CONVENŢIA DE LA BASEL*) din 20 - 22 martie 1989
privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 18 din 26 ianuarie 1991



    ────────── Notă *) Traducere.
    ──────────
    PREAMBUL
    Părţile la prezenta convenţie,
    conştiente de pericolul pe care îl prezintă pentru sănătate şi mediu deşeurile periculoase şi de altă natură, precum şi transportul acestora în afara frontierelor,
    ţinînd seama de ameninţarea crescinda pentru sănătate şi mediu a producerii şi complexităţii tot mai mari, precum şi a transportului în afara frontierelor al deşeurilor periculoase şi de altă natura,
    ţinînd seama, de asemenea, că cel mai eficient mod de a proteja sănătatea şi mediul de pericolul acestor reziduuri este reducerea generării lor la minimum din punct de vedere al cantităţii şi/sau potenţialului lor toxic,
    convinse că statele trebuie să ia măsurile necesare pentru ca gospodărirea reziduurilor, inclusiv transportul şi eliminarea lor să fie în concordanţă cu protecţia sănătăţii şi mediului indiferent de locul evacuării lor,
    observînd că statele trebuie să ia măsuri ca generatorul reziduurilor să se achite de obligaţiile privind transportul şi eliminarea reziduurilor de o manieră care să corespundă protecţiei mediului,
    recunoscînd, fără rezerve, ca orice stat are dreptul suveran de a interzice intrarea sau eliminarea deşeurilor străine pe teritoriul său,
    recunoscînd, de asemenea, dorinţa tot mai mare de a interzice transportul reziduurilor în afara frontierelor şi eliminarea lor pe teritoriul altor state, în special al statelor în curs de dezvoltare,
    convinse ca deşeurile, în măsura compatibilităţii cu gospodărirea raţională şi eficientă a mediului, trebuie să fie eliminate în statul în care au fost generate,
    conştiente fiind ca transportul acestor reziduuri din statul în care au fost produse pe teritoriul oricărui alt stat va trebui permis numai cînd este efectuat în condiţii care nu periclitează sănătatea şi mediul şi se conformează prevederilor prezentei convenţii,
    considerînd ca un control sporit al transportului reziduurilor în afara frontierelor va acţiona ca un stimulent pentru gospodărirea lor ecologica raţională şi pentru reducerea volumului acestui transport,
    convinse ca statele trebuie să ia măsuri pentru schimbul corespunzător de informaţii asupra controlului transporturilor acestor deşeuri,
    remarcînd ca un număr de acorduri internaţionale şi regionale abordeaza problema protecţiei şi conservării mediului în privinţa transportului de mărfuri periculoase,
    ţinînd seama de Declaraţia Conferinţei O.N.U. pentru Mediul Înconjurător (Stockholm, 1972), de liniile directoare şi principiile pentru gospodărirea ecologica a deşeurilor periculoase (Cairo), adoptate de către Consiliul de Administraţie P.N.U.E. prin Decizia nr. 14/30 din 17 iunie 1987, de recomandările Comitetului O.N.U. al experţilor în problema transportului mărfurilor periculoase (formulate în 1957 şi aduse la zi bianual), de recomandările, declaraţiile, instrumentele şi regulamentele pertinente adoptate în cadrul Sistemului O.N.U. şi de activitatea şi studiile efectuate în cadrul altor organizaţii internaţionale şi regionale,
    însuşindu-şi spiritul, principiile, scopurile şi sarcinile Cartei Mondiale a Naturii adoptate de către Adunarea generală a O.N.U. la cea de-a 37-a sesiune a să (1982) ca regulament etic în problema protecţiei mediului şi a conservării resurselor naturale,
    afirmînd ca statele sînt răspunzătoare de îndeplinirea obligaţiilor lor internaţionale privind protecţia sănătăţii şi conservarea mediului şi, în consecinţa, răspund în fata legii,
    recunoscînd că, în cazul unei încălcări substanţiale a prevederilor convenţiei şi a oricărui protocol al acesteia, se vor aplica dispoziţiile pertinente ale dreptului internaţional al tratatelor,
    conştiente de necesitatea continuării şi punerii în aplicare a unor tehnologii ecologice raţionale şi puţin poluante, a unor măsuri de reciclare şi a unor sisteme adecvate de întreţinere, de gospodărire pentru a reduce la minimum producerea reziduurilor periculoase şi a altor deşeuri,
    conştiente, de asemenea, de preocuparea internaţionala crescinda pentru necesitatea unui control mai strict al transportului reziduurilor periculoase şi de reducere la minimum a acestui transport,
    preocupate de problema traficului ilicit transfrontier cu aceste reziduuri şi al altor deşeuri,
    ţinînd seama de posibilităţile limitate ale statelor în curs de dezvoltare de a gospodări aceste reziduuri,
    recunoscînd necesitatea promovării transferului de tehnologie pentru gospodărirea raţională a reziduurilor produse local, în special în ţările în curs de dezvoltare, conform spiritului liniilor directoare de la Cairo şi Deciziei nr. 14/16 a Consiliului de administraţie al P.N.U.E cu privire la promovarea transferului de tehnologii pentru protecţia mediului înconjurător,
    recunoscînd, de asemenea, ca reziduurile periculoase trebuie transportate în conformitate cu convenţiile internaţionale pertinente,
    convinse ca transportul reziduurilor în afara frontierelor trebuie permis numai cînd transportul şi eliminarea finală prezintă siguranţa din punct de vedere ecologic,
    hotărîte să protejeze printr-un control strict sănătatea omului şi mediul înconjurător împotriva efectelor nocive rezultate din producerea şi gospodărirea reziduurilor periculoase,
    au convenit după cum urmează:

    Articolul 1

    Domeniul de aplicare a convenţiei
    1. Următoarele deşeuri transportate în afara frontierelor vor fi considerate "deşeuri periculoase" pentru scopurile prezentei convenţii:
    a) deşeurile din categoriile trecute la anexa I, dacă nu poseda nici o caracteristică indicată în anexa III; şi,
    b) deşeurile care nu sînt incluse în paragraful (a), dar sînt considerate periculoase de către legislaţia internă a ţării importatoare, exportatoare sau de tranzit.
    2. Deşeurile aparţinînd categoriilor din anexa II care fac obiectul transportului peste frontiere vor fi considerate drept "alte deşeuri", conform prezentei convenţii.
    3. Deşeurile radioactive care sînt supuse altor sisteme de control internaţional, inclusiv instrumente internaţionale care se aplica special substanţelor radioactive, sînt excluse din cîmpul de aplicare a prezentei convenţii.
    4. Deşeurile generate de funcţionarea normală a navelor şi a căror evacuare formează obiectul altor instrumente internaţionale sînt excluse din cîmpul de aplicare a prezentei convenţii.


    Articolul 2

    Definiţii
    1. "Deşeuri" - sînt substanţele sau obiectele care sînt eliminate sau urmează a fi eliminate sau este necesar să fie eliminate în conformitate cu legislaţia naţională.
    2. "Gospodărire" - înseamnă colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzînd şi măsurile de securitate ce trebuie luate după depozitarea în locurile special amenajate.
    3. "Deplasare transfrontieră" - este orice mişcare a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat spre/sau printr-o zona aflată sub jurisdicţia naţională a altui stat sau spre o zonă ce nu e sub jurisdicţia naţională a nici unui stat, cu condiţia ca cel puţin două state să fie implicate în această deplasare.
    4. "Eliminare" - este orice operaţiune specificată în anexa IV a acestei convenţii.
    5. "Zona sau instalaţie aprobată" - este o zonă sau instalaţie pentru eliminarea deşeurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autorizaţia sau permisiunea să opereze în acest scop, autorizaţie emisă de o autoritate competenta a statului în care se afla instalaţia sau zona respectiva de eliminare.
    6. "Autoritate competenta" - autoritate guvernamentală desemnată de către o parte ca fiind răspunzătoare, în cadrul unei zone geografice determinate, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum şi orice informaţii referitoare la acestea şi pentru a răspunde la această notificare, conform art. 6.
    7. "Punctul focal" - este entitatea unei părţi, la care se fac referiri în art. 5, responsabilă cu primirea şi comunicarea informaţiilor conform art. 13 şi 15.
    8. "Gospodărirea ecologică raţională a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri" - înseamnă totalitatea măsurilor practice necesare unei gospodariri a acestor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri, de natură să asigure protecţia sănătăţii omului şi a mediului înconjurător impotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste reziduuri.
    9. "Zona aflată sub jurisdicţia naţionala a unui stat" - este orice zona terestră, maritimă sau aeriană asupra căreia un stat îşi exercita competenta administrativă şi legislativă, în conformitate cu legile internaţionale cu privire la protecţia sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.
    10. "Stat exportator" - este partea care planifică iniţierea sau iniţiază deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
    11. "Stat importator" - este partea pentru care se planifica sau se efectuează deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul eliminării lor sau transbordarii înainte de a fi eliminate într-o zona ce nu se afla sub jurisdicţia naţională a nici unui stat.
    12. "Stat de tranzit" - este orice stat, altul decît statul exportator sau importator, prin care se planifică sau se efectuează o deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
    13. "State interesate" - părţile care sînt state exportatoare sau importatoare şi de tranzit, fie că sînt sau nu părţi la prezenta convenţie.
    14. "Persoana" - este orice persoana fizică sau juridică.
    15. "Exportator" - orice persoană ce se află sub jurisdicţia unui stat exportator, care organizează exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
    16. "Importator" - este orice persoana ce se află sub jurisdicţia unui stat importator, care organizează importul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
    17. "Agent de transport" - orice persoană care organizează transportul deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
    18. "Producător" - orice persoană a cărei activitate produce deşeuri periculoase sau alte reziduuri sau, dacă această persoană nu este cunoscută, persoana care este în posesia şi/sau controlează aceste deşeuri.
    19. "Eliminator" - orice persoană care primeşte deşeurile periculoase sau alte reziduuri şi care efectuează operaţiile de eliminare a acestor deşeuri.
    20. "Organizaţie de integrare politica şi/sau economică" - orice organizaţie constituită de state suverane, căreia acestea i-au conferit competente în domeniile reglementate prin prezenta convenţie şi care au fost autorizate, în conformitate cu procedurile interne, să semneze, ratifice, accepte, aprobe sau să confirme oficial convenţia sau să adere la ea.
    21. "Trafic ilicit" - orice deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, aşa cum este specificată în art. 9.


    Articolul 3

    Definiţii naţionale ale deşeurilor periculoase
    1. Fiecare parte, în cel mult 6 luni după ce devine parte la această convenţie, trebuie să informeze secretariatul convenţiei asupra deşeurilor, altele decît acelea înscrise în anexele I şi II, considerate sau definite ca periculoase prin legislaţia naţionala proprie, precum şi asupra oricăror dispoziţii privind procedurile referitoare la transportul peste frontiere, aplicabile unor astfel de deşeuri.
    2. Fiecare parte va informa ulterior secretariatul cu privire la orice schimbare semnificativă a informaţiilor furnizate în conformitate cu paragraful 1.
    3. Secretariatul va informa imediat toate părţile asupra informaţiilor primite în conformitate cu paragrafele 1 şi 2.
    4. Părţile trebuie să pună la dispoziţia exportatorilor lor informaţiile care le sînt comunicate de secretariat în conformitate cu paragraful 3.


    Articolul 4

    Obligaţii generale
    1. a) Părţile, exercitîndu-şi drepturile lor de a interzice importul de deşeuri periculoase sau alte deşeuri, în scopul eliminării lor, vor informa celelalte părţi despre hotărîrile lor, în conformitate cu art. 13.
    b) Părţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către părţile care au interzis importul unor astfel de deşeuri, cînd vor fi notificate în conformitate cu alin. a) de mai sus.
    c) Părţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă statul importator nu îşi va da consimţămîntul în scris pentru importul acestor deşeuri, în cazul în care statul importator nu a interzis în mod expres importul acestor deşeuri.
    2. Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru a:
    a) asigura ca producerea de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri este redusă la minimum, luind în considerare implicaţiile sociale, tehnologice şi economice;
    b) asigura punerea în funcţiune a unor instalaţii adecvate de eliminare care vor trebui să fie situate, în măsura posibila, în teritoriul ţării, în scopul eliminării ecologice raţionale a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri;
    c) asigura ca persoanele implicate în administrarea deşeurilor periculoase vor lua măsurile necesare pentru a preveni creşterea poluării ce ar rezulta dintr-o astfel de gospodărire şi, dacă o astfel de poluare are loc, să reducă la minimum consecinţele pentru sănătatea omului şi mediul înconjurător;
    d) asigura ca transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri să fie redus la un minimum compatibil cu gestionarea eficace şi după metode ecologic raţionale şi ca acesta să fie efectuat astfel încît sănătatea omului şi mediul înconjurător să fie protejate impotriva efectelor nocive ce ar putea rezulta;
    e) nu admite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către state sau grupuri de state care aparţin unor organizaţii de integrare economică şi/sau politica, care sînt părţi, în special tari în curs de dezvoltare, care au interzis prin legislaţia lor orice import, sau dacă exista motive să se creadă ca deşeurile în cauza nu vor fi gospodărite în mod raţional din punct de vedere ecologic, în concordanta cu criteriile ce vor fi adoptate de către părţi la prima reuniune;
    f) solicită ca informaţiile asupra transporturilor peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, preconizate, vor ajunge la statele interesate, în conformitate cu anexa V A, pentru ca acestea să poată evalua consecinţele probabile asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător a acestor transporturi;
    g) preveni importurile de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă exista motivul să se creadă ca deşeurile în cauza nu vor fi gospodărite conform unor metode ecologice raţionale;
    h) coopera cu celelalte părţi şi organizaţii interesate, direct şi prin secretariat, în special în difuzarea de informaţii asupra transportului peste frontiere de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri, pentru a îmbunătăţi gospodărirea ecologica raţională a unor astfel de deşeuri şi pentru a preveni traficul ilicit.
    3. Părţile considera ca traficul ilicit de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri constituie o infracţiune penală.
    4. Fiecare parte va adopta cele mai potrivite măsuri juridice, administrative sau de alt fel, pentru a pune în aplicare şi a asigura respectarea prevederilor acestei convenţii, inclusiv măsuri de prevenire şi de pedepsire a actelor de conduita ce ar contraveni acestei convenţii.
    5. Părţile nu vor autoriza exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către un stat care nu este parte la convenţie sau importul de astfel de deşeuri dintr-un stat care nu este parte.
    6. Părţile cad de acord să interzică exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri în vederea eliminării lor, în interiorul zonei situate la sud de paralela de 60 grade latitudine sudica, fie ca aceste deşeuri fac sau nu obiectul unui transport peste frontiere.
    7. În plus, fiecare parte:
    a) va interzice tuturor persoanelor din jurisdicţia să naţionala să transporte sau să elimine deşeuri periculoase fără autorizaţie sau fără a fi abilitata pentru o astfel de operaţiune;
    b) va cere ca toate deşeurile periculoase care urmează să fie transportate peste frontiera să fie ambalate, etichetate şi transportate conform regulilor internaţionale unanim acceptate şi recunoscute în materie, urmărind ca practicile pertinente pe plan internaţional să fie respectate în mod corespunzător;
    c) va cere ca deşeurile periculoase să fie însoţite de un document de transport din punctul în care începe transportul peste frontiera pînă la punctul de eliminare finala.
    8. Fiecare parte va cere ca deşeurile periculoase exportate să fie gospodărite raţional din punct de vedere ecologic în statul importator, ca şi în oricare altă parte.
    La prima lor reuniune, părţile vor conveni criteriile tehnice pentru gestiunea ecologica raţională a deşeurilor ce formează obiectul prezentei convenţii.
    9. Părţile vor lua măsuri corespunzătoare pentru ca transportul peste frontiera să fie autorizat, numai dacă:
    a) statul exportator nu are capacitatea tehnica şi instalaţiile necesare pentru eliminarea deşeurilor respective într-o maniera eficienta şi raţională din punct de vedere ecologic; sau
    b) deşeurile respective sînt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare în industrie în statele importatoare; sau
    c) transportul respectiv se conformează altor criterii convenite de către părţi, cu condiţia ca aceste criterii să nu contravină obiectivelor convenţiei.
    10. Obligaţia care incumbă, în virtutea prezentei convenţii, asupra statelor în care sînt produse deşeuri periculoase, ca acestea să fie gospodărite raţional din punct de vedere ecologic, nu poate fi transferată în nici un caz statelor importatoare sau de tranzit.
    11. Nimic din aceasta convenţie nu va împiedica o parte să impună cerinţe suplimentare, în conformitate cu prevederile convenţiei şi cu legislaţia internaţională, în vederea unei mai bune protecţii a sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.
    12. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va aduce nici o atingere suveranităţii statelor asupra apelor lor teritoriale delimitate în conformitate cu dreptul internaţional, nici drepturilor suverane şi jurisdicţiei pe care o exercita statele în zona lor economică exclusiva şi asupra platoului continental, conform dreptului internaţional, şi nici exercitării de către navele şi aeronavele tuturor statelor a drepturilor de libera navigaţie aşa cum sînt acestea reglementate în dreptul internaţional şi aşa cum rezulta din instrumentele internaţionale pertinente.
    13. Părţile se angajează să examineze periodic posibilitatea de a reduce volumul şi/sau potenţialul poluant al deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri care sînt exportate spre alte state, în special către ţările în curs de dezvoltare.


    Articolul 5

    Desemnarea autorităţilor competente şi a punctului focal
    Pentru uşurarea aplicării acestei convenţii, părţile:
    1. vor desemna sau stabili una sau mai multe autorităţi competente şi un singur punct focal. O singura autoritate competenta va fi desemnată să primească notificările în cazul unui stat de tranzit;
    2. vor informa secretariatul, în cadrul unei perioade de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei convenţii, asupra organizaţiilor pe care le-au desemnat drept autorităţi competente şi puncte focale;
    3. vor informa secretariatul, într-o perioada de o luna de la data adoptării deciziei, asupra oricăror modificări în ceea ce priveşte desemnarea efectuată conform paragrafului 2 de mai sus.


    Articolul 6

    Transportul peste frontiere între părţi
    1. Statul exportator va informa sau va cere ca producătorul sau firma exportatoare să informeze în scris, prin intermediul autorităţii competente a statului exportator, autorităţile competente ale statelor prin care deşeurile periculoase urmează să fie transportate. Aceste notificări vor conţine declaraţiile şi informaţiile specificate în anexa V A, redactată într-o limba acceptabilă statului importator. Este necesară trimiterea unei singure notificări fiecărui stat implicat.
    2. Statul importator va răspunde, în scris, acceptind transportul cu sau fără condiţii, refuzind permisiunea pentru transport sau cerind informaţii suplimentare. O copie a răspunsului final al statului importator va fi trimisa autorităţilor competente din statele interesate care sînt părţi la convenţie.
    3. Statul exportator nu va autoriza începerea transportului peste frontiere pînă cînd nu a primit confirmarea scrisă ca:
    a) exportatorul a primit consimţămîntul scris al statului importator; si
    b) exportatorul a primit din partea statului importator confirmarea existenţei unui contract între exportator şi eliminator, specificind eliminarea ecologica raţională a deşeurilor.
    4. Fiecare stat de tranzit care este parte va confirma prompt primirea notificării persoanei care a făcut-o. Ulterior, el poate să-şi facă cunoscută poziţia în scris, în 60 de zile, consimtind la transport cu sau fără rezerve, refuzind permisiunea pentru transport sau cerind informaţii suplimentare. Statul exportator nu va permite ca transportul peste frontieră şi înceapă pînă cînd nu s-a primit consimţămîntul scris al statului de tranzit. În orice caz, dacă vreodata o parte decide să nu ceara un acord scris, în condiţii generale sau specifice, pentru transportul peste frontiere în tranzit al deşeurilor periculoase sau îşi modifica reglementările în aceasta privinţa va informa imediat celelalte părţi asupra deciziei lui, conform art. 13. În acest ultim caz, dacă statul exportator nu primeşte nici un răspuns în 60 de zile de la trimiterea notificării către statul de tranzit, acesta poate autoriza efectuarea exportului prin statul de tranzit.
    5. În cazul transportului peste hotare al reziduurilor şi dacă reziduurile respective nu sînt definite din punct de vedere juridic sau considerate ca deşeuri periculoase decît:
    a) de către statul exportator, prevederile paragrafului 9 al acestui articol care se aplică importatorului sau eliminatorului şi statului importator se vor aplica "mutatis mutandis" şi exportatorului şi statului exportator;
    b) de către statul importator sau de către statele importatoare şi de tranzit care sînt părţi, prevederile paragrafelor 1, 3, 4, 6 ale acestui articol care se aplica exportatorului şi statului exportator se vor aplica "mutatis mutandis" importatorului şi statului importator respectiv;
    c) de către orice stat de tranzit parte, căruia i se vor aplica prevederile paragrafului 4.
    6. Statul exportator poate, condiţionat de acordul scris al statelor implicate, să permită producătorului sau exportatorului să utilizeze o notificare generală în cazul în care deşeurile periculoase sau alte tipuri de deşeuri avînd aceleaşi caracteristici fizice şi chimice sînt transportate în mod regulat către acelaşi eliminator prin acelaşi punct vamal al statului exportator, prin acelaşi punct vamal al statului importator şi, în caz de tranzit, prin aceleaşi puncte vamale de intrare şi ieşire ale statului sau statelor de tranzit.
    7. Statele interesate îşi pot da acordul scris pentru utilizarea notificării generale la care se face referire în paragraful 6, pentru comunicarea anumitor informaţii, cum ar fi cantităţile exacte sau liste periodice de deşeuri periculoase sau alte tipuri de deşeuri care trebuie transportate.
    8. Notificarea generală şi acordul scris la care se face referire în paragrafele 6 şi 7 sînt valabile pentru mai multe transporturi de deşeuri periculoase sau alte deşeuri pentru o perioada maxima de 12 luni.
    9. Părţile vor cere ca fiecare persoana care îşi ia răspunderea pentru transportul peste frontiera al deşeurilor periculoase sau altor tipuri de deşeuri să semneze documentul de transport la predarea sau recepţionarea deşeurilor.
    De asemenea, părţile cer ca cel care le evacuează să informeze şi exportatorul şi autoritatea competenta a statului exportator de recepţia deşeurilor şi de terminarea eliminării, după metodele specificate în notificare. Dacă aceste informaţii nu sînt primite de către statul exportator, autoritatea competenta din statul exportator va înştiinţa statul importator.
    10. Notificarea şi răspunsul cerut de acest articol vor fi transmise autorităţii competente din statele părţi implicate sau autorităţilor guvernamentale competente în cazul statelor care nu sînt parte la aceasta convenţie.
    11. Orice deplasare peste frontiera a deşeurilor periculoase va fi asigurata după cum prevăd regulamentele din statele importatoare sau de tranzit care sînt părţi.


    Articolul 7

    Deplasarea peste frontiera dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte la convenţie
    Dispoziţiile paragrafului 2 al art. 6 al convenţiei se vor aplica "mutatis mutandis" cu privire la deplasarea peste frontiera a deşeurilor periculoase sau a altor tipuri de deşeuri dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte la convenţie.


    Articolul 8

    Obligaţia de reimportare
    Cînd un transport de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, asupra cărora statele au căzut de acord, subiect al prevederilor prezentei convenţii, nu se poate realiza în condiţiile din contract, statul exportator va asigura întoarcerea reziduurilor respective în statul exportator de către exportator, dacă nu se pot găsi soluţii alternative pentru evacuarea lor într-un mod care să respecte protecţia mediului înconjurător în 90 de zile de la data cînd statul importator a informat statul exportator şi secretariatul sau o altă perioada asupra cărora statele au căzut de acord. Statul exportator şi orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor împiedica sau preveni întoarcerea acestor deşeuri în statul exportator.


    Articolul 9

    Traficul ilicit
    1. În cadrul acestei convenţii, orice deplasare transfrontiera a unor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri este considerată a fi trafic ilicit, dacă s-a efectuat:
    a) fără notificarea expresă a tuturor statelor interesate, conform prevederilor prezentei convenţii; sau
    b) fără consimţămîntul unui anume stat interesat, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii; sau
    c) cu consimţămîntul statelor obţinut prin falsificare, declaraţie falsa sau frauda; sau
    d) fără a se conformă materialiceste cu documentele; sau
    e) prin eliminarea deliberata (de exemplu, deversare) a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine acestei convenţii şi principiilor generale ale dreptului internaţional.
    2. În cazul în care transportul peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri este considerat drept trafic ilicit ca urmare a comportamentului exportatorului sau producătorului, statul exportator va trebui să asigure ca deşeurile periculoase în cauza să fie:
    a) reimportate de către exportator sau producător sau, dacă este necesar, de către el însuşi, în propriul teritoriu, sau dacă aceasta nu este posibil;
    b) eliminate, de o maniera conformă prevederilor prezentei convenţii, într-un termen de 30 de zile din momentul în care statul exportator a fost informat cu privire la traficul ilicit sau într-un alt termen ce va fi convenit de către statele interesate. În acest scop, părţile interesate nu se vor opune reimportului acestor deşeuri în statul de export, nici nu-l vor preveni şi nici nu-l vor împiedica.
    3. În cazul unei deplasări transfrontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, considerată ca trafic ilicit ca rezultat al actelor comise de importator sau eliminator, statul importator va asigura ca deşeurile respective să fie eliminate ecologic raţional de către importator sau eliminator sau, dacă este necesar, de către el însuşi, în 30 de zile de la data cînd traficul ilicit a fost adus la cunoştinţa statului importator, sau orice altă perioada convenită de state. În acest scop, părţile interesate vor coopera, dacă este necesar, la eliminarea deşeurilor, cu respectarea condiţiilor ecologice raţionale.
    4. În cazurile în care responsabilitatea pentru traficul ilicit nu poate fi atribuită nici exportatorului (producătorului) sau importatorului (eliminatorului), părţile interesate sau alte părţi, după caz, vor asigura, în cooperare, eliminarea deşeurilor în cauza în cel mai scurt timp, cu respectarea metodelor ecologice raţionale fie în statul exportator, fie în statul importator sau în altă parte.
    5. Fiecare parte va adopta legi naţionale interne pentru a preveni şi a pedepsi traficul ilicit. Părţile vor coopera în vederea realizării obiectivelor acestui articol.


    Articolul 10

    Cooperarea internaţională
    1. Părţile vor coopera pentru a îmbunătăţi şi a asigura gospodărirea în condiţii ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri.
    2. În acest scop, părţile:
    a) la cerere, vor oferi informaţii, pe baza bilaterală sau multilaterală, în vederea promovării metodelor ecologice raţionale pentru gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, inclusiv armonizarea standardelor tehnice şi a practicilor pentru controlul adecvat al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri;
    b) vor coopera pentru controlul efectelor deşeurilor periculoase asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător;
    c) vor coopera, conform legilor naţionale, reglementărilor şi politicilor, în dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor noi tehnologii cu deşeuri cît mai reduse şi optimizarea tehnologiilor existente în vederea eliminării, în măsura posibilului, a producerii de deşeuri periculoase şi de alte reziduuri şi realizarea unor metode mai eficiente pentru asigurarea gospodăririi deşeurilor periculoase în condiţii ecologice raţionale, pe baza studiului efectelor economice, sociale şi ecologice decurgînd din adoptarea acestor tehnologii noi sau îmbunătăţite;
    d) vor coopera activ, conform legilor naţionale, reglementărilor şi politicilor, în domeniul transferului de tehnologii şi al sistemelor de gospodărire ecologica raţională a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri. Ele vor coopera, de asemenea, în dezvoltarea capacităţii tehnice în statele părţi, în special acelea care necesita şi solicita asistenta tehnica în acest domeniu;
    e) vor coopera în dezvoltarea normelor tehnice corespunzătoare şi/sau codurilor de practici corespunzătoare.
    3. Părţile vor utiliza mijloacele adecvate pentru a coopera în vederea acordării de asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare privind punerea în aplicare a subparagrafelor a), b) şi c) din paragraful 2 al art. 4.
    4. Ţinînd cont de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare, cooperarea între părţi şi între organizaţii internaţionale competente este incurajata pentru promovarea, "inter alia", a conştientizării opiniei publice, a realizării unei gospodariri ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri şi adoptarea unor tehnici noi, mai puţin poluante.


    Articolul 11

    Înţelegeri bilaterale, multilaterale şi regionale
    1. Fără a încalca prevederile art. 4 paragraful 5, părţile pot încheia înţelegeri sau acorduri bilaterale, multilaterale şi regionale privind deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri cu părţile sau cu state care nu sînt părţi în convenţie, în aşa fel ca astfel de înţelegeri sau acorduri să nu contravină gospodăririi ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, conform prevederilor prezentei convenţii. Aceste înţelegeri sau acorduri vor stipula prevederi care nu vor fi mai puţin raţionale din punct de vedere ecologic decît cele stipulate în convenţie, ţinînd seama în special de interesele statelor în curs de dezvoltare.
    2. Părţile vor notifica secretariatului cu privire la orice acord sau înţelegeri bilaterale, multilaterale sau regionale menţionate în paragraful 1 şi la cele pe care le-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, în scopul de a controla transportul deşeurilor periculoase în afara frontierelor între părţile semnatare ale unor astfel de acorduri. Prevederile convenţiei nu vor afecta transporturile în afara frontierelor desfăşurate în baza acestor acorduri, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu gospodărirea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor periculoase conform cerinţelor convenţiei.


    Articolul 12

    Consultări cu privire la problema responsabilităţii
    Părţile vor coopera în vederea adoptării cît mai curînd posibil a unui protocol care să stabilească procedurile adecvate în ceea ce priveşte răspunderea şi compensaţiile pentru pagubele ce pot rezulta din transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al altor reziduuri.


    Articolul 13

    Transmiterea informaţiilor
    1. Părţile trebuie, cînd li se aduce la cunoştinţa, să asigure ca, în cazul producerii unui accident în timpul unei mişcări transfrontiere de deşeuri periculoase sau al depoziţării lor, şi care prezintă riscuri pentru sănătatea oamenilor şi a mediului înconjurător din alte state, aceste state să fie informate imediat cu privire la evenimentul respectiv.
    2. Părţile trebuie să se informeze reciproc, prin secretariat, asupra:
    a) schimbărilor privind desemnarea autorităţilor competente şi/sau punctelor focale, conform art. 5;
    b) schimbărilor în definiţia naţionala a reziduurilor periculoase, în conformitate cu art. 3; şi, cît mai curînd posibil,
    c) deciziilor lor de a nu consimţi total sau parţial la importul de deşeuri periculoase sau alte reziduuri pentru depozitarea în zona jurisdicţiei lor naţionale;
    d) deciziilor lor de a limita sau de a interzice exportul deşeurilor periculoase sau al altor reziduuri;
    e) oricăror alte informaţii necesare conform paragrafului 4 al acestui articol.
    3. Părţile, în conformitate cu reglementările şi legile naţionale, vor transmite prin secretariat, conferinţei părţilor, stabilită în art. 15, înaintea încheierii anului calendaristic, un raport asupra anului precedent, conţinînd următoarele informaţii:
    a) autorităţile competente şi punctele focale desemnate de ele conform art. 5;
    b) informaţiile privind transportul în afara frontierelor al deşeurilor periculoase în care au fost implicate, inclusiv:
    (i) cantitatea deşeurilor exportate, categoria căreia îi aparţin, proprietăţile, destinaţia, ţările de tranzit şi metodele de evacuare enunţate ca răspuns la notificare;
    (ii) cantitatea şi celelalte date de mai sus privind deşeurile importate;
    (iii) eliminări care nu s-au desfăşurat conform planului;
    (iv) eforturi de a realiza o reducere a cantităţii de deşeuri care se transportă în afara frontierelor;
    c) informaţii privind măsurile adoptate pentru implementarea convenţiei;
    d) informaţii statistice adecvate privind efectul asupra mediului şi sănătăţii pe care îl au generarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase;
    e) informaţii privind acordurile bilaterale, multilaterale şi regionale încheiate conform art. 12;
    f) informaţii privind accidentele survenite în transportul deşeurilor şi măsurilor luate pentru soluţionarea acestora;
    g) informaţii privind metodele de eliminare în zona jurisdicţiei lor naţionale;
    h) informaţii privind măsurile luate pentru elaborarea tehnologiilor pentru reducerea şi/sau eliminarea deşeurilor;
    i) alte probleme pe care conferinţa părţilor le considera relevante;
    j) părţile, conform legilor şi reglementărilor naţionale, vor asigura trimiterea copiilor fiecărei notificări şi a răspunsului privind transportul deşeurilor în afara frontierelor la secretariat, atunci cînd o parte ce consideră că mediul sau poate fi afectat de respectivul transport a cerut acest lucru.


    Articolul 14

    Aspecte financiare
    1. Părţile sînt de acord să stabilească, conform nevoilor specifice ale diferitelor regiuni şi subregiuni, centre regionale sau subregionale pentru perfecţionare şi transfer de tehnologie privitoare la gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor tipuri de deşeuri şi la reducerea producţiei deşeurilor. Părţile vor decide asupra stabilirii unor mecanisme potrivite de finanţare, cu caracter voluntar.
    2. Părţile vor lua în considerare stabilirea unui fond special pentru a ajuta pe o baza provizorie, în caz de situaţii de urgenţă, reducerea pagubelor datorate accidentelor în transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri sau în timpul evacuării acestor deşeuri.


    Articolul 15

    Conferinţa părţilor
    1. Se instituie o conferinţă a părţilor. Prima întîlnire a conferinţei părţilor va fi convocată de directorul executiv al P.N.U.E. nu mai tîrziu de un an după intrarea în vigoare a acestei convenţii. În continuare, întîlnirile obişnuite ale conferinţei părţilor vor fi ţinute la intervale regulate, stabilite de conferinţa la prima întrunire.
    2. Întîlnirile extraordinare ale conferinţei părţilor vor fi ţinute atunci cînd va fi considerat necesar de către aceasta sau la cererea scrisă a oricărei ţări semnatare, cu condiţia ca într-o perioadă de şase luni de la comunicarea ei către secretariat să fie sprijinită de cel puţin o treime dintre semnatare.
    3. Conferinţa părţilor va trebui să fie de acord şi să adopte în unanimitate regulile procedurale pentru conferinţa şi pentru orice alt organ subsidiar pe care-l stabileşte, precum şi regulamentul financiar care va stabili participarea financiară a părţilor la convenţia prezenta.
    4. La prima intilnire părţile vor examina toate măsurile suplimentare necesare să ajute la îndeplinirea responsabilităţilor cu privire la protecţia şi conservarea mediului marin în contextul prezentei convenţii.
    5. Conferinţa părţilor supraveghează permanent punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii şi anume:
    a) încurajează armonizarea politicilor, strategiilor şi măsurilor necesare pentru reducerea la minimum a daunelor aduse sănătăţii omului şi mediului înconjurător de către deşeurile periculoase şi alte deşeuri;
    b) analizează şi adopta, după cum este necesar, amendamentele la aceasta convenţie şi la anexele ei, luind în considerare, "inter alia", informaţiile ştiinţifice, tehnice, economice şi ecologice disponibile;
    c) examinează şi adopta orice altă măsura necesară pentru scopurile acestei convenţii în lumina experienţei cîştigate în funcţionarea şi exploatarea înţelegerilor şi aranjamentelor prevăzute în art. 11;
    d) analizează şi adopta protocoalele; şi
    e) stabileşte organele subsidiare considerate ca necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii.
    6. Naţiunile Unite şi agenţiile specializate ale acesteia, la fel ca oricare stat ce nu este parte la această convenţie, pot fi reprezentate în calitate de observator la intilnirile conferinţei părţilor. Oricare alt organism sau agenţie, naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental, calificate în domenii înrudite cu deşeurile periculoase sau alte deşeuri, care a informat secretariatul cu privire la dorinţa de a fi reprezentat în calitate de observator la o intilnire a conferinţei părţilor, poate fi admis numai dacă cel puţin o treime din părţile prezente nu obiecteaza. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedura adoptate de conferinţă.
    7. Conferinţa părţilor va întocmi, în termen de trei ani după intrarea în vigoare a convenţiei şi la cel puţin şase ani după aceea, o evaluare a eficientei sale şi, dacă se considera necesar, adoptarea unei interdicţii parţiale sau complete de transport al deşeurilor periculoase şi altor deşeuri în lumina celor mai recente informaţii ştiinţifice, ecologice, tehnice şi economice.


    Articolul 16

    Secretariatul
    1. Funcţiile secretariatului vor fi:
    a) să iniţieze şedinţele prevăzute în art. 15 şi 17;
    b) să pregătească şi să transmită rapoartele bazate pe informaţiile primite în concordanta cu art. 3, 4, 6, 11 şi 13, ca şi pe informaţiile venite de la şedinţe ale unor organe subsidiare stabilite în art. 15, ca şi pe baza informaţiilor potrivite, furnizate de entităţi guvernamentale şi neguvernamentale pertinente;
    c) să pregătească rapoarte asupra activităţilor desfăşurate pentru exercitarea funcţiilor sale în aceasta convenţie şi să le prezinte conferinţei părţilor;
    d) să asigure coordonarea necesară cu organismele internaţionale pertinente şi în particular să intre în astfel de aranjamente administrative şi contractuale după cum este necesar pentru îndeplinirea eficace a funcţiilor sale;
    e) să comunice cu punctele focale şi autorităţile competente stabilite de părţi în concordanta cu art. 5 al acestei convenţii;
    f) să colecteze informaţii privind zonele naţionale autorizate şi facilităţi ale părţilor adecvate pentru evacuarea deşeurilor lor periculoase şi a altor deşeuri şi să vehiculeze aceste informaţii între părţi;
    g) să primească şi să transmită informaţii de la şi către părţi despre:
    - surse de asistenta tehnica şi perfecţionare;
    - abilitaţi tehnice şi ştiinţifice disponibile;
    - surse de informare şi expertiza; şi
    - disponibilitatea resurselor cu privire la acordarea de asistenta, după cerere în domenii ca:
    - manevrarea sistemului de informare al convenţiei;
    - gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri;
    - tehnologii sigure din punct de vedere ecologic în legătura cu deşeurile periculoase şi alte deşeuri, ca tehnologiile fără deşeuri sau cu deşeuri puţine;
    - evaluarea capacităţilor şi amplasamentelor pentru evacuare;
    - controlul deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri; şi
    - răspunsuri în cazuri de urgenţă;
    h) să furnizeze părţilor, după cerere, informaţii asupra consultanţilor sau a firmelor de consult ce au competenţa necesară în domeniu, care pot asista părţile la examinarea unei înştiinţări pentru un transport peste frontiere, să concorde transportul deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri cu înştiinţarea pertinenta şi/sau faptul ca facilităţile disponibile propuse pentru deşeurile periculoase sau alte deşeuri sînt sigure din punct de vedere ecologic atunci cînd au motive să creadă ca deşeurile în discuţie nu vor fi gospodărite într-un mod sigur din punct de vedere ecologic. Orice asemenea examinare nu va fi în sarcina secretariatului;
    i) să sprijine părţile, la cerere, în identificarea cazurilor de trafic ilicit şi să transmită imediat părţilor orice informaţie primită privind traficul ilicit;
    j) să coopereze cu părţile şi cu organizaţiile pertinente şi competente, precum şi cu agenţiile pentru asigurarea de experţi şi echipament pentru asistenţă rapida acordată statelor în caz de situaţii de urgenţă; şi
    k) să-şi îndeplinească orice alte funcţiuni importante scopurilor acestei convenţii, după cum vor fi stabilite de conferinţa părţilor.
    2. Funcţiile secretariatului vor fi îndeplinite provizoriu de U.N.E.P. pînă cînd prima şedinţa a conferinţei părţilor se va tine în conformitate cu art. 15.
    3. La prima să şedinţa, conferinţa părţilor va desemna secretariatul dintre organizaţiile interguvernamentale competente care îşi arata dorinţa de a îndeplini funcţiile secretariatului acestei convenţii. La această şedinţă conferinţa părţilor va analiza, de asemenea, modul în care secretariatul provizoriu îşi exercita funcţiile ce i-au fost încredinţate în conformitate cu prevederile paragrafului 1 de mai sus şi va decide asupra structurilor adecvate pentru exercitarea acestor funcţii.


    Articolul 17

    Amendamente la convenţie
    1. Orice parte poate propune amendamente la această convenţie şi orice parte la protocol poate propune amendamente la acest protocol. Astfel de amendamente vor lua în considerare, "inter alia", consideraţii ştiinţifice şi tehnice pertinente.
    2. Amendamentele la aceasta convenţie vor fi adoptate la adunarea conferinţei părţilor semnatare. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la adunarea părţilor. Textul oricărui amendament propus la această convenţie sau la oricare protocol va fi comunicat părţilor de către secretariat cu cel puţin 6 luni înainte de şedinţa la care este propusă pentru adoptare. Secretariatul va comunica de asemenea amendamentele propuse semnatarilor convenţiei pentru informare.
    3. Părţile vor face eforturi pentru a se ajunge la o înţelegere unanima asupra amendamentelor propuse convenţiei. Dacă toate eforturile de acord unanim au eşuat, în ultimă instanţă, amendamentul va fi aprobat printr-un vot majoritar de 3/4 al părţilor prezente şi va fi supus ratificării, aprobării, confirmării sau acceptării.
    4. Procedura menţionată în paragraful 3 de mai sus se aplica amendamentelor la orice protocol şi o majoritate de 2/3 a părţilor, care votează la şedinţa, va fi suficienta pentru a fi adoptate.
    5. Instrumentele de ratificare, aprobare, confirmare oficială sau acceptare a amendamentelor vor fi păstrate în arhiva. Amendamentele adoptate conform paragrafelor 3 sau 4 de mai sus vor intra în vigoare între părţile care le-au acceptat în a 90-a zi după recepţia de către depozitar a instrumentelor lor de ratificare, aprobare, confirmare formala sau acceptare de către cel puţin 3/4 dintre părţi care au acceptat amendamentele la protocolul implicat. Amendamentele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în a 90-a zi după ce partea depozitează instrumentele ei de ratificare, aprobare, confirmare formala sau acceptare a amendamentelor.
    6. Pentru scopul acestui articol părţi prezente şi care votează înseamnă părţile prezente şi care votează pozitiv sau negativ.


    Articolul 18

    Adoptarea şi amendarea anexelor
    1. Anexele convenţiei sau ale protocoalelor vor forma parte integrantă a convenţiei sau protocolului, după cum este cazul şi, numai dacă nu este exprimat altfel, în mod expres, o referinţa la aceasta convenţie sau la protocoalele ei constituie în acelaşi timp o referinţa la orice anexa din ea. Astfel de anexe trebuie restrînse la chestiuni ştiinţifice, tehnice şi administrative.
    2. Exceptînd ceea ce poate fi prevăzut altfel în orice protocol cu privire la anexele sale, se va aplica următoarea procedura propunerii, adoptării şi intrării în vigoare a anexelor auxiliare la aceasta convenţie sau la anexele la un protocol:
    a) anexele la această convenţie şi protocoalele ei vor fi propuse şi adoptate conform procedurii descrise în art. 17 paragrafele 2, 3 şi 4;
    b) orice parte care nu poate accepta o anexă în plus la această convenţie sau o anexă la orice protocol pe care l-a semnat va notifica depozitarului în scris despre acest lucru în şase luni de la data comunicării adoptării. Depozitarul va informa fără intirziere toate părţile asupra înştiinţării primite. O parte poate oricind să înlocuiască o declaraţie anterioară de neacceptare cu una de acceptare şi atunci aceste anexe vor intra în vigoare pentru aceasta parte;
    c) după şase luni de la data punerii în circulaţie a comunicării, anexa va deveni valabilă pentru toate părţile la convenţie sau la orice protocol care nu au supus o înştiinţare conformă cu prevederea subparagrafului (b) de mai sus.
    3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei convenţii sau la oricare protocol vor fi supuse aceleaşi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la convenţie sau a anexelor la protocol. Anexele şi amendamentele ulterioare vor lua în consideraţie, "inter alia", consideraţii pertinente ştiinţifice şi tehnice.
    4. Dacă o anexa auxiliara sau un amendament la o anexa implica un amendament la aceasta convenţie sau la orice protocol, anexa auxiliară sau anexa amendată nu va intra în vigoare pînă cînd amendamentul respectiv nu intră în vigoare.


    Articolul 19

    Verificare
    Orice parte care are motive să creadă ca o altă parte îşi încalcă sau şi-a încălcat obligaţiile asumate prin aceasta convenţie poate informa secretariatul şi într-un asemenea caz va informa simultan şi imediat, direct sau prin secretariat, partea împotriva căreia s-au făcut acuzaţiile. Toate informaţiile pertinente trebuie supuse de către secretariat părţilor.


    Articolul 20

    Soluţionarea conflictelor
    1. În cazul unui conflict între părţi cu privire la interpretarea, aplicarea sau respectarea convenţiei sau a protocoalelor, acestea vor cauta o soluţionare a conflictului prin negocieri sau prin mijloace paşnice.
    2. Dacă părţile implicate nu-si pot soluţiona conflictul prin mijloacele de mai sus, conflictul, dacă părţile în conflict sînt de acord, va fi supus Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului, în condiţiile stabilite în anexa VI. În orice caz, lipsa unei înţelegeri cu privire la supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului nu va absolvi părţile de responsabilitatea continuării căutării rezolvării lui prin mijloacele menţionate în paragraful I.
    3. În timpul ratificării, acceptării, aprobării, confirmării oficiale sau aderării la aceasta convenţie sau oricind după aceea, statul sau o organizaţie de integrare politica şi/sau economică poate declara ca recunoaşte "ipso facto", obligatoriu şi fără înţelegere specială, faţă de orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
    a) supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie; şi/sau
    b) arbitrajul în conformitate cu procedurile stabilite în anexa VI.
    O asemenea declaraţie trebuie adusă la cunoştinţa secretariatului în scris, acesta comunicînd-o tuturor părţilor.


    Articolul 21

    Semnarea
    Această convenţie va putea fi semnată de state, organizaţii de integrare economice şi/sau politice şi de Namibia la Basel, pe data de 22 martie 1989, şi la Berna, la Departamentul Federal al Afacerilor Externe, în Elveţia, de la 23 martie 1989 pînă la 30 iunie 1989, şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, de la 1 iulie 1989 pînă la 22 martie 1990.


    Articolul 22

    Ratificarea, acceptarea, confirmarea oficială sau aprobarea
    1. Această convenţie va fi supusă ratificării, acceptării, confirmării oficiale sau aprobării de către state, de către Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi confirmării oficiale sau aprobării de către organizaţiile de integrare politice şi/sau economice. Instrumentele de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aprobare vor fi depuse, împreună, la depozitar.
    2. Orice organizaţie menţionată în paragraful 1 de mai sus care devine parte la aceasta convenţie, fără ca nici unul din statele sale membre să fie parte, va fi supusă obligaţiilor impuse de convenţie.
    Dacă unu sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sînt părţi în convenţie, organizaţia şi statele ei membre decid asupra responsabilităţilor lor respective cu privire la executarea obligaţiilor lor în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
    În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu sînt abilitate sa-si exercite simultan drepturile în cadrul convenţiei.
    3. În instrumentele lor de confirmare oficială sau de aprobare, organizaţiile menţionate în paragraful 1 de mai sus vor declara aria competentei lor referitoare la problemele reglementate prin convenţie.
    De asemenea, aceste organizaţii notifică toate modificările importante cu privire la aria lor de competenta, iar depozitarul informează părţile.


    Articolul 23

    Aderarea
    1. Aceasta convenţie este deschisă aderării statelor, a Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi organizaţiilor de integrare politica şi/sau economică de la data la care convenţia nu mai este deschisă semnării. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.
    2. În instrumentele lor de aderare, organizaţiile menţionate în paragraful 1 de mai sus vor indica aria competentei lor în domeniile reglementate prin convenţie. Aceste organizaţii vor mai informa depozitarul în legătura cu orice modificare substanţiala intervenita în aria lor de competenta.
    3. Prevederile art. 22 paragraful 2 se vor aplica organizaţiilor de integrare politica şi/sau economică care aderă la prezenta convenţie.


    Articolul 24

    Dreptul la vot
    1. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 2 de mai jos, fiecare parte la aceasta convenţie are dreptul la un vot.
    2. Organizaţiile de integrare politica şi/sau economică, conform ariei lor de competenţă, în conformitate cu art. 22 paragraful 3 şi art. 23 paragraful 2, îşi vor exercita dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sînt părţi la convenţie sau la protocoalele pertinente. Aceste organizaţii nu îşi exercita dreptul de vot dacă statele lor membre şi-l exercita pe al lor şi invers.


    Articolul 25

    Intrare în vigoare
    1. Prezenta convenţie intră în vigoare la 90 de zile după depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare, adoptare, confirmare oficială, aprobare sau aderare.
    2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare politica sau economică care ratifică, acceptă, aprobă sau confirmă oficial prezenta convenţie sau care adera la aceasta, după data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare, de confirmare oficială sau de aderare, convenţia va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aderare de către statul respectiv sau organizaţia de integrare politica sau economică respectivă.
    3. În conformitate cu scopurile paragrafelor 1 şi 2 de mai sus, nici unul din instrumentele depuse de către o organizaţie de integrare politica sau economică nu trebuie să fie considerat ca un instrument suplimentar pe lîngă instrumentele deja depuse de către statele membre ale organizaţiei respective.


    Articolul 26

    Rezerve şi declaraţii
    1. Nici o rezerva sau derogare nu se poate face de la aceasta convenţie.
    2. Paragraful 1 al acestui articol nu împiedică nici un stat sau organizaţie de integrare politică sau economică, atunci cînd semnează, ratifică, acceptă, aprobă, confirmă oficial sau aderă la această convenţie, să facă declaraţii sau precizări de poziţii, scrise sau orale, oricare ar fi denumirea acestora, referitoare, între altele, la armonizarea legilor şi reglementărilor sale cu prevederile acestei convenţii, cu condiţia ca aceste declaraţii sau precizări să nu vizeze anularea sau modificarea efectelor juridice ale prevederilor convenţiei în aplicarea lor de către statul respectiv.


    Articolul 27

    Denunţarea
    1. În orice moment, după trei ani de la data la care aceasta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunţa convenţia prin înaintarea unei notificări scrise în acest sens către depozitar.
    2. Denunţarea va intra în vigoare la un an după primirea notificării de către depozitar sau la orice dată ulterioară, menţionată în notificare.


    Articolul 28

    Depozitarul
    Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul convenţiei şi al oricărui protocol al acesteia.


    Articolul 29

    Texte autentice
    Textele originale în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă ale acestei convenţii sînt autentice în aceeaşi măsură.
    Drept care subsemnaţii, avînd deplinele puteri, au semnat prezenta convenţie.
    Întocmită în cadrul Conferinţei de la Basel, 20-22 martie 1989.


    Anexa 1
    CATEGORII DE DEŞEURI CE URMEAZĂ A FI SUPUSE CONTROLULUI
    Fluxuri de deşeuri
        Y 1 Deşeuri de natură chimică, provenite din spitale, centre medicale
             şi clinici
        Y 2 Deşeuri rezultate din producţia şi prepararea produselor
             farmaceutice
        Y 3 Deşeuri farmaceutice şi ale produselor medicamentoase
        Y 4 Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea biocidelor şi produselor
             fitofarmaceutice
        Y 5 Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea produselor chimice de
             conservare a lemnului
        Y 6 Deşeuri de la producerea, prelucrarea şi utilizarea solvenţilor
             organici
        Y 7 Deşeuri de la procese de tratare termica şi alte operaţii de
             tratare, conţinînd cianuri
        Y 8 Deşeuri de uleiuri minerale, care nu corespund scopului iniţial de
             folosire
        Y 9 Deşeuri petroliere/ape uzate, hidrocarburi în amestecuri cu apa,
             emulsii
        Y10 Substanţe uzate şi articole conţinînd sau contaminate cu PCB
             (difenilpoliclorinat) şi/sau PCT (terfenile policlorinate) şi/sau PBB
             (difenil polibronurate)
        Y11 Reziduuri gudronate, provenind de la rafinare, distilare şi orice
             tratament pirolitic
        Y12 Deşeuri de la producţia şi utilizarea cernelurilor, coloranţilor,
             pigmenţilor, lacurilor şi vopselelor
        Y13 Deşeuri de la producţia şi utilizarea rasinilor, latexului,
             plastifiantilor şi a adezivilor
        Y14 Substanţe chimice uzate provenite din cercetare şi dezvoltare sau
             activităţi în învăţămînt, care nu sînt identificate şi/sau sînt noi si
             a căror efecte asupra omului şi/sau mediului înconjurător nu sînt
             cunoscute
        Y15 Deşeuri de natura exploziva care nu fac obiectul altor legislaţii
        Y16 Deşeuri de la producţia, prelucrarea şi utilizarea chimicalelor
             fotografice şi materiale de lucru aferente
        Y17 Deşeuri rezultate de la procese de tratare a suprafeţei metalelor
             şi materialelor plastice
        Y18 Reziduuri provenind din operaţii de eliminare a deşeurilor
             industriale
                                 Deşeuri avînd constituenţi ca:
        Y19 Metal carbonili
        Y20 Beriliu; compuşi de beriliu
        Y21 Compuşi de crom hexavalent
        Y22 Compuşi de cupru
        Y23 Compuşi de zinc
        Y24 Arsen; compuşi de arsen
        Y25 Seleniu; compuşi de seleniu
        Y26 Cadmiu; compuşi de cadmiu
        Y27 Antimoniu; compuşi de antimoniu
        Y28 Telur; compuşi de telur
        Y29 Mercur; compuşi de mercur
        Y30 Taliu; compuşi cu taliu
        Y31 Plumb; compuşi de plumb
        Y32 Compuşi neorganici de fluor, exclusiv fluoruri de calciu
        Y33 Cianuri anorganice
        Y34 Soluţii acide sau acizi în formă solidă
        Y35 Soluţii bazice sau baze în formă solidă
        Y36 Azbest (vata şi fibre)
        Y37 Compuşi organofosforici
        Y38 Cianuri organice
        Y39 Fenoli, compuşi fenolici incluzînd clorfenolii
        Y40 Eteri
        Y41 Solvenţi organo-halogenaţi
        Y42 Solvenţi organici, exclusiv solvenţii halogenaţi
        Y43 Orice compus de dibenzo-furan policlorinat
        Y44 Orice compus de dibenzo-p-dioxin-policlorinat
        Y45 Compuşi organo-halogenaţi alţii decît substanţele la care se referă
             aceasta anexa (ex.: Y39, Y41, Y42, Y43, Y44).


    Anexa 2
    CATEGORII DE REZIDUURI CARE NECESITĂ UN TRATAMENT SPECIAL
    Y46 Deşeuri menajere
    Y47 Reziduuri provenind de la incinerarea deşeurilor menajere.


    Anexa 3
    LISTA CARACTERISTICILOR PERICULOASE
      Clasa
     O.N.U.*) Cod Caracteristici
        1 H1 Explozive
                     O substanţă explozivă sau deşeu este o substanţă solidă sau
                     lichidă (sau amestecuri de substanţe sau deşeuri) care este
                     ea însăşi capabilă prin reacţie chimică să producă gaze la o
                     astfel de temperatură şi presiune şi cu o astfel de viteza,
                     pentru a cauza pagube împrejurimilor
        3 H3 Lichide inflamabile
                     Cuvîntul "inflamabil" are acelaşi înţeles ca "flamabil";
                     lichidele inflamabile sînt lichide sau amestecuri de lichide
                     sau lichide conţinînd solide şi soluţie sau suspensie (de
                     exemplu vopsele, lacuri etc.), dar nu includ substanţele sau
                     deşeurile altfel clasificate pe baza caracteristicilor lor
                     periculoase, care dau o tensiune de vapori inflamabil la
                     temperaturi nu mai mari de 60,5 grade C, într-o incintă
                     închisă de testare, sau nu mai mult de 65,6 grade C în incinte
                     deschise de testare. (Întrucît rezultatele testelor în incinte
                     deschise şi cele închise nu sînt strict comparabile şi chiar
                     rezultatele individuale de la acelaşi test sînt, de multe ori,
                     variabile, abaterile de la punctele de mai sus, care fac
                     posibile astfel de variaţii, vor fi considerate conforme
                     acestei definiţii).
        4.1. H4.1 Solide inflamabile
                     Solide sau deşeuri solide, altele decît cele clasificate ca
                     explozive, care, în condiţiile intilnite la transport, sînt
                     uşor combustibile ori pot cauza sau contribui la foc prin
                     fricţiune
        4.2. H4.2 Substanţe sau deşeuri labile la combustie spontană
                     Substanţe sau deşeuri care sînt labile la încălzire spontană în
                     condiţii normale ce apar la transport sau la încălzirea în
                     contact cu aerul sau devenind atunci labile a lua foc
        4.3. H4.3 Substanţe sau deşeuri care, în contact cu apa, emit gaze
                     inflamabile
                     Substanţe sau deşeuri care, prin interacţiune cu apa, sînt
                     labile a deveni instantaneu inflamabile sau a forma gaze
                     inflamabile în cantităţi periculoase
        5.1. H5.1 Oxidanţi
                     Substanţe sau deşeuri care, în timp ce ele însele nu sînt
                     necesar combustibile, pot, în general, prin formarea de oxigen
                     sau contribuirea la aceasta, cauza combustia altor materiale
        5.2. H5.2 Peroxizi organici
                     Substanţe organice sau deşeuri care conţin structura bivalenta
                     -0-0- sînt substanţe termale instabile, care pot să se
                     descompuna exotermic autoaccelerat
        6.1. H6.1 Otravuri (acute)
                     Substanţe sau deşeuri labile, fie pentru a cauza moartea sau
                     vătămări serioase, fie pentru a afecta sănătatea umană, dacă
                     sînt inhalate sau în contact cu pielea
        6.2. H6.2 Substanţe infecţioase
                     Substanţe sau deşeuri conţinînd microorganisme viabile sau
                     toxinele acestora, care sînt cunoscute sau suspectate a cauza
                     infecţii la animale sau oameni
        8 H8 Corosivi
                     Substanţe sau deşeuri care, prin acţiune chimică, vor cauza
                     pagube serioase cînd sînt în contact cu ţesuturi vii sau în
                     caz de scurgere vor afecta sau chiar distruge alte bunuri sau
                     mijloace de transport; acestea pot, de asemenea, cauza alte
                     afecţiuni
        9 H10 Eliberarea gazelor toxice în contact cu aerul sau apa
                     Substanţe sau deşeuri care, prin interacţiune cu aerul sau apa,
                     sînt labile a produce gaze toxice în cantităţi periculoase
        9 H11 Toxice (efecte întîrziate sau cronice)
                     Substanţe sau deşeuri care, dacă sînt inhalate sau ingerate sau
                     dacă penetreaza pielea, pot conduce la efecte întîrziate sau
                     cronice, incluzînd şi efecte cancerigene
        9 H12 Ecotoxice
                     Substanţe sau deşeuri care, dacă sînt eliberate, prezintă sau
                     pot prezenta, imediat sau cu intirziere un impact aversiv
                     asupra mediului înconjurător prin bioacumulare şi/sau efecte
                     toxice asupra sistemelor biotice
        9 H13 Capabile, prin orice mijloc, după evacuare, să formeze alte
                     materiale care posedă oricare din caracteristicile enumerate
                     mai sus.

    ────────── Notă *) Corespunde clasificării de compuşi periculoşi în sistemul inclus în recomandările Naţiunilor Unite pentru transportul mărfurilor periculoase (ST/SG/AC.10/1/Rev.5, U.N., N.Y., 1988).
    ──────────
    Teste
    Pericolele potenţiale corespunzătoare citorva tipuri de deşeuri nu sînt în prezent totalmente documentate; testele pentru definirea cantitativă a acestor pericole nu exista. Cercetări ulterioare sînt necesare pentru a determina mijloacele de caracterizare a proprietăţilor potenţial vătămătoare asupra omului şi/sau asupra mediului înconjurător ale acestor deşeuri. Teste standardizate au fost elaborate în cazul substanţelor pure. Multe ţări şi-au dezvoltat teste naţionale, care pot fi aplicate la materialele incluse în anexa I, pentru a decide dacă acestea se încadrează în oricare din caracteristicile redate în această anexă.


    Anexa 4
                          OPERAŢIUNI DE ELIMINARE
        A. Operaţii care nu sînt legate de posibilitatea de recuperare a resursei,
      reciclare, refacere, reutilizare directa sau alte alternative de utilizare
        Secţiunea A cuprinde toate operaţiile de astfel de eliminări, aşa cum
      intervin acestea în practică.
        D 1 Depozitarea pe sau în pămînt (ex.: acoperiri de teren etc.)
        D 2 Tratări de pămînt (ex.: biodegradarea lichidelor sau descărcărilor
               de nămoluri pe pămînt etc.)
        D 3 Injectare la adîncime (ex.: injectarea evacuărilor pompabile în
               subteran, saline etc.)
        D 4 Evacuări de suprafaţa (ex.: depozitarea lichidelor sau nămolurilor in
               lagune etc.)
        D 5 Acoperiri de teren special proiectate (ex.: dispunerea în celule,
               cuve izolate una de alta şi de mediu etc.)
        D 6 Evacuare într-un receptor de apă, exceptînd mările şi oceanele
        D 7 Evacuarea în mari/oceane, incluzînd interfaţa apa - nisip
        D 8 Tratament biologic, nespecificat nicăieri în această anexă, din care
               rezultă, în final, compuşi sau amestecuri care sînt eliminate prin
               intermediul oricăror operaţii din secţiunea A
        D 9 Tratamente fizico-chimice, nespecificate în această anexă, din care
               rezultă, în final, compuşi sau amestecuri care sînt eliminate prin
               intermediul oricărei operaţii în secţiunea A (ex.: evaporare, uscare,
               calcinare, neutralizare, precipitare etc.)
        D10 Incinerare pe terenuri
        D11 Incinerare pe mare
        D12 Depozitari permanente (ex.: depozitari de containere în o mina etc.)
        D13 Regrupare înainte de a se încadra în oricare din operaţiile din
               secţiunea A
        D14 Reambalarea înaintea operaţiilor din secţiunea A
        D15 Recondiţionări prealabile oricărei operaţiuni din secţiunea A
        B. Operaţii care pot duce la recuperarea, reciclarea, reclamarea resurselor,
           direct reutilizabile sau utilizabile pe alte cai
           Secţiunea B cuprinde toate acele operaţii privitoare la materialele legal
           definite sau considerate a fi deşeuri periculoase şi care, altfel, ar fi
           fost destinate pentru operaţiile incluse în secţiunea A.
        R 1 Folosite drept combustibili (altfel decît în incinerare directă) sau
               alte mijloace de generare a energiei
        R 2 Refacerea solvenţilor/regenerarea
        R 3 Reciclarea/refacerea substanţelor organice care nu sînt folosite
               ca solvenţi
        R 4 Reciclarea/refacerea (recuperarea) metalelor sau compuşilor metalici
        R 5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
        R 6 Regenerarea acizilor sau bazelor
        R 7 Recuperarea componentelor folosite pentru înlăturarea poluării
        R 8 Recuperarea componentelor de la cataliza
        R 9 Utilizarea uleiurilor rerafinate sau alte reutilizari ale uleiurilor
               anterior folosite
        R10 Tratarea solului în folosul agriculturii sau al îmbunătăţirii
               condiţiilor ecologice
        R11 Utilizarea materialelor reziduale obţinute de la oricare din
               operaţiile numerotate R1-R10
        R12 Schimbul de reziduuri pentru reutilizarea lor în oricare din
               operaţiile numerotate R1-R11
        R13 Acumularea de material, cu intenţia de utilizare la una din
               operaţiile din secţiunea B.


    Anexa 5 A
    INFORMAŢII CE VOR FI FURNIZATE CU OCAZIA NOTIFICĂRII
        1. Motivul pentru exportul deşeurilor
        2. Exportatorul de deşeuri *1)
        3. Producătorul(ii) de deşeuri şi locul de producere *1)
        4. Eliminatorul de deşeuri şi actualul loc de eliminare *1)
        5. Transportatorii(ul) intenţionaţi a fi folosiţi pentru transportul
           deşeurilor sau agenţii acestora, dacă sînt cunoscuţi *1)
        6. Ţara de export al deşeurilor
           Autoritatea competenta *2)
        7. Ţările prevăzute a fi tranzitate
           Autoritatea competenta *2)
        8. Ţările de import al deşeurilor
           Autoritatea competenta *2)
        9. Notificarea generală sau specială
       10. Data(e) prevăzută pentru expediere(i) şi perioada de timp în care
           deşeurile vor fi exportate şi itinerariul propus (incluzînd punctele de
           intrare şi ieşire) *3)
       11. Mijlocul de transport planificat (auto, cale ferată, naval, aer, ape
           interioare)
       12. Informaţii referitoare la asigurare *4)
       13. Denumirea şi descrierea fizica a deşeurilor, incluzînd numărul Y si
           numărul ONU şi compoziţia acestora *5) şi informaţii privitoare la toate
           măsurile speciale de manevrare, incluzînd măsurile de urgenţă, prevăzute
           pentru cazurile de accidente
       14. Tipul de ambalaj (împachetare) prevăzut (ex.: vrac, rezervor,
           cisterna)
       15. Cantitatea estimată în greutate/volum *6)
       16. Procesul din care deşeurile au rezultat *7)
       17. Pentru deşeurile enumerate în anexa I, clasificările din anexa II:
           caracteristicile periculoase, numărul H şi clasa ONU
       18. Metoda de eliminare, conform anexei III
       19. Declaraţiile producătorului de deşeuri şi exportatorului, în vederea
           certificării exactităţii informaţiilor
       20. Informaţii (inclusiv descrierea tehnica a instalaţiei de eliminare a
           deşeurilor) comunicate exportatorului/producătorului de către
           eliminatorul deşeurilor şi pe care acesta din urma s-a bazat cînd a
           considerat ca operaţiunea de eliminare prevăzută poate avea loc în
           condiţii ecologic raţionale conform legilor şi regulamentelor ţării
           importatoare
       21. Informaţii privind contractul dintre exportator şi eliminator.

    ──────────
    NOTE:
    *1) Numele şi adresele complete, telefoane, telex sau nume şi număr de telefax şi/sau numere de telefon, de telex sau de telefax pentru persoanele ce urmează a fi contactate.
    *2) Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex sau telefax.
    *3) În cazul de notificări generale acoperind mai multe expedieri, vor fi necesare a fi menţionate fiecare dată de expediere a fiecărui transport, dacă acestea sînt cunoscute, sau frecvenţa transporturilor.
    *4) Informaţii referitoare la dispoziţiile pertinente în materie de asigurare şi modul în care exportatorul, transportatorul şi eliminatorul le respecta.
    *5) Natura şi concentraţiile celor mai periculoase componente, în termeni de toxicitate şi alte pericole prezentate de deşeuri, atît în ce priveşte manipularea, cît şi în ce priveşte metoda de eliminare propusă.
    *6) În cazul unei notificări generale referitoare la mai multe transporturi, vor fi necesare a fi incluse datele privitoare la cantitatea totală estimată şi la cantitatea estimată pentru fiecare transport individual.
    *7) Este necesar, cu atît mai mult, a estima pericolul şi a determina şi propune eliminatorului operaţiile cele mai adecvate.
    ──────────


    Anexa 5 B
    INFORMAŢII NECESARE A FI PREVĂZUTE PE DOCUMENTUL DE TRANSPORT
        1. Exportatorul de deşeuri*)
        2. Producătorul (fabricantul) de deşeuri şi locul de producere*)
        3. Eliminatorul de deşeuri şi locul efectiv de eliminare*)
        4. Transportatorul(ii) de deşeuri*) sau agentul(ii) acestuia
        5. Subiectul notificării generale sau speciale
        6. Data de începere a transportului transfrontier şi datele si
           semnăturile
           pe documentele însoţitoare ale fiecărei persoane care preia transportul
           de deşeuri
        7. Mijlocul de transport (şosea, cale ferată, cale de navigaţie internă,
           maritimă, aer), incluzînd ţările de export, de tranzit şi import, precum
           şi punctele de intrare şi ieşire, cînd acestea sînt cunoscute
        8. Descrierea generală a deşeurilor (starea fizică, denumirea şi clasa
           de expediţie ONU, numărul ONU, numărul Y şi numărul H, dacă este
           aplicabil)
        9. Informaţii privind necesităţile (precauţiile) speciale de manipulare,
           incluzînd măsurile de urgenţă în caz de accidente
       10. Tipul şi numărul de colete
       11. Cantitatea în greutate/volum
       12. Declaraţia producătorului de deşeuri sau exportatorului ca
           informaţiile
           sînt corecte (adevărate)
       13. Declaraţia producătorului sau exportatorului, indicind ca nu sînt
           obiecţii din partea nici unui stat participant (autorităţi competente)
           pentru operaţiunea de export
       14. Certificat de la eliminator cu privire la recepţia la locul destinat
           eliminării şi indicarea metodei de eliminare finala şi data aproximativă
           a eliminării.

    NOTE:
    Informaţiile necesare pe documentele de transport vor fi, în toate cazurile posibile, integrate într-un singur document cu tot ce este necesar conform reglementărilor de transport. Acolo unde nu este posibil, informaţiile vor fi completate fără a le respecta pe cele cerute prin regulile de transport. Documentul de transport va avea şi instrucţiuni referitoare la persoana imputernicita să furnizeze informaţii şi să completeze formularele.
    ────────── Notă *) Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex, telefon sau telefax, precum şi numele şi numerele de telefon, de telex sau de telefax ale persoanelor ce vor fi contactate în caz de urgenţă.
    ──────────


    Anexa 6
    ARBITRAJUL

    Articolul 1

    În afara cazului unor dispoziţii contrare acordului prevăzut de art. 20, procedura de arbitraj se va desfăşura în conformitate cu art. 2-10 de mai jos.


    Articolul 2

    Partea reclamantă va notifica secretariatului ca părţile au căzut de acord să supună diferendul arbitrajului, conform paragrafelor 2 sau 3 din art. 20, şi va include în mod expres articolele din convenţie a căror interpretare sau aplicare constituie cauza diferendului. Secretariatul va înainta informaţiile astfel primite tuturor părţilor la convenţie.


    Articolul 3

    Tribunalul de arbitraj se compune din 3 membri. Fiecare dintre părţile în litigiu va desemna un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnaţi vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru, care va fi preşedinte al tribunalului. Acesta nu va fi conational al uneia dintre părţile în litigiu, nici rezident pe teritoriul vreunuia dintre ele, nici angajat al acestora, nici implicat, în cazul respectiv, în altă calitate.


    Articolul 4

    1. Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost încă desemnat în interval de două luni de la desemnarea celui de-al doilea arbitru, secretarul general O.N.U. - la solicitarea oricăreia dintre părţi - îl va desemna în următoarele două luni.
    2. Dacă una dintre părţile în litigiu nu desemnează un arbitru în două luni de la primirea solicitării, cealaltă parte îl poate informa pe secretarul general O.N.U., care va desemna preşedintele tribunalului de arbitraj în termen de două luni. După desemnare, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere partii care nu a desemnat un arbitru să se conformeze în termen de două luni. La expirarea perioadei respective îl va informa pe secretarul general O.N.U., care va rezolva acest aspect peste alte două luni.


    Articolul 5

    1. Tribunalul de arbitraj va decide conform legislaţiei internaţionale şi prevederilor convenţiei.
    2. Orice tribunal de arbitraj constituit în baza prevederilor prezentei anexe va stabili reguli de procedura proprii.


    Articolul 6

    1. Deciziile tribunalului de arbitraj, atît în chestiuni de procedura, cît şi în cele de conţinut, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor săi.
    2. Tribunalul poate lua măsurile necesare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la solicitarea uneia dintre părţi, să recomande măsurile indispensabile de protecţie.
    3. Părţile în diferend trebuie să creeze toate facilităţile necesare pentru buna desfăşurare a procedurii arbitrale.
    4. Absenta sau neprezentarea unei părţi în diferend nu trebuie să constituie un impediment în procedura.


    Articolul 7

    Tribunalul are dreptul să cunoască şi să decidă asupra contrareclamatiilor ce vizează în mod direct obiectul diferendului.


    Articolul 8

    Atît timp cît tribunalul de arbitraj nu decide altfel, în baza circumstanţelor particulare ale cazului, plata cheltuielilor de judecata, incluzînd remunerarea membrilor săi, va fi împărţită în mod egal de cele două părţi. Tribunalul va înregistra toate aceste cheltuieli şi, în final, va prezenta o situaţie definitiva părţilor.


    Articolul 9

    Orice parte ce are un interes legitim în problema în diferend, care poate fi afectată prin decizia în caz, poate interveni în procedura cu consimţămîntul tribunalului.


    Articolul 10

    1. Tribunalul trebuie să pronunţe sentinta în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu condiţia de a nu fi necesar a se extinde termenul limita pentru o perioada ce nu depăşeşte 5 luni.
    2. Sentinta tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată. Aceasta este definitiva şi obligatorie pentru părţile în diferend.
    3. Orice diferend ce poate apărea între părţi referitor la interpretarea sau executarea deciziei poate fi supus spre soluţionare de fiecare parte la tribunalul de arbitraj care a dat-o sau, dacă acesta nu poate fi solicitat, de alt tribunal constituit în acest scop.
    -------