DECIZIE nr. 785 din 17 noiembrie 2015
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 3 februarie 2016



        Augustin Zegrean - preşedinte
        Valer Dorneanu - judecător
        Petre Lăzăroiu - judecător
        Mircea Ştefan Minea - judecător
        Daniel Marius Morar - judecător
        Mona-Maria Pivniceru - judecător
        Puskas Valentin Zoltan - judecător
        Simona-Maya Teodoroiu - judecător
        Tudorel Toader - judecător
        Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 534 D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005.

    CURTEA,

    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 4 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.415/118/2014, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Vasile Frîncu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale referitoare la săvârşirea de către autorul excepţiei a infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani şi folosirea creditului societăţii în interes propriu.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale se susţine că sintagma "infracţiuni aflate în legătură" din cuprinsul art. 1 teza a doua din Legea nr. 241/2005 şi expresia "documente legale" din cuprinsul art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din aceeaşi lege nu pot avea în vedere infracţiunile prevăzute în Legea contabilităţii nr. 82/1991, întrucât aceste infracţiuni au fost dezincriminate prin dispoziţiile art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi pentru modificarea altor acte normative incidente. Se arată că aplicarea în continuare a dispoziţiilor legale ce reglementau infracţiunile astfel dezincriminate este de natură a încălca principiul aplicării legii penale mai favorabile şi dreptul la apărare. Se susţine, totodată, încălcarea prin textele criticate a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, întrucât orice suspiciune referitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală este de natură a afecta dreptul la propria imagine, care este o componentă a dreptului fundamental prevăzut la art. 26 din Constituţie. Se mai arată că aceleaşi texte criticate încalcă libertatea economică, prin intervenţia organelor de control ale statului, ca urmare a concluziilor trase de acestea în legătură cu respectarea regimului actelor contabile, care au un efect inhibator asupra întregii activităţi economice.
    6. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 se arată că acestea reglementează o infracţiune similară tăinuirii, fără să prevadă, însă, faptul că "pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor", aşa cum reglementează norma de la art. 270 alin. (2) din Codul penal. Se susţine că, pentru acest motiv, textul criticat creează discriminare între autorii celor două infracţiuni, care se află în situaţii juridice similare.
    7. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 se arată că prin art. 26 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale a fost abrogat art. 282^1 din Legea nr. 31/1990, dispărând astfel temeiul legal al exercitării acţiunii penale în cazul infracţiunilor prevăzute în cuprinsul titlului VIII al acestei legi. Se susţine că, în acest caz, lipsa plângerii prealabile referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 face imposibilă punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul acesteia. Or, neaplicarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 255/2013 în prezenta cauză este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituţie, prin aplicarea unui regim juridic diferit unor persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică, fiind subiecţi activi ai infracţiunii reglementate prin textul criticat, precum şi accesul liber la justiţie al acestora. Se mai susţine încălcarea prin textul criticat a prevederilor constituţionale ale art. 45, întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale din oficiu împotriva unei persoane este de natură a afecta libertatea economică a acesteia, iar această intruziune, în situaţia săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, a devenit nelegală odată cu intrarea în vigoare a art. 26 din Legea nr. 255/2013.
    8. Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 se arată că aspectele invocate de autorul excepţiei nu pot genera probleme de ultraactivitate a legii, de încălcare a dreptului la apărare şi, în egală măsură, nu pot determina încălcarea libertăţii economice. Se subliniază, în acest sens, că înţelesul noţiunii de "documente legale" este cel prevăzut în cuprinsul Legii nr. 241/2005.
    9. Cu privire la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 se arată că infracţiunea de spălare de bani are o existenţă independentă de infracţiunea de tăinuire, motiv pentru care subiecţii activi ai acestor infracţiuni nu se află în situaţii juridice similare. Prin urmare, lipsa din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 a unei dispoziţii similare celei de la art. 270 alin. (2) din Codul penal constituie voinţa legiuitorului, modificarea Legii nr. 656/2002 în sensul arătat în susţinerea excepţiei constituind atribuţia exclusivă a acestuia.
    10. În ceea ce priveşte prevederile art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 se arată ca acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prilej cu care, prin Decizia nr. 1.025 din 14 iulie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată această excepţie de neconstituţionalitate. Se susţine că atât considerentele, cât şi soluţia deciziei anterior referite sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
    11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, şi art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Textele criticate au următorul cuprins:
    - Art. 1 teza a doua din Legea nr. 241/2005: "Prezenta lege instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea.";
    - Art. 2 lit. c) din Legea nr. 241/2005: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...]
    c) documente legale - documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora;";
    - Art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005: "(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: [...]
    b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
    c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;";
    - Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002: "(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: [...]
    b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; [...]";
    - Art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990: "(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societăţii care: [...]
    b) foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect; [...]".
    15. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 cu privire la dreptul la apărare, art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată, art. 45 privind libertatea economică.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că dispoziţiile cap. VI - "Contravenţii şi infracţiuni" (art. 41-42) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, care prevedeau infracţiuni în domeniul contabilităţii, au fost modificate prin art. I pct. 33 şi 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 în sensul reglementării drept contravenţii a faptelor enumerate în cuprinsul lor. În acest fel, toate infracţiunile din cuprinsul Legii contabilităţii nr. 82/1991 au fost dezincriminate. Prin urmare, aplicarea acestora ulterior datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 contravine dispoziţiilor art. 4 din Codul penal - Aplicarea legii penale de dezincriminare, conform cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Potrivit aceluiaşi art. 4, în acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
    17. Aceste aspecte nu vizează însă constituţionalitatea legii, ci constituie o problemă de aplicare a ei, a cărei analiză nu intră în sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale. În acest sens, Curtea a statuat, în numeroase rânduri, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, acestea constituind atribuţii ale instanţelor de judecată. Pentru acest motiv, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011).
    18. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că atât titlul Legii nr. 656/2002, cât şi dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din cuprinsul acesteia au fost modificate prin pct. 1-3 ale art. 111 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, legiuitorul nemodificând şi prevederile Legii nr. 656/2002 prin reglementarea unei limite maxime a pedepsei ce poate fi dispusă în cazul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b) din această lege, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care textul criticat face trimitere. Prin urmare, Curtea deduce că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a limita pedeapsa pentru infracţiunea de la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 conform art. 270 alin. (2) din Codul penal. (A se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 19)
    19. În acest sens, Curtea reţine că, în limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar şi potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide, în considerarea importanţei valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi a raporturilor sociale ce se nasc în urma acestor incriminări, care sunt cazurile de limitare a pedepsei penale ce poate fi aplicată în cazul săvârşirii unei infracţiuni, prin raportare la o altă pedeapsă prevăzută pentru o faptă comisă în legătură cu infracţiunea luată drept criteriu al comparaţiei. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, paragraful 20)
    20. Cu privire la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări între persoanele care săvârşesc infracţiunea de tăinuire şi care beneficiază de dispoziţiile art. 270 alin. (2) din Codul penal şi persoanele care săvârşesc infracţiunea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, întrucât acestea se află în situaţii diferite, iar tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor în privinţa lor are la bază criteriul obiectiv al importanţei valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, care, în cazul textului criticat, este reprezentată de relaţiile sociale referitoare la adevărata natură a bunurilor, la provenienţa, situarea, dispoziţia, circulaţia acestora, la proprietatea bunurilor şi la drepturile asupra lor, aspecte ce nu trebuie ascunse sau disimulate atunci când se cunoaşte că bunurile în cauză provin din săvârşirea de infracţiuni. (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, paragraful 21)
    21. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului apare ca fiind neîntemeiată.
    22. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că, prin dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 255/2013, a fost abrogat art. 282^1 din Legea societăţilor nr. 31/1990, care prevedea că pentru infracţiunile prevăzute în titlul VIII din această din urmă lege, acţiunea penală se exercită din oficiu.
    23. Din această perspectivă, Curtea reţine că, după intrarea în vigoare a normei abrogatoare, lipsa acestei dispoziţii procesual penale din cuprinsul Legii nr. 31/1990 determină aplicarea dispoziţiilor generale în materia exercitării acţiunii penale, prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală, şi nu aplicarea obligatorie a dispoziţiilor referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
    24. În acest sens, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 295 din Codul de procedură penală, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Prin urmare, punerea în mişcare a acţiunii penale din oficiu reprezintă regula generală, iar punerea în mişcare a acţiunii penale prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate constituie excepţia, care va fi aplicabilă în cazurile expres prevăzute de lege.
    25. Curtea reţine însă că aceste aspecte nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci probleme referitoare la interpretarea şi aplicarea legii procesual penale. Or, aşa cum s-a arătat la paragraful 17, în situaţii similare, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate astfel argumentate ca fiind inadmisibile.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    DECIDE:

    1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, excepţie ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
    2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi constată că prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Cristina Teodora Pop

    -----