LEGE nr. 18 din 24 iunie 1968 (*republicată*)
privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit
EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALA
  • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 33 din 10 mai 1983



    Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Dobândirea de bunuri prin alte mijloace decât cele cu caracter licit constituie o încălcare a principiilor eticii şi echităţii socialiste şi este interzisă.
    Bunurile dobândite cu încălcarea dispoziţiilor alineatului precedent sau, după caz, valoarea lor bănească vor fi trecute în proprietatea statului, în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 2

    Poate fi supusă controlului, în condiţiile prezentei legi, provenienţă bunurilor oricărei persoane fizice, dacă sînt date sau indicii ca exista o vădită disproportie între valoarea bunurilor acesteia şi veniturile sale legale şi nu se justifica dobândirea licita a bunurilor.
    Prin justificarea provenientei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei în cauza de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.
    Controlul priveşte bunurile dobândite în ultimii 15 ani dinainte de sesizare, atît cele existente în patrimoniul persoanei în cauza, cat şi cele înstrăinate cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Dacă sînt dovezi certe ca bunuri dobândite anterior acestei perioade au provenienţă ilicită, controlul va fi extins şi asupra acestora.
    La justificarea provenientei bunurilor vor fi luate în considerare toate veniturile obţinute din activităţi productive utile pentru societate, precum şi cele dobândite prin acte juridice legale. În cazul veniturilor pentru care nu s-au achitat impozitele sau taxele legale aferente, vor fi sesizate organele financiare în vederea stabilirii şi achitării acestora în termenele de prescripţie legale.


    Capitolul 2 Modul de sesizare


    Articolul 3

    Controlul provenientei bunurilor prevăzute în capitolul I se face:
    a) în temeiul sesizarilor, dacă sînt scrise şi semnate, ale oricărei persoane fizice sau ale conducerii organizaţiei socialiste în care persoana în cauza a prestat sau prestează vreo activitate, indiferent de natura acesteia;
    b) la cererea persoanei căreia i s-au adus imputari publice în legătură cu provenienţă bunurilor sale;
    c) la sesizarea facuta de către conducerea organelor financiare, a celor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, dacă acestea deţin date, rezultând din activitatea lor, cu privire la disproportia vădită dintre valoarea bunurilor şi veniturile legale ale unei persoane. În cazul în care sesizarea este incompleta, organul care a făcut-o are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la cererea comisiei de cercetare, sa o completeze cu toate datele pe care acest organ le deţine.
    Dacă persoana în cauza este căsătorită, controlul urmează a se face şi cu privire la bunurile comune, el extinzandu-se şi asupra celuilalt soţ, referitor la această categorie de bunuri.
    Conducerea unităţilor socialiste, a organelor financiare, a celor de urmărire penală, precum şi a instanţelor judecătoreşti, este obligată să aibă rol activ, luînd măsuri pentru cunoaşterea şi sesizarea tuturor cazurilor în care exista o disproportie vădită între valoarea bunurilor şi veniturile legale ale unei persoane.


    Capitolul 3 Comisia de cercetare


    Articolul 4

    Verificarea sesizarilor şi a cererilor arătate în art. 3 se face de o comisie de cercetare, care funcţionează pe lîngă fiecare judecătorie şi este alcătuită din:
    - un judecător de la judecătorie, desemnat de preşedintele tribunalului judeţean, în calitate de preşedinte;
    - un procuror de la procuratura locală, desemnat de procurorul şef al procuraturii judeţene, un delegat desemnat de directorul administraţiei financiare judeţene, un delegat al militiei judeţene, un deputat în consiliul popular municipal, orasenesc sau comunal ori de sector al municipiului Bucureşti, precum şi 4 muncitori care îşi desfăşoară activitatea nemijlocit în producţie, în unităţi socialiste din raza teritorială a judecătoriei, aleşi de către adunările generale ale oamenilor muncii din acele unităţi, ca membri.
    Preşedintele şi membrii comisiei sînt desemnaţi sau, după caz, aleşi pe o perioadă de 2 ani, ţinându-se seama de pregătirea profesională şi experienta lor de viaţa.
    Comisia are un secretar, desemnat de preşedintele judecătoriei dintre grefierii acestei instanţe.


    Articolul 5

    În cazul în care sesizarea este facuta potrivit art. 3 lit. a), comisia nu va începe cercetarea înainte de a fi chemat pe cel care a semnat sesizarea pentru a-i cere relaţiile necesare cauzei, punându-i totodată în vedere dispoziţiile art. 31 din prezenta lege, referitoare la consecinţele afirmaţiilor mincinoase.
    Unităţile socialiste, cu excepţia unităţilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni, sînt obligate sa pună la dispoziţia comisiei actele cerute şi sa dea relaţiile necesare, în termen de 15 zile, chiar dacă prin dispoziţii speciale se dispune altfel. Împotriva personalului unităţilor socialiste, din vina căruia nu s-au comunicat actele şi relaţiile în acest termen, comisia de cercetare sau instanţa judecătorească va putea aplica, prin încheiere executorie, o amenda civilă pînă la 500 lei, amenda care va putea fi ridicată pentru motive temeinice.
    Dacă rezultă date sau indicii ca între valoarea bunurilor şi veniturile licite ale persoanei în cauza exista o disproportie vădită, comisia dispune inventarierea bunurilor acesteia, dapa care o citeaza şi îi acorda un termen pentru a depune declaraţie cu privire la toate bunurile prevăzute la art. 2 şi la justificarea provenientei lor.
    Provenienţă bunurilor persoanei care refuza sa dea declaraţia arătată în alineatul precedent, precum şi a bunurilor care au fost omise din aceasta declaraţie, este considerată nejustificată, pînă la proba contrară.


    Articolul 6

    Actele şi lucrările comisiei nu sînt publice.
    Persoana în cauza poate să ia cunoştinţa de actele şi lucrările dosarului.
    Comisia citeaza orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru lămurirea provenientei bunurilor celui în cauza.
    Cei care în perioada supusă controlului au dobîndit bunuri de la persoana în cauza vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.
    Persoanele prevăzute la alin. 3 şi 4 care, în mod nejustificat, nu se prezintă în faţa comisiei sau refuza sa dea lămuririle cerute de aceasta se sancţionează cu amendă judiciară de la 200 la 1.000 lei.


    Articolul 7

    Comisia poate şi din oficiu efectua cercetări locale sau dispune efectuarea unor expertize tehnice sau contabile, pentru lămurirea cauzei.
    Expertizele se vor efectua de către experţi de pe listele biroului local pentru expertize din judeţul în care funcţionează judecătoria sau, în caz de nevoie, de pe listele biroului local pentru expertize dintr-un alt judeţ.
    Nedepunerea raportului de expertiza în termenul stabilit de comisie, fără motive temeinice, se sancţionează cu amendă judiciară, potrivit art. 6.


    Articolul 8

    Comisia va dispune măsuri prin care să se interzică înstrăinarea bunurilor persoanei în cauza şi ale persoanelor cu care trăieşte şi gospodareste în comun, pînă la clarificarea situaţiei celui cercetat.
    De asemenea, comisia va dispune măsuri pentru interzicerea înstrăinării bunurilor pe care persoana în cauza le-a transmis, cu titlu gratuit, după intrarea în vigoare a prezentei legi.
    Măsurile prevăzute la alin. 1 şi 2 încetează pe data rămînerii definitive a încheierii de clasare.
    În cazul în care comisia hotărăşte trimiterea cauzei spre soluţionare judecătoriei, va institui sechestrul asigurator asupra bunurilor prevăzute în alin. 1 şi 2.


    Articolul 9

    Comisia hotărăşte, în cel mult 45 de zile, prin încheiere motivată, cu majoritate de voturi:
    a) trimiterea cauzei spre soluţionare judecătoriei în raza căreia se afla domiciliul persoanei în cauza dacă constata ca provenienţă unor bunuri este nejustificată, iar valoarea acestora este mai mare de 50.000 lei;
    b) clasarea cauzei, cînd constata ca provenienţă bunurilor este justificată, nefiind întrunite condiţiile prevăzute la lit. a);
    c) suspendarea cercetării şi trimiterea cauzei la unitatea competenţa de procuratura, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvîrşirea unei infracţiuni.
    Încheierea de clasare se comunică persoanei în cauza, celei care a făcut sesizarea, procurorului şef al procuraturii locale şi administraţiei financiare, în termen de 10 zile de la pronunţare.


    Capitolul 4 Instanţa de judecată


    Articolul 10

    Preşedintele judecătoriei, primind dosarul, fixează termen de judecată cu precădere şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Administraţia financiară este totdeauna citata în proces şi are obligaţia de a face toate diligenţele pentru apărarea intereselor statului. Prezenta procurorului este obligatorie.
    Judecătorul şi procurorul care au făcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecata.
    Completul de judecată este format din 2 judecători şi 3 muncitori care îşi desfăşoară activitatea nemijlocit în producţie, în unităţi socialiste din raza teritorială a judecătoriei, aleşi pe timp de 2 ani de către adunările generale ale oamenilor muncii din acele unităţi.


    Articolul 11

    Judecătoria, dacă constata ca provenienţă unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, va hotărî fie trecerea în proprietatea statului a bunurilor ori a cotei nejustificate, fie plata unei sume de bani egale cu valoarea lor de procurare.
    În cazul imobilelor şi autoturismelor a căror valoare de procurare este mai mica decât cea gasita nejustificată sau cel mult egala cu aceasta, judecătoria va hotara trecerea lor în proprietatea statului.
    Trecerea în proprietatea statului se face la valoarea stabilită de judecătorie, pe bază de expertiza. Dacă valoarea de expertiza este mai mare decât valoarea de procurare, trecerea se va face la aceasta din urma valoare.
    În judecarea cauzei instanţa nu se limitează la bunurile şi valorile menţionate în actul de sesizare.
    Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvîrşirea unei infracţiuni, judecătoria trimite dosarul la unitatea competenţa de procuratura, spre a vedea dacă este cazul sa pună în mişcare acţiunea penală.
    Judecătoria, dacă constata ca provenienţă bunurilor este justificată, hotărăşte închiderea dosarului.


    Capitolul 5 Cai de atac


    Articolul 12

    Împotriva încheierii de clasare a comisiei de cercetare pot face recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării, procuratura locală, administraţia financiară şi persoana care a făcut sesizarea.
    Recursul se soluţionează de o comisie care funcţionează pe lîngă fiecare tribunal judeţean şi este alcătuită din:
    - vicepreşedintele tribunalului judeţean, în calitate de preşedinte;
    - un judecător de la tribunalul judeţean, desemnat de preşedintele acestei instanţe, procurorul şef adjunct al procuraturii judeţene, directorul administraţiei financiare judeţene sau inlocuitorul acestuia, un deputat în consiliul popular judeţean, precum şi 4 muncitori care îşi desfăşoară activitatea nemijlocit în producţie, în unităţi socialiste din raza teritorială a tribunalului judeţean, aleşi pe timp de 2 ani de către adunările generale ale oamenilor muncii din acele unităţi, ca membri.
    Comisia are un secretar, desemnat de preşedintele tribunalului judeţean dintre grefierii acestei instanţe.


    Articolul 13

    În cazul încheierilor de clasare rămase definitive, comisia de pe lîngă tribunalul judeţean va putea dispune, în termen de cel mult un an de la data rămînerii lor definitive, pe baza unei noi sesizări cuprinzînd elemente care nu au fost avute în vedere la prima cercetare, reluarea cercetărilor de către comisia prevăzută la art. 4.
    În cazul în care s-au descoperit, ulterior, bunuri sau alte valori materiale care au fost sustrase ori ascunse, cu rea-credinţa, de persoana cercetata, în cazul în care o persoană care a luat parte la cercetare a fost condamnata definitiv pentru o infracţiune în legătură cu cauza, precum şi în cazul în care încheierea de clasare s-a dat pe baza unui înscris fals, comisia de pe lîngă tribunalul judeţean va dispune, pe baza unei noi sesizări sau din oficiu, în termen de cel mult un an de la data descoperirii acestor situaţii, reluarea cercetărilor de către comisia prevăzută la art. 4.
    Dispoziţiile alineatului precedent sînt aplicabile şi în cazurile în care s-a pronunţat o hotărîre judecătorească definitivă. În aceste cazuri, instanţa sesizată din nou va reuni cauza cu aceea în care s-a dat hotărîrea definitivă şi va pronunţa o noua hotărîre, în raport cu toate bunurile sau valorile materiale ale persoanei cercetate, desfiintand hotărîrea anterioară.


    Articolul 14

    Împotriva hotărârilor judecătoriei, procurorul şef al procuraturii locale, administraţia financiară, persoana care a făcut sesizarea, persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului, precum şi, după caz, comisia de pe lîngă judecătorie prevăzută la art. 4 ori comisia de pe lîngă tribunalul judeţean arătată la art. 12, pot face recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul judeţean.
    Completul de judecată este format din 3 judecători şi 2 muncitori care îşi desfăşoară activitatea nemijlocit în producţie, în unităţi socialiste din raza teritorială a tribunalului judeţean, aleşi pe timp de 2 ani de către adunările generale ale oamenilor muncii din acele unităţi.


    Capitolul 6 Proceduri speciale


    Articolul 15

    În cazul în care persoana ale carei bunuri ar urma să fie supuse controlului este demnitar, comisia de cercetare va fi formată din:
    - 2 judecători de la Tribunalul Suprem, desemnaţi de preşedintele acestui tribunal, dintre care unul în calitate de preşedinte;
    - un procuror din Procuratura Generală, un delegat al Curţii Superioare de Control Financiar, un delegat al Ministerului Finanţelor, 2 deputaţi în Marea Adunare Naţionala, precum şi 4 muncitori care îşi desfăşoară activitatea nemijlocit în producţie, în unităţi socialiste, aleşi de către adunările generale ale oamenilor muncii din acele unităţi, ca membri.
    Preşedintele şi membrii comisiei sînt desemnaţi sau, după caz, aleşi pe o perioadă de 2 ani.
    Secretar al comisiei este un consultant, desemnat de preşedintele Tribunalului Suprem dintre consultanţii acestei instanţe.


    Articolul 16

    Comisia prevăzută la art. 15 poate proceda la verificarea sesizării sau cererii privitoare la un demnitar, cu încuviinţarea Consiliului de Stat.


    Articolul 17

    Cauzele prevăzute la art. 15 se judeca de Tribunalul Suprem, secţia civilă, în complet format din 3 judecători şi 4 muncitori care îşi desfăşoară activitatea nemijlocit în producţie în unităţi socialiste, aleşi pe timp de 2 ani de către adunările generale ale oamenilor muncii din acele unităţi. Recursul se judeca în complet format din 5 judecători şi 4 deputaţi în Marea Adunare Naţionala din rândul muncitorilor, desemnaţi pe durata legislaturii de către Biroul Marii Adunări Naţionale.
    Recursul se poate face în termenul prevăzut la art. 12, de procurorul general, Ministerul Finanţelor, persoana care a făcut sesizarea şi persoana ale carei bunuri au fost supuse controlului, precum şi de comisia de pe lîngă Tribunalul Suprem prevăzută la art. 15.


    Articolul 18

    Comisia de cercetare şi instanţa de judoecata, prevăzute în acest capitol, procedează potrivit prevederilor art. 5-11 inclusiv, ale căror dispoziţii se aplică în mod corespunzător.


    Capitolul 7 Îndrumare şi control


    Articolul 19

    Îndrumarea şi controlul unitar pe plan republican privind activitatea comisiilor de cercetare, a organelor financiare, de militie, procuratura, justiţie şi a conducerilor unităţilor socialiste, desfăşurată în aplicarea prezentei legi, se realizează de o comisie centrala, condusă de preşedintele Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale din care vor face parte ministrul de interne, ministrul justiţiei, procurorul general al Republicii Socialiste România, preşedintele Tribunalului Suprem, prim-vicepreşedintele Curţii Superioare de Control Financiar şi un adjunct al ministrului finanţelor.
    Comisia centrala poate cere de la orice organ de stat sau obştesc informări în legătură cu activitatea desfăşurată în aplicarea prezentei legi şi organizează pe teritoriu controlul executării ei.
    Comisia centrala prezintă anual rapoarte Comitetului Central al Partidului Comunist Roman şi Consiliului de Stat cu privire la modul de aplicare a prevederilor legii.


    Articolul 20

    Pentru îndrumarea şi controlul unitar pe plan judeţean privind activitatea comisiilor de cercetare, a organelor financiare, de militie, procuratura, justiţie şi a conducerilor unităţilor socialiste, desfăşurată în aplicarea prezentei legi, funcţionează câte o comisie judeteana, condusă de preşedintele consiliului judeţean de control muncitoresc al activităţii economice şi sociale, din care vor face parte preşedintele tribunalului judeţean, procurorul şef al judeţului, şeful militiei judeţene şi şeful inspecţiei financiare teritoriale a Ministerului Finanţelor.
    Comisia judeteana poate cere informări de la orice organ de stat sau obştesc din raza teritorială a judeţului în legătură cu activitatea desfăşurată în aplicarea prezentei legi şi organizează pe teritoriul judeţului controlul executării ei.
    Comisia judeteana prezintă semestrial rapoarte Comisiei centrale şi organelor judeţene de partid cu privire la modul de aplicare a prevederilor legii.


    Capitolul 8 Dispoziţii finale


    Articolul 21

    Dispozitivul hotărîrii judecătoreşti rămase definitive se comunică administraţiei financiare în cazul în care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a unor bunuri, dispozitivul hotărîrii se comunică şi comitetului (biroului) executiv al consiliului popular al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui raza teritorială sînt situate bunurile imobile sau, în ceea ce priveşte bunurile mobile, în a cărui raza teritorială domiciliază persoana în cauza.
    Bunurile trecute, potrivit art. 11, în proprietatea statului se predau, de către executorul judecătoresc, delegatului comitetului (biroului) executiv prevăzut în alineatul precedent. Executorul judecătoresc va comunică administraţiei financiare un exemplar al procesului-verbal de predare-preluare.
    Executarea debitelor create în condiţiile prezentei legi se face de către organele financiare în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plăţii impozitelor, a taxelor neachitate în termen şi a creanţelor băneşti ale unităţilor socialiste.
    În cazul în care valoarea bunurilor preluate potrivit alin. 2 nu acoperă integral valoarea totală a bunurilor stabilite că nu au fost dobândite în mod licit, diferenţa se va realiza prin executare, în condiţiile alineatului precedent.
    Organele financiare vor tine evidenta valorii totale a bunurilor stabilite că nu au fost dabandite în mod licit, precum şi a debitelor ce le-au fost comunicate spre executare. Aceste organe vor lua măsuri pentru imediata şi completa urmărire a debitelor şi vor raporta, periodic, Ministerului Finanţelor despre încasarea acestora şi despre preluarea bunurilor trecute, potrivit art. 11, în proprietatea statului.


    Articolul 22

    Procedura de cercetare şi judecare a provenientei bunurilor începută împotriva unei persoane continua împotriva moştenitorilor.
    Cercetarea poate fi pornită şi direct împotriva moştenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.
    Moştenitorii răspund numai în limita valorii bunurilor dobândite prin succesiune.


    Articolul 23

    Pînă la soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor pentru care această măsură nu a fost luată în condiţiile art. 8.


    Articolul 24

    Dacă, cu ocazia executării, se constata insolvabilitatea persoanei în cauza, administraţia financiară, în vederea realizării debitului stabilit, poate cere în justiţie să se constate ca actele prin care aceasta a înstrăinat bunuri cu titlu oneros ori gratuit sînt simulate.
    De asemenea, administraţia financiară va putea cere desfiinţarea actelor prin care persoana în cauza a înstrăinat bunuri, cu titlu gratuit, în frauda drepturilor statului decurgînd din această lege.


    Articolul 25

    Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu prevederile Codului de procedura civilă.
    Proba cu martori nu poate fi admisă, împotriva propriei sale recunoasteri, persoanei ale carei bunuri sînt supuse controlului.
    În cazul înscrisurilor, persoana ale carei bunuri sînt supuse controlului nu pot face proba cu martori pentru stabilirea altui preţ decât cel prevăzut în act; de asemenea, ea nu poate face proba cu înscris sub semnatura privată pentru stabilirea altui preţ decât cel prevăzut în actul autentic.
    Dacă dovada provenientei bunurilor se face prin împrumuturi, donaţii, vânzare-cumpărare sau alte asemenea acte, se vor examina şi posibilităţile materiale ale persoanelor de la care cel în cauza pretinde ca a primit sume de bani sau bunuri.


    Articolul 26

    Persoana faţă de care s-a pronunţat, potrivit prezentei legi, o hotărîre judecătorească definitivă de trecere în proprietatea statului a unor bunuri ori de obligare la plata valorii lor nu va mai putea ocupa funcţii de gestionar sau de control financiar.
    Evidenta persoanelor prevăzute în alineatul precedent va fi ţinuta de organele Ministerului de Interne pe baza comunicărilor făcute de instanţele judecătoreşti; comunicările se vor face şi către unităţile socialiste în cadrul cărora activează acele persoane.


    Articolul 27

    Personalul cu funcţii de conducere, precum şi şefii compartimentelor de personal din unităţile socialiste care, avînd date sau indicii ca exista o vădită disproportie între valoarea bunurilor şi veniturile unei persoane ce a prestat sau prestează vreo activitate în cadrul acelor unităţi, nu sesizează comisia prevăzută la art. 4, răspund disciplinar, dacă fapta nu constituie infracţiune.


    Articolul 28

    Sumele necesare pentru efectuarea expertizelor dispuse din oficiu se avanseaza dintr-un fond pus la dispoziţia Ministerului Justiţiei, ele suportandu-se de către acest minister în cazul clasarii cauzei.


    Articolul 29

    Toate actele de procedura în aceasta materie sînt scutite de orice taxa de timbru.


    Articolul 30

    Încheierea de clasare a comisiei de cercetare sau, după caz, hotărîrea instanţei de judecată prin care se constată că provenienţă bunurilor este justificată, rămasă definitivă, va fi publicată într-un ziar, în extras, la cererea şi pe cheltuiala persoanei în cauza.


    Articolul 31

    Fapta aceluia care, în sesizarea prevăzută de art. 3, face afirmaţii mincinoase cu privire la provenienţă nejustificată a bunurilor unei persoane fizice, constituie infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de Codul penal pentru denunţare calomnioasă.
    Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau la sesizarea comisiei de cercetare ori a instanţei de judecată.


    Articolul 32

    Ori de câte ori, în cuprinsul prezentei legi, se face referire la judeţe sau la organe care funcţionează pe teritoriul judeţelor, aceste referiri se înţeleg a fi făcute şi la municipiul Bucureşti sau, în mod corespunzător, la organele care funcţionează pe teritoriul acestui municipiu.
    ----------------