PROTOCOL FACULTATIV din 6 septembrie 2000
la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 25 septembrie 2001



    -------------- Notă *) Traducere.
    Statele părţi la prezentul protocol,
    considerând ca pentru a avansa în direcţia realizării scopurilor Convenţiei cu privire la drepturile copilului şi la aplicarea dispoziţiilor acesteia, în special ale art. 1, 11, 21, 32, 33, 34, 35 şi 36, este adecvată extinderea măsurilor pe care statele părţi trebuie să le ia pentru a garanta protecţia copilului faţă de vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila,
    considerând, de asemenea, ca menţionată Convenţie cu privire la drepturile copilului consacra dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi de a nu fi constrâns la o munca implicând riscuri ori fiind susceptibilă de a compromite educaţia sa sau de a-i afecta grav sănătatea ori dezvoltarea fizica, mentala, spirituală, morala sau socială,
    constatând cu vie preocupare ca traficul internaţional cu copii în scopul vinderii acestora, al prostituţiei copiilor şi pornografiei infantile a dobândit proporţii considerabile şi crescande,
    profund preocupate de practica raspandita şi persistenta a turismului sexual faţă de care copiii sunt expusi în mod special, în măsura în care favorizează în mod direct vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila,
    constiente ca un anumit număr de grupuri, în special vulnerabile, îndeosebi fetitele, sunt cu atât mai mult expuse riscului de exploatare sexuală şi ca s-a înregistrat un număr anormal de mare de fetite printre victimele exploatării sexuale,
    preocupate de oferta crescanda de materiale pornografice care folosesc copii, pe Internet şi pe alte noi suporturi tehnologice, şi reamintind ca în concluziile sale Conferinţa internationala asupra luptei contra pornografiei infantile pe Internet, ţinuta la Viena în 1999, a solicitat în special incriminarea în lumea întreaga a producţiei, difuzării, exportului, importului, transmiterii, posesiei cu intenţie şi publicităţii făcute materialelor pornografice implicând copii şi a subliniat importanţa unei cooperări şi a unui parteneriat mai strâns între autorităţile publice şi profesioniştii Internetului,
    convinse ca eliminarea vânzării de copii, a prostituţiei copiilor şi a pornografiei infantile va fi facilitata prin adoptarea unei strategii globale care să ţină seama de factorii care contribuie la aceste fenomene, îndeosebi subdezvoltarea, saracia, disparitatile economice, inechitatea structurilor socioeconomice, disfunctionalitatile familiale, lipsa de educaţie, exodul rural, discriminarea bazată pe sex, comportamentul sexual iresponsabil al adulţilor, conflictele armate şi sclavia copiilor,
    estimand ca o acţiune de sensibilizare a publicului este necesară pentru a reduce cererea care sta la originea vânzării de copii, a prostituţiei copiilor şi a pornografiei infantile şi ca este importanţa consolidarea parteneriatului mondial între toţi factorii, precum şi ameliorarea aplicării legii la nivel naţional,
    luând act de dispoziţiile instrumentelor juridice internaţionale pertinente în materia protecţiei copiilor, îndeosebi ale Convenţiei de la Haga privind protecţia copiilor şi cooperarea în materia adopţiei internaţionale, ale Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internaţionale de copii, ale Convenţiei de la Haga privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea în materie de responsabilitate parentala şi măsuri privind protecţia copiilor şi ale Convenţiei nr. 182 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind interzicerea celor mai grele forme de muncă a copiilor şi acţiune imediata în vederea eliminării acestora,
    încurajate de sprijinul considerabil primit de Convenţia cu privire la drepturile copilului, care denota o voinţa generală de promovare şi protecţie a drepturilor copilului,
    considerând ca este importanţa aplicarea dispoziţiilor programului de acţiune pentru prevenirea vânzării de copii, a prostituţiei copiilor şi a pornografiei infantile, a Declaraţiei şi Programului de acţiune adoptate în 1996 la Congresul mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale, ţinut la Stockholm între 27 şi 31 august 1996, precum şi a altor decizii şi recomandări pertinente ale organismelor internaţionale implicate,
    ţinând seama în special de importanţa traditiilor şi a valorilor culturale ale fiecărui popor pentru protecţia copilului şi dezvoltarea lui armonioasă,
    au convenit cele ce urmează:

    Articolul 1

    Statele părţi vor interzice vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila, în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol.


    Articolul 2

    În sensul prevederilor prezentului protocol:
    a) vânzarea de copii este considerat orice act sau tranzacţie prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de persoane către o altă persoană ori către un alt grup contra cost sau contra oricăror alte avantaje materiale;
    b) prostituţia copiilor reprezintă folosirea copiilor pentru activităţi sexuale, contra cost sau contra oricăror alte avantaje materiale;
    c) pornografia infantila înseamnă orice reprezentare, prin orice mijloace, a copiilor angajaţi într-o activitate sexuală explicita, reală ori simulata, sau orice alta expunere a organelor sexuale ale copiilor, în principal în scopuri sexuale.


    Articolul 3

    1. Orice stat parte va urmări ca cel puţin următoarele acte şi activităţi să fie pe deplin incriminate în dreptul sau penal, indiferent dacă aceste acte sunt comise pe plan intern sau internaţional, individual ori în mod organizat.
    a) În ceea ce priveşte vânzarea de copii, astfel cum este definită la art. 2:
    (i) oferirea, livrarea sau acceptarea unui copil, indiferent de mijloacele utilizate, în scopul:
    - exploatării sexuale a copilului;
    - transferului de organe de copil pentru profit;
    - supunerii la munca forţată a copiilor;
    (îi) obţinerea consimţământului, în mod fraudulos, ca intermediar pentru adoptia copiilor, prin încălcarea instrumentelor juridice internaţionale în materia adopţiei.
    b) Oferirea, obţinerea, procurarea sau furnizarea copiilor pentru prostituţie, astfel cum este definită la art. 2.
    c) Producerea, distribuirea, difuzarea, importul, exportul, oferirea, vinderea sau deţinerea în scopurile menţionate de materiale de pornografie, astfel cum este definită la art. 2.
    2. Sub rezerva dreptului intern al statului parte, aceleaşi dispoziţii vor fi în vigoare în caz de tentativa de comitere a oricăruia dintre aceste acte, de complicitate în săvârşirea sa sau de participare la acesta.
    3. Statul parte va considera aceste infracţiuni pasibile de pedepse adecvate, în funcţie de gravitatea acestora.
    4. Sub rezerva prevederilor dreptului sau intern, fiecare stat parte va lua, dacă se considera necesar, toate măsurile care se impun în scopul de a stabili responsabilitatea persoanelor juridice pentru infracţiunile definite la paragraful 1. În conformitate cu principiile dreptului intern al statului parte, aceasta responsabilitate ar putea fi de natura penală, civilă sau administrativă.
    5. Statele părţi vor lua toate măsurile juridice sau administrative adecvate pentru a se asigura ca toate persoanele implicate în procedura de adopţie acţionează conform dispoziţiilor instrumentelor juridice internaţionale aplicabile.


    Articolul 4

    1. Fiecare stat parte va lua măsurile necesare pentru stabilirea competentei sale privind infracţiunile la care se referă art. 3 paragraful 1, atunci când acestea sunt comise pe teritoriul sau, la bordul unei nave sau aeronave înregistrate în acest stat.
    2. Fiecare stat parte va putea lua măsurile necesare pentru stabilirea propriei competente privind infracţiunile la care se referă art. 3 paragraful 1, în următoarele cazuri:
    a) când autorul prezumat al infracţiunii este un cetăţean al respectivului stat sau îşi are reşedinţa pe teritoriul acestuia;
    b) când victima este un cetăţean al acelui stat.
    3. Fiecare stat parte va lua, de asemenea, măsurile proprii pentru stabilirea competentei sale privind infracţiunile menţionate mai sus, atunci când autorul prezumat al infracţiunii este prezent pe teritoriul sau şi dacă nu îl extrădează către un alt stat parte pe motivul ca infracţiunea a fost comisă de unul dintre cetăţenii săi.
    4. Prezentul protocol nu exclude exercitarea oricărei competente penale în conformitate cu dreptul intern.


    Articolul 5

    1. Infracţiunile la care se referă art. 3 paragraful 1 se considera a fi incluse în orice tratat de extrădare în vigoare între statele părţi şi vor fi incluse în orice tratat de extrădare care va fi încheiat ulterior între acestea, în conformitate cu condiţiile enunţate în aceste tratate.
    2. Dacă un stat parte care condiţioneaza extrădarea de existenta unui tratat primeşte o cerere de extrădare din partea unui alt stat parte cu care acesta nu a încheiat un tratat de extrădare, poate considera prezentul protocol drept temei juridic pentru extrădare în ceea ce priveşte infracţiunile enunţate. Extrădarea se va efectua în conformitate cu condiţiile prevăzute de dreptul statului căruia i s-a solicitat extrădarea.
    3. Statele părţi care nu condiţioneaza extrădarea de existenta unui tratat recunosc infracţiunile enunţate ca fiind cazuri de extrădare între acestea, în condiţiile prevăzute de dreptul statului căruia i se solicita extrădarea.
    4. Infracţiunile respective sunt considerate de către statele părţi, în vederea extrădării, ca fiind comise nu numai la locul săvârşirii acestora, dar şi pe teritoriul aflat sub jurisdicţia statelor părţi chemate să îşi stabilească competentele conform art. 4.
    5. Dacă o cerere de extrădare este prezentată în temeiul unei infracţiuni definite la art. 3 paragraful 1 şi dacă statul parte căruia i se solicita extrădarea nu va extrada sau nu va dori sa extrădeze autorul infracţiunii, datorită cetateniei acestuia, acest stat va lua măsurile necesare pentru sesizarea autorităţilor competente, în scopul urmăririi penale.


    Articolul 6

    1. Statele părţi îşi acorda sprijinul reciproc cel mai larg posibil pentru orice ancheta, procedura penală sau procedura de extrădare, referitoare la infracţiunile definite la art. 3 paragraful 1, inclusiv pentru obţinerea dovezilor de care dispun şi care sunt necesare procedurilor.
    2. Statele părţi îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin paragraful 1, în conformitate cu orice tratat sau acord de asistenţa juridică reciprocă existent între ele. În absenta unui astfel de tratat sau acord statele părţi îşi vor acorda acest sprijin în conformitate cu dreptul lor intern.


    Articolul 7

    Sub rezerva prevederilor dreptului lor intern, statele părţi:
    a) vor lua măsurile adecvate pentru a permite, dacă este necesar, ridicarea şi confiscarea:
    (i) bunurilor, cum ar fi: documente, obiecte sau alte mijloace materiale utilizate pentru comiterea infracţiunilor definite în prezentul protocol sau pentru facilitarea comiterii acestora;
    (îi) produsului acestor infracţiuni;
    b) vor răspunde cererilor altui stat parte de ridicare sau de confiscare a bunurilor ori produselor definite la alin. (i) şi (îi) ale paragrafului a);
    c) vor lua măsuri în vederea închiderii provizorii sau definitive a localurilor utilizate pentru comiterea infracţiunilor sus-menţionate.


    Articolul 8

    1. Statele părţi vor adopta în toate stadiile procedurii penale măsurile necesare pentru protejarea drepturilor şi intereselor copiilor care sunt victimele practicilor interzise prin prezentul protocol, în special:
    a) recunoscând vulnerabilitatea copiilor victime şi adaptand procedurile într-un mod care să ţină seama de necesităţile lor speciale, îndeosebi în calitate de martori;
    b) informand copiii victime asupra drepturilor şi rolului lor, a scopului, termenelor, a desfăşurării, avansarii procedurilor, precum şi asupra deciziei luate în cazul lor;
    c) permitand ca punctele de vedere, necesităţile sau preocuparile copiilor victime să fie prezentate şi examinate în cursul procedurii, atunci când interesele lor personale sunt afectate, în conformitate cu regulile procedurale din dreptul intern;
    d) acordând sprijin adecvat copiilor victime în toate stadiile procedurii penale;
    e) protejand, pe cat este posibil, viaţa privată şi identitatea copiilor victime şi luând măsuri conforme cu dreptul intern pentru a preveni difuzarea oricărei informaţii care ar putea conduce la identificarea lor;
    f) protejand, dacă este necesar, siguranţa copiilor victime, a familiilor lor şi a martorilor acuzarii de intimidare şi represalii;
    g) evitand orice întârzieri nejustificate în soluţionarea cazurilor şi în executarea hotărârilor sau a deciziilor prin care se acordă o indemnizaţie copiilor victime.
    2. Statele părţi vor asigura ca nici o incertitudine asupra vârstei reale a victimelor sa nu împiedice declanşarea anchetelor penale, în special a anchetelor destinate sa determine aceasta vârsta.
    3. Statele părţi vor asigura ca în modul de tratament al copiilor victime, în cadrul sistemului de justiţie penală, va prima interesul superior al copilului.
    4. Statele părţi vor lua măsuri pentru asigurarea unei pregatiri corespunzătoare, în special juridică şi psihologică, a persoanelor care lucrează cu victimele infracţiunilor definite prin prezentul protocol.
    5. Statele părţi vor lua, în cazul în care este necesar, măsuri pentru asigurarea siguranţei şi integrităţii persoanelor şi/sau organizaţiilor implicate în prevenirea şi/sau protecţia şi reabilitarea victimelor acestor infracţiuni.
    6. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu va aduce atingere dreptului acuzatului la un proces echitabil şi impartial sau nu este incompatibilă cu acest drept.


    Articolul 9

    1. Statele părţi vor adopta sau vor întări, vor aplica şi vor difuza legi, măsuri administrative, politici şi programe sociale pentru prevenirea infracţiunilor vizate în prezentul protocol. O atenţie specială va fi acordată protecţiei copiilor vulnerabili la astfel de practici.
    2. Statele părţi vor sensibiliza opinia publică, inclusiv copiii, asupra măsurilor destinate prevenirii practicilor interzise de către prezentul protocol şi a efectelor nefaste ale acestor practici, prin intermediul tuturor mijloacelor adecvate, de educaţie şi de formare. În vederea îndeplinirii obligaţiilor prezentului articol statele părţi vor incuraja participarea comunităţilor şi, în special, a copiilor şi a copiilor victime la programe de informare, educaţie şi formare, inclusiv la nivel internaţional.
    3. Statele părţi vor lua toate măsurile posibile pentru a asigura orice tip de asistenţa corespunzătoare pentru victimele infracţiunilor definite în prezentul protocol, în special deplina reintegrare socială şi recuperarea deplina din punct de vedere fizic şi psihologic.
    4. Statele părţi vor lua măsuri ca toţi copiii victime ale infracţiunilor definite în prezentul protocol să aibă acces fără discriminare la proceduri care să le permită solicitarea compensării prejudiciului suferit din partea persoanelor răspunzătoare din punct de vedere legal.
    5. Statele părţi vor lua măsurile adecvate pentru interzicerea în mod eficient a producerii şi difuzării materialelor care fac publicitate practicilor interzise prin prezentul protocol.


    Articolul 10

    1. Statele părţi vor lua toate măsurile necesare în vederea intaririi cooperării internaţionale prin acorduri multilaterale, regionale şi bilaterale, în scopul prevenirii, identificarii, urmăririi, anchetarii şi pedepsirii celor responsabili de actele legate de vânzarea de copii, de prostituţia copiilor, de pornografia infantila şi de turismul pedofil. Statele părţi vor favoriza, de asemenea, cooperarea şi coordonarea internationala între autorităţile lor, între organizaţii neguvernamentale naţionale şi internaţionale şi organizaţii internaţionale.
    2. Statele părţi vor incuraja cooperarea internationala pentru a contribui la readaptarea fizica şi psihologică a copiilor victime, la reintegrarea lor socială şi la repatrierea lor.
    3. Statele părţi se angajează sa întărească cooperarea internationala pentru a elimina principalii factori care fac vulnerabili copiii la vânzare, prostituţie, pornografie şi turism pedofil, îndeosebi saracia şi subdezvoltarea.
    4. Statele părţi care au capacitatea de a acţiona vor furniza ajutor financiar, tehnic sau de alta natura în cadrul programelor existente pe plan multilateral, regional, bilateral sau de alta natură.


    Articolul 11

    Nici una dintre dispoziţiile prezentului protocol nu va afecta dispoziţiile mai favorabile realizării sau exercitării drepturilor copilului care pot figura:
    a) în legislaţia unui stat parte;
    b) în dreptul internaţional în vigoare pentru acel stat parte.


    Articolul 12

    1. Fiecare stat parte, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, va prezenta un raport către Comitetul pentru Drepturile Copilului, conţinând informaţii detaliate asupra măsurilor adoptate în vederea implementarii dispoziţiilor protocolului.
    2. După prezentarea raportului detaliat fiecare stat parte va include în rapoartele prezentate Comitetului pentru Drepturile Copilului, în conformitate cu art. 44 din convenţie, orice informaţie suplimentară referitoare la aplicarea prezentului protocol. Celelalte state părţi la protocol vor prezenta un raport la fiecare 5 ani.
    3. Comitetul pentru Drepturile Copilului poate cere statelor părţi informaţii suplimentare privind aplicarea prezentului protocol.


    Articolul 13

    1. Prezentul protocol este deschis spre semnare oricărui stat care este parte la convenţie sau care a semnat-o.
    2. Prezentul protocol este supus ratificării sau este deschis spre aderare pentru orice stat care este parte la convenţie sau care a semnat-o. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.


    Articolul 14

    1. Prezentul protocol va intra în vigoare în termen de 3 luni de la depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare.
    2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezentul protocol sau care va adera la acesta înainte ori după intrarea sa în vigoare, protocolul va intra în vigoare în termen de o luna de la data depunerii de către acest stat al instrumentului sau de ratificare sau de aderare.


    Articolul 15

    1. Orice stat parte va putea în orice moment sa denunţe prezentul protocol prin notificare scrisă, adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa ulterior celelalte state părţi la convenţie şi toate statele care au semnat-o. Denunţarea va produce efecte în termen de un an de la data primirii notificării de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    2. Denunţarea nu va avea ca efect scutirea statului parte de obligaţiile pe care i le impune prezentul protocol, referitoare la orice infracţiune survenită anterior datei la care denunţarea îşi produce efectele, după cum nu atrage în nici un caz urmărirea examinării oricărei probleme pentru care Comitetul pentru Drepturile Copilului a fost deja sesizat înainte de această dată.


    Articolul 16

    1. Fiecare stat parte poate propune un amendament şi poate depune textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta va comunică propunerea de amendament statelor părţi şi le va cere sa îi facă cunoscut dacă sunt favorabile convocării unei conferinţe a statelor părţi, în vederea examinării propunerii şi supunerii la vot. Dacă într-un interval de 4 luni de la data comunicării cel puţin o treime din numărul statelor părţi se va pronunţa în favoarea convocării unei astfel de conferinţe, secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de către majoritatea statelor părţi, prezente şi votante în cadrul conferintei, va fi supus spre aprobare Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    2. Orice amendament adoptat în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 va intra în vigoare după adoptarea de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acceptarea lui cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi.
    3. După intrarea în vigoare a unui amendament acesta devine obligatoriu pentru statele părţi care l-au acceptat, celelalte state părţi rămânând legate prin dispoziţiile prezentului protocol şi prin toate celelalte amendamente anterior, acceptate de către acestea.


    Articolul 17

    1. Prezentul protocol, ale cărui texte în limba arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, va fi depozitat în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite copii certificate de pe prezentul protocol tuturor statele părţi la convenţie şi tuturor statelor care au semnat-o.
    --------