DECIZIE nr. 397 din 1 octombrie 2013
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (7) şi art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 663 din 29 octombrie 2013



    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Mona Maria Pivniceru - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 497 D/2013.
    La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, doamna consilier Ecaterina Mirea, cu împuternicire la dosar.
    Cauza este în stare de judecată.
    Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, expunând, pe larg, considerentele cuprinse în actul de sesizare a Curţii Constituţionale. Susţine, în esenţă, că personalul didactic este participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparţinând acestui sistem şi, în consecinţă, trebuie să se bucure de un tratament nediscriminatoriu în raport de ceilalţi pensionari în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile sale. Cu toate acestea, normele criticate impun personalului didactic care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare să renunţe la pensie pe perioada în care rămâne titular, indiferent de cuantumul pensiei, în timp ce ceilalţi pensionari care şi-au desfăşurat activitatea profesională înainte de pensionare şi lucrează după pensionare în alte domenii nu au obligaţia de a renunţa la pensie pe perioada în care lucrează în sectorul public, dacă pensia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie. Depune la dosar concluzii scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că normele criticate consacră o discriminare pe criteriul socioprofesional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    I. Prin Adresa nr. 819 din 23 iulie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.250 din 23 iulie 2013, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.
    II. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului susţine că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin impunerea condiţiei renunţării la pensie pe perioada în care personalului didactic îi este recunoscută calitatea de titular.
    Se arată că dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice instituie principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, care, referindu-se la posibilitatea cumulării pensiei cu salariul, arată că de aceasta beneficiază toţi pensionarii pentru limită de vârstă. Tot astfel, Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional stabileşte în art. 17 că pot cumula pensia cu salariul în condiţiile prevăzute de acelaşi articol "beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri din salarii sau, după caz, asimilate salariilor [...]".
    Se conchide că, din analiza textelor legale menţionate, rezultă că personalul didactic este participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparţinând acestui sistem şi, în consecinţă, trebuie să se bucure de un tratament nediscriminatoriu în raport cu ceilalţi pensionari în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile sale. De asemenea, personalul didactic nu reprezintă o categorie socioprofesională aflată într-o situaţie obiectiv diferită în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi pensionare ori din alte puncte de vedere care să justifice instituirea unui tratament juridic diferit în raport cu ceilalţi pensionari. Cu toate acestea, textul de lege criticat impune personalului didactic care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare să renunţe la pensie pe perioada în care rămâne titular, indiferent de cuantumul pensiei, atât timp cât ceilalţi pensionari care şi-au desfăşurat activitatea profesională înainte de pensionare şi lucrează după pensionare în alte domenii nu au obligaţia de a renunţa la pensie pe perioada în care lucrează în sectorul public, dacă pensia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie. Un astfel de tratament distinct nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, specificul activităţii didactice din învăţământul preuniversitar neputând reprezenta un temei pentru adoptarea în mod discriminatoriu a unor reglementări privind cumulul pensiei cu salariul.
    Se subliniază contextul şi raţiunea introducerii normei criticate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, respectiv "perturbările determinate de imposibilitatea punerii în aplicare a unora dintre prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, perturbări ce sunt de natură a altera procesul educaţional, ca urmare a imposibilităţii asigurării personalului didactic calificat în învăţământul preuniversitar". Se concluzionează că, "având în vedere scopul urmărit de legiuitor atunci când a adoptat reglementarea criticată, impunerea condiţiei renunţării la pensie pe perioada în care personalul didactic rămâne titular apare cu atât mai puţin justificată".
    În cuprinsul sesizării se mai arată şi că "acelaşi raţionament ar putea fi urmat în cazuri similare şi pentru învăţământul universitar", cu trimitere la dispoziţiile art. 289 alin. (7) din acelaşi act normativ.
    III. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/4.964/2013, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.045 din 27 august 2013, prin care consideră neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate.
    Arată că prevederile art. 284 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 1/2011 instituie excepţii de la regula generală prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol, conform căreia personalul didactic beneficiază de pensie în condiţiile prevăzute de legislaţia de asigurări sociale şi pensii, inclusiv de la dispoziţiile care prevăd posibilitatea pentru pensionarii pentru limită de vârstă a cumulării pensiei cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie în condiţiile legii, respectiv de la dispoziţiile care reglementează cumulul pensiei care poate fi cumulată cu venituri de natură salarială plătite din bugetul de stat.
    Legiuitorul instituie astfel un drept de opţiune pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare, între a rămâne titular cu condiţia renunţării la pensie, conform textului de lege criticat, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, ori de a beneficia de pensie şi de a fi plătit cu ora, păstrând calitatea de pensionar, cumulând pensia, conform alin. (4) al art. 284 din Legea nr. 1/2011. Opţiunea pentru păstrarea calităţii de titular este doar o posibilitate condiţionată de aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. Ca urmare, în opinia Guvernului, există deplina libertate de alegere pentru personalul didactic între a continua activitatea ca titular şi a ieşi la pensie.
    Se arată şi că statutul de titular în învăţământul preuniversitar presupune anumite avantaje faţă de situaţia prevăzută la art. 284 alin. (4) care permite cadrelor didactice pensionate continuarea activităţii după împlinirea vârstei standard de pensionare, salarizarea fiind făcută prin plata cu ora. Astfel, personalul didactic care are calitatea de titular are un anumit statut juridic faţă de restul personalului didactic, beneficiind de anumite drepturi şi obligaţii, cum ar fi, de exemplu, dreptul la concediu de odihnă, dreptul de pretransfer etc.
    Se conchide în sensul că soluţia legislativă care instituie obligaţia renunţării la pensie (indiferent de cuantum) în favoarea păstrării calităţii de titular corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind o problemă de resortul contenciosului constituţional, idee "întărită şi de faptul că legiuitorul instituie aceeaşi regulă şi pentru sistemul universitar de învăţământ", prin art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Textul de lege criticat se referă la o situaţie anume, ce se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, şi anume personalul didactic care a avut calitatea de titular, care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare, şi doreşte să îşi păstreze această calitate, cu aprobarea consiliului de administraţie.
    Pentru aceste considerente, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    IV. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    V. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost expres formulat, îl constituie dispoziţiile art. 284 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: "(7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaşte această calitate de către consiliul de administraţie, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada cât rămâne titular."
    Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă însă voinţa Avocatului Poporului de a critica soluţia legislativă pe care textul de lege mai sus citat o consacră, reglementată, în mod corespunzător, şi în art. 289 alin. (7) din acelaşi act normativ, având următorul cuprins: "Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaşte această calitate, anual, de către senatul universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada în care rămâne titular." În acest sens, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulate, Avocatul Poporului arată că "acelaşi raţionament ar putea fi urmat în cazuri similare şi pentru învăţământul universitar", cu trimitere, aşadar, la dispoziţiile art. 289 alin. (7) din acelaşi act normativ, mai sus citat.
    Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 284 alin. (7) şi art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.
    VI. Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".
    VII. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
    1. Textele de lege ce fac obiectul excepţiei sunt cuprinse în art. 284 şi, respectiv, art. 289 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, primul dintre articolele menţionate alcătuind secţiunea 12 - Pensionarea din capitolul I - Statutul personalului didactic din învăţământul preuniversitar, iar cel de-al doilea fiind cuprins în capitolul II - Statutul personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior, ambele capitole fiind reglementate în titlul IV al legii - Statutul personalului didactic.
    Art. 284 din Legea nr. 1/2011 are următorul cuprins:
    "(1) Personalul didactic beneficiază de pensie în condiţiile prevăzute de legislaţia de asigurări sociale şi pensii care reglementează sistemul public de pensii.
    (2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul de stat se pensionează la data împlinirii vârstei legale de pensionare.
    (3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic de conducere, de îndrumare şi de control se poate face şi în timpul anului şcolar, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, respectiv al inspectoratului şcolar.
    (4) Cadrele didactice pensionate pot desfăşura activităţi didactice, salarizate prin plata cu ora, după împlinirea vârstei standard de pensionare.
    (5) Personalul didactic pensionat din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală şi de acces la casele de odihnă şi la bazele de tratament ale cadrelor didactice.
    (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în cazul în care în unităţile de învăţământ normele/posturile didactice nu pot fi acoperite cu titular, personalul didactic din învăţământ preuniversitar, cu gradul didactic I sau cu titlul ştiinţific de doctor, care dovedeşte competenţă profesională deosebită, poate fi menţinut, cu aprobarea anuală a consiliului de administraţie, ca titular în funcţia didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, la cerere, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
    (7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaşte această calitate de către consiliul de administraţie, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada cât rămâne titular."
    Art. 289 din Legea nr. 1/2011 are următorul cuprins:
    "(1) Personalul didactic şi de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.
    [...] alineatul (2) abrogat
    (3) Senatul universitar din universităţile de stat, particulare şi confesionale, în baza criteriilor de performanţă profesională şi a situaţiei financiare, poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelenţă didactică şi de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.
    [...] alineatul (4) abrogat
    (5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3) şi (4).
    (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), (2) şi (4), în cazul în care instituţiile de învăţământ superior nu pot acoperi normele cu titulari, pot hotărî menţinerea calităţii de titular în învăţământ şi/sau în cercetare pe baza evaluării anuale a performanţelor academice, după o metodologie stabilită de senatul universitar.
    (7) Personalului didactic care a avut calitatea de titular i se poate recunoaşte această calitate, anual, de către senatul universitar, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada în care rămâne titular."
    Se constată că dispoziţiile alin. (7) al art. 284 şi, respectiv, ale alin. (7) al art. 289 din Legea nr. 1/2011, criticate în prezenta cauză, au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012. Motivul instituirii acestei modalităţi de recunoaştere a calităţii de titular pentru personalul didactic pensionat îl constituie, potrivit preambulului ordonanţei, "imposibilitatea asigurării personalului calificat" în învăţământ.
    2. Reglementarea generală în materia pensiilor, respectiv Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 stabileşte în art. 118 alin. (1) lit. a) următoarele: "(1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari: a) pensionarii pentru limită de vârstă; [...]".
    3. Cu privire la cumulul pensiei cu salariul, Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009 stabileşte în art. 17 următoarele: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
    (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
    a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
    b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi."
    4. Coroborând prevederile legii speciale referitoare la pensionarea personalului didactic cu prevederile legislaţiei-cadru în materia pensiei şi a cumulului pensiei cu salariul se constată, mai întâi, următoarea distincţie cât priveşte posibilităţile de desfăşurare a activităţilor didactice, după împlinirea vârstei standard de pensionare:
    - regula: cadrele didactice pensionate pot desfăşura activităţi didactice după împlinirea vârstei de pensionare, salarizate prin plata cu ora;
    - două excepţii: posibilitatea menţinerii ca titular în funcţia didactică peste vârsta de pensionare (până la 3 ani în învăţământul preuniversitar şi fără termen în învăţământul universitar), respectiv a recunoaşterii calităţii de titular în situaţia personalului didactic care a avut calitatea de titular (şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare în cazul învăţământului preuniversitar, respectiv fără stabilirea unui termen de la data împlinirii vârstei de pensionare, în cazul învăţământului universitar).
    Dispoziţiile art. 284 alin. (7) şi ale art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, criticate în prezenta cauză, reglementează cea de-a doua dintre excepţiile menţionate, respectiv posibilitatea recunoaşterii calităţii de titular în învăţământ a personalului didactic care a avut calitatea de titular, după pensionarea acestuia. Una dintre condiţiile impuse de lege pentru a beneficia de posibilitatea recunoaşterii calităţii de titular în învăţământ o constituie renunţarea la pensie.
    În opinia Avocatului Poporului, condiţia impusă de legiuitor pentru accederea la statutul de "titular recunoscut" a personalului didactic pensionat este discriminatorie, întrucât acest personal este deopotrivă participant la sistemul public de pensii, beneficiază de pensie aparţinând acestui sistem şi, în consecinţă, trebuie să se bucure de acelaşi tratament în raport cu ceilalţi pensionari în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile sale.
    5. Curtea constată că pronunţarea asupra criticilor formulate, respectiv asupra faptului dacă renunţarea la pensie ca şi condiţie a recunoaşterii calităţii de titular în învăţământ constituie o discriminare în sensul arătat de Avocatul Poporului, impune examinarea, cu precădere, a constituţionalităţii aceloraşi reglementări ce fac obiectul excepţiei din perspectiva instituirii posibilităţii recunoaşterii calităţii de titular în învăţământ a personalului didactic pensionat.
    Aceasta întrucât pronunţarea asupra constituţionalităţii unei condiţii pe care legiuitorul o impune pentru dobândirea unui statut căruia îi corespund drepturi şi obligaţii (precum cele în discuţie în prezenta cauză) prezintă relevanţă doar în situaţia în care reglementarea însăşi a posibilităţii de a dobândi statutul respectiv este în acord cu prevederile Constituţiei.
    Curtea reţine în acest sens că statutul de titular în învăţământ are un regim juridic distinct, această categorie de personal didactic beneficiind de drepturi specifice [de exemplu, pentru personalul preuniversitar: transferul în situaţia restrângerii de activitate, repartizarea pe posturi/catedre vacante în condiţiile art. 252 alin. (3) din lege, pretransfer, în condiţiile art. 252 alin. (5) din lege, posibilitatea detaşării, în condiţiile art. 254^1 din lege, rezervarea postului didactic sau a catedrei în condiţiile art. 255 din lege, concediu fără plată pe timp de un an şcolar în condiţiile aceluiaşi articol, posibilitatea de a ocupa funcţii de director sau director adjunct în condiţiile art. 257 din lege etc.].
    În considerarea acestui regim juridic specific, statutul de titular în învăţământ se dobândeşte prin concurs, acesta fiind principiul care se desprinde din interpretarea sistematică a Legii educaţiei nr. 1/2011.
    Astfel, potrivit art. 89 din Legea nr. 1/2011, "În învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice vacante şi rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului", iar, potrivit art. 254 alin. (3) din aceeaşi lege, "(3) În învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului".
    În sensul aceluiaşi principiu sunt şi prevederile referitoare la învăţământul universitar, art. 294 din Legea nr. 1/2011 stabilind în alin. (1) că "Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, după intrarea în vigoare a prezentei legi, pe perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată. Angajarea pe perioadă nedeterminată pe orice funcţie didactică sau de cercetare este posibilă numai prin concurs public, organizat de instituţia de învăţământ superior, după obţinerea titlului de doctor", iar în alin. (5): "Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat între universitate şi membri ai personalului didactic şi de cercetare în urma unui concurs poate fi reînnoit, în funcţie de rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de senatul universitar, precum şi în funcţie de nevoile de angajare şi de resursele financiare ale instituţiei, în conformitate cu prevederile legale în vigoare".
    În plus, potrivit art. 2 alin. (1) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2013-2014, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 şi 64 bis din 30 ianuarie 2013, "Prin cadre didactice titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar, în sensul prezentei Metodologii, numite în continuare cadre didactice titulare, se au în vedere cadrele didactice care au contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată".
    Din examinarea sistematică a dispoziţiilor legale citate rezultă că textele de lege care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate instituie, practic, o modalitate de dobândire a calităţii de titular în învăţământ, prin "recunoaşterea" acesteia, modalitate contrară principiilor pe care legea le instituie pentru titularizare, precum şi regimului juridic pe care legea îl circumscrie noţiunii de "titular" în învăţământ. Se creează astfel o discriminare în ceea ce priveşte ocuparea posturilor în învăţământ, în sensul că, pentru o anumită categorie de persoane, aceasta se realizează fără concurs, doar pe baza unei cereri şi aprobări a consiliului de administraţie sau a senatului universitar, după caz.
    Or, chiar dacă "recunoaşterea" calităţii de titular în condiţiile art. 284 alin. (7) şi art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 are caracter de excepţie, instituirea acestei excepţii trebuie să respecte normele şi principiile constituţionale.
    Insuficienţa numărului de cadre didactice calificate nu justifică denaturarea regimului juridic al unei instituţii care are o configuraţie bine definită prin lege, şi crearea unei modalităţi "paralele" de accedere, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp (în cazul învăţământului preuniversitar), la calitatea de titular în învăţământ.
    Cât priveşte învăţământul superior, instituirea acestei excepţii tinde, practic, la eludarea atât a cadrului legal în materia pensionării, cât şi a celui referitor la ocuparea posturilor didactice în învăţământul superior. Se încalcă astfel principiul securităţii juridice ce derivă din prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    În plus, examinând ansamblul dispoziţiilor legale aplicabile în materie, se constată că, de fapt, categoria de personal didactic la care se referă textele criticate este numită impropriu "titular", câtă vreme aceasta are contract de muncă pe perioadă determinată, fiindu-i inaplicabile, în consecinţă, şi metodologiile specifice care se aplică titularilor (definiţi, cât priveşte învăţământul preuniversitar, ca fiind cadrele didactice cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată).
    Curtea constată, totodată, că normele criticate, în ansamblul reglementării din care fac parte, configurează o instituţie cu un regim juridic confuz, aceea a "titularului recunoscut". Acesta este titular în învăţământ pentru o perioadă determinată (în cazul învăţământului preuniversitar) şi, practic, pentru o perioadă nedeterminată (în cazul învăţământului universitar), după împlinirea vârstei de pensionare şi pensionarea în condiţiile legii. O asemenea instituţie desemnată prin aceeaşi noţiune de "titular", căreia îi corespunde un anume regim juridic potrivit Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, este de natură să încalce exigenţele de claritate şi precizie a reglementării impuse de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Chiar dacă textele constituţionale indicate nu stabilesc în mod expres exigenţe privitoare la calitatea legislaţiei, realizând interpretarea lor în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a stabilit o serie criterii care trebuie respectate în activitatea de legiferare: "precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor." (Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Respectarea acestor criterii impune ca noţiunea de "titular" în învăţământ reglementată de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 să aibă o semnificaţie univocă şi un regim unic în ceea ce priveşte accederea la statutul pe care îl desemnează.
    Faţă de cele arătate, Curtea reţine că normele criticate în prezenta cauză sunt discriminatorii, întrucât permit recunoaşterea calităţii de titular în învăţământ de către consiliul de administraţie şi, respectiv, senatul universitar, într-o altă modalitate decât concursul, la care sunt obligate să se supună toate celelalte persoane care vor să acceadă pe posturile didactice ca titulari. În fapt, prevederile legale criticate permit consiliilor de administraţie ori senatelor să confere calitatea de titulari unor cadre didactice care au statutul de pensionari. De asemenea, prin reglementarea confuză, se creează dificultăţi în planul interpretării şi aplicării.
    Faţă de cele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 284 alin. (7) şi art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), precum şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    6. Constatarea neconstituţionalităţii soluţiei legislative consacrate de textele legale criticate, respectiv a instituirii posibilităţii recunoaşterii calităţii de titular în învăţământ a personalului didactic pensionat, determină ca examinarea condiţiilor pe care aceleaşi texte le impun pentru dobândirea acestui statut (renunţarea la pensie, la care face referire critica de neconstituţionalitate) să rămână fără obiect.
    Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile art. 284 alin. (7) şi art. 289 alin. (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Prim-magistrat-asistent,
    Marieta Safta
    ---------