DECIZIE nr. 119 din 16 februarie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 23 martie 2006



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Constantin Doldur - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Antonia Constantin - procuror
    Benke Karoly - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrodivtrans" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.229/2005 al Judecătoriei Târgu Mureş.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, apreciind în acest sens că aspectele criticate privesc interpretarea legii. Totodată, se arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi din perspectiva faptului că aceasta nu este motivată, ceea ce este contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 25 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.229/2005, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrodivtrans" - S.R.L. din Târgu Mureş într-un litigiu având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este ambiguu şi ar fi trebuit să prevadă aplicarea sancţiunii contravenţionale în sarcina importatorului sau producătorului şi nicidecum în sarcina celui care comercializează produsele, întrucât acestuia din urmă i se îngrădeşte astfel dreptul de a efectua acte şi fapte de comerţ pentru culpa altuia.
    Totodată, se consideră că statul român ar trebui, pe de o parte, să ia măsuri ca de la producător sau importator să nu între pe piaţă produse accizabile marcate necorespunzător sau cu marcaje false, iar pe de altă parte, să nu sancţioneze un simplu comerciant de bună-credinţă care a cumpărat astfel de produse în scop de revânzare.
    Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, se consideră că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 şi 135, întrucât accesul liber la o activitate economică şi măsurile ce trebuie luate de stat pentru respectarea statutului de economie de piaţă nu exclud, ci, dimpotrivă, implică stabilirea limitelor de exercitare a libertăţii economice cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terţi.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul este îndreptăţit, în considerarea unui interes public general, să creeze condiţiile necesare pentru o mai bună supraveghere exercitată de organele cu atribuţii fiscale de control, în vederea urmăririi şi încasării creanţelor bugetare, ceea ce nu contravine art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie.
    Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie restrângeri ale accesului liber la o activitate economică şi nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind neretroactivitatea legii şi ocrotirea proprietăţii private.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 190 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, devenit art. 190 alin. (1) lit. c) în urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care are următorul cuprins: "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
    c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;".
    Deşi, în mod formal, autorul excepţiei nu invocă în susţinerea acesteia nici un text constituţional, Curtea reţine că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei şi din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, sunt avute în vedere în susţinerea excepţiei dispoziţiile art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 din Constituţie privind economia.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
    În esenţă, autorul excepţiei consideră că sancţiunea contravenţională prevăzută de lege este în sarcina importatorului sau producătorului şi nicidecum a celui care comercializează produsele, întrucât acestuia i s-ar îngrădi dreptul de a efectua acte şi fapte de comerţ pentru culpa altuia.
    Curtea reţine că textul legal criticat stabileşte faptul că deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenţie.
    Curtea observă că, potrivit art. 203 din Codul fiscal, responsabilitatea marcării revine antrepozitarilor autorizaţi [persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal - art. 163 lit. e) din Codul fiscal] sau importatorilor. Totodată, Codul fiscal, la art. 296^1 alin. (1) lit. h), stabileşte că marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel constituie infracţiune.
    Astfel, coroborând textele legale de mai sus, Curtea constată că atât cel ce marchează cu marcaje false produsele accizabile supuse marcării sau deţine în antrepozitul fiscal produse marcate în acest fel, cât şi cel care deţine în afara antrepozitului fiscal sau comercializează pe teritoriul României produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, necorespunzător marcate sau cu marcaje false, sunt sancţionaţi, prima faptă constituind infracţiune, iar cea de-a doua contravenţie. Este, de altfel, o soluţie legislativă care sancţionează aceste fapte săvârşite cu vinovăţie, orice încălcare a legii impunând o sancţiune în raport cu gravitatea faptei săvârşite.
    Totodată, Curtea reţine că aceste măsuri au fost instituite pentru a lupta eficient împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrădeşte cu nimic libertatea comerţului şi nici protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, ci, dimpotrivă, stabileşte un cadru legal, clar şi precis, în care să se desfăşoare schimburile comerciale cu protejarea intereselor economice naţionale. Astfel, măsura în cauză protejează şi concurenţa loială, neîngăduind intrarea pe piaţă a unor produse accizabile care eludează cadrul legal în domeniu.
    De altfel, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terţi.
    De asemenea, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. c)-g) nu sunt incidente în cauză, având în vedere cuprinsul normei legale criticate.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrodivtrans" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 7.229/2005 al Judecătoriei Târgu Mureş.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2006.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Benke Karoly
    ------------