DECIZIA nr. 722 din 21 noiembrie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (8) și art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborate cu cele ale art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 13 februarie 2018

    Valer Dorneanu

    - președinte

    Marian Enache

    - judecător

    Petre Lăzăroiu

    - judecător

    Mircea Ștefan Minea

    - judecător

    Daniel Marius Morar

    - judecător

    Mona-Maria Pivniceru

    - judecător

    Livia Doina Stanciu

    - judecător

    Varga Attila

    - judecător

    Bianca Drăghici

    - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (9) și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborate cu cele ale art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea „Blistex V.N.S.“ - S.R.L. din Galați, în Dosarul nr. 14.376/233/2015 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.240D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită Curții Constituționale să stabilească legea aplicabilă litigiului său.
    CURTEA,

    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 27 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.376/233/2015, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (9) și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborate cu dispozițiile art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Societatea „Blistex V.N.S.“ - S.R.L. din Galați, într-o cauză având ca obiect contestație la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține că instanța de contencios constituțional trebuie să stabilească dacă debitele reținute în sarcina sa, de către instanța care a soluționat fondul cauzei, reprezintă creanțe fiscale sau nefiscale, dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă sau codului de procedură fiscală și dacă termenul în care se poate cere executarea silită este de 3 sau 5 ani.6. Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu a motivat de ce textele legale criticate sunt neconstituționale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere faptul că aspectele invocate țin de interpretarea și aplicarea legii.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 2 alin. (9) și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborate cu dispozițiile art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Curtea observă că anterior sesizării sale, Legea nr. 95/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din data de 28 august 2015, dându-se textelor o nouă numerotare, normele de lege supuse controlului de constituționalitate regăsindu-se la art. 2 alin. (8) și art. 320. Cât privește dispozițiile art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea observă că, la data de 1 ianuarie 2016, prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, a fost abrogată Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Însă, dispozițiile art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, continuă să își producă efectele juridice în cauză, astfel încât pot fi supuse controlului de constituționalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. În aceste condiții, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (8) și art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborate cu cele ale art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având următorul cuprins:– Art. 2 alin. (8) din Legea nr. 95/2006: „Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.“;– Art. 320 din Legea nr. 95/2006: (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.(2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.;– Art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:
    Stingerea creanțelor fiscale
    Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.;
    – Art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.“.
    12. În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și art. 126 alin. (2) referitor la instanțele judecătorești.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției critică dispozițiile art. 2 alin. (8) și art. 320 din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din perspectiva aplicării acestora la speța dedusă judecății. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (8) și art. 320 din Legea nr. 95/2006 coroborate cu cele ale art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală este inadmisibilă.14. De altfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate nu respectă condițiile prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, norme ce impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate instanței de contencios constituțional.15. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale în care s-a statuat asupra acestei cerințe, excepția de neconstituționalitate are o anumită structură, fiind, în mod esențial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei contrarietăți existente între cele două texte (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).16. În cauza de față, excepția nu cuprinde motivarea pretinsei contrarietăți între textul criticat și normele constituționale invocate. În situații similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Curtea a arătat că, dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce privește formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).17. Totodată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, Curtea a observat că, dacă excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ipoteză ce corespunde situației din prezenta cauză.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (8) și art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, coroborate cu cele ale art. 24 și art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea „Blistex V.N.S.“ - S.R.L. din Galați, în Dosarul nr. 14.376/233/2015 al Tribunalului Galați - Secția I civilă.
    Definitivă și general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Bianca Drăghici

    -----