LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 (*actualizată*)
privind reforma în domeniul sănătăţii
(actualizată până la data de 6 iunie 2013*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ----------------
    ATENŢIE: Prezentul act normativ va suferi modificări şi completări la data de:
    - 1 februarie 2014 prin LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
    ----------------
    *) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 6 iunie 2013 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: RECTIFICAREA nr. 95 din 14 aprilie 2006; ORDONANŢA nr. 35 din 26 iulie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006; RECTIFICAREA nr. 72 din 20 septembrie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 20 noiembrie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 104 din 13 decembrie 2006; LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 20 din 21 martie 2007; LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 90 din 18 septembrie 2007; LEGEA nr. 281 din 17 octombrie 2007; LEGEA nr. 284 din 24 octombrie 2007; LEGEA nr. 388 din 31 decembrie 2007; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008; LEGEA nr. 157 din 18 iulie 2008; RECTIFICAREA nr. 93 din 24 iunie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 170 din 12 noiembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 abrogată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 30 iunie 2009; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 104 din 30 septembrie 2009; LEGEA nr. 329 din 5 noiembrie 2009; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 114 din 23 decembrie 2009; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 25 ianuarie 2010; LEGEA nr. 91 din 21 mai 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 iunie 2010; LEGEA nr. 165 din 14 iulie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 107 din 6 decembrie 2010; DECIZIA nr. 1.394 din 26 octombrie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 133 din 28 decembrie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 107 din 6 decembrie 2010; LEGEA nr. 276 din 24 decembrie 2010; LEGEA nr. 286 din 28 decembrie 2010; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 32 din 23 martie 2011; DECIZIA nr. 335 din 10 martie 2011; LEGEA nr. 115 din 15 iunie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 68 din 29 iunie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 73 din 7 septembrie 2011; LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 77 din 21 septembrie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 103 din 25 noiembrie 2011; LEGEA nr. 220 din 28 noiembrie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 71 din 31 august 2011; LEGEA nr. 293 din 21 decembrie 2011; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011; LEGEA nr. 45 din 19 martie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 15 din 8 mai 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012; LEGEA nr. 138 din 18 iulie 2012; LEGEA nr. 212 din 13 noiembrie 2012; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 68 din 14 noiembrie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 2 din 30 ianuarie 2013; LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012; LEGEA nr. 2 din 1 februarie 2013; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 19 februarie 2013; DECIZIA nr. 164 din 12 martie 2013; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 4 iunie 2013.
    Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
    NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamt:
    **) La data aderarii României la Uniunea Europeană, prin acest act se dispune abrogarea unor alineate şi a unor articole menţionate la art. 862, precum şi intrarea în vigoare a articolelor prevăzute la lit. d), e) ale art. 863.
    ***) Conform pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008, în tot cuprinsul legii expresia "inspecţie sanitară de stat" se înlocuieşte cu sintagma "control în sănătatea publică".
    ****) Alin. (3) al art. 9 din LEGEA nr. 388 din 31 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 902 din 31 decembrie 2007 prevede:
    "(3) Pentru anul 2008 cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc astfel:
    a) 5,5% începând cu 1 ianuarie 2008 şi 5,2% începând cu 1 decembrie 2008, pentru cota prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) 5,5% începând cu 1 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare."
    *****) Art. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008 prevede:
    "Art. 1
    (1) Pentru anul 2009, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:
    a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009."
    ******) Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, în cuprinsul actelor normative sintagma "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" se înlocuieşte cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    *******) Conform alin. (2) al art. 23 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 221 din 23 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 24 decembrie 2008, în cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri se înlocuiesc în mod corespunzător prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, după cum urmează:
    a) "Ministerul Internelor şi Reformei Administrative" cu "Ministerul Administraţiei şi Internelor";
    b) "Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale" cu "Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale";
    c) "Ministerul Apărării" cu "Ministerul Apărării Naţionale";
    d) "Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei" cu "Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale";
    e) "Ministerul Culturii şi Cultelor" cu "Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional";
    f) "Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor" cu "Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei";
    g) "Ministerul Economiei şi Finanţelor" cu "Ministerul Economiei", în cazul prevederilor care reglementează activitatea de economie, şi cu "Ministerul Finanţelor Publice", în cazul prevederilor care reglementează activitatea de finanţe;
    h) "Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului" cu "Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării";
    i) "Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale" cu "Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri", în cazul prevederilor care reglementează activitatea legată de întreprinderile mici şi mijlocii, comerţ şi mediul de afaceri, şi cu "Ministerul Turismului", în cazul prevederilor care reglementează activitatea de turism;
    j) "Ministerul Transporturilor" cu "Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii";
    k) "Ministerul Justiţiei" cu "Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti";
    l) "Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile" cu "Ministerul Mediului";
    m) "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" cu "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale";
    n) "Ministerul Sănătăţii Publice" cu "Ministerul Sănătăţii";
    o) "Autoritatea Naţională pentru Tineret" şi "Agenţia Naţională pentru Sport" cu "Ministerul Tineretului şi Sportului".
    Înlocuirea denumirii acestor ministere s-a realizat direct în textul formei actualizate.
    ********) Prin HOTĂRÂREA nr. 1.414 din 18 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 8 decembrie 2009, s-a dispus înfiinţarea Institutului Naţional de Sănătate Publică, denumit în continuare Institutul, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii, prin comasare prin fuziune a Institutului de Sănătate Publică Bucureşti cu Institutul de Sănătate Publică "Prof. Dr. Iuliu Moldovan" Cluj-Napoca, Institutul de Sănătate Publică Iaşi, Institutul de Sănătate Publică "Prof. dr. Leonida Georgescu" Timişoara, Centrul de Sănătate Publică Târgu Mureş şi cu Centrul de Sănătate Publică Sibiu, care se desfiinţează.
    Prin HOTĂRÂREA nr. 1.421 din 18 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 848 din 8 decembrie 2009 se înfiinţează Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, denumită în continuare SNSPMPDSB, prin comasarea prin fuziune a Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar Bucureşti cu Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, care se desfiinţează.
    Prin HOTĂRÂREA nr. 1.424 din 18 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 7 decembrie 2009 s-a dispus înfiinţarea Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, denumit în continuare Centrul, instituţie publică de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii.
    Conform art. II din LEGEA nr. 91 din 21 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 26 mai 2010, la data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se aplică şi în cazul managerilor generali sau al managerilor generali interimari ai serviciilor de ambulanţă judeţene şi ale municipiului Bucureşti.
    Conform art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010, în tot cuprinsul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "consiliu consultativ" se înlocuieşte cu sintagma "consiliu de administraţie".
    *********) Conform pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 2 iulie 2010, în tot cuprinsul legii, sintagma "Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM)" se înlocuieşte cu sintagma "Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale".
    **********) Prin HOTĂRÂREA nr. 81 din 5 februarie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 9 februarie 2010 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
    Înlocuirea denumirii acestui minister s-a realizat direct în textul formei actualizate.
    ***********) Conform art. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012, art. I pct. 1-22, 24-26, 31-33, 36-40, 42, 45-55 şi 60, precum şi art. III şi IV vor intra în vigoare la data de 1 martie 2013. Modificările şi completările introduse de aceste puncte se regăsesc în forma actualizată a Legii nr. 95/2006 corespunzătoare datei de 1 martie 2013.
    ************) Conform alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, în cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri se înlocuiesc în mod corespunzător prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, după cum urmează:
    a) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în cazul prevederilor care reglementează activitatea legată de dezvoltarea regională şi cu Ministerul Economiei în cazul prevederilor care reglementează activitatea de turism;
    b) Ministerul Administraţiei şi Internelor cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în cazul prevederilor care reglementează domeniul administraţie publică şi cu Ministerul Afacerilor Interne în cazul prevederilor care reglementează domeniul interne;
    c) Ministerul Mediului şi Pădurilor cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul mediului şi pădurilor;
    d) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul pisciculturii;
    e) Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul schimbărilor climatice;
    f) Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri cu Ministerul Economiei;
    g) Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale cu Ministerul pentru Societatea Informaţională;
    h) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cu Ministerul Educaţiei Naţionale în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniile educaţiei, cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice şi cu Ministerul Tineretului şi Sportului în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniile sportului şi tineretului;
    i) Ministerul Afacerilor Europene cu Ministerul Fondurilor Europene în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul coordonării şi gestionării fondurilor europene şi cu Ministerul Afacerilor Externe în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul afacerilor europene;
    j) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii cu Ministerul Transporturilor;
    k) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional cu Ministerul Culturii;
    l) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
    Înlocuirea denumirii acestor ministere s-a realizat direct în textul formei actualizate.
    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Titlul I Sănătatea publică


    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice, obiectiv de interes social major.


    Articolul 2

    (1) Asistenţa de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea protejării şi promovării sănătăţii populaţiei. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor şi strategiilor adresate determinanţilor stării de sănătate, precum şi prin organizarea instituţiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.
    (2) Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea imbolnavirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
    (3) Strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în cadrul unor comunităţi sanatoase.
    (4) Asistenţa de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.
    (5) Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice.
    (6) În cuprinsul actelor normative în vigoare denumirea "Ministerul Sănătăţii" se înlocuieşte cu denumirea "Ministerul Sănătăţii Publice", iar sintagma "ministrul sănătăţii", cu sintagma "ministrul sănătăţii publice".
    (7) Asistenţa de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătăţii Publice şi se realizează prin toate tipurile de unităţi sanitare de stat sau private, constituite şi organizate conform legii.
    (8) Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii, autorităţilor de sănătate publică teritoriale, autorităţilor de sănătate publică din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică locală.
    ------------
    Alin. (8) al art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    (9) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.


    Articolul 3

    Protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.


    Articolul 4

    (1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au următoarea semnificaţie:
    a) sănătatea publică - starea de sănătate a populaţiei în raport cu determinantii stării de sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viaţă, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate;
    b) promovarea sănătăţii - procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi controla şi îmbunătăţi sănătatea sub raport fizic, psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechitatilor în sănătate;
    c) supravegherea - activitatea de colectare sistematica şi continua, analiza, interpretarea şi diseminarea datelor privind starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate priorităţile de sănătate publică şi sunt instituite măsurile de prevenire şi control;
    d) evaluarea riscurilor pentru sănătate - estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţa şi de muncă şi la cei rezultaţi din stilul de viaţa individual şi comunitar influenţează starea de sănătate a populaţiei;
    e) controlul în sănătate publică - exercitarea activităţilor de control privind aplicarea prevederilor legale de sănătate publică;
    ------------
    Lit. e) a alin. (1) al art. 4 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    f) principiul precauţiei - instrumentul prin care direcţia de sănătate publică decide şi intervine în situaţii în care se apreciază că există un potenţial risc pentru sănătatea populaţiei, în condiţiile unei argumentaţii ştiinţifice insuficiente.
    -------------
    Lit. f) a alin. (1) al art. 4 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (2) În sensul prevederilor prezentei legi, prin ministere şi instituţii cu reţele sanitare proprii se înţelege autorităţile şi instituţiile care au în subordine unităţi sanitare, altele decât Ministerul Sănătăţii, respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Transporturilor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Academia Română şi autorităţile administraţiei publice locale*).
    -------------
    Alin. (2) al art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    *) Conform alin. (1) al art. 32 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, în cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri se înlocuiesc în mod corespunzător prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, după cum urmează:
    b) Ministerul Administraţiei şi Internelor cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în cazul prevederilor care reglementează domeniul administraţie publică şi cu Ministerul Afacerilor Interne în cazul prevederilor care reglementează domeniul interne;
    j) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii cu Ministerul Transporturilor;


    Articolul 5

    Funcţiile principale ale asistenţei de sănătate publică vizează:
    a) dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice;
    b) monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei;
    c) planificarea în sănătatea publică;
    d) supravegherea epidemiologică, prevenirea şi controlul bolilor;
    e) managementul şi marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;
    f) reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei reglementări;
    g) asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică;
    h) cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea publică;
    i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alerta epidemiologică;
    j) protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;
    k) informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;
    l) mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea şi rezolvarea problemelor de sănătate;
    m) evaluarea calităţii, eficacitatii, eficientei şi accesului la serviciile medicale;
    n) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională pentru sănătate publică;
    o) integrarea prioritatilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă;
    p) asigurarea capacităţilor de răspuns la dezastre sau la amenintarile la adresa vieţii şi sănătăţii populaţiei, inclusiv prin introducerea de restricţii de circulaţie a persoanelor şi bunurilor.


    Articolul 6

    Principalele domenii de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică sunt următoarele:
    a) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile prin:
    1. asigurarea imunizarilor;
    2. controlul epidemiilor;
    3. supravegherea bolilor;
    4. supravegherea factorilor de risc comportamentali;
    5. prevenirea accidentelor;
    b) monitorizarea stării de sănătate prin:
    1. monitorizarea indicatorilor stării de sănătate;
    2. monitorizarea determinantilor stării de sănătate;
    3. monitorizarea eficacitatii şi eficientei activităţilor din domeniul sănătăţii publice;
    4. evaluarea nevoilor populaţiei privind serviciile de sănătate publică;
    c) promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prin:
    1. campanii de informare-educare-comunicare;
    2. programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii în comunităţi;
    3. dezvoltarea şi implicarea comunităţilor locale;
    4. pledoaria pentru sănătatea publică;
    d) sănătatea ocupationala prin:
    1. definirea standardelor de sănătate ocupationala;
    2. controlul aplicării reglementărilor sănătăţii în munca;
    e) sănătatea în relaţie cu mediul prin:
    1. monitorizarea factorilor de mediu în relaţie cu sănătatea;
    2. reglementarea calităţii principalilor factori de mediu;
    3. stabilirea normelor de igienă şi sănătate publică comunitare;
    4. controlul aplicării reglementărilor referitoare la calitatea factorilor de mediu;
    f) reglementarea primara şi secundară în domeniul sănătăţii publice prin:
    1. elaborarea, revizuirea, adaptarea şi implementarea legislaţiei din domeniul sănătăţii publice;
    2. reglementarea circulaţiei bunurilor şi serviciilor cu potenţial impact asupra sănătăţii publice;
    g) managementul sănătăţii publice bazat pe:
    1. managementul politicilor, planificării şi dezvoltării sistemului de sănătate publică;
    2. formularea şi implementarea politicilor de sănătate publică pe baze ştiinţifice;
    3. cercetarea în domeniul sănătăţii publice şi al sistemelor de sănătate;
    4. colaborarea şi cooperarea internaţionala în domeniul sănătăţii publice;
    h) servicii de sănătate publică specifice:
    1. servicii de sănătate şcolară;
    2. servicii de urgenta în caz de dezastre şi calamitaţi;
    3. servicii de laborator în domeniul sănătăţii publice;
    4. servicii de planificare familială;
    5. servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;
    6. servicii prenatale şi postnatale;
    7. servicii de consiliere în domeniul sănătăţii publice;
    8. servicii de sănătate publică în transporturi;
    9. servicii de sănătate destinate copiilor;
    -----------
    Pct. 9 de la lit. h) a art. 6 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această completare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    10. servicii de securitate transfuzională.
    -----------
    Pct. 10 de la lit. h) a art. 6 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această completare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    i) servicii medicale şi tratament specific în cazul bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice (TBC, HIV/SIDA, boli rare, cancer, diabet zaharat), precum şi în cazul transplantului de organe, ţesuturi sau celule.
    -----------
    Lit. i) a art. 6 a fost introdusă de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această completare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Capitolul II Principiile asistenţei de sănătate publică


    Articolul 7

    Principiile care stau la baza asistenţei de sănătate publică sunt următoarele:
    a) responsabilitatea societăţii pentru sănătatea publică;
    b) focalizarea pe grupurile populationale şi prevenirea primara;
    c) preocuparea pentru determinanţii stării de sănătate: sociali, de mediu, comportamentali şi servicii de sănătate;
    d) abordarea multidisciplinara şi intersectoriala;
    e) parteneriat activ cu populaţia şi cu autorităţile publice centrale şi locale;
    f) decizii bazate pe cele mai bune dovezi ştiinţifice existente la momentul respectiv (sănătate publică bazată pe dovezi);
    g) în condiţii specifice, decizii fundamentate conform principiului precauţiei;
    h) descentralizarea sistemului de sănătate publică;
    i) existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice.


    Articolul 8

    Modalităţile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt:
    a) activitatea de reglementare în domeniile sănătăţii publice;
    b) activitatea de control în sănătate publică;
    ------------
    Lit. b) a art. 8 a fost modificată de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    c) activităţile desfăşurate în cadrul programelor naţionale de sănătate;
    -----------
    Lit. c) a art. 8 a fost modificată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    d) avizarea/autorizarea/notificarea activităţilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populaţiei;
    e) evaluarea impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populaţiei.


    Articolul 9*)

    (1) Programele naţionale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii şi strategiei sănătăţii publice de către Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică.
    (2) Programele naţionale de sănătate se adresează populaţiei şi sunt orientate către promovarea sănătăţii, prevenirea imbolnavirilor şi prelungirea vieţii de bună calitate.
    (3) Programele naţionale de sănătate se adresează principalelor domenii de intervenţie ale sănătăţii publice şi răspund priorităţilor naţionale identificate prin Strategia naţională de sănătate.
    -----------
    Alin. (3) al art. 9 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (4) Programele naţionale de sănătate sunt finanţate de la bugetul de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, din venituri proprii, donaţii şi sponsorizări, precum şi din alte surse, potrivit legii.
    (5) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătăţii şi/sau Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, după caz.
    -------------
    Alin. (5) al art. 9 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    -------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012, în anul 2013, finanţarea programelor naţionale de sănătate se realizează inclusiv din transferuri de la bugetul de stat şi din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru:
    a) achitarea obligaţiilor de plată înregistrate în limita creditelor de angajament aprobate pentru programele naţionale de sănătate a căror finanţare se asigură până la data de 1 martie 2013 prin transfer din bugetul Ministerului Sănătăţii în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
    b) achitarea obligaţiilor de plată înregistrate în limita creditelor de angajament aprobate pentru Programul naţional de boli transmisibile a cărui finanţare se asigură până la data de 1 martie 2013 din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
    Art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013 prevede că termenele prevăzute la literele a) şi b) ale articolului VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 27 decembrie 2012, se prorogă până la data de 31 martie 2013, inclusiv.


    Articolul 10

    (1) Autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice elaborează proiecte de acte normative în domeniul sănătăţii publice şi avizează reglementări ale altor ministere şi instituţii referitoare la activităţi cu impact asupra sănătăţii publice.
    (2) Principalele domenii pentru care autoritatea centrală de sănătate publică elaborează sau participă la elaborarea, după caz, a unor proiecte de acte normative sunt:
    a) calitatea principalilor factori de mediu: apa potabilă şi de îmbăiere, aerul ambiant şi interior, zgomot, locuinţă şi habitat, substanţe chimice, produse cosmetice, radiaţii ionizante, vectori, deşeuri etc.;
    b) monitorizarea stării de sănătate;
    c) promovarea sănătăţii;
    d) calitatea alimentului;
    e) calitatea unităţilor şi serviciilor turistice;
    f) calitatea mediului de muncă şi sănătatea în muncă;
    g) colectivităţile de copii şi tineri;
    h) evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra sănătăţii populaţiei;
    i) asigurarea condiţiilor de igienă în unităţi sanitare;
    j) servicii de laborator;
    k) planificare familială;
    l) siguranţa transfuziei sanguine;
    m) norme privind alte domenii ale sănătăţii publice;
    n) prevenirea consumului ilegal de droguri.
    (3) Ministerul Sănătăţii, prin aparatul propriu şi prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi ale ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice, iar în caz de nereguli sau neconformitate, aplică măsuri conform legii.
    -------------
    Alin. (3) al art. 10 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".


    Capitolul III Autorităţile sistemului de sănătate publică


    Articolul 11

    În sensul prezentei legi, prin autorităţi ale sistemului de sănătate publică se înţelege:
    a) Ministerul Sănătăţii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului;
    b) alte instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional, regional, judeţean sau local*).
    ------------
    Art. 11 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 prevede:
    "Art. III
    (1) Înfiinţarea instituţiilor prevăzute la art. 11 lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu atribuţii în domeniul asistenţei medicale, programelor naţionale de sănătate, dispozitivelor medicale, investiţiilor în infrastructură, informatizării în domeniul sanitar şi controlului în sănătate publică se face prin reorganizarea:
    a) Ministerului Sănătăţii;
    b) autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti*);
    c) institutelor şi centrelor de sănătate publică;
    d) Centrului Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii;
    e) Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar;
    f) Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale.
    ------------
    Alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (2) La data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, se abrogă art. 12, art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-23, art. 24 alin. (2) şi art. 687 lit. c).
    ------------
    Alin. (2) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (3) La aceeaşi dată la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, sintagmele "autorităţi de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" şi "autorităţi de sănătate publică teritoriale" se înlocuiesc cu expresia "instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice care preiau atribuţiile acestora"*).
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."
    -------------
    Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, în cuprinsul actelor normative sintagma autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se înlocuieşte cu expresia direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.


    Articolul 12

    Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local. În mod similar se pot organiza direcţii de sănătate publică în cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, care colaborează cu unităţile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii.
    --------------
    Art. 12 a fost modificat de art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009.


    Articolul 13

    (1) Institutele sau centrele de sănătate publică sunt instituţii publice regionale sau naţionale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, şi care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în domeniul fundamentarii, elaborării şi implementării strategiilor privitoare la prevenirea imbolnavirilor, controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile şi a politicilor de sănătate publică din domeniile specifice, la nivel naţional şi/sau regional.*)
    (2) Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătăţii publice sunt unităţi cu personalitate juridică şi funcţionează, potrivit legii, în coordonarea Ministerului Sănătăţii.
    -------------
    Alin. (2) al art. 13 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (3) La aceeaşi dată la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, sintagmele "autorităţi de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" şi "autorităţi de sănătate publică teritoriale" se înlocuiesc cu expresia "instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice care preiau atribuţiile acestora"*).
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."
    -------------
    Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, în cuprinsul actelor normative sintagma autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se înlocuieşte cu expresia direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.


    Articolul 14

    Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii, instituţie publică de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii, se desfiinţează, ca urmare a comasării prin absorbţie şi a preluării activităţii de către Institutul Naţional de Sănătate Publică.
    --------------
    Art. 14 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 30 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 2 iulie 2010.


    Articolul 15

    Instituţiile care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice la nivel naţional, regional, judeţean şi local, cu personalitate juridică, aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Sănătăţii, se înfiinţează, reorganizează şi se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului.
    ------------
    Art. 15 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Articolul 16

    (1) Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, are în principal următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) stabileşte priorităţile naţionale de sănătate publică, elaborează programele naţionale de sănătate şi realizează coordonarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul programelor finanţate din bugetul Ministerului Sănătăţii, de la bugetul de stat şi din venituri proprii;
    -----------
    Lit. a) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    b) elaborează şi avizează reglementări în domeniul sanitar;
    c) evaluează periodic indicatorii stării de sănătate a populaţiei;
    -----------
    Lit. c) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    d) asigură activitatea de control în sănătate publică;
    e) coordonează, implementează şi monitorizează proiectele finanţate în cadrul fondurilor comunitare, precum şi acorduri bilaterale, Pactul de stabilitate în domeniul sănătăţii şi alte acorduri internaţionale în domeniul de competenţă;
    f) coordonează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, prin comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, reţeaua de asistenţă medicală.
    g) aprobă, prin ordin al ministrului, ghidurile şi protocoalele de practică medicală elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii.
    ------------
    Litera g) a alin. (1) al art. 16 a fost introdusă de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 30 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 1 iulie 2009.
    (1^1) În exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Sănătăţii, în calitate de autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, are acces nemijlocit şi utilizează datele din cadrul Platformei informatice din asigurările de sănătate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
    -----------
    Alin. (1^1) al art. 16 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    (2) Membrii comisiilor de specialitate prevăzuţi la alin. (1) lit. f) beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10% din indemnizaţia secretarului de stat, care se acordă proporţional cu numărul de participări efective la şedinţe. Cheltuielile de deplasare ocazionate de participarea în comisiile de specialitate sunt suportate de instituţiile publice în care persoanele sunt încadrate sau unde acestea desfăşoară activitate prin integrare clinică. Cheltuielile de deplasare din alte localităţi, ocazionate de participarea în comisia de specialitate de medicină de familie, sunt suportate de Ministerul Sănătăţii. Regulamentul de organizare şi funcţionare şi atribuţiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.

    ------------
    Art. 16 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.

    Articolul 17

    (1) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătăţii, care pun în aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează şi implementează acţiuni locale de sănătate publică.
    -------------
    Alin. (1) al art. 17 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (2) În scopul îndeplinirii acestor obiective, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti au, în principal, următoarele atribuţii:
    -------------
    Partea introductivă a alin. (2) al art. 17 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    a) controlează şi evaluează modul de asigurare a asistenţei medicale curative şi profilactice;
    b) controlează aplicarea normelor de funcţionare a unităţilor medicale şi farmaceutice, indiferent de forma de organizare, şi aplică măsuri în caz de neconformitate;
    c) urmăresc aplicarea criteriilor de control al calităţii serviciilor medicale;
    d) coordonează şi controlează asistenţa gravidei, lăuzei şi nou-născutului;
    e) evaluează resursele umane de la nivelul asistenţei medicale în relaţie cu nevoile comunitare identificate prin acţiuni specifice;
    f) participă activ la programele de instruire a personalului din serviciile de sănătate publică şi a populaţiei;
    g) organizează acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii;
    h) organizează activităţile preventive în teritoriul judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti;
    i) colectează şi înregistrează date privind sănătatea populaţiei, utilizând informaţiile în scopul identificării problemelor de sănătate ale acesteia;
    j) identifică posibilele probleme de sănătate publică sau ameninţări la adresa sănătăţii unei comunităţi;
    k) intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică apărute în rândul persoanelor aparţinând grupurilor defavorizate;
    l) coordonează studii asupra problemelor de sănătate ale populaţiei din teritoriul dat;
    m) stabilesc relaţii de colaborare cu instituţii şi organizaţii în vederea desfăşurării de acţiuni comune în domeniul sănătăţii publice;
    n) colectează şi înregistrează datele privind tipurile, cantitatea şi modul de gestionare a deşeurilor generate în unităţile medicale din zona de jurisdicţie.
    o) asigură implementarea programelor naţionale de sănătate publică derulate prin structurile proprii, precum şi coordonarea, monitorizarea şi controlul implementării programelor naţionale de sănătate publică derulate în baza contractelor încheiate cu instituţii publice, furnizori de servicii medicale din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale şi a ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi cu furnizori de servicii medicale privaţi, în condiţiile prevăzute în normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică;
    -----------
    Lit. o) a alin. (2) al art. 17 a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (2^1) Abrogat.
    -----------
    Alin. (2^1) al art. 17 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (3) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti administrează, în numele Ministerului Sănătăţii, locuinţele construite de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe în cadrul Programului de construcţii de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, Subprogramul privind construcţia locuinţelor în regim de închiriere, de care pot beneficia medicii rezidenţi şi alţi tineri specialişti din sistemul de sănătate, sau prin alte surse de finanţare pe terenurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Sănătăţii. Activitatea de administrare se reglementează prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.
    ------------
    Alin. (3) al art. 17 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 prevede:
    "Art. III
    (1) Înfiinţarea instituţiilor prevăzute la art. 11 lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu atribuţii în domeniul asistenţei medicale, programelor naţionale de sănătate, dispozitivelor medicale, investiţiilor în infrastructură, informatizării în domeniul sanitar şi controlului în sănătate publică se face prin reorganizarea:
    a) Ministerului Sănătăţii;
    b) autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti;
    c) institutelor şi centrelor de sănătate publică;
    d) Centrului Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii;
    e) Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar;
    f) Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale.
    ------------
    Alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (2) La data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, se abrogă art. 12, art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-23, art. 24 alin. (2) şi art. 687 lit. c).
    ------------
    Alin. (2) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (3) La aceeaşi dată la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, sintagmele "autorităţi de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" şi "autorităţi de sănătate publică teritoriale" se înlocuiesc cu expresia "instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice care preiau atribuţiile acestora".
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."
    -------------
    Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, în cuprinsul actelor normative sintagma autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se înlocuieşte cu expresia direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.


    Articolul 17^1

    (1) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt conduse de un director coordonator, care este ajutat de directori coordonatori adjuncţi.
    (2) Persoanele care ocupă funcţii dintre cele prevăzute la alin. (1) sunt numite prin act administrativ al ministrului sănătăţii, în urma evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor manageriale, în condiţiile legii.
    (3) Funcţiile prevăzute la alin. (1) se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ministrul sănătăţii, pe o perioadă de maximum 4 ani.
    (4) Funcţiile de director coordonator şi director coordonator adjunct sunt incompatibile cu:
    a) exercitarea oricăror altor funcţii remunerate, neremunerate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice şi în domeniul medical, desfăşurate în afara programului normal de lucru şi care nu au legătură cu funcţia deţinută;
    b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de conducere, inclusiv cele neremunerate;
    c) exercitarea oricărei funcţii în cadrul organizaţiilor sindicale sau patronale de profil.
    (5) Constituie conflict de interese deţinerea de către directorul coordonator sau directorul coordonator adjunct de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu direcţia de sănătate publică la care persoana în cauză exercită funcţia de director coordonator sau director coordonator adjunct.
    (6) Prevederile alin. (5) se aplică şi în cazul în care părţile sociale, acţiunile sau interesele sunt deţinute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea ai directorului coordonator sau ai directorului coordonator adjunct.
    (7) Dacă directorul coordonator sau directorul coordonator adjunct se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariţia acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept, iar Ministerul Sănătăţii poate cere persoanelor în cauză despăgubiri, conform clauzelor contractului de management.
    -------------
    Art. 17^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 104 din 30 septembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 7 octombrie 2009.


    Articolul 18

    (1) În subordinea direcţiilor de sănătate publică funcţionează unităţi sanitare publice de pe raza teritoriului arondat, cu excepţia unităţilor sanitare publice de interes naţional sau a celor aparţinând ministerelor ori instituţiilor cu reţele sanitare proprii.
    (2) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti coordonează serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti, organizează şi coordonează asistenţa medicală în caz de calamităţi, catastrofe şi situaţii deosebite.
    ------------
    Art. 18 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".


    Articolul 19

    (1) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea asistenţei medicale.
    (2) Direcţiile de sănătate publică încheie contracte cu autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cheltuielilor de personal aferente medicilor, medicilor dentişti, asistenţilor medicali şi a cheltuielilor pentru baremul de dotare cu medicamente şi materiale sanitare din cabinetele de medicină generală şi dentară din unităţile de învăţământ.
    (3) Sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (2) se asigură din fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii.
    (4) Spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale încheie contracte cu direcţiile de sănătate publică în condiţiile prevăzute la art. 190^1 şi art. 190^2.
    -------------
    Art. 19 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.


    Articolul 20

    (1) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti organizează culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale primite de la unităţile sanitare publice sau private şi transmit rapoarte statistice lunare către instituţiile desemnate în acest scop.
    (2) Direcţiile de sănătate publică teritoriale întocmesc rapoarte privind starea de sănătate a comunităţii, care sunt înaintate Ministerului Sănătăţii, precum şi partenerilor instituţionali la nivel local.
    ------------
    Art. 20 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".


    Articolul 21*)

    Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti coordonează la nivel local implementarea activităţilor care decurg din oblibaţiile asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana şi planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sănătăţii.
    ------------
    Art. 21 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".


    Articolul 22

    Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi structura organizatorică ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
    ------------
    Art. 22 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".


    Articolul 23*)

    Institutele/centrele naţionale şi/sau regionale prevăzute la art. 13 şi 14, aflate în subordinea şi/sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii, îndeplinesc, în principal, următoarele atribuţii:
    a) asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a reţelei de sănătate publică, în funcţie de domeniul lor de competenţă;
    b) participă la elaborarea strategiilor şi politicilor din domeniul lor de competenţă;
    c) elaborează proiecte de acte normative, norme, metodologii şi instrucţiuni privind domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
    d) efectuează expertize, oferă asistenţa tehnica şi realizează servicii de sănătate publică, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice;
    e) supraveghează starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitară;
    f) asigură sistemul de supraveghere epidemiologică, precum şi de alerta precoce şi răspuns rapid şi participa la schimbul de informaţii în cadrul reţelei europene de supraveghere epidemiologică în domeniul bolilor transmisibile;
    g) participă la efectuarea de investigaţii epidemiologice de teren, din proprie iniţiativă, la solicitarea Ministerului Sănătăţii sau a direcţiilor locale de sănătate publică;
    ------------
    Lit. g) a art. 23 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    h) elaborează metodologia, instrumentele şi indicatorii de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi programelor de sănătate publică, de promovare a sănătăţii şi de educaţie pentru sănătate;
    i) participă la procesul de învăţământ medical de specializare şi perfecţionare în domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
    j) desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul sănătăţii publice şi al managementului sanitar;
    k) colectează, analizeaza şi diseminează date statistice privind sănătatea publică;
    l) asigură existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice.
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 prevede:
    "Art. III
    (1) Înfiinţarea instituţiilor prevăzute la art. 11 lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu atribuţii în domeniul asistenţei medicale, programelor naţionale de sănătate, dispozitivelor medicale, investiţiilor în infrastructură, informatizării în domeniul sanitar şi controlului în sănătate publică se face prin reorganizarea:
    a) Ministerului Sănătăţii;
    b) autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti*);
    c) institutelor şi centrelor de sănătate publică;
    d) Centrului Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii;
    e) Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar;
    f) Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale.
    ------------
    Alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (2) La data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, se abrogă art. 12, art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-23, art. 24 alin. (2) şi art. 687 lit. c).
    ------------
    Alin. (2) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (3) La aceeaşi dată la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, sintagmele "autorităţi de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" şi "autorităţi de sănătate publică teritoriale" se înlocuiesc cu expresia "instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice care preiau atribuţiile acestora"*).
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."
    ------------
    Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, în cuprinsul actelor normative sintagma autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se înlocuieşte cu expresia direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.


    Articolul 24

    (1) Instituţiile şi unităţile sanitare care asigură asistenţa de sănătate publică, în cazul apariţiei unui focar de boală transmisibilă, precum şi în situaţia iminentei izbucnirii unei epidemii, au obligaţia să dispună măsuri specifice.
    (2) Măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.*)
    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 prevede:
    "Art. III
    (1) Înfiinţarea instituţiilor prevăzute la art. 11 lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu atribuţii în domeniul asistenţei medicale, programelor naţionale de sănătate, dispozitivelor medicale, investiţiilor în infrastructură, informatizării în domeniul sanitar şi controlului în sănătate publică se face prin reorganizarea:
    a) Ministerului Sănătăţii;
    b) autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti*);
    c) institutelor şi centrelor de sănătate publică;
    d) Centrului Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii;
    e) Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar;
    f) Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale.
    ------------
    Alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (2) La data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, se abrogă art. 12, art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-23, art. 24 alin. (2) şi art. 687 lit. c).
    ------------
    Alin. (2) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (3) La aceeaşi dată la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, sintagmele "autorităţi de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" şi "autorităţi de sănătate publică teritoriale" se înlocuiesc cu expresia "instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice care preiau atribuţiile acestora"*).
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."
    ------------
    Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, în cuprinsul actelor normative sintagma autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se înlocuieşte cu expresia direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.


    Capitolul IV

    Controlul în sănătatea publică
    ------------
    Denumirea Cap. IV din Titlul I a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.

    Articolul 25

    (1) Activitatea de control în sănătatea publică se organizează pe domenii specifice de activitate, coordonate de instituţii cu atribuţii în domeniul controlului la nivel naţional şi regional, conform competenţelor.
    (2) Activitatea de control în sănătatea publică se realizează pe următoarele domenii:
    a) calitatea serviciilor de asistenţă medicală;
    b) sănătate publică;
    c) farmaceutic;
    d) dispozitive medicale.
    -------------
    Art. 25 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Articolul 26

    (1) Activitatea de control în sănătatea publică se exercită de către personalul de specialitate împuternicit de instituţiile cu atribuţii în domeniul controlului în sănătatea publică, conform normelor generale şi specifice elaborate de către acestea şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (1^1) Furnizorii de servicii medicale din sectorul public şi privat, precum şi toate unităţile supuse inspecţiei sanitare, conform legislaţiei în vigoare din domeniul sănătăţii publice, au obligaţia de a permite accesul persoanelor împuternicite de către Ministerul Sănătăţii în vederea efectuării controlului.
    -----------
    Alin. (1^1) al art. 26 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    (2) Pentru exercitarea activităţii de control în sănătatea publică, personalul împuternicit are drept de:
    a) acces în orice tip de unităţi, la documente, informaţii, conform competenţelor;
    b) recoltare a produselor care pot constitui un risc pentru sănătatea publică;
    c) a constata şi a sancţiona contravenţiile prevăzute de legislaţia din domeniul sănătăţii publice.
    (3) În situaţii de risc pentru sănătatea publică, personalul împuternicit poate interzice punerea în consum, poate decide retragerea produselor, suspendarea temporară sau definitivă a activităţilor, retragerea sau anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare, a avizului sanitar, a notificărilor pentru activităţi şi produse şi poate dispune orice alte măsuri pe care situaţia le impune.
    (4) În situaţii de risc epidemiologic, personalul împuternicit poate dispune măsuri speciale pentru bolnavii, suspecţii şi contacţii de boli transmisibile sau purtătorii de germeni patogeni, precum şi alte măsuri de limitare a circulaţiei persoanelor.
    (5) Concluziile activităţilor de control, abaterile de la normele legale, recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se consemnează în procese-verbale de constatare a condiţiilor igienico-sanitare, rapoarte de inspecţie şi procese-verbale de constatare a contravenţiilor, dacă este cazul.
    (6) În exercitarea activităţii, personalul împuternicit asigură păstrarea confidenţialităţii datelor, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică, caz în care comunicarea se va face prin reprezentantul legal.
    (7) Refuzul de a permite accesul personalului împuternicit în vederea efectuării controlului sau de a accepta efectuarea controlului ori de a pune la dispoziţia acestui personal documentele şi informaţiile necesare realizării atribuţiilor de control se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.
    -------------
    Alin. (7) al art. 26 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    -------------
    Art. 26 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Articolul 27

    Activitatea de avizare, autorizare şi notificare a activităţilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populaţiei are ca scop certificarea conformării cu normele de sănătate publică a produselor, serviciilor şi activităţilor, în scopul protejării sănătăţii populaţiei.


    Articolul 28

    Activitatea de evaluare a impactului asupra sănătăţii în relaţie cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătăţii populaţiei reprezintă instrumentul de integrare a prioritatilor de sănătate publică în dezvoltarea durabilă a societăţii.


    Capitolul V Asistenţa medicală


    Articolul 29

    Asistenţa medicală profilactică şi curativă se asigura prin:
    a) cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie şi de alte specialităţi, centre de diagnostic şi tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum şi prin alte unităţi sanitare publice şi private;
    b) unităţi sanitare publice şi private cu paturi.


    Articolul 30

    Activitatea medicală de recuperare se asigură prin unităţi medicale de specialitate cu personalitate juridică, secţii, compartimente şi laboratoare de recuperare, unităţi ambulatorii de recuperare, publice sau private, precum şi prin societăţi de turism balnear şi de recuperare, constituite conform legii.


    Articolul 31

    Asistenţa medicală de urgenţă se asigură de unităţi specializate de urgenţă şi transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a urgenţelor, organizate în acest scop.


    Articolul 32

    Asistenţa medicală de hemotransfuziologie, transfuzie sanguină sau alte servicii de asistenţă medicală şi prestaţii autorizate se asigură prin unităţi specializate în acest scop.


    Articolul 33

    Asistenţa medicală preventivă din colectivităţile de copii preşcolari, şcolari şi studenţi se asigura prin cabinetele medicale organizate, conform legii, în unităţile de învăţământ preşcolar, şcolar sau universitar, publice ori private, sau prin cabinetele individuale ale medicilor de familie, după caz.


    Articolul 34

    Activităţile de asistenţă de sănătate publică se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile şi nerambursabile, contracte cu terţii, precum şi din contribuţii personale şi plăţi directe, după caz, potrivit legii.


    Capitolul VI Asistenţa farmaceutică


    Articolul 35

    Asistenţa farmaceutică se asigură în cadrul sistemului de sănătate publică, potrivit legii, prin prepararea şi eliberarea medicamentelor şi a altor produse stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, cum ar fi: cosmetice, dispozitive medicale, suplimente alimentare şi alte asemenea produse.


    Articolul 36

    Punerea pe piaţă a medicamentelor, precum şi activitatea de farmacovigilenţă se realizează conform legii.


    Capitolul VII Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice


    Articolul 37

    Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru:
    a) efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în muncă;
    b) aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică;
    c) vaccinarea şi profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă.


    Articolul 38

    Cetăţenii români şi orice altă persoană aflată pe teritoriul României, precum şi unităţile şi agenţii economici au obligaţia să se supună măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igienă şi sănătate publică, să ofere informaţiile solicitate şi să aplice măsurile stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi a populaţiei.


    Articolul 39

    (1) Informaţiile privind sănătatea persoanelor se pastrează la direcţiile de sănătate publică teritoriale, la direcţiile de sănătate publică ale ministerelor cu reţea sanitară proprie, precum şi la instituţiile desemnate şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei.
    ------------
    Alin. (1) al art. 39 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (2) Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
    a) exista o dispoziţie legală în acest sens;
    b) exista acordul persoanei în cauza;
    c) datele sunt necesare pentru prevenirea imbolnavirii unei persoane sau a comunităţii, după caz;
    d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.
    (3) Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care prin activitatea pe care o desfăşoară au acces la acestea în mod direct sau indirect.


    Articolul 40

    (1) Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sănătăţii publice se constituie rezerva Ministerului Sănătăţii, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale şi alte materiale specifice, iar la nivelul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, rezerva antiepidemică.
    ------------
    Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (1^1) Medicamentele, serurile, vaccinurile, dezinfectantele, insecticidele, materialele sanitare, produsele tehnico-medicale, consumabilele şi alte materiale specifice cuprinse în rezerva pentru situaţii speciale, începând cu 1 septembrie 2007, constituie rezerva Ministerului Sănătăţii.
    -------------
    Alin. (1^1) al art. 40 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.
    (2) Normele metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a rezervei Ministerului Sănătăţii şi a rezervei antiepidemice se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.


    Articolul 41

    (1) Pentru servicii de asistenţă de sănătate publică, efectuate de către direcţiile de sănătate publică la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit reglementărilor în vigoare.
    ------------
    Alin. (1) al art. 41 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (2) Veniturile proprii obţinute potrivit alin. (1) se folosesc în condiţiile legii.


    Capitolul VIII Utilizarea mass-media în interesul sănătăţii publice


    Articolul 42

    (1) Campaniile de informare, educare şi comunicare cu privire la teme care privesc sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătăţii.
    (2) Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune sunt obligate ca în cadrul grilelor de programe să rezerve gratuit spaţiul de emisie necesar promovării campaniilor de informare, educare şi comunicare referitoare la teme care privesc sănătatea publică.
    (3) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii sau, după caz, ministerele cu reţea sanitară proprie, împreună cu Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune vor stabili, în baza unui protocol, modalităţile şi spaţiul acordat în grila de programe pentru promovarea campaniilor pe teme care privesc sănătatea publică.


    Capitolul IX Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 43

    (1) În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, ministrul sănătăţii va emite ordinul privind restructurarea actualelor direcţii de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi ordinul pentru aprobarea Normelor de organizare şi functionare a controlului în sănătatea publică.
    ------------
    Alin. (1) al art. 43 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008, prin înlocuirea expresiei "inspecţie sanitară de stat" cu sintagma "control în sănătatea publică".
    (2) În termenul prevăzut la alin. (1), Ministerul Sănătăţii va elabora reglementările legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor prevăzute la art. 13 şi 14, pe care le va supune Guvernului spre aprobare.


    Articolul 44

    (1) Prevederile prezentului titlu se aplică şi ministerelor cu reţea sanitară proprie.
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, cu modificările ulterioare, Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 1 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.


    Titlul II*) Programele naţionale de sănătate

    ------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 prevede:
    "Art. III
    (1) Înfiinţarea instituţiilor prevăzute la art. 11 lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu atribuţii în domeniul asistenţei medicale, programelor naţionale de sănătate, dispozitivelor medicale, investiţiilor în infrastructură, informatizării în domeniul sanitar şi controlului în sănătate publică se face prin reorganizarea:
    a) Ministerului Sănătăţii;
    b) autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti;
    c) institutelor şi centrelor de sănătate publică;
    d) Centrului Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii;
    e) Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar;
    f) Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale.
    ------------
    Alin. (1) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (2) La data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, se abrogă art. 12, art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18-23, art. 24 alin. (2) şi art. 687 lit. c).
    ------------
    Alin. (2) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 197 din 25 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 8 decembrie 2008.
    (3) La aceeaşi dată la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, sintagmele "autorităţi de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" şi "autorităţi de sănătate publică teritoriale" se înlocuiesc cu expresia "instituţii care desfăşoară activităţi în domeniul sănătăţii publice care preiau atribuţiile acestora".
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."
    ------------
    Conform art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, în cuprinsul actelor normative sintagma autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se înlocuieşte cu expresia direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 45

    (1) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) programele naţionale de sănătate - ansamblu de acţiuni multianuale orientate spre principalele domeniile de intervenţie ale asistenţei de sănătate publică;
    b) derularea programelor naţionale de sănătate - procesul de implementare, coordonare, monitorizare, evaluare şi control al programelor naţionale de sănătate;
    c) implementarea programelor naţionale de sănătate - procesul de organizare a resurselor umane, materiale şi financiare, la nivelul unităţilor de specialitate, în scopul asigurării de bunuri, servicii sau schimbări ale comportamentelor şi mediului de viaţă şi muncă pentru beneficiarii acestor programe, ca răspuns la anumite nevoi de sănătate identificate din date obiective;
    d) unitate de specialitate - structură din cadrul sistemului de sănătate publică cu atribuţii în implementarea programelor naţionale de sănătate;
    e) unitatea naţională/regională de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate - structura organizatorică fără personalitate juridică din cadrul instituţiilor publice din subordinea Ministerului Sănătăţii, înfiinţată prin ordin al ministrului sănătăţii, cu atribuţii în asigurarea asistenţei tehnice şi managementului programelor naţionale de sănătate;
    f) asistenţa tehnică - totalul activităţilor de pregătire şi informare a unităţilor de specialitate cu atribuţii în implementarea programelor naţionale de sănătate, precum şi orice alte activităţi întreprinse în vederea îmbunătăţirii implementării programelor naţionale de sănătate;
    g) cheltuieli eligibile - cheltuielile de natura bunurilor şi serviciilor efectuate de către unităţile de specialitate cu atribuţii în implementarea programelor naţionale de sănătate, potrivit prevederilor normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate.
    (2) Programele naţionale de sănătate se adresează domeniilor de intervenţie în sănătatea publică după cum urmează:
    a) programe naţionale de sănătate publică, care au drept scop:
    (i) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile;
    (îi) monitorizarea stării de sănătate a populaţiei;
    (iii) promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos;
    (iv) monitorizarea factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă;
    (v) asigurarea serviciilor de sănătate publică specifice;
    (vi) asigurarea tratamentului specific pentru TBC şi HIV/SIDA;
    (vii)realizarea procedurilor de transplant de organe, ţesuturi sau celule;
    b) programe naţionale de sănătate curative care au drept scop asigurarea tratamentului specific în cazul bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice, altele decât TBC şi HIV/SIDA şi transplant de organe, ţesuturi şi celule.
    -----------
    Art. 45 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 46

    Elaborarea programelor naţionale de sănătate are la baza următoarele obiective:
    a) rezolvarea cu prioritate a problemelor de sănătate, în conformitate cu Strategia naţionala de sănătate a Ministerului Sănătăţii;
    b) utilizarea eficientă a resurselor alocate pentru îndeplinirea obiectivelor şi indicatorilor aprobaţi;
    c) fundamentarea programelor pe nevoile populaţiei, evidenţiate din date obiective;
    d) asigurarea concordanţei cu politicile, strategiile şi recomandările instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale în domeniu.


    Articolul 47

    (1) Pentru proiectarea şi realizarea programelor naţionale de sănătate se înfiinţează structura cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate*), care funcţionează în structura Ministerului Sănătăţii, cu rang de direcţie.
    (2) Pentru realizarea atribuţiilor, structura cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate*) colaborează cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi cu alte instituţii şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale.
    ------------
    Art. 47 a fost modificat de alin. (4) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008, prin înlocuirea sintagmei "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    *) Alin. (4) şi (5) ale art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 prevăd:
    "Art. III
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."


    Articolul 48

    (1) Programele naţionale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, cu participarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, iar derularea acestora se realizează distinct, după cum urmează:
    a) de către Ministerul Sănătăţii pentru programele naţionale de sănătate publică;
    b) de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru programele naţionale de sănătate curative.
    -------------
    Alin. (1) al art. 48 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (1^1) Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat, a bugetului Ministerului Sănătăţii şi a bugetului activităţilor finanţate integral din venituri proprii anexat la acesta şi în volumul şi structura bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate pe anul 2008, fără afectarea deficitului bugetului de stat şi a deficitului bugetului general consolidat pe anul 2008.
    ------------
    Alin. (1^1) al art. 48 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    (1^2) Se autorizează ordonatorii principali de credite să introducă modificările corespunzătoare în anexele la bugetul Ministerului Sănătăţii şi la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate aprobate pe anul 2008.
    ------------
    Alin. (1^2) al art. 48 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    (2) Structura programelor naţionale de sănătate, obiectivele acestora, precum şi orice alte condiţii şi termene necesare implementării şi derulării se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sănătăţii.
    -------------
    Alin. (2) al art. 48 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (3) Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate se aprobă după cum urmează:
    a) prin ordin al ministrului sănătăţii pentru programele naţionale de sănătate publică;
    b) prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu avizul Ministerului Sănătăţii, pentru programele naţionale de sănătate curative.
    -------------
    Alin. (3) al art. 48 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (4) În situaţii de risc epidemiologic, beneficiarii programelor naţionale de sănătate publică, cu excepţia procedurilor de transplant de organe, ţesuturi sau celule, sunt toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România, precum şi toţi cetăţenii aflaţi în tranzit pe teritoriul României.
    -------------
    Alin. (4) al art. 48 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (5) Abrogat.
    -------------
    Alin. (5) al art. 48 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (6) Abrogat.
    -------------
    Alin. (6) al art. 48 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    --------------
    Art. 48 [cu alineatele (1)-(3)] a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 34 din 16 ianuarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 18 ianuarie 2007.


    Articolul 49

    (1) Implementarea programelor naţionale de sănătate se realizează prin unităţi de specialitate selectate în baza criteriilor aprobate în normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate.
    (2) În înţelesul prezentei legi, unităţile de specialitate sunt:
    a) instituţii publice;
    b) furnizori publici de servicii medicale;
    c) furnizori privaţi de servicii medicale pentru serviciile medicale care excedează capacităţii furnizorilor publici de servicii medicale;
    d) furnizori privaţi de medicamente şi dispozitive medicale.
    (3) Unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot angaja personal pentru implementarea programelor naţionale de sănătate ca acţiuni multianuale pe toată perioada de implementare a acestora, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.
    (4) Pentru realizarea atribuţiilor şi activităţilor prevăzute în cadrul programelor naţionale de sănătate, unităţile de specialitate prevăzute la alin. (2) pot încheia contracte de prestări de servicii cu medici, asistenţi medicali şi alte categorii de personal, după caz, precum şi cu persoane juridice, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi în condiţiile stabilite prin Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate.
    (5) Contractele de prestări de servicii/Convenţiile civile încheiate în condiţiile alin. (4) de către unităţile de specialitate stabilite la alin. (2) prevăd acţiuni multianuale, sunt de natură civilă şi se încheie pentru toată perioada de implementare a programelor naţionale de sănătate.
    (6) Sumele necesare pentru derularea contractelor prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt cuprinse în fondurile alocate programelor naţionale de sănătate.
    -------------
    Art. 49 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 49^1

    (1) Implementarea programelor naţionale de sănătate publică se realizează din sumele alocate din bugetul Ministerului Sănătăţii, de la bugetul de stat şi din venituri proprii, după cum urmează:
    a) prin instituţii publice şi furnizori de servicii medicale din subordinea Ministerului Sănătăţii;
    b) prin furnizori de servicii medicale din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale şi a ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, instituţii publice, precum şi furnizori de servicii medicale privaţi, cu respectarea art. 49 alin. (2) lit. c), în baza contractelor încheiate cu direcţiile de sănătate publică sau, după caz, cu instituţii publice din subordinea Ministerului Sănătăţii.
    (2) Implementarea programelor naţionale de sănătate curative se realizează din sumele alocate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale evaluaţi, în baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate.
    -------------
    Art. 49^1 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Capitolul II Atribuţii în realizarea programelor naţionale de sănătate


    Articolul 50

    Atribuţiile Ministerului Sănătăţii în domeniul programelor naţionale de sănătate sunt următoarele:
    a) aprobă strategia programelor naţionale de sănătate, parte integrantă a Strategiei naţionale de sănătate;
    b) propune Guvernului spre aprobare programele naţionale de sănătate;
    c) aprobă normele metodologice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică;
    d) avizează normele metodologice de realizare a programelor naţionale curative elaborate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
    e) organizează la nivel naţional proceduri de achiziţii publice pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare implementării programelor naţionale de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice;
    f) realizează organizarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării programelor naţionale de sănătate publică;
    g) asigură finanţarea programelor naţionale de sănătate publică.
    -------------
    Art. 50 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 51

    Atribuţiile structurii din cadrul Ministerului Sănătăţii, responsabile de elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate, sunt următoarele:
    a) participă la elaborarea strategiei programelor naţionale de sănătate, parte integrantă a Strategiei naţionale de sănătate;
    b) elaborează structura programelor naţionale de sănătate, în colaborare cu direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
    c) fundamentează necesarul de resurse financiare pentru implementarea programelor naţionale de sănătate publică pe baza propunerilor unităţilor regionale/naţionale de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate şi/sau direcţiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, după caz;
    d) propune spre aprobare ministrului sănătăţii norme tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică, elaborate în colaborare cu direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii;
    e) realizează coordonarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării programelor naţionale de sănătate publică direct sau prin unităţile regionale/naţionale de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate, în colaborare cu direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii;
    f) propune ministrului sănătăţii măsuri pentru îmbunătăţirea derulării programelor naţionale de sănătate.
    -------------
    Art. 51 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 52

    Atribuţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în domeniul programelor naţionale de sănătate sunt următoarele:
    a) participă la elaborarea proiectului de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate;
    b) elaborează şi aprobă normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii;
    c) realizează organizarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării programelor naţionale de sănătate curative;
    d) asigură finanţarea programelor naţionale de sănătate curative;
    e) transmite structurii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate, trimestrial, anual şi ori de câte ori este nevoie, indicatorii programelor naţionale curative, precum şi analiza modului în care acestea sunt derulate.
    -------------
    Art. 52 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 53

    (1) Ministerul Sănătăţii desemnează instituţii publice din subordinea sa pentru asigurarea asistenţei tehnice şi managementului programelor naţionale de sănătate şi înfiinţează unităţi de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate în cadrul instituţiilor desemnate, prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Unităţile de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate se pot înfiinţa la nivel naţional sau regional, după caz.
    (3) În cadrul unei instituţii publice din subordinea Ministerului Sănătăţii se înfiinţează o singură unitate de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate care poate asigura asistenţă tehnică şi management pentru unul sau mai multe programe naţionale de sănătate, după caz.
    (4) Structura organizatorică a unităţilor de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate, atribuţiile acestora, precum şi orice alte condiţii necesare funcţionării lor se aprobă prin normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate.
    (5) Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate sunt incluse în sumele alocate programelor naţionale de sănătate pe care le gestionează, acestea stabilindu-se în raport cu complexitatea activităţii desfăşurate, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.
    (6) Pentru realizarea atribuţiilor de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate, instituţiile publice prevăzute la alin. (1) pot angaja personal, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat la nivelul Ministerului Sănătăţii şi al instituţiilor subordonate, şi/sau pot încheia contracte de prestări de servicii/convenţii civile potrivit prevederilor art. 49 alin. (3) - (6), cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
    -------------
    Art. 53 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Capitolul III Finanţarea programelor naţionale de sănătate


    Articolul 54

    (1) Finanţarea programelor naţionale de sănătate se realizează astfel:
    a) de la bugetul Ministerului Sănătăţii, din bugetul de stat şi din venituri proprii, pentru programele naţionale de sănătate publică;
    b) de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru programele naţionale de sănătate curative;
    c) din alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.
    (2) Sumele alocate programelor naţionale de sănătate multianuale sunt aprobate prin legea bugetului de stat potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) În cazul programelor naţionale de sănătate publică, categoriile de cheltuieli eligibile şi modul de finanţare a acestora se aprobă prin normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică.
    (4) În cazul programelor naţionale de sănătate curative, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi altele asemenea, eliberate prin farmaciile cu circuit deschis, care se acordă beneficiarilor cuprinşi în programele naţionale curative, se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate la nivelul preţului de decontare.
    (5) Medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi altele asemenea, utilizate în unităţile sanitare cu paturi pentru tratamentul bolnavilor pe perioada spitalizării acestora sau, după caz, eliberate prin farmaciile cu circuit închis pentru tratamentul în regim ambulatoriu al bolnavilor cuprinşi în programele naţionale de sănătate, se suportă la nivelul preţului de achiziţie, care pentru medicamente nu poate depăşi preţul de decontare.
    (6) Achiziţionarea medicamentelor, materialelor sanitare, dispozitivelor medicale şi altelor asemenea prevăzute la alin. (5) se realizează prin proceduri de achiziţie publică organizate de Ministerul Sănătăţii sau de unităţile sanitare cu paturi care implementează programele naţionale de sănătate, după caz, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare privind achiziţiile publice.
    (7) Lista medicamentelor care se asigură în cadrul programelor naţionale de sănătate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
    -------------
    Art. 54 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 55

    (1) Sumele alocate pentru programele naţionale de sănătate sunt cuprinse în bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor de specialitate prin care acestea se implementează.
    (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se publică pe site-ul Ministerului Sănătăţii.
    (3) Unităţile de specialitate publică pe site-ul propriu bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, pentru programele naţionale de sănătate.
    -------------
    Art. 55 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 56

    Unităţile de specialitate care implementează programe naţionale de sănătate au obligaţia utilizării fondurilor în limita bugetului alocat şi potrivit destinaţiei specificate, cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi obligaţia gestionării eficiente a mijloacelor materiale şi băneşti şi a organizării evidenţei contabile a cheltuielilor pentru fiecare program, pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare, atât pentru bugetul aprobat, cât şi în execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli.
    -------------
    Art. 56 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Articolul 57

    (1) Ministerul Sănătăţii asigură fondurile pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate publică la solicitările unităţilor de asistenţă tehnică şi management al programelor naţionale de sănătate.
    (2) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asigură fondurile pentru finanţarea programelor naţionale curative la solicitările caselor de asigurări de sănătate.
    (3) Solicitările de finanţare a programelor naţionale de sănătate prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt întocmite pe baza cererilor fundamentate ale unităţilor de specialitate, care vor solicita finanţarea în funcţie de realizarea indicatorilor şi cu încadrarea în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie.
    -------------
    Art. 57 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.


    Capitolul IV Dispoziţii finale


    Articolul 58

    În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a structurii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate*), prin ordin al ministrului sănătăţii.
    ------------
    Art. 58 a fost modificat de alin. (4) al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008, prin înlocuirea sintagmei "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    ------------
    NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    *) Alin. (4) şi (5) ale art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008 prevăd:
    "Art. III
    (4) În tot cuprinsul titlului II "Programe naţionale de sănătate", sintagmele "Agenţia Naţională de Programe" şi "Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate" se înlocuiesc cu sintagma "structură cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate".
    (5) Până la data prevăzută la alin. (2), la care instituţiile prevăzute la alin. (1) încep să funcţioneze, atribuţiile structurii prevăzute la alin. (4) sunt exercitate de Agenţia Naţională pentru Programe de Sănătate, ca structură din cadrul Ministerului Sănătăţii cu atribuţii în elaborarea şi coordonarea programelor naţionale de sănătate."


    Titlul III Asistenţa medicală primară


    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 59

    (1) Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului asistenţei medicale primare, asigurată prin serviciile de medicină de familie.
    (2) Termenul asistenţă medicală primară defineşte furnizarea ingrijirilor de sănătate cuprinzătoare, de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia.
    (3) Domeniul definit la alin. (2) face obiectul specialităţii medicină de familie.


    Articolul 60

    În inţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
    a) asistenţa medicală primară - segmentul de asistenţă medicală care furnizează îngrijiri ce întrunesc toate caracteristicile menţionate la art. 59 alin. (2) şi având ca furnizor specializat şi de sine stătător cabinetul de medicină de familie;
    b) medicină de familie - specialitatea medicală clinică, de practică publică autorizată, dobândită în condiţiile legii;
    c) medicul specialist de medicină de familie - medicul care a obţinut specialitatea medicina de familie, în condiţiile legii;
    d) medic de medicină generală - absolvent al facultăţii de medicină sau pediatrie din România, promoţie anterioară anului 2005, care nu a dobândit calificarea de medic specialist, dar a întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi. De aceste prevederi beneficiază şi titularii diplomei de medic, obţinută anterior anului 2005 în străinătate şi echivalată în România, care nu au dobândit calificarea de medic specialist, dar au întrunit condiţiile de exercitare a profesiei în baza prevederilor anterioare prezentei legi;
    ------------
    Lit. d) a art. 60 a fost modificată de articolul unic din LEGEA nr. 165 din 14 iulie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 501 din 20 iulie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 30 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 1 iulie 2009, cu pct. 1^1.
    e) medic de familie - medicul specialist de medicină de familie şi, prin asimilare, medicul de medicină generală; acest termen nu constituie un titlu profesional;
    f) cabinet de medicină de familie - unitatea sanitară privată specializată în furnizarea de servicii medicale în asistenţa medicală primară, organizată în condiţiile legii. Prin excepţie, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie îşi pot înfiinţa în structură cabinete de medicină de familie, ca unităţi sanitare publice.
    ------------
    Lit. f) a art. 60 a fost modificată de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    g) grupul de practică - asocierea formală a doi sau mai mulţi medici de familie titulari de cabinete de medicina de familie, în vederea furnizării de servicii şi/sau a utilizării în comun a unor resurse;
    h) patrimoniul de afectaţiune profesională - totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor medicului afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului medicului, separată de gajul general al creditorilor acestuia;
    i) praxisul de medicină de familie - reuneşte patrimoniul de afectaţiune profesională, infrastructura cabinetului, aflată în proprietatea sau în folosinţa medicului, şi clientelă;
    j) episodul de îngrijire - totalitatea consultaţiilor/intervenţiilor determinate de o problemă de sănătate, din momentul apariţiei sale până la remisiunea completă;
    k) serviciile de medicină de familie - serviciile furnizate de un cabinet de medicină de familie unei populaţii desemnate;
    l) cabinete santinelă - cabinete de medicină de familie care utilizează sisteme speciale de înregistrare continuă a episoadelor de îngrijire la nivelul asistenţei medicale primare, pentru populaţiile deservite.
    m) medic titular al cabinetului de medicină de familie - medicul deţinător al patrimoniului de afectaţiune profesională sau al unei părţi a acestuia.
    ------------
    Lit. l) a art. 60 a fost introdusă de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Capitolul II Medicul de familie


    Articolul 61

    (1) Medicul de familie este furnizorul de îngrijiri de sănătate care coordonează şi integreaza serviciile medicale furnizate pacienţilor de către el însuşi sau de către alţi furnizori de servicii de sănătate.
    (2) Medicul de familie asigură accesul în sistemul sanitar pentru pacienţii săi, la nivelurile de competenţa cele mai adecvate nevoilor acestora.


    Articolul 62

    Medicul de familie acordă îngrijiri persoanelor în contextul familiei şi, respectiv, familiilor în cadrul comunităţii, fără discriminare.


    Articolul 63

    Caracteristicile asistenţei acordate de medicul de familie sunt următoarele:
    a) constituie punctul de prim-contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind acces nediscriminatoriu pacientilor şi ocupandu-se de toate problemele de sănătate ale acestora;
    b) foloseşte eficient resursele sistemului de sănătate, coordonând asistenţă medicală acordată pacienţilor; colaborează cu ceilalţi furnizori de servicii din asistenţă medicală primara şi asigură legătura cu celelalte specialităţi;
    c) este orientată către individ, familie şi comunitate;
    d) se bazează pe comunicarea directa medic-pacient, care conduce în timp la stabilirea unei relaţii interumane de încredere, în care pacientul devine un partener responsabil al medicului pentru menţinerea/restabilirea propriei sănătăţi;
    e) asigura continuitatea actului medical şi a ingrijirilor determinate de nevoile pacienţilor;
    f) rezolva problemele de sănătate acute şi cronice ale pacienţilor;
    g) promovează sănătatea şi starea de bine a pacienţilor prin intervenţii adecvate şi eficiente;
    h) urmăreşte rezolvarea problemelor de sănătate ale comunităţii.


    Articolul 64

    (1) Medicul de familie este competent din punct de vedere profesional să furnizeze îngrijirile cuprinzătoare de care are nevoie o persoană.
    (2) Începând cu promoţia 2005 de absolvenţi licenţiaţi ai instituţiilor de învăţământ superior medical, competenţele profesionale în specialitatea medicină de familie se dobândesc numai prin rezidenţiat.
    (3) Medicii de medicină generală prevăzuţi la art. 60 lit. d), care la data aderării României la Uniunea Europeană furnizează servicii de asistenţă medicală primară în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, îşi pot continua activitatea în aceleaşi condiţii şi după această dată.


    Articolul 65

    Pentru medicii de medicină generală cu drept de liberă practică, care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt confirmaţi rezidenţi în specialitatea medicină de familie, dar furnizează în regim salarial sau independent servicii de medicină de familie în cabinete acreditate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, sau care au întrerupt temporar, în condiţiile legii, exercitarea profesiei, vor fi organizate modalităţi flexibile de formare în specialitatea medicină de familie.


    Capitolul III Cabinetul de medicină de familie


    Articolul 66

    Asistenţa medicală primară se desfăşoară în cabinete de medicină de familie înfiinţate în condiţiile legii.


    Articolul 67

    Asistenţa medicală primară se poate asigura prin practică individuală a medicilor de familie sau prin diferite forme de asociere a cabinetelor în grupuri de practică, în locaţii comune sau prin integrarea funcţională a unor cabinete cu locaţii distincte.


    Articolul 68

    Activitatea cabinetelor de medicină de familie se desfăşoară prin medicii titulari, personalul angajat şi colaboratorii externi.


    Articolul 69

    (1) Înfiinţarea unui nou cabinet de medicină de familie într-o localitate se realizează în conformitate cu prevederile legale. Metodologia se stabileşte prin norme aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Contractarea şi decontarea serviciilor de medicină de familie de către casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se fac pentru următoarele categorii de medici:
    ------------
    Partea introductivă a alin. (2) al art. 69 a fost modificată de pct. 1 al art. 16 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 28 februarie 2013.
    a) medicii prevăzuţi la art. 60 lit. d);
    b) medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, în înţelesul art. 370 lit. b) şi al art. 371 alin. (1), formaţi în profesie în unul dintre aceste state, care la data de 1 ianuarie 2007 erau stabiliţi pe teritoriul României şi care, în urma recunoaşterii calificării profesionale beneficiau, la această dată, de dreptul de exercitare în cadrul sistemului naţional al asigurărilor de sănătate a activităţilor din domeniul specialităţii medicină de familie, fără titlul de medic specialist medicină de familie;
    c) medicii confirmaţi specialişti în una dintre specialităţile medicină generală adulţi, medicină generală copii, medicină generală, medicină generală/medicină de familie, medicină de familie;
    d) medicii titulari ai certificatului care atestă formarea specifică a medicului generalist, dobândită în unul dintre statele prevăzute la lit. b), precum şi medicii titulari ai certificatului de drept câştigat de medic generalist, eliberat de unul dintre aceste state, în cazul cărora s-au aplicat procedurile prevăzute la art. 388-390, art. 396 şi art. 397.
    ------------
    Alin. (2) a art. 69 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 165 din 14 iulie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 501 din 20 iulie 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 30 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 1 iulie 2009, cu pct. 1^2.
    (3) Preluarea activităţii unui praxis existent de către un alt medic de familie, în condiţiile încetării activităţii medicului titular, se face prin transmiterea patrimoniului de afectaţiune profesională deţinut către medicul care preia praxisul. Noul deţinător va aduce la cunoştinţă direcţiilor de sănătate publică teritoriale, caselor de asigurări de sănătate, respectiv pacienţilor, preluarea praxisului. Criteriile şi metodologia de preluare se stabilesc prin norme aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    ------------
    Alin. (3) al art. 69 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    ------------
    Art. 69 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Articolul 69^1

    (1) Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda facilităţi şi stimulente aferente instalării unui medic, înfiinţării şi funcţionării cabinetului de medicină de familie, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
    (2) În baza dispoziţiilor alin. (1), autorităţile administraţiei publice locale pot încheia cu reprezentantul legal al cabinetului de medicină de familie un contract civil în care să se consemneze drepturile şi obligaţiile părţilor.
    ------------
    Art. 69^1 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Articolul 70

    (1) Un medic de familie poate fi titularul unui singur cabinet.
    (2) Cabinetele de medicină de familie acreditate pot deschide puncte de lucru. Criteriile şi metodologia vor fi precizate în normele prevăzute la art. 69 alin. (1).


    Capitolul IV Serviciile furnizate în cadrul asistenţei medicale primare


    Articolul 71

    Cabinetul de medicină de familie furnizează servicii medicale către pacienţii:
    a) asiguraţi, înscrişi pe lista proprie sau a altor cabinete;
    b) neasiguraţi.


    Articolul 72

    Cabinetul de medicină de familie poate desfăşura următoarele activităţi:
    a) intervenţii de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale;
    b) activităţi de medicină preventivă;
    c) activităţi medicale curative;
    d) activităţi de îngrijire la domiciliu;
    e) activităţi de îngrijiri paliative;
    f) activităţi de consiliere;
    g) alte activităţi medicale, în conformitate cu atestatele de studii complementare;
    h) activităţi de învăţământ în specialitatea medicină de familie, în cabinetele medicilor instructori formatori;
    i) activităţi de cercetare ştiinţifică;
    j) activităţi de suport.


    Articolul 73

    Activităţile medicale se pot desfăşura la sediul cabinetului, la domiciliul pacienţilor, în centrele de permanenta, în alte locaţii special amenajate şi autorizate sau la locul solicitării, în cazul intervenţiilor de prima necesitate în urgenţele medico-chirurgicale ori în caz de risc epidemiologic.


    Articolul 74

    Cabinetul de medicină de familie poate oferi servicii medicale esenţiale, servicii medicale extinse şi servicii medicale adiţionale.


    Articolul 75

    (1) Serviciile medicale esenţiale sunt acele servicii, definitorii pentru domeniul de competenţă al asistenţei medicale primare, care sunt oferite de toţi medicii de familie în cadrul consultaţiei medicale.
    (2) Serviciile prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:
    a) intervenţii de prima necesitate în urgenţele medico-chirurgicale;
    b) asistenţa curentă a solicitărilor acute;
    c) monitorizarea bolilor cronice, care cuprinde: supraveghere medicală activa pentru cele mai frecvente boli cronice, prescripţii de tratament medicamentos şi/sau igieno-dietetic, coordonarea evaluărilor periodice efectuate de către medici de alta specialitate decât cea de medicină de familie;
    d) servicii medicale preventive, precum: imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi lauziei, depistare activă a riscului de îmbolnăvire pentru afecţiuni selecţionate conform dovezilor ştiinţifice, supraveghere medicală activă, la adulţi şi copii asimptomatici cu risc normal sau ridicat, pe grupe de vârstă şi sex.


    Articolul 76

    Serviciile medicale extinse sunt acele servicii care pot fi furnizate la nivelul asistenţei medicale primare în mod optional şi/sau în anumite condiţii de organizare, precum:
    a) servicii speciale de consiliere;
    b) planificare familială;
    c) unele proceduri de mică chirurgie;
    d) servicii medico-sociale: îngrijiri la domiciliu, îngrijiri terminale.


    Articolul 77

    Serviciile medicale adiţionale reprezintă manopere şi tehnici însuşite de medicii practicieni, certificate prin atestate de studii complementare şi/sau care necesita dotări speciale.


    Articolul 78

    (1) Colectarea şi transmiterea de date pentru supravegherea bolilor comunicabile se realizează prin sisteme informationale de rutina, care cuprind un set minimal de date, într-un format unic, obligatoriu a fi transmise de către toţi furnizorii de servicii medicale şi al căror conţinut, metodologie de colectare şi raportare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
    (2) Supravegherea epidemiologică detaliată şi colectarea de date privind utilizarea serviciilor medicale de către pacienti reprezintă un serviciu distinct şi se realizează prin cabinetele santinelă. Acestea pot contracta servicii cu instituţiile interesate.


    Articolul 79

    Cabinetele de medicina de familie în care îşi desfăşoară activitatea medici formatori de medicina de familie pot oferi prestaţii de formare medicală, în cadrul colaborării cu instituţii de învăţământ superior medical sau cu organizaţii acreditate ca furnizori de educaţie medicală continuă, precum şi activităţi de cercetare, conform dispoziţiilor legale în vigoare.


    Capitolul V Finanţarea medicinei de familie


    Articolul 80

    Cabinetul de medicină de familie poate realiza venituri din:
    a) contracte incheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru;
    --------------
    Lit. a) a art. 80 a fost modificata de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006.
    b) contracte încheiate cu direcţiile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de planificare familiala, servicii speciale de consiliere, servicii de ingrijiri medicale la domiciliu în faza terminală şi postspitalicesti;
    ------------
    Lit. b) a art. 80 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    c) contracte încheiate cu societăţile de asigurări private de sănătate;
    d) contracte încheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică sau instituţii publice din subordinea Ministerului Sănătăţii, pentru implementarea programelor naţionale de sănătate publică;
    -------------
    Lit. d) a art. 80 a fost modificată de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    e) contracte încheiate cu direcţiile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de medicină comunitară;
    ------------
    Lit. e) a art. 80 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    f) contracte încheiate cu terţi, pentru servicii aferente unor competente suplimentare;
    g) plata directa de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terţi plătitori;
    h) coplata aferentă unor activităţi medicale;
    i) contracte de cercetare;
    j) contracte pentru activitatea didactică în educaţia universitară şi postuniversitară;
    k) donaţii, sponsorizări;
    l) alte surse, conform dispoziţiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzata fizic sau moral.


    Articolul 81

    Sumele alocate pentru finanţarea asistenţei medicale primare se stabilesc pe baza obiectivelor politicii naţionale de sănătate publică.
    --------------
    Art. 81 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 72 din 20 septembrie 2006 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 25 septembrie 2006.


    Articolul 81^1

    (1) Din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, se pot finanţa cheltuieli pentru investiţii în infrastructură, în localităţile rurale, în vederea construcţiei, reabilitării, dotării minime standard a spaţiilor medicale şi nemedicale în care se desfăşoară activităţi de îngrijire medicală primară.
    -------------
    Alin. (1) al art. 81^1 a fost modificat de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (2) Ministerul Sănătăţii alocă sumele prevăzute la alin. (1) sub formă de transferuri prin direcţiile de sănătate publică judeţene către autorităţile administraţiei publice locale.
    ------------
    Alin. (2) al art. 81^1 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    ------------
    Art. 81^1 a fost introdus de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Capitolul VI Rolul şi obligaţiile asistenţei medicale primare în sistemul sanitar


    Articolul 82

    În procesul de furnizare de servicii cabinetele medicilor de familie colaborează cu toate celelalte specialităţi medicale, cu respectarea specificului specialităţii şi asigurarea transmiterii reciproce a tuturor datelor relevante cu privire la starea pacientului.


    Articolul 83

    Obligaţiile personalului şi cabinetelor de medicină de familie se reglementează prin acte normative, după cum urmează:
    a) obligaţiile de etică şi deontologie profesională - prin legile şi codurile de deontologie profesională care guvernează exercitarea profesiilor reglementate în sistemul sanitar;
    b) obligaţiile privind sănătatea publică - conform reglementărilor legale în vigoare şi dispoziţiilor direcţiilor de sănătate publică;
    ------------
    Lit. b) a art. 83 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    c) obligaţiile faţă de sistemul asigurărilor sociale de sănătate - prin contractul-cadru, normele anuale de aplicare şi contractele cu casele de asigurări;
    d) obligaţiile privind relaţiile de muncă - prin contractul de muncă anual la nivel de ramură sanitară şi contractele individuale/colective de muncă ale angajaţilor, precum şi prin alte prevederi legale speciale;
    e) obligaţiile faţă de pacienţi - prin îndeplinirea prevederilor specifice din actele normative prevăzute la lit. a) şi c), precum şi din legislaţia privind drepturile pacientului;
    f) obligaţiile privind managementul evidenţei medicale primare şi a informaţiei medicale gestionate - prin reglementările legale în vigoare;
    g) obligaţiile privind protecţia mediului şi gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală - prin reglementările legale în vigoare;
    h) obligaţia de educaţie/formare continuă şi de dezvoltare profesională a resursei umane din asistenţa medicală primara - prin reglementările legale în vigoare.


    Capitolul VII Dispoziţii finale


    Articolul 84

    În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, Ministerul Sănătăţii va elabora norme metodologice de aplicare a prezentului titlu, aprobate prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 85

    La data intrării în vigoare a prezentului titlu, orice dispoziţie contrară prevederilor prezentei legi se abrogă.


    Titlul IV Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat


    Capitolul I Dispoziţii generale


    Secţiunea 1 Definiţii


    Articolul 86

    (1) În înţelesul prezentului titlu, în sistemul naţional de servicii medicale de urgenţă şi de prim ajutor calificat, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
    a) Sistemul naţional de servicii medicale de urgenţă şi prim ajutor calificat - ansamblul de structuri, forte, mecanisme şi relaţii, organizate după aceleaşi principii şi reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat şi/sau calificat;
    b) asistenţa publică integrată de urgenţă - asistenţa asigurată de instituţiile publice de stat aflate în structurile Ministerului Sănătăţii, Ministerului Afacerilor Interne şi/sau în structura autorităţilor publice locale, precum şi de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale prin Direcţia pentru apel unic de urgenta 1-1-2. Ea include ansamblul de măsuri şi activităţi cu caracter logistic, tehnic şi medical, destinate în principal salvării şi păstrării vieţii;
    c) asistenţa medicală privată de urgenţă - ansamblul de măsuri şi activităţi cu caracter logistic şi medical, având ca scop principal salvarea şi păstrarea vieţii, asigurata de serviciile private de urgenta aparţinând unor organizaţii nonguvernamentale, care funcţionează în scop umanitar, nonprofit, sau unor firme, asociaţii ori persoane fizice, care funcţionează în scop comercial;
    d) asistenţa medicală de urgenţă - ansamblul de măsuri diagnostice şi terapeutice întreprinse de către personal medical calificat. Ea poate fi acordată la diferite niveluri de către medici şi asistenţi medicali cu diferite grade de pregătire;
    e) urgenţa medicală - accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat şi/sau a asistenţei medicale de urgenţă, la unul sau mai multe niveluri de competenţă, după caz. Ea poate fi urgenţă cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenţie în faza prespitalicească, continuând ingrijirile într-un spital local, judeţean ori regional, sau urgenţă fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitaliceşti, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital;
    f) pacient critic - pacientul cu funcţiile vitale instabile sau cu afecţiuni care pot avea complicaţii ireversibile şi care necesită intervenţie medicală de urgenţă sau îngrijiri într-o secţie de terapie intensivă generală sau specializată;
    g) primul ajutor de bază - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnavire acută, de către persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicaţiile personalului din dispeceratele de urgenţă;
    h) primul ajutor calificat - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţa unor persoane care au suferit o accidentare sau imbolnavire acută, de către personal paramedical care a urmat cursuri speciale de formare şi care are în dotare echipamentele specifice acestui scop, inclusiv defibrilatoare semiautomate, funcţionând sub forma de echipe de prim ajutor într-un cadru instituţionalizat;
    i) defibrilator semiautomat - defibrilatorul care are drept caracteristici minime efectuarea analizei ritmului cardiac într-un mod automat sau în urma apăsării unui buton de către salvator, alegerea energiei şocului în vederea defibrilării în mod automat, încărcarea la nivelul energiei necesare pentru defibrilare în mod automat, urmând ca declanşarea şocului să se efectueze de către salvator, la comanda verbală şi/sau scrisă a defibrilatorului;
    j) spital local/centru local de urgenţă - spitalul la nivelul unui municipiu, al unui oraş, respectiv centru de permanenţă, cu competenţele şi resursele umane şi materiale necesare rezolvării unei părţi din urgenţele locale, urmând ca urgenţele ce nu pot fi rezolvate definitiv să fie stabilizate şi transferate către spitalul judeţean sau direct către spitalul regional, după caz, în conformitate cu protocoalele în vigoare;
    k) spital judeţean de urgenţă - spitalul aflat în reşedinţa unui judeţ, care deţine competenţele şi resursele umane şi materiale în vederea asigurării ingrijirilor medicale definitive de urgenţă pentru majoritatea cazurilor care provin din judeţul respectiv şi care nu pot fi tratate definitiv la nivel local, în spitalele municipale sau orăşeneşti ori în centrele de permanenţă, în conformitate cu protocoalele în vigoare;
    l) spital regional de urgenţă - spitalul clinic judeţean cu competenţe interjudeţene, care deţine competenţele şi resursele umane şi materiale suplimentare necesare în vederea asigurării ingrijirilor medicale definitive pentru cazurile medicale complexe, mai ales în cazul urgenţelor şi al pacientilor aflaţi în stare critică, pentru toate cazurile ce nu pot fi rezolvate local, în spitalele municipale şi orăşeneşti, la nivelul judeţului respectiv, precum şi pentru toate cazurile din judeţele arondate, ce nu pot fi rezolvate definitiv la nivelul spitalelor judeţene din cauza lipsei de resurse materiale şi/sau umane ori din cauza complexităţii cazului, în conformitate cu protocoalele în vigoare. Spitalul regional de urgenţă îndeplineşte rolul spitalului judeţean de urgenţă în judeţul în care se află;
    m) serviciul de ambulanţă judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti - unităţile sanitare publice de importanţă strategică, cu personalitate juridică, aflate în coordonarea departamentului de specialitate din Ministerul Sănătăţii şi a direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, având în structura lor un compartiment pentru asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat, cu echipaje medicale de urgenţă, cu sau fără medic, şi un compartiment pentru consultaţii medicale de urgenţă la domiciliu şi transport sanitar neasistat. Compartimentul pentru asistenţă medicală de urgenţă funcţionează în regim de lucru continuu, în aşteptarea solicitărilor de asistenţă medicală de urgenţă;
    ------------
    Lit. m) a alin. (1) al art. 86 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    n) transport medical asistat - transportul de urgenţă al pacienţilor care necesită monitorizare şi îngrijiri medicale pe durata transportului, asigurate de medic sau asistent medical, utilizând ambulanţe tip B sau C;
    o) transport sanitar neasistat - transportul pacienţilor care nu se află în stare critică şi nu necesită monitorizare şi îngrijiri medicale speciale pe durata transportului. Transportul sanitar neasistat se efectuează cu ambulanţe tip A1 sau A2, precum şi cu alte tipuri de autovehicule decât ambulanţele tip B şi C, aflate în dotarea serviciilor de ambulanţă;
    p) ambulanţa tip C - ambulanţa destinată intervenţiei medicale de urgenţă la cel mai înalt nivel şi transportului medical asistat al pacientului critic, fiind dotată cu echipamente, materiale şi medicamente de terapie intensivă. Echipajul ambulanţei tip C este condus obligatoriu de un medic special pregătit, iar vehiculul este astfel construit încât să permită accesul la pacientul aflat în vehicul din toate părţile, targa fiind amplasată în mijloc, cu posibilitatea mutării acesteia la dreapta şi la stânga şi ridicării ei la o înălţime care să permită acordarea asistenţei medicale de urgenţă în mod corespunzător. Ambulanţele de transport al nou-născuţilor aflaţi în stare critică fac parte din categoria ambulanţelor tip C;
    q) ambulanţă tip B - ambulanţă destinată intervenţiei de urgenţă şi transportului medical asistat al pacienţilor. Ea poate fi, după caz, utilizată în acordarea primului ajutor calificat sau în acordarea asistenţei medicale de urgenţă. Dotarea ambulanţei tip B este formată din echipamente şi materiale sanitare care includ, după caz, un defibrilator semiautomat sau un defibrilator manual şi medicamentele necesare resuscitarii şi acordării asistenţei medicale de urgenta;
    r) ambulanţă tip A1 - ambulanţă destinată transportului sanitar neasistat al unui singur pacient, fiind dotată cu echipamentele şi materialele minime necesare acordării primului ajutor în caz de nevoie;
    s) ambulanţă tip A2 - ambulanţă destinată transportului sanitar neasistat al unuia sau al mai multor pacienti pe targa şi/sau scaune, fiind dotată cu echipamentele şi materialele minime necesare acordării primului ajutor în caz de nevoie;
    t) Serviciul mobil de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD) - unitatea de intervenţie publică integrată, de importanţa strategica, fără personalitate juridică, având în structura sa echipe integrate de reanimare, specializate în acordarea asistenţei medicale şi tehnice de urgenţă, precum şi echipe cu personal paramedical, specializat în acordarea primului ajutor calificat. SMURD funcţionează în cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, având ca operator aerian structurile de aviaţie ale Ministerului Afacerilor Interne, în colaborare cu spitalele judeţene, regionale şi cu autorităţile publice locale;
    u) unitate de primire a urgenţelor (UPU) - secţia sau secţia clinică aflată în structura unui spital judeţean, regional sau în structura spitalelor aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu reţele sanitare proprii, cu personal propriu, special pregătit, destinată triajului, evaluării şi tratamentului de urgenta al pacientilor cu afecţiuni acute, care se prezintă la spital spontan sau care sunt transportaţi de ambulanţe;
    v) compartiment de primire a urgenţelor (CPU) - secţia aflată în structura unui spital orăşenesc, municipal sau în structura spitalelor aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu reţele sanitare proprii, cu personal propriu, special pregătit, destinată triajului, evaluării şi tratamentului de urgenţă al pacienţilor cu afecţiuni acute, care se prezintă la spital spontan sau care sunt transportaţi de ambulanţe;
    w) Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă - 1-1-2 ansamblul integrat de puncte publice de acces al cetăţeanului la sistemul public de urgenta prin care este activat răspunsul adecvat de urgenta. Punctul public de acces este realizat prin integrarea centrului unic de apel de urgenta şi a dispeceratelor serviciilor publice specializate de intervenţie;
    x) centrul unic de apel de urgenta - structura specializată de preluare şi transfer al apelurilor de urgenta primite la numărul unic de apel 1-1-2 şi la numărul de apel 961 redirectionat către 1-1-2 până la transformarea acestuia în număr comercial la dispoziţia serviciilor de ambulanta judeţene şi al municipiului Bucureşti;
    y) dispecerat medical de urgenta - structura specializată de preluare şi tratare a apelurilor de urgenta cu caracter medical, primite prin centrul unic de apel de urgenta sau la un număr propriu, în cazul serviciilor private de ambulanta. Dispeceratele medicale de urgenta sunt coordonate de personal cu pregătire medicală superioară, în serviciu permanent;
    z) dispeceratul integrat de urgenta - structura specializată care, pe lângă preluarea apelului la numărul de urgenta, asigura alarmarea şi coordonarea echipajelor de intervenţie ale tuturor serviciilor specializate de intervenţie, cu caracter medical şi nemedical, din aceeaşi locaţie fizica. Coordonarea se face de către personal special pregătit, având un coordonator medical cu studii superioare din cadrul serviciului de ambulanta sau SMURD, în serviciu permanent.
    (2) În înţelesul prezentului titlu, în sistemul naţional de servicii medicale de urgenta şi de prim ajutor calificat, termenii şi notiunile folosite au următoarea semnificaţie:
    a) centre de expertiza şi coordonare medicală la distanta centrele aflate în structura unor dispecerate medicale sau în structura unor centre de apel unic 1-1-2, destinate furnizarii de informaţii de specialitate specifice necesare echipajelor de urgenta din teren şi/sau spitalelor de urgenta, precum şi coordonării la distanta a echipajelor de prim ajutor calificat, pe baza informaţiilor primite telefonic de la membrii echipajelor sau pe baza informaţiilor şi a datelor primite prin sistemele telemedicale de transmisie de date;
    b) misiuni de salvare aeriană - intervenţii primare sau secundare ce se desfăşoară utilizând aeronave special dotate, respectând standardele în vigoare, în vederea salvării unei/unor vieţi aflate în pericol din cauza unei accidentari sau îmbolnăviri acute ori care se afla într-un mediu ostil vieţii;
    c) misiuni de ambulanta aeriană - transporturi sanitare, planificate în prealabil, în care starea pacientului sau a pacientilor nu impune efectuarea unei misiuni de salvare aeriană. Misiunile de ambulanta aeriană pot include şi cazurile critice transportate pe distanţe lungi, ce nu pot fi efectuate decât cu avionul sanitar;
    d) misiuni de salvare navală - misiuni primare sau secundare care se desfăşoară în zone accesibile mai rapid sau numai prin utilizarea de ambarcaţiuni special dotate, respectând standardele în vigoare, în vederea salvării persoanelor aflate în pericol din cauza unei accidentari sau îmbolnăviri acute;
    e) consultaţia de urgenta la domiciliu - asistenţa medicală de urgenta acordată de compartimentul de consultaţii şi transport sanitar neasistat al serviciilor de ambulanta, în colaborare cu medicii de familie, cazurilor medicale de urgenta care nu pun viaţa pacientului în pericol imediat şi care, cel mai probabil, nu necesita transportul la o unitate sanitară;
    f) personal paramedical - personalul fără pregătire medicală, instruit special la diferite niveluri în acordarea primului ajutor calificat, utilizând echipamente specifice, inclusiv defibrilatoarele semiautomate externe, activând în echipe, într-un cadru institutionalizat;
    g) ambulantierul - personal fără pregătire medicală care a absolvit cursurile de ambulantieri, autorizate de Ministerul Sănătăţii, pentru a activa în cadrul serviciilor de ambulanta;
    h) accident colectiv - evenimentul care implică un număr de victime, care necesită declanşarea unui plan special de intervenţie utilizând forte de intervenţie suplimentare faţă de cele aflate de garda la momentul respectiv. Numărul victimelor pentru care este necesară declanşarea unui plan special de intervenţie diferă de la caz la caz, luându-se în considerare resursele umane şi materiale de intervenţie disponibile în zona în care are loc accidentul.
    (3) Funcţiile de medic-şef UPU, medic-şef UPU - SMURD sau medic şef CPU pot fi ocupate de medici cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitate. Prin excepţie, în perioada 2008-2010 aceste funcţii pot fi ocupate şi de medici cu o vechime de cel puţin 3 ani în specialitate.
    ------------
    Alin. (3) al art. 86 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Secţiunea a 2-a Primul ajutor de baza şi primul ajutor calificat


    Articolul 87

    (1) Acordarea primului ajutor de baza, fără echipamente specifice, se efectueaza de orice persoană instruita în acest sens sau de persoane fără instruire prealabila actionand la indicatiile personalului specializat din cadrul dispeceratelor medicale de urgenta sau al serviciilor de urgenta prespitaliceasca de tip SMURD şi serviciului de ambulanta judetean sau al municipiului Bucureşti, având ca scop prevenirea complicatiilor şi salvarea vietii până la sosirea unui echipaj de interventie.
    (2) Fiecare cetatean are obligaţia sa anunte direct sau să se asigure ca un caz de urgenta a fost anuntat deja, la numărul 1-1-2, înainte sau concomitent cu acordarea primului ajutor, fiind obligat să respecte indicatiile specializate oferite de personalul dispeceratului de urgenta.
    (3) Acordarea primului ajutor calificat se efectueaza în regim public, este o datorie a statului şi un drept al cetateanului şi nu poate fi efectuata în scop comercial.
    (4) Primul ajutor calificat se acordă într-un cadru institutionalizat, de echipe aflate sub coordonarea inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, în colaborare cu autorităţile publice locale şi structurile Ministerului Sănătăţii.
    (5) Echipele de prim ajutor calificat vor fi dotate cu echipamente specifice, inclusiv pentru defibrilare semiautomata.
    (6) Personalul din cadrul echipajelor de prim ajutor calificat şi ambulantierii vor fi formati şi autorizati în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate.
    (7) Echipele de prim ajutor pot opera utilizand ambulante tip B, conform normelor şi standardelor naţionale şi europene în vigoare, şi autospeciale de interventie fără capacitate de transport pacient, dotate cu echipamentele specifice, inclusiv defibrilatoare semiautomate.
    (8) Acordarea primului ajutor calificat este organizata astfel încât timpul maxim de sosire la locul interventiei de la apelul de urgenta sa nu depăşească:
    a) 8 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele urbane, la cel puţin 90% din cazurile de urgenta;
    b) 12 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele rurale, la cel puţin 75% din cazurile de urgenta.
    (9) Organizaţiile nonguvernamentale şi cele nonprofit pot participa în aceasta activitate, pe baza unor protocoale de colaborare cu inspectoratele pentru situaţii de urgenta şi cu autorităţile publice locale.
    (10) Salvamontul, Salvamarul, Jandarmeria montana, Unitatea Speciala de Interventie în Situaţii de Urgenta din subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta şi alte institutii publice similare pot avea personal instruit în primul ajutor calificat, care acţionează în cadrul misiunilor specifice de salvare asigurate de aceste institutii.


    Articolul 88

    (1) Persoanele fără pregatire medicală care acorda primul ajutor de baza în mod voluntar, pe baza indicatiilor furnizate de un dispecerat medical sau a unor cunoştinţe în domeniul primului ajutor de baza, actionand cu buna-credinta şi cu intentia de a salva viaţa sau sănătatea unei persoane, nu raspund penal sau civil.
    (2) Personalul paramedical nu raspunde penal ori civil, după caz, dacă se constata, potrivit legii, indeplinirea de către acesta, cu buna-credinta, a oricărui act în legătură cu acordarea primului ajutor calificat, cu respectarea competentei acordate, protocoalelor şi procedurilor stabilite în condiţiile legii.


    Articolul 89

    (1) Personalul paramedical care activeaza în cadrul echipajelor de prim ajutor calificat este pregatit în instituţiile de invatamant şi în centrele de formare specializate aflate în structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta şi/sau în alte centre de formare autorizate şi acreditate aflate în structura instituţiilor publice care deţin echipaje de prim ajutor calificat conform prezentei legi.
    (2) Formarea personalului specializat în acordarea primului ajutor calificat se va efectua pe baza unui program aprobat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta, acreditat şi autorizat de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Acesta include condiţiile de certificare şi recertificare a personalului, precum şi necesitatile de formare continua.


    Articolul 90

    Finantarea activităţii echipajelor de prim ajutor calificat şi dotarea acestora se fac de la bugetul de stat, bugetul autorităţilor publice locale şi din alte resurse financiare prevăzute în lege, inclusiv sponsorizari şi donatii.


    Secţiunea a 3-a Asistenţa medicală publică de urgenta


    Articolul 91

    (1) Asistenţa medicală publică de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata de serviciile de ambulanta judetene şi de cel al municipiului Bucureşti, precum şi de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, a autorităţilor publice locale şi a spitalelor judetene şi regionale.
    (2) Personalul medical, precum şi personalul nemedical ambulantieri, pompieri şi conducatori auto - din cadrul echipajelor care participa la acordarea asistentei medicale publice de urgenta în faza prespitaliceasca vor fi pregatite în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii.
    (3) Personalul din cadrul centrelor de apel unic de urgenta 1-1-2, precum şi din cadrul dispeceratelor medicale va fi special pregatit în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul de Telecomunicatii Speciale.
    (4) Centrele de apel unic de urgenta 1-1-2 şi dispeceratele medicale pot avea în structura lor centre de expertiza regionale, în vederea furnizarii unor informaţii specifice, precum şi în vederea coordonarii la distanta a activităţii echipajelor de prim ajutor calificat aflate în misiune, pe baza informaţiilor obtinute telefonic sau prin sisteme de transmisie de date.
    (5) Asistenţa medicală publică de urgenta în faza prespitaliceasca se va acorda utilizand ambulante tip B şi C, construite şi dotate conform standardelor şi normelor europene în vigoare. În acordarea asistentei medicale publice de urgenta se pot utiliza şi autospeciale de transport echipaj medical, fără capacitate de transport pacient, nave, aeronave, precum şi alte mijloace autorizate de Ministerul Sănătăţii.
    (6) Asistenţii medicali din cadrul echipajelor de urgenta prespitaliceasca vor fi instruiti şi autorizati în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate, iar medicii vor fi unicii autorizati în utilizarea defibrilatoarelor manuale.
    (7) Asistenţa medicală publică de urgenta în faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orăşeneşti, municipale, judetene şi regionale aflate în structura Ministerului Sănătăţii şi/sau a autorităţilor publice locale.


    Articolul 92

    (1) Acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului şi un drept al cetateanului. Aceasta va include şi misiunile de salvare aeriana şi navala.
    (2) Acordarea asistentei medicale publice de urgenta nu poate avea un scop comercial.
    (3) Asistenţa medicală de urgenta în prespital va fi organizata astfel încât timpul maxim de sosire la locul interventiei de la apelul de urgenta sa nu depăşească:
    a) 15 minute, pentru echipajele de urgenta sau de terapie intensiva, în zonele urbane, la cel puţin 90% din cazurile de urgenta;
    b) 20 de minute, pentru echipajele de urgenta sau de terapie intensiva, în zonele rurale, la cel puţin 75% din cazurile de urgenta.


    Articolul 92^1

    (1) În cadrul activităţii desfăşurate de serviciile de ambulanţă, respectiv asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească şi transportul medical asistat, asistentul medical, operatorul registrator de urgenţă şi dispecerul/radiotelefonistul, precum şi şoferul autosanitarei/ambulanţierul desfăşoară activitate în mod continuu.
    (2) Activitatea desfăşurată de asistentul medical, de operatorul registrator de urgenţă şi dispecerul/radiotelefonistul, precum şi de şoferul autosanitarei/ambulanţierul din cadrul serviciilor de ambulanţă, pentru asigurarea continuităţii în acordarea asistenţei medicale de urgenţă, în afara programului de la norma de bază, se asimilează cu activitatea personalului sanitar care efectuează gărzi şi beneficiază de drepturile prevăzute la cap. II art. 3 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în condiţiile în care nu beneficiază de timp liber corespunzător pentru activitatea desfăşurată peste durata normală a timpului de lucru.
    -----------
    Art. 92^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012.


    Articolul 93

    (1) Finanţarea acordării asistenţei medicale publice de urgenţă se face prin bugetul Ministerului Sănătăţii de la bugetul de stat şi din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin bugetele ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, din donaţii şi sponsorizări, precum şi din alte surse prevăzute prin lege.
    -------------
    Alin. (1) al art. 93 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (1^1) Finanţarea serviciilor de ambulanţă judeţene, respectiv a Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii. Criteriile de alocare a fondurilor se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
    -------------
    Alin. (1^1) al art. 93 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 martie 2013, conform alin. (2) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013, personalul unităţilor prevăzute la art. 93 alin. (1^1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază şi după data de 1 martie 2013 de drepturile prevăzute la art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
    Până la data de 31 decembrie 2013 plata drepturilor prevăzute la alin. (1) se asigură din bugetul aprobat Ministerului Sănătăţii pe anul 2013 la titlul 10 "Cheltuieli de personal".
    (1^2) Consultaţiile de urgenţă la domiciliu şi transportul sanitar neasistat pot fi realizate şi de furnizori privaţi prin relaţie contractuală directă cu casa de asigurări de sănătate, sub coordonarea serviciilor publice de ambulanţă.
    -------------
    Alin. (1^2) al art. 93 a fost introdus de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această completare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (2) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (2) Donatiile şi sponsorizarile către serviciile publice de urgenta nu pot fi efectuate în vederea obtinerii unor privilegii care duc la discriminare în acordarea asistentei de urgenta, cum ar fi: asigurarea asistentei medicale de urgenta sau a primului ajutor calificat în mod preferential donatorului, sponsorului sau altor persoane.
    (3) Abrogat.
    -----------
    Alin. (3) al art. 93 a fost abrogat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012.
    (4) Din bugetul Ministerului Sănătăţii, de la bugetul de stat şi din venituri proprii, se asigură fonduri pentru spitalele regionale de urgenţă şi spitalele judeţene de urgenţă de grad II, pentru îngrijirea cazurilor critice ale căror costuri nu pot fi acoperite din fondurile obţinute pe baza contractelor cu casele de asigurări de sănătate.
    -----------
    Alin. (4) al art. 93 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012.
    (4^1) Lista spitalelor, a secţiilor din structura acestora, detalierea cheltuielilor, modalitatea de distribuire a fondurilor prevăzute la alin. (4), precum şi orice alte termene şi condiţii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
    -----------
    Alin. (4^1) al art. 93 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012.
    (5) Unităţile şi compartimentele de primire a urgenţelor din cadrul spitalelor de urgenţă sunt finanţate din bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, din bugetul de stat prin bugetele ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie cu sumele aferente cheltuielilor de personal, cheltuielilor cu medicamentele, reactivi şi materiale sanitare, cheltuielilor ocazionate de investigaţiile paraclinice pentru cazurile rezolvate în aceste structuri, fără a fi necesară internarea lor în unitatea sanitară din care face parte respectiva UPU sau respectivul CPU.
    -----------
    Alin. (5) al art. 93 a fost modificat de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012.
    (5^1) Pentru unităţile de primire a urgenţelor care au în structură şi SMURD, pe lângă sumele prevăzute la alin. (5) de la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii se alocă şi sume pentru următoarele cheltuieli:
    a) cheltuieli de personal propriu unităţii de primire a urgenţelor care participă la intervenţii SMURD;
    b) cheltuieli cu medicamente şi materiale sanitare pentru echipajele de terapie intensivă mobilă şi de prim ajutor calificat;
    c) cheltuieli de transmisii date pentru echipajele de terapie intensivă mobilă şi de prim ajutor calificat;
    d) cheltuieli de întreţinere şi verificare a echipamentelor medicale pentru echipajele de terapie intensivă mobilă şi de prim ajutor calificat;
    e) cheltuieli de asigurare a mijloacelor de intervenţie necesare echipajelor de terapie intensivă mobilă şi de prim ajutor calificat;
    f) cheltuieli de funcţionare şi întreţinere a mijloacelor de intervenţie a echipajelor de prim ajutor calificat care funcţionează în sistemul SMURD, în structura serviciilor publice voluntare pentru situaţii de urgenţă, cu excepţia cheltuielilor de personal paramedical care deserveşte aceste echipaje. Aceste cheltuieli pot fi cofinanţate şi din bugetul local, în baza unor protocoale de colaborare încheiate între spitalul în structura căruia se află respectiva unitate de primire a urgenţelor care coordonează activitatea medicală din cadrul SMURD, primăria sau consiliul judeţean implicat şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din judeţul respectiv sau al municipiului Bucureşti;
    g) cheltuieli cu medicamente şi materiale sanitare, precum şi cheltuieli de întreţinere şi verificare a echipamentelor medicale pentru autospecialele de intervenţie la accidente colective şi calamităţi, acolo unde este cazul;
    h) cheltuieli de funcţionare şi întreţinere ale autospecialei/autospecialelor utilizate în cadrul structurii de coordonare şi intervenţie medicală regională a SMURD, dacă astfel de autospecială sau autospeciale există în dotare.
    ------------
    Alin. (5^1) al art. 93 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    (5^2) Detalierea cheltuielilor prevăzute la alin. (5^1) şi modalităţile de decontare a acestora se stabilesc prin norme aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne.
    ------------
    Alin. (5^2) al art. 93 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    (5^3) Unităţile şi compartimentele de primire a urgenţelor din cadrul spitalelor cu structuri de urgenţă aprobate potrivit dispoziţiilor legale, alte decât cele prevăzute la alin. (5), precum şi activităţile desfăşurate în camera de gardă, sunt finanţate din bugetul FNUASS şi sunt cuprinse în structura tarifului pe caz rezolvat.
    -------------
    Alin. (5^3) al art. 93 a fost introdus de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (5^4) Unităţile şi compartimentele de primire a urgenţelor prevăzute la alin. (5^3) pot fi finanţate în condiţiile prevăzute la alin. (5) dacă în urma evaluării, efectuată de către Ministerul Sănătăţii şi Comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii, se constată că acestea îndeplinesc condiţiile de organizare şi dotare prevăzute de legislaţia în domeniu.
    -------------
    Alin. (5^4) al art. 93 a fost introdus de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (6) Abrogat.
    -------------
    Alin. (6) al art. 93 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (7) Cheltuielile ocazionate de activitatea desfăşurată în camera de garda din cadrul spitalelor în trimestrul I al anului 2007 sunt cuprinse în structura tarifelor pe caz rezolvat. Cheltuielile înregistrate în trimestrul I al anului 2007 se regularizeaza pe parcursul anului 2007, în cadrul tarifului pe caz rezolvat.
    ----------------
    Alin. (7) al art. 93 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.


    Secţiunea a 4-a Asistenţa medicală privată de urgenta


    Articolul 94

    (1) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata de serviciile private de ambulanta, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asiguratorul privat al acestuia sau la solicitarea directa a beneficiarului ori a oricarei alte persoane, cu consimtamantul acestuia.
    (2) Personalul medical, precum şi personalul nemedical care participa la acordarea asistentei medicale private de urgenta în faza prespitaliceasca sunt pregatite în centre de formare acreditate şi autorizate de Ministerul Sănătăţii. Programele de formare prevad condiţiile de certificare a personalului medical, necesitatile de formare continua şi recertificarea acestuia.


    Articolul 95

    (1) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza spitaliceasca este asigurata de spitalele private, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asiguratorul privat al acestuia sau la solicitarea directa a beneficiarului ori a apartinatorilor acestuia. În cazul pacientilor cu functiile vitale în pericol, spitalele private au obligaţia de a acorda gratuit primul ajutor, până la transferul acestora în condiţii de siguranţă la un spital public.
    (2) Asistenţa medicală privată de urgenta este acordată de institutii private, cu respectarea standardelor minime de calitate şi de operare impuse serviciilor publice de Ministerul Sănătăţii.
    (3) Asistenţa medicală privată de urgenta include şi misiuni de ambulanta aeriana asigurate în baza unor contracte cu beneficiarii sau cu asiguratorii privati ai acestora.


    Articolul 96

    Publicitatea şi reclama pentru asistenţa medicală privată de urgenta cu scop comercial vor specifică intotdeauna, în mod clar, ca numerele de apel nu sunt gratuite şi ca serviciile se presteaza contra cost.


    Capitolul II Acordarea asistentei publice medicale şi tehnice de urgenta şi a primului ajutor calificat


    Articolul 97

    Asistenţa publică de urgenta prespitaliceasca este coordonata la nivel judetean sau regional de dispeceratele medicale specializate, utilizand infrastructura Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenta, în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu normele de aplicare a prezentei legi. În activitatea de dispecerizare se utilizeaza clasificarea unica a cazurilor de urgenta, denumita index medical, şi setul de indicatii şi planuri de actiune şi coordonare asociate indexului medical şi specificului local, care sunt aprobate de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul de Telecomunicatii Speciale.


    Articolul 98

    (1) Asistenţa publică de urgenta prespitaliceasca se organizeaza la nivel rural, urban, judetean/al municipiului Bucureşti şi regional.
    (2) Asistenţa publică de urgenta prespitaliceasca se acordă la diferite niveluri de competenţa, începând cu primul ajutor calificat, asigurat de echipajele aflate la nivel rural, până la nivelul interventiei de salvare aeriana cu personal medical specializat, care opereaza la nivel regional.
    (3) Competentele şi atribuţiile echipajelor publice de interventie de diferite niveluri în faza prespitaliceasca se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor.
    (4) Ministerele şi instituţiile cu retele sanitare proprii pot avea în administrarea lor servicii proprii de ambulanta, sub forma de proprietate publică sau privată a statului.
    (5) La nivel spitalicesc, asistenţa medicală de urgenta se asigura în spitalele orăşeneşti, municipale, judetene şi regionale şi ale municipiului Bucureşti, precum şi ale ministerelor şi instituţiilor publice cu retele sanitare proprii.
    (6) În spitale pot opera unităţi proprii de transport sanitar medicalizat, pentru transportul interclinic al pacientilor proprii, precum şi al nou-nascutilor aflati în stare critica. Modul de organizare şi functionare a acestor unităţi se va stabili prin normele de aplicare a prezentului titlu.
    (7) Primul ajutor calificat şi asistenţa medicală de urgenta se acordă fără nici o discriminare legata de, dar nu limitata la, venituri, sex, vârsta, etnie, religie, cetatenie sau apartenenta politica, indiferent dacă pacientul are sau nu calitatea de asigurat medical.
    (8) Personalul medical şi cel paramedical instruit în primul ajutor calificat au obligaţia ca în afara programului, indiferent de loc, sa acorde primul ajutor, spontan sau la cerere, persoanelor aflate în pericol vital, până la preluarea acestora de către un echipaj de interventie specializat.
    (9) Echipajele medicale publice de urgenta, precum şi echipajele de prim ajutor calificat, în cazuri deosebite, pot acorda asistenţa de urgenta şi în afara zonelor de responsabilitate, la solicitarea dispeceratelor de urgenta.
    (10) Asistenţa medicală de urgenta la spectacole în aer liber, festivaluri şi manifestari sportive se solicita obligatoriu de către organizator, pe baza unor contracte incheiate cu serviciile private sau publice de urgenta prespitaliceasca. Autorităţile publice aproba desfăşurarea acestor evenimente numai în cazul în care asistenţa medicală de urgenta este asigurata în mod adecvat, conform normelor în vigoare.


    Articolul 99

    (1) Serviciile publice de urgenta prespitaliceasca nu pot fi subcontractate de serviciile private în vederea acoperirii lipsei de mijloace ale serviciilor private. Ele nu pot acordă prioritate clientilor serviciilor private sau unor clienti proprii şi nu pot rezerva echipaje de urgenta pentru inlocuirea unor echipaje ale unor servicii private.
    (2) Societăţile comerciale care au în proprietatea lor servicii private de ambulanta nu pot acorda donatii sau sponsorizari serviciilor publice de urgenta prespitaliceasca.
    (3) Serviciile publice de urgenta pot presta servicii contra cost unor societăţi comerciale, altele decat serviciile de ambulanta private, cluburi sportive sau institutii, în vederea asigurarii asistentei de urgenta în cazul unor manifestari sportive sau de alta natura, pe durata limitata, cu condiţia ca personalul şi mijloacele folosite în asigurarea evenimentului sa nu fie retrase din resursele necesare asigurarii asistentei de urgenta a populatiei în intervalul respectiv.


    Articolul 100

    (1) Pentru realizarea managementului integrat al urgentelor se creeaza o retea regionala de spitale, având un spital regional de urgenta de gradul I şi, în judeţele arondate acestuia, spitale de urgenta de gradul II sau III. În fiecare regiune va functiona minimum un spital de urgenta de gradul II, într-un alt judet din afara centrului regional de gradul I.
    (2) Criteriile de clasificare a spitalelor de urgenta locale şi judetene, din punct de vedere al competentelor şi resurselor materiale şi umane, se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii.


    Articolul 101

    (1) Spitalele regionale de urgenţă se înfiinţează în regiunile de dezvoltare socioeconomică, având la bază resursele umane şi materiale aflate în centrele universitare tradiţionale.
    (2) În structura spitalelor regionale de urgenţă se află toate specialităţile chirurgicale şi medicale din structura spitalului judeţean din judeţul respectiv, precum şi infrastructura pentru investigaţii clinice şi paraclinice şi orice altă specialitate unică, cu caracter de urgenţă, aflată în afara structurii spitalului judeţean din judeţul respectiv.
    (3) Spitalele regionale şi judeţene de urgenţă au în structura lor unităţi de primire a urgenţelor.
    (4) Conducerea şi organizarea unităţilor de primire a urgenţelor se vor face conform normelor de aplicare a prezentului titlu.
    (5) Medicii şi asistenţii-şefi ai unităţilor de primire a urgenţelor nu pot fi sponsorizaţi şi/sau finantaţi, direct sau indirect, pentru participare la conferinţe, congrese şi alte tipuri de manifestări, de către firmele care comercializează produse farmaceutice şi/sau materiale sanitare ori firmele care reprezintă interesele acestora şi nici de către firmele de aparatură medicală. În situaţii speciale, bine justificate, se pot obţine excepţii doar cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.
    (6) Spitalele municipale şi orăşeneşti pot avea compartimente de primire a urgenţelor sau camere de reanimare în zonele de recepţie a urgenţelor, acestea urmând a fi deservite de personalul de gardă din spital şi/sau de medici de urgenţă special angajaţi.
    (7) Spitalele regionale de urgenţă şi spitalele judeţene de urgenţă au în responsabilitate, prin unităţile de primire a urgenţelor, echipaje integrate publice de intervenţie prespitalicească terestră (SMURD), în colaborare cu structurile Ministerului Afacerilor Interne şi cu autorităţile publice locale, care sunt coordonate de dispeceratele Sistemului naţional unic pentru apelul de urgenţă.
    (8) Spitalele regionale de urgenta au în responsabilitate echipaje integrate publice de salvare aeriană, respectând prevederile legale în vigoare.
    (9) Implementarea prevederilor alin. (7) şi (8) se realizează gradual, conform unui plan aprobat prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne, având la baza resursele materiale şi umane disponibile.
    (10) Arondarea judetelor la centrele regionale se efectueaza pe baza ordinului ministrului sănătăţii, luându-se în considerare regiunile de dezvoltare socio-economică din care fac parte, precum şi distanţele aeriene şi terestre dintre un spital judeţean şi un anumit centru regional.
    (11) În structura spitalelor regionale şi a spitalelor de urgenţă de gradele II şi III funcţionează unităţi de primire a urgenţelor, corespunzătoare nivelului centrului în care se află şi numărului cazurilor de urgenţă asistate anual.
    (12) Spitalele regionale de urgenţă au obligaţia de a monitoriza şi de a îndrumă metodologic întreaga activitate de asistenţă medicală de urgenţă din regiunile pe care le deservesc.
    (13) Modalităţile de monitorizare şi îndrumare, precum şi modalităţile de colectare a datelor se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.


    Articolul 102

    (1) Spitalele judetene de urgenta, precum şi spitalele regionale de urgenta au obligaţia de a accepta transferul pacientilor aflati în stare critica, dacă spitalul sau centrul unde se afla pacientul respectiv nu are resursele umane şi/sau materiale necesare acordarii asistentei de urgenta în mod corespunzător şi definitiv şi dacă transferul este necesar în vederea salvarii vietii pacientului.
    (2) Centrele şi spitalele locale de urgenta, precum şi spitalele judetene de urgenta organizeaza transferul pacientilor critici, în mod corespunzător, evitand intarzierile nejustificate, către un centru superior, dacă rezolvarea definitivă a cazului depăşeşte competentele sau resursele spitalului în care se afla acestia.
    (3) Protocoalele de transfer interclinic al pacientului critic se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii. Spitalele regionale şi cele judetene de urgenta, precum şi spitalele de urgenta din municipiul Bucureşti vor furniza dispeceratului de urgenta, periodic sau la solicitare, datele necesare privind locurile şi resursele medicale disponibile pentru rezolvarea cazurilor de urgenta.
    (4) Criteriile de internare de urgenta a pacientilor care sunt consultati şi asistati în unitatile/compartimentele de primire a urgentelor, precum şi criteriile de transfer de urgenta către alte spitale vor fi stabilite prin normele de aplicare a prezentului titlu.


    Capitolul III Acordarea asistentei medicale private de urgenta


    Articolul 103

    (1) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este coordonata la nivelul dispeceratului propriu al furnizorului de servicii de către personal medical cu studii superioare.
    (2) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca se organizeaza pe o zona stabilita de furnizorul de servicii, cu condiţia ca acesta să aibă mijloacele necesare acoperirii zonei respective în timpii prevăzuţi pentru serviciile publice pentru diferite categorii de urgenta.
    (3) Asistenţa medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata cu ambulante şi echipamente care respecta normele şi standardele minime impuse serviciilor publice de urgenta prespitaliceasca.


    Articolul 104

    (1) Serviciile medicale private de urgenta prespitaliceasca nu pot contracta serviciile publice în vederea acoperirii unor zone sau activităţi care nu pot fi acoperite prin capacitatea proprie.
    (2) Serviciile medicale private spitalicesti de urgenta se organizeaza în structura spitalelor private, respectand standardele minime impuse de Ministerul Sănătăţii pentru serviciile publice spitalicesti de urgenta.
    (3) Serviciile medicale private de urgenta spitaliceasca au obligaţia de a stabiliza orice pacient care soseste în serviciul respectiv în stare critica sau cu acuze ce ridica suspiciunea unei afecţiuni acute grave, indiferent de capacitatea financiară a acestuia de a achita costurile tratamentului şi de calitatea sa de asigurat, acesta putand fi transportat la un spital public, în condiţii corespunzătoare, numai după stabilizarea functiilor vitale şi acordarea tratamentului de urgenta.
    (4) În cazul în care nu au în structura servicii de garda, spitalele private au obligaţia sa acorde primul ajutor şi sa alerteze serviciile de urgenta publice prin numărul unic pentru apeluri de urgenta 1-1-2.


    Capitolul IV Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti


    Articolul 105

    (1) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti sunt servicii publice cu personalitate juridica.
    (2) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti au ca scop principal acordarea asistentei medicale de urgenta şi transportul medical asistat, utilizand, după caz, personal medical superior şi/sau mediu calificat la diferite niveluri, precum şi conducatori auto formati ca ambulantieri.
    (3) Personalul de interventie din cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti va purta echipamente de protecţie distincte conform normelor şi reglementarilor în vigoare.


    Articolul 106

    (1) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti au în structura lor doua compartimente distincte: compartimentul de asistenţa medicală de urgenta şi transport medical asistat şi compartimentul de consultaţii de urgenta şi transport sanitar neasistat.
    (2) Compartimentul de asistenţa medicală de urgenta are în dotare ambulante tip B şi C şi alte mijloace de interventie autorizate în vederea asigurarii asistentei medicale de urgenta cu sau fără medic.
    (3) În cazul în care echipajele de urgenta sunt fără medic, acestea vor functiona cu un asistent medical ca sef de echipaj. Echipajele pot include şi personal voluntar special pregatit.
    (4) Ambulantele tip B şi C şi celelalte mijloace de interventie specifice din cadrul compartimentului de asistenţa medicală de urgenta nu vor fi utilizate în scop de consultaţii de urgenta la domiciliu sau transport sanitar neasistat al pacientilor stabili, fără probleme medicale acute.


    Articolul 107

    (1) Compartimentul de asistenţa medicală de urgenta efectueaza şi transporturi medicale asistate ale pacientilor critici şi ale celor cu accidentari sau imbolnaviri acute, care necesita supraveghere din partea unui asistent medical ori medic şi monitorizarea cu echipamentele medicale specifice.
    (2) Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă funcţionează în regim de aşteptare.
    -------------
    Alin. (2) al art. 107 a fost modificat de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (3) Compartimentul de asistenţa medicală de urgenta poate avea în organigrama personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, ambulantieri, operatori registratori de urgenta şi dispeceri/radiotelefonisti, precum şi alte categorii de personal necesare funcţionarii compartimentului.


    Articolul 108

    (1) Compartimentul de consultaţii de urgenta şi transport sanitar funcţionează ca structura distincta în cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, având în organigrama sa personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, conducatori auto ambulantieri şi alte categorii de personal necesare funcţionarii acestuia.
    (2) În dotarea compartimentului de consultaţii de urgenta şi transport sanitar se afla ambulante tip A1 şi A2, precum şi alte mijloace de transport autorizate conform standardelor şi reglementarilor naţionale şi europene, precum şi autoturisme de transport pentru medicii de garda în vederea efectuării consultatiilor la domiciliu.
    (3) În cadrul compartimentului de consultaţii de urgenta şi transport pot efectua garzi şi medici de familie din afara structurii serviciilor de ambulanta.
    (4) Coordonarea activităţii de consultaţii de urgenta se face prin dispeceratul medical de urgenta, aceasta putand fi realizata, unde este posibil, în colaborare cu medicii de familie.
    (5) Compartimentul de consultaţii de urgenta şi transport sanitar neasistat funcţionează în regim de garda şi/sau ture de cel mult 12 ore.


    Articolul 109

    Activitatea de transport sanitar neasistat va fi efectuata de ambulantieri şi asistenti sau doar de ambulantieri, după caz.


    Articolul 110

    (1) Abrogat.
    -------------
    Alin. (1) al art. 110 a fost abrogat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (2) Abrogat.
    -------------
    Alin. (2) al art. 110 a fost abrogat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această abrogare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (3) Serviciile de reparatii auto, aprovizionare, alimentare cu carburanti, alimentare cu oxigen medicinal, piese auto şi curăţenie pot fi externalizate prin contract de parteneriat public-privat, contract de asociere prin participatiune sau închirieri, sumele rezultate constituind venituri proprii ale serviciului de ambulanta contractant.


    Articolul 111

    (1) Conducerea serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti este formata din:
    a) manager general, care poate fi medic, economist sau jurist cu studii în management;
    b) un comitet director format din managerul general, directorul medical, directorul economic, directorul tehnic şi asistentul-sef.
    (2) Functiile specifice comitetului director se ocupa prin concurs, organizat de managerul general.
    (3) Până la ocuparea prin concurs a functiilor de conducere care fac parte din comitetul director, conducerea interimara a serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti se numeste prin act administrativ al direcţiei de sănătate publică.
    ------------
    Alin. (3) al art. 111 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (4) Managerul general şi membrii comitetului director nu pot beneficia de sponsorizari şi/sau finanţări, direct ori indirect, pentru participare la conferinte, congrese şi alte tipuri de manifestari, de către firmele care comercializeaza produse farmaceutice şi/sau materiale sanitare ori firmele care reprezinta interesele acestora, firmele de aparatura medicală, precum şi firmele care comercializeaza ambulante şi alte vehicule de interventie sau reprezentantii acestora. În situaţii speciale, bine justificate, se pot obtine excepţii doar cu aprobarea ministrului sănătăţii.
    (5) Coordonarea activităţii compartimentului de urgenta se realizează la nivel judetean şi al municipiului Bucureşti de un medic specialist sau primar în medicina de urgenta, anestezie-terapie intensiva ori cu atestat în domeniul asistentei medicale de urgenta prespitaliceasca. La nivelul substatiilor, în lipsa unui medic, compartimentul de urgenta poate fi coordonat de un asistent medical.
    (6) Coordonarea activităţii de consultaţii de urgenta la domiciliu se va efectua de către un medic specialist sau medic primar în medicina de familie, medicina generală, pediatrie ori medicina interna.
    (7) Coordonarea activităţii de transport sanitar neasistat se realizează de către un asistent medical.
    (8) Functia de manager general se va ocupa prin concurs, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii. Managerul general incheie cu direcţia de sănătate publică un contract de management pe o perioadă de maximum 3 ani, în conţinutul caruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cat şi clauzele contractuale care reglementeaza drepturile şi oblibaţiile părţilor. Contractul de management poate fi prelungit după încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, maximum de doua ori, perioada în care se organizeaza concursul de ocupare a functiei. Contractul de management poate fi reziliat în cazul neindeplinirii obligaţiilor prevăzute în acesta.
    ------------
    Alin. (8) al art. 111 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (9) Contractul individual de muncă al persoanelor care ocupa functia de manager general în cadrul serviciului de ambulanta judetean, respectiv al municipiului Bucureşti, se suspenda de drept pe perioada exercitarii mandatului. Pe perioada executarii contractului de management, managerul general beneficiaza de un salariu de baza şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile platii contribuţiilor prevăzute de lege.
    (10) În termen de 30 de zile de la ocuparea postului prin concurs, membrii comitetului director vor incheia cu managerul general un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul caruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cat şi clauzele contractuale care reglementeaza drepturile şi oblibaţiile părţilor. Contractul de administrare poate fi prelungit după încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, maximum de doua ori, perioada în care se organizeaza concursul de ocupare a functiei. Contractul de administrare poate fi reziliat în cazul neindeplinirii obligaţiilor prevăzute în acesta.
    (11) Contractul individual de muncă al persoanelor care fac parte din comitetul director se suspenda de drept pe perioada exercitarii mandatului. Pe perioada executarii contractului de administrare, membrii comitetului director beneficiaza de un salariu de baza şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile platii contribuţiilor prevăzute de lege.
    (12) Personalul de specialitate medico-sanitar care ocupa functii de conducere specifice comitetului director şi are contractul individual de muncă suspendat poate desfăşura activitate medicală în cadrul serviciului de ambulanta respectiv. Activitatea medicală se desfăşoară în cadrul functiei de conducere ocupate, iar programul de lucru se stabileste de comun acord cu managerul general.
    (13) Conţinutul contractului de management şi al contractului de administrare, pentru managerul general şi, respectiv, pentru membrii comitetului director, vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (14) Salarizarea personalului de conducere şi a personalului de execuţie din cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti se stabileste potrivit legii.
    (15) Functia de manager general este incompatibila cu:
    a) exercitarea unor funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, precum şi cu deţinerea de orice alte funcţii salarizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical desfăşurate în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică;
    ----------------
    Lit. a) a alin. (15) al art. 111 a fost modificată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 91 din 21 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 26 mai 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009, cu pct. 1.
    b) detinerea mai multor functii de manager salarizate sau nesalarizate;
    c) detinerea unei functii de conducere salarizate în cadrul Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentisti din România, Colegiului Farmacistilor din România, Ordinului Asistentilor Medicali şi Moaselor din România sau al filialelor locale ale acestora ori al organizaţiilor sindicale de profil.
    (16) Constituie conflict de interese detinerea de părţi sociale sau de acţiuni de către membrii comitetului director personal ori de către rudele şi afinii lor până la gradul al IV-lea inclusiv la societăţi comerciale sau organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relatii comerciale cu serviciul de ambulanta respectiv.
    (17) Managerul general şi membrii comitetului director au obligaţia de a depune o declaratie de interese, precum şi de a semna o declaratie cu privire la incompatibilităţile prevăzute la alin. (15), în termen de 15 zile de la numirea în functie, la Ministerul Sănătăţii. Aceste declaratii vor fi actualizate ori de cate ori intervin schimbari care trebuie inscrise în ele. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii modificarii sau încetării functiilor ori activităţilor. Declaratiile se vor afisa pe site-ul serviciului de ambulanta respectiv. Modelul declaraţiei de interese şi cel al declaraţiei referitoare la incompatibilităţi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii.
    ----------------
    Art. 111 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.


    Capitolul V Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare (SMURD)


    Articolul 112

    Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare sunt structuri publice integrate de interventie, fără personalitate juridica, care funcţionează în organigrama inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, respectiv a Unităţii Speciale de Interventie în Situaţii de Urgenta, având ca operator aerian structurile de aviatie ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi, concomitent, după caz, în structura autorităţilor publice locale şi/sau a unor spitale judetene şi regionale de urgenta.


    Articolul 113

    (1) Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare au în structura lor, după caz, echipaje de interventie specializate în acordarea primului ajutor calificat, reanimarea, descarcerarea şi executarea operaţiunilor de salvare, inclusiv salvarea aeriana.
    (2) Echipajele integrate de terapie intensiva mobila din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare sunt formate din cel puţin 4 persoane, dintre care un conducator auto pompier şi un medic special pregatit provenit dintr-o structura spitaliceasca de primire a urgentelor. Celelalte persoane din echipajele integrate de terapie intensiva mobila pot fi asigurate de inspectoratele pentru situaţii de urgenta, de autorităţile publice locale şi/sau de structurile spitalicesti. În cadrul acestor echipaje pot actiona şi voluntari special pregatiti.
    (3) Echipajele de prim ajutor sunt formate din cel puţin 3 persoane cu pregatire paramedicala din structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, Unitatea Speciala de Interventie în Situaţii de Urgenta şi/sau din structura autorităţilor publice locale. Echipajele pot include şi personal voluntar special pregatit.
    (4) Echipajele de salvare aeriana funcţionează conform reglementarilor specifice prevăzute de lege.
    (5) Echipajele integrate de terapie intensiva mobila au în dotare ambulante tip C, conform standardelor şi reglementarilor naţionale şi europene.
    (6) Echipajele de prim ajutor calificat au în dotare ambulante tip B, echipate conform standardelor şi reglementarilor naţionale şi europene, inclusiv cu defibrilatoare semiautomate.
    (7) Echipajele de prim ajutor calificat pot actiona şi cu autospeciale de interventie din dotarea inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, respectiv ale Unităţii Speciale de Interventie în Situaţii de Urgenta, fără capacitate de transport pacient, cu condiţia de a fi dotate cu echipamentele specifice, inclusiv cu defibrilator semiautomat.


    Articolul 114

    (1) Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare, cu excepţia componentei de salvare aeriana, sunt coordonate operativ de inspectoratele pentru situaţii de urgenta, respectiv de Unitatea Speciala de Interventie în Situaţii de Urgenta, având ca medic-sef un medic specialist sau primar în medicina de urgenta ori anestezie-terapie intensiva, provenind dintr-o structura spitaliceasca de primire a urgentelor dintr-un spital regional ori judetean de urgenta, după caz.
    (2) Personalul din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare îşi desfăşoară activitatea zilnica purtând uniformele şi gradele profesionale şi/sau ierarhice specifice aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne. Pentru interventie personalul va purta echipamente de protecţie distincte conform normelor şi reglementarilor în vigoare.
    (3) Coordonarea activităţii zilnice de interventie a echipajelor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare se face prin dispeceratele integrate judetene de urgenta sau, după caz, prin dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti.
    (4) Echipajele de prim ajutor calificat pot fi dispecerizate direct, după caz, inclusiv de centrele 1-1-2 şi/sau de dispeceratele inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, pe baza unor protocoale incheiate în prealabil cu dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti.
    (5) În situaţia în care un echipaj de prim ajutor este dispecerizat direct de un centru 1-1-2 sau de un dispecerat al unui inspectorat pentru situaţii de urgenta, dispeceratul medical va fi informat în momentul dispecerizarii echipajului de prim ajutor, iar echipajul de prim ajutor va menţine legătură cu dispeceratul medical în vederea raportarii şi coordonarii medicale a activităţii echipajului.
    (6) Echipajele de salvare aeriana vor fi alertate conform prevederilor legale în vigoare, ele putand fi alertate şi direct prin 1-1-2, urmand ca medicul de garda sa decida oportunitatea interventiei pe baza informaţiilor obtinute de la centrul 1-1-2 şi de la dispeceratele medicale şi ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, de la centrul operational/punctele operationale ale Unităţii Speciale de Aviatie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau direct de la locul incidentului.


    Articolul 115

    (1) Activitatea Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Afacerilor Interne, de la bugetul autorităţilor publice locale, precum şi din alte surse prevăzute de lege, inclusiv din donatii şi sponsorizari.
    (2) Activitatea cu caracter medical a echipajelor de terapie intensiva mobila, de salvare aeriana, precum şi materialele consumabile pentru acordarea primului ajutor calificat utilizate de personalul paramedical al inspectoratelor pentru situaţii de urgenta şi al autorităţilor publice locale este finanţată din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin spitalele care coordonează medical activitatea la nivel judetean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi de la bugetul de stat şi prin alte surse financiare prevăzute în lege.
    (3) Medicii-şefi ai Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare nu pot beneficia de sponsorizari şi/sau finanţări, direct ori indirect, pentru participare la conferinte, congrese şi alte tipuri de manifestari de către firmele care comercializeaza produse farmaceutice şi/sau materiale sanitare ori firmele care reprezinta interesele acestora, firmele de aparatura medicală şi nici de către firmele care comercializeaza ambulante şi alte vehicule de interventie sau reprezentantii acestora. În situaţii speciale, bine justificate, se pot obtine excepţii doar cu aprobarea, după caz, a ministrului sănătăţii sau a ministrului afacerilor interne.


    Articolul 116

    Dotarea cu echipamente şi mijloace de interventie a Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare va fi asigurata de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne şi de autorităţile publice locale. Achizitionarea acestora poate fi realizata inclusiv prin sistem leasing sau credit în condiţiile legii.


    Capitolul VI Asistenţa de urgenta în caz de accidente colective, calamitati şi dezastre în faza prespitaliceasca


    Articolul 117

    (1) Asistenţa de urgenta în cazul accidentelor colective, calamitatilor şi dezastrelor va fi coordonata de inspectoratele judetene pentru situaţii de urgenta, respectiv al municipiului Bucureşti, sau direct de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta conform planurilor naţionale aprobate.
    (2) Pentru situaţii de accidente colective, calamitati sau dezastre, cu urmări deosebit de grave, se vor întocmi planuri de actiune comune şi cu celelalte institutii cu atribuţii în domeniu, care vor fi puse în aplicare la solicitarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta.
    (3) În situaţii de accidente colective, calamitati sau dezastre, cu urmări deosebit de grave, acordarea asistentei la nivel spitalicesc se va face şi în unitatile spitalicesti aparţinând ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie.


    Articolul 118

    (1) Serviciile publice de urgenta prespitaliceasca intra cu toate fortele planificate sub comanda unica a inspectorului-sef pentru situaţii de urgenta din judeţul respectiv care se subordoneaza direct prefectului judeţului şi inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta.
    (2) Inspectorul general pentru situaţii de urgenta poate solicita serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, precum şi celorlalte ministere şi institutii cu retea sanitara proprie punerea la dispoziţie a mijloacelor şi a personalului necesar interventiilor în cazul unor accidente colective, calamitati sau dezastre, pe durata determinata.
    (3) Medicii directori ai serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia organizarii sprijinului solicitat de inspectoratele pentru situaţii de urgenta.
    (4) Medicii directori ai serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, precum şi medicii-şefi ai unităţilor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare fac parte din comitetele judetene şi al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenta.


    Articolul 119

    (1) Din momentul directionarii echipajelor către un accident colectiv sau o zona calamitata, inceteaza toate activităţile din cadrul serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti care nu au caracter de urgenta. Echipajele de transport sanitar neasistat şi de consultaţii de urgenta vor fi directionate către compartimentul de urgenta.
    (2) Directorul serviciului de ambulanta judetean, precum şi cel al municipiului Bucureşti au obligaţia de a dispune realizarea condiţiilor necesare pentru indeplinirea tuturor prevederilor planului de actiune în caz de necesitate. Pentru rezolvarea cazurilor curente dispeceratul judetean sau al municipiului Bucureşti păstrează un numar minim de echipaje de urgenta, iar dacă situaţia o impune, se alerteaza personalul din turele libere.
    (3) Serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti împreună cu inspectoratele pentru situaţii de urgenta intocmesc planul de actiune în situaţii de urgenta pe baza listelor cu mijloacele din dotare, precum şi cu personalul acestora transmise de toate instituţiile cu atribuţii în domeniu.
    (4) Echipajele din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare sunt directionate cu prioritate către zona calamitata sau către accidentul colectiv ca echipaje de prim răspuns împreună cu echipajele de ambulanta disponibile.
    (5) Inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta poate dispune echipajelor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare dintr-un judet participarea la interventie la un accident colectiv sau o zona calamitata din alt judet. La nevoie, el poate dispune, cu acordul presedintelui Comitetului pentru Situaţii de Urgenta al Ministerului Sănătăţii, participarea la interventii, în alt judet, a unor echipaje ale serviciilor publice sau private de ambulanta dintr-un judet sau din municipiul Bucureşti.
    (6) Inspectorii-şefi ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenta, la nevoie, pot solicita sprijinul serviciilor private de ambulanta în condiţiile stabilite prin lege.
    (7) În cazul epidemiilor şi/sau pandemiilor, coordonarea activităţii de interventie se face de către comitetele judetene pentru situaţii de urgenta sau de Comitetul pentru Situaţii de Urgenta al Ministerului Sănătăţii, după caz, potrivit legii.


    Articolul 120

    (1) Serviciile private de ambulanta au obligaţia de a raspunde solicitarii comitetelor judetene/al municipiului Bucureşti, respectiv Comitetului pentru Situaţii de Urgenta al Ministerului Sănătăţii ori Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenta, în caz de accident colectiv, calamitati naturale sau dezastre, contravaloarea cheltuielilor rezultate fiind decontata, la tarifele Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate, din bugetul de stat ori din bugetul local.
    (2) Inspectoratele judetene pentru situaţii de urgenta şi cel al municipiului Bucureşti păstrează unitatile mobile de interventie la accidente colective şi dezastre, aflate în dotarea lor, în stare de functionare, prin Serviciile mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare, în colaborare cu serviciile de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, după caz.
    (3) Serviciile medicale publice de urgenta prespitaliceasca care raspund de unitatile mobile pentru accidente colective şi dezastre se asigura ca aparatura medicală este în stare de functionare şi ca unitatea este dotata cu medicamente şi materiale, aflate în termen de valabilitate, suficiente pentru ingrijirea unui numar de minimum 20 de persoane aflate în stare critica.
    (4) Managerii generali şi directorii medicali ai serviciilor de ambulanta judetene şi al municipiului Bucureşti, medicii-şefi ai Serviciilor mobile de urgenta, reanimare şi descarcerare, precum şi medicii-şefi ai unităţilor de primire a urgentelor vor urma cursuri în managementul dezastrelor organizate de Ministerul Sănătăţii şi/sau de Ministerul Afacerilor Interne.


    Articolul 121

    Finantarea exercitiilor, a pregatirii şi a interventiilor în caz de accidente colective, calamitati sau dezastre se face de la bugetul de stat şi bugetul autorităţilor publice locale.


    Capitolul VII Dispozitii finale


    Articolul 122

    Normele de aplicare a prevederilor prezentului titlu se aproba prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor, în termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 123

    În scopul apararii dreptului cetatenilor la sănătate, securitate şi viaţa, precum şi în scopul prevenirii şi limitarii consecintelor unei calamitati naturale sau ale unui dezastru, personalului din cadrul serviciilor publice de urgenta spitalicesti şi prespitalicesti i se interzice participarea la greve sau la alte acţiuni revendicative menite sa afecteze activitatea prin scaderea capacităţii de interventie sau a calităţii actului medical, organizate de sindicate sau de alte organizaţii, în timpul programului de lucru, normal sau prelungit.


    Articolul 124

    Prevederile art. 87 alin. (8) şi ale art. 92 alin. (3) vor fi implementate gradual, conform normelor de aplicare a prezentului titlu, luandu-se în considerare resursele şi planurile de dezvoltare astfel încât termenul final sa nu depăşească anul 2014.


    Articolul 125

    Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage raspunderea juridica a persoanelor vinovate, în condiţiile legii.


    Titlul V Abrogat

    -----------
    Titlul V a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.

    Capitolul I

    Abrogat
    -----------
    Cap. I din Titlul V a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.

    Articolul 126

    Abrogat.
    -----------
    Art. 126 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 127

    Abrogat.
    -----------
    Art. 127 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Capitolul II

    Abrogat.
    -----------
    Cap. II din Titlul V a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.

    Articolul 128

    Abrogat.
    -----------
    Art. 128 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 129

    Abrogat.
    -----------
    Art. 129 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 130

    Abrogat.
    -----------
    Art. 130 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 131

    Abrogat.
    -----------
    Art. 131 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 132

    Abrogat.
    -----------
    Art. 132 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 133

    Abrogat.
    -----------
    Art. 133 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 134

    Abrogat.
    -----------
    Art. 134 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Capitolul III

    Abrogat.
    -----------
    Cap. III din Titlul V a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.

    Articolul 135

    Abrogat.
    -----------
    Art. 135 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 136

    Abrogat.
    -----------
    Art. 136 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 137

    Abrogat.
    -----------
    Art. 137 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Articolul 138

    Abrogat.
    -----------
    Art. 138 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Capitolul IV

    Abrogat.
    -----------
    Cap. IV din Titlul V a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.

    Articolul 139

    Abrogat.
    -----------
    Art. 139 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Capitolul V

    Abrogat.
    -----------
    Cap. V din Titlul V a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.

    Articolul 140

    Abrogat.
    -----------
    Art. 140 a fost abrogat de art. 26 al Cap. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 162 din 12 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 3 decembrie 2008.


    Titlul VI Efectuarea prelevarii şi transplantului de organe, tesuturi şi celule de origine umana în scop terapeutic


    Capitolul I Dispozitii generale


    Articolul 141

    (1) Donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se fac în scop terapeutic, cu asigurarea unor standarde de calitate şi siguranţă în vederea garantării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, în condiţiile prezentului titlu.
    (2) Prezenta lege se aplică donării, testării, evaluării, prelevării, conservării, distribuirii, transportului şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană destinate transplantului.
    (3) În cazul în care astfel de organe, ţesuturi şi celule de origine umană sunt utilizate în scopul cercetării, prezenta lege nu se aplică decât dacă acestea sunt destinate transplantului uman.
    -----------
    Art. 141 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Articolul 142

    În înţelesul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
    a) acreditare - acordarea dreptului de a desfăşura activităţi de donare, testare, evaluare, prelevare, conservare, distribuire, transport şi transplant al organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană în funcţie de specificul fiecărei activităţi, după constatarea îndeplinirii criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii. Acreditarea se face de către reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Transplant şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii;
    b) autoritate competentă - instituţiile responsabile cu coordonarea, supravegherea, acreditarea şi inspecţia activităţii din domeniul transplantului, precum şi implementarea oricăror dispoziţii privind activitatea din domeniul transplantului;
    c) autorizaţie specială - permisiune de export-import eliberată de Agenţia Naţională de Transplant în vederea introducerii ori scoaterii din ţară de organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană, în condiţiile în care donarea, prelevarea, procesarea, conservarea, depozitarea, transportul şi transplantul se fac în unităţi acreditate şi/sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant;
    d) bancă agreată - banca de ţesuturi şi celule de origine umană aflată în afara teritoriului României. Pentru terţe ţări banca trebuie să respecte standardele de calitate şi siguranţă impuse de Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate şi securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi a celulelor umane şi să prezinte documente justificative în acest sens. Pentru statele membre ale Uniunii Europene, banca trebuie să fie acreditată de autoritatea competentă din ţara respectivă;
    e) banca de ţesuturi şi celule - unitate sanitară acreditată/agreată care desfăşoară activităţi de prelucrare, conservare, stocare sau distribuire de ţesuturi şi celule umane;
    f) celula - unitatea elementară anatomică şi funcţională a materiei vii. În sensul prezentei legi, termenul celulă/celule se referă la celula umană individuală sau la o colecţie de celule umane, care nu sunt unite prin nicio formă de substanţă intercelulară;
    g) centru de prelevare - o unitate sanitară publică sau privată, o echipă medicală ori un departament din cadrul unui spital, o persoană sau oricare alt organism care realizează şi/sau coordonează prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule şi este acreditat în domeniul transplantului;
    h) centru de transplant - o unitate sanitară publică sau privată, o echipă medicală ori un departament din cadrul unui spital sau oricare alt organism care realizează transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană şi este acreditat în domeniul transplantului;
    i) conservare - utilizarea unor agenţi chimici, a unor modificări ale condiţiilor de mediu sau a altor mijloace pentru a împiedica ori pentru a întârzia deteriorarea biologică sau fizică a organelor, ţesuturilor şi celulelor de la prelevare la transplant;
    î) distrugere - destinaţia finală a unui organ, ţesut sau a unei celule în cazul în care nu este utilizat(ă) pentru transplant;
    j) donare - faptul de a ceda organe, ţesuturi şi/sau celule destinate transplantului;
    k) donator - persoană care donează unul sau mai multe organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană pentru utilizare terapeutică, indiferent dacă donarea a avut loc în timpul vieţii persoanei în cauză sau după decesul acesteia;
    l) evaluarea donatorului - colectarea de informaţii relevante cu privire la caracteristicile donatorului, necesare pentru a evalua eligibilitatea acestuia în vederea donării de organe, ţesuturi şi celule pentru a efectua o estimare adecvată a riscurilor în vederea reducerii la minimum a acestora pentru primitor şi pentru a optimiza alocarea organelor, ţesuturilor şi celulelor;
    m) evaluarea organului - colectarea de informaţii relevante cu privire la caracteristicile organului, necesare pentru a evalua compatibilitatea sa, pentru a efectua o estimare adecvată a riscurilor în vederea reducerii la minimum a acestora pentru primitor şi pentru a optimiza alocarea organelor;
    n) incident advers sever - orice incident nedorit şi neaşteptat intervenit în orice etapă a lanţului de la donare la transplant care ar putea determina transmiterea unei boli transmisibile, decesul sau punerea în pericol a vieţii ori care poate provoca o invaliditate sau o incapacitate a pacientului ori care poate provoca sau prelungi spitalizarea ori morbiditatea;
    o) organ - partea diferenţiată în structura unui organism, adaptată la o funcţie definită, alcătuită din mai multe ţesuturi sau tipuri celulare, prezentând vascularizaţie şi inervaţie proprii. Constituie organ în înţelesul arătat şi o parte a unui organ, dacă este destinată utilizării în corpul uman în acelaşi scop ca organul întreg, menţinându-se cerinţele legate de structură şi vascularizare;
    p) organizaţie europeană de schimb de organe - o organizaţie nonprofit, publică sau privată, consacrată schimbului naţional şi transfrontalier de organe, ale cărei ţări membre sunt în majoritate state membre ale Uniunii Europene;
    q) prelevare - recoltarea de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană sănătoase morfologic şi funcţional, în vederea efectuării unor proceduri de transplant;
    r) proceduri operaţionale - instrucţiunile scrise care descriu etapele dintr-un proces specific, inclusiv materialele şi metodele care trebuie utilizate şi rezultatul final preconizat;
    s) reacţie adversă severă - o reacţie nedorită, inclusiv o boală transmisibilă, la donatorul viu sau la primitor, intervenită în orice etapă a lanţului de la donare la transplant, care este fatală, pune în pericol viaţa ori provoacă o invaliditate sau o incapacitate a pacientului ori care provoacă sau prelungeşte spitalizarea ori morbiditatea;
    t) transplant - acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient, denumit în continuare primitor, este implantat sau grefat un organ, ţesut ori o celulă prelevat/prelevată de la o altă persoană, numită donator. Reglementările cuprinse în prezenta lege se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare în vitro;
    ţ) trasabilitate - capacitatea de a localiza şi identifica organul, ţesutul sau celula în orice etapă a lanţului de la donare la transplant sau distrugere, inclusiv capacitatea de a identifica donatorul şi centrul de prelevare, primitorul şi centrul de transplant, de a localiza şi identifica toate informaţiile fără caracter personal relevante privind produsele şi materialele care intră în contact cu organul, ţesutul sau celula respectivă;
    u) ţesut - gruparea de celule diferenţiate, unite prin substanţa intercelulară amorfă, care formează împreună o asociere topografică şi funcţională;
    v) unitate sanitară acreditată - unitatea sanitară publică sau privată care îndeplineşte criteriile de acreditare pentru desfăşurarea activităţilor din domeniul transplantului, respectiv donare, testare, evaluare, prelevare, conservare, distribuire, transport şi transplant.
    -----------
    Art. 142 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Articolul 143

    (1) Autorităţile competente în domeniul activităţii de transplant din România sunt Agenţia Naţională de Transplant şi Ministerul Sănătăţii, prin structura de control în domeniul sănătăţii.
    (2) Coordonarea, supravegherea, aprobarea şi implementarea oricăror dispoziţii privind activitatea de transplant revin Agenţiei Naţionale de Transplant.
    (3) Inspecţia şi măsurile de control privind activitatea de transplant revin Ministerului Sănătăţii, prin structura de control în domeniul sănătăţii.
    (4) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se realizează în unităţi sanitare publice sau private acreditate. Criteriile de acreditare se stabilesc de către Agenţia Naţională de Transplant şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (5) Transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se realizează în centre de transplant publice sau private acreditate. Acreditarea emisă va menţiona tipul sau tipurile de transplant pe care centrul de transplant în cauză le poate desfăşura. Criteriile de acreditare se stabilesc de către Agenţia Naţională de Transplant şi sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (6) În toate etapele lanţului de transplant, de la donare la transplantul propriu-zis sau, după caz, la distrugerea organelor, ţesuturilor şi celulelor neutilizate/neutilizabile nu poate fi implicat decât personal calificat şi competent pentru îndeplinirea atribuţiilor şi care a beneficiat de instruire profesională specializată în domeniu.
    (7) Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice este instituţia responsabilă cu procesarea cererilor, din ţară sau din străinătate, pentru utilizarea de celule stem hematopoietice de la donatori neînrudiţi cu pacienţii.
    (8) Pentru realizarea interconectării cu instituţii similare internaţionale, precum şi pentru acreditarea Registrului Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice prevăzut la alin. (7) şi a laboratoarelor de imunogenetică şi histocompatibilitate (HLA), registrul poate plăti anual cotizaţii şi taxe.
    (9) Nivelul cotizaţiilor şi taxelor prevăzute la alin. (8) se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului şi se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii.
    -----------
    Art. 143 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Capitolul II Donarea şi donatorul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană


    Articolul 144

    (1) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatorul în viaţă se face în următoarele condiţii:
    a) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană în scop terapeutic se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără discernământ;
    b) consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial, profesional şi social, rezultate din actul prelevării;
    c) donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării;
    d) prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane sunt interzise;
    e) donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură;
    f) donatorul şi primitorul vor semna un înscris autentic prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;
    g) donatorul va fi scutit de plată spitalizării/spitalizărilor aferente donării, precum şi a costurilor aferente controalelor medicale periodice postdonare.
    (2) Centrele de prelevare şi cele de transplant vor păstra o evidenţă a donatorilor vii care au donat în centrul respectiv, în conformitate cu dispoziţiile naţionale privind protecţia datelor cu caracter personal şi confidenţialitatea statistică.
    (3) Monitorizarea donatorilor vii include controalele medicale periodice obligatorii care se vor realiza la o lună, 3 luni, 6 luni şi un an postdonare, iar ulterior anual.
    -----------
    Art. 144 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Articolul 145

    (1) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi şi celule de la potentiali donatori minori în viaţa, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta lege.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul în care donatorul este minor şi este rudă de până la gradul al IV-lea cu primitorul, prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice se face în următoarele condiţii:
    a) prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice de la minori se poate face numai cu consimţământul minorului dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani şi cu acordul scris al ocrotitorului legal, respectiv al părinţilor, tutorelui sau al curatorului, conform anexei nr. 2. Dacă minorul nu a împlinit vârsta de 10 ani, prelevarea se poate face cu acordul ocrotitorului legal;
    b) în cazul donatorului care are cel puţin 10 ani, consimţământul acestuia, scris sau verbal, se exprimă în faţa preşedintelui tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul centrului unde se efectuează transplantul sau al tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială locuieşte donatorul, după efectuarea obligatorie a unei anchete psihosociale de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
    -----------
    Alin. (2) al art. 145 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    (3) Refuzul scris sau verbal al minorului împiedica orice prelevare.


    Articolul 146

    (1) Prelevarea de organe, tesuturi sau celule de la donatorul viu se va efectua cu avizul comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, constituita în cadrul spitalului în care se efectueaza transplantul; aceasta comisie va evalua motivatia donarii şi va controla respectarea drepturilor pacientilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.
    (2) Comisia de avizare a donarii de la donatorul viu va avea urmatoarea componenta: un medic cu pregatire în bioetica din partea colegiului medicilor judetean sau al municipiului Bucureşti, un psiholog sau un medic psihiatru şi un medic primar, angajat al spitalului şi având atribuţii de conducere în cadrul acestuia, neimplicat în echipa de transplant.
    (3) Aceasta comisie va functiona conform unui regulament emis de Agentia Naţionala de Transplant, cu consultarea Comisiei de bioetica a Ministerului Sănătăţii. Regulamentul va fi aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (4) Comisia va evalua atât donatorul, cat şi primitorul care vor fi supuşi unui examen psihologic şi/sau psihiatric, având ca scop testarea capacităţii de exercitiu, precum şi stabilirea motivatiei donarii.
    (5) Examenul psihologic/psihiatric va fi efectuat de un specialist, psiholog sau psihiatru, independent atât de echipa care efectueaza transplantul, cat şi de familiile donatorului şi primitorului.
    (6) Prelevarea, de la donatori vii, de sange, piele, sperma, cap femural, placenta, sange din cordonul ombilical, membrane amniotice, ce vor fi utilizate în scop terapeutic, se face cu respectarea regulilor de bioetica cuprinse în regulamentul comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, fără a fi necesar avizul acestei comisii.
    (6^1) În cazul recoltării de sânge placentar, mostre de sânge, piele, spermă, cap femural, placentă, membrane amniotice, sânge din cordonul ombilical şi ţesut din cordonul ombilical la naştere, va trebui adăugat pe autorizaţie şi numărul documentului de acreditare sau agreare a băncii de către Agenţia Naţională de Transplant.
    -----------
    Alin. (6^1) al art. 146 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    (7) Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul sa nu poata fi identificati.
    (8) Dacă donatorul nu doreste să-şi divulge identitatea, se va respecta confidentialitatea donarii, cu excepţia cazurilor în care declararea identităţii este obligatorie prin lege.


    Articolul 147

    Prelevarea de organe, tesuturi şi celule de la donatorul decedat se face în urmatoarele condiţii:
    1. se defineste ca donator decedat fără activitate cardiaca persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabila şi ireversibila, confirmata în spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiaca se face conform protocolului de resuscitare, prevăzut în anexa nr. 6, excepţie facand situaţiile fără echivoc;
    2. se defineste ca donator decedat cu activitate cardiaca persoana la care s-a constatat încetarea ireversibila a tuturor functiilor creierului, conform protocolului de declarare a mortii cerebrale prevăzut în anexa nr. 3;
    3. declararea mortii cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, tesuturi şi celule de origine umana;
    4. prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ supravieţuitor, părinţi, descendenţi, frate/soră, altă rudă în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4.
    ------------
    Pct. 4 al art. 147 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    5. prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare şi înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5;
    -----------
    Pct. 5 al art. 147 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    6. prelevarea nu se poate face sub nicio formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării. Actul de refuz al donării va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant.
    -----------
    Pct. 6 al art. 147 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Articolul 148

    (1) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori vii şi decedaţi se efectuează numai după un control clinic şi de laborator care să stabilească compatibilitatea donatorului cu primitorul şi să excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau alte afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor, conform protocoalelor stabilite pentru fiecare organ, ţesut sau celulă. În cazul celulelor stem contaminate, excepţie făcând HIV, lues şi infecţii rezistente la antibioticele uzuale, acestea pot fi depozitate la cererea familiei donatorului separat de probele sterile.
    (2) Repartiţia organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană, cu excepţia celulelor stem hematopoietice, prelevate la nivel naţional se efectuează de către Agenţia Naţională de Transplant, în funcţie de regulile stabilite de aceasta privind alocarea organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană în cadrul sistemului de transplant din România.
    (3) În condiţiile în care pe teritoriul naţional nu există niciun primitor compatibil cu organele, ţesuturile şi celulele de origine umană disponibile, acestea pot fi alocate în reţeaua internaţională de transplant, pe baza unei autorizaţii speciale emise de Agenţia Naţională de Transplant, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7.
    (4) Ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate şi depozitate în băncile de ţesuturi şi celule acreditate ori agreate de Agenţia Naţională de Transplant.
    (5) Transplantul de ţesuturi sau celule de origine umană se efectuează numai din băncile acreditate ori agreate de Agenţia Naţională de Transplant.
    (6) Fiecare prelevare de organ, ţesut sau celulă de origine umană de la un donator decedat este anunţată imediat şi înregistrată în Registrul naţional de transplant la Agenţia Naţională de Transplant, conform procedurilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii; în cazul donatorilor vii, aceste date sunt raportate Agenţiei Naţionale de Transplant la fiecare 6 luni.
    (7) Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi de la o persoană decedată vor asigura restaurarea cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace specifice, inclusiv chirurgicale, dacă este necesar, în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului defunctului.
    (8) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în cazuri medico-legale, se face numai cu consimţământul medicului legist şi nu trebuie să compromită rezultatul autopsiei medico-legale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8.
    (9) Introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi, celule de origine umană, cu excepţia celulelor stem hematopoietice, se face numai pe baza autorizaţiei speciale emise de Agenţia Naţională de Transplant, după modelul prevăzut în anexa nr. 7, respectiv în anexa nr. 9, conform legislaţiei vamale.
    (10) Importul şi exportul de celule hematopoietice se fac pe baza autorizaţiei emise de către Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice.
    (11) Raportarea autorizaţiilor emise de Agenţia Naţională de Transplant către Ministerul Sănătăţii se face anual sau la cererea acestuia.
    (12) Se interzice divulgarea oricărei informaţii privind identitatea donatorului cadavru, precum şi a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord, precum şi cazurile în care declararea identităţii este obligatorie prin lege. Datele privind donatorul şi primitorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici primitorul să nu poată fi identificaţi. Orice accesare neautorizată a datelor sau a sistemelor care face posibilă identificarea donatorilor sau a primitorilor se sancţionează în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
    (13) Agenţia Naţională de Transplant poate acorda servicii funerare şi/sau transportul cadavrului, în cazul donatorilor de la care s-au prelevat organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule.
    (14) După fiecare prelevare de organe, ţesuturi şi/sau celule de la donatorii cadavru se vor completa, cu datele din momentul prelevării, Fişa pentru declararea donatorului şi Fişa prelevare organe şi ţesuturi, prevăzute în anexa nr. 10.
    (15) Structura de control în domeniul sănătăţii publice a Ministerului Sănătăţii stabileşte împreună cu Agenţia Naţională de Transplant un sistem de vigilenţă pentru raportarea, investigarea, înregistrarea şi transmiterea informaţiilor despre incidentele adverse severe şi reacţiile adverse severe apărute în orice etapă a lanţului de la donare la transplant, aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (16) Structura de control în domeniul sănătăţii publice a Ministerul Sănătăţii coordonează şi organizează sistemul de vigilenţă prevăzut la alin. (15) pentru notificarea incidentelor adverse severe şi a reacţiilor adverse severe din domeniul activităţii de transplant.
    (17) Activitatea de supervizare a schimburilor de organe cu ţări terţe poate fi delegată de către Agenţia Naţională de Transplant organizaţiilor europene de schimb de organe.
    (18) Agenţia Naţională de Transplant poate încheia acorduri cu organizaţii europene de schimb de organe, cu condiţia ca aceste organizaţii să asigure respectarea cerinţelor prevăzute în Directiva 2010/53/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind standardele de calitate şi siguranţă referitoare la organele umane destinate transplantului, delegându-le acestor organizaţii, printre altele, următoarele:
    a) realizarea activităţilor prevăzute de cadrul privind calitatea şi siguranţa;
    b) atribuţii specifice legate de schimbul de organe între România şi state membre şi între România şi ţări terţe.
    -----------
    Art. 148 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Capitolul III Transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana


    Articolul 149

    Transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana se efectueaza numai în scop terapeutic.


    Articolul 150

    Transplantul de organe, tesuturi şi celule de origine umana se efectueaza cu consimtamantul scris al primitorului, după ce acesta a fost informat asupra riscurilor şi beneficiilor procedeului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11.


    Articolul 151

    (1) În cazul în care primitorul este în imposibilitatea de a-şi exprima consimtamantul, acesta poate fi dat în scris de către unul din membrii familiei sau de către reprezentantul legal al acestuia, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11.
    (2) În cazul primitorului aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimtamantul, transplantul se poate efectua fără consimtamantul prevăzut anterior dacă, datorita unor împrejurări obiective, nu se poate lua legătură în timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar intarzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului.
    (3) Situaţia descrisa la alin. (2) va fi consemnata de medicul sef de secţie şi de medicul curant al pacientului, în formularul prevăzut în anexa nr. 12.


    Articolul 152

    Prin excepţie de la prevederile art. 150, în cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, consimţământul va fi dat de părinţi sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora, după caz, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.
    ----------
    Art. 152 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Capitolul IV Finantarea activităţii de transplant


    Articolul 153

    Costul investigaţiilor, spitalizării, intervenţiilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, al îngrijirilor postoperatorii, precum şi cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta după cum urmează:
    a) din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru pacienţii incluşi în Programul naţional de transplant;
    b) de la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, pentru pacienţii incluşi în programul naţional de transplant;
    ------------
    Litera b) a art. 153 a fost modificată de art. VII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 68 din 14 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 778 din 19 noiembrie 2012.
    c) prin contribuţia personală a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare de sănătate;
    d) din donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice sau juridice, organizaţii neguvernamentale ori alte organisme interesate.
    ------------
    Art. 153 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Capitolul V Sancţiuni


    Articolul 154

    Organizarea şi efectuarea prelevării şi/sau transplantului de organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană în alte condiţii decât cele prevăzute de prezentul titlu constituie infracţiuni şi se pedepsesc conform legii.
    -----------
    Art. 154 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Articolul 155

    Prelevarea sau transplanul de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana fără consimtamant dat în condiţiile prezentului titlu constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 7 ani.


    Articolul 156

    Fapta persoanei care a dispus sau a efectuat prelevarea atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala, solicitata în condiţiile legii, constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani.


    Articolul 157

    (1) Constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani fapta persoanei de a dona organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana, în scopul obtinerii de foloase materiale sau de alta natura, pentru sine sau pentru altul.
    (2) Determinarea cu rea-credinta sau constrangerea unei persoane sa doneze organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.
    (3) Publicitatea în folosul unei persoane, în scopul obtinerii de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule de origine umana, precum şi publicarea sau mediatizarea unor anunturi privind donarea de organe şi/sau tesuturi şi/sau celule umane în scopul obtinerii unor avantaje materiale sau de alta natura pentru sine, familie ori terte persoane fizice sau juridice constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.


    Articolul 158

    (1) Organizarea şi/sau efectuarea prelevării şi/sau transplantului de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator constituie infracţiuni de trafic de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană şi se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
    ----------
    Alin. (1) al art. 158 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.
    (2) Cu aceeasi pedeapsa se sancţionează şi cumpararea de organe, tesuturi şi/sau celule de origine umana, în scopul revanzarii, în vederea obtinerii unui profit.
    (3) Tentativa se pedepseste.


    Articolul 159

    Introducerea sau scoaterea din tara de organe, tesuturi, celule de origine umana fără autorizatia speciala emisa de Agentia Naţionala de Transplant constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.


    Capitolul VI Dispozitii tranzitorii şi finale


    Articolul 160

    (1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se efectuează de către medici de specialitate, în unităţi sanitare publice sau private acreditate de către Agenţia Naţională de Transplant şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Acreditarea în domeniul transplantului a unităţilor sanitare publice sau private are valabilitate de 5 ani. Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţilor acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.
    (3) Criteriile de acreditare a unităţilor sanitare prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de Agenţia Naţională de Transplant, prin normele metodologice de aplicare a prezentului titlu, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, în conformitate cu legislaţia europeană în domeniu.
    (4) Suspendarea sau revocarea acreditării se realizează prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea structurii de control în sănătate publică a Ministerului Sănătăţii, în cazul în care în cadrul inspecţiilor efectuate de către personalul împuternicit se constată că unitatea sanitară acreditată în domeniul transplantului nu respectă prevederile legale în vigoare. Inspecţiile vor fi efectuate periodic, iar intervalul dintre două inspecţii nu trebuie să depăşească 2 ani, conform legislaţiei în vigoare.
    (5) Unităţile sanitare acreditate stabilesc un sistem de identificare a fiecărui act de donare, prin intermediul unui cod unic, precum şi a fiecărui produs asociat cu el. Pentru organe, ţesuturi şi celule este necesară etichetarea codificată, care să permită stabilirea unei legături de la donator la primitor şi invers. Informaţiile vor fi păstrate cel puţin 30 de ani pe suport hârtie sau pe suport electronic.
    (6) Unităţile sanitare acreditate pentru activitatea de procesare şi/sau utilizare de ţesuturi şi/sau celule vor păstra o înregistrare a activităţii lor, incluzând tipurile şi cantităţile de ţesuturi şi/sau celule procurate, testate, conservate, depozitate, distribuite sau casate, precum şi originea şi destinaţia acestor ţesuturi şi/sau celule pentru utilizare umană. Ele vor trimite anual un raport de activitate Agenţiei Naţionale de Transplant. Prevederile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător şi în cazul transplantului de organe.
    (7) Agenţia Naţională de Transplant gestionează registrele naţionale, prin care se asigură monitorizarea continuă a activităţii de transplant, a activităţilor centrelor de prelevare şi a centrelor de transplant, inclusiv numărul total al donatorilor vii şi decedaţi, tipurile şi numărul de organe prelevate şi transplantate sau distruse, în conformitate cu dispoziţiile naţionale privind protecţia datelor cu caracter personal şi confidenţialitatea datelor statistice.
    (8) Agenţia Naţională de Transplant va institui şi va menţine o evidenţă actualizată a centrelor de prelevare şi a centrelor de transplant şi va furniza informaţii, la cerere, în acest sens.
    (9) Agenţia Naţională de Transplant va raporta Comisiei Europene la fiecare 3 ani cu privire la activităţile întreprinse în legătură cu dispoziţiile Directivei 2010/53/UE, precum şi cu privire la experienţa dobândită în urma punerii sale în aplicare.
    (10) Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice coordonează metodologic activităţile de recrutare, testare şi donare de celule stem hematopoetice de la donatori neînrudiţi, răspunde de auditarea activităţilor pe care le coordonează şi de implementarea Sistemului unic de codificare şi etichetare în acord cu cerinţele europene de codificare în activitatea de donare pentru transplantul de celule stem hematopoietice de la donatori neînrudiţi.
    ----------
    Art. 160 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Articolul 161

    Unităţile sanitare acreditate pentru activitatea de transplant tisular şi/sau celular vor trebui să desemneze o persoană responsabilă pentru asigurarea calităţii ţesuturilor şi/sau celulelor procesate şi/sau utilizate în conformitate cu legislaţia europeană şi cea română în domeniu. Standardul de instruire profesională a acestei persoane va fi stabilit prin norme.


    Articolul 162

    Normele metodologice de aplicare a prezentului titlu vor fi elaborate în termen de 90 de zile de la publicarea legii şi vor fi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.


    Articolul 163

    Anexele nr. 1-13 fac parte integrantă din prezenta lege.


    Articolul 164

    La data intrării în vigoare a prezentului titlu, Legea nr. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de tesuturi şi organe umane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 13 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, şi art. 17 alin. (3), art. 21, 23 şi 25 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi tesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 3 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se abroga.
    Prevederile prezentului titlu transpun Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate şi securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi a celulelor umane şi dispoziţiile art. 1-3, art. 4 alin. (3), art. 5 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10, art. 11 alin. (1), art. 12-16, art. 17 alin. (1), alin. (2) lit. b), g) şi h), art. 18 alin. (1) lit. a) şi c), art. 20 alin. (1), art. 21-23 şi 31 din Directiva 2010/53/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind standardele de calitate şi siguranţă referitoare la organele umane destinate transplantului.
    ----------
    Menţiunea privind normele Uniunii Europene a fost modificată de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 27 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 30 iunie 2012.


    Titlul VII Spitalele


    Capitolul I Dispozitii generale


    Articolul 165

    (1) Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridica, ce furnizeaza servicii medicale.
    (2) Spitalul poate fi public, public cu sectii private sau privat. Spitalele de urgenta se infiinteaza şi funcţionează numai ca spitale publice.
    (3) Sectiile private ale spitalelor publice sau spitalele private pot furniza servicii medicale cu plata.
    (4) Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare şi/sau paleative.
    (5) Spitalele participa la asigurarea stării de sănătate a populatiei.
    (6) Competentele pe tipuri de spitale se stabilesc în conformitate cu criteriile Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii, iar pentru spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie şi cu avizul ministrului de resort sau al conducătorului institutiei.


    Articolul 166

    (1) Activităţile organizatorice şi funcţionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate şi supuse controlului Ministerului Sănătăţii, iar în spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, controlul este efectuat de structurile specializate ale acestora.
    (2) Spitalul poate furniza servicii medicale numai dacă funcţionează în condiţiile autorizaţiei de funcţionare, în caz contrar, activitatea spitalelor se suspendă, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.


    Articolul 167

    (1) În spital se pot desfăşura şi activităţi de învăţământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar şi postuniversitar, precum şi activităţi de cercetare ştiinţifică medicală. Aceste activităţi se desfăşoară sub îndrumarea personalului didactic care este integrat în spital. Activităţile de învăţământ şi cercetare vor fi astfel organizate încât sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacienţilor, a eticii şi deontologiei medicale.
    (2) Colaborarea dintre spitale şi instituţiile de învăţământ superior medical, respectiv unităţile de învăţământ medical, se desfăsoara pe bază de contract, incheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei naţionale.
    (3) Cercetarea ştiintifică medicală se efectuează pe bază de contract de cercetare, încheiat între spital şi finanţatorul cercetării.
    (4) Spitalele au obligaţia să desfăşoare activitatea de educaţie medicală şi cercetare (EMC) pentru medici, asistenţi medicali şi alt personal. Costurile acestor activităţi sunt suportate de personalul beneficiar. Spitalul clinic poate suportă astfel de costuri, în condiţiile alocărilor bugetare.


    Articolul 168

    (1) Spitalul asigură condiţii de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Spitalul răspunde, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.


    Articolul 169

    (1) Ministerul Sănătăţii reglementeaza şi aplica măsuri de crestere a eficientei şi calităţii serviciilor medicale şi de asigurare a accesului echitabil al populaţiei la serviciile medicale.
    (2) Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, Ministerul Sănătăţii propune, o dată la 3 ani, Planul naţional de paturi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 170

    (1) Orice spital are obligaţia de a acorda primul ajutor şi asistenţa medicală de urgenta oricarei persoane care se prezinta la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critica. După stabilizarea functiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-sanitara de profil.
    (2) Spitalul va fi în permanenta pregatit pentru asigurarea asistentei medicale în caz de razboi, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale şi alte situaţii de criza şi este obligat sa participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora.
    (3) Cheltuielile efectuate de unităţile spitaliceşti, în cazurile prevăzute la alin. (2), se rambursează de la bugetul de stat, prin bugetele ministerelor, ale instituţiilor în reţeaua cărora funcţionează, precum şi prin bugetul unităţii administrativteritoriale, după caz, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat.
    -------------
    Alin. (3) al art. 170 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.


    Capitolul II Organizarea şi functionarea spitalelor


    Articolul 171

    (1) Spitalele se organizeaza şi funcţionează, pe criteriul teritorial, în spitale regionale, spitale judetene şi spitale locale (municipale, orăşeneşti sau comunale).
    (2) Spitalele se organizeaza şi funcţionează, în functie de specificul patologiei, în spitale generale, spitale de urgenta, spitale de specialitate şi spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.
    (3) Spitalele se organizeaza şi funcţionează, în functie de regimul proprietăţii, în:
    a) spitale publice, organizate ca institutii publice;
    b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat;
    c) spitale publice în care funcţionează şi sectii private.
    (4) Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării stiintifice medicale, spitalele pot fi:
    a) spitale clinice cu sectii universitare;
    b) institute.
    (5) În funcţie de competenţe, spitalele pot fi clasificate pe categorii. Criteriile în funcţie de care se face clasificarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
    -------------
    Alin. (5) al art. 171 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.


    Articolul 172

    (1) În înţelesul prezentului titlu, termenii şi notiunile folosite au urmatoarele semnificatii:
    a) spitalul regional - spitalul clinic judetean care detine competentele şi resursele umane şi materiale suplimentare necesare, în vederea asigurarii ingrijirilor medicale complete pentru cazurile medicale complexe, mai ales în cazul urgentelor şi al pacientilor aflati în stare critica, pentru cazurile ce nu pot fi rezolvate la nivel local, în spitalele municipale şi orăşeneşti, la nivelul judeţului respectiv, precum şi pentru toate cazurile din judeţele arondate, ce nu pot fi rezolvate complet la nivelul spitalelor judetene, din cauza lipsei de resurse materiale şi/sau umane sau din cauza complexităţii cazului, în conformitate cu protocoalele în vigoare;
    b) spitalul judetean - spitalul general organizat în reşedinţa de judet, cu o structura complexa de specialitati medico-chirurgicale, cu unitate de primire urgente, care asigura urgentele medico-chirurgicale şi acorda asistenţa medicală de specialitate, inclusiv pentru cazurile grave din judet care nu pot fi rezolvate la nivelul spitalelor locale;
    c) spitalul local - spitalul general care acorda asistenţa medicală de specialitate în teritoriul unde funcţionează, respectiv municipiu, oras, comuna;
    d) spitalul de urgenta - spitalul care dispune de o structura complexa de specialitati, dotare cu aparatura medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament şi accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenta funcţionează obligatoriu o structura de urgenta (U.P.U., C.P.U.) care, în functie de necesităţi, poate avea şi un serviciu mobil de urgenta reanimare şi transport medicalizat;
    e) spitalul general - spitalul care are organizate în structura, de regula, doua dintre specialitatile de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstetrica-ginecologie, chirurgie generală;
    f) spitalul de specialitate - spitalul care asigura asistenţa medicală intr-o specialitate în conexiune cu alte specialitati complementare;
    g) spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice - spitalul în care durata de spitalizare este prelungita datorita specificului patologiei. Bolnavii cu afecţiuni cronice şi probleme sociale vor fi preluati de unitatile de asistenţa medico-sociale, precum şi de asezamintele de asistenţa sociala prevăzute de lege, după evaluarea medicală;
    h) spitalul clinic - spitalul care are în componenta sectii clinice universitare care asigura asistenţa medicală, desfăşoară activitate de invatamant, cercetare stiintifica-medicală şi de educatie continua, având relatii contractuale cu o institutie de invatamant medical superior acreditata. Institutele, centrele medicale şi spitalele de specialitate, care au în componenta o secţie clinica universitara sunt spitale clinice. Pentru activitatea medicală, diagnostica şi terapeutica, personalul didactic este în subordinea administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă;
    i) sectiile clinice universitare - sectiile de spital în care se desfăşoară activităţi de asistenţa medicală, invatamant medical, cercetare stiintifica-medicală şi de educatie medicală continua (EMC). În aceste sectii este incadrat cel puţin un cadru didactic universitar, prin integrare clinica. Pentru activitatea medicală, diagnostica şi terapeutica, personalul didactic este în subordinea administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă;
    j) institutele şi centrele medicale clinice - unităţi de asistenţa medicală de specialitate în care se desfăşoară şi activitate de invatamant şi cercetare stiintifica-medicală, de indrumare şi coordonare metodologica pe domeniile lor de activitate, precum şi de educatie medicală continua; pentru asistenţa medicală de specialitate se pot organiza centre medicale în care nu se desfăşoară activitate de invatamant medical şi cercetare stiintifica;
    k) unitatile de asistenţa medico-sociale - institutii publice specializate, în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care acorda servicii de ingrijire, servicii medicale, precum şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale;
    l) sanatoriul - unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenţa medicală utilizand factori curativi naturali asociaţi cu celelalte procedee, tehnici şi mijloace terapeutice;
    m) preventoriul - unitatea sanitara cu paturi care asigura prevenirea şi combaterea tuberculozei la copii şi tineri, precum şi la bolnavii de tuberculoza stabilizati clinic şi necontagiosi;
    n) centrele de sănătate - unităţi sanitare cu paturi care asigura asistenţa medicală de specialitate pentru populatia din mai multe localităţi apropiate, în cel puţin două specialitati.
    (2) În sensul prezentului titlu, în categoria spitalelor se includ şi urmatoarele unităţi sanitare cu paturi: institute şi centre medicale, sanatorii, preventorii, centre de sănătate şi unităţi de asistenţa medico-sociala.


    Articolul 173

    (1) Structura organizatorica a unui spital poate cuprinde, după caz: sectii, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice şi administrative, serviciu de asistenţa prespitaliceasca şi transport urgente, structuri de primiri urgente şi alte structuri aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi, ingrijiri la domiciliu, servicii paraclinice ambulatorii. Furnizarea acestor servicii se negociaza şi se contracteaza în mod distinct cu casele de asigurări de sănătate sau cu terti în cadrul asistentei medicale spitalicesti sau din fondurile alocate pentru serviciile respective.


    Articolul 174

    (1) Spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii se înfiinţează şi, respectiv, se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Sănătăţii.
    (2) Spitalele din reţeaua sanitară proprie a ministerelor şi instituţiilor publice, altele decât cele ale Ministerului Sănătăţii şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se înfiinţează şi, respectiv, se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de ministerul sau instituţia publică respectivă, cu avizul Ministerului Sănătăţii.
    (3) Spitalele din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale se înfiinţează şi, respectiv, se desfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de instituţia prefectului sau consiliul judeţean, în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Sănătăţii.
    (4) Structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea managerului spitalului, prin serviciile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, după caz, în funcţie de subordonare sau la iniţiativa Ministerului Sănătăţii şi/sau a serviciilor deconcentrate ale acestuia.
    (5) Structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele publice din reţeaua proprie a altor ministere şi instituţii publice cu reţea sanitară proprie se aprobă prin ordin al ministrului, respectiv prin act administrativ al conducătorului instituţiei, cu avizul Ministerului Sănătăţii.
    (6) Spitalele private se înfiinţează sau se desfiinţează cu avizul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii. Structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea şi schimbarea sediului şi a denumirilor pentru spitalele private se fac cu avizul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii.
    (7) Secţia privată se poate organiza în structura oricărui spital public. Condiţiile de înfiinţare, organizare şi funcţionare se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (8) Se asimilează spitalelor private şi unităţile sanitare private înfiinţate în cadrul unor organizaţii nonguvernamentale sau al unor societăţi comerciale, care acordă servicii medicale spitaliceşti.
    -------------
    Art. 174 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.


    Articolul 175

    (1) Autorizatia sanitara de functionare se emite în condiţiile stabilite prin normele aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi da dreptul spitalului sa functioneze. După obtinerea autorizatiei sanitare de functionare, spitalul intra, la cerere, în procedura de acreditare. Procedura de acreditare nu se poate extinde pe o perioadă mai mare de 5 ani. Neobtinerea acreditarii în termen de 5 ani de la emiterea autorizatiei de functionare conduce la desfiintarea spitalului în cauza.
    (2) Acreditarea garanteaza faptul ca spitalele funcţionează la standardele stabilite potrivit prezentului titlu, privind acordarea serviciilor medicale şi conexe actului medical, certificand calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.
    (3) Acreditarea se acordă de Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor, institutie cu personalitate juridica, ce funcţionează în coordonarea primului-ministru, finanţată din venituri proprii şi subventii acordate de la bugetul de stat.
    (4) Componenta, atribuţiile, modul de organizare şi functionare ale Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sănătăţii.
    (5) Din Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor vor face parte reprezentanti ai Presedintiei, Guvernului, Academiei Române, Colegiului Medicilor din România, Ordinului Asistentilor Medicali şi Moaselor din România. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, precum şi rudele sau afinii acestora până la gradul al IV-lea inclusiv sunt incompatibili cu calitatea de membru în organele de conducere ale spitalelor şi nu pot detine cabinete sau clinici private.
    (6) Pentru obtinerea acreditarii se percepe o taxa de acreditare, al carei nivel se aproba prin ordin al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, la propunerea ministrului sănătăţii.
    (7) Veniturile încasate din activitatea de acreditare sunt venituri proprii ale Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, care urmeaza a fi utilizate pentru organizarea şi functionarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, în condiţiile legii.


    Articolul 176

    (1) Procedurile, standardele şi metodologia de acreditare se elaborează de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) Lista cu unităţile spitaliceşti acreditate şi categoria acreditării se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 177

    (1) Acreditarea este valabila 5 ani. Înainte de expirarea termenului, spitalul solicita evaluarea în vederea reacreditarii.
    (2) Reevaluarea unui spital se poate face şi la solicitarea Ministerului Sănătăţii, a casei Naţionale de Asigurari de Sănătate sau, după caz, a ministerelor şi instituţiilor cu retea sanitara proprie. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.
    (3) Dacă în urma evaluării se constată că nu mai sunt indeplinite standardele de acreditare, Comisia Naţionala de Acreditare a Spitalelor acorda un termen pentru conformare sau retrage acreditarea pentru categoria solicitata.


    Capitolul III Conducerea spitalelor


    Articolul 178*)

    (1) Spitalul public este condus de un manager, persoana fizica sau juridica.
    (2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior şi să îndeplinească una dintre următoarele condiţii:
    a) să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii;
    b) să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii.
    ----------------
    Alin. (2) al art. 178 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 91 din 21 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 26 mai 2010, care modifică vechiul pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009, devenind pct. 1^1.
    (2^1) Pentru spitalele clinice în care se desfăşoară şi activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală, managerul trebuie să fie cadru universitar sau medic primar şi să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
    ------------
    Alin. (2^1) al art. 178 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009.
    (3) Managerul, persoană fizică sau juridică, încheie contract de management cu Ministerul Sănătăţii, ministerele sau instituţiile cu reţea sanitară proprie, reprezentate de ministrul sănătăţii, conducătorul ministerului sau instituţiei, după caz, pe o perioadă de maximum 3 ani. Contractul de management poate înceta înainte de termen în urma evaluării anuale sau ori de câte ori este nevoie, efectuată pe baza criteriilor de performanţă generale stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, precum şi pe baza criteriilor specifice stabilite şi aprobate prin act administrativ al conducătorilor ministerelor sau instituţiilor cu reţea sanitară proprie, al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz. La încetarea mandatului, contractul de management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni, de maximum două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a postului, respectiv licitaţie publică, după caz. Ministrul sănătăţii, ministrul de resort sau primarul unităţii administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean, după caz, numesc prin act administrativ un manager interimar până la ocuparea prin concurs a postului de manager, respectiv organizarea licitaţiei publice, după caz.
    -------------
    Alin. (3) al art. 178 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (3^1) Atribuţiile managerului interimar se stabilesc şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
    -------------
    Alin. (3^1) al art. 178 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (4) Modelul-cadru al contractului de management, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi şi indicatorii de performanţă a activităţii, se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea ministerelor, a instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Valorile optime ale indicatorilor de performanţă ai activităţii spitalului se stabilesc şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii. Contractul de management va avea la bază un buget global negociat, a cărui execuţie va fi evaluată anual.
    -------------
    Alin. (4) al art. 178 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (5) Contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcţia de manager se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.
    ------------
    Alin. (5) al art. 178 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009.
    (6) Pe perioada executarii contractului de management, managerul persoana fizica beneficiaza de un salariu de baza şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, precum şi de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile platii contribuţiilor prevăzute de lege.
    -----------
    Alin. (6) al art. 178 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009 prevede:
    "Art. II
    (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţia de manager sau manager interimar al spitalului, ocupată în prezent conform legii, poate fi exercitată numai de persoana fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică, care îndeplineşte dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ministrul sănătăţii numeşte prin ordin comisii în vederea analizării şi verificării îndeplinirii de către manageri şi manageri interimari a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (3) Comisiile prevăzute la alin. (2) vor întocmi în termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către manageri şi manageri interimari de spital a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă."


    Articolul 179

    (1) Consiliul de administraţie organizează concurs sau licitaţie publică, după caz, pentru selecţionarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unităţii sanitare, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, sau, după caz, prin ordin al ministrului din ministerele cu reţea sanitară proprie şi respectiv prin act administrativ al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz.
    -------------
    Alin. (1) al art. 179 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (2) Managerul este numit prin ordin al ministrului sănătăţii, al ministrului transporturilor sau, după caz, prin act administrativ al conducătorului instituţiei, al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz.
    -------------
    Alin. (2) al art. 179 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (3) Pentru spitalele din sistemul de aparare, ordine publică, siguranţa naţionala şi autoritate judecătorească, functia de comandant/director general sau, după caz, de manager se ocupa de o persoană numita de conducatorul ministerului sau al institutiei care are în structura spitalul, conform reglementarilor proprii adaptate la specificul prevederilor prezentului titlu.
    (4) Selecţia managerului persoana juridica se efectueaza prin licitaţie publică, conform dispoziţiilor legii achizitiilor publice.
    (5) Până la ocuparea prin concurs a funcţiilor de conducere care fac parte din comitetul director, conducerea interimară a spitalelor publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii, iar pentru ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie, respectiv pentru autorităţile administraţiei publice locale prin act administrativ al ministrului de resort, al conducătorului instituţiei respective sau prin act administrativ al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz.
    -------------
    Alin. (5) al art. 179 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (6) Managerul interimar şi ceilalţi membrii ai comitetului director interimar se numesc în condiţiile prevăzute la alin. (5) pe o perioadă de maximum 6 luni.
    -------------
    Alin. (6) al art. 179 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.


    Articolul 180

    (1) Functia de manager persoana fizica este incompatibila cu:
    a) exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică;
    -----------
    Lit. a) a alin. (1) al art. 180 a fost modificată de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 91 din 21 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 26 mai 2010, care modifică pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009.
    b) exercitarea oricarei activităţi sau oricarei alte functii de manager, inclusiv cele neremunerate;
    c) exercitarea unei activităţi sau a unei functii de membru în structurile de conducere ale unei alte unităţi spitalicesti;
    d) exercitarea oricarei functii în cadrul organizaţiilor sindicale sau patronale de profil.
    (2) Constituie conflict de interese detinerea de către manager persoana fizica, manager persoana juridica ori reprezentant al persoanei juridice de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relatii comerciale cu spitalul la care persoana în cauza exercita sau intenţionează sa exercite functia de manager. Dispoziţia de mai sus se aplică şi în cazurile în care astfel de părţi sociale, acţiuni sau interese sunt deţinute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei în cauza.
    (3) Incompatibilităţile şi conflictul de interese sunt aplicabile atât persoanei fizice, cat şi reprezentantului desemnat al persoanei juridice care exercită sau intenţionează sa exercite functia de manager de spital.
    (4) Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitaţiei publice se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariţia acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Ministerul Sănătăţii sau, după caz, ministerul, instituţia publică sau primarul unităţii administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean, după caz, semnatare ale contractului de management, vor putea cere persoanelor în cauză despăgubiri, conform clauzelor contractului de management.
    -------------
    Alin. (4) al art. 180 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (5) Persoanele care îndeplinesc funcţia de manager pot desfăşura activitate medicală în instituţia respectivă.
    -----------
    Alin. (5) al art. 180 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009.


    Articolul 181

    Atribuţiile managerului sunt stabilite prin contractul de management.


    Articolul 182

    (1) În domeniul politicii de personal şi al structurii organizatorice managerul are, în principal, urmatoarele atribuţii:
    a) stabileste şi aproba numărul de personal, pe categorii şi locuri de muncă, în functie de normativul de personal în vigoare;
    b) aproba organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numeste şi elibereaza din functie personalul spitalului;
    c) aproba programul de lucru, pe locuri de muncă şi categorii de personal;
    d) propune structura organizatorică, reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirii unităţii, în vederea aprobării de către Ministerul Sănătăţii, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie sau, după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile prevăzute la art. 174;
    -------------
    Litera d) a alin. (1) al art. 182 a fost modificată de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    e) numeşte şi revocă, în condiţiile legii, membrii comitetului director.
    -------------
    Litera e) a alin. (1) al art. 182 a fost modificată de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (1^1) Managerul negociază şi încheie contractele de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate, precum şi cu direcţia de sănătate publică sau, după caz, cu instituţii publice din subordinea Ministerului Sănătăţii, pentru implementarea programelor naţionale de sănătate publică şi pentru asigurarea cheltuielilor prevăzute la art. 190^1.
    -------------
    Alin. (1^1) al art. 182 a fost modificat de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012. Această modificare se aplică începând cu data de 1 aprilie 2013, conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 7 din 19 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 26 februarie 2013.
    (2) Concursul pentru ocuparea posturilor vacante se organizează la nivelul spitalului, iar repartizarea personalului pe locuri de muncă este de competenţa managerului.
    ------------
    Alin. (2) al art. 182 a fost introdus de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Articolul 183

    (1) În cadrul spitalelor publice se organizează şi funcţionează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul financiar-contabil, iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi un director de îngrijiri.
    (2) Ocuparea funcţiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de managerul spitalului.
    (3) Atribuţiile comitetului director interimar sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (4) În spitalele clinice, directorul medical poate fi un cadru didactic universitar medical.
    (5) Membrii comitetului director care au ocupat postul prin concurs, potrivit alin. (2), vor încheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi. Contractul de administrare poate fi prelungit la încetarea mandatului pe o perioadă de 3 luni, de maximum două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a funcţiei. Contractul de administrare poate înceta înainte de termen în cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în acesta.
    (6) Contractul individual de muncă sau al persoanelor angajate în unităţile sanitare publice care ocupă funcţii de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.
    (7) Pe perioada executării contractului de administrare, membrii comitetului director beneficiază de un salariu de bază şi de alte drepturi salariale stabilite potrivit prevederilor legale în vigoare, asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale de stat, precum şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, în cotele prevăzute de lege. Perioada respectivă constituie stagiu de cotizare şi se ia în considerare la stabilirea şi calculul drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
    (8) Modelul contractului de administrare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii pentru unităţile sanitare din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, cu consultarea structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, iar pentru celelalte ministere sau instituţii cu reţea sanitară proprie prin act administrativ al conducătorului acestora.
    (9) Dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b)-d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 180 alin. (2) referitoare la conflictul de interese se aplică şi persoanelor care ocupă funcţii specifice comitetului director.
    -------------
    Art. 183 a fost modificat de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.


    Articolul 183^1

    (1) Personalul de specialitate medico-sanitar care ocupa functii de conducere specifice comitetului director şi are contractul individual de muncă suspendat poate desfăşura activitate medicală în unitatea sanitara respectiva. Programul de lucru se stabileste de comun acord cu managerul spitalului.
    (2) Personalul de specialitate medico-sanitar prevăzut la alin. (1) desfăşoară activitate medicală în cadrul functiei de conducere ocupate.
    (3) Membrii comitetului director, sefii de secţie, sefii de laboratoare sau sefii de servicii medicale nu mai pot desfăşura nicio alta functie de conducere prin cumul de functii.
    ---------------
    Art. 183^1 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.


    Articolul 183^2

    (1) Managerul are obligaţia să respecte măsurile dispuse de către conducătorul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie sau primarul unităţii administrativteritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean, după caz, în situaţia în care se constată disfuncţionalităţi în activitatea spitalului public.
    (2) În exercitarea funcţiei de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice, Ministerul Sănătăţii, prin comisii de evaluare, poate să verifice, să controleze şi să sancţioneze, potrivit legii, activitatea tuturor spitalelor.
    -------------
    Art. 183^2 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.


    Articolul 183^3

    (1) Contractul de management şi, respectiv, contractul de administrare inceteaza în urmatoarele situaţii:
    a) la expirarea perioadei pentru care a fost incheiat;
    b) la revocarea din functie a managerului, în cazul nerealizarii indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, prevăzuţi în ordinul ministrului sănătăţii, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, şi/sau în situaţia existentei unei culpe grave ca urmare a neindeplinirii obligaţiilor managerului;
    b^1) la revocarea din funcţie a persoanelor care ocupă funcţii specifice comitetului director în cazul nerealizării indicatorilor specifici de performanţă prevăzuţi în contractul de administrare, timp de minimum un an, din motive imputabile acestora, şi/sau în situaţia existenţei unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor acestora;
    -----------
    Lit. b^1) a art. 183^3 a fost introdusă de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    c) prin acordul de voinţa al părţilor semnatare;
    d) la aparitia unei situaţii de incompatibilitate sau conflict de interese prevăzute de lege;
    e) în cazul nerespectarii termenului de inlaturare a motivelor de incompatibilitate ori de conflict de interese;
    f) la decesul sau punerea sub interdictie judecătorească a managerului;
    g) în cazul insolventei, falimentului persoanei juridice, manager al spitalului;
    h) la implinirea varstei de pensionare prevăzute de lege;
    i) în cazul în care se constata abateri de la legislatia în vigoare care pot constitui un risc iminent pentru sănătatea pacientilor sau a salariatilor;
    j) în cazul neacceptarii de către oricare dintre membrii comitetului director a oricarei forme de control efectuate de instituţiile abilitate în condiţiile legii;
    k) în cazul refuzului colaborarii cu organele de control desemnate de instituţiile abilitate în condiţiile legii;
    l) în cazul în care se constata abateri de la legislatia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii.
    m) nerespectarea măsurilor dispuse de ministrul sănătăţii în domeniul politicii de personal şi al structurii organizatorice sau, după caz, a măsurilor dispuse de ministrul/conducătorul instituţiei pentru spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie.
    -----------
    Lit. m) a art. 183^3 a fost introdusă de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    n) dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager;
    -----------
    Lit. n) a art. 183^3 a fost introdusă de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 69 din 10 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009.
    o) în cazul existentei pe o perioadă de 3 luni consecutiv a plăţilor restante a caror vechime este mai mare decat termenul scadent de plată, conform prevederilor contractuale sau legale.
    -----------
    Lit. o) a alin. (1) al art. 183^3 a fost modificată de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 55 din 4 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 331 din 6 iunie 2013.
    (2) Pentru spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, contractul de management încetează în condiţiile legii la propunerea consiliului de administraţie, în cazul în care acesta constată existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1).
    -------------
    Alin. (2) al art. 183^3 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    --------------
    Art. 183^3 a fost introdus de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.


    Articolul 184

    (1) Sectiile, laboratoarele şi serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un sef de secţie, sef de laborator sau, după caz, sef de serviciu. Aceste functii se ocupa prin concurs sau examen, după caz, în condiţiile legii, organizat conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.
    (2) În spitalele publice funcţiile de şef de secţie, şef de laborator, asistent medical şef sunt funcţii de conducere şi vor putea fi ocupate numai de medici, biologi, chimişti şi biochimişti sau, după caz, asistenţi medicali, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectivă.
    -----------
    Alin. (2) al art. 184 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012.
    (2^1) Funcţia de farmacist-şef din spitalele publice se ocupă în condiţiile legii de către farmacişti cu minimum 2 ani de experienţă profesională.
    -----------
    Alin. (2^1) al art. 184 a fost introdus de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 27 decembrie 2012.
    (3) Sefii de secţie au ca atribuţii indrumarea şi realizarea activităţii de acordare a ingrijirilor medicale în cadrul secţiei respective şi raspund de calitatea actului medical, precum şi atribuţiile asumate prin contractul de administrare.
    (4) La numirea în funcţie, şefii de secţie, de laborator şi de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi. Contractul de administrare poate fi prelungit sau, după caz, în situaţia neîndeplinirii indicatorilor de performanţă asumaţi poate înceta înainte de termen. Dacă şeful de secţie, de laborator sau de serviciu medical selectat prin concurs se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le înlăture în termen de maximum 30 de zile de la apariţia acestora. În caz contrar, contractul de administrare este reziliat de plin drept.
    -------------
    Alin. (4) al art. 184 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (5) Calitatea de şef de secţie, şef de laborator şi şef de serviciu medical este compatibilă cu funcţia de cadru didactic universitar.
    -----------
    Alin. (5) al art. 184 a fost modificat de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    (6) În secţiile, laboratoarele şi serviciile medicale clinice funcţia de şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu medical se ocupă de cadrul didactic recomandat de senatul instituţiei de învăţământ medical superior în cauză, cu avizul managerului spitalului şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii sau, după caz, a autorităţilor administraţiei publice locale.
    -------------
    Alin. (6) al art. 184 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (7) În cazul în care contractul de administrare, prevăzut la alin. (4), nu se semnează în termen de 7 zile de la data stabilită de manager pentru încheierea acestuia, se va constitui o comisie de mediere numită prin decizie a consiliului de administraţie. În situaţia în care conflictul nu se soluţionează într-un nou termen de 7 zile, postul va fi scos la concurs, în condiţiile legii.
    -------------
    Alin. (7) al art. 184 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (8) Pentru secţiile, laboratoarele şi serviciile medicale clinice, în care nu există cadru didactic cu grad de predare, precum şi pentru secţiile, laboratoarele şi serviciile medicale neclinice condiţiile de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, iar în cazul spitalelor aparţinând ministerelor sau instituţiilor cu reţea sanitară proprie condiţiile de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului, respectiv prin decizie a conducătorului instituţiei, cu avizul Ministerului Sănătăţii. În cazul în care la concurs nu se prezintă niciun candidat în termenul legal, managerul spitalului public va delega o altă persoană în funcţia de şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu medical, pe o perioadă de până la 6 luni, interval în care se vor repeta procedurile prevăzute la alin. (1).
    -----------
    Alin. (8) al art. 184 a fost modificat de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.
    (8^1) În cazul spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, condiţiile de participare la concursul prevăzut la alin. (8) se stabilesc prin act administrativ al primarului unităţii administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului Bucureşti sau al preşedintelui consiliului judeţean, după caz.
    -------------
    Alin. (8^1) al art. 184 a fost introdus de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (9) Şeful de secţie, şeful de laborator şi şeful serviciului medical vor face publice, prin declaraţie pe propria răspundere, afişată pe site-ul spitalului şi al direcţiei de sănătate publică sau pe site-ul Ministerului Sănătăţii ori, după caz, al Ministerului Transporturilor pentru unităţile sanitare subordonate acestuia, legăturile de rudenie până la gradul al IV-lea inclusiv cu personalul angajat în secţia, laboratorul sau serviciul medical pe care îl conduc.
    ------------
    Alin. (9) al art. 184 a fost modificat de art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 227 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2009, prin înlocuirea sintagmei "autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti" cu expresia "direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti".
    (9^1) Prevederile alin. (9) se aplică în mod corespunzător şi în cazul spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale.
    -------------
    Alin. (9^1) al art. 184 a fost introdus de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (10) Medicii, indiferent de sex, care implinesc vârsta de 65 de ani după dobandirea functiei de conducere, care fac parte din comitetul director al spitalului public sau exercita functia de sef de secţie, sef de laborator ori sef de serviciu medical, vor fi pensionati conform legii. Medicii în vârsta de 65 de ani nu pot participa la concurs şi nu pot fi numiti în niciuna dintre functiile de conducere, care fac parte din comitetul director al spitalului public sau sef de secţie, sef de laborator ori sef de serviciu medical.
    ---------------
    Alin. (10) al art. 184 a fost modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 264 din 19 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 503 din 27 iulie 2007.
    (11) În spitalele clinice, profesorii universitari pot ocupa functii de sef de secţie până la vârsta de 70 de ani, cu avizul Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea ministrului sănătăţii.
    (12) Dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 180 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice.
    -----------
    Alin. (12) al art. 184 a fost modificat de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 93 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 30 iunie 2008.


    Articolul 185

    (1) În cadrul spitalelor publice funcţionează un consiliu etic şi un consiliu medical. Directorul medical este preşedintele consiliului medical.
    -------------
    Alin. (1) al art. 185 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (2) Componenţa şi atribuţiile consiliului etic se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
    -------------
    Alin. (2) al art. 185 a fost modificat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 48 din 2 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 10 iunie 2010.
    (3) Consiliul medical este alcătuit din şefii de secţii, de laboratoare, farmacistul-şef şi asistentul şef.