LEGE nr. 39 din 21 ianuarie 2003
privind prevenirea şi combaterea criminalitatii organizate
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 29 ianuarie 2003



    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta lege reglementează măsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalitatii organizate la nivel naţional şi internaţional.


    Articolul 2

    În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
    a) grup infractional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infractional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului;
    b) infracţiune grava - infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii:
    1. omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
    2. lipsire de libertate în mod ilegal;
    3. sclavie;
    4. santaj;
    5. infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave;
    6. infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive;
    7. falsificare de monede sau de alte valori;
    8. divulgarea secretului economic, concurenta neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri;
    9. proxenetismul;
    10. infracţiuni privind jocurile de noroc;
    11. infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
    12. infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane;
    13. traficul de migranti;
    14. spalarea banilor;
    15. infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile în legătură directa cu infracţiunile de corupţie;
    16. contrabanda;
    17. bancruta frauduloasă;
    18. infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii;
    19. traficul de tesuturi sau organe umane;
    20. orice alta infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al carei minim special este de cel puţin 5 ani;
    c) infracţiune cu caracter transnational - orice infracţiune care, după caz:
    1. este săvârşită atât pe teritoriul unui stat, cat şi în afară teritoriului acestuia;
    2. este săvârşită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul sau are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat;
    3. este săvârşită pe teritoriul unui stat de un grup infractional organizat care desfăşoară activităţi infractionale în doua sau mai multe state;
    4. este săvârşită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat;
    d) informator - persoana care are cunoştinţa despre un grup infractional organizat şi furnizează organelor judiciare informaţii sau date relevante pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea săvârşirii unor infracţiuni grave de unul sau mai mulţi membri ai acestui grup.


    Capitolul 2 Prevenirea criminalitatii organizate


    Articolul 3

    Autorităţile şi instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale, precum şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile desfăşoară, separat sau în cooperare, activităţi susţinute de prevenire a criminalitatii organizate.


    Articolul 4

    (1) Autorităţile şi instituţiile publice desfăşoară activitatea de prevenire a criminalitatii organizate în cadrul Grupului central de analiza şi coordonare a activităţilor de prevenire a criminalitatii, care face parte din Comitetul Naţional de Prevenire a Criminalitatii, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 763/2001.
    (2) Grupul central de analiza şi coordonare a activităţilor de prevenire a criminalitatii ia măsurile necesare pentru elaborarea şi actualizarea periodică a Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea criminalitatii organizate, care va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 5

    Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public efectuează studii periodice în scopul identificarii cauzelor care determina şi a condiţiilor care favorizează criminalitatea organizată şi iniţiază campanii de informare privind acest fenomen.


    Articolul 6

    (1) Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, realizează şi menţine în actualitate baza de date privind criminalitatea organizată, monitorizează şi evalueaza periodic acest fenomen, luând în considerare atât categoriile de persoane care fac parte din grupurile infractionale organizate sau care au legătură cu asemenea grupuri, cat şi victimele criminalitatii organizate.
    (2) Publicarea informaţiilor statistice şi a rapoartelor de evaluare se face anual de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul ministrului de interne.


    Capitolul 3 Infracţiuni


    Articolul 7

    (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    (2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai grava care intră în scopul grupului infractional organizat.
    (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.


    Articolul 8

    Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infractional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal.


    Articolul 9

    (1) Nu se pedepseşte persoana care, săvârşind una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1), denunta autorităţilor grupul infractional organizat mai înainte de a fi fost descoperit şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii grave care intră în scopul acestui grup.
    (2) Persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, denunta şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.


    Articolul 10

    (1) Infracţiunea de tainuire, prevăzută la art. 221 din Codul penal, dacă bunul provine dintr-o infracţiune grava săvârşită de unul sau mai mulţi membri ai unui grup infractional organizat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea grava din care provine bunul tăinuit.
    (2) Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o ruda apropiată nu se pedepseşte.


    Capitolul 4 Dispoziţii procedurale


    Articolul 11

    Urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la art. 7 se efectuează în mod obligatoriu de procuror şi se judeca în prima instanţa de tribunal.


    Articolul 12

    (1) Ministerul de Interne îşi constituie structuri specializate pentru prevenirea şi combaterea criminalitatii organizate, urmând să asigure cadrul organizatoric necesar, precum şi pregătirea şi specializarea personalului în acest scop.
    (2) În cadrul structurilor specializate prevăzute la alin. (1) se pot constitui, în condiţiile legii, compartimente tehnice pentru desfăşurarea activităţii de obţinere, prelucrare, verificare şi stocare a informaţiilor din acest domeniu.


    Articolul 13

    (1) În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 7 şi 10 se aplică dispoziţiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor.
    (2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confisca echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.
    (3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confisca.
    (4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confisca bunuri până la concurenta valorii bunurilor supuse confiscării.
    (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal.
    (6) Pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor se pot lua măsurile asiguratorii prevăzute de Codul de procedură penală.


    Articolul 14

    În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 7, secretul bancar şi cel profesional, cu excepţia secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale, şi nici instanţei de judecată. Datele şi informaţiile se solicita, în scris, în cursul urmăririi penale de procuror, pe baza autorizaţiei motivate a procurorului anume desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar în cursul judecaţii, de către instanţa.


    Articolul 15

    (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 7, în scopul strangerii de probe sau al identificarii faptuitorilor, procurorul poate dispune, pe o durată de cel mult 30 de zile:
    a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
    b) punerea sub supraveghere a sistemelor de comunicaţii;
    c) punerea sub supraveghere sau accesul la sisteme informationale.
    (2) Pentru motive temeinice măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi prelungite de procuror prin ordonanţa motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
    (3) Dispoziţiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
    (4) În condiţiile prevăzute la alin. (1) procurorul poate dispune sa i se transmită înscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile.


    Articolul 16

    (1) Procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie poate autoriza, la solicitarea instituţiilor sau a organelor legal abilitate, efectuarea de livrări supravegheate, cu sau fără sustragerea sau substituirea totală ori parţială a bunurilor care fac obiectul livrării.
    (2) Livrarea supravegheată este autorizata prin ordonanţa motivată care trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203 din Codul de procedură penală, următoarele:
    a) indiciile temeinice care justifica măsura şi motivele pentru care măsura este necesară;
    b) detalii cu privire la bunurile care fac obiectul livrării supravegheate şi, după caz, la bunurile care urmează a fi sustrase ori substituite, precum şi la bunurile care urmează a le înlocui pe acestea;
    c) timpul şi locul efectuării livrării sau, după caz, itinerarul ce urmează a fi parcurs în vederea efectuării livrării, dacă acestea sunt cunoscute;
    d) datele de identificare a persoanelor autorizate sa supravegheze livrarea.
    (3) Nu se poate autoriza efectuarea livrărilor supravegheate în cazul în care prin acestea s-ar pune în pericol siguranţa naţionala, ordinea sau sănătatea publică.


    Articolul 17

    În cazul în care exista indicii temeinice ca s-a săvârşit sau ca se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni grave de către unul sau mai mulţi membri ai unui grup infractional organizat, care nu poate fi descoperită sau ai carei făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosiţi, în vederea strangerii datelor privind săvârşirea infracţiunii şi identificarea faptuitorilor, politisti sub acoperire din cadrul structurilor specializate ale Ministerului de Interne.


    Articolul 18

    (1) Autorizarea pentru folosirea politistilor sub acoperire se da de către procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prin ordonanţa motivată, care trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203 din Codul de procedură penală, următoarele:
    a) indiciile temeinice care justifica măsura şi motivele pentru care măsura este necesară;
    b) identitatea sub care politistul sub acoperire urmează sa desfăşoare activităţile autorizate;
    c) numele lucrătorului din structura specializată, desemnat ca persoana de legătură a politistului sub acoperire;
    d) activităţile pe care le poate desfăşura politistul sub acoperire;
    e) perioada desfăşurării activităţilor autorizate.
    (2) Persoana de legătură din cadrul structurii specializate din care face parte politistul sub acoperire are obligaţia de a prezenta procurorului rapoarte periodice referitoare la activităţile desfăşurate de politistul sub acoperire. Rapoartele periodice au caracter confidenţial, se întocmesc în forma scrisă pe baza informaţiilor furnizate, în măsura posibilului, de către politistul sub acoperire şi trebuie să cuprindă detalii referitoare la toate activităţile desfăşurate de acesta, datele şi informaţiile culese cu privire la infracţiunile grave săvârşite sau care urmează să fie săvârşite şi la făptuitori, precum şi orice alte date şi informaţii necesare pentru prevenirea infracţiunilor grave.


    Articolul 19

    (1) În cazuri temeinic justificate politistul sub acoperire poate solicita autorizarea desfăşurării şi a altor activităţi decât cele pentru care exista autorizarea, potrivit art. 18 alin. (1), procurorul urmând să se pronunţe de îndată prin ordonanţa motivată, în cazul aprobării acestei solicitări.
    (2) În cazul în care politistul sub acoperire desfăşoară alte activităţi decât cele pentru care a primit autorizarea prevăzută la alin. (1) sau la art. 18 alin. (1), precum şi dacă intră în posesia unor informaţii referitoare la posibilitatea survenirii unui pericol imediat, acesta informează de îndată ce este posibil persoana de legătură, care are obligaţia de a aduce neîntârziat aceste informaţii la cunoştinţa procurorului care a dat autorizarea. Procurorul se pronunţa de îndată prin ordonanţa motivată, autorizând activităţile desfăşurate de politistul sub acoperire sau, după caz, retragand autorizaţia acordată în condiţiile alin. (1) sau ale art. 18 alin. (1) şi luând măsurile care se impun, în condiţiile legii.


    Articolul 20

    Dacă prin desfăşurarea activităţilor autorizate politistul sub acoperire cauzează pagube materiale persoanelor fizice sau juridice care nu au legătură cu grupul infractional organizat şi cu activităţile infractionale desfăşurate de acesta, plata despăgubirilor se asigura din fondurile prevăzute la art. 32.


    Articolul 21

    În situaţii excepţionale, dacă exista indicii temeinice ca s-a săvârşit sau ca se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni grave de către unul sau mai mulţi membri ai unui grup infractional organizat, care nu poate fi descoperită sau ai carei făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosiţi informatori în vederea strangerii datelor privind săvârşirea infracţiunii şi identificarea faptuitorilor.


    Articolul 22

    Informatorii pot beneficia de recompense financiare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.


    Articolul 23

    Politistul sub acoperire, informatorul, precum şi membrii de familie ai acestora pot beneficia de măsuri specifice de protecţie a martorilor, potrivit legii.


    Capitolul 5 Cooperarea internationala


    Articolul 24

    (1) Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public cooperează în mod direct şi nemijlocit, în condiţiile legii şi cu respectarea obligaţiilor decurgând din instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, cu instituţiile având atribuţii similare din alte state, precum şi cu organizaţiile internaţionale specializate în domeniu.
    (2) Cooperarea care se organizează şi se desfăşoară, potrivit alin. (1), în scopul prevenirii şi combaterii infracţiunilor transnationale săvârşite de grupuri infractionale organizate poate avea ca obiect, după caz, asistenţa judiciară internationala în materie penală, extrădarea, identificarea, blocarea, sechestrarea şi confiscarea produselor şi instrumentelor infracţiunii, desfăşurarea anchetelor comune, schimbul de informaţii, asistenţa tehnica sau de alta natura pentru culegerea şi analiza informaţiilor, formarea personalului de specialitate, precum şi alte asemenea activităţi.


    Articolul 25

    (1) În cadrul cooperării internaţionale în domeniul confiscării autorităţile competente, potrivit legii, iau măsuri pentru:
    a) primirea, transmiterea şi executarea deciziilor de confiscare ale autorităţilor competente străine, la cererea acestora, formulate în condiţiile legii;
    b) dispunerea confiscării bunurilor, în condiţiile prezentei legi, în cazul în care exista o solicitare în acest sens din partea unei autorităţi competente străine.
    (2) Instanţa poate dispune transmiterea bunurilor confiscate, conform prezentului articol, la autoritatea competentă străină care a formulat o cerere în condiţiile alin. (1), dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) exista o solicitare formulată în acest sens de autoritatea competentă străină;
    b) bunurile care urmează să fie transmise acestei autorităţi sunt destinate să fie restituite persoanelor vătămate sau sa servească la justa despăgubire a acestora.


    Articolul 26

    (1) La solicitarea autorităţilor competente române sau ale altor state, pe teritoriul României se pot desfăşura anchete comune, în vederea prevenirii şi combaterii infracţiunilor transnationale săvârşite de grupuri infractionale organizate.
    (2) Anchetele comune prevăzute la alin. (1) se desfăşoară în baza tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate de autorităţile competente.
    (3) Reprezentanţii autorităţilor competente române pot participa la anchete comune desfăşurate pe teritorii ale altor state, cu respectarea legislatiilor acestora.


    Capitolul 6 Dispoziţii finale


    Articolul 27

    Articolul 17 din Legea nr. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de tesuturi şi organe umane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 13 ianuarie 1998, se modifica şi se completează după cum urmează:
    "Art. 17. - (1) Organizarea sau efectuarea prelevarii ori transplantului de tesuturi sau organe umane, în scopul obţinerii vreunui profit din vânzarea acestora, constituie infracţiunea de trafic de tesuturi sau organe umane şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi cumpărarea de tesuturi sau organe umane în scopul revânzării în vederea obţinerii unui profit.
    (3) Tentativa se pedepseşte."


    Articolul 28

    Articolul 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica şi va avea următorul cuprins:
    "Art. 12. - Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 şi 11 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."


    Articolul 29

    Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, se modifica şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 70, după alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:
    "(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte."
    2. Articolul 71 se modifica şi va avea următorul cuprins:
    "Art. 71. - (1) Racolarea, îndrumarea sau calauzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi organizarea acestor activităţi constituie infracţiunea de trafic de migranti şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
    (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este de natura a pune în pericol viaţa sau securitatea migrantilor ori a-i supune pe aceştia unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani.
    (3) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani.
    (4) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte."
    3. Articolul 72 se abroga.


    Articolul 30

    Alineatul (2) al articolului 17 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, se modifica şi va avea următorul cuprins:
    "(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) se săvârşeşte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani."


    Articolul 31

    Pentru acţiuni deosebite şi dovezi de înalt profesionalism lucrătorii din structurile specializate, constituite conform art. 12, pot fi recompensati.


    Articolul 32

    Fondurile necesare pentru desfăşurarea activităţilor de prevenire şi combatere a criminalitatii organizate se asigura din bugetele Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, în limita sumelor aprobate cu aceasta destinaţie.


    Articolul 33

    Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 34

    Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga dispoziţiile art. 14 şi ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    DORU IOAN TARACILA
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 16 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
    OVIDIU CAMELIU PETRESCU
    Bucureşti, 21 ianuarie 2003.
    Nr. 39.
    ────────────────