DECIZIE nr. 332 din 17 martie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 22 aprilie 2009



    Ioan Vida - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Simona Ricu - procuror
    Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.184/102/2008 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
    La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.979D/2008 şi nr. 2.263D/2008, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.190/102/2008 şi de Constantin Cojocariu în Dosarul nr. 1.191/102/2008 ale aceleiaşi instanţe.
    La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea lor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.979D/2008 şi nr. 2.263D/2008 la Dosarul nr. 1.978D/2008, care a fost primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că stabilirea unuia dintre locurile de muncă în condiţii speciale reprezintă opţiunea legiuitorului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    Prin încheierile din 9 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.184/102/2008, nr. 1.190/102/2008 şi nr. 1.191/102/2008, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată din oficiu în dosarele nr. 1.184/102/2008 şi nr. 1.190/102/2008, în cauze ce au ca obiect judecarea contestaţiilor la deciziile de pensionare. În Dosarul nr. 1.191/102/2008, excepţia a fost ridicată de Constantin Cojocariu. În motivarea contestaţiilor se arată că în mod greşit au fost anulate pensiile pentru limită de vârstă pe motiv că unitatea angajatoare nu a făcut parte din categoria unităţilor miniere definite la art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000. Contestatorii susţin că la data pensionării erau angajaţi la Societatea Comercială "Hidroconstrucţia" - S.A. Bucureşti în calitate de mineri.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se arată că reglementarea legală considerată a fi neconstituţională face referire numai la persoanele din cadrul unei unităţi miniere. Aşa fiind, persoanele care îndeplinesc criteriile impuse de textul legal, dar care nu au fost angajatele unei unităţi miniere sunt supuse unui tratament juridic discriminatoriu, deoarece nu beneficiază de condiţiile de pensionare avantajoase prevăzute de text.
    Tribunalul Mureş - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.191/102/2008, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul de lege se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei. Totodată, se apreciază că textul de lege criticat nu poate fi completat de Curtea Constituţională.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.
    Textul de lege considerat a fi neconstituţional are următorul conţinut:
    - Art. 20: "(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:
    a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; [...]".
    Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
    Dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 fac parte din "Capitolul III: Contribuţia de asigurări sociale" şi au în vedere reglementarea, în exclusivitate, a criteriilor de încadrare în locuri de muncă în condiţii speciale, corespunzător prezentei legi. Potrivit art. 18 alin. (2) al aceluiaşi capitol din lege, cotele de contribuţie de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale.
    Art. 19 alin. (1) din lege prevede că, "În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc."
    Din economia acestor texte de lege rezultă că legiuitorul a dorit să reglementeze distinct cotele de contribuţii de asigurări sociale în funcţie de condiţiile de muncă, precum şi criteriile care definesc fiecare categorie de locuri de muncă în parte. Întrucât este de competenţa exclusivă a legiuitorului să aleagă soluţia pe care o consideră corespunzătoare în vederea stabilirii locurilor de muncă în condiţii speciale, deosebite sau normale, în funcţie de condiţiile de muncă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    De altfel, referitor la susţinerile autorului excepţiei şi ale instanţei de judecată, Curtea reţine următoarele:
    Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, "Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege". Or, anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, menţionează, la nr. crt. 40, Societatea Comercială "Hidroconstrucţia" - S.A. Bucureşti, societate la care era angajat contestatorul la data emiterii deciziei de pensionare.
    În consecinţă, locurile de muncă în condiţii speciale sunt atât cele menţionate la alin. (1) lit. a) al art. 20 din Legea nr. 19/2000, cât şi cele prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol. Rezultă că aspectele criticate vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată din oficiu în dosarele nr. 1.184/102/2008 şi nr. 1.190/102/2008, precum şi de Constantin Cojocariu în Dosarul nr. 1.191/102/2008, ale Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Mihai Paul Cotta
    __________