NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR din 2 aprilie 2007
privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de origine animală
EMITENT
  • AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 24 aprilie 2007




    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor stabileşte măsuri pentru monitorizarea substanţelor şi a grupurilor de reziduuri menţionate în anexa nr. 1.


    Articolul 2

    (1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, următorii termeni se definesc astfel:
    a) substanţe sau produse neautorizate - substanţele sau produsele a căror administrare la animale este interzisă în baza legislaţiei comunitare;
    b) tratament ilegal - administrarea la animale a substanţelor sau produselor neautorizate ori utilizarea de substanţe sau produse autorizate în baza legislaţiei comunitare, dar aplicate în alte condiţii decât cele stabilite de legislaţia comunitară ori, după caz, de legislaţia naţională;
    c) reziduu - rest de substanţe sau metaboliţii substanţelor cu acţiune farmacologică şi al altor substanţe transmise la produsele de origine animală care pot constitui factori de risc pentru sănătatea umană;
    d) autoritate competentă - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau orice autoritate căreia i-a fost delegată o astfel de competenţă;
    e) probă/contraprobă oficială - eşantionul prelevat de autoritatea competentă în scopul decelării şi confirmării reziduurilor sau substanţelor menţionate în anexa nr. 1;
    f) laborator aprobat - laboratorul aprobat de autoritatea competentă pentru examinarea de probe oficiale pentru decelarea şi identificarea reziduurilor;
    g) animal - orice animal din speciile prevăzute de Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/425/CEE ;
    h) lot de animale - un grup de animale din aceeaşi specie şi de aceeaşi vârstă, crescute în aceeaşi exploataţie, în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii de creştere;
    i) substanţe betaagoniste - grupă de substanţe cu acţiune specifică la nivelul receptorilor adrenergici din structura musculară a cordului, pulmonilor şi uterului.
    (2) Pentru ceilalţi termeni se aplică definiţiile din Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 1 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 96/22/CE .


    Capitolul II Planul de supraveghere pentru controlul reziduurilor sau substanţelor


    Articolul 3

    Supravegherea lanţului de producţie a produselor de origine animală şi a produselor primare trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile prezentului capitol, în scopul detectării reziduurilor şi substanţelor enumerate în anexa nr. 1 la animalele vii, în fecale şi în lichidele biologice ale acestora, în ţesuturile şi produsele de origine animală, în furaje şi în apa de băut.


    Articolul 4

    (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor coordonează efectuarea inspecţiilor prevăzute de prezentul capitol pe întreg teritoriul României.
    (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilă de:
    a) elaborarea planului prevăzut la art. 5 pentru a permite departamentelor competente să efectueze inspecţiile planificate;
    b) coordonarea activităţilor departamentelor centrale sau regionale responsabile pentru supravegherea şi controlul reziduurilor. O astfel de coordonare se extinde asupra tuturor departamentelor care participă la prevenirea utilizării frauduloase de substanţe sau de produse interzise în creşterea animalelor;
    c) culegerea informaţiilor necesare pentru evaluarea mijloacelor utilizate şi a rezultatelor obţinute în urma aplicării măsurilor prevăzute de prezentul capitol;
    d) transmiterea informaţiilor şi rezultatelor prevăzute la lit. c), inclusiv a rezultatelor anchetelor efectuate, către Comisia Europeană, nu mai târziu de data de 31 martie a fiecărui an.
    (3) Prezentul articol nu afectează regulile specifice, aplicabile în supravegherea şi controlul nutriţiei animalelor.


    Articolul 5

    (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite Comisiei Europene planul ce stabileşte măsurile naţionale care trebuie să fie implementate pe durata anului în care a fost iniţiat planul, precum şi orice actualizare ulterioară a planurilor aprobate, în conformitate cu procedura comunitară, pe baza experienţei anului sau anilor precedenţi, până la data de 31 martie a anului în care se face actualizarea.
    (2) Planul menţionat la alin. (1) trebuie:
    a) să stabilească grupele de reziduuri sau de substanţe, pe specii de animale, ce urmează a fi analizate în conformitate cu anexa nr. 2;
    b) să precizeze procedurile de detectare a prezenţei:
    (i) substanţelor menţionate la lit. a) la animale, în apa de băut şi în toate locurile unde sunt crescute sau ţinute animalele;
    (îi) reziduurilor de substanţe menţionate, la animalele vii, în fecale şi lichidele biologice, precum şi în ţesuturile şi produsele de origine animală: carne, lapte, ouă şi miere;
    c) să se conformeze regulilor de prelevare şi nivelurilor stabilite în anexele nr. 3 şi 4.


    Articolul 6

    (1) Planul trebuie să respecte frecvenţa şi numărul de prelevări menţionate în anexele nr. 4 şi 5.
    (2) Reexaminarea grupelor de reziduuri care trebuie detectate în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 şi determinarea frecvenţei şi numărului de recoltări de probe referitoare la animalele şi la produsele menţionate la art. 3 şi care nu sunt stabilite de anexele nr. 4 şi 5 se efectuează în conformitate cu procedura comunitară.


    Articolul 7

    Planul iniţial trebuie să ia în considerare situaţia specifică din România şi să precizeze în mod special:
    a) legislaţia referitoare la utilizarea substanţelor enumerate în anexa nr. 1 şi, în particular, prevederile referitoare la interzicerea, autorizarea, distribuirea, punerea pe piaţă a acestora şi regulile care reglementează administrarea lor, în măsura în care o astfel de legislaţie nu este armonizată;
    b) infrastructura departamentelor: se menţionează în special tipul şi importanţa serviciilor participante la implementarea planului;
    c) o listă a laboratoarelor aprobate, indicându-se capacitatea acestora de prelucrare a probelor;
    d) limitele de toleranţă naţionale aprobate pentru substanţele autorizate, atunci când nu au fost stabilite în baza Regulamentului Consiliului 2377/90/CEE ce stabileşte o procedură comunitară pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală şi a Directivei Consiliului 86/363/CEE , transpusă în legislaţia naţională prin Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conţinutul sau de pe suprafaţa produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 26 februarie 2007;
    e) lista substanţelor care se identifică, metodele de analiză, precum şi standardele pentru interpretarea rezultatelor, iar în cazul substanţelor menţionate în anexa nr. 1, numărul de prelevări efectuate şi justificarea acestui număr;
    f) numărul probelor oficiale care se recoltează corelat cu numărul animalelor tăiate din specia respectivă în anii precedenţi, conform frecvenţei şi nivelurilor de prelevare prevăzute în anexa nr. 4;
    g) detalii ale normelor privind recoltarea probelor oficiale şi, obligatoriu, cele care se referă la indicaţiile care trebuie să figureze pe probele oficiale;
    h) măsurile stabilite de autorităţile competente referitoare la animalele sau produsele la care au fost detectate reziduuri.


    Articolul 8

    (1) Planul iniţial trimis conform art. 5 alin. (1) este examinat de Comisia Europeană pentru a constata dacă se conformează Directivei Consiliului 96/23/CE , transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor. La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor modifică sau completează acest plan astfel încât acesta să fie conform.
    (2) Pentru a se ţine cont de evoluţia situaţiei într-un anumit stat membru sau în una dintre regiunile acestuia, de rezultatele anchetelor naţionale sau ale constatărilor efectuate conform art. 16 şi 17, la cererea statului membru respectiv ori din proprie iniţiativă, Comisia Europeană poate hotărî, în conformitate cu procedura comunitară, aprobarea unei modificări sau a unei completări a planului aprobat anterior conform procedurii comunitare.
    (3) Modificările anuale ale planului iniţial comunicat Comisiei Europene de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în baza rezultatelor la care se referă art. 4 alin. (2) lit. d), sunt trimise de Comisia Europeană celorlalte state membre, după ce Comisia Europeană a stabilit conformitatea acestuia cu Directiva Consiliului 96/23/CEE transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
    (4) În situaţia în care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor primeşte de la Comisia Europeană modificările anuale ale planurilor iniţiale trimise de alte state membre, are la dispoziţie 10 zile lucrătoare de la primirea acelor modificări, în care informează Comisia Europeană despre orice comentarii.
    (5) La fiecare 6 luni, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană şi celelalte state membre în cadrul Comitetului Permanent Privind Lanţul Alimentar şi Sănătatea Animală despre implementarea planului aprobat conform alin. (1) şi (2) sau despre evoluţia situaţiei. Nu mai târziu de data de 31 martie a fiecărui an, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trimite Comisiei Europene rezultatele planului de detectare a reziduurilor şi substanţelor, precum şi măsurile de control.
    (6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să transmită Comisiei Europene rezultatele planului de detectare a reziduurilor şi a substanţelor, precum şi măsurile de control, pentru prima dată, până la 31 martie 2008.
    (7) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor face public rezultatul implementării planului.


    Capitolul III Autocontrolul şi coresponsabilitatea operatorilor


    Articolul 9

    (1) Exploataţiile care comercializează animale de fermă şi persoanele fizice sau juridice care comercializează astfel de animale se înregistrează la autorităţile competente şi se angajează să respecte reglementările naţionale şi comunitare, în special prevederile stabilite la art. 5 şi 12 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002.
    (2) Proprietarii sau responsabilii unităţilor de prelucrare iniţială a produselor primare de origine animală trebuie să ia în cadrul programului de autocontrol toate măsurile necesare pentru ca:
    a) să nu se accepte în cursul livrărilor directe sau prin intermediari decât acele animale pentru care producătorul este în măsură să garanteze că au fost respectaţi timpii de aşteptare;
    b) să se asigure că animalele de fermă sau produsele introduse în unitate nu prezintă depăşiri ale limitelor maxime de reziduuri admise şi că nu prezintă nicio urmă de substanţe sau de produse interzise.
    (3) Producătorii sau persoanele responsabile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să pună pe piaţă numai:
    (i) animale la care nu s-au administrat substanţe sau produse neautorizate ori care nu au făcut obiectul unui tratament ilegal în sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;
    (îi) animale la care, atunci când au fost administrate produse sau substanţe autorizate, au fost respectate perioadele de aşteptare prescrise pentru aceste produse ori substanţe;
    (iii) produse care provin de la animalele menţionate la pct. (i) şi (îi).
    (4) În cazul în care un animal este dus la o unitate de transformare primară de către o persoană fizică sau juridică, alta decât proprietarul, obligaţiile enunţate la alin. (3) revin acestuia din urmă.
    (5) În scopul aplicării prevederilor alin. (1), (2), (3) şi (4), fără a se prejudicia conformitatea cu reglementările stabilite de normele sanitare veterinare transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene referitoare la comercializarea diferitelor produse, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că:
    a) este stabilit în legislaţia naţională principiul supravegherii calităţii lanţului de producţie de către diferitele părţi implicate;
    b) sunt sporite măsurile de autocontrol cuprinse în caietul de sarcini pentru mărci şi etichete.
    (6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene, la solicitarea acestora, despre prevederile stabilite în această privinţă şi în special despre prevederile adoptate pentru controalele la care se referă alin. (3) pct. (i) şi (îi).


    Articolul 10

    (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că termenii de referinţă şi responsabilităţile medicilor veterinari care supraveghează fermele sunt extinse şi asupra condiţiilor de creştere şi formelor de tratament prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
    (2) În acest cadru, medicul veterinar consemnează într-un registru ţinut la fermă data şi felul tratamentelor prescrise sau administrate, identificarea animalelor tratate, precum şi perioadele de aşteptare corespunzătoare.
    (3) Crescătorul consemnează în registrul menţionat la alin. (2) sau într-un registru în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 22 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/82/CE , data şi natura tratamentului administrat. Acesta se asigură că au fost respectate perioadele de aşteptare şi păstrează reţetele timp de 5 ani.
    (4) Crescătorii şi medicii veterinari trebuie să furnizeze orice informaţie autorităţii competente, la cererea acesteia, şi, în special, să furnizeze informaţii medicului veterinar oficial din abator privind conformitatea fermelor cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.


    Capitolul IV Măsuri oficiale de control


    Articolul 11

    (1) Fără a se prejudicia controalele efectuate în cadrul implementării planului de supraveghere la care se referă art. 5 sau controalele prevăzute de normele sanitare veterinare specifice transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate proceda la controale oficiale prin sondaj:
    a) în faza de fabricaţie a substanţelor prevăzute în grupa A din anexa nr. 1, precum şi în faza de manipulare, depozitare, transport, distribuţie, vânzare sau achiziţionare;
    b) pe parcursul lanţului de producţie şi distribuţie a hranei pentru animale;
    c) pe parcursul lanţului de producţie a animalelor şi a materiilor prime de origine animală reglementate de prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
    (2) Controalele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie efectuate în special pentru identificarea deţinerii sau prezenţei de substanţe ori produse interzise care pot fi administrate ilegal la animale în scopul îngrăşării sau pentru efectuarea unor tratamente interzise.
    (3) În cazul suspiciunii de fraudă şi în cazul unui rezultat pozitiv al unuia dintre controalele prevăzute la alin. (1), se aplică prevederile art. 16, 17, 18 şi 19, precum şi măsurile prevăzute la cap. V.
    (4) Controalele care trebuie efectuate în abator sau la prima vânzare a animalelor de acvacultură şi a produselor din peşte pot fi reduse luându-se în considerare faptul că ferma de origine sau departamentul aparţine unei reţele de supraveghere epidemiologică ori unui sistem de supraveghere a calităţii, aşa cum prevede art. 9 alin. (5) lit. a).


    Articolul 12

    (1) Controalele prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor se efectuează inopinat de către autorităţile naţionale competente.
    (2) Proprietarul, persoana abilitată să dispună de animale ori reprezentantul acestora este obligat să faciliteze operaţiunile de inspecţie înainte de tăiere şi în special să ajute medicul veterinar oficial sau personalul autorizat la orice manipulare considerată necesară.


    Articolul 13

    Autoritatea competentă are obligaţia ca:
    a) în cazul în care există suspiciunea că s-a aplicat un tratament ilegal, să solicite proprietarului sau deţinătorului de animale ori medicului veterinar responsabil de fermă să prezinte documentele care justifică natura tratamentului;
    b) în cazul în care această anchetă confirmă efectuarea unui tratament ilegal sau că au fost utilizate substanţe ori produse neautorizate sau când există motive pentru suspectarea utilizării acestora, să efectueze ori să dispună:
    (i) controale prin sondaj la animalele din fermele de origine sau de provenienţă, în vederea detectării utilizării de substanţe ori produse neautorizate şi, în special, a eventualelor urme de implanturi. Aceste controale pot include prelevarea oficială de probe;
    (îi) controale pentru decelarea reziduurilor de substanţe a căror utilizare este interzisă sau de substanţe ori produse neautorizate din fermele în care animalele sunt crescute, ţinute sau îngrăşate, inclusiv exploataţiile care au legătură din punct de vedere administrativ cu astfel de ferme, ori din fermele de origine sau de provenienţă a animalelor. Sunt necesare în acest scop probe oficiale din apa de băut şi din furaje;
    (iii) controale prin sondaj ale furajelor şi ale apei potabile din exploatările de origine sau de provenienţă, precum şi ale apei de captare, în cazul animalelor de acvacultură;
    (iv) controalele prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a);
    (v) orice controale solicitate pentru clarificarea originii substanţelor sau produselor neautorizate ori a animalelor tratate.


    Articolul 14

    (1) Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară reprezintă laboratorul naţional de referinţă pentru reziduuri. Fiecare reziduu sau grupă de reziduuri este atribuită unui singur laborator naţional de referinţă.
    (2) Acest laborator trebuie:
    a) să coordoneze activitatea celorlalte laboratoare naţionale abilitate pentru analiza reziduurilor, în particular pentru coordonarea standardelor şi metodelor de analiză pentru fiecare reziduu sau grupă de reziduuri în cauză;
    b) să asiste autoritatea competentă la structurarea planului de supraveghere a reziduurilor;
    c) să organizeze periodic teste comparative pentru fiecare reziduu sau grupă de reziduuri pentru care a fost desemnat;
    d) să verifice faptul că laboratoarele naţionale au stabilit limitele de detecţie în conformitate cu prevederile legale;
    e) să asigure difuzarea de informaţii furnizate de laboratoarele comunitare de referinţă;
    f) să asigure personalului posibilitatea de a participa la cursurile de perfecţionare organizate de Comisia Europeană sau de laboratoarele comunitare de referinţă.
    (3) Laboratoarele comunitare de referinţă sunt cele la care se referă anexa VII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor.
    (4) Laboratoarele oficiale pentru controlul reziduurilor sunt incluse în anexa nr. 7.


    Articolul 15

    (1) Probele oficiale trebuie să fie prelevate în conformitate cu prevederile din anexele nr. 3, 4, 5 şi 6 şi trebuie examinate doar în laboratoare autorizate.
    (2) În conformitate cu procedura comunitară, trebuie să fie specificate reguli detaliate pentru prelevarea de probe oficiale şi metodele uzuale şi de referinţă ce trebuie să fie utilizate pentru analiza probelor oficiale.
    (3) Ori de câte ori este eliberată o autorizaţie de punere pe piaţă a unui produs medicinal veterinar destinat administrării la o specie de la care carnea sau produsul este destinat consumului uman, autorităţile competente transmit metodele de analiză uzuale în conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. h) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005 şi art. 7 din Regulamentul Consiliului 2.377/90/CEE ce stabileşte o procedură comunitară pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală, laboratoarelor comunitare şi naţionale de referinţă pentru depistarea reziduurilor.
    (4) Pentru substanţele cuprinse în grupa A, toate rezultatele pozitive obţinute prin aplicarea unei metode uzuale în locul unei metode de referinţă trebuie să fie confirmate de un laborator aprobat utilizând metodele de referinţă stabilite în conformitate cu alin. (1), (2) şi (3).
    (5) Pentru toate substanţele, în situaţia înregistrării unor rezultate pozitive contestate, confirmarea sau infirmarea rezultatului examenului de laborator se efectuează de laboratorul naţional de referinţă desemnat în conformitate cu art. 14 alin. (1), analizele efectuându-se pe contraproba oficială. Cheltuielile aferente se suportă, în caz de confirmare, de reclamant.
    (6) Atunci când după examinarea unei probe oficiale se constată un tratament ilegal, se aplică prevederile art. 16, 17, 18 şi 19 împreună cu măsurile prevăzute la cap. V.
    (7) Atunci când analizele evidenţiază prezenţa reziduurilor de substanţe autorizate sau de contaminanţi care depăşesc nivelul stabilit de reglementările comunitare ori nivelul stabilit de legislaţia naţională, se aplică prevederile art. 18 şi 19.
    (8) Atunci când examenele la care se referă alin. (8) şi (9) se efectuează pe animale sau pe produse de origine animală din alt stat membru al Uniunii Europene, autoritatea competentă a statului membru de origine, la solicitarea motivată a autorităţii competente care efectuează examenul, aplică fermei ori unităţii de origine sau de provenienţă prevederile art. 16 alin. (2), art. 17, 18 şi 19, precum şi măsurile prevăzute la cap. V.
    (9) Atunci când examenul se efectuează pe animale sau pe produse de origine animală importate dintr-o ţară terţă, autoritatea competentă care efectuează acea examinare informează Comisia Europeană care aplică măsurile prevăzute de procedura comunitară.


    Articolul 16

    (1) Atunci când sunt obţinute rezultate pozitive, astfel cum prevede art. 15, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să obţină într-un interval cât mai scurt:
    a) toate informaţiile solicitate în vederea identificării animalului şi fermei de origine sau de provenienţă;
    b) detalii complete cu privire la examenul efectuat şi la rezultatele acestuia. Dacă în urma controalelor efectuate pe teritoriul României se impune efectuarea unei investigaţii sau a altei acţiuni în unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene sau în ţări terţe, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează celelalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană.
    (2) Autoritatea corespunzătoare efectuează:
    a) o anchetă în ferma de origine sau de provenienţă, în funcţie de caz, pentru a determina cauza prezenţei reziduurilor;
    b) în cazul unui tratament ilegal, ancheta referitoare la sursa sau sursele substanţelor ori produselor în cauză, după caz, privind fabricarea, manipularea, depozitarea, transportul, distribuţia sau vânzarea;
    c) orice alte anchete ulterioare pe care autoritatea le consideră necesare.
    (3) Animalele de la care au fost prelevate probe trebuie identificate cu precizie. Acestea nu pot părăsi în nicio circumstanţă ferma până la primirea rezultatelor controalelor efectuate.


    Articolul 17

    În cazul constatării unui tratament ilegal, autoritatea competentă trebuie să se asigure că efectivul de animale în cauză, în anchetele la care se referă art. 13 lit. b), este pus imediat sub control oficial. Aceasta trebuie să se asigure în plus de faptul că toate animalele în cauză sunt prevăzute cu marcă de identificare oficială şi că s-a prelevat o probă oficială pe un eşantion reprezentativ statistic.


    Articolul 18

    (1) În momentul decelării de reziduuri de substanţe ori de produse autorizate peste limita maximă admisă pentru reziduuri, autoritatea competentă efectuează o anchetă în ferma de origine sau de provenienţă, în funcţie de caz, pentru a determina cauzele care au condus la depăşirea limitei.
    (2) În funcţie de rezultatele anchetei, autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii publice, care pot include măsuri de interzicere a scoaterii animalelor şi produselor din ferma în cauză sau de a părăsi ferma ori unitatea în cauză pentru o perioadă determinată.
    (3) În cazul infracţiunilor repetate de depăşire a limitelor maxime de reziduuri, în momentul comercializării pe piaţă a animalelor de către un crescător sau a produselor de către un crescător ori de o unitate de prelucrare, autorităţile competente trebuie să efectueze controale intensificate pe animalele şi produsele din ferma şi/sau unitatea în cauză pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, cu interdicţia valorificării produselor ori a carcaselor în aşteptarea rezultatelor analizelor probelor prelevate.
    (4) Când se constată depăşirea limitei maxime de reziduuri trebuie luate măsuri pentru retragerea din consumul uman a carcaselor sau a produselor respective.


    Articolul 19

    (1) Costurile anchetelor şi ale controalelor prevăzute la art. 16 sunt suportate de proprietarul sau deţinătorul de animale.
    (2) Costurile analizelor efectuate în baza art. 17 şi 18 sunt suportate de proprietarul sau deţinătorul de animale, în cazul în care în urma anchetei suspiciunea este confirmată.
    (3) Fără a se prejudicia sancţiunile penale sau administrative, costul distrugerii animalelor depistate pozitive ori a animalelor care au fost considerate pozitive conform prevederilor art. 23 este suportat de proprietarul de animale, fără acordarea de compensaţii sau despăgubiri.


    Articolul 20

    (1) Se aplică, în sensul prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, Norma sanitară veterinară privind asistenţa mutuală între autorităţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 41/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 3 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 89/608/CEE .
    (2) Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor consideră că în alt stat membru al Uniunii Europene controalele prevăzute de Directiva Consiliului 96/23/CE , transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, nu sunt efectuate sau au încetat să fie efectuate, informează autoritatea competentă a acelui stat. Ca urmare a anchetei efectuate în conformitate cu art. 16 alin. (2), acea autoritate ia toate măsurile necesare şi notifică cât mai curând posibil Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor despre deciziile luate şi motivele acelor decizii.
    (3) Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor consideră că nu sunt luate astfel de măsuri sau acestea sunt inadecvate, aceasta împreună cu statul membru care a fost acuzat caută modalităţi şi mijloace de remediere a situaţiei, dacă este cazul, printr-o inspecţie la faţa locului.
    (4) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi statul membru al Uniunii Europene în cauză informează Comisia Europeană în legătură cu litigiile şi soluţiile la care s-a ajuns.
    (5) Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi statul membru al Uniunii Europene implicat în litigiu nu pot ajunge la o înţelegere, supun problema atenţiei Comisiei Europene într-o perioadă de timp rezonabilă, iar aceasta însărcinează unul sau mai mulţi experţi să delibereze asupra situaţiei şi să formuleze o opinie.
    (6) Până la soluţionarea situaţiei, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor din România, ca stat membru de destinaţie, poate efectua controale pe produsele care provin din unitatea/unităţile sau exploataţia/exploataţiile la care se referă litigiul şi, dacă rezultatul este pozitiv, ia măsuri similare celor prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. b) din Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare aplicabile comerţului intracomunitar cu produse de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 256/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 89/662/CEE .
    (7) Pot fi luate măsuri corespunzătoare conform rezoluţiei experţilor, în concordanţă cu procedura comunitară.
    (8) Acele măsuri pot fi revizuite în conformitate cu procedura comunitară, în lumina unei noi rezoluţii a experţilor, emisă în 15 zile.


    Articolul 21

    (1) Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, experţii veterinari ai Comisiei Europene, în cooperare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, pot verifica la faţa locului dacă au fost implementate uniform planul şi sistemul pentru verificarea planului. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor acordă toată asistenţa necesară experţilor în efectuarea îndatoririlor acestora.
    (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia toate măsurile necesare pentru a lua în considerare rezultatele acestor verificări şi notifică Comisiei Europene măsurile luate.


    Capitolul V Măsuri ce trebuie luate în cazul constatării unei infracţiuni


    Articolul 22

    Atunci când în posesia persoanelor neautorizate sunt descoperite substanţe sau produse neautorizate ori substanţe menţionate în grupele A, B1 şi B2 din anexa nr. 1, acele substanţe sau produse neautorizate trebuie să fie supuse controlului oficial până la adoptarea unor măsuri adecvate de către autoritatea competentă, fără a se aduce atingere eventualelor sancţiuni aplicate contravenientului/contravenienţilor.


    Articolul 23

    (1) În perioada de interdicţie prevăzută la art. 17, animalele din ferma în cauză nu pot părăsi ferma de origine sau nu pot fi cedate unei alte persoane, dacă ferma nu se află sub control oficial. Autoritatea competentă trebuie să ia măsuri restrictive corespunzătoare în funcţie de natura substanţei sau substanţelor identificate.
    (2) După o prelevare de probe efectuată în conformitate cu art. 17, în cazul confirmării unui tratament ilegal, animalul sau animalele depistate pozitiv trebuie tăiate pe loc, fără întârziere, ori trimise direct la un abator desemnat sau la unitatea de ecarisare, în baza unui certificat veterinar oficial pentru a fi tăiate. Animalele tăiate în aceste condiţii sunt trimise la o unitate de procesare cu risc înalt, aşa cum este definită de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002/CE ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subproduse de origine animală care nu sunt destinate pentru consum uman.
    (3) În plus, probele se prelevă pe cheltuiala proprietarului, pe ansamblul loturilor de animale aparţinând exploataţiei controlate şi susceptibile de a fi suspectate.
    (4) Dacă jumătate sau mai mult din prelevările efectuate pe o probă reprezentativă, în conformitate cu art. 17, sunt pozitive, fermierul poate opta fie pentru efectuarea unui control la toate animalele prezente din fermă care pot fi suspectate, fie pentru tăierea acestor animale.
    (5) Pentru o perioadă ulterioară de minimum 12 luni, exploataţia/exploataţiile aparţinând aceluiaşi proprietar va/vor face obiectul unui control riguros, în vederea depistării reziduurilor. În cazul în care fusese deja pus în aplicare un sistem organizat de autocontrol, proprietarul în cauză pierde beneficiul utilizării acestuia pe perioada menţionată.
    (6) În funcţie de infracţiunea constatată, exploataţiile sau unităţile care aprovizionează exploataţia în cauză trebuie supuse unor controale suplimentare celor prevăzute la art. 11 alin. (1), pentru a se stabili sursa substanţei în cauză. Această dispoziţie se aplică pentru toate exploataţiile şi unităţile aparţinând, ca şi exploataţia de origine sau de provenienţă, aceleiaşi filiere de aprovizionare cu animale sau cu hrană pentru animale.


    Articolul 24

    (1) În cazul în care există suspiciuni ori dovezi că animalele respective au fost supuse unui tratament ilegal sau că le-au fost administrate substanţe ori produse neautorizate, medicul veterinar oficial dintr-un abator trebuie:
    a) să dispună ca animalele să fie tăiate separat de celelalte loturi de animale care sosesc la abator;
    b) să reţină carcasele şi organele şi să efectueze toate procedurile de prelevare de probe necesare pentru decelarea substanţelor în cauză;
    c) să trimită carnea şi organele la o unitate de procesare cu risc înalt, aşa cum este definită de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002/CE , fără despăgubire sau compensaţie, în cazul obţinerii de rezultate pozitive. În acest caz se aplică art. 20, 21, 22 şi 23.
    (2) În cazul în care există suspiciuni sau dovezi că animalele în cauză au fost supuse unui tratament autorizat, dar nu au fost respectate perioadele de aşteptare, medicul veterinar oficial din abator amână tăierea animalelor până când este sigur că reziduurile nu depăşesc nivelurile admise.
    (3) Această perioadă trebuie să fie, obligatoriu, mai mare decât perioada de aşteptare prevăzută la art. 7 alin. (3) din norma sanitară veterinară, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 199/2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 96/22/CE , pentru substanţele în cauză, sau perioadele de aşteptare prevăzute în autorizaţia de comercializare.
    (4) În cazuri de urgenţă sau dacă starea de sănătate a animalelor este grav afectată ori dacă infrastructura sau echipamentul din dotarea abatorului nu permite amânarea tăierii animalelor, acestea pot fi tăiate înainte de sfârşitul perioadei de interdicţie ori de amânare. Carnea şi organele vor fi reţinute până la primirea rezultatelor controalelor oficiale efectuate de medicul veterinar oficial al laboratorului. Se admit pentru consum uman numai carnea şi organele care conţin o cantitate de reziduuri care nu depăşeşte nivelul admis.
    (5) Medicul veterinar oficial dintr-un abator trebuie să declare improprii pentru consum uman carcasele şi produsele pentru care nivelul reziduurilor depăşeşte nivelul permis prin reglementările comunitare sau naţionale.


    Articolul 25

    În cazul confirmării utilizării sau fabricării de substanţe ori de produse neautorizate într-o unitate de producţie, orice autorizaţii sau aprobări oficiale de care beneficiază unitatea în cauză vor fi suspendate pe perioada în care unitatea este supusă controalelor mai stricte. În cazul recidivei, astfel de autorizaţii sau aprobări sunt retrase definitiv.


    Articolul 26

    Dreptul de contestaţie permis de legislaţia naţională împotriva deciziilor luate de autorităţile competente în baza art. 23 şi 24 nu trebuie să afecteze prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.


    Articolul 27

    Trebuie să fie luate măsuri administrative corespunzătoare împotriva oricărei persoane care se face responsabilă de distribuirea sau administrarea de substanţe ori de produse interzise sau pentru administrarea de substanţe ori de produse autorizate, în alte scopuri decât cele prevăzute de legislaţia existentă.


    Articolul 28

    Toate formele de necooperare cu autoritatea competentă sau toate formele de obstrucţionare din partea personalului ori a responsabilului unui abator sau, în cazul unei unităţi private, din partea proprietarului ori a proprietarilor abatorului sau din partea proprietarului de animale ori a persoanei care le deţine, în timpul inspecţiei şi prelevării de probe necesare implementării planului naţional de supraveghere a reziduurilor, precum şi în timpul derulării anchetelor şi controalelor prevăzute prin prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, atrag aplicarea de sancţiuni penale şi/sau administrative corespunzătoare.


    Capitolul VI Import din ţări terţe


    Articolul 29

    Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană în fiecare an despre rezultatele controalelor cu privire la reziduuri efectuate la animalele şi produsele de origine animală importate din ţări terţe, în conformitate cu Norma sanitară veterinară care stabileşte principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele ce intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 4 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 97/78/CE , şi cu Norma sanitară veterinară privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 6 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 91/496/CEE .


    Articolul 30

    (1) Dacă în urma controalelor prevăzute de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006 şi de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006 reiese că au fost utilizate produse sau substanţe neautorizate pentru tratamentul animalelor dintr-un lot de animale dat, lot de animale în înţelesul art. 2 alin. (2) lit. e) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006, sau reiese prezenţa unor astfel de produse ori substanţe, la întregul lot de animale sau la o parte a acestuia care provine din aceeaşi unitate, autoritatea competentă ia următoarele măsuri cu privire la animalele şi produsele implicate într-o astfel de utilizare:
    a) informează Comisia Europeană despre natura produselor utilizate şi despre lotul în cauză;
    b) întăreşte controlul la toate loturile de animale sau de produse care provin din aceeaşi sursă. În special, următoarele 10 loturi care provin din aceeaşi sursă trebuie să fie reţinute la postul de inspecţie de frontieră, pentru un control privind reziduurile prin prelevarea unei probe reprezentative din fiecare lot sau parte a lotului, în schimbul depunerii unei garanţii pentru cheltuieli de control. Atunci când aceste controale pun în evidenţă prezenţa substanţelor sau produselor neautorizate ori atunci când au fost depăşite limitele maxime, se aplică prevederile art. 19, 20, 21 şi 22 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi cea privind alimentele şi cu regulile de sănătate şi de bunăstare a animalelor;
    c) Comisia Europeană va fi informată despre rezultatul controalelor suplimentare efectuate şi pe baza acestei informaţii va efectua toate anchetele necesare pentru determinarea motivelor şi originii infracţiunilor constatate.
    (2) Atunci când controalele prevăzute de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006 pun în evidenţă depăşirea limitelor maxime de reziduuri se recurge la controalele prevăzute la alin. (1) lit. b).


    Capitolul VII Dispoziţii finale


    Articolul 31

    Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la actele normative şi prevederile administrative necesare implementării prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.


    Articolul 32

    Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.


    Anexa 1
    -------
    la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
    ------------------------------------------------------------
    A. Grupa A: Substanţe cu efect anabolizant şi substanţe neautorizate
    1. Stilbene, derivaţi ai stilbenelor, precum şi sărurile sau esterii acestora;
    2. Agenţi antitiroidieni;
    3. Steroizi;
    4. Lactone ale acidului rezorcilic, inclusiv zeranol
    5. Betaagoniste;
    6. Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul Consiliului 2.377/90 ce stabileşte o procedură comunitară pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală.
    B. Grupa B: Medicamente veterinare^1) şi contaminanţi
    1. Substanţe antibacteriene, antibiotice, sulfonamide şi quinolone
    2. Alte medicamente veterinare:
    a) antihelmintice;
    b) anticoccidiene, inclusiv nitroimidazoli;
    c) carbamaţi şi piretroide;
    d) tranchilizante;
    e) antiinflamatorii nesteroidine;
    f) alte substanţe cu acţiune farmacologică.
    3. Alte substanţe şi contaminanţi din mediul înconjurător:
    a) compuşi organocloruraţi, inclusiv PCB;
    b) compuşi organofosforici;
    c) elemente chimice;
    d) micotoxine;
    e) coloranţi;
    f) alte substanţe.
    ----
    ^1) Inclusiv substanţe neînregistrate care ar putea fi utilizate în scopuri veterinare.


    Anexa 2
    -------
    la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
    ------------------------------------------------------------
    GRUPELE
    de reziduuri sau substanţe ce se determină pe specii de animale, furaje, apă şi produse primare de origine animală
    ┌────────────┬────────┬───────┬─────┬─────┬─────┬───────────┬──────────────┐
    │Specia │Bovine, │Păsări │Ani- │Lapte│ Oua │Carne de │ Miere │
    │de animale │ovine, │ │male │ │ │iepure de │ │
    │şi tipul │caprine,│ │de │ │ │casa, vanat│ │
    │de produse │porcine,│ │acva-│ │ │salbatic*) │ │
    │de origine │cabaline│ │cul- │ │ │şi vanat de│ │
    │animală │ │ │tura │ │ │crescatorie│ │
    │Grupa │ │ │ │ │ │ │ │
    │de substanţe│ │ │ │ │ │ │ │
    ├──────┬─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ A │ 1 │ X │ X │ X │ │ │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ 2 │ X │ X │ │ │ │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ 3 │ X │ X │ X │ │ │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ 4 │ X │ X │ │ │ │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ 5 │ X │ X │ │ │ │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ 6 │ X │ X │ X │ X │ X │ X │ │
    ├──────┼─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ B │ 1 │ X │ X │ X │ X │ X │ X │ X │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ 2 a)│ X │ X │ X │ X │ │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ b) │ X │ X │ │ │ X │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ c) │ X │ X │ │ │ │ X │ X │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ d) │ X │ │ │ │ │ │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ e) │ X │ X │ │ X │ │ X │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ f) │ │ │ │ │ │ │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ 3 a)│ X │ X │ X │ X │ X │ X │ X │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ b) │ X │ │ │ X │ │ │ X │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ c) │ X │ X │ X │ X │ │ X │ X │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ d) │ X │ X │ X │ X │ │ │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ e) │ │ │ X │ │ │ │ │
    │ ├─────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────┼───────────┼──────────────┤
    │ │ f) │ │ │ │ │ │ │ │
    └──────┴─────┴────────┴───────┴─────┴─────┴─────┴───────────┴──────────────┘

    ---- Notă *) Pentru vânatul sălbatic se fac numai determinări de elemente chimice.


    Anexa 3
    -------
    la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
    ------------------------------------------------------------
    PROCEDURA
    de prelevare a probelor oficiale
    1. Planul de control al reziduurilor trebuie utilizat pentru supravegherea şi prezentarea motivelor pentru riscurile determinate de existenţa reziduurilor din alimentele de origine animală din ferme, abatoare, unităţi procesatoare de lapte, peşte şi staţiile de colectare şi ambalare a ouălor. Probele oficiale trebuie să fie prelevate în conformitate cu capitolul relevant din anexa nr. 4 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor. Ori de câte ori sunt prelevate probe oficiale, prelevarea trebuie să fie neprevăzută, neaşteptată şi să nu fie efectuată la intervale de timp prestabilite şi nici într-o anumită zi a săptămânii. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că elementul de surpriză al controalelor este menţinut constant.
    2. Pentru substanţele din grupa A, supravegherea are ca scop descoperirea administrării ilegale de substanţe interzise şi, respectiv, administrarea abuzivă de substanţe aprobate. La prelevare trebuie urmărite prevederile anexei nr. 4. Probele trebuie să ia în considerare următoarele criterii minime: sex, vârstă, specie, sistem de îngrăşare, toate informaţiile disponibile, precum şi toate evidenţele de utilizare neadecvată sau de abuz de substanţe din acest grup.
    3. Pentru substanţele din grupa B, supravegherea are ca scop în special controlul conformităţii reziduurilor de medicamente de uz veterinar menţionate în anexele I şi III la Regulamentul Consiliului 2.377/90 ce stabileşte o procedură comunitară pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală, cu limitele maxime pentru reziduuri, precum şi nivelurile maxime de pesticide prevăzute de anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007, precum şi monitorizarea concentraţiei contaminanţilor mediului înconjurător.
    4. Toate probele trebuie să fie prelevate selectiv, conform criteriilor stabilite printr-o decizie a Comisiei Europene, cu excepţia cazului în care prelevarea randomizată poate fi justificată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la prezentarea programului naţional Comisiei Europene.


    Anexa 4
    -------
    la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
    ------------------------------------------------------------
    NUMĂRUL ŞI FRECVENŢA PRELEVĂRILOR DE PROBE
    Scopul prezentei anexe este de a defini numărul minim de animale de la care trebuie să fie prelevate probe. Fiecare probă poate fi analizată pentru detectarea prezenţei reziduurilor.

    Capitolul I Bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvine

    1. Bovine
    Numărul minim de animale care trebuie să fie controlate în fiecare an pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor nepermise trebuie să fie cel puţin egal cu 0,4% din numărul bovinelor tăiate în anul precedent, cu următoarea repartizare:
    Grupa A: 0,25%, împărţită după cum urmează:
    a) jumătate din probe trebuie să fie prelevate de la animalele vii din exploataţie; [prin derogare, 25% din probele analizate pentru determinarea substanţelor din grupa A5 pot fi prelevate din material adecvat (furaje, apă etc.)]
    b) jumătate din numărul total de probe trebuie să fie prelevate din abator.
    Fiecare subgrup din grupa A trebuie să fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numărul total de probe prelevate pentru grupa A.
    Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    Grupa B: 0,15%
    a) 30% din numărul de probe trebuie să fie verificate pentru substanţele din grupa B1;
    b) 30% din numărul de probe trebuie să fie verificate pentru substanţele din grupa B2;
    c) 10% din numărul de probe trebuie să fie verificate pentru substanţele din grupa B3.
    Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu situaţia din România.
    2. Porcine
    Numărul minim de animale care trebuie să fie verificate în fiecare an pentru decelarea reziduurilor şi substanţelor interzise trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05% din numărul de porcine tăiate în anul precedent, cu următoarea repartizare:
    Grupa A: 0,02%
    În cazul în care se prelevă probe de la animale la abator, sunt necesare la nivelul fermei analize suplimentare sau testarea tuturor parametrilor adecvaţi din apă, furaje, fecale. În acest caz, numărul minim de ferme care trebuie să fie controlate anual trebuie să reprezinte cel puţin o fermă per 100.000 de porci tăiaţi în anul precedent.
    Fiecare subgrup din grupa A trebuie să fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numărul total de probe care sunt prelevate pentru grupa A.
    Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    Grupa B: 0,03%
    Trebuie să fie respectată aceeaşi pondere pe subgrup ca şi pentru bovine. Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu situaţia din România.
    3. Ovine şi caprine
    Numărul minim de animale care trebuie să fie verificat pentru reziduuri şi substanţe interzise trebuie să fie cel puţin egal cu 0,05% din numărul de ovine şi caprine în vârstă de peste 3 luni tăiate în anul precedent, cu următoarea pondere:
    Grupa A: 0,01%
    Fiecare subgrup din grupa A trebuie să fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numărul total de probe ce trebuie să fie colectate pentru grupa A.
    Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    Grupa B: 0,04%
    Trebuie să fie respectată aceeaşi pondere per subgrup ca şi pentru bovine. Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    4. Ecvine
    Numărul de probe trebuie să fie stabilit de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate cu problemele identificate.


    Capitolul II Pui de carne, găini reformă, curci, alte păsări

    O probă constă în una sau mai multe animale, în funcţie de cerinţele metodelor analitice.
    Pentru fiecare categorie de păsări (pui de carne, găini reformă, curci sau alte păsări), numărul minim de probe prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 1 per 200 de tone din producţia anuală (greutatea la tăiere), cu un minim de 100 de probe pentru fiecare grup de substanţe, dacă producţia anuală a categoriei de păsări este peste 5.000 tone.
    Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
    Grupa A: 50% din numărul total de probe
    Echivalentul unei cincimi din aceste probe trebuie să fie prelevat la nivel de fermă.
    Fiecare subgrup al grupei A trebuie să fie verificat în fiecare an, utilizându-se un minim de 5% din numărul total de probe care trebuie să fie colectate pentru grupa A.
    Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu experienţa şi informaţiile de care dispune Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    Grupa B: 50% din numărul total de probe:
    a) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţele din grupa B1;
    b) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţele din grupa B2;
    c) 10% trebuie să fie verificate pentru substanţele din grupa B3.
    Restul de probe trebuie să fie alocat în conformitate cu situaţia din România.


    Capitolul III Produse de acvacultură

    1. Produse din peşte de crescătorie
    O probă este reprezentată de unul sau mai mulţi peşti, în funcţie de mărimea peştelui şi de cerinţele metodei analitice.
    Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să respecte numărul minim de probe prelevate şi frecvenţele menţionate mai jos, ţinând cont de producţia peştilor de fermă (exprimată în tone).
    Numărul minim de probe prelevate anual trebuie să fie cel puţin 1/100 tone din producţia anuală.
    Compuşii ce urmează a fi analizaţi şi probele prelevate pentru analiză trebuie selectate în funcţie de probabilitatea de utilizare a acestor substanţe.
    Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
    Grupa A: o treime din numărul total de probe
    Toate probele trebuie să fie prelevate la nivelul fermei, din peştii aflaţi în toate stadiile de creştere^1), inclusiv peştii care sunt destinaţi punerii pe piaţă pentru consum.
    ----
    ^1) Pentru fermele de fructe de mare, în care condiţiile de prelevare pot fi extrem de dificile, probele pot fi luate din furaje, în locul probelor din peşti.
    Grupa B: două treimi din numărul total de probe
    Prelevarea trebuie să fie efectuată:
    a) de preferinţă la fermă, pe peştele destinat punerii pe piaţă pentru consum;
    b) la unitatea de prelucrare sau la nivelul depozitelor de vânzare angro, pe peşti proaspeţi, în condiţii în care poate fi realizată trasabilitatea la ferma de origine, dacă există un rezultat pozitiv.
    În toate cazurile, probele prelevate în fermă pot fi luate dintr-un minimum de 10% din unităţile de producţie înregistrate.
    2. Alte produse de acvacultură
    Atunci când există suspiciuni privind administrarea de produse medicinale veterinare sau substanţe chimice altor produse de acvacultură sau când se suspectează contaminarea mediului înconjurător, aceste specii trebuie să fie incluse în planul de prelevare în proporţie cu producţia acestora ca probe suplimentare celor prelevate pentru produsele din peşte de crescătorie.


    Anexa 5
    -------
    la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
    ------------------------------------------------------------
    NUMĂRUL ŞI FRECVENŢA
    prelevărilor de probe pentru supravegherea anumitor substanţe şi reziduuri ale acestora în lapte, ouă, carne de iepure de casă, carne de vânat sălbatic şi de crescătorie, miere

    Capitolul I Lapte

    1. Lapte de vacă
    A. Cerinţe de prelevare a probelor
    1. Fiecare prelevare oficială de probe trebuie să fie efectuată de autorităţile competente oficiale astfel încât să fie întotdeauna posibilă identificarea fermei de origine a laptelui.
    2. Pot fi prelevate probe:
    a) fie la nivelul fermei, din rezervorul de colectare;
    b) fie la nivelul fabricii de prelucrare a laptelui, înainte ca cisterna să fie descărcată.
    3. Derogarea de la principiul anterior al trasabilităţii fermei de origine poate fi acceptată pentru substanţele sau reziduurile prevăzute în grupa B 3 a), b) şi c) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor.
    4. Probele trebuie să fie prelevate numai din lapte crud.
    Mărimea probei prelevate depinde de metodele de analiză utilizate.
    B. Numărul şi frecvenţa prelevărilor de probe
    Numărul anual al probelor prelevate este 1 per 15.000 tone din producţia anuală de lapte, cu un minim de 300 de probe.
    Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
    a) 70% din probe trebuie să fie examinate pentru prezenţa reziduurilor de medicamente veterinare. În acest caz, fiecare probă trebuie să fie testată pentru cel puţin 4 compuşi diferiţi, de la cel puţin 3 dintre grupele A 6, B 1, B 2 a) şi B 2 e) din anexa nr. 1;
    b) 15% din probele prelevate trebuie să fie testate pentru decelarea reziduurilor desemnate în grupa B 3 din anexa nr. 1;
    c) restul de 15% trebuie să fie alocat în conformitate cu situaţia din România.
    2. Lapte de oaie, capră şi iapă
    Numărul probelor prelevate pentru aceste specii se stabileşte de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în concordanţă cu nivelul producţiei şi cu problemele identificate. Laptele de la aceste specii trebuie să fie inclus în planul de prelevare a probelor ca probe suplimentare celor prelevate pentru laptele de vacă.


    Capitolul II Ouă

    1. Ouă de găină
    A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
    1. Fiecare prelevare oficială trebuie să fie efectuată de autorităţile competente oficiale în aşa fel încât să fie întotdeauna posibilă identificarea fermei de unde provin ouăle.
    2. Probele pot fi prelevate:
    a) fie la nivel de fermă;
    b) fie la nivelul centrului de ambalare.
    Mărimea probei este de cel puţin 12 ouă sau mai multe, în funcţie de metodele analitice utilizate.
    B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
    Numărul de probe ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 1/1.000 tone din producţia anuală de ouă de consum, cu un minim de 200 de probe.
    Numărul de probe prelevate pentru aceste specii trebuie să fie stabilit de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în concordanţă cu structura industriei, în special în ceea ce priveşte nivelurile de integrare din cadrul acesteia.
    Cel puţin 30% din probe trebuie să fie colectate din centrele de ambalare care reprezintă cea mai semnificativă proporţie de ouă destinate consumului uman. Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
    a) 70% din probele prelevate trebuie să fie testate pentru cel puţin un compus din următoarele grupe: grupele A 6, B 1 şi B 2 b), menţionate în anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor;
    b) 30% din probele prelevate trebuie să fie alocate în concordanţă cu situaţia din România, dar trebuie să includă anumite analize pentru substanţe din grupul B 3 a) din anexa nr. 1.
    2. Ouă de la alte specii de păsări
    Numărul de probe prelevate pentru aceste specii trebuie să fie stabilit de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în concordanţă cu nivelul producţiei şi cu problemele identificate. Ouăle de la aceste specii trebuie să fie incluse în planul de prelevare ca probe suplimentare celor prelevate pentru găini ouătoare.


    Capitolul III Carne de iepure, carne de vânat sălbatic şi vânat de crescătorie

    1. Carne de iepure
    A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
    O probă constă din unul sau mai multe animale provenite de la acelaşi producător, în concordanţă cu cerinţele metodelor analitice.
    1. Fiecare prelevare oficială trebuie să fie efectuată de autorităţile competente oficiale astfel încât să fie întotdeauna posibilă identificarea fermei de origine a iepurilor.
    2. Pot fi prelevate probe, în concordanţă cu structura producţiei de iepuri din România:
    a) fie la nivelul fermei;
    b) fie la nivelul abatoarelor înregistrate (în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului 854/2004/CE ce stabileşte reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale privind produsele de origine animală destinate pentru consum uman).
    Fără a se prejudicia prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, anumite probe suplimentare din apa de băut şi din furaje pot fi prelevate la nivelul fermei, pentru controlul substanţelor ilegale.
    B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
    Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie egal cu 10/300 de tone din producţia anuală (greutatea la tăiere) pentru primele 3.000 de tone de producţie şi o probă pentru fiecare 300 de tone suplimentare.
    Trebuie să fie respectată următoarea repartizare: (referinţă la anexa nr. 1)
    1. grupa A: 30% din totalul numărului de probe prelevate:
    a) 70% trebuie să fie controlate pentru substanţe din grupa A 6;
    b) 30% trebuie să fie controlate pentru substanţe din alte subgrupe ale grupei A;
    2. grupa B: 70% din totalul numărului de probe prelevate:
    a) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din grupa B 1;
    b) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din grupa B 2;
    c) 10% trebuie să fie verificate pentru substanţe din grupa B 3.
    Restul de probe trebuie să fie alocat în concordanţă cu situaţia din România.
    2. Vânat de crescătorie
    A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
    Mărimea probei va depinde de metoda analitică utilizată.
    Probele trebuie să fie prelevate la nivel de unitate procesatoare. Trebuie să fie posibilă trasabilitatea animalelor sau a cărnii acestora până la ferma de origine. Trebuie să fie prelevate la nivel de fermă unele probe suplimentare din apa de băut şi din furaje pentru controlul substanţelor ilegale, fără a se prejudicia prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
    B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
    Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 100 de probe.
    Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
    1. Grupa A: 20% din totalul numărului de probe
    Majoritatea prelevărilor trebuie să fie analizate pentru compuşi din grupele A 5 şi A 6.
    2. Grupa B: 70% din numărul total de probe
    Repartizarea trebuie să fie:
    a) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din grupa B 1;
    b) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din grupa B 2 a) şi b);
    c) 10% trebuie să fie verificate pentru substanţe din grupa B 2 c) şi e);
    d) 30% trebuie să fie verificate pentru substanţe din grupa B 3.
    Restul de probe (10%) va fi alocat în concordanţă cu experienţa Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor furnizează Comisiei Europene cifrele care corespund producţiei naţionale de carne de vânat de crescătorie destinată pentru consum uman.
    3. Vânat sălbatic
    A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
    Mărimea probei va depinde de metoda analitică utilizată.
    Probele trebuie să fie prelevate la nivel de unitate procesatoare sau la locul de vânătoare.
    Trebuie să fie posibilă trasabilitatea animalelor până la regiunea unde acestea au fost vânate.
    B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
    Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 100 de probe.
    Aceste probe trebuie să fie prelevate pentru a se analiza reziduurile de elemente chimice.
    Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor furnizează Comisiei Europene cifrele care corespund producţiei naţionale anuale de vânat sălbatic destinat consumului uman.


    Capitolul IV Miere

    A. Cerinţe pentru prelevarea probelor
    Mărimea probei va depinde de metoda analitică utilizată.
    Probele pot fi prelevate în orice punct al lanţului de producţie, cu condiţia să fie posibilă trasabilitatea producătorului original al mierii.
    B. Numărul şi frecvenţa de prelevare a probelor
    Numărul probelor ce trebuie să fie prelevate în fiecare an trebuie să fie cel puţin egal cu 10 per 300 de tone din producţia anuală, pentru primele 3.000 de tone de producţie şi o probă pentru fiecare 300 de tone suplimentare.
    Trebuie să fie respectată următoarea repartizare:
    a) grupa B 1 şi grupa B 2 c): 50% din numărul total de probe;
    b) grupa B 3 a), b) şi c): 40% din numărul total de probe.
    Restul de probe (10%) trebuie să fie alocat în concordanţă cu experienţa Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Trebuie să fie acordată o atenţie deosebită micotoxinelor.


    Anexa 6
    -------
    la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
    ------------------------------------------------------------
    PROCEDURI
    de prelevare oficială a probelor şi de prelucrare oficială a acestora
    1. Responsabilităţi
    1.1. Inspector
    Inspectorii oficiali trebuie să fie desemnaţi de către autoritatea competentă pentru prelevarea, înregistrarea, pregătirea şi organizarea transportului probelor pentru controlul oficial în condiţii corespunzătoare.
    1.2. Laboratoare aprobate
    Analizele probelor trebuie să fie efectuate exclusiv de laboratoarele aprobate pentru controlul oficial al reziduurilor de către autoritatea competentă.
    Sunt solicitate pentru laboratoarele autorizate participarea la o evaluare externă de control al calităţii recunoscută internaţional şi schema de acreditare. Aceste laboratoare trebuie să-şi dovedească competenţa prin participarea regulată şi cu succes la programe adecvate de testare a competenţei, recunoscute sau organizate de laboratoarele de referinţă naţionale ori comunitare.
    2. Prelevarea de probe
    2.1. Aspecte fundamentale
    Ori de câte ori sunt prelevate probe oficiale, prelevarea de probe trebuie să fie neprevăzută, neaşteptată şi efectuată la ore şi zile din săptămână care nu au fost stabilite anterior. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia toate precauţiile necesare pentru a se asigura că elementul surpriză în controale este menţinut în permanenţă.
    Prelevarea de probe trebuie să fie efectuată la intervale variate, repartizate pe ansamblul întregului an la unităţile menţionate la pct. 1 din anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor. În acest context, trebuie să se ia în considerare faptul că un anumit număr de substanţe sunt administrate doar în perioade speciale.
    Fără a se aduce atingere dispoziţiilor planului de control al reziduurilor, trebuie să fie luate în consideraţie şi alte informaţii disponibile atunci când se selectează probele, ca de exemplu utilizarea substanţelor necunoscute în prezent, apariţia bruscă a bolilor în anumite regiuni, existenţa unor practici frauduloase etc.
    2.2. Strategia prelevării de probe
    Planul de control al reziduurilor urmăreşte:
    a) detectarea tuturor tratamentelor ilegale, aşa cum au fost definite la art. 2 lit. b);
    b) controlul conformităţii reziduurilor de medicamente veterinare cu limitele maxime de reziduuri stabilite de anexele nr. I şi III la Regulamentul Consiliului 2377/90/CEE şi cu nivelurile maxime de pesticide stabilite de anexa nr. 2 la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2007 sau prin reglementările naţionale în materie de contaminanţi din mediul înconjurător;
    c) supravegherea şi revelarea motivelor pentru reziduurile din alimentele de origine animală.
    2.3. Colectarea probelor
    2.3.1. Definiţii
    2.3.1.1. Proba cu scop determinat
    Proba cu scop determinat este o probă ce este prelevată în concordanţă cu strategia de prelevare de probe, aşa cum a fost definită la pct. 2.2 menţionat anterior.
    2.3.1.2. Proba suspectă
    Proba suspectă este o probă ce este prelevată:
    a) ca o consecinţă a rezultatelor pozitive la probele prelevate în concordanţă cu cerinţele art. 5;
    b) ca o consecinţă a art. 11;
    c) ca cerinţe ale art. 24.
    2.3.1.3. Proba randomizată
    Proba randomizată este o probă care este prelevată în baza consideraţiilor statistice, pentru a furniza date reprezentative.
    2.3.2. Prelevarea de probe cu scop determinat în cadrul fermei
    2.3.2.1. Criterii pentru selectarea probei cu scop determinat
    Fermele care fac obiectul recoltării de probe cu scop determinat pot fi alese pe baza cunoaşterii locului sau a oricăror alte informaţii relevante, cum ar fi sistemul de îngrăşare, rasa şi sexul animalului. Inspectorul efectuează apoi o evaluare a întregului efectiv din fermă, pentru a selecta acele animale de la care urmează să fie prelevate probe. Pentru realizarea acestei evaluări, trebuie să fie aplicate, printre altele, următoarele criterii:
    a) indicarea utilizării substanţelor farmacologic active;
    b) caracteristici sexuale secundare;
    c) modificări comportamentale;
    d) acelaşi nivel de dezvoltare într-un grup de animale de diferite rase/categorii;
    e) animale cu o bună conformaţie şi grăsime puţină.
    2.3.2.2. Tipul de probă cu scop determinat ce urmează să fie colectată
    Pentru detectarea substanţelor farmaceutic active, probele adecvate ce corespund sunt prelevate în concordanţă cu prevederile din planul de control al reziduurilor.
    2.3.3. Prelevarea de probe-ţintă în unităţile de prelucrare primară
    2.3.3.1. Criterii de selectare
    În realizarea evaluării acestora pe carcasele de animale şi/sau produse de origine animală ce urmează să fie supuse prelevării de probe, inspectorul trebuie să aplice, printre altele, următoarele criterii:
    a) sex, vârstă, specie şi sistem de creştere;
    b) informaţii despre producător;
    c) indicaţii de utilizare a substanţelor farmaceutic active;
    d) practicile curente cu privire la administrarea substanţelor farmaceutic active speciale în sistemul de producţie al fermei respective.
    Atunci când se prelevă probele, trebuie să se evite prelevarea repetată de probe de la un singur producător.
    2.3.3.2. Tipul de probe prelevate
    Pentru detectarea substanţelor farmaceutic active, probele adecvate sunt prelevate în concordanţă cu prevederile planului de control al reziduurilor.
    2.4. Cantitatea de probe
    Cantităţile minime de probe trebuie să fie definite în cadrul planului naţional de control al reziduurilor. Acestea trebuie să fie suficiente pentru a se permite laboratoarelor aprobate să efectueze procedurile analitice necesare pentru a completa analizele de screening şi de confirmare.
    2.5. Divizarea în subprobe
    În afară de cazul în care este imposibil din punct de vedere tehnic sau legislaţia naţională nu are prevederi în acest sens, fiecare probă trebuie să fie divizată în cel puţin două subprobe echivalente, fiecare permiţând realizarea procedurii analitice complete. Subdivizarea poate avea loc la locul de prelevare a probelor sau în laborator.
    2.6. Recipiente pentru prelevarea de probe
    Probele trebuie să fie colectate în recipiente corespunzătoare, pentru a se menţine integritatea şi trasabilitatea acestora. În special, recipientele trebuie să fie concepute astfel încât să prevină substituirea, contaminarea încrucişată şi degradarea probei.
    Recipientele trebuie să fie sigilate oficial.
    2.7. Nota de însoţire
    Nota de însoţire sau procesul-verbal de recoltare a probelor în vederea determinării reziduurilor trebuie să fie întocmită/întocmit după modelul următor:
    PROCES-VERBAL
    de recoltare a probelor în vederea determinării reziduurilor
                                             
      Denumirea şi adresaNumele mediculuiCodul (nr.) oficialCod unic de înregistrare
      autorităţii competenteveterinar oficial în laboratoral probei  
        ..............................[][][][][][][][][][][][][][][][]
        ..............................    
        ..............................    
        ..............................Data recoltăriiData intrării în laborator
        ..............................[][][][][][][][][][][][][][][][]
        ..............................z z l l a a a az z l l a a a a
        ..............................Ora:Ora:
        ..............................[][][][][][][][]
        Codul de identificare    
        [][][][][][]    
      Numele laboratorului  
      Numele şi adresa proprietarului  
      Numele şi adresa fermei  
      Numele şi adresa unităţii   Numele şi adresa unităţii de origine  
      Nr. DVCI      
      Identificarea animalului (nr. matricol)[][][][][][][][][][][][]
      Specia animalului   Vârsta an/luni     SexM   F  
      Identificarea produsului (denumire, cod CN, lot, şarjă)                  
      Matricea   Cantitatea   Data fabricaţiei/termen valabilitate*)
      Nr. sigiliului probei[][][][][][]Nr. sigiliului contraprobei[][][][][][]
      Medicaţia utilizată cu 4 săptămâni înainte de recoltare  
       
       
       
       
       
      Condiţii termicerefrigerare []congelare []
      Analizele solicitate**)Specificaţi substanţele din cadrul grupei**)
      GRUPA  
      A1 [] B1 [] B3a []  
      A2 [] B2a [] B3b []  
      A3 [] B2b [] B3c []  
      A4 [] B2c [] B3d []  
      A5 [] B2d [] B3e []  
      A6 [] B2e []  
      B2f []  
      Semnătura celui care a efectuat recoltareaŞtampila oficială a autorităţii competenteCertificare prin semnătură (de exemplu, a proprietarului, a şefului de fermă, a persoanei responsabile din abator)

    ---- Notă *) Cu excepţia produselor biologice recoltate de la animale în viaţă. Notă **) Câmpurile se completează în mod obligatoriu.
    Această notă de însoţire este înmânată laboratorului pentru analiza de rutină împreună cu probele.
    2.8. Transport şi depozitare
    Planul de control al reziduurilor trebuie să specifice condiţiile corespunzătoare de depozitare şi transport pentru fiecare combinaţie substanţă analitică/matrice pentru a se asigura stabilitatea substanţei analizate şi integritatea probei. O atenţie specifică trebuie să fie acordată boxelor de transport, temperaturii şi termenelor de distribuire către laboratorul responsabil.
    În cazul nerespectării cerinţelor planului de control, laboratorul informează autoritatea competentă fără întârziere.


    Anexa 7
    ------
    la norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
    ------------------------------------------------------------
    LABORATOARELE OFICIALE
    pentru controlul reziduurilor
         
      JudeţulSubstanţa
      AlbaA.6 Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul 2.377/90/CEE: Dapsona
        B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice şi sulfamide)
      BacăuA.6 Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul 2.377/90/CEE: Dapsona
        B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice şi sulfamide)
      BucureştiA.6 Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul 2.377/90/CEE
        B.2b) Substanţe coccidiostatice
        B.2c) Carbamaţi şi piretroide
        B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
        B.3b) Pesticide organofosforice
        B.3c) Metale grele
        B.3d) Micotoxine
      CălăraşiB.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
        B.3b) Pesticide organofosforice
        B.3c) Metale grele
      ConstanţaA.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
        A.2 Substanţe tireostatice
        A.3 Steroizi
        A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
        A.5 Substanţe betaagoniste
        B.2a) Substanţe antihelmintice
        B.3b) Pesticide organofosforice
        B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
      IaşiA.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
        A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
        B.3c) Metale grele
      SuceavaA.6 Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul 2.377/90/CEE
        B.3a) Pesticide organoclorurate şi PCB
      TimişA.1 DES (DES, Hexestrol, Dienestrol)
        A.2 Substanţe tireostatice
        A.3 Steroizi
        A.4 Lactone ale acidului rezorcilic
        A.5 Substanţe betaagoniste
        A.6 Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul 2.377/90/CEE
        A.6 Substanţe incluse în anexa IV la Regulamentul 2.377/90/CEE: Dapsona
        B.1 Substanţe antimicrobiene (antibiotice şi sulfamide)
        B.2a) Substanţe antihelmintice
        B.2b) Substanţe coccidiostatice
        B.2d) Tranchilizante şi betablocante
      Institutul de Igienă şi Sănătate Publică VeterinarăB.2a) Substanţe antihelmintice
      B.2e) Agenţi antiinflamatori nesteroidici
      B.2f) Alte substanţe cu acţiune farmacologică
      B.3d) Micotoxine
      B.3e) Coloranţi


    ------