ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 64 din 29 iunie 2011
privind stocarea geologică a dioxidului de carbon
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 30 iunie 2011



    Având în vedere obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea şi implementarea corectă şi integrală a acquis-ului comunitar, inclusiv Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, denumită în continuare Directiva CCS,
    ţinând cont de propunerea Uniunii Europene de realizare, în vederea atingerii obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, a unui program demonstrativ pentru 12 proiecte demonstrative CCS care să conducă la dezvoltarea cunoştinţelor tehnice privind întregul lanţ al acestor tehnologii: captare, transport şi stocare a dioxidului de carbon şi reducerea costurilor tehnologice aferente, pentru care a prevăzut mai multe mecanisme financiare de susţinere, printre care şi fonduri prevăzute de noua Directivă nr. 29/2009/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, prin care se prevede posibilitatea utilizării, până la data de 31 decembrie 2015, a veniturilor din vânzarea a maximum 300 de milioane de certificate din rezerva de nou-intraţi,
    având în vedere decizia Guvernului României de a elabora şi de a promova un proiect demonstrativ CCS, proiect de interes naţional, precum şi criteriile, măsurile şi calendarul pentru finanţarea proiectelor demonstrative CCS, prin mecanismul NER Pool - EUA 300,
    implementarea în sectorul energetic a proiectului demonstrativ CCS în România va duce la: menţinerea în exploatare a centralelor termoelectrice cu funcţionare pe lignit autohton, inclusiv a minelor de cărbune aferente; crearea de noi locuri de muncă; posibilitatea extinderii implementării tehnologiilor CCS la alţi operatori generatori de emisii de gaze cu efect de seră; posibilitatea integrării României în infrastructura de transport COý europeană; potenţial de creştere a duratei de viaţă şi a capacităţii de exploatare a rezervelor de ţiţei şi gaze naturale prin injectarea COý în zăcămintele epuizate.
    Netranspunera Directivei CCS ar însemna că România, ca stat membru al Uniunii Europene, nu ar putea promova documentaţia aplicaţiei pentru un proiect demonstrativ CCS coroborat cu prevederile Deciziei 2010/670/UE a Comisiei din 3 noiembrie 2010 de stabilire a criteriilor şi măsurilor pentru finanţarea proiectelor demonstrative comerciale care vizează captarea şi stocarea geologică a COý în condiţii de siguranţă din punct de vedere al mediului, precum şi a proiectelor demonstrative de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Comunitate, stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, anexa IB "Cerinţe privind proiectele", partea I "Cerinţe comune", liniuţa a treia: "toate autorizaţiile naţionale pertinente pentru proiect trebuie să existe deja şi să fie în concordanţă cu cerinţele relevante în temeiul legislaţiei Uniunii sau procedurile privind autorizaţiile pertinente trebuie să fie în curs şi suficient de avansate pentru a asigura faptul că începerea exploatării comerciale poate avea loc până la 31 decembrie 2015 pentru prima rundă în baza adoptării respectivei decizii de atribuire până la 31 decembrie 2011".
    Nerespectarea condiţiilor impuse documentaţiilor aplicaţiei proiectului demonstrativ CCS conduce la imposibilitatea atingerii ţintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi în mod special pentru centralele termoelectrice cu funcţionare pe lignit autohton, exploatarea acestora necesitând achiziţionarea de certificate de gaze cu efect de seră, fapt ce ar conduce la mărirea costurilor pe unitatea de energie, precum şi la reducerea substanţială a sustenabilităţii funcţionării acestora, implicit asupra securităţii sistemului energetic naţional.
    Orice întârziere a îndeplinirii obligaţiei României de transpunere a prevederilor Directivei CCS poate provoca prejudicii importante ţării noastre, prin posibilitatea declanşării din partea Comisiei Europene a procedurii de infringement.
    Luând în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie stabilirea cadrului juridic pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon, în condiţii de siguranţă din punctul de vedere al mediului, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice.


    Articolul 2

    Scopul stocării geologice a dioxidului de carbon, în condiţii de siguranţă din punctul de vedere al mediului, este reţinerea definitivă a dioxidului de carbon, în aşa fel încât să se prevină şi, atunci când acest lucru nu este posibil, să se elimine pe cât posibil efectele negative şi orice riscuri pentru mediu şi sănătatea umană.


    Articolul 3

    (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică stocării geologice a dioxidului de carbon pe teritoriul României, în zona economică exclusivă a României în Marea Neagră şi pe platoul continental al Mării Negre aferent României, potrivit prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982 şi ratificată de România prin Legea nr. 110/1996.
    (2) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică stocării geologice a dioxidului de carbon într-o cantitate totală prevăzută de stocare mai mică de 100 kilotone şi care are drept scop cercetarea, dezvoltarea sau testarea de noi produse şi procese.
    (3) Stocarea dioxidului de carbon într-un sit de stocare al cărui complex de stocare se extinde dincolo de zona prevăzută la alin. (1) este interzisă.
    (4) Stocarea dioxidului de carbon în coloana de apă este interzisă.
    (5) Pentru explorare, captare, stocarea geologică a dioxidului de carbon, inclusiv pentru situl de stocare, pentru transportul fluxului de dioxid de carbon şi pentru închiderea sitului de stocare se emit acte de reglementare în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor.


    Articolul 4

    Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
    a) stocarea geologică a dioxidului de carbon - injectarea însoţită de stocarea fluxurilor de dioxid de carbon în formaţiuni geologice subterane;
    b) coloană de apă - masa continuă de apă cuprinsă pe verticală între suprafaţa apei şi sedimentele de pe suprafaţa inferioară a unui corp de apă;
    c) sit de stocare - o zonă cu volum definit în cadrul unei formaţiuni geologice utilizate pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon împreună cu instalaţiile asociate de la suprafaţă şi cele de injectare;
    d) formaţiune geologică - o subdiviziune litostratigrafică în cadrul căreia se pot găsi şi cartografia straturi distincte de rocă;
    e) scurgere - orice scăpare de dioxid de carbon din complexul de stocare;
    f) complex de stocare - situl de stocare şi cadrul geologic înconjurător care pot influenţa integritatea şi securitatea stocării în ansamblu, respectiv, formaţiuni de reţinere secundare;
    g) unitate hidraulică - un spaţiu poros, conectat hidraulic, în care transmiterea presiunii poate fi măsurată prin mijloace tehnice şi care este delimitat prin bariere ale curgerii, precum falii etanşate, domuri de sare, limite litologice sau prin efilarea ori aflorarea formaţiunii;
    h) explorare - evaluarea complexurilor de stocare potenţiale în scopul stocării geologice a dioxidului de carbon prin intermediul unor activităţi de penetrare subterană, precum forarea, în vederea obţinerii de informaţii geologice cu privire la straturile din complexul potenţial de stocare, şi, după caz, realizarea unor teste de injectare pentru a caracteriza situl de stocare;
    i) autorizaţie de explorare - decizie scrisă şi motivată emisă de autoritatea competentă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin care se autorizează explorarea şi se precizează condiţiile în care aceasta se poate desfăşura;
    j) operator - orice persoană fizică sau juridică, privată ori publică, care operează sau deţine controlul sitului de stocare ori căreia i s-a delegat, potrivit prevederilor legislaţiei naţionale, o putere economică de decizie în legătură cu funcţionarea tehnică a sitului de stocare;
    k) autorizaţie de stocare - decizie scrisă şi motivată emisă de autoritatea competentă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin care se autorizează stocarea geologică a dioxidului de carbon de către operator într-un sit de stocare şi se precizează condiţiile în care aceasta se poate desfăşura;
    l) modificare substanţială - orice modificare neprevăzută la emiterea autorizaţiei de stocare ce ar putea avea efecte semnificative asupra mediului sau a sănătăţii umane;
    m) flux de dioxid de carbon - debit de substanţe care rezultă din procesele de captare a dioxidului de carbon;
    n) deşeuri - substanţele sau obiectele definite la lit. b) din anexa nr. 1A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
    o) pană de dioxid de carbon - volumul din formaţiunea geologică din jurul sondei de injecţie în care se dispersează dioxidul de carbon;
    p) migrare - deplasarea dioxidului de carbon în interiorul complexului de stocare;
    q) neregulă semnificativă - orice neregulă intervenită în operaţiunile de injectare sau de stocare ori în ceea ce priveşte starea complexului de stocare în sine, care implică riscul unei scurgeri sau risc pentru mediu ori pentru sănătatea umană;
    r) risc semnificativ - combinaţia dintre probabilitatea producerii unei daune şi gravitatea acesteia, care nu poate fi ignorată pentru situl de stocare în cauză, fără a pune sub semnul întrebării obiectivul prezentei ordonanţe de urgenţă;
    s) măsuri corective - orice măsuri luate pentru corectarea unor nereguli semnificative sau pentru stoparea scurgerilor, în scopul prevenirii ori stopării emisiei dioxidului de carbon din complexul de stocare;
    ş) închiderea unui sit de stocare - încetarea definitivă a injectării dioxidului de carbon în situl de stocare respectiv;
    t) postînchidere - perioada ulterioară închiderii unui sit de stocare, inclusiv perioada ulterioară transferului de responsabilitate către autoritatea competentă;
    ţ) reţea de transport - reţeaua de conducte, inclusiv staţiile auxiliare de ridicare a presiunii conexe, pentru transportarea dioxidului de carbon către situl de stocare.


    Capitolul II Selectarea siturilor de stocare şi autorizaţiile de explorare


    Articolul 5

    (1) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, denumită în continuare ANRM, stabileşte zonele de pe teritoriul României în care pot fi selectate situri de stocare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, şi le publică pe propriul site.
    (2) ANRM este autoritatea responsabilă pentru evaluarea capacităţii de stocare disponibile în zonele prevăzute la alin. (1), inclusiv prin permiterea explorării în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (3) Capacitatea unei formaţiuni geologice de a fi utilizată ca sit de stocare se determină prin caracterizarea şi evaluarea potenţialelor complexuri de stocare şi a zonei înconjurătoare a acestora, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 1.
    (4) O formaţiune geologică este selectată drept sit de stocare numai dacă, în condiţiile de utilizare propuse, nu există riscuri semnificative de scurgere a dioxidului de carbon şi nu există riscuri semnificative pentru mediu sau pentru sănătate.


    Articolul 6

    (1) Pentru a obţine informaţiile necesare selectării siturilor de stocare şi a capacităţii de stocare disponibile potrivit prevederilor art. 5, ANRM stabileşte dacă este necesară explorarea.
    (2) Explorarea se realizează numai în baza autorizaţiei de explorare emise de ANRM.
    (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ANRM elaborează procedura pentru emiterea autorizaţiei de explorare, care va fi aprobată prin decizie a preşedintelui ANRM şi va fi avizată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
    (4) Acolo unde este cazul, autorizaţia de explorare poate include prevederi referitoare la monitorizarea testelor de injectare.
    (5) ANRM derulează procedura de emitere a autorizaţiilor de explorare; procedura de emitere a autorizaţiei de explorare asigură participarea tuturor operatorilor care deţin capacităţile necesare.
    (6) Autorizaţiile de explorare se emit sau se resping, în mod justificat, pe baza unor criterii obiective, disponibile publicului şi nediscriminatorii.
    (7) Durata de valabilitate a unei autorizaţii de explorare nu poate depăşi perioada necesară realizării explorării pentru care a fost acordată autorizaţia de explorare.
    (8) Valabilitatea autorizaţiei de explorare se poate prelungi în situaţia în care explorarea realizată conform autorizaţiei de explorare nu este suficientă pentru realizarea completă a explorării în perioada de valabilitate prevăzută.
    (9) Autorizaţiile de explorare se acordă pentru un perimetru corespunzător unei zone de volum delimitat.
    (10) Titularul unei autorizaţii de explorare deţine dreptul exclusiv de a explora complexul de stocare potenţial a dioxidului de carbon.
    (11) Pe parcursul perioadei de valabilitate a autorizaţiei de explorare nu sunt permise niciun fel de utilizări conflictuale ale complexului de stocare care pot afecta activitatea de explorare.


    Capitolul III Autorizaţiile de stocare


    Articolul 7

    (1) Autoritatea competentă pentru emiterea autorizaţiei de stocare este ANRM.
    (2) Este interzisă operarea unui sit de stocare în absenţa unei autorizaţii de stocare.
    (3) Autorizaţia de stocare se emite în conformitate cu procedura specifică elaborată de ANRM.
    (4) În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ANRM elaborează procedura pentru emiterea autorizaţiei de stocare, care va fi aprobată prin decizie a preşedintelui ANRM şi va fi avizată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
    (5) Pentru fiecare sit de stocare se emite o autorizaţie de stocare pentru un singur operator, nefiind permise niciun fel de utilizări conflictuale ale sitului care pot afecta activitatea de stocare.
    (6) Procedura de emitere a autorizaţiilor de stocare asigură participarea tuturor operatorilor care deţin capacităţile necesare.
    (7) Autorizaţiile de stocare se emit de către ANRM pe baza unor criterii obiective, publice şi transparente.
    (8) Fără a se aduce atingere cerinţelor impuse de prezenta ordonanţă de urgenţă, se acordă prioritate pentru emiterea unei autorizaţii de stocare pentru un anumit sit titularului autorizaţiei de explorare pentru respectivul sit, cu condiţia ca:
    a) explorarea sitului în cauză să fie finalizată;
    b) toate condiţiile prevăzute în autorizaţia de explorare să fie îndeplinite;
    c) solicitarea pentru autorizaţia de stocare să fie făcută în timpul perioadei de valabilitate a autorizaţiei de explorare.
    (9) Pe durata derulării procedurii de emitere a autorizaţiilor de stocare nu sunt permise niciun fel de utilizări conflictuale ale complexului de stocare care pot afecta activitatea de stocare.


    Articolul 8

    Solicitările de emitere a autorizaţiilor de stocare adresate ANRM trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
    a) denumirea şi adresa potenţialului operator;
    b) dovada competenţei tehnice a potenţialului operator;
    c) caracterizarea sitului de stocare şi a complexului de stocare, precum şi o evaluare a securităţii preconizate a stocării, potrivit art. 5 alin. (3) şi (4);
    d) cantitatea totală a dioxidului de carbon care urmează a fi injectată şi stocată, sursele şi metodele de transport avute în vedere, compoziţia fluxurilor de dioxid de carbon, debitele şi presiunile de injectare, precum şi amplasarea instalaţiilor de injectare;
    e) descrierea măsurilor de prevenire a neregulilor semnificative;
    f) o propunere de plan de monitorizare, potrivit prevederilor art. 14 alin. (2) şi (3);
    g) o propunere de plan de măsuri corective, potrivit prevederilor art. 17 alin. (3);
    h) o propunere a planului provizoriu propus pentru etapa de postînchidere, potrivit prevederilor art. 18 alin. (4)-(6);
    i) actul de reglementare emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului în baza Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în acesta;
    j) avizul de gospodărire a apelor pentru lucrările care fac obiectul investiţiei;
    k) dovada faptului că garanţia financiară sau altă măsură echivalentă, astfel cum este prevăzută la art. 20, este valabilă şi efectivă înainte de începerea injectării.


    Articolul 9

    (1) În urma analizării solicitării de emitere a autorizaţiei de stocare prezentate potrivit prevederilor art. 8 şi a oricăror altor informaţii relevante, ANRM emite autorizaţia de stocare numai dacă:
    a) sunt îndeplinite toate cerinţele relevante din prezenta ordonanţă de urgenţă şi din legislaţia privind protecţia mediului în vigoare;
    b) operatorul are o situaţie financiară solidă, este competent din punct de vedere tehnic şi prezintă încredere în ceea ce priveşte operarea şi controlul sitului şi au fost asigurate formarea şi perfecţionarea profesională şi tehnică a operatorului şi a întregului personal;
    c) în cazul în care există mai mult de un sit de stocare în aceeaşi unitate hidraulică, posibilele interacţiuni dintre presiunile acestora permit respectarea simultană de către ambele situri a cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) La emiterea autorizaţiei de stocare, ANRM ia în considerare avizul Comisiei Europene privind proiectul de autorizaţie de stocare emis în urma derulării activităţii prevăzute la art. 11.


    Articolul 10

    Autorizaţia de stocare conţine cel puţin următoarele informaţii:
    a) denumirea şi adresa operatorului;
    b) localizarea şi delimitarea exactă a sitului şi a complexului de stocare, precum şi informaţiile privind unitatea hidraulică;
    c) condiţiile referitoare la operaţia de stocare, cantitatea totală a dioxidului de carbon autorizată pentru a fi stocată geologic, limitele de presiune ale rezervorului, precum şi debitele şi presiunile maxime de injectare;
    d) condiţiile privind compoziţia fluxului de dioxid de carbon şi criteriile de acceptare a dioxidului de carbon, potrivit prevederilor art. 13, şi, dacă este necesar, condiţii suplimentare pentru injectare şi stocare în scopul prevenirii neregulilor semnificative;
    e) planul de monitorizare aprobat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, obligaţia de punere în aplicare a planului şi condiţiile pentru actualizarea acestuia, precum şi obligaţiile de raportare, potrivit prevederilor art. 14 şi 15;
    f) condiţiile privind obligaţia de notificare a ANRM în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative, planul de măsuri corective aprobat şi obligaţia de a pune în aplicare planul de măsuri corective în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative, potrivit prevederilor art. 17;
    g) condiţiile pentru închidere şi planul provizoriu pentru etapa postînchidere aprobat, potrivit prevederilor art. 18;
    h) orice prevederi referitoare la modificări aduse autorizaţiei de stocare, la revizuirea, actualizarea şi retragerea acesteia, potrivit prevederilor art. 12;
    i) cerinţa de a constitui şi de a menţine garanţia financiară sau orice altă măsură echivalentă, potrivit prevederilor art. 20.


    Articolul 11

    (1) ANRM pune la dispoziţia Comisiei Europene, în termen de 30 de zile de la primire, cererile de emitere a autorizaţiilor de stocare, precum şi orice documente conexe care vor fi luate în considerare de către aceasta în luarea deciziei privind emiterea unei autorizaţii de stocare.
    (2) ANRM informează Comisia Europeană cu privire la propunerile de autorizaţii de stocare şi la orice alte materiale luate în considerare la luarea deciziei privind propunerea emiterii autorizaţiei de stocare.
    (3) ANRM notifică Comisiei Europene decizia finală privind emiterea autorizaţiei de stocare, iar în cazul în care aceasta este diferită de avizul Comisiei Europene, prezintă motivele care au stat la baza acestei decizii.


    Articolul 12

    (1) Operatorul este obligat să informeze ANRM în legătură cu orice modificări planificate ale operării sitului de stocare, inclusiv în legătură cu modificările care îl privesc.
    (2) ANRM actualizează autorizaţia de stocare sau condiţiile din autorizaţie, după caz.
    (3) Nicio modificare substanţială nu se pune în aplicare în absenţa unei autorizaţii de stocare noi sau actualizate emise potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. În astfel de cazuri se aplică prevederile pct. 13 lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 445/2009.
    (4) ANRM revizuieşte şi, acolo unde este necesar, actualizează sau, în ultimă instanţă, retrage autorizaţia de stocare:
    a) în cazul în care i-a fost notificată sau i s-a adus la cunoştinţă existenţa unor scurgeri sau a unor nereguli semnificative, potrivit art. 17 alin. (1);
    b) în cazul în care rapoartele înaintate potrivit art. 15 sau inspecţiile de mediu desfăşurate potrivit art. 16 fac dovada nerespectării condiţiilor din autorizaţia de stocare sau a existenţei unor riscuri de scurgeri ori nereguli semnificative;
    c) în cazul în care are cunoştinţă de orice altă situaţie de neîndeplinire de către operator a condiţiilor prevăzute în autorizaţia de stocare;
    d) în cazul în care se consideră necesar pe baza ultimelor descoperiri ştiinţifice şi a progresului tehnologic; sau
    e) fără a încălca prevederile cuprinse la lit. a)-d), la 5 ani de la eliberarea autorizaţiei de stocare şi, după aceea, la fiecare 10 ani.
    (5) După retragerea unei autorizaţii de stocare potrivit alin. (4), ANRM emite o nouă autorizaţie de stocare sau închide situl de stocare, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (1) lit. c).
    (6) Până la emiterea unei noi autorizaţii de stocare, ANRM îşi asumă temporar toate obligaţiile juridice privind:
    a) criteriile de acceptare, în situaţia în care ANRM decide să continue injectarea dioxidului de carbon;
    b) monitorizarea şi măsurile corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
    c) restituirea certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri ale dioxidului de carbon, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare;
    d) acţiunile preventive şi de remediere, potrivit art. 10 alin. (1) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
    (7) ANRM recuperează de la fostul operator orice costuri generate de asumarea obligaţiilor prevăzute la alin. (6), inclusiv utilizând garanţia financiară prevăzută la art. 20. În cazul închiderii sitului de stocare potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), se aplică prevederile art. 18 alin. (2).


    Capitolul IV Obligaţiile aferente operării, închiderii şi postînchiderii


    Articolul 13

    (1) Un flux de dioxid de carbon conţine preponderent dioxid de carbon. Adăugarea de deşeuri şi de alte materii în scopul eliminării lor este interzisă.
    (2) Un flux de dioxid de carbon poate conţine substanţe asociate accidental la sursă sau din procesul de captare ori injectare şi substanţe de urmărire, adăugate în scopul înlesnirii monitorizării şi verificării migraţiei dioxidului de carbon. Concentraţiile tuturor substanţelor accidentale şi adăugate trebuie să fie inferioare nivelurilor care:
    a) influenţează în mod negativ integritatea sitului de stocare sau infrastructura respectivă de transport;
    b) prezintă un risc semnificativ pentru mediu ori sănătatea umană; sau
    c) încalcă cerinţele legislaţiei naţionale în domeniu.
    (3) ANRM se asigură că operatorul:
    a) acceptă şi injectează fluxuri de dioxid de carbon numai dacă s-au efectuat analiza compoziţiei fluxului, inclusiv a substanţelor corozive conţinute, o evaluare a riscului şi dacă din evaluarea riscului a rezultat că nivelurile de impurificare respectă condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2);
    b) menţine un registru conţinând cantităţile şi proprietăţile fluxurilor de dioxid de carbon livrate şi injectate, inclusiv compoziţia respectivelor fluxuri.


    Articolul 14

    (1) În conformitate cu prevederile autorizaţiei de stocare, operatorul are obligaţia să monitorizeze instalaţiile de injectare, complexul de stocare, inclusiv, acolo unde este posibil, până de dioxid de carbon şi, după caz, mediul înconjurător, în scopul:
    a) comparării în situl de stocare a comportamentului real al dioxidului de carbon şi al apei de formaţie în situl de stocare faţă de cel rezultat în urma modelării;
    b) detectării neregulilor semnificative;
    c) detectării migrării dioxidului de carbon;
    d) detectării scurgerii dioxidului de carbon;
    e) detectării efectelor negative semnificative asupra mediului înconjurător, inclusiv în particular asupra apei potabile, asupra populaţiei sau a utilizatorilor biosferei înconjurătoare;
    f) evaluării eficacităţii oricăror măsuri corective adoptate potrivit art. 17;
    g) actualizării evaluării siguranţei şi a integrităţii complexului de stocare pe termen scurt şi lung, inclusiv evaluarea măsurii în care dioxidul de carbon stocat este reţinut complet şi permanent.
    (2) Monitorizarea se realizează conform unui plan de monitorizare elaborat de către operator potrivit prevederilor din anexa nr. 2, care include criterii privind monitorizarea pusă în aplicare în conformitate cu ghidurile privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră sub schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul Comunităţii, transmis ANPM şi aprobat de aceasta, potrivit art. 8 lit. f) şi, respectiv, art. 10 lit. e).
    (3) Planul de monitorizare se actualizează potrivit prevederilor stabilite în anexa nr. 2 şi cel puţin o dată la fiecare 5 ani pentru a ţine cont de modificările din evaluarea riscului de scurgere, modificările din evaluarea riscurilor asupra mediului şi a sănătăţii umane, noile cunoştinţe ştiinţifice şi evoluţiile celor mai bune tehnologii disponibile. Planurile actualizate sunt retransmise spre aprobare ANPM.


    Articolul 15

    (1) Operatorul este obligat să raporteze ANRM, cel puţin o dată pe an, următoarele:
    a) toate rezultatele monitorizării desfăşurate potrivit prevederilor art. 14, în perioada de raportare, inclusiv informaţii privind tehnologia de monitorizare utilizată;
    b) cantităţile şi proprietăţile fluxurilor de dioxid de carbon livrate şi injectate în perioada de raportare, inclusiv compoziţia respectivelor fluxuri, înregistrate potrivit art. 13 alin. (3) lit. b);
    c) dovada constituirii şi menţinerii garanţiei financiare potrivit art. 10 lit. i) şi art. 20;
    d) orice alte informaţii pe care ANRM le consideră relevante pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute în autorizaţia de stocare şi pentru creşterea gradului de cunoaştere a comportamentului dioxidului de carbon în situl de stocare.
    (2) Operatorul este obligat să raporteze ANPM informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b).


    Articolul 16

    (1) Garda Naţională de Mediu, denumită în continuare GNM, asigură şi organizează un sistem de inspecţii planificate şi neplanificate la toate complexurile de stocare cărora li se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă pentru verificarea şi promovarea respectării cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru monitorizarea efectelor asupra mediului şi asupra sănătăţii umane. Colaborarea autorităţilor implicate se va stabili printr-un protocol încheiat în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) Inspecţiile trebuie să includă activităţi precum vizite la instalaţiile de suprafaţă, inclusiv la instalaţiile de injectare, evaluarea operaţiilor de injectare şi monitorizare derulate de către operator şi verificarea tuturor înregistrărilor relevante ţinute de către operator.
    (3) Inspecţiile planificate se desfăşoară cel puţin o dată pe an în perioada operării şi în primii 3 ani după închidere şi, ulterior, o dată la 5 ani până la transferul de responsabilitate către ANRM.
    (4) În cadrul inspecţiilor se examinează instalaţiile de injectare şi instalaţiile de monitorizare relevante, precum şi toate efectele semnificative asupra mediului şi asupra sănătăţii umane produse de complexul de stocare.
    (5) Inspecţiile neplanificate se efectuează:
    a) în cazul în care ANRM este notificată sau i se aduce la cunoştinţă existenţa unor scurgeri ori a unor nereguli semnificative, potrivit art. 17;
    b) în cazul în care din rapoartele înaintate potrivit art. 15 se constată respectarea necorespunzătoare a condiţiilor prevăzute în autorizaţie;
    c) pentru a face cercetări în legătură cu plângeri grave referitoare la probleme de mediu sau sănătate umană;
    d) în alte situaţii în care ANRM consideră necesar acest lucru.
    (6) În urma fiecărei inspecţii, GNM elaborează un raport privind rezultatele inspecţiei. Raportul evaluează respectarea cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţă şi indică în ce măsură este necesar să se întreprindă sau nu acţiuni suplimentare.
    (7) Raportul prevăzut la alin. (6) se transmite operatorului în cauză şi este pus la dispoziţia publicului de către ANRM, potrivit prevederilor legislaţiei relevante în vigoare, în termen de 60 de zile de la inspecţie.


    Articolul 17

    (1) Potrivit prevederilor autorizaţiei de stocare, operatorul este obligat să notifice imediat ANRM şi să ia măsurile corective necesare, inclusiv măsurile privind protecţia sănătăţii umane, în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative.
    (2) În cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative care implică riscul unei scurgeri, operatorul notifică, de asemenea, autorităţile cu competenţe în implementarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Măsurile corective menţionate la alin. (1) se întreprind, ca un minim de acţiuni necesare identificate, pe baza unui plan de măsuri corective înaintat ANRM şi ANPM şi aprobat de către acestea, potrivit art. 8 lit. g) şi, respectiv, art. 10 lit. f).
    (4) ANRM poate impune în orice moment operatorului să ia măsurile corective necesare, precum şi măsuri privind protecţia sănătăţii umane. Acestea pot fi măsuri suplimentare sau diferite faţă de cele prevăzute în planul de măsuri corective aprobat.
    (5) În cazul în care operatorul nu ia măsurile corective necesare, acestea sunt întreprinse de către ANRM.
    (6) ANRM poate, de asemenea, să întreprindă ea însăşi oricând măsuri corective.
    (7) ANRM recuperează de la operator costurile implicate de măsurile prevăzute la alin. (4)-(6), inclusiv prin utilizarea garanţiei financiare potrivit art. 20.


    Articolul 18

    (1) Un sit de stocare se închide:
    a) în cazul în care s-au îndeplinit condiţiile prevăzute în autorizaţie;
    b) la cererea fundamentată a operatorului, după autorizarea din partea ANRM; sau
    c) în cazul în care, ulterior retragerii unei autorizaţii de stocare potrivit art. 12 alin. (4), ANRM decide acest lucru.
    (2) După închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. a) sau b) şi până când responsabilitatea pentru situl de stocare este transferată la ANRM, potrivit art. 19 alin. (1), operatorul este responsabil pentru:
    a) monitorizare, raportare şi măsuri corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
    b) toate obligaţiile privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri de dioxid de carbon, care îi revin potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare; şi
    c) măsurile preventive şi reparatorii, potrivit prevederilor art. 10-15, art. 16 alin. (2), art. 17-19 şi art. 26-30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Operatorul este responsabil, de asemenea, de închiderea ermetică a sitului de stocare şi de evacuarea instalaţiilor de injectare, în condiţii de siguranţă.
    (4) Obligaţiile operatorului menţionate la alin. (2) şi (3) se îndeplinesc conform unui plan pentru etapa postînchidere elaborat de către acesta pe baza celor mai bune practici şi potrivit prevederilor enunţate în anexa nr. 2.
    (5) Potrivit art. 8 lit. h) şi art. 10 lit. g), la solicitarea autorizaţiei de stocare, operatorul prezintă ANRM, în vederea aprobării, un plan provizoriu pentru etapa postînchidere.
    (6) Înainte de închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. a) sau b), planul provizoriu pentru etapa de postînchidere:
    a) se actualizează dacă este necesar, luându-se în considerare analize de risc, cele mai bune practici şi îmbunătăţiri tehnologice;
    b) se înaintează spre aprobare ANRM; şi
    c) se aprobă de către ANRM drept plan definitiv pentru etapa postînchidere.
    (7) După închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. c), ANRM este responsabilă pentru:
    a) monitorizarea şi măsurile corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
    b) toate obligaţiile privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri de dioxid de carbon, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) măsurile preventive şi reparatorii, potrivit art. 10 alin. (1) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
    (8) ANRM îndeplineşte cerinţele aferente etapei postînchidere potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, pe baza planului provizoriu pentru etapa postînchidere prevăzut la alin. (4)-(6), plan care este actualizat dacă este necesar.
    (9) ANRM recuperează de la operator costurile determinate de măsurile prevăzute la alin. (7) şi (8), inclusiv prin utilizarea garanţiei financiare potrivit art. 20.


    Articolul 19

    (1) Atunci când un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b), toate obligaţiile legale sunt transferate ANRM la iniţiativa acesteia sau la cererea operatorului. Obligaţiile legale privesc:
    a) monitorizarea şi măsurile corective potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;
    b) restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în caz de scurgeri de dioxid de carbon, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) măsurile preventive şi reparatorii, potrivit art. 10 alin. (1) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Obligaţiile legale prevăzute la alin. (1) sunt transferate ANRM, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
    a) toate dovezile disponibile indică faptul că dioxidul de carbon stocat este reţinut în mod complet şi permanent;
    b) s-a încheiat o perioadă minimă, stabilită de către ANRM; perioada minimă este de cel puţin 20 de ani, cu excepţia cazului în care ANRM constată îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit. a) înainte de sfârşitul perioadei respective;
    c) obligaţiile financiare menţionate la art. 21 sunt îndeplinite;
    d) situl a fost sigilat şi instalaţiile de injectare au fost evacuate potrivit prevederilor art. 18 alin. (3).
    (3) Operatorul pregăteşte un raport care să dovedească îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (2) lit. a), pe care îl înaintează ANRM pentru aprobarea transferului de responsabilitate. Acest raport demonstrează cel puţin următoarele:
    a) conformitatea comportamentului actual al dioxidului de carbon injectat cu cel modelat;
    b) absenţa oricărei scurgeri detectabile;
    c) situl de stocare evoluează în direcţia unei situaţii de stabilitate pe termen lung.
    (4) Atunci când ANRM constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), aceasta elaborează o propunere de decizie de aprobare a transferului de responsabilitate.
    (5) Propunerea de decizie specifică modul de determinare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), precum şi a îndeplinirii oricărei cerinţe actualizate privind sigilarea sitului de stocare şi evacuarea instalaţiilor de injectare.
    (6) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), ANRM informează operatorul cu privire la obiecţiile sale.
    (7) ANRM pune la dispoziţia Comisiei Europene rapoartele prevăzute la alin. (3), în termen de 30 de zile de la primire, precum şi alte materiale care trebuie luate în considerare la pregătirea propunerii de decizie privind aprobarea transferului de responsabilitate.
    (8) ANRM informează Comisia Europeană cu privire la toate variantele de decizii de aprobare elaborate de către aceasta, potrivit alin. (4)-(6), inclusiv cu privire la orice alte materiale luate în considerare pentru a-şi formula concluzia.
    (9) ANRM adoptă decizia finală când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) şi notifică respectiva decizie operatorului.
    (10) ANRM informează Comisia Europeană în legătură cu decizia finală, iar în situaţia în care aceasta diferă de opinia Comisiei Europene, îi prezintă acesteia motivele care au stat la baza acestei decizii.
    (11) După transferul de responsabilitate, inspecţiile planificate prevăzute la art. 16 alin. (3) şi (4) încetează, iar monitorizarea poate fi redusă până la un nivel care asigură detectarea scurgerilor sau a neregulilor semnificative.
    (12) În cazul detectării oricăror scurgeri sau nereguli semnificative, monitorizarea se intensifică după cum se impune, pentru a evalua amploarea problemei şi eficacitatea unor măsurilor corective.
    (13) În cazurile în care se constată nereguli datorate operatorului, incluzând cazurile de date incomplete, disimularea informaţiilor relevante, neglijenţă, inducerea deliberată în eroare sau neaplicarea acţiunilor preventive, ANRM recuperează de la operatorul anterior costurile survenite în urma transferului de responsabilitate.
    (14) Fără a aduce atingere prevederilor art. 21, după transferul de responsabilitate, costurile nu se recuperează.
    (15) Dacă un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), se consideră că transferul de responsabilitate are loc în cazul în care şi atunci când toate dovezile disponibile indică faptul că dioxidul de carbon stocat este reţinut complet şi permanent şi după sigilarea sitului şi evacuarea instalaţiilor de injectare.


    Articolul 20

    (1) ANRM se asigură că operatorul potenţial prezintă, în cadrul solicitării autorizaţiei de stocare, dovada faptului că acesta poate constitui resurse financiare adecvate, sub forma unei garanţii financiare sau a oricăror alte măsuri echivalente.
    (2) Garanţia financiară sau măsurile echivalente se stabilesc în scopul garantării îndeplinirii tuturor obligaţiilor care revin în temeiul autorizaţiei de stocare emise potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv a cerinţelor privind închiderea şi etapa postînchidere, precum şi a oricăror obligaţii care decurg din includerea siturilor de stocare sub incidenţa prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Garanţia financiară trebuie să fie valabilă şi efectivă înainte de începerea injectării.
    (4) Garanţia financiară se actualizează în mod periodic pentru a lua în considerare modificările privind riscul evaluat de scurgeri şi costurile estimate ale obligaţiilor care revin potrivit autorizaţiei de stocare emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi ale tuturor obligaţiilor care revin prin includerea sitului de stocare sub incidenţa prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    (5) Garanţia financiară sau orice altă măsură echivalentă menţionată la alin. (1)-(3) rămâne valabilă şi efectivă:
    a) după închiderea sitului de stocare, potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b), până la transferul de responsabilitate pentru situl de stocare către ANRM, potrivit art. 19 alin. (1)-(11);
    b) după retragerea unei autorizaţii de stocare, potrivit art. 12 alin. (4).
    (6) Garanţia financiară sau orice altă măsură echivalentă menţionată la alin. (1)-(3) rămâne valabilă şi efectivă după retragerea unei autorizaţii de stocare potrivit art. 12 alin. (4) în următoarele situaţii:
    a) până la emiterea unei noi autorizaţii de stocare;
    b) atunci când situl a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), până la transferul de responsabilitate potrivit art. 19 alin. (15), cu condiţia ca obligaţiile financiare prevăzute la art. 21 să fie îndeplinite.


    Articolul 21

    (1) Operatorul este obligat să pună la dispoziţia ANRM o contribuţie financiară înainte ca transferul de responsabilitate potrivit art. 19 să fi avut loc, depusă într-un cont cu destinaţie specială.
    (2) Contribuţia operatorului ţine seama de criteriile prevăzute în anexa nr. 1 şi de elementele privind istoricul stocării de dioxid de carbon, relevante pentru a determina obligaţiile aferente etapei posttransfer, şi acoperă cel puţin costul anticipat al monitorizării pentru o perioadă de 30 de ani.
    (3) Contribuţia financiară constituită în contul cu destinaţie specială este folosită pentru a acoperi costurile suportate de ANRM după transferul de responsabilitate pentru a se asigura că dioxidul de carbon este stocat în mod complet şi permanent în siturile geologice de stocare după transferul de responsabilitate.
    (4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (3), ANRM înfiinţează o activitate finanţată integral din venituri proprii, în condiţiile legii.


    Capitolul V Accesul terţilor


    Articolul 22

    (1) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, şi ANRM iau măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorii potenţiali pot obţine accesul la reţelele de transport şi, respectiv, la siturile de stocare ale dioxidului de carbon în scopul stocării geologice a dioxidului de carbon produs şi captat potrivit prevederilor alin. (3)-(5).
    (2) Transportul dioxidului de carbon se face pe baza unei licenţe de transport al dioxidului de carbon, emisă de către ANRE, pentru o perioadă de timp determinată.
    (3) Accesul menţionat la alin. (1) este asigurat într-un mod transparent şi nediscriminatoriu, conform cerinţelor stabilite de ANRE şi, respectiv, de ANRM. Obiectivele accesului echitabil şi deschis ţin seama de:
    a) capacitatea de stocare care este sau poate fi pusă la dispoziţie în mod rezonabil în cadrul zonelor determinate potrivit art. 5 şi, respectiv, capacitatea de transport care este sau poate fi pusă la dispoziţie în mod rezonabil;
    b) angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, potrivit legislaţiei în vigoare, prevăzută a se îndeplini prin captarea şi stocarea geologică a dioxidului de carbon;
    c) necesitatea de a refuza accesul atunci când există o incompatibilitate privind specificaţiile tehnice care nu poate fi rezolvată într-un mod acceptabil;
    d) necesitatea de a respecta nevoile rezonabile şi justificate, dovedite în mod corespunzător, ale proprietarului ori operatorului sitului de stocare sau, după caz, ale reţelei de transport, precum şi interesele tuturor celorlalţi utilizatori ai sitului ori ai reţelei sau ai principalelor instalaţii de prelucrare ori manipulare aferente care pot fi afectate.
    (4) În termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ANRE va elabora o procedură privind accesul transparent şi nediscriminatoriu al operatorilor potenţiali la reţelele de transport, aprobată prin decizie a preşedintelui ANRE.
    (5) În termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ANRM va elabora o procedură privind accesul transparent şi nediscriminatoriu al operatorilor potenţiali la siturile de stocare ale dioxidului de carbon în scopul stocării geologice a dioxidului de carbon, aprobată prin decizie a preşedintelui ANRM.
    (6) ANRM şi ANRE sunt autorităţile responsabile pentru urmărirea aplicării de către operatorii siturilor de stocare şi, respectiv, de către operatorii de transport a măsurilor prevăzute la alin (3).
    (7) Operatorii reţelelor de transport şi operatorii siturilor de stocare pot refuza accesul pe motivul lipsei de capacitate. Refuzul trebuie să fie motivat şi justificat în mod corespunzător.
    (8) Atunci când operatorul sitului de stocare sau operatorul de transport refuză accesul pe baza lipsei de capacitate tehnică ori a lipsei posibilităţilor de racordare, acesta trebuie să realizeze orice îmbunătăţiri necesare, în măsura în care acestea sunt realizabile din punct de vedere economic sau atunci când un client potenţial este dispus să acopere costurile respective, cu condiţia ca acest lucru să nu aibă un impact negativ asupra securităţii de mediu, a transportului şi stocării geologice a dioxidului de carbon şi cu modificarea corespunzătoare a actelor de reglementare din domeniul protecţiei mediului existente.


    Articolul 23

    (1) Litigiile se soluţionează de instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în a cărei circumscripţie teritorială se află reţeaua de transport şi/sau situl de stocare.
    (2) În cazul unor litigii transfrontaliere se aplică sistemul de soluţionare a litigiilor din statul membru sub jurisdicţia căruia se află reţeaua de transport sau situl de stocare la care s-a refuzat accesul. Atunci când, în litigiile transfrontaliere, reţeaua respectivă de transport sau situl respectiv de stocare se află sub jurisdicţia mai multor state membre, acestea se consultă pentru a se asigura aplicarea prevederilor comunitare privind stocarea geologică a dioxidului de carbon în mod consecvent.


    Capitolul VI Sancţiuni


    Articolul 24

    (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor obligaţii:
    a) obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţă, în termenele stabilite de autorităţile competente;
    b) obligaţia operatorului de a monitoriza instalaţiile de injectare, complexul de stocare, inclusiv, acolo unde este posibil, până de dioxid de carbon şi, după caz, mediul înconjurător.
    (2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor obligaţii:
    a) obligaţia operatorului de a funcţiona cu respectarea prevederilor actelor de reglementare emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţă;
    b) obligaţia operatorului de a notifica autorităţile responsabile şi de a lua măsurile corective necesare, inclusiv măsurile privind protecţia sănătăţii umane, în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative.
    (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1) şi art. 15.
    (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1)-(3) se fac de către personalul împuternicit din cadrul GNM.
    (5) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1)-(3), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
    (6) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1)-(3) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Capitolul VII Modificări legislative


    Articolul 25

    Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 20, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins:
    "(6^1) Se poate autoriza injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocării în formaţiuni geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri, cu condiţia prevenirii oricărui pericol prezent sau viitor de deteriorare a calităţii apei subterane, precum şi cu condiţia ca o astfel de injectare să se efectueze potrivit prevederilor legislaţiei specifice privind stocarea geologică a dioxidului de carbon sau să fie exclusă din domeniul de aplicare a respectivei legislaţii."
    2. La articolul 20, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(7) Autorizarea activităţilor prevăzute la alin. (2)-(6^1) se face doar dacă nu se compromite atingerea obiectivelor de mediu ale corpului de apă subterană respectiv."


    Articolul 26

    La anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare, după punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 13, cu următorul cuprins:
    "13. Operarea siturilor de stocare fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei din domeniul stocării geologice a dioxidului de carbon".


    Articolul 27

    La articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
    "f) efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxid de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a
    Directivei 85/337/CEE
    a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau excluşi din domeniul de aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta."


    Capitolul VIII Dispoziţii finale


    Articolul 28

    ANRM, ANRE şi autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu autorităţile competente privind protecţia mediului din subordine colaborează pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.


    Articolul 29

    (1) ANRM înfiinţează şi menţine:
    a) un registru al autorizaţiilor de stocare acordate; şi
    b) un registru permanent conţinând toate siturile de stocare închise şi complexurile de stocare înconjurătoare, inclusiv hărţi şi secţiuni ale extinderii spaţiale ale acestora şi informaţii disponibile pertinente pentru a evalua dacă dioxidul de carbon stocat este reţinut în mod complet şi permanent.
    (2) Informaţii cuprinse în registrele menţionate la alin. (1) sunt puse la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în vederea raportării către Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 31 alin (1).
    (3) Autorităţile cu responsabilităţi în derularea procedurilor relevante de dezvoltare sau în reglementarea activităţilor care pot afecta ori care ar putea fi afectate de stocarea geologică a dioxidului de carbon în siturile de stocare înregistrate ţin seama de informaţiile cuprinse în registrele menţionate la alin. (1).


    Articolul 30

    ANRM şi autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pun la dispoziţia publicului informaţiile de mediu privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările ulterioare.


    Articolul 31

    (1) La fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului înaintează Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv registrul prevăzut la art. 29.
    (2) Primul raport este întocmit de ANRM şi ANPM pe baza unui chestionar sau a unei prezentări generale întocmite de Comisia Europeană, potrivit procedurii menţionate la art. 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare şi raţionalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu, şi transmis/transmisă statelor membre cu cel puţin 6 luni înainte de termenul de depunere a raportului.
    (3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene raportul prevăzut la alin. (2) până la data de 30 iunie 2011.


    Articolul 32

    Pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă, în cadrul ANRM se înfiinţează o structură de specialitate fără personalitate juridică, cu încadrarea în bugetul aprobat ANRM.


    Articolul 33

    (1) Pentru dezvoltarea tehnologiilor privind captarea, transportul şi stocarea dioxidului de carbon pot fi stabilite scheme de sprijin aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul ajutorului de stat.
    (2) Lucrările aferente activităţilor de captare, transport şi stocare a dioxidului de carbon sunt considerate lucrări de interes naţional.


    Articolul 34

    Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.


    Articolul 35

    Dispoziţiile cap. VI intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă.
    Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 140 din 5 iunie 2009.
    PRIM-MINISTRU
    EMIL BOC
    Contrasemnează:
    ---------------
    Ministrul mediului şi pădurilor,
    Laszlo Borbely
    p. Ministrul economiei,
    comerţului şi mediului de afaceri,
    Borbely Karoly,
    secretar de stat
    Ministrul muncii,
    familiei şi protecţiei sociale,
    Laurenţiu Sebastian Lăzăroiu
    Secretarul general al Guvernului,
    Daniela Nicoleta Andreescu
    Ministrul finanţelor publice,
    Gheorghe Ialomiţianu
    Bucureşti, 29 iunie 2011.
    Nr. 64


    Anexa 1

    CRITERII
    pentru caracterizarea şi evaluarea potenţialelor
    complexuri de stocare şi zona înconjurătoare
    menţionate la art. 5 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă
    Caracterizarea şi evaluarea potenţialelor complexuri de stocare menţionate la art. 5 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă se desfăşoară în 3 etape, în conformitate cu cele mai bune practici disponibile la momentul evaluării şi cu următoarele criterii. Derogările de la una sau mai multe dintre aceste criterii pot fi permise de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, cu condiţia ca operatorul să fi demonstrat că nu este afectată capacitatea de caracterizare şi evaluare în vederea efectuării determinărilor potrivit prevederilor art. 5 din ordonanţa de urgenţă.
    Etapa 1: Colectarea datelor
    Se acumulează suficiente date pentru a construi un model structural tridimensional, 3 D, volumetric şi static pentru situl de stocare şi pentru complexul de stocare, inclusiv roca protectoare din acoperiş, şi pentru zonele înconjurătoare incluzând zonele care comunică din punct de vedere hidraulic. Aceste date se referă cel puţin la următoarele caracteristici intrinseci ale complexului de stocare:
    a) geologia şi geofizica;
    b) hidrogeologia, în special existenţa apei subterane destinate consumului;
    c) ingineria de rezervor, inclusiv calcule volumetrice ale volumului poros permeabil în care se va face injectarea de COý şi capacitatea finală de stocare;
    d) geochimie, respectiv viteze de dizolvare, viteze de mineralizare;
    e) geomecanică, respectiv permeabilitate, presiunea de fracturare;
    f) seismicitate;
    g) prezenţa şi starea căilor de scurgere naturale şi a celor create de om, inclusiv puţuri şi foraje care ar putea constitui căi de scurgere.
    Se prezintă documente justificative pentru următoarele caracteristici ale vecinătăţii complexului:
    a) zonele din preajma complexului de stocare care pot fi afectate de stocarea de COý în situl de stocare;
    b) distribuţia populaţiei în regiunea de deasupra sitului de stocare;
    c) apropierea faţă de resurse naturale importante, inclusiv, în special, zonele Natura 2000, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, apă subterană potabilă şi hidrocarburi;
    d) activităţile din jurul complexului de stocare şi posibilele interacţiuni cu aceste activităţi, de exemplu, explorarea, producerea şi stocarea de hidrocarburi, utilizarea geotermală a acviferelor şi utilizarea rezervelor subterane de apă;
    e) apropierea faţă de sursa potenţială sau sursele potenţiale de COý, inclusiv estimări ale cantităţii totale potenţiale de COý care ar fi disponibilă din punct de vedere economic pentru stocare, şi faţă de reţelele de transport adecvate.
    Etapa 2: Crearea modelului structural geologic static tridimensional
    Cu ajutorul datelor colectate în etapa 1 se construieşte, folosindu-se simulatori computerizaţi de rezervor, un model structural geologic static tridimensional sau un set de astfel de modele ale complexului de stocare propus, incluzând roca protectoare din acoperiş, zonele care comunică din punct de vedere hidrodinamic şi fluidele. Modelul structural geologic static sau modelele structurale geologice statice caracterizează complexul din punctul de vedere al:
    a) structurii geologice a capcanei fizice;
    b) proprietăţilor geomecanice, geochimice şi de curgere ale secvenţelor sedimentare ce acoperă rezervorul, respectiv roca protectoare din acoperiş, orizonturi poros-permeabile şi ale formaţiunilor înconjurătoare;
    c) caracterizării sistemului de fractură şi al prezenţei unor căi de scurgere create de om;
    d) extinderii în suprafaţă şi în plan vertical a complexului de stocare;
    e) volumului poros-permeabil, inclusiv distribuţia porozităţii;
    f) distribuţiei de fluide din faza iniţială;
    g) oricăror altor caracteristici relevante.
    Incertitudinea asociată fiecărui parametru utilizat pentru construirea modelului este evaluată prin elaborarea unei serii de scenarii pentru fiecare parametru şi prin calcularea limitelor corespunzătoare de încredere. Este, de asemenea, evaluată orice incertitudine asociată modelului în sine.
    Etapa 3: Caracterizarea comportamentului dinamic al stocării, caracterizarea sensibilităţii, evaluarea riscurilor
    Caracterizările şi evaluarea se bazează pe modelarea dinamică, care cuprinde simulări la diferite intervale de timp ale injectării de COý în situl de stocare, folosind modelul structural geologic tridimensional static, modelele structurale geologice tridimensionale statice în simulatorul computerizat al complexului de stocare construit în etapa 2.
    Etapa 3.1: Caracterizarea comportamentului dinamic al stocării
    Sunt luaţi în considerare cel puţin următorii factori:
    a) debite posibile de injectare şi proprietăţi ale fluxului de COý;
    b) eficienţa modelării cuplate a procesului, şi anume modul de interacţionare al diverselor efecte individuale din simulator, simulatoare;
    c) procese reactive, şi anume modul în care se integrează în model reacţii ale COý injectat cu mineralele în situ;
    d) simulatorul de rezervor utilizat; pot fi necesare mai multe simulări pentru validarea anumitor observaţii;
    e) simulări pe termen scurt şi pe termen lung, pentru a stabili evoluţia şi comportamentul COý de-a lungul deceniilor şi mileniilor, precum şi rata dizolvării COý în apă.
    Modelarea dinamică furnizează informaţii referitoare la:
    a) presiunea şi temperatura formaţiunii de stocare ca o funcţie a debitului de injectare şi a volumului de injectare stocat de-a lungul timpului;
    b) distribuţia în suprafaţă şi expansiunea verticală în timp a COý;
    c) natura fluxului de COý în rezervor, precum şi comportamentul de fază;
    d) mecanisme şi debite de captare a COý, inclusiv puncte de revărsare şi formaţiuni etanşe laterale şi verticale;
    e) sisteme secundare de reţinere în ansamblul complexului de stocare;
    f) capacitate de stocare şi gradienţi de presiune în situl de stocare;
    g) riscul de fracturare a formaţiunii sau formaţiunilor geologice în care se face stocarea şi a rocii protectoare din acoperiş;
    h) riscul pătrunderii de COý în roca protectoare din acoperiş;
    i) riscul de scurgere din situl de stocare, de exemplu prin puţuri abandonate sau care nu sunt închise ermetic;
    j) rata de migrare, respectiv în rezervoare deschise;
    k) viteze de colmatare a fracturilor;
    l) modificări ale chimiei fluidelor şi reacţii ulterioare intervenite la nivelul formaţiunii sau formaţiunilor, de exemplu: schimbarea pH-ului, a formaţiunii minerale şi includerea modelării reactive pentru evaluarea efectelor;
    m) dislocarea fluidelor din formaţiune;
    n) seismicitate crescută şi ridicare la nivelul suprafeţei.
    Etapa 3.2: Caracterizarea sensibilităţii
    Se întreprind multiple simulări pentru a identifica sensibilitatea evaluării la ipotezele emise cu privire la anumiţi parametri. Simulările se bazează pe modificarea parametrilor din modelul structural geologic static sau modelele structurale geologice statice şi pe schimbarea funcţiilor debitului şi a ipotezelor aferente exerciţiului de modelare dinamică. La evaluarea riscurilor se ţine seama de orice sensibilitate semnificativă.
    Etapa 3.3: Evaluarea riscurilor
    Evaluarea riscurilor cuprinde, între altele, următoarele:
    3.3.1. Caracterizarea pericolelor
    Caracterizarea pericolelor se realizează prin caracterizarea potenţialului de scurgere din complexul de stocare, după cum s-a stabilit prin modelarea dinamică şi prin caracterizarea securităţii prezentate mai sus. Pentru aceasta se iau în considerare, printre altele:
    a) căile potenţiale de scurgere;
    b) gravitatea potenţială a scurgerilor pentru căile de scurgere identificate, rate de flux;
    c) parametrii critici care influenţează scurgerea potenţială, de exemplu: presiunea maximă din rezervor, debitul maxim de injectare, temperatura, sensibilitatea la diferite ipoteze din modelul terestru geologic static sau modelele terestre geologice statice;
    d) efectele secundare ale stocării de COý, inclusiv fluidele dislocate din formaţiune şi substanţele nou-create prin stocarea de COý;
    e) orice alţi factori care ar putea pune în pericol sănătatea umană sau mediul, de exemplu: structurile fizice asociate proiectului.
    Caracterizarea pericolelor se referă la întreaga serie de condiţii de funcţionare potenţiale care testează securitatea complexului de stocare.
    3.3.2. Evaluarea expunerii - pe baza caracteristicilor mediului şi a distribuţiei şi activităţilor populaţiei umane pe suprafaţa de deasupra complexului de stocare şi pe baza comportamentului potenţial şi a evoluţiei potenţiale a COý care se scurge prin căile potenţiale identificate la etapa 3.3.1.
    3.3.3. Evaluarea efectelor - pe baza sensibilităţii unor anumite specii, comunităţi sau habitate legate de scurgerile potenţiale identificate la etapa 3.3.1. Acolo unde este relevant, evaluarea cuprinde efecte ale expunerii la concentraţii ridicate de COý din biosferă, inclusiv în soluri, sedimente marine şi ape bentonice, respectiv asfixiere, hipercapnie şi pH-ul redus din aceste medii ca urmare a scurgerilor de COý . Se include şi o evaluare a efectelor altor substanţe care pot fi prezente în fluxurile de COý scurs, fie impurităţi prezente în fluxul injectat, fie substanţe nou-formate prin stocare de COý. Aceste efecte se examinează la scară temporală şi la scară spaţială şi în legătură cu un domeniu al evenimentelor de scurgeri de gravităţi diferite.
    3.3.4. Caracterizarea riscurilor - aceasta cuprinde o evaluare a siguranţei şi integrităţii sitului pe termen scurt şi pe termen lung, inclusiv o evaluare a riscului de scurgere în condiţiile de utilizare propuse şi cu efecte asupra mediului şi sănătăţii de proporţiile celui mai pesimist scenariu. Caracterizarea riscului se efectuează pe baza evaluării pericolelor, a expunerii şi a efectelor. Aceasta include o evaluare a surselor de incertitudine identificate în timpul etapelor caracterizării şi evaluării sitului de stocare şi, când acest lucru este posibil, o descriere a posibilităţilor de reducere a riscurilor.


    Anexa 2

    CRITERII
    pentru stabilirea şi actualizarea planului de monitorizare
    menţionat la art. 14 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă şi
    pentru monitorizarea din etapa postînchidere
    1. Stabilirea şi actualizarea planului de monitorizare
    Planul de monitorizare menţionat la art. 14 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă se stabileşte în conformitate cu analiza evaluării riscurilor realizată în etapa 3 din anexa nr. 1 la ordonanţa de urgenţă şi se actualizează în scopul îndeplinirii cerinţelor de monitorizare prevăzute la art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, în conformitate cu următoarele criterii:
    1.1. Stabilirea planului
    Planul de monitorizare asigură detalii referitoare la monitorizarea care urmează să se desfăşoare în principalele stadii ale proiectului, incluzând monitorizarea în etapa iniţială, în cea de operare şi în cea de postînchidere. Pentru fiecare fază se specifică următoarele elemente:
    a) parametrii monitorizaţi;
    b) tehnologia de monitorizare folosită şi justificarea alegerii acestei tehnologii;
    c) locaţiile de monitorizare şi justificarea prelevării din punct de vedere spaţial;
    d) frecvenţa aplicării şi justificarea prelevării din punct de vedere temporal.
    Parametrii care trebuie monitorizaţi sunt identificaţi pentru a îndeplini obiectivele monitorizării. Cu toate acestea, planul cuprinde, în orice caz, monitorizarea continuă sau discontinuă a următoarelor aspecte:
    a) emisii fugitive de COý la instalaţiile de injectare;
    b) fluxul volumetric al COý la gurile de puţuri de injectare;
    c) presiunea şi temperatura COý la gurile de puţuri de injectare, pentru determinarea debitului masic;
    d) analiza chimică a materialului injectat;
    e) temperatura şi presiunea în rezervor, pentru determinarea comportamentului şi a stării de fază a COý.
    Alegerea tehnologiei de monitorizare se bazează pe cele mai bune practici disponibile la momentul creării planului. Se iau în considerare şi se utilizează, după caz, următoarele opţiuni:
    a) tehnologiile care pot detecta prezenţa, locaţia şi căile de migrare ale COý în subteran şi la suprafaţă;
    b) tehnologiile care oferă informaţii cu privire la comportamentul volum-presiune şi la distribuţia pe suprafaţă/verticală a penei de COý în vederea îmbunătăţirii modelelor de simulare numerică 3 D la modele geologice 3 D ale formaţiunii de stocare stabilite potrivit prevederilor art. 5 din ordonanţa de urgenţă şi ale anexei nr. 1 la ordonanţa de urgenţă;
    c) tehnologiile care pot oferi o largă întindere pe suprafaţă pentru a capta informaţii cu privire la orice căi potenţiale de scurgere nedetectate anterior în perimetrul suprafeţei întregului complex de stocare şi dincolo de aceasta, în cazul unor nereguli semnificative sau al migrării de COý din complexul de stocare.
    1.2. Actualizarea planului
    Se asamblează şi se interpretează datele colectate din monitorizare. Rezultatele constatate se compară cu comportamentul preconizat în simularea dinamică a modelului 3 D al volumului, presiunii şi comportamentului saturării, întreprinsă în contextul caracterizării securităţii potrivit prevederilor art. 5 din ordonanţa de urgenţă şi ale etapei 3 din anexa nr. 1 la ordonanţa de urgenţă.
    Atunci când există o deviere semnificativă între comportamentul observat şi cel preconizat, modelul 3 D este recalibrat pentru a reflecta comportamentul observat. Recalibrarea se bazează pe observaţiile legate de datele din planul de monitorizare şi, acolo unde este necesar, pentru a oferi încredere în ipotezele de recalibrare, se obţin date suplimentare.
    Etapele 2 şi 3 din anexa nr. 1 la ordonanţa de urgenţă se repetă folosindu-se modelul, respectiv modelele 3 D pentru a genera noi scenarii de pericole şi noi rate de flux şi pentru revizuirea şi actualizarea evaluării riscurilor.
    Atunci când se identifică, în urma unei corelaţii istorice şi a unei recalibrări a modelului, noi surse de COý, căi de scurgere şi rate de flux sau deviaţii semnificative de la evaluările anterioare, planul de monitorizare se actualizează în consecinţă.
    2. Monitorizarea în etapa postînchidere
    Monitorizarea în etapa postînchidere se bazează pe informaţiile colectate şi modelate pe parcursul punerii în aplicare a planului de monitorizare menţionat la art. 14 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă şi la pct. 1.2 din prezenta anexă. Aceasta este utilă în special pentru a furniza informaţiile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor menţionate la art. 19 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.
    --------