LEGE nr. 24 din 27 martie 2000
privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 139 din 31 martie 2000



    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 DISPOZIŢII GENERALE

    Activitatea de legiferare

    Articolul 1

    (1) Reglementarea relaţiilor sociale prin lege şi prin celelalte categorii de acte normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc.
    (2) Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.
    Tehnica legislativă


    Articolul 2

    (1) Tehnica legislativă asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ.
    (2) Normele de tehnica legislativă definesc părţile constitutive ale actului normativ, structura, forma şi modul de sistematizare a conţinutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea şi republicarea actelor normative, precum şi limbajul şi stilul actului normativ.
    Respectarea normelor de tehnica legislativă


    Articolul 3

    (1) Normele de tehnica legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative, în cadrul exercitării iniţiativei legislative, la elaborarea şi adoptarea ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor normative ale autorităţilor administrative autonome.
    (2) Normele de tehnica legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale.
    Ierarhia actelor normative


    Articolul 4

    (1) Actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competenţa să le adopte.
    (2) Categoriile de acte normative şi normele de competenţa privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţie şi prin celelalte legi.
    (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
    Iniţierea actelor normative


    Articolul 5

    (1) Proiectele de legi se elaborează ca urmare a exercitării, potrivit Constituţiei, a dreptului de iniţiativa legislativă.
    (2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaborează de autorităţile competente să le initieze, potrivit legii.
    Conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative


    Articolul 6

    (1) Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cat mai mare stabilitate şi eficienta legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitara şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.
    (2) Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectiva, precum şi de la insuficientele legislaţiei în vigoare.
    (3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau un referat de aprobare.
    Forma de redactare a actelor normative


    Articolul 7

    (1) Proiectele de legi, propunerile legislative şi celelalte proiecte de acte normative se redactează în forma prescriptiva proprie normelor juridice.
    (2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie să asigure dispoziţiilor sale un caracter obligatoriu.
    (3) Dispoziţiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situaţii trebuie să rezulte expres din redactarea normelor.
    (4) Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu incarcatura afectiva. Forma şi estetica exprimarii nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.
    Avizarea proiectelor


    Articolul 8

    (1) În cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie să solicite avizul autorităţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementării.
    (2) După elaborarea lor şi încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum şi proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ.
    (3) Procedura de avizare şi obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevăzute în legea sa organică şi în regulamentul sau de organizare şi funcţionare.
    Avizul Consiliului Legislativ


    Articolul 9

    (1) Avizul Consiliului Legislativ se formulează şi se transmite în scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiecţii sau propuneri ori negativ.
    (2) Avizele favorabile care cuprind obiecţii sau propuneri, precum şi cele negative se motiveaza şi pot fi însoţite de documentele sau de informaţiile pe care se sprijină.
    (3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate şi are caracter consultativ.
    (4) Observaţiile şi propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnica legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o nota insotitoare.
    Publicarea actelor normative


    Articolul 10

    (1) În vederea intrării lor în vigoare legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonanţele şi hotărârile Guvernului, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) Legile se publică imediat după promulgare, însoţite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnatura preşedinţilor celor două Camere.
    (3) Ordonanţele şi hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia să le pună în executare.
    (4) Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.


    Capitolul 2 SISTEMATIZAREA ŞI UNIFICAREA LEGISLAŢIEI

    Integrarea proiectului în ansamblul legislaţiei

    Articolul 11

    Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care:
    a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se afla în conexiune;
    b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competentei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia;
    c) proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.
    Unicitatea reglementării în materie


    Articolul 12

    (1) Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regula, într-un singur act normativ.
    (2) Un act normativ poate cuprinde reglementări şi din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.
    Reglementări speciale şi derogatorii


    Articolul 13

    (1) O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.
    (2) Caracterul special al unei reglementări se determina în funcţie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie.
    (3) Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinata cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urma pastrandu-şi caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
    Evitarea paralelismelor


    Articolul 14

    (1) În procesul de legiferare trebuie evitata instituirea aceloraşi reglementări în doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.
    (2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.
    (3) Se supun procesului de concentrare în reglementări unice şi reglementările din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare.
    (4) Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabila numai indicarea textelor de referinţa. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi facuta numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de baza.
    Asanarea legislaţiei


    Articolul 15

    În vederea asanarii legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.
    Sistematizarea şi concentrarea legislaţiei în coduri


    Articolul 16

    În vederea sistematizării şi concentrarii legislaţiei, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramura de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structura unitară, sub forma de coduri.
    Încorporarea actelor normative în codexuri pe materii


    Articolul 17

    (1) Pe măsura consolidării sistemului legislativ, reglementările legale în vigoare privind acelaşi domeniu sau domenii conexe, cuprinse în legi, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, pot fi încorporate prin alaturarea textelor acestora într-o structura omogenă, prezentată sub forma de codex, care să înlesnească cunoaşterea şi aplicarea lor.
    (2) Codexul se elaborează de Consiliul Legislativ, cu aprobarea prealabilă a birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului.
    (3) Consiliul Legislativ stabileşte denumirea actului rezultat din încorporare, structura şi succesiunea dispoziţiilor legale avute în vedere, cu specificarea actelor normative din care provin şi a elementelor necesare de identificare. În cadrul operaţiunii de încorporare în codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea în considerare a tuturor modificărilor şi completărilor ulterioare, a abrogarilor parţiale, exprese ori implicite, precum şi prin actualizarea denumirilor instituţiilor şi localităţilor.


    Capitolul 3 ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE


    Secţiunea 1 Documentarea

    Activitatea de documentare

    Articolul 18

    (1) Elaborarea proiectelor de acte normative va fi precedată, în funcţie de importanţa şi de complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiza ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinica a realitatilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acest domeniu, precum şi a unor reglementări similare din legislaţia străină.
    (2) Iniţiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informaţii suplimentare de la Consiliul Legislativ.
    Jurisprudenta şi doctrina juridică


    Articolul 19

    În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curţii Constituţionale în acel domeniu, practica instanţelor judecătoreşti în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum şi doctrina juridică în materie.
    Raportul cu legislaţia comunitara şi cu tratatele internaţionale


    Articolul 20

    Pentru stabilirea soluţiilor legislative preconizate prin noua reglementare se vor examina şi vor fi avute în vedere reglementările comunitare în materie, precum şi prevederile cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte. Soluţiile legislative cuprinse în proiectul de act normativ trebuie să fie compatibile cu aceste acte internaţionale. Dacă este cazul, se vor face propuneri de modificare sau de completare a actelor normative interne ale căror dispoziţii nu sunt armonizate cu ale actelor internaţionale în cauza.


    Secţiunea a 2-a Alegerea soluţiilor legislative şi definirea conceptelor

    Stabilirea soluţiilor legislative

    Articolul 21

    (1) Pentru alegerea unor soluţii judicioase şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluandu-se efectele previzibile ale soluţiilor preconizate.
    (2) Soluţiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte suplete pentru a realiza imbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectiva ale dezvoltării sociale.
    Sfera de cuprindere a soluţiilor preconizate


    Articolul 22

    (1) Soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematica a relaţiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
    (2) Pentru ca soluţiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situaţiilor avute în vedere, fie formulari sintetice sau formulari-cadru de principiu, aplicabile oricăror situaţii posibile.
    Determinarea conceptelor şi noţiunilor


    Articolul 23

    În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicita a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corecta şi a se evita interpretarile gresite.
    Soluţii pentru situaţii tranzitorii


    Articolul 24

    Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.


    Secţiunea a 3-a Elaborarea codurilor şi a altor legi complexe

    Teze prealabile

    Articolul 25

    (1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la iniţiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.
    (2) În cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justiţiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În componenta comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia.
    (3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii şi documentari ştiinţifice, teze prealabile care să reflecte conceptia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate.
    (4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale conceptiei de ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor şi celorlalte autorităţi publice interesate.
    Aprobarea tezelor prealabile


    Articolul 26

    Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 25, se supun aprobării Guvernului. După aprobarea tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.
    Adoptarea codurilor şi a legilor complexe


    Articolul 27

    Proiectul de act normativ întocmit în condiţiile prevăzute la art. 25 şi 26, însoţit de un raport, va fi înaintat Parlamentului sau, după caz, Guvernului, pentru declanşarea procedurii legislative.


    Secţiunea a 4-a Motivarea proiectelor de acte normative

    Instrumentele de prezentare şi motivare

    Articolul 28

    (1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare:
    a) expuneri de motive - în cazul proiectelor de legi şi al propunerilor legislative;
    b) note de fundamentare - în cazul ordonanţelor şi al hotărârilor Guvernului; ordonanţele care trebuie supuse aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum şi ordonanţele de urgenta se transmit Parlamentului însoţite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
    c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative.
    (2) Expunerile de motive, notele de fundamentare şi referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare şi motivare ale noilor reglementări propuse.
    Cuprinsul motivarii


    Articolul 29

    (1) Motivarea actelor normative se referă, în principal, la:
    a) cerinţele care reclama intervenţia normativa, cu referire specială la insuficientele reglementărilor în vigoare, la existenta unor neconcordante legislative sau a unui vid legislativ;
    b) principiile de baza şi finalitatea reglementării propuse, cu evidentierea elementelor noi;
    c) efectele avute în vedere, în funcţie de obiectul reglementării;
    d) implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în vigoare;
    e) implicatiile asupra legislaţiei interne, în cazul ratificării sau aprobării unor tratate ori acorduri internaţionale, precum şi măsurile de adaptare necesare;
    f) fazele parcurse în pregătirea proiectului şi rezultatele obţinute, evidentiindu-se studiile, cercetările, evaluarile statistice, specialiştii consultaţi, preocuparile de armonizare legislativă;
    g) pentru ordonanţele de urgenta vor fi prezentate distinct împrejurările obiective şi stringente ce au determinat cazul excepţional care justifica aceasta procedura de legiferare.
    (2) Pentru fiecare proiect de act normativ motivarea trebuie să cuprindă o menţiune expresă cu privire la compatibilitatea acestuia cu reglementările comunitare şi, dacă este cazul, măsurile viitoare de armonizare care se impun.
    (3) În situaţia în care reglementarea propusă se elaborează în executarea unui act normativ, motivarea va cuprinde referiri la actul pe baza şi în executarea căruia se emite.
    (4) Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie să cuprindă referiri la avizul Consiliului Legislativ.
    Redactarea motivarii


    Articolul 30

    (1) Documentele de motivare se redactează într-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care îl prezintă.
    (2) Motivarea trebuie să se refere la forma finala a proiectului de act normativ; dacă pe parcurs s-au adus unele modificări proiectului, ca urmare a propunerilor şi observaţiilor primite de la organele de avizare, motivarea iniţială trebuie reconsiderata în mod corespunzător.
    Semnarea instrumentelor de prezentare şi motivare


    Articolul 31

    (1) Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care iniţiativa legislativă se exercită de Guvern, precum şi expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă se semnează de primul-ministru după adoptarea formei finale a proiectului în şedinţa a Guvernului.
    (2) Expunerile de motive la propunerile legislative întocmite de deputaţi sau de senatori se semnează de iniţiatorii respectivi.
    (3) În cazul în care iniţiativa legislativă este exercitată de cetăţeni, în condiţiile art. 73 din Constituţie, expunerea de motive va fi însoţită de documentele întocmite potrivit art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi de punctul de vedere al Curţii Constituţionale, întocmit potrivit prevederilor art. 144 lit. h) din Constituţie.
    (4) Notele de fundamentare la proiectele de ordonanţe şi de hotărâri ale Guvernului se semnează de ministrul sau de miniştrii initiatori.
    (5) Expunerile de motive la proiectele de legi şi notele de fundamentare la ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului se publică împreună cu actul normativ.


    Capitolul 4 REDACTAREA ACTELOR NORMATIVE

    Sistematizarea ideilor în text

    Articolul 32

    Pentru asigurarea unei succesiuni logice a soluţiilor legislative preconizate şi realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedată de întocmirea unui plan de grupare a ideilor în funcţie de conexiunile şi de raportul firesc dintre ele, în cadrul conceptiei generale a reglementării.
    Stilul actelor normative


    Articolul 33

    (1) Actele normative trebuie redactate într-un stil concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale şi de ortografie.
    (2) Este interzisă folosirea neologismelor, dacă exista un sinonim de larga răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni şi expresii străine, se va alătură, după caz, corespondentul lor în limba română.
    (3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacrati în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.
    (4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română moderna, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonata dezideratului înţelegerii cu usurinta a textului de către destinatarii acestuia.
    Unitatea terminologica


    Articolul 34

    (1) În limbajul normativ aceleaşi notiuni se exprima numai prin aceiaşi termeni.
    (2) Dacă o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificatia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexa destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.
    (3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire.
    Exprimarea conţinutului normativ


    Articolul 35

    (1) Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicaţii sau justificări.
    (2) În redactarea actului normativ, de regula, verbele se utilizează la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispoziţiei respective.
    (3) Utilizarea unor explicaţii prin norme interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict necesare pentru înţelegerea textului. Nu este permisă prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor.
    Referirea la alt act normativ


    Articolul 36

    (1) Referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numărului sau, a titlului şi a datei publicării acelui act sau numai a categoriei juridice şi a numărului, dacă astfel orice confuzie este exclusa.
    (2) Referirea la un tratat internaţional trebuie să cuprindă atât denumirea completa a acestuia, cat şi a actului de ratificare sau de aprobare.


    Capitolul 5 STRUCTURA ACTULUI NORMATIV


    Secţiunea 1 Părţile constitutive ale actului normativ

    Părţile constitutive ale actului normativ

    Articolul 37

    Actul normativ are următoarele părţi constitutive: titlul, formula introductivă şi, dacă este cazul, preambulul, partea dispozitiva, formula de atestare a autenticităţii actului.
    Titlul actului normativ


    Articolul 38

    (1) Titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului, în funcţie de categoria sa juridică şi de autoritatea emitenta, precum şi obiectul reglementării exprimat sintetic.
    (2) Categoria juridică a actului normativ este determinata de regimul competentelor stabilit prin Constituţie, legi şi prin alte acte normative prin care se acordă prerogative de reglementare juridică autorităţilor publice.
    (3) Autoritatea publică este aceea investită prin Constituţie sau printr-un alt act normativ.
    (4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ să fie aceeaşi cu cea a altui act normativ în vigoare.
    (5) În cazul actelor normative prin care se modifica ori se completează un alt act normativ, titlul actului va exprima operaţiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut în vedere.
    (6) Ca element de identificare, titlul se întregeşte, după adoptarea actului normativ, cu un număr de ordine, la care se adauga anul în care a fost adoptat acesta.
    Formula introductivă


    Articolul 39

    (1) Formula introductivă consta într-o propozitie care cuprinde denumirea autorităţii emitente şi exprimarea hotărârii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
    (2) În cazul legilor formula introductivă este următoarea: "Parlamentul României adopta prezenta lege."
    (3) Pentru actele Guvernului formula introductivă este: "În temeiul art. 107 din Constituţie, Guvernul României adopta prezenta ordonanţă" sau, după caz, "hotărâre". La ordonanţe se face referire şi la legea de abilitare, iar la ordonanţele de urgenta, la art. 114 alin. (4) din Constituţie. La hotărârile date în executarea expresă a unor legi se va adauga şi temeiul din legea respectiva.
    (4) Pentru alte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitenta şi denumirea generica a actului, în funcţie de natura sa juridică.
    Preambulul


    Articolul 40

    (1) Preambulul enunta, în sinteza, scopul reglementării. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul preceda formula introductivă.
    (2) La legi, necesitatea preambulului se determina de autoritatea legiuitoare.
    (3) La actele normative emise în temeiul unei legi sau al unui act normativ al Guvernului, preambulul va cuprinde menţionarea dispoziţiilor legale pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis. În cazul actelor normative ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale administraţiei publice locale, în preambul se menţionează şi avizele obligatorii potrivit legii.
    Partea dispozitiva


    Articolul 41

    Partea dispozitiva a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.
    Atestarea autenticităţii actului normativ


    Articolul 42

    (1) Actul normativ adoptat se semnează de reprezentantul legal al emitentului, se datează şi se numeroteaza.
    (2) Data legii este aceea la care i se da număr, după promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgării, data actului este aceea a adoptării.
    (3) Actele Guvernului poarta data şedinţei Guvernului în care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.
    (4) Numerotarea actelor normative se face în ordinea datarii lor, separat pe fiecare an calendaristic.
    (5) La legi este obligatoriu ca în finalul actului să se facă menţiunea despre îndeplinirea dispoziţiei constituţionale privind legalitatea adoptării de către cele două Camere ale Parlamentului.
    (6) Formula de atestare a legalităţii adoptării legii, utilizata de fiecare Cameră în ordinea adoptării, este: "Această lege a fost adoptată de ... în şedinţa din ..., cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1)" sau, după caz, "art. 74 alin. (2) din Constituţia României". Formula este urmată de semnatura preşedintelui Camerei respective.
    Articolul, elementul structural de baza al părţii dispozitive


    Articolul 43

    (1) Elementul structural de baza al părţii dispozitive îl constituie articolul. Articolul cuprinde, de regula, o singura dispoziţie normativa aplicabilă unei situaţii date.
    (2) Structura articolului trebuie să fie echilibrata, abordand exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementării.
    (3) Articolul se exprima în textul legii prin abrevierea "art.". Articolele se numeroteaza în continuare, în ordinea din text, de la începutul până la sfârşitul actului normativ, cu cifre arabe. Dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia "Articol unic".
    (4) În cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre române, pastrandu-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.
    (5) La coduri şi la legi de mare întindere, articolele vor fi prevăzute cu denumiri marginale, exprimand sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificaţie proprie în conţinutul reglementării.
    Alineatul


    Articolul 44

    (1) În cazul în care din dispoziţia normativa primara a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logica a ideilor şi o coerenta a reglementării.
    (2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regula, dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care se reglementează o ipoteza juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziţia nu poate fi exprimată într-o singura propozitie sau fraza, se pot adauga noi propozitii sau fraze, separate prin punct şi virgula. Alineatul se evidenţiază printr-o uşoară retragere de la alinierea textului pe verticala.
    (3) Dacă în cuprinsul unui articol se utilizează un termen sau o expresie care are în contextul actului normativ un alt înţeles decât cel obişnuit, înţelesul specific al acesteia trebuie definit în cadrul unui alineat subsecvent. În cazul în care frecventa unor astfel de termeni şi expresii este mare, actul normativ trebuie să cuprindă în structura sa un grupaj de definiţii sau o anexa cu un index de termeni.
    (4) În actele normative cu o anumită întindere, dacă un articol are doua sau mai multe alineate, acestea se numeroteaza la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteza. Pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol se recomanda ca acesta sa nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate.
    Enumerarile în text


    Articolul 45

    (1) Dacă textul unui articol sau alineat conţine enumerari prezentate distinct, acestea se identifica prin utilizarea literelor alfabetului românesc şi nu prin liniute sau alte semne grafice.
    (2) O enumerare distinctă, marcată cu o litera, nu poate cuprinde, la rândul ei, o alta enumerare şi nici alineate noi.
    (3) Dacă ipoteza marcată cu o litera necesita o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se va face printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerari.
    Trimiterea la alte acte normative


    Articolul 46

    (1) În cazul în care o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii în text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o conţine. Nu poate fi facuta, de regula, o trimitere la o alta norma de trimitere.
    (2) Dacă norma la care se face trimitere este cuprinsă în alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numărului şi a celorlalte elemente de identificare.
    (3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul sau conţinut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare. Când actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face menţiune şi despre aceasta.
    (4) La modificarea, completarea şi abrogarea dispoziţiei la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situaţia juridică a normei de trimitere.


    Secţiunea a 2-a Sistematizarea conţinutului actului normativ

    Sistematizarea conţinutului actului normativ

    Articolul 47

    (1) Conţinutul proiectului de act normativ se sistematizeaza în următoarea ordine de prezentare a ideilor:
    a) dispoziţii generale sau principii generale;
    b) dispoziţii privind fondul reglementării;
    c) dispoziţii tranzitorii;
    d) dispoziţii finale.
    (2) În cazul unor reglementări de mica întindere se poate redacta textul fără a se marca distinct elementele prevăzute la alin. (1), urmând însă aceasta ordine de prezentare.
    (3) În cadrul structurii prevăzute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărţi în secţiuni, iar acestea, după caz, în paragrafe. La coduri şi la alte legi de mare întindere, capitolele pot fi grupate - în ordine ascendenta - în titluri şi, după caz, în părţi, care, la rândul lor, se pot constitui în cărţi; gruparea se face, în toate cazurile, în funcţie de legătură organică dintre reglementările pe care le cuprind.
    Dispoziţiile generale


    Articolul 48

    Dispoziţiile generale cuprind prevederi care orienteaza întreaga reglementare, determina obiectul şi principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol şi nu se reiau în restul reglementării, în afară de cazul în care sunt strict necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii cu care formează un tot unitar.
    Dispoziţiile de fond


    Articolul 49

    (1) Dispoziţiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisa a relaţiilor sociale ce fac obiectul actului normativ.
    (2) Succesiunea şi gruparea dispoziţiilor de fond cuprinse în actul normativ se fac în ordinea logica a desfăşurării activităţii reglementate, asigurându-se ca prevederile de drept material sa preceada pe cele de ordin procedural, iar în caz de instituire de sancţiuni, aceste norme să fie plasate înaintea dispoziţiilor tranzitorii şi finale.
    (3) Textele care reglementează similar ipoteze cuprinse în mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate în structuri distincte, denumite "dispoziţii comune".
    Dispoziţiile tranzitorii


    Articolul 50

    (1) Dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
    (2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinata, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ sa decurgă firesc şi sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
    Dispoziţiile finale


    Articolul 51

    (1) Dispoziţiile finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrării în vigoare a acestuia, dacă aceasta este ulterioară publicării, implicatiile asupra altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări, precum şi dispoziţia de republicare, dacă este cazul.
    (2) La actul normativ cu caracter temporar se va prevedea şi perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale.
    Numerotarea şi denumirea capitolelor şi a celorlalte grupări de articole


    Articolul 52

    (1) Capitolele, titlurile, părţile şi cărţile se numeroteaza cu cifre române, în succesiunea pe care o au în structura din care fac parte. Secţiunile şi paragrafele se numeroteaza cu cifre arabe.
    (2) Titlurile, capitolele şi secţiunile se denumesc prin exprimarea sintetică a reglementărilor pe care le cuprind.
    Anexele


    Articolul 53

    (1) La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca părţi componente ale acestuia, anexe care conţin prevederi ce cuprind exprimari cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea.
    (2) Pot constitui anexe la un act normativ reglementările ce trebuie aprobate de autoritatea publică competenţa, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
    (3) Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ şi să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere.
    (4) Textul-cadru de trimitere trebuie să facă, în finalul sau, menţiunea ca anexa face parte integrantă din actul normativ; dacă sunt mai multe anexe, în finalul actului normativ se include un articol distinct, cuprinzând aceeaşi menţiune, însoţită de nominalizarea expresă a tuturor anexelor.
    (5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere.
    (6) Dacă sunt mai multe anexe, acestea se numeroteaza cu cifre arabe, în ordinea în care au fost enunţate în textul proiectului.


    Capitolul 6 MODIFICAREA, COMPLETAREA, ABROGAREA ŞI ALTE EVENIMENTE LEGISLATIVE

    Evenimentele legislative

    Articolul 54

    (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
    (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematica, iar ca măsura conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.
    Modificarea


    Articolul 55

    (1) Modificarea unui act normativ consta în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi în redarea lor într-o noua formulare.
    (2) Pentru exprimarea normativa a intentiei de modificare a unui act normativ se nominalizeaza expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisa se formulează utilizându-se sintagma "se modifica şi va avea următorul cuprins:", urmată de redarea noului text.
    (3) Procedeul de a se menţiona generic, în finalul unui act normativ, ca un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modifica corespunzător" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizează, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie să cuprindă în întregime textul vizat, cuprins în articol, alineat sau în elementul marcat al unei enumerari.
    Completarea


    Articolul 56

    (1) Completarea actului normativ consta în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adauga elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare cum ar fi: "După articolul ... se introduce un nou articol, ... ..., cu următorul cuprins:".
    (2) Dacă actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobândi numărul structurilor corespunzătoare celor din textul vechi, după care se introduc, însoţite de un indice cifric, pentru diferentiere.
    Condiţiile de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative


    Articolul 57

    (1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează conceptia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauza; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o noua reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
    (2) Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea normală a articolelor.
    Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare


    Articolul 58

    Dispoziţiile de modificare şi de completare se incorporeaza, de la data intrării lor în vigoare, în actul de baza, identificandu-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.
    Norma derogatorie


    Articolul 59

    Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la ...", urmată de menţionarea reglementării de la care se deroga. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de baza.
    Abrogarea


    Articolul 60

    (1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parţială.
    (2) În cazul unor abrogări parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.
    (3) Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are totdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repuna în vigoare actul normativ iniţial.
    (4) Dacă o norma de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, aceasta obligaţie îi revine autorităţii care a emis prima actul.
    (5) Abrogarile parţiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parţial rămânând în vigoare prin dispoziţiile sale neabrogate.
    Condiţiile de forma şi de fond ale abrogării


    Articolul 61

    (1) Abrogarea poate fi dispusă, de regula, printr-o dispoziţie distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematica, dacă aceasta afectează dispoziţii normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
    (2) În cadrul operaţiunilor de sistematizare şi unificare a legislaţiei se pot elabora şi adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
    (3) În vederea abrogării, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora.
    Suspendarea actului normativ


    Articolul 62

    (1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În aceasta situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinata.
    (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintra de drept în vigoare.
    (3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
    Evenimentele legislative implicite


    Articolul 63

    (1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibila identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.
    (2) În cadrul atribuţiilor sale Consiliul Legislativ are obligaţia sa identifice toate dispoziţiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite şi sa propună Parlamentului şi, respectiv, Guvernului măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora.
    (3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
    Actele normative cu aplicare limitată


    Articolul 64

    (1) Actele normative pot avea aplicare limitată în timp, în spaţiu sau privind obiectul reglementării.
    (2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare, precum şi a celor cu aplicare limitată în spaţiu sau privind obiectul reglementării.
    (3) Dispoziţia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină înainte de expirarea termenului şi sa indice, când este cazul, noul termen.
    Interpretarea legală


    Articolul 65

    (1) Intervenţiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al carei sens trebuie clarificat.
    (2) Interpretarea legală intervenita potrivit alin. (1) poate confirma sau, după caz, infirma ori modifica interpretarile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate până la acea data, cu respectarea drepturilor câştigate.
    Republicarea


    Articolul 66

    (1) Actul normativ modificat sau completat în mod substanţial se republică având la baza dispoziţia cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.
    (2) În vederea republicarii actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, actualizandu-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituţii sau localităţi, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o noua numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului.
    (3) Republicarea legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autorităţii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Data republicarii poate fi concomitenta cu data publicării actului de modificare ori de completare sau ulterioară acesteia, în cazuri deosebite.
    (4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanţe ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urma prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanţe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanţei supuse aprobării.
    (5) Legile, precum şi ordonanţele şi hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau, după caz, al Secretariatului General al Guvernului.
    Rectificari


    Articolul 67

    (1) În cazul în care după publicarea actului normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul sau, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.
    (2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operaţiunea de rectificare, care trebuie limitată numai la erorile materiale.
    (3) Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.


    Capitolul 7 NORME PRIVIND PREGĂTIREA ŞI ELABORAREA PROIECTELOR DE ACTE NORMATIVE PRIN CARE SE RATIFICA SAU SE APROBA ÎNŢELEGERI INTERNAŢIONALE

    Actele de ratificare, aprobare

    Articolul 68

    (1) Pentru ratificarea tratatelor internaţionale încheiate de România se întocmesc, potrivit Constituţiei şi legii în materie, proiecte de legi.
    (2) În cazul acordurilor, convenţiilor şi al altor înţelegeri internaţionale, pentru care competenţa de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotărâri.
    (3) Proiectul de lege sau de hotărâre se supune spre adoptare, însoţit de textul actului internaţional în limba originala şi în traducere oficială sau autorizata.
    (4) Textele actelor cu caracter internaţional ce se supun ratificării sau aprobării se vor ştampila pe fiecare pagina, iar pe ultima pagina se va atesta, prin semnatura persoanei autorizate şi prin aplicarea ştampilei, conformitatea documentului cu originalul.
    Aplicarea normelor de tehnica legislativă


    Articolul 69

    Normele de tehnica legislativă sunt aplicabile în mod corespunzător şi proiectelor de acte normative prin care se ratifica sau se aproba tratate sau alte înţelegeri internaţionale.
    Titlul actului


    Articolul 70

    Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrală a înţelegerii internaţionale, data şi locul semnării acesteia; în funcţie de situaţie, prin titlu se exprima ideea de ratificare, aderare sau aprobare a înţelegerii internaţionale respective.
    Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau înţelegeri printr-un singur act


    Articolul 71

    În cazul în care doua sau mai multe înţelegeri internaţionale se ratifica sau se aproba printr-un singur act, măsura ratificării ori aprobării se va exprima, pentru fiecare înţelegere, printr-un articol distinct.
    Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare


    Articolul 72

    Actele de ratificare sau de aprobare se publică însoţite de textele tratatelor internaţionale ratificate şi ale înţelegerilor aprobate.


    Capitolul 8 NORME CU PRIVIRE LA ORDINELE, INSTRUCŢIUNILE ŞI CELELALTE ACTE NORMATIVE EMISE DE CONDUCĂTORII MINISTERELOR ŞI AI ALTOR ORGANE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE DE SPECIALITATE SAU DE AUTORITĂŢILE ADMINISTRATIVE AUTONOME

    Actele date în executarea unui act normativ

    Articolul 73

    (1) Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.
    (2) În preambulul acestor acte se indica expres actul normativ superior pe care se întemeiază.
    Sfera reglementării


    Articolul 74

    Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
    Termenul de emitere


    Articolul 75

    Ordinele şi instrucţiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un termen util care să facă posibila aducerea lor la îndeplinire.


    Capitolul 9 NORME CU PRIVIRE LA ACTELE NORMATIVE ADOPTATE DE AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

    Obiectul de reglementare

    Articolul 76

    Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale.
    Subordonarea faţă de actele de nivel superior


    Articolul 77

    (1) La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior.
    (2) Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni unor prevederi din acte normative de nivel superior.
    Temeiul legal


    Articolul 78

    În preambulul proiectului de act normativ adoptat sau emis de autorităţile administraţiei publice locale se menţionează temeiul legal din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991*) sau, după caz, din alt act normativ pe care se bazează.
    ----------- Notă *) Legea nr. 69/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996.
    Publicarea


    Articolul 79

    În vederea intrării lor în vigoare actele normative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale se aduc la cunoştinţa publică, în condiţiile Legii nr. 69/1991, prin afişare în locuri autorizate şi prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj.


    Capitolul 10 DISPOZIŢII FINALE

    Regulamentele proprii de aplicare

    Articolul 80

    Parlamentul, Guvernul şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale stabilesc, în aplicarea normelor de tehnica legislativă prevăzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând măsurile metodologice, organizatorice, termenele şi circulaţia proiectelor de acte normative în cadrul sferei lor de competenţa.
    Abrogarea


    Articolul 81

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnica legislativă privind pregătirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 14 din 13 februarie 1976.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    MIRCEA IONESCU-QUINTUS
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI
    DEPUTAŢILOR,
    BOGDAN NICULESCU-DUVAZ
    -----