataca;
    c) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
    d) semnatura.
    La cererea de recurs se va atasa dovada achitarii taxei de timbru, conform legii.
    ------------
    Art. 302^1 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Art. 302^1 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    *) Prin DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 356 din 27 aprilie 2005 a fost admisa excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civila, constatandu-se ca textul de lege atacat este neconstitutional în ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absoluta a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de inmatriculare în registrul comerţului sau de inscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieste în strainatate - "domiciliul ales în România, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul".
    Art. 147, alin. (1) din CONSTITUTIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede:
    "(1) Dispozitiile din legile şi ordonantele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îşi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept."


    Articolul 303

    (1) Recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
    (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a facut mai înainte.
    (3) Abrogat.
    (4) În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.
    (5) Preşedintele instanţei, care primeste cererea de recurs, va putea sa o inapoieze, părţii prezente, dacă nu indeplineste condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refacuta, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.
    (6) După implinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a carei hotărâre este recurata va inainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de indeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.
    ------------
    Alin. (3) al art. 303 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 304

    Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în urmatoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:
    1. când instanţa nu a fost alcatuita potrivit dispoziţiilor legale;
    2. când hotărârea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
    3. când hotărârea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante;
    4. când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;
    5. când, prin hotărârea data, instanţa a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulitatii de art. 105 alin. 2;
    6. dacă instanţa a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;
    7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;
    8. când instanţa, interpretand greşit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori înţelesul lamurit şi vadit neindoielnic al acestuia;
    9. când hotărârea pronunţată este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;
    10. abrogat;
    11. abrogat.
    ------------
    Preambulul art. 304 a fost modificat prin art. 1 pct. 110*) din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul art. 304 ave urmatorul continut: "Casarea unei hotărâri se poate cere:"
    Pct. 6 al art. 304 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 111 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 6 al art. 304 avea urmatorul continut: "6. când instanţa nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, a acordat mai mult decit s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;"
    Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 11 al art. 304 avea urmatorul continut: "11. când hotărârea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgind dintr-o apreciere eronata a probelor administrate."
    Partea introductiva a art. 304 a fost modificata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.
    Punctul 110 al art. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000 a fost abrogat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    *) Punctul 10 al art. 304 a fost abrogat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 304^1

    Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putand sa examineze cauza sub toate aspectele.


    Articolul 305

    În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia inscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
    ------------
    Art. 305 a fost modificat de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004.


    Articolul 306

    (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.
    (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligata să le puna în dezbatere părţilor.
    (3) Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevăzute de art. 304.


    Articolul 307

    Abrogat.*)
    ---------
    *) Art. 307 a fost abrogat prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 308 *)

    (1) Preşedintele instanţei, după ce va constata ca procedura de comunicare a hotărârii a fost indeplinita, va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs.
    (2) Intimatul este obligat să depună intampinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.
    (3) Abrogat.
    (4) Abrogat.
    (5) Abrogat.
    ----------
    Alin. (2) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 113 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 308 avea urmatorul continut: "(2) Intimatul va putea depune intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată."
    Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 114 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 308 avea urmatorul continut: "(3) Preşedintele, fixind termenul de judecată, poate desemna un judecator pentru intocmirea unui raport asupra recursului. La Curtea Suprema de Justiţie raportul se întocmeşte de un judecator sau de un magistrat asistent."
    Alin. (4) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 115 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (4) al art. 308 avea urmatorul continut: "(4) Raportul va cuprinde, pe scurt, aratarea obiectului cererii de chemare în judecata, solutia recurata, precum şi temeiurile acesteia, în măsura în care este nevoie pentru solutionarea recursului."
    Art. 308 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    *) Modificarea art. 308 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 308 a revenit la forma actualizata prin Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000.
    Alin. (3) al art. 308 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 14 septembrie 2004.
    ------------
    A se vedea şi DECIZIA nr. 194 din 27 aprilie 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 10 iunie 2004.
    Alin. (3) şi (4) ale art. 308 au fost abrogate de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    Alin. (5) al art. 308 a fost abrogat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Secţiunea a II-a

    Judecarea recursului şi efectele casării

    Articolul 309

    (1) Preşedintele va da cuvantul părţilor după citirea raportului.*)
    (2) Procurorul vorbeste cel din urma, afară de cazul când este parte principala sau recurent.
    -------------
    Alin. (1) al art. 309 a fost modificat*) de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    *) Modificarea alin. (1) al art. 309 prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 a fost abrogata de LEGEA nr. 195 din 25 mai 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 26 mai 2004, astfel ca art. 309 a revenit la forma initiala.


    Articolul 310

    Dacă nu se dovedeste, la prima zi de infatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut în termen.


    Articolul 311

    (1) Hotărârea casata nu are nici o putere.
    (2) Actele de executare sau de asigurare facute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.


    Articolul 312

    (1) Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
    (2) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacata poate fi modificata sau casata, în tot sau în parte.
    (3) Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibila, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în intregime hotărârea atacata pentru a se asigura o judecata unitara.
    (4) În caz de casare, curtile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
    (5) Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a carei hotărâre este recurata a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citata atât la administrarea probelor, cat şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad.
    (6) În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila.
    (7) Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale.*)
    ----------
    *) Art. 312 a fost modificat prin art. 1 pct. 116 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 308 avea urmatorul continut: " (1) Curtile de apel şi tribunalele, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.
    (2) Cu toate acestea, în cazul în care instanţa, a carei hotărâre este recurata, a solutionat procesul fără a intră în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa părţii care nu a fost regulat citita la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronuntat hotărârea casata sau altei instante de acelasi grad. În cazul casării pentru lipsa de competenţa, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.
    (3) Dacă instanţa de recurs constata ca ea insasi era competenţa sa solutioneze pricina în prima instanţa sau în apel, va casa hotărârea recurata şi va solutiona cauza potrivit competentei sale."
    Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    Alin. (3) al art. 312 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 313

    Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instanţei care a pronuntat hotărârea casata ori, atunci când interesele bunei administrari a justiţiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsa de competenţa, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii.


    Articolul 314

    Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie hotaraste asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseaza hotărârea atacata numai în scopul aplicarii corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.


    Articolul 315

    (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.*)
    (2) Când hotărârea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reincepe de la actul anulat.
    (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate inaintea instanţei a carei hotărâre a fost casata.
    (4) La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.**)
    ---------
    *) Alin. (1) al art. 315 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 117 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 315 avea urmatorul continut: " (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului."
    **) Alin. (4) al art. 315 a fost introdus prin art. 1 pct. 118 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 316

    Dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.


    Capitolul 1^1 Contestaţia în anulare*)

    ----------
    *) Capitolul I - "Contestaţia în anulare" din Titlul V - "Caile extraordinare de atac" - al Cartii II devine "Capitolul I^1 - Contestaţia în anulare" al Titlului V al Cartii II, conform art. 1 pct. 119 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.

    Articolul 317

    (1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:*)
    1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerinţele legii;
    2. când hotărârea a fost data de judecatori cu calcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa.
    (2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.
    ----------
    *) Preambulul alin.(1) al art. 317 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 120 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, preambulul alin. (1) al art. 317 avea urmatorul continut: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele mai jos aratate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe caile ordinare de atac:"


    Articolul 318

    (1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanţa, respingand recursul sau admitandu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
    (2) Abrogat.)
    -----------
    Alin. (1) al art. 318 a fost modificat prin art. 1 pct. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare alin. 1 al art. 318 avea urmatorul continut: "(1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admitindu-l numai în parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare."
    Alin. (2) al art. 318 a fost abrogat prin art. 1 pct. 121 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 318 avea urmatorul continut: "(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care judecatoria, potrivit prevederilor unei legi speciale, judeca în ultima instanţa."
    Alin. (1) al art. 318 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 319

    (1) Contestaţia se introduce la instanţa a carei hotărâre se ataca.
    (2) Contestaţia se poate face oricand înainte de inceputul executarii silite, iar în timpul ei, până la implinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestaţia poate fi introdusa în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţa de hotărâre, dar nu mai tarziu de un an de la data când hotărârea a ramas irevocabila.
    ---------
    Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 17 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.
    Alin. (2) al art. 319 a fost modificat de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 319^1

    Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.
    ---------
    Art. 319^1 a fost introdus prin art. 1 pct. 27 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001*) publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001.
    Art. 319^1 a fost introdus de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    -----------
    *) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001 a fost respinsa prin LEGEA nr. 69 din 31 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 612 din 14 iulie 2005 şi abrogata de art. IV din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 320

    (1) Contestaţia se judeca de urgenta şi cu precadere.
    (2) Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*)
    (3) Hotărârea data în contestaţie este supusă acelorasi cai de atac ca şi hotărârea atacata.
    ----------
    *) Alin (2) al art. 320 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 122 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 320 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."


    Articolul 321

    Nu se poate face o noua contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintai.


    Capitolul 2 Revizuirea hotărârilor

    --------------
    La articolele 322 alineatul 1, 323 alineatul 1, 324 punctele 1 şi 5 şi 327 alineatul 1, notiunea "hotărâre desăvârşită" a fost inlocuita cu "hotărâre definitivă" de pct. 18 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993.

    Articolul 322

    Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri data de o instanţa de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:
    1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;
    2. dacă s-a pronuntat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
    3. dacă obiectul pricinii nu se afla în fiinta;
    4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii ori dacă un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta în acea cauza; În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii****).
    5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)
    6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar***) nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati să-i apere;
    7. dacă exista hotărâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate.
    Aceste dispozitii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instante de recurs. În cazul când una dintre instante este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;
    8. dacă partea a fost împiedicată să se infatiseze la judecata şi sa instiinteze instanţa despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de voinţa sa.
    9. dacă Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecintele grave ale acestei încălcări continua să se produca şi nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii pronuntate.
    -----------
    *) Punctul 4 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 123 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (4) al art. 322 avea urmatorul continut: "4. dacă un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui inscris declarat fals în cursul sau în urma judecatii, sau dacă partea care a jurat a fost condamnata irevocabil pentru fals;"
    **) Punctul 5 al art. 322 a fost modificat prin art. 1 pct. 124 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (5) al art. 322 avea urmatorul continut: "5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat;"
    Punctul 9 al art. 322 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.
    ***) În actuala reglementare, institutia consiliului judiciar nu mai exista.
    -----------
    Punctul 4 al art. 322 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005****), publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ------------
    ****) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă textul în conformitate cu care "[...] În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii".
    Art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 prevede că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
    În consecinţă, dispoziţiile art. I, pct. 55 din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005 prin care au fost eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 dispoziţiile de mai sus, sunt suspendate începând cu data de 25 februarie 2008, iar începând cu data de 10 aprilie 2008, şi-au încetat efectele juridice.
    În aceste condiţii, dispoziţiile eliminate din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă "În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii" urmează să se aplice după încetarea efectelor juridice ale art. I, pct. 55 din Legea nr. 219/2005 prin care s-au eliminat dispoziţiile invocate din art. 322 pct. 4.


    Articolul 323

    (1) Cererea de revizuire se indreapta la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a carei revizuire se cere.
    (2) În cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va indrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instantele care au pronuntat hotărârile potrivnice. Când cele doua instante care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscriptii judecătorești deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmeaza să se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.


    Articolul 324

    (1) Termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti:
    1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronuntarea ultimei hotărâri;
    2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare;
    3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals inscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţa de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora; *)
    4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere;**)
    5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la intoarcerea disparutului ori de la dobandirea capacităţii; în aceste din urma doua cazuri termenul fiind de 6 luni.
    (2) În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteste de la încetarea impiedicarii.
    (3) Pentru motivul prevăzut la art. 322 pct. 9, termenul este de 3 luni de la data publicarii hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ---------
    *) Pct. 3 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 125 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 3 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "3. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţa de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecatorului, martorului, expertului, sau părţii care a jurat sau de hotărârea care a declarat falsitatea inscrisurilor;"
    **) Pct. 4 al alin (1) al art. 324 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 126 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, pct. 4 al alin (1) al art. 324 avea urmatorul continut: "4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-a descoperit inscrisul;"
    Alin. (3) al art. 322 a fost introdus de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 325

    Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.
    ------------
    *) Art. 325 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 127 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 325 avea urmatorul continut: "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a carei revizuire se cere, sub condiţia darii unei cautiuni;"


    Articolul 326

    (1) Cercetarea de revizuire se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata.
    (2) Intampinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile inaintea termenului de judecată.*)
    (3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se intemeiaza.**)
    ----------
    *) Alin (2) al art. 326 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 128 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin (2) al art. 328 avea urmatorul continut: "(2) Intimpinarea nu este obligatorie."
    **) Alin. (3) al art. 326 a fost introdus prin art. 1 pct. 129 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000.


    Articolul 327

    (1) Dacă instanţa incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacata, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotărâre.
    (2) Se va face aratare de hotărârea data în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.


    Articolul 328

    (1) Hotărârea asupra revizuirii este supusă cailor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita.
    (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, a carei hotărâre este irevocabila.
    -----------
    Alin. (2) al art. 328 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Titlul VI Recursul în interesul legii

    -----------
    Prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003, Cap. III din titlul V al Cartii a- 2-a devine Titlul VI al Cartii a-II-a,

    Articolul 329

    (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curtilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul României, sa ceara Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătorești.
    (2) Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunţă de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (3) Solutiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
    -----------
    *) Art. 329 a fost modificat prin art. 1 pct. 130 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 329 avea urmatorul continut: "(1) Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justiţie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instanţelor judecătorești.
    (2) Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunţă de sectiile unite şi se aduc la cunoştinţa instanţelor de Ministerul Justiţiei.
    (3) Solutiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante."
    -----------
    Art. 329 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.
    ART. 329^1 - 329^2
    Abrogate.*)
    ----------
    *) Art. 329^1 - 329^2 au fost abrogate prin art. VI din Legea nr. 59/1993 publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993.


    Articolul 330

    Abrogat.
    ---------
    Art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 131 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330 avea urmatorul continut: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiţie, hotărârile judecătorești irevocabile pentru urmatoarele motive:
    1. când instanţa a depasit atribuţiile puterii judecătorești;"
    Pct. 2 al art. 330 a fost modificat prin art. 1 pct. 28 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, pct. 2 al art. 330 avea urmatorul continut: "2. când s-au savirsit infractiuni de către judecatori în legătură cu hotărârea pronunţată."
    Art. 330 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 330^1

    Abrogat.
    ----------
    Art. 330^1 a fost modificat prin art. 1 pct. 29 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, art. 330^1 avea urmatorul continut: "Recursul în anulare se poate deplasa oricând."
    Art. 330^1 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 330^2.

    Abrogat.
    ----------
    Alin. (2) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 133 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, art. 330^2 avea urmatorul continut: "(2) După introducerea recursului în anulare, instanţa poate să dispună suspendarea executarii hotărârilor sau sa revina asupra suspendărilor acordate."
    Alin. (1) al art. 330^2 a fost modificat prin art. 1 pct. 30 din Ordonanţa de urgenta nr. 59/2001 publicată în M. Of. nr. 217 din 27 aprilie 2001. În vechea reglementare, alin. (1) al art. 330^2 avea urmatorul continut: "Procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executarii hotărârilor judecătorești înainte de introducerea recursului în anulare."
    Art. 330^2 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 330^3

    Abrogat.
    ----------
    Alin. (2) al art. 330^3 a fost modificat prin art. 1 pct. 134 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (2) al art. 330^3 avea urmatorul continut: "(2) Judecata recursului în anulare se face cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs şi va pune concluzii."
    Art. 330^3 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Articolul 330^4

    Abrogat.
    -----------
    Art. 330^4 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 25 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 28 iunie 2003.


    Cartea a III - a Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase


    Articolul 331

    Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedura mai jos aratate.


    Articolul 332

    Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricina în curs la o instanţa sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor inscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instante, se vor indrepta la acea instanţa.


    Articolul 333

    (1) Cererea va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate inaintea instanţei, precum şi aratarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi semnatura.
    (2) Ea va fi însoţită de inscrisurile pe care se sprijina.


    Articolul 334

    (1) Instanţa îşi verifica competenţa din oficiu, putand cere părţii lamuririle necesare.
    (2) Dacă instanţa se declara necompetenta va trimite dosarul instanţei în drept sa hotarasca.


    Articolul 335

    Dacă cererea, prin insusi cuprinsul ei sau prin obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezinta caracter contencios, instanţa o va respinge.


    Articolul 336

    (1) Incheierea prin care se incuviinteaza cererea este executorie. Ea este supusă recursului.
    (2) Termenul de recurs va curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de faţa, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
    (3) Recursul poate fi facut de orice persoană interesata, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.
    (4) Executarea incheierii poate fi suspendata de instanţa de recurs cu sau fără cautiune.
    (5) Recursul se judeca în camera de consiliu.
    -----------
    Art. 336 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Articolul 337

    Incheierile nu au puterea lucrului judecat.


    Articolul 338

    (1) Procedura prevăzută în articolele de mai sus se intregeste cu dispozitiile de procedura contencioasa, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
    (2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură speciala rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor intregi cu cele prevăzute în cuprinsul cartii de faţa.


    Articolul 339

    (1) Procedura necontencioasa se aplică şi în cazurile în care legea da în caderea presedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
    (2) În aceste cazuri, preşedintele este tinut sa pronunte incheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii.
    (3) Recursul împotriva incheierii date de preşedintele judecatoriei se judeca de tribunal, iar recursul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau curtii de apel se judeca de un complet al instanţei respective.
    ----------
    *) Alin. (3) al art. 339 a fost modificat prin art. 1 pct. 135 din Ordonanţa de urgenta nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare, alin. (3) al art. 339 avea urmatorul continut: "(3) Apelul împotriva incheierii date de judecatorul de la judecatorie se judeca de tribunal, iar apelul împotriva incheierii date de preşedintele tribunalului sau Curtii de apel se judeca de completul instanţei respective."
    -----------
    Alin. (3) al art. 339 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 219 din 6 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 14 iulie 2005.


    Cartea a IV - a Despre arbitraj

    --------------
    Cartea a IV-a a fost modificata de pct. 20 al art. 1 din LEGEA nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 26 iulie 1993

    Capitolul 1 Dispozitii generale


    Articolul 340

    Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzactie.


    Articolul 340^1

    Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie sa judece litigiul şi sa pronunte o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii investiti constituie, în sensul dispoziţiilor de faţa, tribunalul arbitral.


    Articolul 341

    (1) Arbitrajul se organizeaza şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, incheiata conform cu prevederile cap. II.
    (2) Sub rezerva respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi inlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.
    (3) În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.
    (4) Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozitiile ce urmeaza.


    Articolul 341^1

    Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj sau de o terta persoana.


    Articolul 342

    (1) Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesata poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competenţa sa judece litigiul în fond, în prima instanţa.
    (2) În cazul în care părţile au incheiat convenţia arbitrala în cursul judecarii litigiului la o instanţa judecătorească, aceasta devine competenţa sa solutioneze cererile prevăzute în alin. 1.
    (3) Instanţa va solutiona aceste cereri de urgenta şi cu precadere, cu procedura ordonantei preşedintele.


    Capitolul 2 Convenţia arbitrala


    Articolul 343

    (1) Convenţia arbitrala se incheie, în scris, sub sancţiunea nulitatii.
    (2) Ea se poate incheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumita compromis.


    Articolul 343^1

    (1) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naste din contractul în care este inserata sau în legătură cu acesta să fie solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
    (2) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.


    Articolul 343^2

    Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sancţiunea nulitatii, obiectul litigiului şi n