REGULAMENT din 13 ianuarie 2006 (*actualizat*)
privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste
(actualizat până la data de 10 iulie 2008*)
EMITENT
  • MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR




  • -----------
    *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 19 ianuarie 2006. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 10 iulie 2008, cu modificările şi completările aduse de ORDINUL nr. 519 din 30 iunie 2008.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Activitatea de intervenţie, desfăşurată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectorat General, şi structurile subordonate reprezintă o componentă principală a sistemului integrat de măsuri tehnice şi organizatorice, planificate şi realizate potrivit legii, pentru răspunsul oportun şi calificat în situaţii de urgenţă.


    Articolul 2

    Unităţile subordonate Inspectoratului General sunt structuri de intervenţie abilitate în managementul situaţiilor de urgenţă şi desfăşoară activităţi de intervenţie în localităţi, la operatori economici, în instituţii publice, la persoane fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate din zona de competenţă şi raioanele de intervenţie, potrivit prevederilor prezentului regulament.


    Articolul 3

    La nivel naţional, activitatea de intervenţie este coordonată de Centrul Operaţional Naţional, care elaborează concepţia generală privind planificarea, pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de răspuns şi procedurile specifice de intervenţie, pe tipuri de risc potenţial generatoare de situaţii de urgenţă.


    Articolul 4

    (1) La nivel teritorial unităţile*1), prin centrele operaţionale, elaborează concepţia specifică privind planificarea, pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de răspuns în situaţii de urgenţă, la localităţi, obiective, instituţii publice, construcţii cu aglomerări de persoane şi operatori economici sursă de risc din zona de competenţă.
    ---------
    *1) Prin unităţi, în contextul prezentului regulament, în afara cazurilor în care se nominalizează, se înţelege: Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, inspectorat, grup de intervenţie şi unitatea specială de intervenţie în situaţii de urgenţă.
    (2) Concepţia specifică privind planificarea, pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de răspuns se elaborează pe baza concepţiei generale elaborate de Centrul Operaţional Naţional.


    Articolul 5

    (1) În organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie, unităţile şi subunităţile*2) aplică următoarele principii de bază: al organizării teritorial-administrative, al deconcentrării şi descentralizării responsabilităţii, al corelării cerinţelor cu resursele, al cooperării, al legalităţii şi solidarităţii.
    ----------
    *2) Prin subunitate, în afara cazurilor în care se nominalizează, se înţelege: detaşament special, detaşament, secţie, staţie, pichet, gardă de intervenţie, echipă de intervenţie.
    (2) În acest sens se au în vedere:
    a) prevenirea, în măsura în care este posibil, şi limitarea efectelor situaţiilor de urgenţă;
    b) prioritatea protecţiei şi salvării vieţii în situaţii de urgenţă;
    c) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
    d) asumarea responsabilităţii gestionării situaţiilor de urgenţă;
    e) cooperarea la nivel interjudeţean, regional, naţional şi internaţional cu organisme şi organizaţii similare;
    f) transparenţa activităţilor desfăşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, astfel încât acestea să nu conducă la agravarea efectelor produse;
    g) continuitatea şi răspunsul gradual în activităţile de gestionare a situaţiilor de urgenţă;
    h) operativitatea, conlucrarea activă şi subordonarea ierarhică şi operaţională a structurilor de intervenţie specializate.


    Articolul 6

    Activităţile de pregătire a intervenţiei desfăşurate de unităţi se planifică şi se evaluează, de regulă, trimestrial şi ori de câte ori evoluţia situaţiei operative din zona de competenţă o impune, după indicatori fizici şi de performanţă, corespunzător normelor în vigoare. La nivelul subunităţilor activitatea de pregătire a intervenţiei se realizează lunar şi ori de câte ori situaţia operativă o impune.


    Articolul 7

    Pentru planificarea activităţilor de pregătire a intervenţiilor desfăşurate de unităţi se ţine seama de importanţa instituţiilor publice şi a operatorilor economici, de capacitatea de răspuns în situaţii de urgenţă a acestora şi a localităţilor, de evoluţia previzibilă a situaţiei operative, precum şi de forţele şi mijloacele de intervenţie profesioniste şi voluntare avute la dispoziţie.


    Articolul 8

    În conducerea activităţilor şi acţiunilor de intervenţie se respectă atât ierarhizarea prevăzută în statele de organizare şi în regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor, cât şi ierarhizarea operativă precizată în prezentul regulament.


    Articolul 9

    (1) Inspectorii şefi/comandanţii unităţilor şi subunităţilor răspund de aplicarea prevederilor prezentului regulament şi au obligaţia de a acţiona pentru identificarea, particularizarea şi aplicarea procedurilor specifice de intervenţie, pe tipuri de risc, precum şi pentru perfecţionarea formelor, metodelor şi tehnicilor specifice de intervenţie în vederea creşterii nivelului de performanţă în gestionarea situaţiilor de urgenţă.
    (2) Principiile pe care trebuie să le respecte formele, metodele şi tehnicile de intervenţie sunt: principiul siguranţei individuale şi colective; principiul eficienţei operative; principiul oportunităţii aplicării procedurilor în succesiunea acţiunilor de intervenţie.


    Articolul 10

    Validarea şi generalizarea inovaţiilor în domeniul procedurilor, formelor, metodelor şi tehnicilor de intervenţie, propuse de către inspectoratele judeţene, se efectuează de către o comisie din cadrul Inspectoratului General, care le apreciază şi le testează, hotărând introducerea lor în uzul general.


    Capitolul II Planificarea, pregătirea, organizarea şi desfăşurarea intervenţiei


    Secţiunea I Planificarea acţiunilor de intervenţie


    Articolul 11

    Planificarea activităţilor de pregătire a intervenţiilor cuprinde următoarele etape:
    a) iniţierea planificării: stabilirea scopurilor şi obiectivelor; executarea recunoaşterilor în teren; identificarea direcţiilor principale de concentrare a efortului; însuşirea misiunii; stabilirea principalelor elemente necesare planificării acţiunilor de intervenţie rezultate din analiza situaţiei şi elaborarea documentaţiei specifice;
    b) orientarea personalului implicat în planificarea acţiunii de intervenţie şi transmiterea dispoziţiilor preliminare;
    c) elaborarea concepţiei: stabilirea etapelor şi fazelor de intervenţie, în funcţie de evoluţia probabilă a situaţiilor de urgenţă; definirea obiectivelor (niveluri, acţiuni, termene); crearea de scenarii pe baza acţiunilor de dezvoltare, a premiselor referitoare la condiţiile viitoare (completarea alternativelor faţă de obiectivele urmărite; identificarea şi alegerea alternativei de acţiune optime şi care recomandă planul de acţiune ce urmează să fie aplicat); selectarea cursului optim de acţiune şi stabilirea dispozitivului de intervenţie; luarea deciziei şi precizarea/transmiterea acesteia la structurile proprii şi cele de cooperare;
    d) elaborarea planului acţiunii: planificarea acţiunilor forţelor şi mijloacelor structurilor profesioniste şi private, precum şi a celor abilitate pentru asigurarea funcţiilor de sprijin; organizarea sistemului de comunicaţii şi informatică; identificarea şi planificarea elementelor de cooperare; planificarea logisticii; planificarea asigurării acţiunilor şi protecţiei subunităţilor şi formaţiunilor; determinarea locului şi rolului inspectoratului şi ale subunităţilor în raport cu obiectivele preconizate, prin evaluarea stadiului curent faţă de starea de lucruri dorite în viitor; formularea planurilor de sprijin; elaborarea documentelor necesare întocmirii planificării acţiunilor (program de măsuri, plan de muncă, planuri de intervenţie, plan de acţiune, fişe operative, grafice de acţiuni etc.); aplicarea planului şi evaluarea rezultatului (stabilirea de măsuri corective în cazul abaterii de la obiectivele planificate);
    e) revederea planului acţiunilor de intervenţie, cercetarea, completarea şi modelarea acestora în vederea reluării ciclului.


    Articolul 12

    Planificarea acţiunilor de intervenţie este atributul prim-adjunctului inspectorului-şef (similar) şi este iniţiată pe baza ordinului primit de la eşalonul superior sau din proprie iniţiativă, ca răspuns la evenimentele şi/sau la acţiunile ce au loc în zona de competenţă.


    Articolul 13

    Planificarea şi activităţile de pregătire a intervenţiei se desfăşoară la ordinul inspectorului-şef.


    Secţiunea a II-a Principiile şi pregătirea acţiunilor de intervenţie


    Articolul 14

    Activităţile desfăşurate de unităţi şi subunităţi în situaţii de urgenţă şi pe timpul stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă constituie acţiuni de intervenţie.


    Articolul 15

    Acţiunile de intervenţie se pregătesc şi se execută pe baza următoarelor principii:
    a) pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor, pe bază de planuri şi proceduri întocmite din timp, care se completează şi se actualizează la specificul situaţiilor create;
    b) concentrarea efortului principal pentru salvarea vieţii, bunurilor materiale şi protecţia mediului;
    c) economia de forţe şi mijloace prin întrebuinţarea graduală şi eficientă a acestora pe tipuri de urgenţe, pe etape, subetape de acţiune şi pe schimburi, potrivit scopului şi complexităţii misiunilor, în funcţie de amploarea situaţiilor de urgenţă;
    d) organizarea şi executarea oportună a manevrei de forţe şi mijloace în scopul concentrării efortului principal dintr-un raion (punct de lucru, obiectiv, sector) în altul, pe timpul acţiunilor de intervenţie, în funcţie de evoluţia situaţiei operative;
    e) realizarea şi menţinerea cooperării neîntrerupte între forţele participante la acţiunile de intervenţie, precum şi cu alte structuri existente în zonă şi solicitate în sprijin;
    f) conducerea continuă, fermă, suplă şi oportună a acţiunilor de intervenţie;
    g) asigurarea acţiunilor de intervenţie;
    h) menţinerea unei capacităţi permanente de răspuns prin constituirea unei rezerve de forţe şi mijloace.


    Articolul 16

    La nivel naţional conducerea activităţilor de pregătire a intervenţiei se realizează ierarhic de către personalul inspectorului general.


    Articolul 17

    Principalele activităţi şi măsuri pregătitoare care se execută sunt:
    a) stabilirea şi luarea în evidenţă pentru intervenţie a obiectivelor şi localităţilor din zona de competenţă, precum şi stabilirea raioanelor în care se angajează forţele şi mijloacele de intervenţie;
    b) determinarea tipurilor de risc şi caracteristicilor operative ale zonei de competenţă (raionului de intervenţie, obiectivului);
    c) elaborarea concepţiei probabile de acţiune;
    d) organizarea măsurilor specifice de protecţie;
    e) pregătirea psihologică a personalului;
    f) organizarea cooperării între subunităţile proprii, între unitate/subunitate cu serviciile voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă, precum şi cu celelalte forţe care participă la acţiunile de intervenţie;
    g) organizarea activităţii de informare publică;
    h) organizarea conducerii şi a sistemului de comunicaţii şi informatică;
    i) organizarea serviciului operativ şi pregătirea pentru intervenţie a personalului şi a tehnicii specifice;
    j) verificarea gradului de încadrare şi dotare a serviciilor profesioniste pentru intervenţie;
    k) verificarea gradului de pregătire a obiectivelor şi localităţilor pentru intervenţie, prin exerciţii şi aplicaţii tactice.


    Articolul 18

    (1) Luarea în evidenţă a obiectivelor şi localităţilor din zona de competenţă (raion de intervenţie) este obligatorie şi se execută în scopul culegerii datelor privind caracteristicile acestora.
    (2) Culegerea, centralizarea şi actualizarea datelor se asigură, în principal, prin executarea de studii, studii tactice, recunoaşteri preliminare, precum şi prin analiza documentaţiilor tehnice de organizare, sistematizare şi amenajare a teritoriului, a celor de proiectare şi de executare a construcţiilor şi instalaţiilor, prin studiul documentelor de evidenţă ale direcţiei judeţene/a municipiului Bucureşti de statistică şi registrului comerţului, a altor documente ce pot asigura informaţiile necesare elaborării concepţiei de acţiune şi întrebuinţării forţelor şi mijloacelor în situaţii de urgenţă.
    (3) Instituţiile şi operatorii economici sunt obligate/obligaţi să contacteze inspectoratele pentru situaţii de urgenţă (judeţene/municipiu) şi să furnizeze, prin personalul specializat, datele necesare modificării concepţiei de acţiune, dacă, după elaborarea documentelor de pregătire a acţiunilor de intervenţie, apar schimbări organizatorice, structurale sau tehnologice.


    Articolul 19

    (1) Caracteristicile operative ale zonei de competenţă se stabilesc prin centralizarea, prelucrarea şi analizarea datelor obţinute şi se materializează în baza de date.
    (2) Principalele caracteristici operative avute în vedere sunt următoarele:
    a) existenţa tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţă şi consecinţele acestora asupra populaţiei, bunurilor, mediului şi valorilor de patrimoniu;
    b) caracteristicile fizico-geografice ale zonei de dispunere a unităţilor administrativ-teritoriale;
    c) criteriile de performanţă ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări;
    d) densitatea, mărimea şi comportarea la foc sau la alte tipuri de risc a construcţiilor;
    e) numărul şi mărimea localităţilor, modul de amplasare în teritoriu şi densitatea de locuitori a acestora;
    f) timpii operativi de intervenţie;
    g) capacitatea de acţiune a forţelor proprii şi a serviciilor de urgenţă voluntare sau private;
    h) specificul intervenţiilor, în funcţie de natura situaţiilor de urgenţă;
    i) nivelul susţinerii logistice a acţiunilor de intervenţie.


    Articolul 20

    Elaborarea concepţiei de acţiune este principala activitate prin care se pregăteşte intervenţia şi se materializează în documentele operative de intervenţie.


    Articolul 21

    Misiunile specifice de protecţie în situaţii de urgenţă se organizează pe baza planurilor de acţiune/intervenţie şi/sau de cooperare, după caz, precum şi în baza ordinelor de misiune primite.


    Articolul 22

    Organizarea şi executarea neîntreruptă a cercetării au caracter centralizat şi unitar şi se realizează conform dispoziţiilor eşalonului superior, precum şi pe baza planurilor de cooperare întocmite din timp.


    Articolul 23

    Cercetarea se realizează, în scopul culegerii datelor şi informaţiilor referitoare la acţiunile de intervenţie, de către persoane autorizate, numite special pentru această activitate.


    Articolul 24

    Organizarea sistemului de comunicaţii şi informatic se realizează în scopul coordonării forţelor şi mijloacelor pe timpul acţiunilor de intervenţie, prin funcţionarea într-un sistem unic a legăturilor radio, fir sau informatice, pe baza planului de comunicaţii al inspectorului-şef/comandantului şi a dispoziţiilor eşalonului superior.


    Articolul 25

    (1) Organizarea serviciului operativ, pregătirea pentru intervenţie a personalului şi a tehnicii specifice sunt obligatorii la toate eşaloanele.
    (2) Organizarea serviciului operativ se realizează în scopul asigurării continuităţii în conducerea şi coordonarea misiunilor, cunoaşterii evoluţiei situaţiei operative din zona de competenţă sau raionul de intervenţie, precum şi pentru menţinerea permanentă a legăturii între eşaloane.


    Articolul 26

    În sprijinul activităţilor de pregătire a intervenţiei se adoptă şi măsuri complementare.


    Articolul 27

    Măsurile complementare în sprijinul activităţilor de pregătire a intervenţiilor se realizează prin: cunoaşterea procedurilor de intervenţie specifice şi a planurilor de urgenţă proprii ale obiectivelor identificate ca sursă de risc; executarea serviciului de patrulare cu autospecialele de intervenţie în zone şi pe trasee cu număr mare de riscuri, în scopul reducerii timpului de răspuns; pregătirea obiectivelor, raioanelor, punctelor de lucru, precum şi a localităţilor pentru intervenţie.


    Articolul 28

    Pregătirea unităţilor şi subunităţilor pentru intervenţie presupune: pregătirea efectivelor, inclusiv din punct de vedere psihologic; pregătirea tehnicii şi materialelor din dotare, prin întreţinere şi reparare.


    Articolul 29

    Pregătirea obiectivelor, raioanelor, punctelor de lucru, precum şi a localităţilor presupune un ansamblu de măsuri luate din timp, în scopul asigurării prevenirii şi protecţiei persoanelor, bunurilor materiale şi mediului înconjurător în situaţii de urgenţă.


    Secţiunea a III-a Organizarea intervenţiei


    Articolul 30

    Organizarea intervenţiei serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă se realizează într-o concepţie unitară şi cuprinde organizarea teritoriului, acţiunilor şi a personalului pentru intervenţie.


    Articolul 31

    (1) Organizarea teritoriului pentru intervenţie constă în împărţirea teritoriului naţional în zone de competenţă, atribuite inspectoratelor/unităţilor prin hotărâre a Guvernului, iar pentru grupuri de intervenţie şi subunităţi se stabilesc zone de responsabilitate, raioane şi obiective de intervenţie, atribuite prin ordin al inspectorului şef.
    (2) Punctele de lucru organizate la nivelul raioanelor/ obiectivelor de intervenţie/zonelor de responsabilitate se înfiinţează prin ordin al comandantului subunităţii, în baza aprobării inspectorului şef.
    (3) Punctele de lucru organizate în afara zonelor de competenţă se înfiinţează cu aprobarea inspectorului general.
    (4) Prin punct de lucru, în sensul prezentului regulament, se înţelege locaţia în care sunt dislocate temporar forţe şi mijloace de intervenţie în vederea reducerii timpului de răspuns. Locaţia respectivă trebuie să asigure spaţii dotate adecvat pentru pregătirea, cazarea şi servirea hranei personalului, gararea şi întreţinerea mijloacelor de intervenţie.
    (5) În scopul reducerii timpului de răspuns şi eficientizării intervenţiei în afara zonelor de competenţă proprii, unităţile vor întocmi planuri de intervenţie comună, aprobate de inspectorul general.
    -----------
    Art. 31 a fost modificat de art. I din ORDINUL nr. 519 din 30 iunie 2008, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 521 din 10 iulie 2008.


    Articolul 32

    (1) În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia evenimentului, intervenţiile serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă sunt organizate astfel:
    a) urgenţa I - asigurată de garda/gărzile de intervenţie a/ale subunităţii în raionul (obiectivul) afectat;
    b) urgenţa a II-a - asigurată de către subunităţile inspectoratului judeţean;
    c) urgenţa a III-a - asigurată de către două sau mai multe unităţi limitrofe;
    d) urgenţa a IV-a - asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului general, al Inspectoratului General, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată.
    (2) Operaţiunile de intervenţie sunt executate în succesiune, pe urgenţe, astfel:
    a) În urgenţa I, de regulă, sunt cuprinse misiunile care trebuie executate de către structurile specializate, în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării sau înlăturării, după caz, a consecinţelor acestora, şi se referă la:
    1. deblocarea căilor de acces şi a adăposturilor;
    2. limitarea efectelor negative în cazul riscului iminent de prăbuşire a unor construcţii;
    3. salvarea victimelor;
    4. acordarea asistenţei medicale de urgenţă;
    5. descoperirea, identificarea şi paza elementelor de muniţie nefuncţionale sau neexplodate;
    6. limitarea şi înlăturarea avariilor la reţelele de gospodărie comunală;
    7. evacuarea şi asigurarea măsurilor de adăpostire a populaţiei şi a sinistraţilor aflaţi în zonele supuse riscurilor;
    8. stingerea incendiilor;
    9. decontaminarea personalului, terenului, clădirilor şi tehnicii;
    10. asigurarea mijloacelor de subzistenţă.
    b) În urgenţă a II-a se continuă acţiunile din urgenţa I, concentrându-se la locul evenimentului forţe şi mijloace de intervenţie, şi se îndeplinesc toate celelalte misiuni specifice, până la terminarea acţiunilor de intervenţie. Acestea se referă la:
    1. dispersarea personalului şi bunurilor proprii în afara zonelor supuse riscurilor complementare;
    2. evacuarea, protejarea şi, după caz, izolarea persoanelor contaminate;
    3. asigurarea suportului logistic privind amenajarea şi deservirea taberelor pentru sinistraţi;
    4. constituirea rezervei de mijloace de protecţie individuală şi colectivă;
    5. decontaminarea personalului, terenului, clădirilor şi tehnicii, dacă situaţia o impune;
    6. executarea controlului contaminării radioactive, chimice şi biologice a personalului şi bunurilor proprii;
    7. executarea controlului contaminării surselor de apă potabilă;
    8. executarea controlului sanitar-epidemic în zonele de acţiune a forţelor şi mijloacelor proprii;
    9. asanarea terenului de muniţia neexplodată, rămasă în urma conflictelor militare;
    10. refacerea sistemului de alarmare şi a celui de comunicaţii şi informatică;
    11. controlul şi stabilirea măsurilor pentru asigurarea viabilităţii unor căi de comunicaţie, pentru transportul şi accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie;
    12. asigurarea mijloacelor de subzistenţă;
    13. îndeplinirea altor misiuni stabilite prin lege.
    (3) În cadrul urgenţelor a III-a, asigurată de două sau mai multe unităţi limitrofe, şi a IV-a, asigurată prin grupări operative, dislocate la ordinul inspectorului general, al Inspectoratului General, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată, continuă să se execute acţiunile din primele două urgenţe, în funcţie de momentul în care s-au declarat, cu forţe şi mijloace sporite.


    Secţiunea a IV-a Desfăşurarea intervenţiei


    Articolul 33

    În urma manifestării unor situaţii de urgenţă, după caz, se creează: raionul (zona) de distrugere; raionul (zona) incendiat (incendiată); raionul (zona) contaminat (contaminată) chimic; raionul exploziei nucleare şi/sau zona contaminat/contaminată radioactiv; raionul (focarul) contaminat biologic; zona de inundaţii; zona de înzăpeziri.


    Articolul 34

    Situaţiile de urgenţă pot fi produse de riscuri naturale, riscuri tehnologice şi riscuri biologice, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.


    Articolul 35

    Desfăşurarea intervenţiei cuprinde următoarele operaţiuni principale:
    a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie;
    b) informarea personalului de conducere asupra situaţiei create;
    c) deplasarea la locul intervenţiei;
    d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de intervenţie;
    e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;
    f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie;
    g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;
    h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;
    i) manevra de forţe;
    j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului (dezastrului);
    k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului);
    l) regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii;
    m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia;
    n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie;
    o) retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;
    p) restabilirea capacităţii de intervenţie;
    q) informarea inspectorului general/inspectorului-şef/ comandantului şi a eşalonului superior.


    Secţiunea a V-a Conducerea acţiunilor de intervenţie


    Articolul 36

    Inspectoratul General este structura naţională de conducere a acţiunilor tuturor serviciilor de urgenţă profesioniste constituite conform legii.


    Articolul 37

    Inspectoratul General exercită rolul de decizie în relaţiile cu serviciile profesioniste de urgenţă prin Centrul Operaţional Naţional.


    Articolul 38

    Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti este serviciul de urgenţă profesionist care, prin organul său de specialitate - centrul operaţional - asigură conducerea fermă, neîntreruptă şi directă a subunităţilor de intervenţie.


    Articolul 39

    (1) Sistemul de conducere este structura decizională cu rol de a asigura continuitatea acţiunilor de intervenţie.
    (2) Sistemul de conducere este alcătuit din: subsistemul decizional, subsistemul operaţional, subsistemul informaţional, subsistemul logistic, subsistemul de securitate şi subsistemul relaţiilor funcţional-organizatorice.


    Articolul 40

    (1) Comandantul intervenţiei/acţiunii este conducătorul subsistemului decizional.
    (2) Comandantul intervenţiei/acţiunii ia decizii privind desfăşurarea acţiunilor de intervenţie, dă misiuni structurilor subordonate şi asigură controlul îndeplinirii acestora.


    Articolul 41

    Subunităţile inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti, împreună cu grupurile de suport tehnic, formează subsistemul operaţional care ajută în luarea deciziilor şi materializează actul de conducere în documente de conducere şi pentru informare.


    Articolul 42

    (1) Subsistemul informaţional cuprinde totalitatea informaţiilor, circuitelor şi fluxului informaţional, precum şi mijloacele de prelucrare automată a informaţiilor.
    (2) Toate informaţiile despre situaţiile de urgenţă provenite de la sursele proprii sau de la alte surse trebuie dirijate către punctul de comandă al unităţii.
    (3) Pentru realizarea fluxului informaţional se folosesc atât mijloacele de înzestrare, cât şi sistemele şi circuitele de telecomunicaţii din sistemul teritorial.


    Articolul 43

    Sistemul logistic este format din elemente specializate care realizează condiţiile materiale necesare Inspectoratului General pentru exercitarea actului de conducere şi desfăşurarea intervenţiei.


    Articolul 44

    Subsistemul de securitate cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor care să asigure protecţia sistemului de conducere.


    Articolul 45

    Relaţiile funcţional-organizatorice sunt raporturile care se stabilesc între Inspectoratul General şi comitetele pentru situaţii de urgenţă ale ministerelor şi instituţiilor centrale, precum şi între inspectoratele judeţene/al municipiului Bucureşti şi comitetele pentru situaţii de urgenţă.


    Articolul 46

    (1) Conducerea acţiunilor de intervenţie, pe urgenţe, se asigură astfel:
    a) urgenţa I - de şeful gărzii de intervenţie al subunităţii în al cărei raion de intervenţie s-a produs situaţia de urgenţă;
    b) urgenţa a II-a - de comandantul grupului de intervenţie sau de inspectorul-şef, pentru inspectoratele unde nu funcţionează grupuri de intervenţie;
    c) urgenţa a III-a - de inspectorul-şef în a cărui rază de competenţă s-a produs evenimentul;
    d) urgenţa a IV-a - de inspectorul general al Inspectoratului General.
    (2) Acţiunile de intervenţie complexe din urgenţa I vor fi conduse de comandanţii de subunităţi.
    (3) În absenţa comandanţilor prevăzuţi la alin. (1) lit. a)-d), conducerea acţiunilor de intervenţie se asigură de către înlocuitorii legali la comandă.


    Articolul 47

    Conducerea şi desfăşurarea intervenţiei se execută de următorul personal şi structuri:
    a) comandantul intervenţiei/acţiunii;
    b) grupa operativă - de regulă în urgenţele a II-a-a IV-a;
    c) şefii sectoarelor de intervenţie;
    d) gărzile de intervenţie constituite din echipaje specializate pentru: stingere; căutare-salvare-evacuare; asistenţă medicală de urgenţă şi descarcerare; asanare - pirotehnică; protecţie N.B.C.; asigurarea acţiunilor de intervenţie.


    Articolul 48

    (1) Comandantul intervenţiei/acţiunii este sprijinit în conducerea operaţiunilor de intervenţie de grupa operativă sau de alte persoane stabilite de acesta.
    (2) După caz, în grupa operativă sunt incluşi şi specialişti din obiectivul afectat.


    Articolul 49

    Personalul prevăzut la art. 46 alin. (1) lit. a) şi la art. 47 lit. d), precum şi personalul de serviciu în punctul de comandă execută, de regulă, serviciul în ture ori în schimburi.


    Articolul 50

    În situaţia în care conducerea acţiunilor de intervenţie revine inspectorului general (urgenţa a IV-a) sau se derulează acţiuni de intervenţie complexe din urgenţele a II-aa IV-a la ordin, intră în funcţiune punctul de comandă mobil înaintat.


    Secţiunea a VI-a Raportarea şi analiza intervenţiilor.

    Logistica acţiunilor de intervenţie

    Articolul 51

    Informarea comandantului şi a eşalonului superior se realizează prin rapoarte operative, de intervenţie şi de evaluare a intervenţiei.


    Articolul 52

    (1) Logistica acţiunilor de intervenţie cuprinde măsurile şi activităţile organizate, planificate şi desfăşurate în scopul asigurării la timp şi fără întrerupere cu resurse materiale necesare îndeplinirii misiunilor, menţinerii în permanenţă a stării de sănătate a personalului operativ, a stării de funcţionare a tehnicii de luptă şi de comunicaţii.
    (2) Logistica intervenţiei se realizează pe baza deciziei inspectorului-şef/comandantului şi a dispoziţiilor eşalonului superior.


    Articolul 53

    La organizarea logisticii se ţine seama de înzestrarea unităţilor şi a subunităţilor de intervenţie, normele de consum, nivelul stocurilor, situaţia sanitar-epidemiologică a efectivelor, gradul de solicitare a personalului pentru îndeplinirea misiunilor, caracteristicile zonei de competenţă şi de sursele de aprovizionare.


    Articolul 54

    Logistica acţiunilor de intervenţie vizează:
    a) asigurarea aprovizionării, conservării şi distribuirii hranei, a antidoturilor, a echipamentului de protecţie, precum şi a altor materiale;
    b) asigurarea echipamentului de protecţie şi a altor materiale;
    c) asigurarea menţinerii în stare de funcţionare şi exploatare a mijloacelor în cadrul punctelor de asistenţă tehnică şi realizarea rezervelor de carburanţi şi consumabile;
    d) realizarea şi menţinerea legăturilor cu personalul de la locul intervenţiei, cu forţele cu care se cooperează, cu dispeceratele unităţilor, subunităţilor, autorităţile locale, precum şi cu eşalonul superior;
    e) asigurarea aprovizionării cu materiale sanitare şi farmaceutice, prevenirea apariţiei îmbolnăvirilor şi acordarea ajutorului medical de urgenţă.


    Capitolul III Documente de planificare, pregătire, organizare, conducere, raportare, evidenţă şi analiză a acţiunilor de intervenţie


    Articolul 55

    (1) În funcţie de destinaţia lor, documentele se clasifică în:
    a) documente pentru pregătirea şi organizarea intervenţiei;
    b) documente pentru conducerea şi desfăşurarea intervenţiei;
    c) documente pentru evidenţă, analiză, evaluare şi raportare.
    (2) Conţinutul documentelor precizate la alin. (1) va fi stabilit prin dispoziţii tehnice ale inspectorului general.


    Capitolul IV Dispoziţii finale


    Articolul 56

    Personalul Inspectoratului General şi al structurilor subordonate este obligat să cunoască în părţile ce îl privesc şi să aplice întocmai prevederile prezentului regulament.


    Articolul 57

    În baza prezentului regulament, inspectorul general emite:
    a) instrucţiuni, dispoziţii/metodologii, proceduri, ghiduri, precizări, reguli şi măsuri de asistenţă tehnică, precum şi norme tehnice specifice domeniului de competenţă;
    b) reguli şi măsuri de protecţie a muncii, specifice pregătirii, organizării şi desfăşurării intervenţiilor în situaţii de urgenţă;
    c) norme tehnice de asistenţă pe timpul misiunilor, privind exploatarea şi întreţinerea autospecialelor, aparaturii, mijloacelor şi echipamentului de intervenţie.


    Articolul 58

    Activitatea de raportare despre acţiunile de intervenţie desfăşurate, precum şi informarea operativă între structurile locale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor se fac potrivit ordinelor ministrului şi ale inspectorului general.


    Articolul 59

    Informarea prefecţilor, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti privind activitatea de intervenţie în situaţii de urgenţă se asigură de către inspectorii-şefi/comandanţi imediat după informarea eşalonului superior.
    ----------