LEGE nr. 90 din 26 martie 2001
privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 164 din 2 aprilie 2001




    Capitolul 1 Organizarea şi funcţionarea Guvernului


    Secţiunea 1 Rolul şi funcţiile Guvernului


    Articolul 1

    (1) Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a tarii şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
    (2) Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrata şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale.
    (3) Guvernul se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile constituţionale, având la baza Programul de guvernare acceptat de Parlament.
    (4) Numirea Guvernului se face de Preşedintele României pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.
    (5) Pentru realizarea Programului de guvernare Guvernul exercita următoarele funcţii:
    a) funcţia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare;
    b) funcţia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;
    c) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigura administrarea proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;
    d) funcţia de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern;
    e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigura urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionarii instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.


    Secţiunea a 2-a Componenta Guvernului


    Articolul 2

    Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara, se bucura de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1).


    Articolul 3

    (1) Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri.
    (2) Din Guvern pot face parte şi miniştri-delegaţi, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.


    Articolul 4

    (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:
    a) exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator;
    b) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizata în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;
    c) exercitarea de acte de comerţ, cu excepţia vânzării sau cumpărării de acţiuni ori alte titluri de valoare;
    d) exercitarea funcţiei de administrator ori de cenzor la societăţile comerciale sau de reprezentant al statului în adunările generale ale unor asemenea societăţi ori de membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor naţionale;
    e) exercitarea unei funcţii publice în serviciul unei organizaţii străine, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.
    (2) Constatarea stării de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va dispune măsurile necesare pentru încetarea acesteia.


    Articolul 5

    Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului şi a demiterii în condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2).


    Articolul 6

    Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunta public, se prezintă în scris primului-ministru şi devine irevocabilă din momentul în care s-a lua act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.


    Articolul 7

    (1) Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de Preşedintele României, prin decret, la propunerea primului-ministru.
    (2) Revocarea are loc în caz de remaniere guvernamentală.


    Articolul 8

    (1) În cazul în care încetarea calităţii de membru al Guvernului intervine ca urmare a demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a incompatibilitatii, a decesului şi în alte situaţii prevăzute de lege, Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, ia act de aceasta şi declara vacanta funcţia de membru al Guvernului.
    (2) În cazul în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau averea sa a fost declarata, în tot sau în parte, ca fiind dobandita în mod ilicit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, el este demis de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru.


    Articolul 9

    (1) Dacă primul-ministru se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 sau este în imposibilitate de a-şi exercită atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primuluiministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
    (3) În situaţiile prevăzute la alin. (2), înăuntrul termenului de 45 de zile, primul-ministru va iniţia procedurile prevăzute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului.


    Articolul 10

    Numirea în funcţia de membru al Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanta a postului, se face de Preşedintele României, la propunerea primului-ministru.


    Secţiunea a 3-a Atribuţiile Guvernului


    Articolul 11

    În realizarea funcţiilor sale Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
    a) exercita conducerea generală a administraţiei publice;
    b) iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului;
    c) emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă potrivit Constituţiei;
    d) asigura executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestora;
    e) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului;
    f) aproba strategiile şi programele de dezvoltare economică a tarii, pe ramuri şi domenii de activitate;
    g) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare;
    h) asigura apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în condiţiile prevăzute de lege;
    i) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea tarii, scop în care organizează şi înzestrează forţele armate;
    j) asigură realizarea politicii externe a tarii şi, în acest cadru, integrarea României în structurile europene şi internaţionale;
    k) negociaza tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul român; negociaza şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel guvernamental;
    l) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa;
    m) asigura administrarea proprietăţii publice şi private a statului;
    n) acorda şi retrage cetăţenia română, în condiţiile legii; aproba renunţarea la cetăţenia română, în aceleaşi condiţii;
    o) înfiinţează, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
    p) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale;
    r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului.


    Articolul 12

    (1) Pentru rezolvarea unor probleme din competenţa sa Guvernul poate constitui organisme cu caracter consultativ.
    (2) În scopul elaborării, integrării, corelării şi monitorizarii de politici Guvernul poate constitui consilii, comisii şi comitete interministeriale.
    (3) Modul de organizare şi funcţionare a structurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a serviciilor acestora se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, în limita bugetului aprobat.


    Secţiunea a 4-a Primul-ministru


    Articolul 13

    Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuţiilor legale care le revin. Primul-ministru reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României, Curtea Suprema de Justiţie, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorităţi şi instituţii publice, partidele şi alianţele politice, sindicatele, cu alte organizaţii neguvernamentale, precum şi în relaţiile internaţionale.


    Articolul 14

    Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Tarii şi exercită toate atribuţiile care deriva din aceasta calitate.


    Articolul 15

    Primul-ministru numeşte şi eliberează din funcţie:
    a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului, conform art. 3 alin. (1);
    b) secretarul general şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, în cazul utilizării acestor funcţii;
    c) personalul din cadrul aparatului de lucru al primuluiministru;
    d) secretarii de stat;
    e) alte persoane care îndeplinesc funcţii publice, în cazurile prevăzute de lege.


    Articolul 16

    (1) Primul-ministru prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaţi sau senatori.
    (2) Primul-ministru poate desemna un membru al Guvernului sa răspundă la întrebările şi interpelările adresate Guvernului de către deputaţi sau senatori, în funcţie de domeniul de activitate ce formează obiectul interpelării.


    Articolul 17

    Primul-ministru contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care Constituţia prevede obligativitatea contrasemnarii acestora.


    Articolul 18

    (1) În scopul rezolvarii unor probleme operative primul-ministru poate constitui, prin decizie, consilii, comisii şi comitete interministeriale.
    (2) Primul-ministru îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în Constituţie şi de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului.


    Articolul 19

    În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin primulministru emite decizii, în condiţiile legii.


    Secţiunea a 5-a Organizarea aparatului de lucru al Guvernului


    Articolul 20

    Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuţii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 21

    (1) Aparatul de lucru al primului-ministru este alcătuit din:
    a) corpul de consilieri ai primului-ministru;
    b) corpul de control al primului-ministru;
    c) aparatul tehnic al corpului de consilieri;
    d) cabinetul primului-ministru;
    e) cancelaria primului-ministru;
    f) compartimentul cu probleme speciale;
    g) compartimentul documente secrete;
    h) compartimentul care asigura protocolul primuluiministru.
    (2) Activitatea corpului de consilieri şi a aparatului tehnic al acestuia este coordonata de unul dintre consilieri, desemnat prin decizie a primului-ministru.
    (3) Atribuţiile aparatului de lucru al primului-ministru se stabilesc prin decizie a acestuia.
    (4) Personalului prevăzut la alin. (1) nu i se aplică prevederile legii privind statutul funcţionarului public.


    Articolul 22

    (1) Guvernul are un Secretariat General condus de secretarul general al Guvernului, care poate avea rang de ministru, ajutat de unul sau mai mulţi secretari generali adjuncţi, care pot avea rang de secretar de stat, numiţi prin decizie a primului-ministru.
    (2) Secretariatul General face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi asigura derularea operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti.
    (3) Organizarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
    (4) Guvernul aproba proiectul bugetului propriu, care se include în bugetul de stat. Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului sau, după caz, secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite.
    (5) Secretariatul general al Guvernului asigura, prin aparatul propriu, continuitatea derulării operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, constituind elementul de legătură şi stabilitate al guvernarii.


    Articolul 23

    (1) Departamentul este o structura organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităţi în subordine, subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare şi sinteza în domenii de interes general, în conformitate cu atribuţiile Guvernului.
    (2) Departamentul este condus de un demnitar.
    (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual.
    (4) Înfiinţarea, modul de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiile departamentului se aproba prin hotărâre a Guvernului.


    Secţiunea a 6-a Funcţionarea Guvernului


    Articolul 24

    (1) Şedinţele Guvernului se convoacă şi sunt conduse de primul-ministru.
    (2) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externa, apărarea tarii, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
    (3) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participa.


    Articolul 25

    (1) Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
    (2) În cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a tarii, precum şi aspecte privind conducerea generală a administraţiei publice, adoptandu-se măsurile corespunzătoare.
    (3) La şedinţele Guvernului pot participa, în calitate de invitaţi, conducatori ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorităţi administrative autonome, precum şi orice alte persoane a căror prezenta se apreciază a fi utila, la solicitarea primului-ministru.
    (4) Dezbaterile din şedinţele Guvernului şi modul de adoptare a actelor acestuia, precum şi a oricăror alte măsuri stabilite, se înregistrează pe banda magnetica şi se consemnează în stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al Guvernului.


    Articolul 26

    (1) În exercitarea atribuţiilor sale Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare sau, în cazuri excepţionale, ordonanţe de urgenţă, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie.
    (2) Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri şi de ordonanţe; de asemenea, pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de iniţiativa legislativă a acestuia. Metodologia de elaborare şi inaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aproba prin hotărâre a Guvernului.
    (3) În cazul încetării mandatului sau, în condiţiile prevăzute de Constituţie, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continua sa îndeplinească numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă Guvernul nu poate emite ordonanţe şi nu poate iniţia proiecte de lege.


    Articolul 27

    (1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenta majorităţii membrilor săi. Hotărârile şi ordonanţele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte primul-ministru.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul documentelor şi al altor măsuri dezbătute în Guvern.
    (3) Hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistenta hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.


    Articolul 28

    (1) În realizarea funcţiei sale de conducere generală a administraţiei publice Guvernul exercita controlul ierarhic asupra ministerelor, organelor de specialitate din subordinea sa, precum şi asupra prefecţilor.
    (2) În exercitarea controlului ierarhic Guvernul are dreptul sa anuleze actele administrative ilegale sau inoportune emise de autorităţile administraţiei publice din subordinea sa, precum şi ale prefecţilor.


    Articolul 29

    Guvernul se afla în raporturi de colaborare cu autorităţile administrative autonome.


    Articolul 30

    (1) Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
    (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. În aceasta calitate prefectul răspunde de aplicarea politicii Guvernului în unităţile administrativ-teritoriale, având obligaţia de a asigura executarea actelor Guvernului, precum şi pe cele ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor.
    (3) Prefectul conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative ale consiliului local, ale primarului, ale consiliului judeţean şi ale preşedintelui consiliului judeţean.


    Articolul 31

    Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.


    Articolul 32

    Răspunderea penală a membrilor Guvernului este reglementată printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.


    Articolul 33

    (1) Guvernul organizează, prin Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" şi prin Regia Autonomă "Locato", administrarea bunurilor proprietate publică şi privată a statului, destinate unor acţiuni de reprezentare şi protocol ale Camerei Deputaţilor, Senatului, Preşedintelui României şi Guvernului.
    (2) Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte atribuţiile de minister de resort faţă de Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" şi faţă de Regia Autonomă "Locato".
    (3) Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în coordonare sau trecute în subordine organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu excepţia ministerelor.
    (4) Normativele de cheltuieli pentru acţiunile de protocol ale Guvernului se aproba prin hotărâre a acestuia.


    Capitolul 2 Organizarea şi funcţionarea ministerelor


    Secţiunea 1 Dispoziţii generale


    Articolul 34

    Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.


    Articolul 35

    (1) Ministerele se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituţiei şi prezentei legi.
    (2) Ministerele sau alte organe de specialitate organizate în subordinea Guvernului sunt conduse de miniştri, în urma acordării votului de încredere de către Parlament.
    (3) Miniştrii răspund de întreaga activitate a ministerului în faţa Guvernului, precum şi, în calitate de membri ai Guvernului, în faţa Parlamentului.


    Articolul 36

    Ministerele şi miniştrii se aproba de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, la investitura.


    Articolul 37

    Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. În astfel de situaţii prevederile art. 36 se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 38

    În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanta a funcţiei Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, revoca şi numeşte miniştrii, cu respectarea prevederilor art. 7-10.


    Articolul 39

    Ministerele au personalitate juridică şi au sediul în municipiul Bucureşti.


    Secţiunea a 2-a Organizarea ministerelor


    Articolul 40

    (1) Rolul, funcţiile, atribuţiile, structura organizatorică şi numărul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanţa, volumul, complexitatea şi specificul activităţii desfăşurate şi se aproba prin hotărâre a Guvernului.
    (2) În fiecare minister se va organiza cabinetul ministrului, cu personal propriu, căruia nu i se aplică prevederile legii privind statutul funcţionarului public.


    Articolul 41

    (1) În funcţie de natura atribuţiilor unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate compartimente în străinătate, stabilite prin hotărâre a Guvernului.
    (2) Înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare se aproba de Preşedintele României, la propunerea Guvernului.


    Articolul 42

    Ministerele pot înfiinţa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curţii de Conturi.


    Articolul 43

    Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice, care funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale.


    Articolul 44

    (1) Înfiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale, obiectul de activitate, structura organizatorică, numărul şi încadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor şi funcţiile de conducere ale acestora se aproba prin ordin al ministrului, respectiv al conducătorului organului de specialitate în subordinea căruia aceste servicii sau organe îşi desfăşoară activitatea.
    (2) Ministrul numeşte şi eliberează din funcţie conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului.
    (3) Conducătorii serviciilor publice descentralizate se numesc şi se eliberează din funcţie de către ministru, cu avizul consultativ al prefectului.


    Articolul 45

    Atribuţiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.


    Secţiunea a 3-a Conducerea ministerelor


    Articolul 46

    (1) Conducerea ministerelor se exercită de miniştri.
    (2) Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţara şi din străinătate, precum şi în justiţie.
    (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin ministrul emite ordine şi instrucţiuni, în condiţiile legii.


    Articolul 47

    În activitatea de conducere a ministerului ministrul este ajutat de unul sau mai mulţi secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului de organizare şi funcţionare a ministerului.


    Articolul 48

    Secretarii de stat exercita atribuţiile delegate de către ministru.


    Articolul 49

    (1) Secretarul general al ministerului este funcţionar public de cariera, numit prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism. Acesta asigura stabilitatea funcţionarii ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor functionale între structurile ministerului.
    (2) Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale secretarului general sunt următoarele:
    a) coordonează buna funcţionare a compartimentelor şi activităţilor cu caracter funcţional din cadrul ministerului şi asigura legătură operativă dintre ministru şi conducătorii tuturor compartimentelor din minister şi unităţile subordonate;
    b) colaborează cu compartimentele de specialitate din cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu secretarii generali din celelalte ministere, precum şi cu secretarii judeţelor şi cu directorii generali de prefectura, în probleme de interes comun;
    c) primeşte şi transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative iniţiate de minister şi asigura avizarea actelor normative primite de la alţi initiatori;
    d) transmite Secretariatului General al Guvernului proiectele de acte normative iniţiate de minister, pentru a fi discutate în şedinţa Guvernului;
    e) urmăreşte şi asigura finalizarea actelor normative aprobate de Guvern, care au fost iniţiate de minister;
    f) monitorizează şi controlează elaborarea raportarilor periodice, prevăzute de reglementările în vigoare;
    g) coordonează întregul personal al ministerului, activitatea de elaborare a politicilor de personal şi principiile directoare pentru managementul de personal din cadrul compartimentelor.
    (3) Secretarul general al ministerului poate îndeplini şi alte însărcinări prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului ori încredinţate de ministru.


    Articolul 50

    (1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin secretarul general poate fi ajutat de unul sau doi adjuncţi.
    (2) Secretarii generali adjuncţi sunt funcţionari publici de cariera, numiţi prin concurs sau examen.


    Articolul 51

    În cazul în care ministrul, din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, va desemna secretarul de stat care exercită aceste atribuţii, instiintandu-l pe primul-ministru despre aceasta.


    Articolul 52

    (1) Pe lângă ministru funcţionează, ca organ consultativ, colegiul ministerului.
    (2) Componenta şi regulamentul de funcţionare a colegiului ministerului se aproba prin ordin al ministrului.
    (3) Colegiul ministerului se întruneşte, la cererea şi sub preşedinţia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.


    Secţiunea a 4-a Atribuţiile generale ale ministrilor


    Articolul 53

    (1) Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate următoarele atribuţii generale:
    a) organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituţiilor publice şi a agenţilor economici;
    b) iniţiază şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern;
    c) acţionează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrată celei de dezvoltare economico-socială a Guvernului;
    d) fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
    e) urmăresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat;
    f) reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu alte înţelegeri stabilite în acest scop, şi dezvolta relaţii de colaborare cu organe şi organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale ce interesează domeniul lor de activitate;
    g) iniţiază şi negociaza, din împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului, în condiţiile legii, încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau propun întocmirea formelor de aderare la cele existente;
    h) urmăresc şi controlează aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte şi iau măsuri pentru realizarea condiţiilor în vederea integrării în structurile europene sau în alte organisme internaţionale;
    i) coordonează şi urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;
    j) avizează, în condiţiile legii, înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi cooperează cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;
    k) colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului din sistemul lor;
    l) aproba, după caz, editarea publicaţiilor de specialitate şi informare.
    (2) Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate şi alte atribuţii specifice stabilite prin acte normative.
    (3) Miniştrii îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum şi prin instituţiile aflate în subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor.


    Articolul 54

    Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numeşte şi eliberează din funcţie personalul acestuia.


    Articolul 55

    (1) Statele de funcţii ale ministerelor se aproba de miniştri, în limita numărului de posturi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
    (2) Guvernul poate aproba modificările ulterioare în structura ministerelor, a organelor de specialitate, a serviciilor publice descentralizate şi a instituţiilor subordonate acestora numai în limita alocaţiilor bugetare.


    Articolul 56

    Guvernul poate dispune prin hotărâre modificări în organizarea şi funcţionarea ministerelor, precum şi transferul unor activităţi de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului.


    Capitolul 3 Dispoziţii finale


    Articolul 57

    Personalul din aparatul de lucru al Guvernului, din aparatul propriu al ministerelor şi al celorlalte organe centrale de specialitate, care are calitatea de funcţionar public, se bucura de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în legea privind statutul funcţionarului public.


    Articolul 58

    Salarizarea personalului din aparatul de lucru al Guvernului şi din aparatul propriu al ministerelor se face potrivit legii.


    Articolul 59

    Organizarea şi funcţionarea ministerelor privind apărarea naţionala şi ordinea publică sunt reglementate prin legi speciale.


    Articolul 60

    Dispoziţiile prezentei legi, prin care se reglementează organizarea şi funcţionarea Guvernului şi ministerelor, se aplică în mod corespunzător şi celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia unor instituţii de interes public a căror organizare şi funcţionare sunt reglementate prin legi speciale.


    Articolul 61

    Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 8 decembrie 1990, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    VALENTIN ZOLTAN PUSKAS
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 1 martie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    VALER DORNEANU
    ───────────────