LEGE nr. 21 din 18 ianuarie 1999
pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 18 din 21 ianuarie 1999



    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta lege reglementează prevenirea şi sancţionarea activităţilor de spalare a banilor.


    Articolul 2

    În sensul acestei legi:
    a) prin spalarea banilor se înţelege faptele prevăzute la art. 23, dacă au fost săvârşite prin intermediul persoanelor juridice sau fizice menţionate la art. 8;
    b) prin bunuri se înţelege orice categorii de valori, corporale sau necorporale, inclusiv bani, mobile sau imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atesta proprietatea acestora.


    Capitolul 2 Proceduri de identificare a clienţilor şi de prelucrare a informaţiilor referitoare la spalarea banilor


    Articolul 3

    (1) De îndată ce angajatul unei persoane juridice sau persoana fizica dintre cele prevăzute la art. 8 are suspiciuni ca o operaţiune care urmează să aibă loc are drept scop spalarea banilor va sesiza persoana sau persoanele desemnate conform art. 16, care, pe baza unor indicii temeinice, vor informa, la rândul lor, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spalarii Banilor, denumit în continuare oficiul. Acesta va certifica imediat primirea informatiei.
    (2) Dacă oficiul considera necesar, el poate decide, în mod justificat, suspendarea efectuării tranzacţiei. Decizia va fi comunicată imediat, în scris, persoanei juridice sau fizice căreia i s-a cerut efectuarea tranzacţiei.
    (3) Pentru operaţiunile de depunere sau de retragere de sume în numerar, în lei sau în valută, sume ce depăşesc echivalentul în lei a 10.000 euro, personalul din structurile prevăzute la art. 8 va raporta oficiului în maximum 24 de ore de la data efectuării operaţiunii. La transferul acestor sume din conturi bancare vor fi aplicate prevederile alin. (1) şi (2).
    (4) Dacă oficiul considera ca perioada de 24 de ore prevăzută la alin. (3) este insuficienta, el poate formula în acest interval o cerere motivată către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, pentru a se prelungi perioada necesară cu maximum 3 zile lucrătoare. Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie poate autoriza, o singură dată, motivat, prelungirea solicitată sau poate dispune încetarea suspendării efectuării tranzacţiei.
    (5) Când cererea pentru prelungirea perioadei cu maximum 3 zile lucrătoare se dovedeşte a fi neîntemeiată, oficiul va răspunde civil pierderea financiară suportată de persoana fizica sau juridică în cauza.
    (6) Dacă decizia de neefectuare a tranzacţiei nu este comunicată persoanelor juridice prevăzute la art. 8 în perioada menţionată la alin. (2) şi (3), acestea vor putea efectua tranzacţia.


    Articolul 4

    Dacă o persoană dintre cele prevăzute la art. 8 are cunoştinţa ca o tranzacţie pentru care a primit instrucţiuni sa o efectueze are ca scop spalarea banilor şi acesteia îi este imposibil sa nu o efectueze sau, prin neefectuarea ei, este posibil sa zadarniceasca eforturile de a se urmări beneficiarii operaţiunii suspecte de spalare a banilor, instituţia sau persoana în cauza va informa oficiul imediat după ce a efectuat tranzacţia. În asemenea cazuri se va preciza motivul pentru care nu s-a putut transmite informaţia despre tranzacţie, înainte ca aceasta să se fi efectuat.


    Articolul 5

    În cazul în care oficiul primeşte informaţii potrivit art. 3 sau 4, acesta poate cere oricărei instituţii competente sa furnizeze datele necesare verificării lor.


    Articolul 6

    Oficiul va proceda la examinarea informatiei care i-a fost furnizată potrivit art. 3-5. În cazul în care aceasta examinare aduce date sau indicii temeinice referitoare la spalarea banilor, informaţiile vor fi transmise de îndată Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.


    Articolul 7

    Furnizarea cu buna-credinţa de informaţii în conformitate cu prevederile art. 3-5, facuta de către persoanele juridice prevăzute la art. 8 sau de către angajaţii ori reprezentanţii lor menţionaţi la art. 16, nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora.


    Articolul 8

    Intra sub incidenţa prezentei legi:
    a) băncile, sucursalele băncilor străine şi instituţiile de credit;
    b) instituţiile financiare, cum ar fi: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, societăţi de valori mobiliare, fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni: creditarea, incluzând, printre altele, creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar, operaţiuni de plati, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, acordarea sau asumarea de garanţii şi subscrierea de angajamente, tranzacţii pe cont propriu sau în contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozite şi altele, schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare legate de cursul valutar ori de rata dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de acţiuni şi oferirea de servicii legate de aceste emisiuni, consultanţa acordată întreprinderilor în probleme de structura a capitalului, strategia industriala, consultanţa şi servicii în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor de întreprinderi, intermedierea pe pieţele interbancare, administrarea de portofolii şi consultanţa în acest domeniu, custodia şi administrarea valorilor mobiliare;
    c) societăţile de asigurări şi reasigurari;
    d) agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc ori de amanet;
    e) persoanele fizice şi juridice care acorda asistenţa de specialitate juridică, notarială, contabila, financiar-bancară;
    f) orice altă persoană fizica sau juridică, prin acte şi fapte săvârşite în afară sistemului financiar-bancar.


    Articolul 9

    (1) Persoanele juridice menţionate la art. 8 au obligaţia sa stabilească identitatea clienţilor pentru orice tranzacţie a carei limita minima, în lei sau în valută, reprezintă echivalentul a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia are loc printr-o singura operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au legătură între ele.
    (2) Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei, persoana fizica sau juridică, obligată sa stabilească identitatea clienţilor, va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit ca a fost atinsa limita minima.
    (3) De îndată ce apare vreo informaţie ca prin tranzacţie se urmăreşte spalarea banilor, se va proceda la identificarea clienţilor, chiar dacă valoarea tranzacţiei este mai mica decât limita minima stabilită de către oficiu.


    Articolul 10

    (1) Datele de identificare a clienţilor vor cuprinde:
    a) în cazul persoanelor fizice: datele de stare civilă menţionate în documentele de identitate prevăzute de lege;
    b) în cazul persoanelor juridice: datele menţionate în documentele de înmatriculare prevăzute de lege, precum şi dovada ca persoana fizica care conduce tranzacţia reprezintă legal persoana juridică.
    (2) În cazul persoanelor juridice străine, la deschiderea de conturi bancare vor fi solicitate acele documente din care să rezulte identitatea firmei, sediul, tipul de societate, locul înmatriculării, împuternicirea specială a celui care o reprezintă în tranzacţie, precum şi o traducere în limba română a documentelor autentificate de un notar public.


    Articolul 11

    În cazul în care exista informaţii, referitoare la clienţii prevăzuţi la art. 9 şi 10, ca tranzacţia nu se desfăşoară în nume propriu, persoanele juridice menţionate la art. 8 vor lua măsuri pentru a obţine date despre adevarata identitate a persoanei în interesul ori în numele căreia acţionează aceşti clienţi, inclusiv de la oficiu.


    Articolul 12

    (1) Cerinţele de identificare nu vor fi impuse societăţilor de asigurări şi reasigurari menţionate la art. 8, în legătură cu poliţele de asigurare de viaţa, dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici sau egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unica de asigurare plătită este, în echivalent lei, până la 2.500 euro. Dacă ratele de prima periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează a fi mărite în asa fel încât să depăşească limita sumei de 1.000 euro, respectiv de 2.500 euro, în echivalent lei, se va cere identificarea clienţilor.
    (2) Cerinţele de identificare nu sunt obligatorii în cazul subscrierii politelor de asigurare emise de fondurile de pensii, obţinute în virtutea unui contract de muncă sau datorită profesiei asiguratului, cu condiţia ca poliţa sa nu poată fi rascumparata înainte de scadenta şi sa nu poată fi folosită ca garanţie sau colateral pentru obţinerea unui împrumut.
    (3) Cerinţele de identificare nu se impun, dacă nu s-a stabilit ca plata se va face prin debitarea unui cont deschis pe numele clientului la o banca sau la o instituţie pentru economii.


    Articolul 13

    (1) În fiecare caz în care identitatea este solicitată potrivit prevederilor prezentei legi, persoana juridică sau persoana fizica prevăzută la art. 8, care are obligaţia identificarii clientului, va păstra o copie de pe document, ca dovada de identitate, sau referinţe de identitate, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul.
    (2) Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 8, cărora li se aplică prevederile prezentei legi, vor păstra, într-o formă care poate fi folosită ca mijloc de proba în justiţie, evidenta secundară sau operativă şi înregistrări ale tuturor tranzacţiilor financiare care fac obiectul prezentei legi, pentru o perioadă de 5 ani de la executarea fiecărei tranzacţii, după care vor fi predate oficiului, pentru arhiva.


    Articolul 14

    (1) Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 8 vor întocmi raport scris pentru fiecare tranzacţie care, în virtutea naturii ei sau a caracterului neobisnuit, raportat la contextul activităţilor obişnuite ale clientului, poate fi legată de spalarea banilor.
    (2) Raportul, a cărui forma va fi stabilită de către oficiu, va fi înaintat acestuia.


    Articolul 15

    Oficiul va asigura, pe cheltuiala proprie, programe speciale de instruire a reprezentanţilor persoanelor prevăzute la art. 8. Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor stabili proceduri şi metode de control intern pentru a preveni şi a împiedica spalarea banilor şi vor asigura instruirea angajaţilor pentru recunoaşterea tranzacţiilor care pot fi legate de spalarea banilor şi asupra măsurilor imediate ce trebuie luate în asemenea cazuri.


    Articolul 16

    (1) Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate.
    (2) Fiecare persoana desemnată, conform alin. (1), de către persoanele juridice specificate la art. 8 răspunde de realizarea sarcinilor stabilite de acestea în aplicarea prezentei legi.


    Articolul 17

    Autorităţile cu drept de control financiar conform legii şi cele de supraveghere prudentiala a persoanelor juridice specificate la art. 8, care iau cunoştinţa de date ce indica acţiuni de spalare a banilor, vor informa despre acestea oficiul.


    Articolul 18

    (1) Personalul oficiului are obligaţia de a nu divulga informaţiile primite în timpul activităţii decât în cadrul unei proceduri judiciare, inclusiv după încetarea funcţiei, pe o durată de 5 ani.
    (2) Este interzisă folosirea în scop personal de către angajaţii oficiului a informaţiilor primite atât în timpul activităţii, cat şi după încetarea acesteia.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică comunicărilor din cadrul colaborării mutuale făcute în baza tratatelor internaţionale la care România este parte sau în baza reciprocităţii, comunicărilor făcute instituţiilor străine care au funcţiuni asemănătoare şi care au obligativitatea păstrării secretului în condiţii similare oficiului, dacă asemenea comunicări sunt făcute în scopul îndeplinirii atribuţiilor care rezultă din obiectul de activitate.


    Capitolul 3 Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spalarii Banilor


    Articolul 19

    (1) Se înfiinţează Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spalarii Banilor, organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti.
    (2) Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea şi combaterea spalarii banilor, scop în care primeşte, analizează, prelucreaza informaţii şi sesizează autorităţile abilitate prin lege.
    (3) În vederea exercitării atribuţiilor sale, oficiul îşi constituie aparat propriu, la nivel central şi teritorial, după caz.
    (4) La nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti se pot constitui structuri operative, denumite în continuare structuri, conduse de un director.
    (5) Nomenclatorul de funcţii, condiţiile de studii şi de vechime pentru încadrarea şi promovarea personalului oficiului se propun de către acesta şi se aproba prin hotărâre a Guvernului, avându-se în vedere salarizarea personalului din organele autorităţii judecătoreşti.
    (6) Oficiul este format din câte un reprezentant al Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei, Ministerului de Interne, Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, Băncii Naţionale a României, Asociaţiei Române a Băncilor şi Curţii de Conturi, numiţi în funcţii, pe o perioadă de 5 ani, prin hotărâre a Guvernului.
    (7) Oficiul este condus de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit de Guvern din rândul membrilor oficiului, care are şi calitatea de ordonator principal de credite.
    (8) Membrii oficiului trebuie să îndeplinească, la data numirii, următoarele condiţii:
    a) să fie licentiati şi să aibă cel puţin 10 ani vechime într-o funcţie economică sau juridică;
    b) să aibă domiciliul în România;
    c) să aibă numai cetăţenia română;
    d) să aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice;
    e) să se bucure de o reputaţie profesională şi morala nestirbita.
    (9) În caz de vacanta a unui post în cadrul oficiului, conducătorul autorităţii competente va propune Guvernului o noua persoana în termen de 30 de zile de la data vacantarii.
    (10) Membrii oficiului au obligaţia sa comunice de îndată, în scris, preşedintelui oficiului apariţia oricărei situaţii de incompatibilitate cu condiţiile prevăzute la alin. (8).
    (11) Funcţia de membru al oficiului este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
    (12) În perioada ocupării funcţiei, membrii oficiului vor fi detasati, respectiv contractul de muncă al acestora va fi suspendat, urmând ca la încetarea mandatului sa revină la funcţia de baza.
    (13) Mandatul de membru al oficiului încetează în următoarele situaţii:
    a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;
    b) prin demisie;
    c) prin deces;
    d) prin imposibilitatea de exercitare a mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni;
    e) la survenirea unei incompatibilităţi;
    f) prin revocare de către autoritatea care l-a numit.
    (14) Personalul angajat în cadrul oficiului ori în structurile acestuia nu poate ocupa nici un post şi nu va îndeplini vreo funcţie în nici una dintre instituţiile prevăzute la art. 8 simultan cu calitatea de salariat al oficiului sau al structurilor sale.


    Articolul 20

    (1) Pentru funcţionarea oficiului şi a structurilor acestuia, Guvernul şi, după caz, autorităţile administraţiei publice locale vor transmite în administrarea acestora imobilele necesare - terenuri şi clădiri - din domeniul public sau privat, în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.
    (2) Oficiul îşi întocmeşte proiectul de buget propriu, pe care îl înaintează Guvernului.
    (3) Anual ori atunci când Guvernul hotărăşte, oficiul prezintă rapoarte de activitate.
    (4) În exercitarea atribuţiilor sale oficiul adopta decizii cu majoritate de voturi.


    Capitolul 4 Raspunderi şi sancţiuni


    Articolul 21

    Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională sau penală.


    Articolul 22

    (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), art. 4, 6, 9 şi 11-16, dacă fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune.
    (2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) se aplică şi persoanelor juridice.
    (3) Contravenţiile se constata şi amenda se aplică de persoanele din cadrul oficiului anume desemnate în acest scop.
    (4) Dispoziţiile prezentei legi se completează, în mod corespunzător, cu prevederile Legii nr. 32/1968 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.


    Articolul 23

    (1) Constituie infracţiunea de spalare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:
    a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscând ca acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor în forma agravantă; nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materiilor explozive; falsificarea de monede sau de alte valori; proxenetismul; contrabanda; şantajul; lipsirea de libertate în mod ilegal; înşelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări; bancruta frauduloasă; furtul şi tăinuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite în ţările lor; comerţul cu tesuturi şi organe umane; infracţiunile săvârşite prin intermediul calculatoarelor; infracţiunile săvârşite cu cărţi de credit; infracţiunile săvârşite de persoane care fac parte din asociaţii de infractori; nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi de reziduuri; nerespectarea dispoziţiilor privind jocurile de noroc; în scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora, precum şi în scop de tainuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activităţi sau presupuse ca s-ar sustrage consecinţelor juridice ale faptelor lor;
    b) ascunderea sau disimularea naturii reale a provenientei, apartenentei, dispoziţiei, miscarii proprietăţii bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscând ca aceste bunuri provin din săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la lit. a);
    c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând ca acestea provin din săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la lit. a).
    (2) Asocierea, iniţierea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă, în scopul săvârşirii infracţiunii de spalare a banilor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
    (3) Tentativa se pedepseşte.


    Articolul 24

    Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 18 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.


    Articolul 25

    În cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 23 şi 24 se va dispune, în condiţiile art. 118 din Codul penal, şi confiscarea bunurilor care fac obiectul infracţiunii, iar dacă acestea nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.


    Capitolul 4 Dispoziţii finale


    Articolul 26

    Identificarea clienţilor potrivit art. 9 se va face de la data intrării în vigoare a prezentei legi.


    Articolul 27

    Limita minima a tranzacţiei, prevăzută la art. 9 alin. (1), şi limitele maxime ale sumelor, prevăzute la art. 12 alin. (1), pot fi modificate de Guvern, la propunerea oficiului.


    Articolul 28

    Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, cu excepţia prevederilor art. 19, care intră în vigoare de la data publicării.


    Articolul 29

    Cu 30 de zile înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi oficiul va prezenta Guvernului spre aprobare regulamentul sau de organizare şi funcţionare, precum şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale structurilor sale.
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 17 decembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
    VASILE LUPU
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    CRISTIAN DUMITRESCU
    ------------