LEGE nr. 346 din 21 iulie 2006
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 28 iulie 2006



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Ministerul Apărării este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării ţării.
    (2) Ministerul Apărării este format din structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora.


    Articolul 2

    Sistemul de structuri centrale, structuri şi forţe ale Ministerului Apărării constituie Armata României, denumită în continuare armata.


    Articolul 3

    (1) Ministerul Apărării are personalitate juridică şi reprezintă în justiţie structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiţie de organele de specialitate ale Ministerului Apărării, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.
    (2) Ministerul Apărării are sediul în municipiul Bucureşti, strada Izvor nr. 3-5, sectorul 5.
    (3) Ministerul Apărării răspunde în faţa Parlamentului, a Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru modul de aplicare, în domeniul său de activitate, a prevederilor Constituţiei, legilor, hotărârilor Guvernului şi ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ale celorlalte acte normative şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte.


    Articolul 4

    Ministerul Apărării cooperează, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, cu celelalte ministere şi organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, cu autorităţi ale administraţiei publice locale, autorităţi administrative autonome, organizaţii neguvernamentale, operatori economici, cu structurile politico-militare şi de conducere militară ale altor state, precum şi ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte.


    Capitolul II Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Apărării


    Articolul 5

    (1) Ministerul Apărării are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) constituirea structurii de forţe şi realizarea capacităţii de luptă a armatei pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia;
    b) înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea de unităţi şi formaţiuni;
    c) elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea ţării;
    d) apărarea drepturilor şi intereselor legitime proprii în raporturile cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii;
    e) încheierea tratatelor la nivel departamental şi a înţelegerilor tehnice în domeniul cooperării cu armatele altor state;
    f) coordonarea politicii şi activităţile de integrare în organizaţiile internaţionale la care România este parte, pentru structurile proprii, întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare politico-militară cu celelalte state şi asigurarea reprezentării armatei în raporturile cu armatele altor state;
    g) managementul informaţiilor pentru apărare, al activităţii de informaţii, contrainformaţii şi securitate militare, precum şi colaborarea cu serviciile/structurile de informaţii, contrainformaţii şi securitate ale altor state sau organizaţii internaţionale la care România este parte;
    h) realizarea planificării integrate a apărării;
    i) finanţarea şi asigurarea execuţiei bugetului propriu;
    j) instruirea comandamentelor şi trupelor, pregătirea de specialitate a personalului în activitate şi în rezervă;
    k) informatizarea tuturor domeniilor sale de activitate;
    l) managementul resurselor umane, organizarea şi conducerea învăţământului militar;
    m) protecţia mediului în activităţile pe care le desfăşoară;
    n) organizarea şi conducerea activităţii de informare şi relaţii publice;
    o) emiterea regulamentelor specifice pentru organizarea şi funcţionarea structurilor militare, a comitetelor şi consiliilor constituite pentru luarea deciziilor;
    p) creşterea calităţii vieţii personalului, asigurarea asistenţei religioase a personalului militar şi civil, precum şi a asistenţei sociale, medicale şi juridice a acestuia, în conformitate cu prevederile legale;
    q) implementarea, la nivelul ministerului, a politicilor publice şi a programelor de reformă a administraţiei publice;
    r) conducerea activităţilor de logistică;
    s) înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente şi materiale specifice armatei, relaţiile cu industria naţională de apărare şi cooperările internaţionale în domeniu;
    ş) coordonarea activităţii de comerţ exterior privind importul şi exportul de produse cu destinaţie militară, în condiţiile legii;
    t) aprobarea, în limita competenţei sale, a documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii proprii, executarea lucrărilor de investiţii proprii, precum şi urmărirea executării, la termenele stabilite, a tuturor lucrărilor de investiţii;
    ţ) mobilizarea armatei, constituirea forţelor de rezervă, rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prestări de serviciu în interes public;
    u) editarea de publicaţii în domeniile proprii de activitate;
    v) cercetarea ştiinţifică, invenţii şi inovaţii în armată, precum şi protecţia drepturilor de proprietate intelectuală asupra rezultatelor cercetării;
    x) controlul intern şi auditul public intern.
    (2) Ministerul Apărării îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege.


    Capitolul III Organizarea şi funcţionarea structurilor centrale


    Articolul 6

    (1) Structurile centrale ale Ministerului Apărării, subordonate nemijlocit ministrului apărării, sunt: Departamentul pentru politica de apărare şi planificare, Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică, Departamentul pentru armamente, Statul Major General, Secretariatul general, Direcţia generală de informaţii a apărării, Direcţia management resurse umane, Direcţia financiar-contabilă, Direcţia instanţelor militare, Corpul de control şi inspecţie, Direcţia audit intern şi Direcţia medicală.
    (2) În subordinea nemijlocită a ministrului apărării funcţionează consilierii ministrului, Cabinetul ministrului, Direcţia instanţelor militare şi alte structuri.
    (3) Personalul Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al Secţiei combaterea infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se subordonează ministrului apărării numai în ceea ce priveşte aspectele de natură administrativă, stabilite prin ordin comun al ministrului apărării, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
    (4) Structurile centrale prevăzute la alin. (1) şi (3) pot avea în compunere, după caz, centre, direcţii generale, direcţii, oficii, servicii, secţii, birouri sau compartimente, constituite potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului apărării.
    (5) Pentru îndeplinirea misiunilor ce revin Ministerului Apărării, prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa şi organiza, în condiţiile legii, structuri ale acestuia care îşi desfăşoară activitatea în străinătate. Pentru aceasta, Ministerul Apărării este autorizat să achiziţioneze bunuri mobile şi imobile în ţările în care aceste structuri îşi desfăşoară activitatea.
    (6) Pentru executarea conducerii structurilor prevăzute la alin. (1)-(5) sunt prevăzute în statele de organizare funcţiile corespunzătoare.
    (7) Atribuţiile structurilor centrale se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Apărării, aprobat prin ordin al ministrului.


    Articolul 7

    Structurile centrale au în subordine, după caz, state majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamente, direcţii, instituţii militare de învăţământ, instituţii de cercetare ştiinţifică, formaţiuni şi alte structuri.


    Capitolul IV Domenii de responsabilitate ale structurilor centrale


    Articolul 8

    Departamentul pentru politica de apărare şi planificare coordonează îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate, asigură aplicarea politicii de apărare şi planificarea integrată a apărării şi coordonează cooperarea politico-militară internaţională.


    Articolul 9

    Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică coordonează relaţia cu Parlamentul şi activitatea legislativă, asigură asistenţa juridică şi reprezintă interesele Ministerului Apărării în faţa instanţelor de judecată şi a altor organe cu activitate jurisdicţională, asigură relaţiile cu alte autorităţi publice, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale, îndrumă activitatea de armonizare a actelor normative şi asigură asistenţa juridică pentru încheierea înţelegerilor tehnice în vederea cooperării cu forţele armate străine, conduce activităţile care privesc informarea publică şi mass-media militare, regimul juridic al patrimoniului imobiliar al Ministerului Apărării şi coordonează activitatea de soluţionare a problemelor sociale ale personalului.


    Articolul 10

    Departamentul pentru armamente elaborează şi coordonează politicile de achiziţii în cadrul ministerului, în calitate de autoritate de reglementare în domeniu, gestionează relaţiile cu industria naţională de apărare, asigură managementul programelor de achiziţii pentru sisteme de armamente şi echipamente majore şi al contractelor aferente, precum şi al activităţilor de cercetare-dezvoltare, planifică şi desfăşoară activitatea de cooperare internaţională în domeniul armamentelor, realizează supravegherea calităţii la furnizorii de echipamente şi tehnică militară, coordonează activitatea de formare, specializare şi perfecţionare a ofiţerilor de logistică în domeniul tehnico-ingineresc şi a altor specialişti necesari armatei, activitatea de metrologie şi standardizare tehnică şi realizează controlul specific domeniului de competenţă pentru importurile şi exporturile de produse speciale.


    Articolul 11

    Fiecare departament este condus de un secretar de stat, care este şi şef al departamentului.


    Articolul 12

    (1) Statul Major General asigură, conform legii, conducerea, organizarea, planificarea şi operaţionalizarea forţelor, ridicarea graduală a capacităţii de luptă şi mobilizarea armatei, conducerea operaţiilor întrunite, antrenarea comandamentelor şi trupelor, pregătirea de bază şi de specialitate a personalului militar în activitate şi în rezervă, managementul carierei individuale a personalului militar, planificarea armamentelor, standardizarea în domeniul militar, implementarea sistemului comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, informatică, supraveghere, recunoaştere, logistică şi infrastructură, desfăşurarea relaţiilor militare internaţionale, asistenţa religioasă în Ministerul Apărării şi încheierea înţelegerilor tehnice cu armatele altor state, promovează valorile specifice culturii militare şi de educaţie civică.
    (2) Statul Major General pregăteşte şi conduce structurile militare care participă la misiuni militare în afara teritoriului statului naţional.
    (3) La nivelul Statului Major General se constituie Comitetul Şefilor Statelor Majore, cu rol consultativ. Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin ordin al ministrului apărării.


    Articolul 13

    (1) Direcţia generală de informaţii a apărării asigură obţinerea, prelucrarea, verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la factorii de risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi non-militare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative şi cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naţionale şi de informaţii, cât şi cu cele ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi asigură securitatea informaţiilor clasificate naţionale, NATO şi Uniunea Europeană la nivelul Ministerului Apărării.
    (2) Personalul Direcţiei generale de informaţii a apărării îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul militar. Pentru culegerea de informaţii în teatrele de operaţii şi pentru lupta împotriva terorismului, Direcţia generală de informaţii a apărării poate avea în subordine structuri combatante.
    (3) Direcţia generală de informaţii a apărării este condusă de un director general, cadru militar în activitate. Directorul general este numit de către ministrul apărării, cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Funcţia de director general este asimilată funcţiei de secretar de stat.
    (4) Unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţionează, în condiţiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi.


    Articolul 14

    (1) Secretariatul general asigură realizarea şi coordonarea lucrărilor de secretariat, gestionează ansamblul relaţiilor şi circulaţia documentelor la nivelul structurilor centrale, între minister şi autorităţile şi instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale, persoanele juridice şi fizice, monitorizează elaborarea şi transmiterea principalelor raportări periodice prevăzute de reglementările în vigoare.
    (2) Secretariatul general asigură implementarea, monitorizarea şi evaluarea, la nivelul Ministerului Apărării, a prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reformă ale administraţiei publice, elaborate pe baza Programului de guvernare, precum şi a sistemului de control managerial.
    (3) Secretariatul general asigură gestionarea şi diseminarea documentelor clasificate în domeniul apărării, emise de NATO, Uniunea Europeană, statele membre ale acestora şi alte state, la nivelul Ministerului Apărării.


    Articolul 15

    Direcţia management resurse umane elaborează şi monitorizează aplicarea strategiilor, politicilor şi reglementărilor în domeniile managementului resurselor umane, carierei individuale profesionalizate şi educaţiei militare şi asigură evidenţa unitară a personalului Ministerului Apărării.


    Articolul 16

    Corpul de control şi inspecţie exercită atribuţii specifice de control general, conform legii, şi evaluarea activităţilor desfăşurate în Ministerul Apărării, în baza ordinului ministrului apărării.


    Articolul 17

    Direcţia financiar-contabilă asigură îndeplinirea sarcinilor financiar-contabile ce revin ministrului apărării în calitate de ordonator principal de credite.


    Articolul 18

    Direcţia instanţelor militare asigură managementul funcţiilor militare la nivelul instanţelor militare şi acţionează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicţional militar cu cel din statele membre NATO.


    Articolul 19

    Direcţia audit intern execută auditarea administrării patrimoniului şi utilizării fondurilor publice în Ministerul Apărării, în concordanţă cu reglementările legale.


    Articolul 20

    Direcţia medicală coordonează asigurarea asistenţei medicale şi sanitar-veterinare, implementează politica naţională de sănătate la nivelul Ministerului Apărării, elaborează concepţia privind funcţionarea serviciilor medicale şi sanitar-veterinare.


    Articolul 21

    (1) Ministrul apărării numeşte, în condiţiile legii, şefii/directorii structurilor centrale, şeful cabinetului şi consilierii ministrului, şefii/directorii structurilor prevăzute la art. 6 alin. (4), până la nivel de oficiu inclusiv, precum şi persoanele care sunt încadrate în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grade de general sau echivalent al acestora.
    (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) secretarii de stat, şeful Statului Major General şi secretarul general al ministerului.
    (3) Ministrul apărării numeşte membrii birourilor ataşaţilor apărării României în străinătate, la propunerea directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării.


    Capitolul V Structura de forţe a armatei


    Articolul 22

    Structura de forţe a armatei cuprinde următoarele categorii de forţe: forţele terestre, forţele aeriene şi forţele navale, precum şi alte forţe.


    Articolul 23

    Forţele terestre sunt formate din: Statul Major al Forţelor Terestre, comandamente operaţionale de nivel operativ şi tactic, structuri luptătoare, structuri de sprijin de luptă, structuri logistice, structuri pentru operaţii speciale, unităţi de instrucţie, instituţii militare de învăţământ şi alte structuri stabilite potrivit legii.


    Articolul 24

    Forţele aeriene se compun din: Statul Major al Forţelor Aeriene, comandamente operaţionale, structuri luptătoare, structuri de sprijin de luptă, structuri logistice, structuri pentru operaţii speciale, unităţi de instrucţie, instituţii militare de învăţământ şi alte structuri stabilite potrivit legii.


    Articolul 25

    Forţele navale se compun din: Statul Major al Forţelor Navale, comandamente operaţionale/de flotă, structuri luptătoare, structuri de sprijin de luptă, structuri logistice, structuri pentru operaţii speciale, unităţi de instrucţie, instituţii militare de învăţământ şi alte structuri stabilite potrivit legii.


    Articolul 26

    Atribuţiile şi competenţele forţelor armatei se stabilesc prin ordine ale ministrului apărării sau ale şefului Statului Major General, atunci când acesta este împuternicit de ministru.


    Articolul 27

    (1) Potrivit destinaţiei şi nivelului de operaţionalizare, forţele armatei sunt organizate în forţe dislocabile şi forţe de generare şi regenerare.
    (2) Forţele dislocabile sunt destinate îndeplinirii întregii game de misiuni, conform angajamentelor internaţionale în domeniul securităţii şi apărării la care România este parte, şi cuprind forţe luptătoare, de sprijin, de suport logistic şi pentru operaţii speciale, structurate modular, cu disponibilităţi acţionale şi de transport în orice teatru de acţiuni militare, capabile să se autosusţină şi să îşi asigure protecţia, compatibile cu armatele statelor aliate.
    (3) Forţele de generare şi regenerare sunt destinate sprijinului forţelor dislocabile şi îndeplinirii unor misiuni pe teritoriul statului naţional şi în proximitatea acestuia şi cuprind structuri luptătoare, de sprijin de luptă şi suport logistic, precum şi structuri de învăţământ militar şi instrucţie din toate categoriile de forţe ale armatei.


    Articolul 28

    Forţele dislocabile sunt formate din comandamente, mari unităţi şi unităţi cu un nivel de încadrare de cel puţin 90% la personal şi 100% la tehnică de luptă, faţă de necesarul de război.


    Articolul 29

    Forţele de generare şi regenerare sunt formate din comandamente, mari unităţi şi unităţi din toate categoriile de forţe ale armatei, cu un nivel de încadrare cu personal, în timp de pace, între 40% şi 70%, iar la tehnică de luptă de cel puţin 80%, faţă de necesarul de război.


    Articolul 30

    Potrivit misiunilor, structurile de forţe sunt:
    a) structuri luptătoare destinate ducerii acţiunilor militare, care cuprind: brigăzi mecanizate şi similare, de vânători de munte, mari unităţi şi unităţi de rachete sol-aer, escadrile de aviaţie, divizioane de fregate, nave purtătoare de artilerie, rachete torpile şi scafandri, batalioane de paraşutişti, infanterie marină şi de informaţii, batalioane/companii de operaţii speciale şi alte structuri constituite pentru luptă;
    b) structuri de sprijin de luptă destinate sprijinului strategic, operativ şi tactic al acţiunilor militare, care cuprind: brigăzi de artilerie şi geniu, unităţi şi subunităţi de rachete şi artilerie antiaeriană pentru forţele terestre şi de radiolocaţie, regimente şi batalioane de geniu, cercetare, de comunicaţii şi informatică, apărare nucleară, bacteriologică şi chimică, batalioane şi subunităţi de poliţie militară, divizioane şi nave pentru sprijin maritim şi fluvial, alte unităţi, formaţiuni şi subunităţi de sprijin de luptă;
    c) structuri logistice destinate asigurării tehnico-materiale, mentenanţei, transporturilor, asistenţei medicale şi sanitar-veterinare, cazării şi cartiruirii trupelor, care cuprind: brigăzi şi batalioane logistice, depozite de armament, muniţii şi materiale, spitale militare de campanie, unităţi de mentenanţă, alte formaţiuni logistice;
    d) forţe pentru operaţii speciale, care constituie componenta specializată de intervenţie rapidă, cu elemente componente din toate categoriile de forţe ale armatei, instruită şi dotată pentru executarea misiunilor specifice de cercetare specială, acţiune directă şi asistenţă militară pe teritoriul statului român sau în alte teatre de operaţii, împreună cu forţele speciale ale coaliţiilor şi alianţelor la care România este parte, potrivit legii;
    e) structuri de învăţământ militar şi instrucţie destinate instrucţiei individuale de bază şi perfecţionării pregătirii de specialitate a personalului militar în activitate şi în rezervă.


    Articolul 31

    (1) Conducerea operaţională a forţelor pentru operaţii speciale se exercită de şeful Statului Major General, iar în situaţia participării la operaţii militare în afara teritoriului statului naţional, potrivit înţelegerilor tehnice încheiate cu partenerii străini.
    (2) Forţele pentru operaţii speciale cooperează cu celelalte structuri specializate ale statului.


    Capitolul VI Conducerea Ministerului Apărării


    Articolul 32

    (1) Ministerul Apărării este condus şi reprezentat de ministrul apărării.
    (2) În exercitarea conducerii, ministrul apărării este ajutat de secretarii de stat, de şeful Statului Major General şi de secretarul general.
    (3) Ministrul apărării poate delega prin ordin competenţa îndeplinirii unor atribuţii aflate în responsabilitatea sa.
    (4) Secretarii de stat sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului apărării.
    (5) Şeful Statului Major General este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării, cu avizul primului-ministru, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu până la un an. În funcţia de şef al Statului Major General poate fi numit locţiitorul acestuia sau unul dintre şefii categoriilor de forţe ale armatei.
    (6) Prevederile alin. (5) referitoare la durata mandatului nu se aplică în caz de mobilizare sau de război, precum şi pe timpul stării de asediu sau de urgenţă.
    (7) Secretarul general al Ministerului Apărării este înalt funcţionar public, numit potrivit legii.
    (8) În Ministerul Apărării se constituie Colegiul Ministerului Apărării, cu rol consultativ, precum şi Consiliul de Planificare a Apărării, Consiliul de Supraveghere a Cerinţelor, Consiliul de Achiziţii şi Consiliul de Standardizare şi Interoperabilitate, cu rol deliberativ. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului apărării.


    Articolul 33

    (1) În exercitarea competenţelor conferite de lege, ministrul apărării emite ordine şi instrucţiuni.
    (2) Secretarii de stat, secretarul general al ministerului, directorul general şi şefii/directorii direcţiilor din structurile centrale emit dispoziţii, potrivit competenţelor specifice.
    (3) Şeful Statului Major General emite ordine cu conţinut militar şi dispoziţii, potrivit domeniilor de competenţă.
    (4) Comandanţii/şefii unităţilor militare înscriu în ordinul de zi pe unitate, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării, ordinele/dispoziţiile date în exercitarea misiunilor şi atribuţiilor ce le revin, potrivit legii.


    Articolul 34

    Pe timpul absenţei ministrului, conducerea Ministerului Apărării se exercită de către secretarul de stat desemnat de ministru.


    Articolul 35

    Conducerea structurilor de forţe se realizează de comandanţi/şefi ai acestora numiţi conform competenţelor stabilite prin ordin al ministrului apărării.


    Capitolul VII Personalul Ministerului Apărării


    Articolul 36

    (1) Personalul Ministerului Apărării este format din personal militar şi personal civil.
    (2) Nomenclatorul funcţiilor de general din Armata României se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
    (3) Transformarea unei funcţii de general într-o funcţie civilă se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării.


    Articolul 37

    Evidenţa efectivelor Direcţiei generale de informaţii a apărării se ţine separat de cea a efectivelor Ministerului Apărării. Finanţarea Direcţiei generale de informaţii a apărării se realizează din fonduri bugetare aprobate cu această destinaţie. Modul de planificare, evidenţă şi utilizare a fondurilor necesare se stabileşte de ministrul apărării, similar reglementărilor privind cheltuielile operative.


    Articolul 38

    (1) În necesarul de efective ale Ministerului Apărării nu se includ:
    a) cadrele militare care îşi desfăşoară activitatea în alte structuri ale administraţiei publice centrale de specialitate, alte structuri centrale şi unităţi bugetare, precum şi în cele subordonate acestora. Finanţarea lor se asigură în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
    b) personalul militar şi civil din structurile finanţate de la alte capitole bugetare decât "Apărare naţională" din bugetul Ministerului Apărării, precum şi cel din structurile care se finanţează integral din venituri proprii;
    c) militarii în termen şi cu termen redus, soldaţii şi gradaţii voluntari, aflaţi în perioada instrucţiei de bază, elevii şi studenţii instituţiilor militare de învăţământ, cadrele militare aflate la cursurile de bază. Finanţarea lor se face din bugetul Ministerului Apărării;
    d) personalul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
    (2) Evidenţa efectivelor prevăzute la alin. (1) se ţine separat.


    Articolul 39

    Personalul Ministerului Apărării este organizat şi îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei specifice fiecărei categorii de personal şi reglementărilor interne ale ministerului.


    Capitolul VIII Dispoziţii comune


    Articolul 40

    Ministerul Apărării asigură, potrivit legii, asistenţa medicală a personalului propriu, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a familiilor şi urmaşilor acestora, precum şi drepturile la pensie ale cadrelor militare.


    Articolul 41

    (1) Cadrele militare în rezervă, cele în retragere, familiile acestora, precum şi personalul civil din Ministerul Apărării beneficiază, ca măsură de protecţie socială, de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării în folosirea centrelor de refacere a capacităţii de muncă, sanatoriilor, căminelor de garnizoană, cluburilor militare şi altor facilităţi recreative şi sportive.
    (2) Personalul poate beneficia de folosirea locuinţelor de serviciu sau de intervenţie, potrivit ordinului ministrului apărării.


    Articolul 42

    (1) Pentru rezolvarea situaţiei locative a cadrelor militare, a soldaţilor şi a gradaţilor voluntari, precum şi a personalului civil din armată, Ministerul Apărării poate desfăşura programe pentru construirea de locuinţe proprietate personală, din fondurile beneficiarilor, pe terenuri disponibile, proprietate publică a statului, aflate în administrarea ministerului.
    (2) Terenurile prevăzute la alin. (1) se trec, în condiţiile legii, din domeniul public în domeniul privat al statului, proprietarii locuinţelor dobândind, potrivit hotărârii Guvernului, un drept de folosinţă oneros asupra terenurilor, pe durata existenţei construcţiilor.


    Articolul 43

    Celelalte drepturi şi obligaţii ale personalului militar şi civil sunt prevăzute de lege şi de alte acte normative.


    Articolul 44

    În cadrul Ministerului Apărării se pot constitui colegii, consilii, comitete sau comisii profesionale. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului apărării.


    Articolul 45

    Statele de organizare ale structurilor Ministerului Apărării se elaborează, se avizează şi se aprobă conform prevederilor ordinului ministrului apărării.


    Articolul 46

    În Ministerul Apărării se organizează propriul sistem de formare şi perfecţionare a personalului militar şi civil, integrat în sistemul naţional de învăţământ.


    Articolul 47

    (1) Ministerul Apărării are reţea sanitară proprie, cămine de garnizoană, amenajări sportive şi recreative, sanatorii, centre de refacere a capacităţii de muncă, centre de instrucţie, locuinţe de serviciu şi de intervenţie, structuri de presă. Echipamentul şi alte bunuri necesare desfăşurării activităţii specifice pot fi asigurate de către furnizori specializaţi agreaţi, pe bază de contract, în condiţiile şi sub formele prevăzute de lege.
    (2) Ministerul Apărării poate avea în subordine sau în coordonare regii autonome, companii naţionale, agenţii, cluburi militare, formaţii cultural-artistice, cluburi şi asociaţii sportive.
    (3) Pe lângă Ministerul Apărării se pot înfiinţa activităţi finanţate integral din venituri proprii, conform legii.
    (4) În cadrul Ministerului Apărării funcţionează următoarele instituţii de interes naţional: Muzeul Militar Naţional, Biblioteca Militară Naţională şi Cercul Militar Naţional.


    Articolul 48

    Ministerul Apărării stabileşte, prin ordin al ministrului, propriul sistemul de distincţii şi însemne militare.


    Articolul 49

    Ministerul Apărării asigură personalul propriu şi tehnica din dotare împotriva riscurilor specifice, precum şi pentru cazurile de răspundere civilă stabilite prin ordin al ministrului apărării, în condiţiile legii.


    Articolul 50

    (1) Ministerul Apărării poate valorifica activele corporale şi necorporale excedentare din patrimoniul său, tehnica, armamentul, muniţiile şi materialele atipice sau excedentare scoase din înzestrare, în condiţiile concurenţiale prevăzute de lege, prin Compania Naţională "Romtehnica" - S.A., aflată în coordonarea acestui minister, şi potrivit regulamentului companiei, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
    (2) Sumele obţinute din valorificări se consideră venituri proprii, se reţin de Ministerul Apărării şi se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital.


    Articolul 51

    Ministerul Apărării dispune de un parc propriu de autovehicule, conform statelor de organizare, de sisteme şi mijloace de comunicaţii şi informatică, precum şi de alte tipuri de tehnică şi materiale stabilite prin normele de înzestrare.


    Articolul 52

    (1) Ministerul Apărării dispune de bunurile proprietate privată ale acestuia şi administrează bunurile din domeniul public sau privat al statului, aflate în patrimoniul său, putând să le concesioneze, să le închirieze ori să le valorifice, în funcţie de regimul lor juridic, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
    (2) Ministerul Apărării poate pune la dispoziţie, cu aprobarea şi în condiţiile stabilite de Guvern, persoanelor juridice române sau străine, pe termen limitat, bunuri aflate în administrarea sa, în scopul realizării unor proiecte în beneficiul instituţiei militare.
    (3) Prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului apărării, după caz, se pot transmite imobile aflate în domeniul public ori privat al statului şi în administrarea sa, în folosinţă gratuită, pe termen limitat, organizaţiilor neguvernamentale recunoscute prin hotărâre a Guvernului ca fiind de utilitate publică şi care îşi desfăşoară activitatea în domeniul apărării.


    Articolul 53

    (1) Ministerul Apărării poate angaja şi executa, la cerere, prin unităţile sale, prestări de servicii pentru persoane juridice sau pentru persoane fizice, în domeniile şi în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.
    (2) Structurile de forţe prestează servicii cu caracter obligatoriu prevăzute de lege. Tarifele aferente acestor servicii, inclusiv cele în regim de urgenţă, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Cu sumele rezultate în urma executării acestor activităţi, încasate în cadrul aceluiaşi exerciţiu financiar, se reconstituie creditele bugetare utilizate în acest scop.


    Articolul 54

    (1) La cererea forţelor armate străine, Ministerul Apărării poate asigura sprijin logistic atât pe teritoriul statului naţional, cât şi în afara acestuia.
    (2) Asigurarea sprijinului logistic se poate realiza cu suportarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Apărării. Creditele bugetare utilizate în acest scop se reconstituie cu fondurile rambursate în cursul aceluiaşi exerciţiu bugetar de forţele armate străine.
    (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), Ministerul Apărării este abilitat să încheie contracte în nume propriu sau în numele partenerilor străini.


    Articolul 55

    Fondurile necesare desfăşurării activităţilor în Ministerul Apărării se asigură de la bugetul de stat, precum şi din alte surse legal constituite.


    Articolul 56

    Ministerul Apărării are dreptul, numai în îndeplinirea atribuţiilor sale, să solicite şi să obţină, în condiţiile legii, de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de la operatorii economici şi de la orice alte persoane juridice sau persoane fizice, informaţii, date ori documente.


    Articolul 57

    (1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Apărării elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul de hotărâre privind organigrama structurilor centrale şi numărul total de posturi ale acestora.
    (2) Numărul de personal şi repartiţia funcţiilor pe categorii de personal şi corpuri de militari se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.


    Articolul 58

    (1) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii contrare.
    (2) Prevederile art. 13 alin. (3) referitoare la asimilarea funcţiei de director general cu cea de secretar de stat intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007. Până la această dată, rangul directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării este de subsecretar de stat.


    Articolul 59

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 7 februarie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 389/2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    BOGDAN OLTEANU
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VĂCĂROIU
    Bucureşti, 21 iulie 2006.
    Nr. 346.
    -------------