CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 271 din 4 decembrie 1864*)



    _________ Notă *) În Monitorul Oficial nr. 271 au fost publicate a rt. 1-347, iar art. 348-1914 au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 7, 8, 9, 11 şi 13 din 1865.
    ALECSANDRU JOAN I.
    Cu mila lui Dumnedeu şi vointia natiunale.
    Domnulu Pricipateloru'Unite'Române.
    LA TOŢI DE FATIA ŞI VIITORI SANETATE.
    Vedend raportul Ministrului Nostru Secretaru de Statu la Departamentului Justiţiei, Culteloru şi Instrucţiunii publice cu No. 56,394, prin cari Ne supune la confirmare proiectul de lege civile;
    Vedendu incheiarea Consiliului Ministriloru;
    Ascultandu opiniunea Consiliului Nostru de Statu;
    În puterea Statutului de la 2/14 Iuliu;
    Am sancţionat şi sanctionamu, promulgatu şi promulgamu:
    CODICE CIVILE

    Titlul PRELIMINARIU Despre efectele şi aplicarea legiloru în genere


    Articolul 1

    Legea dispune numai pentru viitoru; ea n'ar putere retroactivă.


    Articolul 2

    Numai immobilile aflatore în cuprinsulu teritoriului României sînt supuse legiloru române, chiaru candu ele se posedu de străini.
    Legile relative la starea civile şi la capacitatea personeloru, urmarescu pe Români chiaru candu ei 'şi au residenta în strainetate.
    Forma esteriore a acteloru e supusă legiloru terei unde se face actulu.


    Articolul 3

    Judecătorului cari va refusa de a judeca, sub cuvent ca legea nu prevede sau ca este întunecată, sau ne indestulatore, va pute fi urmaritu ca culpabile de denegare de dreptate.


    Articolul 4

    Este opritu judecătorului de a se pronuntia, în otaririle ce da, prin cale de dispositiuni generali şi reglementare, asupra causeloru ce îi sînt supuse.


    Articolul 5

    Nu se poate deroga, prin convenţiuni sau disposit legile cari intereseza ordinea publică şi bunele moravuri.


    Cartea I DESPRE PERSOANE


    Titlul U I Despre drepturile civili şi despre naturalisatiune


    Capitolul 1 Despre bucurarea de drepturile civili şi despre naturalisatiune


    Articolul 6

    Esercitarea drepturiloru civili nu depinde de calitatea de cetatenu, cari nu se poate dobândi şi păstra de catu conformu art. 16 din acestu codice.


    Articolul 7

    Totu Romanulu se va bucura de drepturile civili.


    Articolul 8

    Veri'ce individu nascutu şi crescutu în România pînă la majoritate, şi cari nu se va fi bucurat nici odată de vr'o protectiune streina, va putea reclama calitatea de Romanu în cursulu unui anu după majoritate.
    Acel ce, aflându'se în condiţiunile de mai susu, voru fi devenit majori înainte de promulgarea acestui codice, voru ave terminul de unu anu de la promulgare pentru a reclama calitatea ce cetatenu romanu.
    Copiii gasiti pe teritoriulu romanu fără tata şi mama conoscuti sînt Români.


    Articolul 9

    Cei cari nu sînt de ritulu crestinescu nu potu dobândi calitatea şi drepturile de cetatenu romanu, de catu cu condiţiunile prescrise la art. 16 din acestu codice.


    Articolul 10

    Totu copilulu nascutu din Romanu în tera streina este Romanu.
    Totu copilulu nascutu în tera străină din unul Romanu, cari aru fi perdutu calitatea de Romanu, va redobândi totu d'auna calitate indeplinindu formalităţile prescrise de art. 18.


    Articolul 11

    Străinii se voru bucura în de obşte în România de aceleaşi drepturi civili de cari se bucura şi Românii, afară de casurile unde lege aru ar fi otarit altfelu.


    Articolul 12

    Străină ce se va căsători cu unul Romanu se va considera Romanca.


    Articolul 13

    Strainulu chiaru candu n'ar ave reşedinţa sa în România, va pute fi trasu înaintea tribunaliloru române pentru îndeplinirea olbligatiuniloru contractate de dinsulu în România, sau în tera străină cu unu Romanu.


    Articolul 14

    Romanulu va pute fi trasu înaintea unui tribunal romanu pentru obiligatiuni contractate de elu în tera străină, chiar cu unu strainu.


    Articolul 15

    În ori ce materia, afară de cel comercial, strainulu reclamante, cari nu va ave immobili în România de o valorue suficiente pentru a asicura plata cheltueleloru de judecată şi de a dauneloru interese ce aru pute resulta din procesul, va fi tinutu de a da cauţiune pentru plata acestora.


    Articolul 16

    Strainulu cari va voi a se naturalisa în România va fi datoru a cere naturalisatiunea prin suplica către Domnu, arătându capitalurile, starea, profesiunea, sau meseria ce esercita, şi voinţa de a'şi statornici domiciliul pe teritoriul României. Dacă strainulu, după o aseminea cerere, va locui dece ani în tera, şi dacă prin purtarea şi faptele sale va dovedi ca este folositoru terei, adunarea legiuitore, după iniţiativa Domnului, ascultandu şi opiniunea consiliului de Statu, îi va putea acorda decretul de naturalisatiune, cari va fi sanctionatu şi promulgatu de Domnu.
    Cu tote aceste va pute fi dispensatu de stagiulu de dece ani strainulu cari aru fi facutu terei servitie importanti, sau cari aru fi adusu în tera o industria, inventiuni utili sau talente distinse, sau cari aru fi formatu în tera stabilimente mari de comerciu sau de industria.


    Capitolul 2 Despre perderea drepturiloru civili prin perderea calităţii de român


    Articolul 17

    Calitatea de Romanu se perde:
    a) Prin naturalisatiune dobandita în tera străină.
    b) Prin priimirea, fără autorisatiunea gubernului romanu, a vre unii funcţiuni publice de la unu gubernu strainu.
    c) Prin supunerea ori catu de putinu timpul la vre'o protectiune străină.


    Articolul 18

    Romanululu, cari va fi perdutu calitatea sa de Romanu, o va pute redobândi intorcendu'se în România cu autorisatiunea gubernului Romaniu şi delarand ca voesce a se aseda în tera, şi ca renunţa la tote distincţiunile contrarie legiloru române.


    Articolul 19

    Romanca cari se va căsători cu unu strainu va urma condiţiunii soţului seu.
    Devenindu veduva ea va redobândi calitatea sa de Romanca.


    Articolul 20

    Romanulu cari, fără autorisatiunea gubernului, va intră în servitiu militaru la străini sau se va alătură pe lîngă vreo corporatiune militară străină, va perde calitatea de Romanu.
    Elu nu va pute intră în România de catu cu permisiunea gubernului. Elu nu va pute redobândi calitatea de Romanu de catu conformu art. 18; tote aceste fără a fi scutitu de osindele pronunţate de legea criminale contra Romaniloru, cari au purtatu sau voru purta arme contra patriei loru.


    Titlul U II Despre actele stării civili


    Capitolul 1 Dispositiuni generali


    Articolul 21

    Actele stării civili voru cuprinde anul , luna, diua şi ora cînd ele s'au facutu, prenumele (numele de batezu), familia, vîrsta, profesiunea sau meseria şi domiciliulu toturoru persoanelor înscrise în ele.


    Articolul 22

    Oficiarii stării civile nu voru pute trece în aceste acte, nici prin adnotatiuni, nici prin alte adause ore'cari, de catu numai ceea ce trebuie a fi declaratu de persoanele ce se infatiseza înaintea loru.


    Articolul 23

    În casurile candu partilinteresate nu voru fi obligate a se infatisin persona, ele vor pute fi representate de unu procuratore, cu procuraţiune speciale şi autentică.


    Articolul 24

    Mărturii produşi la actele stării civili nu voru pute fi de catu în vîrsta de doue'deci şi unu de ani celu putinu rude sau străini şi, voru fi aleşi de persoanele interesate.


    Articolul 25

    Oficiarulu stării civili va ceti partiloru înfăţişate sau procuratoriloru loru actele, şi se va face menţiune despre îndeplinirea acestei formalităţi.


    Articolul 26

    Aceste acte se voru sub'scrie de oficiarulu stării civile, de persoanele înfăţişate înaintea lui şi de marturi, sau se va menţiona causa ce a propritu pe aceştia de a sub'scrie.


    Articolul 27

    Actele stării civili se voru fi înscrise în fie'cari comuna într'unulu sau mai multe registre, ţinute în câte doue esemplare.


    Articolul 28

    Registrele voru fi numerotate, şnuruite şi parafate, pe fie'cari pagina, de preşedintele tribunalului de anteia instanţa, sau de judecătorului ce'lu va înlocui.


    Articolul 29

    Actele se voru înscrie pe registre în siru, fără locu golu; rasaturele şi indicatiunele, notitele, voru fi aprobate şi sub'scrise în acelasu modu ca şi testulu actului.
    Nu se va pute scrie nimicu în prescurtare şi data nu se va scrie în cifre, ci în litere.


    Articolul 30

    Registrele se voru încheia de oficiarulu stării civili la finitulu fie'cărui şi pînă într'o luna; unulu din cele doue esemplare se va depune la archivele comunei; iar celu altu se va tramite la grefa tribunalului de anteia instanţa, spre păstrare.


    Articolul 31

    Procurele şi cele alte înscrisuri, cari trebuie să remana anecsate la actele stării civili, se voru depune, după ce se voru parafa de persoanele cari le'au depusu şi de oficiarulu stării civili la grefa tribunalului d'împreună cu registrele cari trebuie să rămînă în disa grefa.


    Articolul 32

    Ori'cine are dreptu de a cere de la pastratorii registreloru stării cuvili estracte din acele registre. Estractele date comformu registreloru şi legalisate de preşedintele tribunalului de anteia instanţa, sau de judecătorului ce 'lu va înlocui, voru fi credute, pe catu timpul ele nu voru fi atacate prin inscriptiune de falsu.


    Articolul 33

    Candu nu vor fi esistutu registre, sau se voru fi perdutu, lipsa sau perderea loru se va pute dovedi atatu prin dovedi inscrisu catu şi prin marturi, şi în asemeni casuri, căsătoriele şi incetarile din vieta se vor pute dovedi atatu prin registre şi înscrisuri de ale tatălui şi ale mamei incetati din vieta, catu şi prin marturi.


    Articolul 34

    Ori ce actu alu stării civili, privitoru la Români sau la străini, facutu fiindu ellu în tera străină, va fi vrednicu de credinţa, dacă ellu se va fi facutu după formele padite în acea tera.


    Articolul 35

    În tote casurile, candu urmeza a se face menţiune despre unu actu privitoru la starea civile pe marginea unui altul actu deja inscrisu în registre, acea menţiune se va face, după cererea părţii interesate de către oficiarulu stării civili pe registrele dilnice, sau pe celea cari vor fi fostu depuse la archivele comunei, şi de către grefiarulu tribunalului de anteia instanţa pe registrele depuse la grefa. Spre acestu sfîrşitul oficiarulu stării civili va vesti, în terminul de trei dile, despre menţiunea de elu facuta, pe procurorulu tribunalului respectivu, carele va privileghia ca menţiunea să se facă într'unu modu uniformu la ambe registrele.


    Articolul 36

    Ori'cari abatere din articulele precedenti din partea functionariloru în elle aretate, va fi urmărită înaintea tribunalului de anteia instanţa şi pedepsita cu o amemnda, cari nu va pute trece peste una suta lei.


    Articolul 37

    Veri'cari depositariu alu registreloru menţionate va fi supusu acţiunii civili a părţii vetemate pentru altercatiunile ce s'aru seversi în ele, remanend însă acestuia de va găsi de cuvinta, dreptulu de a se intorce cu urmărire asupra adeveratiloru făptuitori a susu diseloru alteratiuni.


    Articolul 38

    Ori'ce alteratiune, ori'ce falsificare în actele stării civili, ori'ce înscriere a acestoru acte, facuta de vre'o foia libera, şi nu în registrele destinate pentru ţinerea loru, va da dreptu partiloru interesate a'şi cere despăgubiri şi acesta fără prejuditiulu pedepseloru prescrise în codicele penale.


    Articolul 39

    Procurolulu tribunalului de anteia instanţa va fi datoru a verifica starea registreloru, candu elle se voru depune la grefa; elu va încheia procesu verbale sumariu despre a sa verificare, va areta abterile sau vinele comise de oficiarulu stării civili, şi va cari osindirea sa la amendele prevedute le lege.


    Articolul 40

    Părţile interesate au dreptulu de aplelatiune în contra otaririloru date de tribunalulu de anteia instanţa asupra acteloru stării civili.


    Capitolul 2 Despre actele de nascere


    Articolul 41

    Declaraţiunea despre nascerea unui copilu se va face la oficiarulu stării civili alu locului, în terminu de trei dile după uşurarea femeei. Copilulu i se va infatisa.
    La casu de impecicare de a se transporta copilulu înaintea oficiarului stării civili acesta va fi datoru a merge însuşi, fără vre'o plata, la locuinta spre a constata nascerea.


    Articolul 42

    Nascerea copilului se va declara de catra tata sau, în lipsa acestuia, de către medici sau chirurgi, mose, sau de către ori'ce alte persoane cari vor fi fostu fatia la nascere.
    Iar dacă mama nu va fi născută la domiciliulu ei, acesta declaraţiune se va face şi de persona aceia la locuinta carii ea a nascutu.
    Actulu de nascere se va redege îndată fatia cu doui marturi.


    Articolul 43

    Actulu de nascere va areta cu deslusire diua, ora, luculu nascerii, secsulu copilului, prenumele ce i se va da la batezul, precum şi numele de familia, profesiunea sau meseria şi domiciliulu tatălui, mamei şi alu marturiloru.


    Articolul 44

    Veri'cine va găsi unu copilu nou'nascutu va fi datoru a'lu incredinta oficiarului stării civili împreună cu tote hainele şi obiectele găsite la copilu şi a declara tote împrejurările timpului şi locului unde'lu va fi gasitu.
    Oficiarulu stării civili va întocmi îndată procesu verbale aratatorul de tote împrejurările, în cari se va cuprinde vîrsta copilului după aparinta, secsul şi numele ce i se va da şi autoritatea civile la cari se va fi încredinţată.
    Acestu procesu verbale se va trece în registru.


    Articolul 45

    Dacă se nasce unu copilu pe unu vasu romanu caletorindu pe mare, actulu de nascere se va face pînă în doue'deci şi patru de ore în presenta tatălui, deca se va fi aflatu fatia şi a doui marturi luati dintre oficiarii vasului, sau în lipsa, dintre omenii equipagiului.
    Acestu actu se va redege de capitanulu, stepanulu sau patronulu vasului şi se va trece în rolulu (lista oficiale) personeloru ce se afla pe vasu.


    Articolul 46

    La cele anteiu portu unde se va opri vasulu, de va fi unu portu romanu, capitanulu, stapanulu sau patronulu vasului, sau ori'cine aru fi redactatu actulu de nascere, este datoru a depune doue copie autentice de pe actu la autoritatea portului. Acesta va opri o copia în cancelaria sa, iar cea'l'alta o va tramite ne intardiatu Ministerului de Interne, cari o va transmite autorităţii comunali a domiciliului tatălui copilului nascutu, sau, de nu s'aru cunosce tatalu, ala mamei.
    Autoritatea comunale va trece actulu îndată inregistrul stării sale civili.


    Articolul 47

    Se ve aborda vasulu într'unu portu strainu, capitanulu, stapinulu sau patronulu vasului va tramite, prin posta locului, la Ministerulu de interne alu României o copia legelisata de pe actulu de nascere.
    Ministerulu şi autoritatea comunale voru urma în acestu casu după cumu s'a prescrisu la articolulu precedente.


    Articolul 48

    Actulu de recunoaşterea unui copilu se va înscrie inregistrele stării civili cu data sa, şi se va menţiona recunoscerea în marginea actuluide nascere, dacă esiste asemine actu.


    Capitolul 3 Despre actele de căsătoria


    Articolul 49

    Înaintea celebrarii căsătoriei oficiarului stării civili va face doue publicaţiuni, în intervalu de optu dile, în di de Duminica, înaintea usei bisericei enoriei şi la usa sasei comunali.
    Aceste publicaţiuni şi actulu ce se vor încheia întru aceasta voru coprinde prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu amboru fiitoriloru soţi, calitatea loru de majori sau minori şi prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu tatiloru şi mameloru. Acestu actu va mai cuprinde şi dilele, locul şi ora în cari s'au făcut publicaţiunile; elu se va înscrie pe unu singuru registru, cari va fi numerotatu şi parafatu, precumu es prescrisu la articolulu 28, şi cari la finele anului urmeza a se depune la grefa tribunalului de anteia instanţa.


    Articolul 50

    Unu estractu după actulu de publicaţiune se va afige pe usa casei comunali, unde îşi au domiciliulu fiitori soţi şi va rămîne afiptu în totu intervalulu publicatiuniloru.
    Căsătoria nu se va putea celebra, de catu după trei dile libere de la cea de a doua publicaţiune.


    Articolul 51

    Dacă căsătoria nu s'a celebratu în cursulu unui anu de la cea din urma publicaţiune, atunci se voru face noue publicaţiuni, dupe formele prescrise ami susu la art. 49.


    Articolul 52

    Opositiunile la căsătoria se voru face în doue esemplare sub semnate amendoue de însuşi oponentii, sau de împuterniciţii loru prin procuraţiune speciale şi autentică. Unulu din esemplare, d'împreună cu copia de pe procuraţiune se va comunică partiloru în persona, şi în lipsa'le, se va lasă la domiciliulu loru. Ear celu altu esemplaru, asemine cu copia de pe procuraţiune se va comunică oficiarului stării civili carele va pune visa sa.


    Articolul 53

    Oficiarulu stării civili va trece, pe scurtu, în registrulu de publicaţiune, tote opesitiunile. Dacă acele opositiuni se voru anula prin vre'o otarire judecatoresca sau prin vre'unu actu de retragere din partea celoru ce le dedese, acea otarire sau actu se va trece, pe scurtu, pe marginea aceluiasu registru.


    Articolul 54

    În casu de opositiune, oficiarulu stării civili nu va pute celebra căsătoria pînă ce nu i se va face formare cunoscută anularea opositiunii, prin retragerea celui ce a dat'o, sau prin otarire de judecată.
    Oficiarulu stării civili, cari va urma improtiva va fi osadditu la o amenda de trei sute lei şi la despăgubirea de tote cheltuelele şi pagubele urmate partiloru.


    Articolul 55

    Dacă nu s'a ivitu vre o opositiune, se va menţiona acesta în actulu de căsătoria, şi dacă publicaţiunile au fostu făcute în mai multe comune, părţile voru infatisa certificatele fie'carii comune la fonctionarulu stării civili spre a constata neivirea de opositiune.


    Articolul 56

    Oficiarulu stării civilil va cere şi va lua actele de nascere la amboru fiitoriloru soţi.
    Dacă însă va fi cu neputinţă a le ave, atunci se va îndeplini lipsa acestoru acte prin alte dovedi şi de la loculu nascerii sau alu domiciliului loru.


    Articolul 57

    Dovedile ce voru îndeplini lipsa acteloru de nascere sînt: declaraţiunea a cinci marturi bărbaţi sau femei, rude sau nu ai fiitoriloru soţi, cari va cuprinde prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu viitoriloru soţi, loculu şi, pe catu se va pute mai nemeritu, epoca nascerii şi causa pentru cari nu s'a pututu infatisa actulu de nascere.
    Mărturii voru subscrie acea declaraţiune, cari se va legalisa de primarulu comunei, şi, dacă vre'unulu din marturi nu va fi sci, sau nu va pute subscrie, se va face menţiune despre acesta în acelu actu.


    Articolul 58

    Actulu de dovedire se va infatisa tribunalului de anteia instanţa a judeţului, unde trebuie să se seversesca căsătoria. Tribunalulu, ascultandu conclusiunile procurorului va face refusa legalisatiunea lui, după apretiarea ce vada declaratiuniloru marturiloru şi imprejurariloru ce au impiedicatu înfăţişarea actului de nascere.


    Articolul 59

    Actulu autenticu despre consimtimentulu tatălui, mamei, mosului (bunului) şi mosei (mosei) sau, în lipsa'le, despre consimtimentulu familiei, va cuprinde prenumele, numele, profesiunile şi domiciliulu fiitoriloru soţi şi a tutuloru aceloru ce voru fi luatu parte la acestu actu; precum şi gradulu inrudirii loru.


    Articolul 60

    Căsătoria se va celebra în comuna, în cari unulu sin soţi va ave domiciliulu seu.
    Acestu domiciliu, întru catu privesce căsătoria, se va stabili prin o residenta de sese luni continue într'o comuna.


    Articolul 61

    În diua otarata de părţile ce voescu a se însoţi, după espirarea terminului de publicaţiuni, oficiarulu stării civili, în casa comunale, în presenta de patru marturi, rude sau străini va da cetire partiloru de actele susu menţionate, relative la statului civile alu partilorusi la formalităţile căsătoriei, şi le ca ceti capitolulu VI, alu titlulu "Despre căsătoria, Despre drepturile şi datoriele respective ale sotiloru"; elu va interpela pe fiitorii soţi precum şi persoanele cari autoriseza căsătoria, de voru fi de faţa, sa declare dacă s'a facutu vre'unu contractu de căsătoria şi, la casu de afirmativa, data acestui contractu, precum şi numele şi residinta autorităţii, cari l'a legalisatu. Oficiarulu stării civili va primi, după acesta, declaraţiunea fia'carii părţi una după alta, ca voiescu a se căsători. Elu va pronunţa în numele legii ca părţile sînt unite prin căsătoria şi va redege îndată actu despre acesta.


    Articolul 62

    În actulu de căsătoria se va cuprinde:
    I. Prenumele, numele, profesiunea, etatea, loculu de nascere şi domiciliulu fie'cărui dintre soţi.
    II. De sînt majori sau minori.
    III. Prenumele, numele, profesiunea şi domiciliulu tatiloru şi ale mameloru loru.
    IV. Consimtamantulu tatiloru şi alu mameloru, buniloru sau ale buneloru sau alu familiei, în casurile cerute de lege.
    V. Catele respectuose, dacă aceste s'ar fi facutu.
    VI. Publicaţiunile în diferite domiciliuri.
    VII. Opositiunile, de ar urma nisce asemini, revocarea acestora, sau menţiunea că nu'a aretatu opositiune.
    VIII. Declaraţiunea partiloru contractanţi ca se iau de soţi, şi pronunţarea uniunii loru de către oficiarulu publicu.
    IX. Prenumele, numele, etatea, profesiunea şi domiciliulu fie'cărui din marturi precum şi declaraţiunea de sînt rude sau afini ai sotiloru, de ce anume parte şi gradu.
    X. Declaraţiunea, ce s'a facutu asupra interpelatiunii prescrise de articolulu precedente, ca a urmatu sau nu contractu de căsătoria şi, pre catu se va pute data contractului sa esiste, precum şi numele şi loculu residentei autorităţii cari l'a legalisatu; tote aceste, sub pedepsa contra oficiarului stării civili de amenda prescrisă la articolulu 54
    În casa candu declaraţiunea s'ar fi omisu, sau gresitu, rectificatiunea actului, în ceea ce privesce omisiunea sau greşeală, se va pute cere de procurorulu tribunalului, fără prejuditiulu dreptului partiloru interesate, în conformitate cu articolulu 84 alu acestui codice.


    Capitolul 4 Despre actele de încetare din vieta


    Articolul 63

    Nici o immormentare nu se va face fără autorisatiune.'Autorisatiunea se da de officiarulu stării civili, carele nu o va pute elibera pînă ce mai anteiu nu va merge însuşi la locuinta celui incetatu din vieta ca să se încredinţeze despre mortea sa şi pînă nu va trece trei'deci şi sesse ore de la încetarea din vieta, afară de caurile prevedute de regulamentele politianesci.
    În localităţile unde se voru fi afandu revisori de morţi, oficiarulu stării civili ilu va lua cu dinsulu pentru a face constatarea.
    Autorisatiune de immormentare se va da fără plata de vre o tacsa.


    Articolul 64

    Actul de încetare din viaţa va fi redactatu de către oficiarulu stării civili, după declaraţiunea a duoi marturi; aceşti marturi vor fi, de se va pute, din cele mai de aproape rude sau vecini. Era candu cineva va muri afară din domiciliul seu, persona, în locuinta carii a muritu, d'împreună cu ruda sau alte persoane, voru servi ca marturi.


    Articolul 65

    Actul de încetare din vieta va coprinde: prenumele, numele, vîrsta, profesiunea şi domiciliulu mortului; prenumele celui altu sotiu, dacă mortu era căsătoritu sau veduvu; prenumele, numele, vîrsta, profesiunea şi domiciliulu celoru ce au declaratu mortea, şi, de sînt rude, gradul inrudirii. Acelasu actu va mai coprinde, pe catu se va pute sci, prenumele, numele, profesiunea şi domiciliul parintiloru mortului şi locul nascerii sale.


    Articolul 66

    Dacă încetarea din vieta a vre unei persoane s'a intamplatu în spitalele militare, civili, sau în ori ce alte stabilimente publice sau particulare, superiorii, directorii, administratorii şi stapanii aceloru case voru fi datori a da de scire în doue'deci şi patru ore oficiarului stării civili, cari, va merge îndată ca se se încredinţeze se mortea acelei persoane, după declaraţiunile cei se voru fi facutu şi după sciintele ce va fi luatu; se voru tine în disele spitale şi stabilimente registre destinate spre a se înscrie acele declaraţiuni şi sciinte.
    Oficiarul stării civili va întocmi actulu de încetare din vieta, şi lu va tramite la locul unde incetatulu din vieta va fi avutu cel din urma domiciliu, pentru a se înscrie în registre.


    Articolul 67

    Candu voru fi ore cari semne sau indicie de morte violenţe sau alte impregiurari banuitore, mortul nu se va pute ingropa de catu după încheierea unui procesu verbale de către unu funcţionar politianescu fatia de unu medicu sau chirurgu spre a se constata starea cadavrului, şi a veri carii alte impregiurari relative la acesta, precumum şi ori ce informaţiuni ce se voru pute lua despre pronumele, numele, vîrsta, profesiunea, locul nascerii şi domiciliul acelui mortu.


    Articolul 68

    Funcţionarul politianescu va fi datoru a tramite îndată oficialului stării civili al locului unde va fi muritu acea persona, tote sciintele aretate în procesul seu verbale, în conformitatea cărui se va redacta actul de încetare din vieta.
    Funcţionarul stării civili va espedi o copia de pe acea comunicatiune despre încetarea din vieta a acelei persoane la domiciliul seu,de va fi cunoscutu, şi asta espedire se va înscrie în registre.


    Articolul 69

    În casu de morte în inchisori se va incunosciinta îndată oficiarul stării civili de către ingrijitorulu închisorii spre a merge acolo după coprinderea art. 66 spre a redege actul de încetare din vieta.


    Articolul 70

    În tote casurile de morte în inchisori, nu se va face în registre nici o menţiune despre asemani impregiurari şi actele încetării din vieta se voru redacta numai după formele prescrise la art. 65.


    Articolul 71

    În casul de morte pe un vasu romanu caletorindu pe mare, mortea se va constata pînă în douedeci şi patru ore prin un actu în presint'a a douil marturi luati dintre oficiarii vasului, sau, în lipsa, dintre omenii equipagiului. Acestu actu se va redege de către capitanul, stapanul, sau patronul vasului şi se va înscrie pe rolul equipagiului.


    Articolul 72

    La cel anteiu portu unde va intra vasul, de va fi portul romanu, capitanul, stapanul vasului, cari au redactatu actulu va depune doue copie încredinţate de ellu ale actului de încetare din vieta la autoritatea portului cari va urma comformu art. 46, era de va intra vasul într'un portu strainu se va urma conformu art. 47.


    Capitolul 5 Despre actele stării civili privitorie la miliatrii ce se gacescu afară din teritoriulu romanu, seu pe teritoriul romanu, în timpul de resbel sau de tulburări


    Articolul 73

    Actele stării civili, tacute afară de teritoriul romanu, sau din teritoriulu romanu în timpul de resbelu sau tulburări, şi cari privescu la militari sau alte persoane în servitiu pe lîngă armata vor fi redactate după formele prescrise după dispositiunile de mai susu, afară de esceptiunile coprinse în articolele urmatorie.


    Articolul 74

    Quartir'maestru în fie cari corpu de unul seu mai multe batalione sau escadrone, officiarul comptabile în cele alte corpu, voru îndeplini funcţiuni de officiar ai stării civili. Aceste funcţiuni voru fi indelinite, pentru officiarii fără trupe şi pentru funcţionarii armatei, de către intendentul atasatu pe lîngă armata seu pe lîngă corpul de armata.


    Articolul 75

    Se va păstra în fie cari corpu al trupeloru un registru al acteloru stării civili pentru omenii din acel corpu şi altul la statul'major al ostirii pentru actele civili relative la officiarii fără trupe şi la funcţionarii atasati.
    Aceste registre se voru păstra ca şi cele alte registre ale corpuriloru şi ale stateloru majore şi se vor depune în arhivele Ministeriului de Resbelu la intorcerea corpuriloru sau armateloru în tera, seu la încetarea resbelului sau a tulburariloru în tera.


    Articolul 76

    Registrele voru fi numerotate şi parafate, în fie cari corpu, de către officiarul cari lu comanda, şi, la statul major, de către capul statului maioru generale.


    Articolul 77

    Declaraţiunile de nascere în ostire se voru face în dece dile după nascere.


    Articolul 78

    Oficiarul insarcinatu cu ţinerea registreloru stării civili va fi detoru, în dece dile după trecerea unui actu de nascere în registrul seu, sa adresează un estractu funcţionarului stării civili la loculu unde 'şi a avutu în urma domiciliul tatăl copilului seu mama candu tatăl nu e cunoscutu.


    Articolul 79

    Publicarile căsătoriei militariloru seu functionariloru pe lîngă armata se voru face la locul unde au avutu celu din urma domiciliu. Pe lîngă acesta, doue'deci şi cinci dile mai nainte de săvîrşirea căsătoriei, publicaţiunile se voru pune la ordinea dilei a corpului, pentru cei ce tinu de unu corpu, şi la ordinea dilei a armatei pentru oficiarii fără trupe şi pentru funcţionarii atasati pe lîngă dinsele.


    Articolul 80

    Îndată după înscrierea în registru a actului de serbarea căsătoriei oficiarul insarcinatu cu ţinerea registrului va tramite o copia funcţionarului stării civili al locului unde căsătoritii îşi voru fi avutu cel din urma domiciliu.


    Articolul 81

    Actele de încetare din vieta se voru face în fie cari copru de către Quartiru'maestru, şi, pentru oficiarii fără trupe şi funcţionarii atasati pe lîngă armata, de către intendentul corpului, după încredinţarea a trei marturi, şi estractu după aceste registre se va tramite în dece dile funcţionarului stării civili la locul unde şi a avutu cel din urma domiciliu incetatul din vieta.


    Articolul 82

    În casu de morte în spitalile militarie ambulanti seu statornice, actulu se va redacta de directorul aceloru spitali şi se va tramite la Quartirul'maestru seu la intendentul corpului din cari făcea parte incetatulu din vieta; aceşti oficiari voru tramite o copia funcţionarului stării civili al locului unde incetatul din vieta şi a avutu domiciliul în urma.


    Articolul 83

    Funcţionarul stării civili de la domiciliul partiloru, îndată ce va priimi de la armata copia unui actu al stării civili va fi datoru a lu trece în registru.


    Capitolul 6 Despre rectificarea acteloru stării civili


    Articolul 84

    Candu se va cere rectificarea unui actu alu stării civili, tribunalul competente va judeca, cu dreptu de apel, ascultând conclusiunile procurorului. Părţile interesate se voru chiama la judecata, de va fi trebuinta.


    Articolul 85

    Otararea asupra rectificarii nu va pute nici odată fi opusă partiloru interesate, cari n'au facuta cerere seu cari n'au fostu chiamate la judecata.


    Articolul 86

    Otararile asupra rectificarii se voru trece în registre de către funcţionarul stării civili, îndată ce i se voru fi comunicatu, şi totu de odată se va face menţiune despre acesta pe marginea actului reformatu.


    Titlul U III Despre Domiciliu


    Articolul 87

    Domiciliul fie cărui Romanu, în catu privesce esercitarea drepturiloru sale civili, este acolo unde îşi are principalea sea asedare.


    Articolul 88

    Scambarea de domiciliu se opereze prin llocuinta în faptu într'unu altu locu, unita cu intenţiunea de a'şi statornici acolo principalea asedare.


    Articolul 89

    Dovada intentiunii resulta din adinsu declaratiunei facuta atatu la autoritatea comunale a locului ce se parasesce, catu şi la aceea a locului unde'şi a stramutatu domiciliul.


    Articolul 90

    În lipsa de declaraţiune espresa, dovada intentiunii va depinde de impregiurari.


    Articolul 91

    Cetatenulu chiamatu într'o funcţiune publică timporaria seu revocabile, îşi va păstra domiciliulu de mai nainte de n'a manifestatu o alta intentiune.


    Articolul 92

    Priimirea unei funcţiuni pe vieta va trage după sine strămutarea nemidlocita a domiciliului funcţionarului în locul unde este chiamatu a esercita acea funcţiune.


    Articolul 93

    Femeia maritata n'are altu domiciliu de catu acela alu bărbatului seu. Minorele neemancipatu va ave domiciliulu la părinţii seu tutorele seu; majorele interdisu va ave pe al seu la curatorele seu.


    Articolul 94

    Majorii cari servescu sau lucreza obicinuitul la altul voru ave acelu'asu domiciliu ca persona de cari o servescu sau la cari lucreza, candu vorulocui în acelaşi locu.


    Articolul 95

    Domiciliul inei succesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului.


    Articolul 96

    Domiciliul unei persoane juridice este acolo unde acea persona juridică îşi are centrul administraţiunii selle.


    Articolul 97

    Candu părţile sau una din ele îşi va alege, pentru esecutarea unui actu, domiciliulu în altă parte de catu unde este domiciliulu reale, citatiunule, cererile şi urmăririle relative la acel actu se voru pute face la domiciliul prevedutu prin disul actu şi înaintea judecătorului acestui domiciliu.


    Titlul U IV Despre absenţi, adică cei carei lipsescu de la loculu loru


    Capitolul 1 Despre absenta presumpta


    Articolul 98

    De va fi trebiunta a îngrijirii de administraţiunea totale, sau a unei părţi a averii lăsate de către o persona cari se presupune a fi absente, şi cari n'are un imputernicitu, tribunalulu de prima instanţa va lua dispositiunile cuvenite, după cererea partiloru interesate.


    Articolul 99

    Tribunalulu, după cererea părţii celei mai staruitore, va insarcina un curatore spre a representa, pre cei presupusi absenţi, la inventarie, socoteli, imparteli şi desfaceri la cari s'ar afla interesaţi.


    Articolul 100

    Ministeriulu publicu este speciale insarcinatu de a priveghia asupra intereseloru personeloru presupuse absenţi, şi va lua cuventul în tote cererile privitorie la dinsele.


    Capitolul 2 Despre declaraţiunea absentei


    Articolul 101

    Candu o persona nu se mai areta la locul domiciliului seu, sau alu residentei sele, şi nici a lasatu procura pentru administraţiunea averii selle, şi deca în cusu de patru ani nu va ave nimeni sciinta despre dinsa, părţile interesate se voru pute adresa cu cerere la tribunalul de prima instanţa spre a o declara absente.
    Era dacă va fi esistendu o procura pentru administraţiunea averii sale, părţile interessate nu voru pute cere a se declara absenta de catu după dece ani deplini de candu a disoparutu persona sau dela primirea celor din urma sciinte de la ea.


    Articolul 102

    Spre a se constata absinta, tribunalul, după înscrisuri şi dovedi produse, va ordonă a se face o cercetare în fiinta procurorului în ocolul domiciliului şi acelu al residentii, de voru fi osebite.


    Articolul 103

    Tribunalulu statuindu asupra cererii va ave în privire motivele absentii şi causele cari au pututu sa împiedice de a ave sciinta despre persona presupusa absente.


    Articolul 104

    Îndată ce se va da o otarire, fia pregatitore, fia definitivă, procurorulu va tramit copia după dinsa Ministeriului Justiţiei spre a s publică prin Monitorul Oficiale.


    Articolul 105

    Otararea declaratiunii de absenta nu se va da de catu un anu după otarirea cari a ordonatu cercetarea.


    Capitolul 3 Despre efectele absentei


    Secţiunea I Despre efectele absentei în privinta averii ce absentele posedea în diua disparerii sele (lipsirii sele)


    Articolul 106

    Deca absentele nu va fi lasatu procura pentru administrarea averii sele, atunci acei cari aru fi fostu moştenitorii sei, în diua candu elu a disparutu (s'a facutu nevedutu) seu candu s'a priimitu cele din urma sciinte de la densul (moştenitorii presumtivi), voru pute cere, în virtutea otaririi judecatoresci definiţi, prin cari se va fi declaratu absen, punerea loru în posesiune profisoria pe averea ce absentele ave în diua pornirii selle, seu a priimirii celoru din urma sciinte de la densulu, cu îndatorire anse pentru aceştia, de a da cauţiune despre buna lor administrare.


    Articolul 107

    Dacă absentele va fi lasatu procura, moştenitorii sei presumtivi nu voru pute cere de la tribunaluri punerea loru în posesiune provizoria de catu după dece ani deplini de candu el a disparutu, sau de la priimirea celoru din urma sciinte de la el.


    Articolul 108

    Totu ast'felu se va urma şi candu terminul procurei ar espira, în asemene acsuri, se va procede la administrarea averii absentelui potrivit regulamenteloru prin capitolul I din acestu Titlu.


    Articolul 109

    După ce moştenitorii presumtivi voru fi fostu puşi în stapinire provisoria, testamentulu, deca va esiste, se va deschide după cererea partiloru interesate, seu a procurorului tribunalului, şi legatarii, donatarii, precum şi toţi acei, cari ave asupra averii absentelui, drepturi subordinate morţii absentului, la voru pute esercita profisorie cu îndatorire din parte'le de a da cauţiune.


    Articolul 110

    Posesiunea provisoria nu va fi considerată de cadu ca cu depositu, cari va da, caloru ce au dobîndit'o, dreptul de a administra averea absentelui cu îndatorire din parte'le de a da sema abssentelui, candu s'ar areta, seu se va proba esistenta sea.


    Articolul 111

    Cei ce voru fi dobanditu punerea în posesiune prosoria voru fi datori a stărui pentru facerea inventariului averii miscatore şi a inscrisuriloru absentelui în fiinta procurorului tribunalului de prima instanţa.
    Tribunalul va ordonă, în casu de trebuinta, vendarea averii întregi miscatorie seu a unei părţi dintr'însă. În casu de vendare, atatu pretiul ei catu şi veniturile se voru capitalisa în bani seu în pamentu.
    Cei ce voru fi dobanditu punerea în posesiune provisoria voru pute, pentru propria loru siguranţa, a cere de la tribunal orînduirea unui espertu cari sa reviseze averea nemiscatore şi sa descrie starea ei prin un procesu verbale, cari se va aproba de tribunal în presinta procurorului; cheltuelele acestei lucrări voru fi în sarcina averii absentelui.


    Articolul 112

    Cei cari, în puterea punerii loru în posesiune provisoria seu a administraţiunii legal, se voru fi folositu de averea absentelui, nu voru fi datori a intorce absentelui de catu a cincea parte din venitu deca esistenta lui va fi dovedită înainte de cinci'supra'dece ani deplini din diua candu lui se va dovedi după cinci'supra'dece ani deplini.
    Veniturile voru fi în întregime ale mostenitoriloru presumtivi, candu au trecutu trei'deci ani deplini de la diua declaratiunii absentei, seu una suta ani de la diua nascerii absentelui.


    Articolul 113

    Cei cari se folosescu de averea absentelui numai în virtutea punerii în posessiune provisoria nu voru pute instraina nici ipoteca averea lui cea nemiscatore.


    Articolul 114

    Deca absenta se va prolunga trei'deci ani, din diua punerii în posesiune provisoria, seu dacă se voru fi implinitu una suta ani deplini de la nascerea absentelui, cautiunile date se voru ridica, toţi cei indrituiti voru pute cere, de la tribunalulu de l'a instanţa, impartele averii absentelui, şi punerea în posesiune definitivă.


    Articolul 115

    Moscenirea absentelui va fi deschisă din diua morţii lui dovedite, în folosulu moscenitoriloru celoru mai apropiati în diua morţii şi cei cari se voru fi folositu de averea absentelui vor fi datori a o restitui acestora cu reserva venituriloru ce li se cuvine în virtutea art. 112.


    Articolul 116

    Dacă absentele revine, seu dacă se dovedesce esistenta în timpulu punerii în posessiune provisoria efectele otarirei prin cari s'a declaratu absenta voru inceta, însă fără prejuditiulu, dacă va fi trebuinta, alu mesureloru conservatorie prescrise la Capitolulu I din acestu titlu pentru administrarea averii.


    Articolul 117

    Dacă absentele se ivesce, seu dacă esistenta lui este dovedită, chiaru şi după punerea în stăpânirea definitivă, elu îşi va priimi averea în starea în cari s'ar găsi precum şi pretulu lucruriloru înstrăinate din ea, seu cele cumpărate cu preţul averii celei vîndute, fără a pute urmări acea avere, dacă a fi trecutu la o atreia persona.


    Articolul 118

    Copiii şi descendenţii în linia dreapta ai absentelui potu asemene, în terminu de treideci ani de la punerea în definitivă stapinire, a cere restituirea averii absentelui, după cum s'a disu în art. precedente.


    Articolul 119

    După darea otaririi, prin cari s'a declaratu absenta, veri cine aru ave drepturi contra absentelui nu le va pute esercita de catu în contra celoru ce vor fi fostu puşi în posesiunea averii lui, sau în contra celoru ce vor fi avend administraţiunea legale.


    Secţiunea II Despre efectele absentei în privirea drepturiloru

    eventuali cari se potu cuveni absentelui

    Articolul 120

    Veri'cine ar reclama unu dreptu deschi unei persoane, a carii esistenta nu va fi recunoscută este datoru a dovedi, ca acea persona esista în timpulu candu dreptulu s'a deschis pentru dinsa.


    Articolul 121

    Dacă se va deschide o moştenire, cari s'ar cuveni unui individu, a cărui esistenta nu este cunoscută, ea se va da numai aceloru cu cari individulu s'ar fi găsit în drept d'a concure, sau aceloru ce avea dreptu d'a o dobîndi în lipsa'i.


    Articolul 122

    Dispositiunile coprinse în precedentile doue article îşi voru avea prterea loru, fără prejuciulu actiuniloru, prin cari se cere o moştenire sau alte drepturi ce se voru cuveni absentelui ori represintatiloru sei şi nu se voru perde de catu după trecerea terminului statornicitu pentru prescripţiune.


    Articolul 123

    Precatu timpul absentele nu se va areta, sau acţiunile nu se vor esercita în munele seu, cei ce vor fi priimitu moştenirea, voru dobîndi în deplina proprietate veniturile luate de dinsii cu buna credinţa.


    Capitolul 4 Despre preveghiarea copiiloru minori ai tatălui cari a disparutu


    Articolul 124

    Dacă tatalu disparutu a lasatu copii minori făcuţi cu sotia sa înaintea plecării salle, mama va ave priveghiarea asupra loru şi va esercita tote drepturile bărbatului, în privinta educatiunii şi a administraţiunii averii loru.


    Articolul 125

    Dacă mama va fi incetata din vieta în timpul de sese luni din diua candu tatalu a disparutu, seu dacă ea aru muri mai înainte d'a se declara absenta la tribunalulu, preveghiarea copiiloru se va incredinta de către consiliulu de familia la ascendenţii cei mai apropiati, şi în lipsa loru unu tutore provisoriu.


    Articolul 126

    Totu ast'felu se va urma şi în casu candu unulu din soţi, disparendu aru fi lasatu copii minori din alta căsătoria.


    Titlul U V Despre căsătoria


    Capitolul 1 Despre însuşirile şi condiţiunile necesarie spre a se pute sevarsi căsătoria


    Articolul 127

    Nu este iertatu bărbatului înainte de optu'spra'dece ani şi femeei înainte de cinci'spra'dece ani să se casatoresca.


    Articolul 128

    Numai Domnulu poate da dispense de vîrsta pentru motive grave.


    Articolul 129

    Nu este căsătoria candu nu este consimtimintu.


    Articolul 130

    Nu este iertatu a trece în a a două căsătoria fără ca cea d'inteiu sa fia desfăcută.


    Articolul 131

    Baiatulu cari n'are vîrsta de doue'deci şi cinci ani deplini, precum şi faţa cari n'are vîrsta încă de doue'deci şi unu ani deplini, nu se poate căsători fără consimtimentulu tataslui sau alu mamei.
    La casu de desbinare între tata şi mama consimtimentulu tatălui este de ajunsu.


    Articolul 132

    Dacă tatalu seu mama a muritu, seu dacă unulu din ei se găseşte în neputinţă d'a manifesta voinţa sa, consimtimintulu celui'laltu este de ajunsu pentru sevarsirea căsătoriei.


    Articolul 133

    Dacă tatalu şi mama sînt morţi, seu dacă se gasescu în neputinţă d'a manifesta voinţa loru, atunci bunulu şi buna despre tata şi, în lipsa acestora, bunulu şi buna despre mama ţin loculu acestora.
    Dacă este desbinare, acesta va fi considerată ca consimtimentu.


    Articolul 134

    Copiii legiuiti cari vor fi ajunsu în vîrsta prescrisă la art. 131 sînt datori înainte de a se căsători, a cere prin un actu respectuosu şi formal consiliulu tatălui şi alu mamei ori alu buniloru, cînd tatalu şi mama sînt morţi sau în neputinţă de a manifesta voinţa loru.


    Articolul 135

    Nepriimindu'se nici un respunsu sau unu respunsu negativu, după o luna de la cea anteia cerere respectuosa, se va repeti acesta cerere de doue ori în intervalul de ua luna între fie cari cerere; la espirarea lunei a treia căsătoria se poate face, ori cari aru fi resultatulu cererii respectuose, fie şi tacerea.


    Articolul 136

    După împlinirea virstei de treideci ani căsătoria se va pute face la o luna după tramiterea actului respectuosu.


    Articolul 137

    Actulu respectuosu se va comunică prin organulu primarului comunei personeloru cuvenite sau în lipsa loru la domiciliu, şi primarului va da quitanta formale celoru ce au facutu actulu respectuosu spre a le servi de dovada ca s'au conformatu legii.


    Articolul 138

    Candu acela, cărui s'aru cuvenitu a se face actulu respectusu, va fi absente, căsătoria se va face şi fără un asemenea actu dacă fiitorii soţi vor infatisa otararea tribunalului de prima instanţa prin cari s'a declaratu absenta sau celu putinu copia după ordinea tribunalului pentru a se face cercetare despre absenta.


    Articolul 139

    Oficiarulu stării civili cari va fi celebrată căsătoria baetiloru sau a feteloru neajunsi încă la vîrsta prescrisă la art. 131 fără consimtimentulu personeloru îndrituite a'l da după art. 131, 132 şi 133, va fi pedepsitu după cererea personeloru interesate sau a ministeriului publicu, conformu art. 162 din codicele penale.


    Articolul 140

    Oficiarulu stării civili cari va fi celebratu cununia fără sa esiste dovada ca s'a facutu actulu respectuosu, candu acesta este cerutu de lege, va fi pedepsitu cu inchisore de la o luna pînă la trei, şi cu amendă de la una suta pînă la trei sute lei.


    Articolul 141

    Copilulu naturale cari va fi perdutu pe mama sa, sau a cărui mama se va afla în neputinţă de a manifesta dorinţa sa, nu se va pute căsători înaintea de vîrsta de doue'deci şi cinci ani, fără consimtimintulu tutorelui seu.


    Articolul 142

    Candu tatalu, mama, bunii şi bunele sînt morţi, sau în neputinţă de a manifesta voinţa loru, atunci baetii, dacă n'au ajunsu încă la vîrsta de doue'deci şi cinci ani, şi fetele la acea de doue'deci şi unu, nu se potu căsători fără a cere consimtimentulu consiliului de familia.


    Articolul 143

    În linia directa este oprită căsătoria cu desaversire între ascendenţi şi discendenti şi între afinii (cuscrii) în aceeaşi linia, fără deosebirea inrudirii de legiuita sau nelegiuita însoţire.


    Articolul 144

    În linia colaterale, căsătoria este oprită pînă la a patra spita inclusive, fără osebirea inrudirii de legiuita sau nelegiuita însoţire şi între afinii (cuscrii) de aceeaşi spita.


    Articolul 145

    La rudenia din St. Botezu se opresce căsătoria între nasiu şi fina precum şi între nasa şi finu.


    Articolul 146

    tatalu adoptivu nu poate să se căsătorească cu adoptată sa nici cu fiia acestei, nici cu femeia fiiului seu adoptivu.


    Articolul 147

    Adoptatulu fiiu nu se poate căsători cu aceea ce a fostu femeia infiitorului tata, nici cu fiia lui, nici cu mama lui, nici cu surorea mamei lui sau a tatălui seu.


    Articolul 148

    Nu este slobodu a se căsători cineva cu adoptată sorore a tatălui seu, a mamei, a bunului sau a bunei sale.


    Articolul 149

    Tutorele sau curatorele nu se poate căsători cu nevirsnica ce se afla sub tutela sa.
    Asemenea nici tatalu tutorelui, nici fratele acestuia cari încă se afla sub parintesca putere, nici fiiulu tutorelui nu poate lua în căsătoria pe pupila, fără de priimirea şi înscrisă adeverinta a tribunalului coprindetore ca acestu tutore a datu pentru tote socotela lămurită, şi şi ca insotirea minorii cu elu sau cu altulu din numnitele persoane, va fi spre folosulu ei.


    Articolul 150

    Cu tote aceste Domnulu, pentru motive grave va pute acorda dispensa din proibitiunile coprinse în art. 144 din acestu codice, adeca pentru căsătoriele dintre cumnati şi cumnate şi pentru acele dintre veri şi vere.


    Capitolul 2 Despre formalităţile relative la celebrarea căsătoriei


    Articolul 151

    Căsătoria se va celebra în publicu înaintea oficiarului stării civili alu domiciliului unie din părţile cari se insotescu.


    Articolul 152

    Căsătoria săvîrşită în tera străină, între Români sau între Români şi străini va fi puternica şi în tera, dacă se va celebratu după formele usitate în acea tera, şi dacă Romanulu nu va fi contravenitu dispositiuniloru coprinse în Capit. precedente.


    Capitolul 3 Despre opositiuni la căsătoria


    Articolul 153

    Dreptulu de a forma opositiune la celebrarea căsătoriei ilu are persona legată prin căsătoria cu una din părţile contractanţi.


    Articolul 154

    Tatalu şi, în lipsa tatălui şi mama, iar în lipsa şi a tatălui şi a mamei, bunului şi buna potu forma opositiune la căsătoria copiiloru şi descendentiloru loru, chiaru de voru ave versta de doue deci şi cinci ani împliniţi sau de doue deci şi unu ani împliniţi pentru fete.


    Articolul 155

    În lipsa de ascendenţi fratele sau sororea, unghiulu sau matusa, verulu sau vera primara, fiindu în legiuita vîrsta, potu forma opositiune însă numai în casurile urmatore:
    1) Candu consimtimentulu consiliului de familia cerut de art. 142, nu s'a dobanditu.
    2) Candu opositiunea este basata pe starea de smintire a fiitorului sotu, acesta opositiune a cărui anulare o poate pronunţa tribunalulu fără nici o instrucţiune sau formalitate, nu se va priimi de catu numai cu îndatorire pentru oponente de a cere interdictiunea şi de a dobîndi, în privirea ei, otarire formale în terminulu ce i se va da de tribunalu.


    Articolul 156

    În cele doue casuri, prevedute în articolulu precedente, tutorulu sau curatorul nu va pute în totu cursulu tutelei sau curatelei de a forma opositiune fără a fi fostu autorisatu de către unu consiliu de familia, pe cari'lu va pute convoca.


    Articolul 157

    Veri ce au de opositiune va areta însuşirea, cari da oponentelui dreptu de a forma, alegere de domiciliu loculu unde căsătoria urmeda a se celebra, precum şi motivele opositiunii, afară numai dacă va fi fostu cerută de către unu ascendinte. Tote acestea sub pedepsa de nulitate a acteloru şi sub interdictiune pentru oficerulu de stare civile, cari aru fi visatu actulu ce coprinde opositiunea conformu art. 52.


    Articolul 158

    Tribunalulu de prima instanţa va otari pînă în dece dile asupra cererii de anularea opositiunii.


    Articolul 159

    Dacă urmeda apelu, citatiunile se voru face pînă în trei dile, de la priimirea apelului, iaru otarirea se va da celu mai tardiu pînă în dece dile de la data citaţiunii.


    Articolul 160

    Dacă urmeda recursu de casatiune pricina se va trata de urgenta şi se va da otarire celu multu pînă în terminu de o luna de la data primirii recursului.


    Articolul 161

    Respingendu'se opositiunea, oponentii dacă nu vor fi ascendenţi, nu potu osindi la despăgubire.


    Capitolul 3 Despre cereri de nuliltate a căsătoriei


    Articolul 162

    Căsătoria cari se va fi facuta fără consimtimintulu amboru sotiloru, sau a unui din ei, se poate ataca numai de către soţi, sau de către acele din ei, alu cărui consimtimintu nu au fostu liberu.
    Dacă a urmatu erore asupra persoanei fisice căsătoria se poate ataca numai de către acela dintre soţi cari a fostu amagitu.


    Articolul 163

    În casulu prevedutu la articolul precedente cererea de anulare nu se mai poate priimi, dacă a urmatu împreună vieţuire în cursul de sese luni cari se voru socoti de candu sotulu a dobinditu deplina sa libertate sau de candu a recunoscutu erorea.


    Articolul 164

    Căsătoria contractată fără consimtimentulu tatălui sau alu mamei, alu ascendintiloru sau alu consiliului de fammilia, în casurile în cari acestu consimtimintu este necesariu se poate ataca numai de către acei alu caroru consimtimintu este cerutu.


    Articolul 165

    Cererea de nulitate nu mai poate fi pornită de către ascendenţii alu caroru consimtimentu era cerutu dacă căsătoria va fi aprobată a nume sau prin tăcere de către acei alu caroru consimtimentu era necesariu, sau dacă a trecutu unu anu de candu a cunoscutu căsătoria fără reclamatiune din parte'le.


    Articolul 166

    Ori ce căsătoria contractată în contra disposituniloru coprinse la art. 127, 130, 143 şi 144, poate fi atacată atatu de către însuşi sotii, catu şi e către toţi acei cari au vre un interesu la acesta, precumu şi de către ministeriul publicu.


    Articolul 167

    Cu tote acestea căsătoria contractată de consotii cari n'avea încă vîrsta cerută pentru a pute contracta căsătoria, sau din cari unul numai ajunsere încă în acesta vîrsta nu se mai poate ataca:
    1) Dacă au trecut sese luni de către aceşti consorti sau unul din ei au ajuns la vîrsta competente.
    2) Dacă femeia cari nu avea încă aceasta vîrsta a devenit grea înaintea espirarii aceloru sese luni.


    Articolul 168

    Tatăl, mama, ascendenţii şi familia cari au consimţit la căsătoria conrtractata, în casul prevedut prin articolul precedente, n'au dreptu de a cere nulitatea ei.


    Articolul 169

    Persoanele cari intenteza acţiune de nulitate contra unei căsătorii numai într'un interesu pecuniaru, nu o pot intenta de catu cînd acel interesu este un interesu actuale.


    Articolul 170

    Soţul, în prejuditiul cărui s'a contractatu o a doua căsătorie, poate cere nulitatea acestei din nuou căsătorit.


    Articolul 171

    Dacă acei din urma căsătoriti opunu nulitatea căsătoriei celei d'enteiu, se va judeca prealabile validitatea sau nulitatea acelei căsători.


    Articolul 172

    Procurorul în tote casurile caroru s'a aplicat art. 166, însă cu modificatiunile prescrise la art. 167, poate şi e datoru sa cera nulitatea căsătoriei în timpul vietei ambor sotiloru şi condemnarea loru la despartire.


    Articolul 173

    Ori'ce căsătoria, cari s'ar fi făcut în taina şi nu s'a celebrat înaintea oficiarului competinte al stării vivili, se poate ataca de către însuşi soţul, de către tata şi mama, de către ascendinti şi de către toţi acei cari au la acesta un interesu actuale, precum şi de către ministeriul publicu.


    Articolul 174

    Dacă căsătoria n'a fostu preceduta de cele doua publicaţiuni prescrise de lege sau dacă intrervalului timpului prescris pentru publicaţiuni şi celebrarea nu s'a observatu procuratorulu va provoca în contra oficiarului stării civili o amenda banesca, cari nu va pute trece peste trei sute lei, şi în contra partiloru contractanţi sau în contra acelorua, sub puterea caroru ele au facutu acesta contraventiune, o globire proportionata cu averea loru.


    Articolul 175

    La pedepsele pronuntiate prin articolulu precedinte, se vor supune persoanele însemnate în elu, pentru ori ce contraventiune la regulele prescrise în art. 151 chiaru de nu s'aru considera acele contraventiuni indestulatore pentru a se pronuntia nulitatea căsătoriei.


    Articolul 176

    Nimenea nu poate reclama titlul de sotu şi efectele civili ale căsătoriei, dacă nu presinta unu actu de celebratiune a căsătoriei, inscrisu în registru stării civili, afară de casurile prevedute de art. 33 sub titlul: "Actele stării civili".


    Articolul 177

    Posesiunea de statu nu va pute dispensa pe acei ce se pretindu căsătoriti şi o invoca, de a infatisa actulu de celebrarea căsătoriei înaintea oficiarului stării civili.


    Articolul 178

    Candu este posesiunea de statu, şi cînd se infatiseza actul de celebrarea căsătoriei înaintea oficiarului stării civili, sotii nu potu fi primiţi a contesta validitatea acestui actu.


    Articolul 179

    Cu tote acestea, dacă în casurile prevedute la art. 176 şi 177, esistu copii făcuţi de doue persoane, cari au vietuit împreună în publicu ca barbatu şi femeia şi cari amenduoi au incetatu din vieta, legitimitatea copiiloru nu se poate contesta, sub singurul cuvent că nu se represinta actulu de căsătoria, ori cînd acesta legitimitate se dovedesce prin o posesiune de atatu necontradisa prin actul de nascere.


    Articolul 180

    Cînd dovada celebrarii legali a căsătoriei se afla dobandita prin resultatul vre'unei procedure criminali, înscrierea sentinţei în registrele stării civili, asigura căsătoriei, din dioa clebrarii sale, tote efectele civili, atît în privirea consotilr cat şi în privirea copiiloru născuţi din acea căsătoria.


    Articolul 181

    Dacă sotii sau unul din ei a încetat din vieta, fără a fi intentat vre o acţiune, acţiunea civile poate fi intentată de către representantii loru, sau singuri pentru sine, sau totu de o dată cu acţiunea publică intentată de către procurator.


    Articolul 182

    Dacă funcţionarul stării civili, sau ori'cari alt autor alu fraudii a încetat din viaţa cînd s'a intentat acţiunea în contra sa, moştenitorii lui vor fi urmăriţi înaintea tribunalului civile pentru despăgubire de către procurator în fiinta partiloru interesate, şi după denuntiatiunea facuta din parte'le.


    Articolul 183

    Căsătoria cari s'a declarat nulă totuşi produce efectele sale civili, atît în privirea sotiloru cat şi în privirea copiiloru dacă s'a contractat cu buna credinţa.


    Articolul 184

    Dacă buna credinţa esiste numai din partea unui din ambi sotii, căsătoria produce efectele sale civili numai în favoarea soţului cu buna cu buna credinţa şi a copiiloru născuţi din acea căsătoria.


    Capitolul 5 Despre obligaţiunile ce isvorascu din căsătoria


    Articolul 185

    Căsătoritii contracteza împreună, prin singurul faptu alu căsătoriei, îndatorirea de a alimenta a întreţine şi a'şi educa copii.


    Articolul 186

    Copilul nu poate cere de la tata, sau mama vre o parte din averea loru spre a se căsători, sau a'şi crea vre unu stabiliment.


    Articolul 187

    Copii sînt datori a da alimente tatălui şi mamei loru, şi celoru'alţi ascendenţi cari se vor afla în lipsa.


    Articolul 188

    Ginerii şi nuorile sînt datori asemenea şi în aceleaşi împrejurări a da alimente socrului şi socrei. Acesta îndatorire inceteza însă:
    1) Cînd socra se casatoresce de a doua ora.
    2) Cînd acela din soţi cari producea afinitatea (cuscria) şi copii născuţi din căsătoria sa cu cel'alt sotu, au murit.


    Articolul 189

    Obligaţiunile ce resulta din aceste dispositiuni sînt reciproce.


    Articolul 190

    Alimentele se dau în proportiune cu trebuinta aceloru cari le reclama, şi cu starea acelui cari e datoru să le intampine.


    Articolul 191

    Cînd acele cari da, sau acela cari primesce alimentele ajunge într'o stare ast'fel ca unul nu le mai poate da sau acel'alt nu mai are nevoia de ele în total sau în parte, se poate cere a fi aparatu, sau a se face reducţiune din ceea ce da.


    Articolul 192

    Dacă persona cari e datore a înlesni trebuinţele vietuirii, va justifica că nu mai poate plati pensiune de întreţinere, tribunalul poate, după ce va cerceta şi se va incredinta de adeveru, sa ordone ca sa primească în locuinta sa, sa alimenteze şi sa întreţină pe acela cărui era dator a da acea pensiune.


    Articolul 193

    Tribunalul va otari asemenea dacă tatăl sau mama, cari va oferi a primi sa alimenteze şi sa întreţină în casa sa pe copilul cărui este dator a da mijloace de vieţuire va pute fi scutitu de plată pensiunii în bani.


    Capitolul 6 Despre drepturile şi datoriele respective ale sotiloru


    Articolul 194

    Sotii îşi datorescu unul altuia credinţa, sprijinu şi ajutor.


    Articolul 195

    Bărbatul e dator protectiune femeii , femeia ascultare bărbatului.


    Articolul 196

    Femeia este datore sa locuesca împreună cu bărbatul seu şi sa'l urmeze ori în ce locu va găsi el de cuviinţă sa'şi stabilesca locuinta sa; bărbatul este datoru a o primi şi a'i inlescni tot pentru vieţuirea ei, după starea şi puterea sa.


    Articolul 197

    Femeia nu poate porni judecata, fără autorisatiunea bărbatului ei, chiar şi casulu cînd e comerciante publică.


    Articolul 198

    Autorisatiunea bărbatului nu se cere cînd femeia va fi urmărită înaintea judecaţii, în pricine criminali sau politianesti.


    Articolul 199

    Femeia avend chiar paraferna, nu o poate da, instreina, ipoteca, nu poate dobândi avere cu titlu onerosu sau gratuitu, fără concursulu bărbatului la facerea actului, sau prin deosebitu consimtiment inscrisu.


    Articolul 200

    Dacă barbatulu se opune a da femeii autorisatiune de a porni judecata, tribunalul îi poate da acesta autorisatiune.


    Articolul 201

    Dacă bărbatul se opune de a autorisa pe femeia ca să facă vre un act, femeia poate se chiame d'a dreptul pe barbatu înaintea tribunalelui de anteia instanţa din districtul (judeţul) domiciliului comunei, cari poate să dea sau nu autorisatiunea sa, după ce va asculta aretarile bărbatului în camera de consiliu sau va fi dovada despre chiamarea sa.


    Articolul 202

    Cînd femeia căsătorită cari va ave paraferna, va face comerciu conform art. 5 din codicele de comerciu ea se va pute obliga, fără autorisatiunea bărbatului, pentru totu ce privesce negotulu seu.
    Iar cînd femeia maritata, ne avend paraferna, va face comerciu, se va urma după art. 6 din codicele de comerciu.


    Articolul 203

    Cînd bărbatul este cadut sub o condemnatiune criminale, chiar la casu cînd decisiunea este data în lipsa (contumace), femeia chiar în vîrsta legiuita, nu poate în timpul cat tine osenda sa pornesca judecata, nici sa contracteze de cat după autorisatiunea tribunalului, cari poate în acest casu sa dea autorisatiunea, sa fără ca sa mai fi chiamat sau ascultat pe bărbat.


    Articolul 204

    Dacă bărbatul se afla sub interdictiune sau absente tribunalul poate, după apretiarea imprejurariloru, a autorisa pe femeia sau ca sa stea la judecata, sau ca sa contracteze.


    Articolul 205

    Dacă bărbatul este minore, femeia trebuie să aibă autorisatiunea tribunalului sau ca sa stea la judicata, sau ca sa pota contracta.


    Articolul 206

    Ori'ce autorisatiuine generale, chiar cînd este stipulată prin contractul de căsătoria, nu este valabile de catu pentru administraţiunea bunuriloru cari sînt parafernali.


    Articolul 207

    Numai femeia, bărbatul, sau moştenitorii loru potu cere anularea tocmeleloru sau a porniriloru de judecată făcute fără autorisatiune.


    Articolul 208

    Femeia poate face testamentul fără autorisatiunea soţului seu.


    Capitolul 7 Despre desfacerea căsătoriei


    Articolul 209

    Căsătoria se desface:
    1) Prin mortea unui din soţi.
    2) Prin despărţenia legale pronunţată.


    Capitolul 8 Despre a doua căsătoria


    Articolul 210

    Femeia nu poate trece în a doua căsătoria de cat după dece luni depline de la desfacerea celei d'antei căsătorie.


    Titlul VI Despre despărţenia


    Capitolul 1 Despre causele despărţeniei


    Articolul 211

    Bărbatul sau femeia poate cere despărţenia pentru causa de adulteriu.


    Articolul 212

    căsătoritii potu, fie'cari în parte, cere desfacerea căsătoriei pentru escese, crudimi sau insulte grave ce'şi va fi facutu unul altuia.


    Articolul 213

    Desfiinţarea căsătoriei se poate cere şi dobândi cînd unulu din soţi va fi osandit la munca silnica sau la reclusiune.


    Articolul 214

    Consimtimentul mutuale şi staruitoru al sotiloru, espresu în chipulu prescrisu de lege, în condiţiunile şi după cercarile determinate de lege, va servi de dovada indestula ca vieta în comunu le este nesuferita şi ca, în privinta loru, este o causa peremtoria de despărţenia.


    Articolul 215

    Despărţenia se poate pronunţa:
    În contra sotiului cari a vrajmasit vieta celui altu sotiu, sau scriind ca alţii o vrajmasescu nu i'a facutu aretare îndată.


    Capitolul 2 Despre despărţenia pentru causa determminata


    Secţiunea I Despre formalităţile despartirii pentru causa determinata


    Articolul 216

    Ori'cari ar fi natura fapteloru sau a delicteloru, cari ar provoca cerere de despărţenia pentru causa determinata, o asemenea cerere nu se poate face de cat numai la tribunalul civile al districtului, în cari sotii îşi au domiciliulu.


    Articolul 217

    Dacă vre una din faptele imputate de sotiul cari cere desfacerea căsătoriei va fi de natura a da locu urmăririi criminali din partea ministerului publicu, acţiunea despărţeniei se va suspende pînă ce se va da otarirea curţii de juraţi; atunci se va pute reîncepe judicata fără a fi permisu a deduce din acea hotărîre vre o respingere sau esceptiune prejudiciabile în contra sociului cari a facutu cererea.


    Articolul 218

    Ori'ce cerere de despărţenia va areta cu amanuntulu faptele; cererea se va da împreună cu dovedile, preşedintelui tribunalului, sau judicatorului ce'i va tine loculu, de către sotiulu ce cere desfacerea căsătoriei în persona, afară numai dacă va fi impiedicatu de bola, în cari casu după cererea sa şi eliberarea unui certificatu de bola a vre'unui medicu, magistratulu se va duce la domiciliul reclamantelui ca sa priimesca acolo cererea sa.


    Articolul 219

    Judicatorul după ce va fi ascultatu pe reclamante, şi'i va face observaţiunile ce va socoti de trebuinta, va parafa cererea şi dovedile alăturate, şi va încheia procesu verbale pentru priimirea loru.
    Acest proces verbale se va sub'scrie de judicatorul şi de reclamante, afară numai dacă nu va sci a scrie, pentru cari se va face menţiune în procesului verbale.


    Articolul 220

    Judicatorulu va ordonă prin procesu verbale ca părţile să se infastiseze înaintea sa la diua şi ora ce va determina. Spre acestu sfarsitu se va tramite copia după ordonanţa sa persoanei în contra carii se cere desfacerea căsătoriei.


    Articolul 221

    În diua otarita judecătorul va da amboru sotiloru, de se voru infatisa, sau reclamantelui, dacă numai singuru se va infatisa, consiliurile ce va găsi cu cale spre a savirsi impaciuirea. De nu va pute isbuti va încheia procesu verbale şi va ordonă a se comunică cererea şi dovedile ministeriului publicu şi va referi despre tote tribunalului.


    Articolul 222

    După trei dile tribunalul, după referitul preşedintelui sau alu judedcatorului ce'i tine loculu şi după conclusiunile ministeriului publicu, va acorda sau va suspende permisiunea de a se face citatiuni partiloru; suspendarea nu poate trece peste doue deci de dile.


    Articolul 223

    Reclamantele va cere de la tribunal a se cita după formele obişnuite pîrîtul ca să se înfăţişeze în persona în şedinţa secreta şi în terminul prescrisu de lege; se va tramite împreună cu citaţiunii părţii pirite copia după cererea de despărţenia şi după actele doveditore.


    Articolul 224

    La espirarea terminului, dacă partea pirita se va infatiosa sau nu, reclamantele în persona asistat de un sfatuitoru, de va găsi de trebuinta, va espune sau va face a se espune motivele cererii sale, va infatiosa dovedile şi va spune numele martoriloru ce va fi avendu.


    Articolul 225

    În materie de despartire de căsătoria părţile nu voru pute să se infatioseze prin procuratori cari sa pladeze.


    Articolul 226

    Deca pîrîtul se va infatiosa în persona va pute propune observarile atatu asupra motiveloru cererii catu şi asupra acteloru ce voru fi produse de reclamante şi asupra marturiloru numiţi de reclamante. Pîrîtul va numi pe mărturii ce'şi propune a infatiosa şi asupra căror reclamantele va face şi el observaţiunile sale.


    Articolul 227

    La a loru infatiosare se va întocmi proces verbale despre spusele şi observaţiunile partiloru, precum asemenea şi maturiile ce unul sau altul poate face.
    Se va da citire procesului verbale personeloru infatiosate, cari se voru indatora a'lu subscrie, şi se va face într'adinsu menţiune despre semnatura loru sau de declaraţiunea ca n'au pututu, sau n'au voitu sa subscrie.


    Articolul 228

    Tribunalul va soroci părţile pentru audienta publică a carii di şi ora o va defige; va ordonă a se comunică lucrările ministeriului publicu şi va numi un reportatoriu.


    Articolul 229

    La diua şi ora otarita, asupra reportului judecătorului reportatorul, după ce se va asculta ministerulu publicu, tribunalul va otari mai anteu asupra neadmiterii cererii de despărţenia, de va fi fostu propusă.
    Candu motivele neadmiterii se voru găsi temeinice cererea de despărţenia se va respinge; în casulu contrariu, sau de nu se va fi facutu propunere de neadmitere, cererea de despărţenia se va admite.


    Articolul 230

    Îndată după admiterea cererii de despărţenia, asupra raportului judecătorului, reportatorul ascultandu'se ministeriul publicu, tribunalul va otari asupra fondului, dacă va găsi causa în stare de a fi judecata; la din contra, va admite pe reclamante a dovedi faptele pe cari'şi fondeza aretarile şi pe pîrîtul a dovedi contrariulu.


    Articolul 231

    Asupra fie'cărui actu al pricinei, părţile, după reportulu judecătorului şi mai nainte de a vorbi ministerul publicu, potu propune contestaţiunile loru, mai anteiu asupra motiveloru de admitere şi apoi asupra fondului, dar în nici unu casu asistentele reclamantelui nu va fi admisu, dacă reclamantele însuşi nu se va infatisa în persona.


    Articolul 232

    Îndată ce se va pronuntia otarirea cari va ordonă a se face cercetări, grefiarul tribunalului va ceti partea procesului verbale cari conţine numele marturiloru propuşi, şi pe cari părţile au cerutu a fi ascultaţi.
    Părţile voru fi vestite de către preşedinte ca mai potu propune şi alţi marturi; însă ca după acesta nu voru mai pute fi priimite a mai face şi alte propuneri.


    Articolul 233

    Părţile voru face propunerile loru îndată în contra aceloru marturi ce vor voi a se departa. Tribunalul va otari asupra acestoru propuneri după ce va asculta pe ministeriul publicu.


    Articolul 234

    Rudele partiloru, afară de copii şi descendinti, nu potu fi resspinsi ca marturi sub cuventul de rudenia, precum asemenea nici slugile căsătoritiloru, sub cunentu ca sînt slugi; dara tribunalul va judeca şi va apretia după împrejurări depunerile rudeloru şi ale slugiloru.


    Articolul 235

    Ori ce otarire cari ar admite vre o dovadă testimoniala va denumi pe marturi ce urmeza a fi ascultaţi, şi va otari diua şi ora în cari părţile sînt datore a'l adunce la tribunal.


    Articolul 236

    Depunerile marturiloru se vor priimi la tribunal în şedinţa secreta de faţa cu ministeriul publicu, cu părţile sfatuitorii sau amicii loru pînă la numerul de trei din fie'cari parte.


    Articolul 237

    Părţile, prin sine sau prin organul sfatuitoriloru, potu face marturiloru observaţiunile şi interpelatiunile ce vor găsi de cuviinţă, fără însă ca sa'i intrerupa în cursul depuneriloru ce au a face.


    Articolul 238

    Fie'cari depunere se va face în scrisu, precum asemenea şi tote disele şi observaţiunile ce se vor face asupra aceloru depuneri.
    Procesul verbale al cercetării se va ceti atatu martoriloru catu şi partiloru; şi unii şi alţii vor fi datori a'lu subscrie. Se va face menţiune despre subscrierea loru, sau despre a loru declarare că nu potu sau nu voiescu a subscrie.


    Articolul 239

    După săvîrşirea celoru celoru doue cercetări sau a celei cerute de reclamante, dacă pîrîtul nu a adus marturi, tribunalul va soroci părţile pentru şedinţa publică a carii di şi ora o va determina. Va ordonă a se comunică lucrările ministeriului publicu şi va numi un reportatoru.
    Ordonanţa de sorocire se va notifica paritului în terminulu ce se va otari prin acea ordonanţa.


    Articolul 240

    La diua otarita pentru judecata definitivă se va da citire raportului de către judecătorul însărcinat cu el. Părţile voru pute mai la urma face prin însele tote operaţiunile ce vor socoti folositore pricinei loru. Dupe acesta ministerul publicu va lua conclusiunile sale.
    Otatirea definitivă se va pronuntia din şedinţa publică.


    Articolul 241

    Cînd cererea de despărţenia se va fi făcut pentru motivul de violinta, asprime, sau injurie grave, chiar după ce tote vor fi bine constatate, judecătorii au facultatea de a nu admite îndată despărţenia. În acest casu mai nainte de a otari, vor autorisa pe femeia a părăsi locuinta bărbatului seu, fără a fi datore ca sa'lu priimesca la densa, dacă ea nu va voi; şi voru condemna pe barbatu a'i plati o pensiune de întreţinere în proporţie cu midilocele sale, dacă femeia însăşi nu va ave venituri indestulatore pentru susţinerea trebuinteloru sale.


    Articolul 242

    Dupe unu anu de cercetare, dacă părţile nu vor reveni la împreună vieţuire, sotulu reclamante poate face a se cita cel'laltu sotu înaintea tribunalului în terminulu prescrisu de lege pentru a asculta definitivă otarire, cari atunci va admite despărţenia.


    Articolul 243

    Cînd despărţenia se va cere pentru cuventul ca unul din soţi se alfa condemnatu la osinda muncei silnice sau a reclusiunii, singurele formalităţi de observat consta: a infatisa tribunalului de prima instanţa o copia legalisata după otarirea prin cari s'a condemnat cu un certificat de la curtea de juraţi, cari să constate ca acea otarire nu poate fi atacată prin nici o cale legală.


    Articolul 244

    În casu de a se face apel în contra sentinţei de admisiune, sau a judecaţii definitive date de tribunalul de prima instanţa în materia de despărţenia, causa va cerceta şi se va judeca de urgenta de către curtea apelativa.


    Articolul 245

    Apelul nu se va priimi de catu dacă va fi fostu dat în cele doue luni socotite din diua din cari s'a comunicatu apelantelui otarirea data în fiinta ambor partiloru, sau în lipsa; terminulu spre a face recurs de casatiune în contra unei otarire definitive, va fi de trei luni din diua comunicatiunii otaririi.
    Recursul de casatiune va suspende esecutarea otaririi.


    Articolul 246

    În virtutea ori'carii otariri date în ultima instanţa, sau cari a dobendit putere de lucru judecat, şi cari va fi autorisatu despărţenia, soţul ce a dobendit'o va fi datoru a infatisa oficiarului stării civili, în terminu de doue luni copia legalisata dupe acea otarire spre a se înscrie în registrulu stării civili, în cari s'a înscris şi actul de căsătoria.


    Articolul 247

    Aceste doua luni se vor socoti în privinta judecaţii de la prima instanţa spre espirarea terminului de apel; în privinta otaririloru date de curtea de apel în lipsa pîrîtului, după espirarea terminului de opositiune; şi în privinta judecaţii contradictorie în cea din urma instanţa după espirarea terminului pentru resulsul de casatiune.


    Articolul 248

    Sotulu reclamante, cari va fi lăsat sa treca cele doua luni determinate de mai sus fără a împlini formalitatea prescrisă la art. 264, va perde beneficiul judecaţii ce questigase, şi nu va mai pute reîncepe acţiunea sea pentru despartrenia, de catu numai pentru o alta causa noua, în cari casu poate să se întemeieze înaintea judecaţii şi pe causele cele vechi.


    Secţiunea II Despre mersurile provisorie, ce se potu lua în urma cererii de despărţenia pentru causa determinata


    Articolul 249

    Ţinerea provisoria a copiiloru va remane bărbatului în procesul de despărţenia, afară numai dacă se va otari în alt'felu de către tribunal, după cererea mamei, sau a familiei, sau a ministerului public, spre folosul copiiloru.


    Articolul 250

    Femeia în procesului de despărţenia va pute părăsi domiciliulu bărbatului, în timpulu catu va tine procesul, şi cere o pensiune de întreţinere, în proportiune de mijlocele bărbatului.
    Tribunalul, dacă va incuviinta acesta cerere, va otari totu o dată şi suma de bani ce bărbatul va fi dator a da femeii sale pentru întreţinere.


    Secţiunea III Despre causele de respingere a cererii de despărţenia pentru causa determinata


    Articolul 251

    Cererea de despărţenia se va stinge prin împăcarea sotiloru urmată de intemplarea fapteloru cari aru fi putut sprijinit acea cerere, sau dupe pornirea cererii de despărţenia.


    Articolul 252

    În ambe aceste casuri, celu ce cere despărţenia va fi respinsu; el va pute însă porni o noua cerere de despărţenia pentru cause provenite după împăcare, şi în asemenea casu elu se va pute servi întru sprijinirea cererii sale şi de causele cele vechi.


    Articolul 253

    Dacă cel ce cere despărţenia tagaduiesce ca aru fi urmatu împăcare, celu'altu sotu poate dovedi ca a urmat, atatu prin inscrisu, catu şi prin marturi, după forma prescrisă şi prin predentele capitolu.


    Capitolul 3 Despre despărţenia prin consimtimentu mutuale


    Articolul 254

    Consimtimentul mutuale al sotiloru, nu va fi primit dacă barbatulu are mai puţin de doue'deci şi cinci ani, sau femeia mai puţin de doue'deci şi unu ani.


    Articolul 255

    Consimtimentul mutuale nu va fi primit de catu dupe trecerea de doui ani de la saversirea căsătoriei.


    Articolul 256

    Consimtimentul mutuale nu se va mai priimi dupe doue'deci ani de căsătoria, nici dupe ce femeia va fi implinitu vîrsta de patru'deci şi cinci ani.


    Articolul 257

    În nici un cas consimtimentu mutuale al sotiloru nu va fi îndestulător dacă acel consimtimentu nu va fi autorisat de către mama sau tata, sau de către cei'alţi ascendinti, în viaţa fiindu, potrivit reguliloru prescrise la articolii 131, 132 şi 133 din titlul al Vlea pentru căsătoria.


    Articolul 258

    Sotii otariti a se despărţi, prin consimtimentu mutuale, voru fi datori a face mai anteiu inventariu şi preţuirea a întregii loru averi miscatore şi nemiscatore şi a regula drepturile loru respective, în privirea căror sînt liberi de a face invoela.


    Articolul 259

    Ei voru fi asemenea datori a face între densii înscrisă tocmela asupra urmatoreloru puncte:
    1) Cui urmeza a fi încredinţaţi copiii ce vor fi avut în căsătoria loru, atît pentru timpul cercarii, cat şi dupe pronunţarea despărţeniei.
    2) Ce suma va fi datoru bărbatul a da femeii sale în intervalul acela de timpul, dacă ea nu va ave venituri indestule spre a intempina trebuinţele ei.


    Articolul 260

    Sotii se vor presenta împreună şi în persona înaintea preşedintelui tribunalului civile al districtului unde'şi au domiciliul, sau la judecătorul cari tine locul preşedintelui şi'şi vor declara voinţa loru de a se despărţi în presenta a doui martori adusi de ei.


    Articolul 261

    Judecătorul va face atatu ambor sotiloru intruniti cat şi fie cărui din ei în parte, în presenta celoru doui marturi, sfaturile şi indemnarile ce el va găsi de cuviinţă, le va ceti Capitolul IV din acest titlu cari reguleza efectele despărţeniei, şi le va areta tote consequentele faptului loru.


    Articolul 262

    Dacă sotii şi după acesta vor stărui în otarirea de ei luată, li se va da actu de către judecatoru după cererea loru de despartania prin consimtimentu mutale, şi vor fi datori a se presenta şi a depune îndată în tribunalu, pe lîngă actele prescrise de art. 258 şi 259, şi urmatorele:
    1) Actul de nascere şi acel de căsătoria.
    2) Actele de nascere şi de încetare din vieta, precum şi actele despre căsătoria loru.
    3) Declaraţiunea autentică din partea parintiloru loru sau a altoru ascendinti în vieta fiind, cari sa rostesca ca, pentru causele loru cunoscute, autoriseza pe fiulu sau pe fiia loru, pe nepotul de fiiu sau pe nepoata de fiia căsătorit sau căsătorită cu cutare, de a cere despărţenia prin consimtimentu mutuale şi de a consimţi la el.
    Tatii, mamele, bunele sotiloru vor fi presumti ca în vieta pînă se vor infatisa acte constatatoare incatarii loru din vieta.


    Articolul 263

    Tribunalul va încheia procesu verbale de tot ce se va fi rostit şi făcut în virtutea articoleloru precedenti; actele aduse de soţi vor rămîne în tribunal.
    În procesul verbale se va face menţiune despre autorisatiunea ce va trebui a se da de judecătorul femeii , pentru a se retrage din casa conjugale.


    Articolul 264

    Declaraţiunea de despărţenia a sotiloru va trebui a fi repetita la a patra, la a septea şi la a decea luna, observându'se aceleaşi formalităţi; la fie cari repetire sotii vor fi datori a constata formalu ca tata şi mama sau alţi ascendenţi din vieta fiind, persista în cea d'anteiu a loru otarire.


    Articolul 265

    În cinci'spre'dece, după espirarea unui anu deanteia declaraţiune, sotii asistaţi fie cari de doue persoane notabile din comuna, şi în versta de patru'deci ani cel putinu, se vor presenta împreună şi în persona, înaintea preşedintelui sau a judecătorului cari'i tine locul, îi vor da copii adeverinte după cele patru procese verbale cari coprind confimtimentul mutual d'împreună cu tote actele anecsate la ele, şi vor cere de la judecatoru fie cari în parte, inse în presenta unul altuia şi a notabililoru de mai susu, admiterea despărţeniei.


    Articolul 266

    Dupe ce judecătorului şi asistanii vor fi făcut observaţiunile loru sotiloru, dacă aceştia vor stărui în otarirea loru, grefierul va încheia procesu verbale cari se va subscrie atît de către aprti cat şi de persoanele asistanti, sau se va face menţiune dacă nu au voit sau nu au putut a subscrie.


    Articolul 267

    Judecătorul ve referi tribunalului despre tote împrejurările, pe lîngă cari referat se vor comunică şi conclusiunile ministerului publicu în sccrisu.


    Articolul 268

    Dacă ministerul publicu găseşte în acesta dovada ca ambii soţi era în etate bărbatul de doue'deci şi cinci ani şi femeia de doue'deci şi unu ani, cînd au facutu anteia loru declarare, ca la acesta epoca erau căsătoriti de doi ani şi ca căsătoria nu e facuta de mai multu de doue'deci ani, ca femeia avea mai puţin de patru'deci şi cinci ani, ca consimtimentul mutual a fostu esprimat de patru ori în curgerea anului, dupe tote formalităţile cerute de Capitolul de faţa, şi mai alesu cu autorisatiunea tatălui şi a mamei sotiloru, sau cu autorisatiunea celoru'l'alţi ascendenţi, va face conclusiunile sale în termenii următori: "legea permite" eara la casu contrariu conclusiunile sale vor fi "legea opresce".


    Articolul 269

    Tribunalul asupra referitului nu va pute face alte verificări de cat cele aretate la articlul precedente. Dacă tribunalul va crede ca părţile au satisfăcut condiţiunile, şi au îndeplinit formalităţile prescrise de lege, va admite divortiul. La casu contrariu tribunalul va declara ca despărţenia nu se poate admmite, aretand motivele sale.


    Articolul 270

    Apelatiunea în contra otarirei tribunalului, prin cari se va fi refuzat despărţenia, nu va mai fi primită dacă ea nu va fi fostu data de către ambe părţile prin actu separat, şi în termenu de doue'deci dile de la data la cari li s'a comunicat otarirea tribunalului.


    Articolul 271

    Apelul se va comunică şi ministeriului publicu de lîngă anteia instanţa.


    Articolul 272

    În cele dece dile de la comunicarea aplelatiunei ministerului publicu de lîngă tribunalu va supune conclusiunile sale procurorului generale de la curtea de Apelu.


    Articolul 273

    Procurorul curţii de apelu va fi dator a'şi da şi el conclusiunile sale inscrisu în urma cărora Presidentul curţii de apelu, sau judecătorul ce 'i va tine locul, va face raportul seu curţii pînă în 5 dile, şi curtea va otari definitivu asupra apelatiunii, cel ami tardiu pînă în dece dile de la priimirea referitului.


    Articolul 274

    Dacă curtea de apel prin otarirea sa nu va admite despărţenia, recursul de casatiune nu va fi priimit dacă nu va fi fostu dat de cari ambe părţile şi în terminu de o luna de la modificarea otaririle partiloru.


    Articolul 275

    În casu candu curtea nu va fi priimitu divortulu fie'cari dintre soţi poate face separatu secursu.


    Articolul 276

    Îndată ce se va pronuntia otarirea definitivă cari admite despărţenia, şi dupe espirarea teminului de recursu de casatiune, părţile voru fi datore a presenta împreună şi în persona pînă în terminu de doue luni, copia legelisata după acea otarire oficiarului stării civili, spre a o înscrie în registrulu stării civili în cari s'a inscrisu şi actulu de căsătoria. Neindelpinirea acestei formalităţi va atrage după sine nulitatea otarirei.


    Capitolul 4 Despre efectele despartenii


    Articolul 277

    Sotii cari se voru despartii nu voru mai pute să se casatoresca împreună.


    Articolul 278

    Femeia despartita nu va pute trece în alta căsătoria de catu dupe dece luni de la despărţenia ei.


    Articolul 279

    În casu de despărţenia pentru causa de adulteriu, sotiulu vinovatu de adulteriu nu se va pute nici o dată căsători cu complicele seu.


    Articolul 280

    Pentru ori'ce motivu se va fi pronuntiatu despărţenia, afară de casulu consimtimentului mutuale, sotiulu în contra cărui s'a pronuntiatu despărţenia va perde tote avantagiurile stipulate în favorea sa de către celu'l'altu sotiu, fie prin contractu de căsătoria fie dupe seversirea căsătoriei.
    Partea în favorea carei s'a pronuntiatu despărţenia, va conserva tote acelea avantagiuri chiaru şi dacă ele se voru fi stipulatu cu clausa espresa de reciprocitate fără ca acea reciprocitate să aibă locu.


    Articolul 281

    Dacă sotii nu'şi dedesera nici unu avantagiu unulu altuia, sau dacă acele avantagiuri nu voru fi indestulatore spre a asigura subzistenţă soţului cari a dobanditu despărţenia, tribunalului va pute ordonă şi lua mesuri pentru a se da acestuia o pensiune de întreţinere din averea celui'l'altu sotiu cari nu va pute trece peste o a treia parte din suma venituriloru; acesta pensiune se va pute revoca candu ea nu va mai fi necesaria.


    Articolul 282

    Copiii se voru incredinta sotiului cari a dobanditu despărţenia, afară numai candu tribunalulu, după cererea familii sau a ministerului publicu, va regula spre binele copiiloru ca cu totii, sau în parte să fie încredinţaţi sotiului, în contra cărui s'a pronuntiatu despărţirea sau unei a treia persoane.


    Articolul 283

    Ori carii persoane se va incredinta copiii, tatalu şi mama loru voru avea fie'cari dreptulu de a preveghia asupra loru şi îndatorirea de a'i întreţine şi de a le da crescere, în proportiune cu midlocele loru.


    Articolul 284

    Desfacerea căsătoriei prin despărţenie, nu va lipsi pe copiii născuţi din acea căsătoria, de nici unulu din fosele cari au avutu asigurate de legi sau de tocmele căsătoriei încheiate între tata şi mama, daru drepturile copiiloru nu se voru deschide de catu în modulu şi cu condiţiunile la cari ele s'aru fi deschisu dacă nu urma despărţenia.


    Articolul 285

    În casu de despărţenia prin consimtimentu mutualu, jumetate din averea bărbatului şi jumetate parte din averea femei va fi considerată ca deplina proprietate a copiiloru născuţi din căsătorie chiar din diua celei d'anteiu declaraţiuni de despărţenia. Tatalu şi mama însă voru ave dreptu la venitulu aceloru părţi din avere, pînă la ajungerea copiiloru în vîrsta legiuita, cu îndatorire însă pentru ei de a întreţine şi a cresce pe copii, dupe midlocele şi dupe positiunea loru sociale; tote aceste voru urma fără prejudiciulu celoru'l'alte folose, ce aru fi fostu asigurate disiloru copii prin tocmelile căsătoriei urmate între tatalu şi mama loru.


    Titlul U VII Despre paternitate şi despre filiatiune


    Capitolul 1 Despre filiaţiunea copiiloru legitimi născuţi sau conceputi în căsătoria


    Articolul 286

    Barbatulu este tatalu copilului conceputu (zamislitu) în timpulu căsătoriei.
    Barbatulu însă va pute sa nu recunoască de alu seu pe copilu, dacă dovedesce ca în cursulu timpului cuprinsu între a trei sutelea di şi între aceia a una suta optu deci mai înaintea nascerii copilului a fostu în imposibilitate fisica de a coabita cu sotia sa, fie din causa de depărtare, ori din ori ce altu accindentu.


    Articolul 287

    Bărbatului nu'i va fi iertatu şi nu recunoască de alu seu pe copilu, subtu cuventu de neputinţă trupesca; nu va pute a nu'l recunosce nici chiaru pentru causa de adulteriu (preacurvie) afară numai cînd nascerea i se va fi tainitu la cari casu va fi admisu a propune tote faptele proprie a justifica ca elu nu este tatalu copilului. Nerecunoscerea nu va pute fi priimita candu a esistutu în fapta întrunirea între soţi.


    Articolul 288

    Barbatulu nu va pute tagadui paternitatea copilului nascutu mai înainte de una suta optu deci dile de la data căsătoriei în urmatorele casuri:
    1) Dacă a sciutu mai înainte de căsătoria ca femeia e însărcinată.
    2) Dacă a asistutu candu s'a facutu actulu de nascere, şi dacă acelu actu este subscrisu de elu, sau conţine declaraţiunea sa că nu scie subscrie.


    Articolul 289

    Legitimitatea copilului nascutu dupe trei'sute dile de la desfacerea căsătoriei va pute fi contestată.


    Articolul 290

    În deosebitele casuri, în cari barbartulu este autorisatu a reclama, elu trebuie să'facă reclamatiunea în terminu de o luna, de se afla acolo unde s'a nascutu copilulu; în terminu de doue luni de la intorcerea sa, dacă la epoca nascerii era absente; în terminu de doue luni, dupe ce a descoperitu frauda, dacă i se va fi ascunsu nascerea copilului.


    Articolul 291

    Dacă barbatulu a muritu mai înainte de a reclama, dara în timpulu pe candu era încă priimitu a o face, moştenitorii voru ave doue luni spre a se contesta legitimitatea copilului, socotite din diua candu acelu copilu aru fi intratu în posesiunea averii bărbatului, sau din epoca cînd ar fi atacat posesiune mostenitoriloru asupra acelei averi.


    Capitolul 2 Despre dovedirea filiaţiunii copiiloru legitimi


    Articolul 292

    Filiatiunea copiiloru legitimi se dovedesce prin actele de nascere trecute în registrele stării civili.


    Articolul 293

    În lipsa de un asemenea titlu este indestulatore posesiunea constante a statului de copilu legitimu.


    Articolul 294

    Posesiunea de statu se statornicesce prin întrunirea de fapte indestulatore, ce arata legemantul de fiatiuni şi de rudenia între un individ şi familia din cari pretinde a face parte.
    Cele mai de capetenia din aceste fapte sînt: Ca acel individ a purtat în tot d'auna numele părintelui, al cărui fiu se pretinde a fi; ca tatăl 'l a tratat ca pe fiul seu şi a îngrijit în acesta cualitate, de creşterea, de întreţinerea şi stabilirea sa.
    Ca a fostu recunoscutu în aceasta calitate în tot d'auna în societate.
    Ca a fostu recunoscutu în aceasta calitate de către familia.


    Articolul 295

    Nimeni nu poate reclama o stare civile contraria acelei ce'i da titlul seu de nascere, şi posesiunea de statu, conformu acestui titlu.
    Şi vice'versa, nimeni nu poate cotesta starea civile acelui ce are o posesiune de statu, conform titlului seu de nascere.


    Articolul 296

    În lipsa de titlu şi de posesiune de statu statornică ori dacă copilul a fostu inscrisu, sau sub nume mincinose, sau ca născut din tata şi mama necunoscuţi, dovada filiaţiunii se poate face prin marturi.
    Cu tote acestea dovada acesta nu poate fi priimita de cat atunci cînd esiste un început de dovada inscrisu, oru cînd presumtiunile sau indiciele cele resulta din fapte constanti sînt de o ast'fel de gravitate, în cat să se pota priimi admiterea dovedii prin marturi.


    Articolul 297

    Începutul de dovada inscrisu resulta din titlul de familia, registre şi hârtii casnice ale tatălui sau ale mamei, din acte publice sau chiar private emanate de la una din partilece figureza în contestatiune sau cari ar ave vre un interesu în cestiune dacă ar fi fostu în vieta.


    Articolul 298

    Dovada contraria se va pute face prin tote mijlocele proprie de a statornici, ca reclamantul nu e copilul mamei ce pretinde ca are, sau, chiar fiind maternitatea dovedită, că nu e copilulu bărbatului mamei.


    Articolul 299

    Tribunalile civili vor singure competente a hotărî asupra reclamatiiloru privitore la starea civile.


    Articolul 300

    Acţiunea criminale în contra unui delict pentru suprimarea starei civili, nu va pute începe de cat dupe ce s'a dat otarirea definitivă asupra cestiunii starei civili.


    Articolul 301

    Acţiunea pentru reclamarea stării civile, este neprescriptibila în privirea copilului.


    Articolul 302

    Acţiunea pentru reclamarea starei civili nu se va pute porni de către moştenitorii copilului, cari n'au reclamat, de cat cînd acesta ar fi murit minor sau în terminu de cinci ani dupe împlinirea etatii majori.


    Articolul 303

    Moştenitorii vor urmări acţiunea deschisă de către copil afară numai dacă acesta se va fi lepadat formal sau ar fi lăsat sa treca trei ani fără a o mai urmări însuşi, socotindu'se de la cel din urma act de procedura.


    Capitolul 3 Despre copiii naturali


    Secţiunea I Despre legitimarea copiiloru naturali


    Articolul 304

    Copiii născuţi sau conceputi afară din căsătoria se vor pute legitima prin căsătoria, facuta dupe nascere între tatăl şi mama loru, cînd aceştia 'i vor fi recunoscut chiar prin actulu loru de căsătorie.


    Articolul 305

    Legitimarea se poate face chiar în folosul copiiloru incetati din viaţa cari au lăsat dupe dinsii descendinti şi atunci aceştia se bucura de efectele ei.


    Articolul 306

    Copiii legitimati prin căsătoria urmată după nascerea loru vor ave eleasi drepturi ca şi cum ar fi fostu născuţi din acesta căsătorie.


    Articolul 307

    Cercetarea paternităţii este oprită. La casu de răpire, cînd epoca rapirei va corespunde cu acea a zamislirii copilului, rapitorului va pute fi declarat după cererea partiloru interesate de părinte al copilului.


    Articolul 308

    Cercetarea maternitatii este priimita.
    Copilulu ce 'şi va reclama pe mama sa va fi dator a dovedi el este acelasu copilu pe cari ea l'a nascutu.
    Nu va fi priimit a dovedi acesta prin marturi, de cat numai atunci cînd va fi inceputu de dovada inscrisu.


    Titlul U VIII Despre adoptiune


    Capitolul 1 Despre adoptiune


    Secţiunea I Adoptiunea şi efectele sale


    Articolul 309

    Nu se pot adopta de cat persoanele de ambe secsele, şi cari la epoca adoptiunii nu vor ave nici copii nici descendinti legitimi; pe lîngă acesta trebuie să fie cel putinu opt'spre'dece ani mai mare de cat acela pe cari 'şi propunu a adopta.


    Articolul 310

    Nimeni nu poate fi adoptatu de mai multe persoane afară de numai doi consorti.
    Unu sotu nu poate adopta fără consimtimentulu celui altu sotu.


    Articolul 311

    Candu părintele şi mama adoptatului sau numai unulu din ei este în vieta şi dacă adoptatulu n'au implinitu douedeci şi cinci ani, elu este datoru a aduce consimtimentulu datu la adoptiune la părinţii sei, sau la acela din ei cari traesce.
    În casu candu adoptatulu n'are părinţi se va cere consimtimentulu tutorelui.


    Articolul 312

    Adoptiunea va da celui adoptatu numele (de familia) adoptatorului pe cari'lu va adaugi la adveratulu seu nume, putendu inse pune numele de familia alu adoptatorului şi înainte de adeveratulu seu nume de familia, dacă astu'felu va urma tocmela.


    Articolul 313

    Celu adoptatu va remane în familia sa firesca, în cari 'şi păstra şi tote drepturile sale; cu tote acestea căsătoria este proprita:
    Între adoptatorul cu celu adoptatu şi descendintii acestuia.
    Între copiii adoptivi ai aceluiaşi individu.
    Între celu adoptatu şi copiii ce aru pute ave mai în urma adoptatoriului.
    Între celu adoptatu şi sotiulu adoptatoriului precum şi între adoptatoru şi sotulu celui adoptatu.


    Articolul 314

    Îndatorirea naturala ce va continui a esiste între celu adoptatu şi tatalu şi mama sa de a'şi da unulu acestuia alimente, în casurile otarite de lege, va ave aceiaşi urmare între adoptatoru şi celu adoptatu, unulu către altulu.


    Articolul 315

    Celu adoptatu nu va dobîndi nici unu drept de mostenier asupra bunuriloru rudeloru adoptatoriului dar va ave asupra mostenirei adoptatorului aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi din căsătorie, chiar dacă în urma adoptiunei s'aru nasce asemenea copii din căsătoria.


    Articolul 316

    Murindu adoptatulu, fără descendinti legitimi, lucrurile date lui de către adoptatoriu prin daru asu prin moştenire, ce se voru găsi în natura în vremea morţii adoptatului, se voru intorce la adoptatoru, sau la descendintii sei, cu îndatorirea de a contribui la datorii, şi fără prejuditiului drepturiloru unoru a treia persoane.
    Prisosulu bunuriloru adoptatului va fi alu parintiloru sei firesci, şi aceştia se voru esclude totu'dea'una, pentru obiectele specificatu în acestu articolu, pe toţi moştenitorii adoptatorului afară de descendintii sei.


    Articolul 317

    Dacă traindu adoptatoriulu, şi dupe mortea adoptatului, copiii sau descendintii lasati de aceşti din urma, voru muri şi ei fără posteritate, adoptatorulu va moşteni lucrurile date de dansulu, dupe cum s'a disu în art. precedente, dara acestu dreptu se va margini numai la persona adoptatoriului şi nu se va transmite şi la moştenitorii sei, chiar de aru fi descendintii direcţi.


    Secţiunea II Despre formele adoptiunii


    Articolul 318

    Persona ce'şi va propune de a adopta şi aceia ce va voi a fi adoptată se voru infacisa la tribunalulu domiciliului adoptatoriului spre a face inscrisu declaraţiune ca acesta este cu consimtimentul amendorora.


    Articolul 319

    Tribunalulu, dupe ce va lua sciinte trebuinciose, se va trage în camera de consiliu şi va verifica:
    1) De sînt îndeplinite tote condiţiunile cerute de legi;
    2) Dacă persona cari voiesce a adopta se bucura de o buna reputatiune.


    Articolul 320

    Dupe ce procurorulu 'şi va da conclusiunile, tribunalulu printr'unu procesu verbale motivatu va otari în aceşti termini: "se incuviinteza, sau nuse incuviinteza adoptiunea".


    Articolul 321

    În terminu de o luna de la data otarirei tribunalului, acesta otarire va fi supusă, dupe cererea partei celei mai staruitore, curţi de apelu, cari va urma în acelaşi timpul ca şi tribunalulu de prima instanţa, şi va pronunţa printr'unu procesu verbale nemotivatu:
    "Otarirea e confirmată, sau otarirera e reformata. Prin urmare se incuviinteza sau nu se incuviinteza adoptiunea."


    Articolul 322

    Ori'ce otarire a curtei apelative, cari va incuviinta o adoptiune se va ceti în şedinţa publică şi se va afiga la locurile unde curtea va găsi de cuviinţă.


    Articolul 323

    În cele trei luni după darea otarirei, adoptiunea se va înscrie, dupe cererea uneia sau a alteia din părţi, în registrulu acteloru civili alu locului unde 'şi va ave domiciliulu adoptatorulu.
    Acesta înscriere se va face după o copia legalisata a otarirei curţii apelative; şi adoptiunea va rămîne fără efectu, de n'a fostu înregistrată în aretatulu terminu.


    Articolul 324

    Dacă adoptatoriulu aru muri, dupe ce s'a depusu la tribunal actulu cari constata voinţa sa de a adopta şi mai înainte de a se da otarirea de către tribunal se va urma cu procedura înainte şi adoptiunea se va priimi, de se va găsi cu cale.
    Moştenitorii adoptatoriului, voru pute, de voru crede ca adoptiunea nu poate fi priimita, a da procurorelui ori ce memoriu şi observatiuni atingatore de acesta adoptiune.


    Titlul U IX Despre puterea parintesca


    Articolul 325

    La ori ce versta copilulu este datoru sa onoreze şi sa respecteze pe tatalu şi pe mama sa.


    Articolul 326

    Copilulu rămîne sub a loru autoritate pînă la majoritate sau emancipare.


    Articolul 327

    În timpulu căsătoriei tatalu singuru esercita acesta autoritate.


    Articolul 328

    Copilulu nu poate părăsi casa părintească fără voia tatălui seu.


    Articolul 329

    Tatalu cari va ave motive de nemulţumire forte grave asupra purtării copilului seu va ave urmatorele mijloace de îndreptare.


    Articolul 330

    DAcă copilulu are mai putinu sese'supra'dece ani tatalu ilu va pute pune în o casa de arestu pentru o luna celu multu dreptu cari preşedintele tribunalului de districtu dupe cererea tatălui, va trebui a elibera ordinulu de arestare.


    Articolul 331

    De la vîrsta de sese'supra'dece ani pînă la majoritate, sau emancipatiune, tatăl va pute numai sa cera arestarea copilului seu pe timp cel mult de sese luni, adresandu'se pentru acesta la preşedintele tribunalului cari, după ce se va înţelege cu procurorul, va libera sau va refusa ordinea de arestare, şi liberand ordinea de arestare va pute scurta terminul arestarei cerut de tata.


    Articolul 332

    În ambe aceste csuri nu se va face nici o procedură înscris şi nici o formalitate judecatoresca, afară numai întru cat privesce ordinea de arestare cari nu va coprinde motivele pentru cari el s'au dat; tatăl va fi numai dator de a subscrie îndatorirea de a plati tote cheltuelile şi de a da arestatului alimentile cuviinciose.


    Articolul 333

    Tatalu poate scurta ori cînd va voi trminul arestarei de ei reclamat în casurile prevedute de precedentile trei articole. Dacă dupe esirea copilului din arest el va face din nou alte necuviinte, arestarea lui se va pute ordonă din nou, cu modul prevedutu în articolele precedenti.


    Articolul 334

    Dacă tatalu se va căsători din nou nu va pute aresta pe copilul seu din precedente căsătoria, chiar de ar ave mai puţin de sese'supra'dece ani, de catu conformându'se celoru prescrise de art. 331.


    Articolul 335

    Mama veduva, cari nu se va fi maritat din nou nu va pute aresta pe fiiul ei, de catu cu concursul a doue din cele mai aproape rude despre tata, şi numai prin cerere adresată tribunalului conform art. 331.


    Articolul 336

    Candu copilul va ave avere propria a lui, sau cînd el va esercita vre o profesiune sau meseria, nu va pute fi arestat chiar de va ave mai puţin de sese'supra'dece ani, de catu prin cerere adresată tribunalului conform ART. 331
    Copilul arestat va putea adresa un memoriu procurorului generale pe lîngă curtea de apel. Acesta va ordonă procurorului pe lîngă tribunalul de prima instanţa ca sa cerceteze impregiurarile şi va face apoi el însuşi raport preşedintelui curţii aplelative cari dupe ce va insciinta pe părinte şi dupe ce va fi adunat tote sciintele putinciose, va pute revoca sau modifica ordinele de arestare liberată de Preşedintele tribunalului de prima instanţa.


    Articolul 337

    Mama are drepturi de corectiune asupra copiiloru sei naturali, legalminte recunoscuţi.


    Articolul 338

    Tatăl în timpul căsătoriei, şi, dupe desfacerea căsătoriei, acel din doi soţi remas în viaţa conserva dreptul de folosinţă asupra averei copiiloru loru pînă la vîrsta de douedeci ani deplini, sau pînă la emanciparea loru, dacă se va face înainte de acesta etate.


    Articolul 339

    Dreptul acesta de folosinţă impune urmatorele sarcini:
    1) Sarcinele cari privescu pe usufructuari.
    2) Alimentele, întreţinerea şi crescerea copiiloru, în proportiune cu averea loru.
    3) Plata renteloru sau a dobindeloru capitaluriloru ce datorescu copiii.
    4) Cheltuielele ingroparii şi acele ale bolei din urma.


    Articolul 340

    Acest drept de folosinţă nu va ave loc pentru tatăl sau mama, în contra căreia se va fi pronunţat despărţenia. Mama cari va trece în alta căsătoria nu va mai ave acest drept de folosinţă.


    Articolul 341

    Dreptul de folosinţă nu se va întinde asupra averei ce copiii aru pute câştiga prin deosebită loru munca şi industria precum nici asupra averei, ce s'ar fi dat prin donatiune sau legatu copiiloru, cu condiţiune espresa ca tatăl şi mama sa nu se folosească de ea.


    Titlul U X Despre minoritate, despre tutela şi despre emancipatiune


    Capitolul 1 Despre minoritate


    Articolul 342

    Minor este acela cari nu are încă etatea de douedeci şi unu ani împliniţi, fie parte barbatesca fie parte femeesca.


    Capitolul 2 Despre tutela


    Secţiunea I Tutela tatălui şi a mamei


    Articolul 343

    Tatăl, în timpul căsătoriei, administrează averea personale a copiiloru sei minori da seama despre fondul şi veniturile averei, asupra căreia n'are dreptulu de folosinţă. Da seama numai despre fondul averei asupra căreia legea 'i da dreptul de folosinţă.


    Articolul 344

    După mortea unuia dintre soţi tutela asupra minoriloru copii revine de drept sotiului remas în viaţa.


    Articolul 345

    Tatăl poate să orinduiasca un consiliu îngrijitor pe lîngă remasa în vieta mama a copiiloru, în cari casu ea nu va pute face nici un act atingator de tutela, fără scirea şi învoirea consiliarului.


    Articolul 346

    Mama nu este indatorata a fi neapărat tutrice. La întîmplare candu nu va priimi tutela este datore a face declaraţiune la tribunal în ei, dile dupe mortea soţului, şi a îndeplini datoriile tutel patru'deci pînă cînd se va orandui unu tutore dupe formele prescrise de lege.


    Articolul 347

    Dacă mama tutrice va voi a trece în a doua căsătoria este datore mai 'nainte de a se căsători, a cere de la judecătoria competent adunarea consiliului de familia ca acesta sa otareasca de se cuvine a se lasă totu asupra ei tutela sau nu; în lipsa acestei formalităţi ea va perde de drept tutela, şi noul ei sotu d'împreună cu dinsa voru fi respudetori solitari pentru tote urmările tutelei ce ea a ţinut în contra legei.


    Articolul 348

    Cînd consiliul de familia, adunat dupe lege, va lasă tutela asupra mamei, ce voesce a trece în a doua căsătorie, elu atunci va trebui sa numesca ca tutore pe celu de al doilea bărbat cari, împreună cu sotia sa, vor fi respundetori solidari despre administrarea acelei tutelei;iar cînd bărbatul de al doilea nu va dori să fie cotutore, atunci nici femeia nu va pute fi tutrice şi consiliul familiei va alege alt tutore.


    Secţiunea II Despre tutela numita de tatăl sau muma


    Articolul 349

    Dreptul personal d'a alege, prin testament sau prin un act autentic, un tutore rudenie sau strein nu'l are de catu celu din urma dintre părinţi, cari inceteda din viaţa.


    Articolul 350

    Mama căsătorită din nou căreia nu i s'a lăsat tutela fiiloru din insotirea d'anteiu nu poate să rinduiasca tutore asupra loru.


    Articolul 351

    Cînd mama cea din nou căsătorită, căreia i s'a lăsat tutela aru orindui, prin testament, unu tutore pentru copii din căsătoria de mai 'nainte, acea orinduire nu se va tine în sema de catu numai cînd va fi intarita de către consiliulu de familie.


    Secţiunea III Despre tutela ascendentiloru


    Articolul 352

    Cînd celu din urma dintre părinţi cari va inceta din vieta n'a ales tutore asupra minoriloru sei copii, tutela revine, da dreptul, bunului dupe tata, iar în lipsa acestuia bunului seu după muma şi asia suindu'se după spite, ast'felu ca ascendenţii dupe tata să fie totul dăuna preferaţi înaintea ascendentiloru, în aceeaşi linie dupe muma.


    Articolul 353

    Dacă, în lipsa bunului dupe tata şi a bunului după muma a minoriloru, s'ar aflat doi ascendenţi de un grad mai sus cărora se cuvine tutela, şi cari amândoi ar fi din linia despre tata a minorului, atunci tutela revine de dreptul aceluia cari s'a găsi a fi bunul dupe tata al tatălui minorului.


    Articolul 354

    Dacă o asemenea concurinta s'ar găsi între doi buni al doilea din linia dupe muma, numirea se va face de către consiliul de familia, cari va fi inse datoru a alege pe unul din acei ascendenţi.


    Secţiunea IV Despre tutela aleasă de către consiliul de familia


    Articolul 355

    Cînd unu copil minor şi neemancipat ar remane fără tata şi fără muma, far tutore ales de catra tatalu sau muma sea, şi fără ascendenţi de secsu barbatescu, precumu şi la întâmplare candu tutorele, fiind unul din cei pomeniti mai sus, s'ar găsi sau în starea eclusiunei de cari se va vorbi mai jos, sau după lege aperat de tutela, atunci consiliul de familia va îngriji pentru numirea unui altu tutore.


    Articolul 356

    Consiliul familiei se va aduna sau prin cererea şi staruinta ori carii din rudeniile minorului, sau a creditoriloru lui, sau a altor părţi interesate, sau din officiu, prin îngrijirea judecătoriei competinte.
    E liberu ori'cari a da de scire tribunalului despre causele ce reclama numirea unui tutore.


    Articolul 357

    Consiliul de familia se va compune celu putinu de cinci rude, din cari trei vor fi despre partea tatălui, şi doue despre partea mamei, iaru candu despre partea unui din părinţi nu aru fi rudenii, ca să se poate îndeplini acest numeru, lipsa să se îndeplinească cu rude de partea celuialtu părinte, padindu'se rinduiala d'a se preferi totu de'unu cele mai de aproape rudenii despre fie'cari linia. Rudenia se va preferi înaintea afinelui (cuscru) de acelaşi gradu şi, între rudeniile de asemenea gradu celu mai în vîrsta se va preferi.


    Articolul 358

    Fraţii buni (aceda fraţi de un tata şi mama) ai minorului şi bărbaţii suroriloru bune sînt de dreptu membri ai consiliului de familia, fără a fi mărginit numerul loru, de vor fi inse mai putini la numer de catu cinci alte rudenii vor fi chiamate spre completarea consiliului.


    Articolul 359

    Cînd din districtul unde s'a deschisu tutela nu se vor găsi rudenii de aproape, în numeru indestulatoru, spre completarea consiliului, atunci tribunalul districtului va chiama pe rudele cele mai aproape al mortului din cuprinsul terei; iar la casu de necompletarea consiliului cu rudele cele mai de aproape ale mortului, atunci se vor chiama alte persoane dintre cetatianii din aceeaşi comuna, cunoscuţi ca au avut legătură de amicia ne'întreruptă cu tatăl sau mama minoriloru.


    Articolul 360

    Tribunalul va pute, chiar în casul cînd se găseşte în coprinsul districtului un numer indestulatoru de rudenii sau afini (cuscri) pentru a forma consiliului de familia,sa chime pe alte rudenii, mai apropiate în gradu sau totu de acelaşi gradu ca şi rudeniile şi afinii presinti, domiciliate în alte districte, pentru a forma sau a completa consiliul familiei.


    Articolul 361

    Terminul pentru întrunire sa va regula de către tribunal în di anume otarita, potrivit cu apropierea sau depărtarea locuinţei personeloru ce au a fi chiamate.


    Articolul 362

    Rudeniile, afinii sau amicii adunaţi ast'felu vor fi datori a merge în persona, sau a fi infatisati fie'cari de procuraturi anume şi inadins randuiti pentru acesta. Un procuratore nu poate infatisa mai multu de cat o singura persona.


    Articolul 363

    De va urma legiuita aperare din partea chiamatiloru, şi de se va găsi de cuviinţă ori a se aştepta membrii ce lipsescu, ori a se îndeplini cu alte persoane, la un asemenea casu, precum şi la ori cari altul cînd interesul minorelui ar cere, tribunalul va pute otari adunarea pentru o alta di.


    Articolul 364

    Ori ce ruda, cuscru sau amicu, convocatu, şi cari, fără scusa legitima, nu va veni la adunare, se va supune la o amenda cari nu va trece peste doue sute lei şi se va pronunţa de către tribunal fără apel.


    Articolul 365

    Consiliul de familia, format după lege, se va aduna la tribunalul judeţului, sau aiurea unde va decide preşedintele tribunalului; aflarea de fatia a cinci membri celu puţin este obligatoria spre a pute pasi în lucrare.


    Articolul 366

    Consiliul se va preside de către celu mai în vîrsta din membrii presenti. Chibsuirile se vor încheia după majoritatea voturiloru, adică celu puţin cu un glas mai mult peste jumetatea glasurilorupersineloru aflate de faţa, înţelegendu'se ca numerul personeloru de faţa să fie tot de'una fără sotu.


    Articolul 367

    Spre a nu se compromite interesele minoriloru prin intardiere, cînd consiliul de familia, convocatu după lege, nu se va aduna în terminul prescris, afară de casul arătat de art. 373, tribunalul districtului va pasi cu lucrarea din officiu, şi va îndeplini datoria ce are consiliul de familie după lege, arătând acesta anume în jurnalul ce se va încheia. După o asemenea lucrare, ori ce propunere s'ar face din partea consiliului de familia nu va fi primită.


    Articolul 368

    La tote intamplarile de mai sus arătate, tribunalile de judeţe sînt datore, sub a loru răspundere, a se îngriji spre îndeplinirea la vreme a legiuiteloru formalităţi, spre a nu se vatema interesele orfaniloru, remaindu ele respundetore pentru ori ce încuviinţare a ne'legaliloru mesuri propuse de consiliul familiei, şi membri consiliului vor fi respundetori pentru frandulosele lucrări din partele, prin cari s'ar cansa paguba pupilului.


    Articolul 369

    Tutela este o însărcinare personale cari nu poate trece la moştenitorii tutorelui. Aceştia vor fi numai respundetori despre administrarea acei tutele, şi dacă voru fi majori, vor fi datori a continui cu tutela pînă se va numi alta.


    Secţiunea V Despre causele cari apera de tutela


    Articolul 370

    Potu să se apere de tutela persoanele cari făcut parte din cleru; cei ce se afla în serviciul publicu, şi cei cari au o ocarmuire superioare în ramurele ce le sînt încredinţate precum:
    a) Miniştrii.
    b) Membrii curţii de casatiune.
    c) Membrii consiliului de Stat.
    d) Preşedinţii tribunaleloru şi curtiloru.
    e) Prefectii.
    f) Sub'Prefectii.
    g) Drectorii ministereloru.
    h) Directorii prefecturiloru.
    i) Grefierii.
    l) Militarii în serviciu.
    m) Directorii de diferite service publice.
    n) Cei trimişi în misiune în teara streina, şi toţi cei cari au o funcţiune publică în altu districtu de catu acela unde se deschide tutela.


    Articolul 371

    Cu tote acestea cei ce au primitu tutela, aflându'se în serviciile mai sus atatate, nu vor fi în urma ingaduiti a se lapeda de dinsa din causa aceloru servicie.


    Articolul 372

    Iar la din contra avei cari ar fi intratu în unulu din serviciele mai susu arătate, în urma primirei unei tutele vor pute, dacă nu voescu a tine acea tutela, se cera în terminu de o luna adunarea consiliului de familia, spre a alege unu altu tutore în locule.


    Articolul 373

    Totu acelu ce nu este nici ruda nici afinu (cuscru) cu pupilul, nu poate fi silitu a primi tutela fără voinţa sa, afară de casulu candu în totu cuprinsulu districtului unde este domiciliat minorele, nu se afla nici o ruda sau afinu în stare de a'l administra tutela.


    Articolul 374

    Persoanele în vîrsta de sese'deci şi cinci ani, potu a se apera de primirea tutelei; iar acela ce ar fi fostu numitu tutore, mai 'naite de acesta vîrsta, va pute la septe'deci ani se cera lapedarea sa din tutela.


    Articolul 375

    Persoanele unei infirmităţi grave, legalmente dovedite, sînt aperate de tutela; dacă acea infirmitate li s'a intimplatu în urma primirei vre unei tutele, potu cere desarcinarea loru.


    Articolul 376

    O tutela primită este pentru aceeaşi persona o legiuita aperare de a nu primi şi o a doua tutela.


    Articolul 377

    Cei ce au cinci copii legiuiti sînt aperati de ori cari tutela streina; copiii morţi nu vor fi numerati, de actu numai candu şi aceştia voru fi lesatu copii vii.


    Articolul 378

    Copiii nascuri în cursulu duratei tutelei nu potu fi causa spre a se cere desarcinarea din tutela.


    Articolul 379

    Dacă tutorele alesu este faţa la deliberarea consiliului de familia, cari pune asupra lui sarcina tutelei, elu este datoru îndată ce propue, spre aperarea sa, ori cari din împrejurările mai susu arătate, iar ne'fiindu faţa va fi datoru în 15 dile celu multu, după ce i se va face cunoscută numirea sa, se impartasesca tribunalului cuvintele aparerai sale; iar nepadin daceste formalităţi nu va fi în urma primitu a mai face propuneri de aperare.


    Articolul 380

    Candu tribunalulu districtului va cunosce ca împrejurările de aperare propuse de alesu tutore, nu au fiinta loru, 'lu va indatora a primi tutela.
    În totu casulu însă, pînă la decisiunea tribunalului, ori cari ar fi acea decisiune, va fi datoru a administra provisoriu tutela.


    Articolul 381

    Dacă va isbuti a remane aperatu de tutela, aceia cari se vor fi impotrivitu aperarei, pot fi condamnaţi la despăgubiri.
    Dacă nu va fi aperat, va fi însuşi condamnat la cheltuieli.


    Articolul 382

    Acel carii, fără a infatisa legiuite cuvinte de aperare şi după formele prescrise de lege, nu voru voi a primi carmuirea unei tuteli ce li s'a oferitu după legi, vor fi respundetori de tote pagubele cansate prin refusulu loru în averea minorului.


    Secţiunea VI Despre necapacitatea, esclusiunea şi destituirea din tutela


    Articolul 383

    Nu potu fi tutoru nici membri unui consiliu de familia:
    1) Minorii, afară de tatalu şi mama.
    2) Interdisii.
    3) Femeile, afară de mama şi de femeile ascendenţi.
    4) Toţi aceia cari înşii, sau al caroru tata şi mama au cu minorulu unu procesu în cari este conpromisa starea civile a acestui, sau averea lui, sau o parte însemnată din ea.


    Articolul 384

    Osinda la o pedepsa criminale aduce cu sine de dreptu esclusiunea de la tutela, precum şi destituirea din o tutela primită mai dinainte.


    Articolul 385

    Sînt asemine opriti de a fi tutori şi destitutori:
    1) Persoanele cu purtare rea în deobsce cunoscută.
    2) Persoanele cari dau dovedi de rea credinţa sau necapacitate în îndeplinirea sarcinei de tutore.


    Articolul 386

    Veri cari va fi esclusu s'au destituitu din o tutela, nu mai poate fi nici o dată membru la vre unu consiliu familia.


    Articolul 387

    Destituirea tutorelui se va face de către consiliulu de familia, convocatu fiindu elu de tribunalu.
    Tribunalulu nu va pute refusa convocarea consiliulu de familia, cînd cererea de convocare se va face formalu de către unulu sau mai multe rude sau afini ai minorului, pînă la gradulu de veru primaru, sau mai de aproape spita.


    Articolul 388

    Încheierea consiliului de familia, prin cari se va pronunţa escluderea sau destituirea tutorelui, va trebui a fi motivată, şi data după ce se va fi chiamatu şi ascultatu înaintea lui tutorele. Dacă tutorele nu va fi conformatu chiamarii, escluderea sau depărtarea se va încheia de consiliu şi în lipsa.


    Articolul 389

    Dacă tutorele se va multumi cu escluderea sau depărtarea lui, atunci se va numi altu tutore cari va intra îndată în funcţia sa.
    Dacă va urma plângere din partea tutorelui, asupra escluderei sau destituirei sale, pînă în cinci dile celu multu de cînd i se va fi incunosciintatu escluderea sau destituirea, candu ea s'ar fi incheiatu în nefiinta lui, tribunalul va otari de urgenta asupra plangerei remaindu dreptulu de apelatiune, în casu de nemulţumire, atatu rudeloru sau afiniloru cari au provocatu escluderea sau destituirea, catu şi tutorelui.
    Din momentulu cînd tribunalulu va incuviinta escluderea sau destituirea tutorelui, acesta va fi suspendu şi se va numi o alta persona ca tutore provisoriu.


    Secţiunea VII Despre administraţiunea teritoriloru


    Articolul 390

    Tutorele va purta grija de persona minorului şi'lu va representa în tote actele civili, elu va administra bunurile minorului ca unu bunu părinte de familia, şi va fi respundetoriu pentru daune interese ce s'ar pute intampla din reua loru administrare; elu nu poate nici a cumpara bunurile minorului, nici a le lua în arenda, nici a primi cesiunea a vre unul dreptu sau a vre unei creanţe în contra pupilului seu.


    Articolul 391

    Consiliulu familiei, sau în lipsa acestui tribunalulu tinutulu va regula facerea catagrafiei averii minorelui, spre a o incredinta tutorelui numitu, fără de cari tutorele nu va pute intră în funcţiune.


    Articolul 392

    La ori ce întîmplare cari motiveza după legi numirea unui tutore, tribunalulu districtului unde se institue tutela, va numi îndată unu delegatu, cari în unire cu procurorulu voru pune îndată sigiliulu pe tote lucrurile minorelui, şi voru încheia jurnalu; un esemplaru se va depune la tribunalu sub'scrisu de cei ce au fostu faţa la punerea sigilieloru; în casu de a fi şi rudenii de fatia, să se chiame şi dinsele sa pună sigiliele loru şi în lipsa de rude, să se chiame din cetăţenii cei mai bine notati ca să fie presenti la acesta operaţiune.


    Articolul 393

    Redicarea sigilieloru se va face dupe aceleaşi forme ca şi punerea loru, prin încheiere de jurnal.


    Articolul 394

    Tribunalulu districtului, îndată după săvîrşirea lucrării cuprinse în articolile de mai susu, este dator se convoce consiliulu de familia spre a numi tutore.


    Articolul 395

    În urma lucrariloru prescrise la art. 402, 403 şi 404, delegatulu tribunalului, insotitu de procuroru şi de tutore, vor catagrafisi averea minorelui, şi o voru incredinta tutorelui prin unu jurnalu cari se va sub'scrie de acesta.
    Dacă minorele datoreşte ceva tutorelui, acesta va trebui sa declare aceasta în inventariu, sub pedeapsa de a perde creanta sa, şi acesta se va face după recuisitiunea procurorului sau a delegatului tribunalului menţionându'se şi în jurnalu.


    Articolul 396

    În curgere de o luna de la facerea inventariului, tutorele va vinde prin licitaţiune, cari se va face prin îndeplinirea tuturoru formalitatiloru la tribunalu, tote averile miscatore afară de acele pe cari consiliulu familiei l'ar fi autorisatu a le păstra în natură.


    Articolul 397

    Tatalu şi mama, în catu timpul au folosinţă legale a bunuriloru minorelui, sînt scutiţi de a vinde averea miscatore, dacă ei preferescu a o păstra şi a o restitui în natură.
    În acestu casu ei voru face, cu cheltuielile loru, o estimaţiune dreapta prin unu espertu, cari se va numi de tribunalu, după ce va depune juramentu.


    Articolul 398

    La începerea ori carii tutele, afară de aceea a tatălui şi a mamei, consiliulu de familia va regula, după starea averei, suma catu s'ar socoti de cuviinţă pentru cheltuielile minorului cele de peste anu, precum şi cheltuielile administraţiunei averii; acelasu actu va cuprinde anume dacă tutorele este imputernicitu ca, în lucrarea sa, să fie ajutatu de unulu sau de mai mulţi administratori şi procuratori cu lefaacestia voru gersub respunderea tutorelui.


    Articolul 399

    Consliulul familiei va otari suma, din escedentele venituriloru asupra cheltuieliloru, de la cari va începe pentru tutore obligaţiunea de a o da cu dobinda; o asmine întrebuinţare urmeza a se face prin asigurare cu garanţia potrivitu legiloru şi în sorocu de sese luni, după espirarea cărui terminu tutorele va fi obligatu a plati dobinda pentru sumele neintrebuintate, de nu va dovedi ca'ia fostu cu neputinţă a întrebuinţa acele sume.


    Articolul 400

    Dacă tutorele n'a facutu a se determina de consiliulu de familia suma la cari începe pentru dinsulu obligarea de a o întrebuinţa, elu va fi dator după trecerea terminului espresu prin art. precedenta părţi dobindile pentru ori ce suma neintrebuintata, ori catu de mica ar fi acesta.


    Articolul 401

    Tutorele fie chiar tatăl sau mama nu poate lua imprumutu pentru minore, nici a ipoteca, nici a instreina averile lui cele miscatore, mai înainte d'a fi imputernicitu de către consiliulu de familia; o asa împuternicire nu se va pute da de catu pentru causa de mare nevoie, sau de unu folosu inveredatu; la intimplarea dinteiu consiliul de familia nu va da împuternicirea sa, de catu numai după ce se va constata prin o socotela în scurtu înfăţişată de tutore cumca banii, lucrurile miscatore şi veniturile minorelui sînt ne'indestulatore;consiliulu familiei va insemna în tote casurile anume averile nemiscatore, cari aru trebui să se venda mai anteiu, precum şi condiţiunile ce ar socoti mai avantagiose pentru vendarea loru.


    Articolul 402

    Otaririle consiliului de familia atingatore de acestu obiectul, nu se voru pune în lucrare de catu după ce tutorele va fi cerutu şi dobanditu aprobarea tribunalului cari va decide în camera secreta, ascultandu şi conclusiunile procurorului.


    Articolul 403

    Vendarea se va face publică prin licitaţiune în tribunalu în fiinta tutorelui şi după ce se vor face legiuitele publicaţiuni.
    La casu candu vendarea nu s'ar pute face înaintea tribunalului, atunci elu va orindui pe unu judecatoru suplente sau pe sub'prefectu respectuvu spre a o seversi la fatia locului.


    Articolul 404

    Formele cerute prin art. 401 şi 402, pentru instreinarea bunuriloru minorelui, nu se vor aplica nici de cum la casulu cînd o asemine vendare prin licitaţiune va fi fostu ordinata prin o sentinta judecătorească, după cererea coproprietaru.
    Însă în acestu casu licitaţiunea nu se va pute face de cat după formele stabilite prin art. precedente; streinii vor fi ne aperatu admişi la licitaţiune.


    Articolul 405

    Tutorele nu se va pute primi, nici refusa o moscenire caduta minorelui, fără a ave mai anteiu autorisarea consiliului de familia; primirea nu se va face de cat cu beneficiu de inventariu.


    Articolul 406

    La casu candu succesiunea refusata în numele minorelui nu s'a primitu de o alta persona, ea se va pute relua sau de tutore autorisatu prin o noua deliberatiune a consiliului de familia, sau de minore ajunsu la majoritate, însă în starea în cari succesiunea s'ar găsi la reluare, şi fără a se pute ataca vendarile sau alte acte, cari s'ar fi facutu legiuitu în timpul vacante.


    Articolul 407

    Donatiunea facuta unui minoru nu se poate primi de cat cu autorisatiunea consiliuluim de familia.
    Ea va ave în privinta minorelui acelaşi efectu ca şi în privinta majorelui.


    Articolul 408

    Nici un tutore nu va pute intenta acţiune în numele minorului, avendu de obiectul unu dreptu asupra vre unui imobile, nici a incuviinta la o asemenea cerere facuta în contra minorelui fără autorisatiunea consiliului de familia.


    Articolul 409

    Asemine autorisare va fi trebuitore tutorelui pentru facere de o impartela pornită în contra minorelui.


    Articolul 410

    În ambe casurile art. precedenti tutorele va fi dator a consulta consiliul de familia în privinta mijloceloru de aperare.


    Articolul 411

    O impartele atingatore de averea minorelui, ca sa poate ave averea legiuta, trebuie să se facă prin judecătoria, în urma unei pretuiri facuta prin esperti numiţi de către tribunal şi după îndeplinirea tuturor formeloru legiuite.


    Articolul 412

    Espertii, după ce se vor depune juramentu înaintea preşedintelui tribunalului sau a judecătorului cari'i tine loculu, ca 'şi vor îndeplini cu credinţa misiunea, vor procede la divisiunea lucrului de impartela şi formarea loturiloru, cari se vor trage la sorţi în presenta unui membru alu tribunalului. Ori ce alta impartela se va considera ca nelegale.


    Articolul 413

    Tutorele nu va pute precurma prin transigere pricini atingatore de interesul minorelui, de catu numai cu autorisatiunea consiliului de familia, şi după avisulu a trei juris'consulti arătaţi de procurorulu tribunalului aprobatu de către tribunal după ce va fi ascultat şi conclusiunile procurorelui.


    Articolul 414

    Tutorele, ce ar ave cuvinte de nemulţumire insemnatore pentru purtarile minorelui, va pute sa arate plângerile sale consiliuluin de familia, şi dacă el va pute fi autorisatu de consiliu va pute cere punerea la poprela a minorelui coformu cu regulile stabilite la titlul IX. Despre puterea parintesca.


    Secţiunea VIII Despre socotelile tutelei


    Articolul 415

    Fie cari tutore este dator a da seama despre administraţiunea sa.


    Articolul 416

    Fie cari tutore, afară de tata şi mama, şi aceştia numai pe timpulu catu au usufructu legalu asupra bunuriloru minorelui, este datoru în cursulu tutelei sale a arata în scris la tribunalul tinutal la finele fiecărui anu starea administraţiunei sale, iar tribunalulu la întîmplare candu tutorele este alesu de catra consiliul de familie, va fi dator a impartasi mai anteiu copia intarita de starea acestei administratiuni consiliului de familia, carea avendu a face luari aminte asupra imprejurariloru tutelei, le va adresa tribunalului în termin de cinci supra dece dile, după primirea copiei; trecandu însă acestu terminu, atunci tribunalulu fără a mai aştepta sus disele luari aminte va regula cele de cuviinţă în privirea darei de sema din partea tutorelui.


    Articolul 417

    Tutorele cari nu va depune în tribunal socotelile pînă în cinci supra dece dile după finitulu anului, va pute fi esecutatu pentru predarea loru de catra tribunalu.


    Articolul 418

    La esirea sa din tutela tutorele este datoru a da socoteli obscesci pentru tota durata tutelei sale; spre acestu sfarsitu elu este datoru a întocmi doue de o potriva esemplare cari trecend prin consiliulu de familia se voru supune tribunalului cu observaţiunile ce va fi facutu, ramaindu tribunalului ale incuviinta sau nu, după împrejurări. Numai după predarea socoteleloru obscesci şi încuviinţarea loru de catra tribunal, se va considera tutorele desfacutu de tutela sa, fără jignirea dreptului reservatu pupilului devenitu majore de a cere seama tutorelui de administrarea tutelei.


    Articolul 419

    Ori ce convenţiune săvîrşită între tutore şi între pupilulu ajunsu în majoritate, va fi fără tăria, dacă ea va fi fostu facuta înaintea espirarii unei luni de la desfacerea definitivă a tutorelui.


    Articolul 420

    Dacă, după socoteli, tutorele va remane datoru cu vre o sumă minorelui, acea suma va purta dobinda din dioa chiar a inchierii socoteliloru tutelei.
    Dobindile pentru sumele cu cari ar remane dator minorele către tutore nu voru curge de cat din dioa după inchierea socotelliloru definitive în cari se va fi făcut somaţiune de plată.


    Capitolul 3 Despre emancipatiune


    Articolul 421

    Minorele se emancipeda de dreptu prin căsătoria.


    Articolul 422

    Minorele chiar necasatoritu, va pute fi emancipat de catra tatalu seu, sau în lipsa tatălui, de catra mama sa cînd va fi indeplinitu optu'spra'dece ani ai virstei sale.
    Acesta emancipare se va face prin singura declaraţiune a tatălui sau a mamei cari se va publică.


    Articolul 423

    Minorele al cărui tata şi mama au încetat din vieta va pute asemine fi emancipatu, inse numai după ce va fi implinitu vîrsta de doue'deci ani, şi dacă consiliulu de familia va găsi de cuviinţă.
    În acestu casu emancipatiunea va resulta din deliberatiunea consiliului de familia, şi din declaraţiunea ce tribunalul d'împreună cu consiliul de familia va fi făcut în acelasu actu, ca minorele este emancipatu.
    Încuviinţarea emancipatiunii se va publică.


    Articolul 424

    Dacă tutorele nu va fi facutu nici o cerere de emancipatiune a minorelui, de cari s'a vorbitu, în art. precedente şi dacă una sau mai multe rude sau cuscri ai acestui minore în gradulu de veru primar, sau în grade mai de aproape, ilu vor găsi destoinicu de a fi emancipatu, vor pute cere de la tribunal de a convoca consiliul de familia ca se deliberede despre acesta emancipare.


    Articolul 425

    Minorele emancipat va ave una curatore pînă la etate majore, cari se va numide consiliulu de familia.


    Articolul 426

    Socotela tutelei se va da emancipatului minore, în fiinta curatorelui seu.


    Articolul 427

    Minorele emancipat nu va pute arenda sau închiria nemiscatorea sa avere mai multu de catu pe cinci ani.
    Elu 'şi va stringe veniturile, va da chitanţa de a loru primire, şi va face ori ce actu privitor numai la o pura administrare a averei sale, întocmai ca unu majore, fără sa pota ataca aseminea acte în tote casurile în cari, nici majore fiindu, nu le ar putea ataca.


    Articolul 428

    Nu va pute porni nici unu procesu privitor la vre o avere nemiscatore nici chiar d'a se apera, nici a primi, nici a redica capitaluri, nici a da chitanţa pentru ele fără asistenţa curatorului seu.


    Articolul 429

    Minorele emancipat nu se va pute imprumuta sub'nici unu cuventu fără deliberatiune consiliului de familia adeverita de tribunal după ce va da ascultare pe procuroru.


    Articolul 430

    Nu va pute vinde, nici instraina vre unu lucru ne mişcător, nici a face vre unu alt actu, de cat numai de acele privitore la o simpla administraţiune fără îndeplinirea formeloru prescrise pentru minorii neemancipaţi.
    Obligaţiunile de dansulu contractate prin cumpărare sau prin alt mod, se voru reduce la preţurile cuvenite candu vor fi peste mesura încărcate. Tribunalele la asemenea împrejurări vor lua în consideratiune averea minorelui, buna sau reua credinţa a personeloru ce vor fi contractatu pe dinsulu, precum şi folosulu sau nefolosulu aceloru cheltuieli.


    Articolul 431

    Ori cari minore emancipat, ale cărui tocmeli se vor fi scadutu în virtutea art. precedente va perde beneficiulu emancipatiunei cari i se va redica cu padirea aceloruasi forme, cu cari i s'au şi datu.


    Articolul 432

    Din dioa în cari se va publică revocarea emancipatiunei minorului, minorele va intra din nou sub tutela, şi nu va mai pute esi, pînă la ajungerea sa la majoritate.


    Articolul 433

    Minorele emancipat cari va face comerciu se socotesce ca major pentru faptele câte privescu la comerciulu seu.


    Titlul XI Despre majoritate, despre interdictiune şi despre consiliulu judeciaru


    Capitolul 1 Despre majoritate


    Articolul 434

    Majori se socotescu atatu barbatulu, catu şi femeia cari au îndeplinit doue'deci şi unu ani; la acesta vîrsta fie'cari este capabile a face tite actele privitore la vieta civile, afară de restrictiunile prevedute la titlul căsătoriei.


    Capitolul 2 Despre interdictiune


    Articolul 435

    Majorele cari este în o stare obicinuita de imbecilitate, de smintela, sau de nebunia cu furia, trebuie a fi interdisu, chiar şi candu are intervale lucide.


    Articolul 436

    Ori'ce ruda este primitu a provoca interdictiunea rudei sale. Asemine şi unulu din soţi în privinta celui altu.


    Articolul 437

    În casu de nebunia cu furia, dacă interdictiunea nu este provocată, nici de sotu, nici de rude, ea trebuie să fie provocată de procuroru, cari în casuri de imbecilitate sau de smintire, poate semine a o cere în contra unei persoane, inse numai candu n'are nici sotu, nici sotia, nici rude cunoscute.


    Articolul 438

    Ori ce interdictiune se va face către tribunalul de prima instanţa.


    Articolul 439

    Faptele de imbecilitate, de smintire, sau de nebunia cu furia voru fi arătate prin scrisu; cei ce vor cere interdictiunea voru infatisa marturi şi niscrisuri sprijinitore cererii loru.


    Articolul 440

    Tribunalulu va ordonă ca consiliulu de familia, fomatu după modulu determinat la Secţiunea IV a capitolului alu II de la titlu X. "despre minoritate, despre tutela şi despre emancipatiune", sa 'şi dea părerea asupra starei în cari se afla persona, a cariiinterdictiune se cere.


    Articolul 441

    Aceia cari voru provocat interdictiunea nu vor pute face parte din consiliulu de familia; cu tote acestea, sotulu şi sotiea, şi copiii persoanei, chiar cerendinterdictiunea, voru pute fi admişi în consiliulu familiei, fără a lua parte la votu.


    Articolul 442

    După ce va primi părerea consiliului de familia, şi opiniunea mediciloru competinti,tribunalulu va face interogatoriu pîrîtului de nu va fi în stare a se infatisa în camera de chibduire, se va face la locuinta, de unulu din judecători, insarcinatu cu acesta, insotitu de grefieru. În tote casurile procurorulu va fi faţă de interogatoriu.


    Articolul 443

    După celu dinteiu interogatoriu, tribunalul va orendui, de va găsi de cuviinţă, unu administratoru provisoriu spre a îngriji de persona şi averea pîrîtului.


    Articolul 444

    Otarirea supra unei cereri de interdictiune, după ce s'au ascultatu părţile, sau se voru fi chematu legalu, nu va pute fi data, de catu în şedinţa publică.


    Articolul 445

    De va respinge cererea de interdictiune, tribunalul va pute, după împrejurări, ordonă, ca pîrîtul sa nu mai fie liberu a plada, a se invoi, a se imprumuta, a primi unu capital, nici a da cuitanta de primirea lui, a instreina nici a ipoteca averea sa, fără asistenţa unui consoliu, ce 'i va fi orinduitu prin acea otarire, la cari casu se va face publicaţiune prin Monitorul.


    Articolul 446

    În casu de apelatiune în contra otarirei de prima în stanta, curtea de apelu va pute, de va găsi de cuviinţă, a supune la unu nuou interogatoriu persona în privinta carii s'a cerutu interdictiunea, sau a orindui unu judecatoru spre a face acelu interogatoriu.


    Articolul 447

    Otarirea curţii de apelu sau a tribunalului de prima instanţa cari va pronunţa interdictiune sau numire aunui consiliu, va fi, după staruinta reclamantiloru, scosa afară, comunicată partiloru şi înscrisă în registre. În terminu de dece dile vfi afipta în sala audientei, precum şi publicată prin Monitorul.


    Articolul 448

    Pronunţarea interdictiunei sau a numirei consiliului, îşi voru ave efectele loru din dioa de candu s'a publicatu otarirea.
    Tote actele făcute în urma publicaţiunii de interdictiune, sau fără asistenţa consiliului judiciar voru fi de dreptu socotite ca fără fiinta.


    Articolul 449

    După mortea unei persoane, actele sevirsite de ea nu voru mai pute fi atacate pentru motivu de smintire de minte, de catu în casulu candu interdictiunea acelei persoane va fi fostu pronuntiata sau cerută înaintea morţii sale, afară de casulu candu dovada smintirei morţii resulta chiar din coprinderea actului ce se ataca.


    Articolul 450

    De nu va fi apelu în contra otarirei de interdictiune data de tribunalul de prima instanţa, sau dacă curtea de apelu va confirma acea otarire, se va orindui unu tutore interdisului, potrivitu reguleloru prescrise la titlulu de minoritate, tutela şi emancipatiune; administratorul provisoriu va inceta din functunile sale, şi va da socotela tutorelui, de nu va fi chiaru elu însuşi tutore orinduitu.


    Articolul 451

    Barbatulu este de dreptu tutore alu femeii sale, candu va fi pusă sub interdictiune.


    Articolul 452

    Femeia va fi tutrice bărbatului seu interdisu, şi în asemenea casu consiliul de familia va regula forma şi condiţiunele administraţiunei, remaind femeii dreptul a reclama înaintea tribunaleloru, de se va socoti nedreptatita prin regularea consiliului.


    Articolul 453

    Nimeni, afară de soţi, de ascendenţi şi de descendenţi, nu va fi datoru a tine tutela interdisu mai multu de cinci ani. După acestu terminu, tutorele va pute cere a fi inlocuitu, şi cererea sa trebuie a fi priimita.


    Articolul 454

    Interdisul se asemana cu minorele întru ceea ce privesce persona şi averea sa; legile relative la tutela minoriloru se voru aplica şi la tutela interdisiloru.


    Articolul 455

    Veniturile unui interdisu trebuiescu a fi mai cu osebire întrebuinţate spre a'i îmbunătăţi sorta, şi a'i grăbi vindecarea potrivitu cu caracterulu bolei şi după averea ce va fi avendu. Consiliulu de familia va pute otari ce trebuie să fie ingrijitu în casa sa, sau de trebuie să fie asedat în vr'un stabiliment privat sau în vre unu spital.


    Articolul 456

    Cînd va sosi timpul de a se căsători copilul unui interdisu, destrea şi tote cele'alte convenţiuni privitore la stabilirea sau căsătoria lui, se vor regula de către consiliul de familia, după încuviinţarea tribunalului cari va asculta conclusiunele procurorului.


    Articolul 457

    Interdictiunea inceteda de odată cu causele ce au determinat'o; cu tote acestea nu se va pute pronunţa desfiinţarea ei de catu observându'se formalităţile prescrise pentru a ei pronunţare, şi interdisulu, nu va pute reintra în esercitarea drepturiloru sale de catu după ce se va pronunţa şi publică otarirea pentru a ei desfiinţare.


    Capitolul 3 Despre Consiliele judiciare


    Articolul 458

    Se potu opri resipitorii de a plada, a face transactiuni, a se imprumuta, a priimi unulu capitalu şi de a da cuitanta de priimire, de a instreina şi ipoteca averea loru, fără asistenţa unui consiliu oriduitu de tribunal. O asemenea oprire se va publică.


    Articolul 459

    Oprirea de a lucra fără asistenţa unui consiliu va pute fi provocată de către acei ce au dreptulu de a provoca interdictiunea; cererea loru trebuie a fi cercetata şi judecata tot în acelaşi chipu; acesta oprire nu se va pute desfiinta de cat observându'se acelesi formalităţi.


    Articolul 460

    Nici o otarire în materia de interdictiune sau de numire de consiliu nu va pute fi data, sau de tribunalulu de prima instanţa sau de curtea de apelu de cat după ce ministeriulu publicu îşi va pronunţa conclusiunile sale.


    Cartea II DESPRE BUNURI ŞI DESPRE OSEBITELE MODIFICATIUNI ALE PROPRIETĂŢII


    Titlul I Despre distinctiunea bunuriloru


    Articolul 461

    Tote bunurile sînt mobili sau immobili.


    Capitolul 1 Despre immobili


    Articolul 462

    Bunurile sînt immobili sau prin natura loru, sau prin destinaţiunea loru, sau prin obiectul la cari se aplică.


    Articolul 463

    Fondurile de pamentu şi clădirile sînt immobili prin natura loru.


    Articolul 464

    Morile de vendu sau de apa, asedate pe stâlpi sînt immobili prin natura loru.


    Articolul 465

    Recoltele cari încă se tinu de rădăcini, şi fructele de pe arbori, neculese încă, sînt asemenea immobili.
    Îndată ce recoltele se vor tăia şi fructele se vor culege, sînt mobili.


    Articolul 466

    Arborii ce se tăia devinu mobili.


    Articolul 467

    Animalele ce proprietarul fondului da arendaşului pentru cultura, sînt immobili pe cat timpul li se pastreda destinatiuna loru.


    Articolul 468

    Obiectele ce proprietarul unui fond a pusu pe ele pentru serviciul şi esploatarea acestui fondu sînt immobili prin destinatiune.
    Ast'fel sînt immobili prin destinatiune cînd ele s'au pusu de proprietarul pentru serviciul şi espolatarea fondului:
    Animalile afectate la cultura;
    Instrumentele aratorie;
    Seminţele date arendasiloru sau coloniloru partiari;
    Porumbii din porumbaria;
    Lapinii ţinuţi pe lîngă casa;
    Stupii cu roii;
    Pescele din iazu (helestaie);
    Tescurile, caldarile, alambicurile, ladile şi vasele;
    Instrumentele necesarie pentru esploatarea ferarieloru, fabriceloru de hârtia şi altor usine;
    Paele şi gunoiele;
    Mai sînt immobili prin destinatiune tote efectele mobiliare ce proprietarul a asedat către fond în perpetu.


    Articolul 469

    Proprietarul se presupune ca a asedat către fond în perpetu efecte mobiliare, cînd aceste sînt întărite cu gipsu, varu sau cimentu, sau cînd ele nu se potu scote fără a se strica sau deteriora sau fără a strica sau deteriora partea fondului către cari sînt asedate.
    Oglindile unui apartament se presupunu asedate în perpetu, cînd parchetul pe cari ele stau, este una din broaseria camerei.
    Acesta se aplică şi la tablouri şi la ornamente.
    Statuele sînt immobili candu ele sînt asedate inadinsu, chiar cînd ele s'ar pute scote fără factura sau deterioratiune.


    Articolul 470

    Urloele sau ţevile ce servescu pentru conducerea la un fond de pamentu, sau la vre o casa sînt immobili, şi făcut parte din propietatile la cari servescu.


    Articolul 471

    Sînt immobili prin obiectul la cari se aplică: usufructul lucruriloru immobili, servitudinile, catiunile cari tindu a rivindica un immobile.


    Capitolul 2 Despre mobili


    Articolul 472

    Bunurile sînt mobili prin natura loru, sau prin determinatiunea legii.


    Articolul 473

    Sînt mobili prin natura loru corpurile cari se potu transporta de la un locu la altul, atît acele cari se misca de sine precum sînt animalele, precum şi cele cari nu se pot stramuta din locu de cat prin o putere streina pecum sînt lucrurile neinsufletite.


    Articolul 474

    Sînt mobili prin determinatiunea legii obligaţiunile şi acţiunile cari au de obiectul sume esigibili sau efecte mobiliare acţiunile sau interesele în companii de finance, de comerciu sau de industria, chiar şi cînd capitalul acestor companii consta în immobili.
    Aceste acţiuni sau interese se socotu ca mobili numai în privinta fie'cărui din asociaţi, şi pe cat timpul tine asociaţiune.
    Sînt asemenea mobili prin determinatiunea legei veniturile perpetue sau pe viaţa asupra Statului sau asupra particolariloru.


    Capitolul 3 Despre bunuri în raportul loru cu cei ce le poseda


    Articolul 475

    Veri'cine poate dispune liberu de bunurile ce sînt ale lui, cu modificatiunile stabilite. Bunurile cari nu sînt ale particolariloru sînt administrate, şi nu pot fi înstrăinate de cat după regulele şi formele prescrise anume pentru ele.


    Articolul 476

    Drumurile mari, drumurile mici şi uliţele cari sînt în sarcina Statului, fluviele navigabili şi plutitore, termurile, adăugirile către malu şi locurile de unde s'a retrasu apa marii, porturile naturali sau artificiali, malurile unde tragu vasele şi în deobste tote părţile din pamentul României cari nu sînt proprietate particulară sau sînt considerate ca dependintie a domeniului publicu.


    Articolul 477

    Tote averile vacanti şi fără stapeni, precum şi ale personeloru cari moru fără moşteniri sînt lapedate, sînt ale domeniului publicu.


    Articolul 478

    Porţile, zidurile, şanţurile, întăriturile pieteloru de resbel şi ale fortereteloru, făcut şi ele parte din domeniul publicu.
    Aceste lucruri reint în comerciul cînd nu mai servescu la usulu publicu.


    Articolul 479

    Poate ave cineva asupra bunuruloru, sau în dreptul de proprietate, sau în dreptu de folosinţă, sau numai servitute.


    Titlul II Despre proprietate


    Articolul 480

    Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în modu esclusivu şi absolut, inse în limitele determinate de lege.


    Articolul 481

    Nimeni nu poate fi silit a cede proprietatea sa, afară numai pentru causa de utilitate publică şi primind o dreapta şi prealabile despăgubire.


    Articolul 482

    Proprietatea unui lucru mobile sau immobile da dreptu asupra tot ce produce lucruri şi aspr a tot ce se unesce, ca accesoriu, ca lucrul într'un modu naturale sau artificiale. Acestu dreptu se numesce: dreptu de accesiune.


    Capitolul 1 Despre dreptulu de accesiune asupra celoru produse de lucru


    Articolul 483

    Fructele naturali sau industriali ale pamentului,
    Fructele civili,
    Sporulu animaleloru (prasila),
    Se cuvinu proprietarului în puterea dreptului de accesiune.


    Articolul 484

    Fructele produse din vre un lucru nu se cuvn proprietarului de cat cu îndatorire din parte'i de a plati semănăturile, araturile şi munca pusă de alţii.


    Articolul 485

    Posesorele nu questiga proprietatea fructeloru de catu candu posede cu buna credinţa; la casulu contrariu elu este datoru de a înapoia productele, împreună cu lucrulu, proprietarului cari 'lu revindica.


    Articolul 486

    Posesorele este de buna credinţa candu posede ca proprietaru în puterea unui titlu translativu de proprietate, a cărui viciuri nu'i cunoscute.


    Articolul 487

    Elu inceteza d'a fi cu buna credinţa din momentulu candu aceste viciuri îi sînt cunoscute.


    Capitolul 2 Despre dreptulu de accesiune asupra celoru unite şi încorporate de lucrulu


    Articolul 488

    Totu ce se unesce şi se incorporeza cu lucrulu se cuvine proprietarului lucrului potrivitu reguleloru statornice de mai josu.


    Secţiunea I Despre dreptul de accesiune relativu la lucrurile immobili


    Articolul 489

    Proprietatea pamentului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfetei lui.


    Articolul 490

    Proprietarulu poate face asupra pamentului tote plantatiunile şi clădirile ce găseşte de cuviinţă, afară de esceptiunile statornicite de capulu cari trateza despre servitudini.


    Articolul 491

    Proprietarulu poate face sub faţa pamentului tote constructiunile şi sapaturele ce găseşte de cuviinţă şi trage din ele tote folosele ce acestea aru produce, afară de modificatiunile prescrise de lege şi regulamentele privitore la mine precum şi de legile şi regulamentele politianesci.


    Articolul 492

    Ori'ce constructiune, plantatiune sau lucru facutu în pamentu sau asupra pamentului, sînt presumpte a fi făcute de către proprietarulu acelui pamentu cu cheltuiala sa şi ca sînt ale lui, pînă ce se dovedesce din contra.


    Articolul 493

    Proprietarulu pamentului cari a facutu constructiuni, plantatiuni şi lucrări cu materialuri străine, este datoru sa platesca valoarea materialeloru. El mai poate fi osinditu după împrejurări pentru o asemenea urmare şi la plata de daune'interese. Dara proprietarulu materialeloru n'are dreptu ale radica.


    Articolul 494

    Dacă plantatiunile, constructiunile şi lucrările au fostu făcute da către o a trei persona cu materialurile ei, proprietarulu pamentului are dreptulu de a le tine pentru dinsulu, seu de a indatora pe acea persona să le redice.
    Dacă proprietarulu pamentului cere redicarea plantatiuniloru şi a constructiuniloru, redicare va urma cu cheltuiala celui ce le a facutu, ele poate chiaru după împrejurări fi condemnatu la daune'interesse pentru prejudiciele sau vatemarile ce a pututu suferii proprietarulu locului. Dacă proprietarulu voiesce a păstra pentru densulu acele plantatiuni şi clădiri elu este datoru a plati valoruea materialuriloru şi pretulu muncei, fără ca să se iea în consideratiune sporirea valoruei fondului, ocasionata prin facere unor asemeni plantatiuni şi constructiuni. Cu tote acestea, dacă plantatiunile, clădirile şi operele au fostu făcute de o a treia persona de buna credinţa, proprietarulu pamentului nu va pute cere redicarea susu diseloru plantatiuni, clădiri şi lucrări, dara va ave dreptulu sau de a înapoia valoruea materialuriloru şi pretulu muncei, sau de a plati o sumă de bani egale cu aceea a crescerii valoruei fondului.


    Articolul 495

    Crescerile de pamentu ce se făcut succesivu şi pe nesimtite la malurile fluviului şi a riuriloru, se numesce aluviune. Aluviunea este în folosulu proprietarului riveranu candu e vorba de unu fluviu sau riu navigabile, plutitoru sau neplutitoru, cu îndatorire inse pentru proprietaru de a lasă, pe pamentulu seu, drumului trebuitoru pentru conducerea vaseloru.


    Articolul 496

    Totu ale proprietarului riveranu sînt şi pamenturile lăsate de apele curgătoare, candu ele se retragu pe nesimtite de la unulu din termuri şi se indrepta către celu'altu termu; proprietarulu termului de unde apa s'a retrasu, profita de aluviune, fără ca proprietarulu termului opusu, sa pota reclama pamentulu celu perdutu.
    Acestu dreotu nu are locu în privirea pamenturiloru părăsite de apa marii.


    Articolul 497

    Aluviunea nu are locu în privirea lacuriloru, elesteuriloru şi a iazuriloru; proprietarulu conserva totu d'auna pamentulu acoperitu de apa, candu ea este la înălţimea scugerei elesteului, iazului, chiaru dacă câtimea apei aru scade în urma: şi vice'versa, proprietarulu iazului nu questiga nici unu dreptu asupra pamentului riveranu, ce se acopere de apa iazului candu urmeda versaturi estraordinarie.


    Articolul 498

    Dacă unu fluviu sau unu riu navigabile seu nu, rupe d'o dată o parte mare, şi cari se poate recunosce, de pamentu, şi o lipesce la pamantulu unui altu proprietaru, acea parte remane a cui a fostu pamentulu de la cari s'a ruptu; însă dacă se va reclama în terminu unu anu.


    Articolul 499

    Insulele şi prunturile cari se formează în albia fluvieloru şi a riuriloru navigabili sau plutitore sînt ale Statului dacă nu i se opune titlul de prescripţiune.


    Articolul 500

    Insulele şi prunturile cari se formează în riurile, nenavigabili şi neplutitore, sînt ale proprietarului termului pe cari ele s'au formatu; dacă insula formată trece peste jumetatea riului, atunci fie cari proprietaru riveranu are dreptulu de proprietate asupra părţii de insula ce se întinde spre elu, pornindu de la jumetatea riului.


    Articolul 501

    Dacă unu riu sau fluviu formandu'şi unu bratu nou, taie şi 'nconjura pamentulu unui proprietaru riveranu, şi face prin acestu chipu o insula proprietarulu nu perde pamentulu ce s'a trnsformatu în insula, chiar dacă elu s'a facutu de unu fluviu sau de unu riu navigabile sau plutitoriu.


    Articolul 502

    Dacă unu fluviu s'au unu riu îşi face unu nou cursu parasindu vechea sa albia, acesta albia se împarte între proprietarii marginari.


    Articolul 503

    Ori ce animali sau sburatore sălbatice trecu în coprinsulu nostru se făcut ale nostre, pe catu timpul remanu la noi, afară numai dacă asemenea trecere s'a ocasionatu prin fraude sau prin artificie.


    Secţiunea II Despre dreptulu de accesiune relativă la lucrurile miscatore


    Articolul 504

    Dacă doue lucruri a doui deosebiţi stăpâni s'au unitu împreună incatu amendoue forma unu singuru totu, dara se potu despărţi şi conserva fie'cari în parte după despartire, atunci totulu formatu este alu proprietarului lucrului cari constitue partea principale, remaindu elu datoru a plati celui altu proprietaru, pretulu lucrului ce a fostu unitu cu principalulu.


    Articolul 505

    Este principale acela din doue lucruri, pentru usulu sau pentru ornamentulu, pentru completarea cărui, a servit unirea celui altu lucru.


    Articolul 506

    Cînd inse lucrulu unitu este multu mai de pretu de catu lucrulu principale şi candu elu s'a unitu fără scirea proprietarului, acesta poate cere despartire asi restituirea lucrului unitu, chiaru dacă aru resulta din despartire ore'cari vatemare lucrului către cari elu a fostu unitu.


    Articolul 507

    Dacă, din cele doue lucruri unite pentru a forma unu singuru totu, nici unulu nu poate fi privitu ca accesoriu al celui altu, atunci acela este consideratu ca principale cari nu va mai mare în valorue. Dacă valoruea amboru lucruriloru aru fi mai totu aceeaşi, atunci lucrulu celu mai mare în volume va fi consideratu ca principale.


    Articolul 508

    Dacă unu mesteru sau altu cineva a intrebuintatu materia cari nu era a sa şi a facutu unu lucru nou, atunci proprietarulu materiei întrebuinţate are dreptulu d'a reclama lucrulu formatu din ea, platindu pretulu muncei, atatu candu acelu obiectul aru pute catu şi candu elu n'aru pute reveni în starea primitiva.


    Articolul 509

    Dacă însă manopera aru fi atatu de importante, în catu aru întrece cu multu valoruea materiei întrebuinţate, atunci munca lucrătorului va fi considerată ca parte principale, şi lucratorulu va ave dreptulu de a retine lucrulu formatu platindu proprietarului pretulu materiei.


    Articolul 510 Candu cineva a intrebuintatu în parte materia cari era a sa şi în parte materia streina, pentru a forma unu lucru nou, fără ca nici o parte din materia sa 'şi fi perdutu cu totulu fiinta şi dacă acele materii nu se mai potu despărţi fără vatemare sau paguba, atunci lucrulu formatu se cuvine amboru proprietariloru, celui anteiu în proportiune cu materia ce era a sa, şi celui altu în proportiune cu materia sa şi cu pretulu muncei sale.


    Articolul 511

    Candu unu lucru s'a formatu din amestecarea mai multoru materia cu diferiţi stăpâni din cari nici unu nu poate fi considerată ca materia principale, atunci proprietarulu, în nesciinta cărui a urmatu amestecarea, poate cere desfacerea loru, dacă ea este cu putinta a se desface.
    Dacă materiele amestecate nu se mai potu despărţi fără vatemare sau paguba, atunci lucrulu formatu se cuvine tutuloru stapaniloru, fie cărui însă în proportiune cu câtimea, calitatea şi valoruea materielolru lui, întrebuinţate la facerea acelui lucru.


    Articolul 512

    Dacă materia unui din proprietari aru covirsi pe cea alta materia prin valorue şi cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu pretu va pute cere lucrul formatu prin amestecare, platindu însă celui altu proprietaru pretulu materiei sale.


    Articolul 513

    Cînd lucrulu formatu remane comunu între proprietarii materieloru din cari s'a formatu, atunci lucrulu se va vinde prin licitaţiune şi pretulu se va împărţi.


    Articolul 514

    În tote casurilein cari proprietarulu materiei, întrebuinţate fără scirea lui la formarea unui lucru nou, este în dreptu d'a cere în locu de lucrulu formatu, elu are şi voia d'a cere în locu de lucrulu formatu o materia de aceiaşi natura, catime, greutate, mărime şi calitate sau valoruea aceleiaşi materie.


    Articolul 515

    Veri'cari va fi intrebuintatu materii streine fără scirea proprietarului loru, voru pute după împrejurări fi osinditi şi la plata de dăuna'interese, şi acesta fără prejuditiulu urmaririloru prin canalu estraordinaru.


    Articolul 516

    Principiele reguleloru de mai susu voru servi judecatoriloru şi în decisiunea casurilou analoge cu cele precedenti.


    Titlul III Despre usufructu, despre usu şi despre abitatiune


    Capitolul 1 Despre Usufructu


    Articolul 517

    Usufructulu este dreptulu d'a se bucura cineva de lucrurile ce sînt proprietatea altui, întocmai ca însuşi proprietarulu loru, însă cu îndatorire de a le conserva substanţa.


    Articolul 518

    Usufructulu se stabilesce prin lege sau prin voinţa omului.


    Articolul 519

    Usufructulu se poate stabili sau pure, sau cu termin, sau cu condiţiune.


    Articolul 520

    Usufructulu se poate stabili pe totu felulu de bunuri mobili şi immobili.


    Secţiunea I Despre drepturile usufructuarului


    Articolul 521

    Usufructuarulu are dreptu d'a se bucura de totu lelulu de fructe ce poate produce obiectulu asupra cărui are usufructu, fie naturali, fie industriali, fie civili.


    Articolul 522

    Fructele naturali sînt acelea ce pamentulu produce de la sine; productiunea şi prasila (sporul animaliloru) sînt asemenea fructe naturali. Fructele industriali ale unui fondu sînt acelea ce se dobindescu prin cultura.


    Articolul 523

    Fructele civili sînt chiriele caseloru, dobindile sumeloru esigibili, venitulu renditeloru; arendele intră în clasea fructeloru civili.


    Articolul 524

    Fructele naturali şi industriali neculese în momentulu candu se deschide dreptulu de usufructu, sînt ale usufructuarului. Acelea ce se gasescu în aceeaşi stare candu se sfirsesce dreptulu de usufructu sînt ale proprietarului fără d'a pute pretinde unulu arature şi semenature. Drepturile colonului partiar ce vor fi esistutu la inceputulu, sau finele usufructului nu potu fi vatemate la dispositiunea precedente.


    Articolul 525

    Fructele civili se socotescu dobîndite di cu di, şi se cuvinu usufructuarului în proportiune cu durata usufructului seu. Acesta regula se aplică la arendi şi la chiriele caseloru şi la alte fructe civili.


    Articolul 526

    Dacă usufructulu coprinde lucruri cu cari nu se poate cineva servi fără ale consume, precumu bani, grane, beuturi, usufructuarulu are dreptulu de a dispune de ele, însă cu îndatorire de ale înapoia în aceeaşi cantitate, cualitate şi valorue, sau pretulu la sfarsitulu usufructului.


    Articolul 527

    Usufructulu unei rendte pe vieta da usufructuarului pe durata usufructului seu, dreptulu d'a percepe veniturile fără d'a fi obligatu la nici unu felu de restitutiune.


    Articolul 528

    Dacă usufructulu coprinde lucruri cari fără a se consume îndată se strica după vreme prin întrebuinţarea loru, precum rufele, mobilile casei, usufructuarulu are dreptulu d'a se sluji cu dinsele pentru întrebuinţarea la cari ele sînt destinate, şi nu este obligatu d'a le înapoia la sfarsitulu usufructului, de catu în starea ce se voru afla însă nestricate din dolu sau culpa.


    Articolul 529

    Dacă usufructulu coprinde păduri destinate de proprietarulu loru la tăieri periodice, usufructuarulu este datoru a păstra ordinea şi catatimea tăierii în conformitate cu regulele stabilite de proprietaru sau cu usulu locului, fără a pute pretinde o despăgubire usufructuarulu, nici moştenitorii sei, pentru părţile lăsate netăiate în timpulu usufructului seu.
    Arborii cari se potu scotu dintr'unu seminariu de pomi fără degradatiunea acestui, nu voru face parte din usufructu, de catu cu îndatorire, pentru usufructuaru, d'a se conformă obiceiului locale în privirea inlocuirei loru.


    Articolul 530

    Usufructuarulu se mai bucura, conformându'se cu epocele şi usulu vechiu alu proprietarulu, de părţile de păduri înalte cari au fostu puse în taiare regulată, sau ca aceste taiari se făcut periodice pe o întindere de pamentu determinata, sau ca se făcut numai d'o catime ore'cari de arbori aleşi pe tota supra'fatia domenului.


    Articolul 531

    În tote cele'l'alte casuri usufructuarulu nu se poate atinge de arborii înalţi; va pute însă întrebuinţa, spre a face reparaţiunile la cari este obligatu, arborii desradecinati sau sfaramati din accidente; poate chiar a teia pentru acestu sfarsitu arborii trebuinciosi cu îndatorire însă a constata în fiinta priprietarului aceasta trebuinta.


    Articolul 532

    Usufructuarulu poate lua din păduri araci pentru vii, poate asemenea lua de pe pomi producte anuali seu periodice, însă tote acestea după obiceiulu locului şi alu proprietarului.


    Articolul 533

    Pomii roditori cari se usucă şi chiaru acei ce sînt desradacinati seu darimati din accidente, se cuvinu usufructdeului cu îndatorire de a'i înlocui prin alţii.


    Articolul 534

    Usufructuarulu se poate bucura elu însuşi, sau închiria altuia sau cede esercitiulu dreptului seu. De va închiria urmeda a se conformă, pentru epocile candu se preinoiescu contractele şi pentru durata loru, reguleloru întocmite pentru barbatu, în privinta averii femeii sale la titlulu "despre Contractului de căsătoria".


    Articolul 535

    Usufructuarulu se folosesce de adăugirile făcute prin aluvuine la obiectulu asupra cărui are usufructu.


    Articolul 536

    Elu se folosesce de drepturile de servitudine şi în genere de tote drepturile de cari se poate folosi proprietarulu, şi se folosesce întocmai ca însuşi proprietarulu.


    Articolul 537

    Usufructuarulu se folosesce asemenea întocmai ca proprietarulu de minele, petrariele şi nisipurile ce sînt în esplotatiune la deschiderea dreptului de usufructu.
    Dacă se însă se atinge de o esplotatiune, cari nu s'ar pute face fără o concesiune, usufructuarulu nu se va pute bucura de ea fără a dobîndi mai anteiu învoirea gubernului.


    Articolul 538

    Usufructuarulu n'are nici unu dreptu asupra mineloru şi petrarieloru nedeschise, încă nici asupra nisipuriloru a caroru esplotatiune nu e încă începută, nici asupra comorei cari s'ar pute găsi în cursulu usufructului seu.


    Articolul 539

    Proprietariulu nu poate prin faptulu seu nici cu ori ce chipu vatema drepturile usufructuarului.
    Usufructuarulu nu poate la încetarea usufructului, cere vre'o despăgubire pentru îmbunătăţirea ce aru pretinde ca a facutu, chiar candu printr'însele aru fi sporitu valoruea lucrului. Elu seu moştenitorii sei potu însă redica oglindi, tablouri, şi alte ornamente, pe cari le aru fi asedatu, cu îndatorire de a arestabili localulu în starea ce a fostu mai 'nainte.


    Secţiunea II Despre obligaţiunile usufructuarului


    Articolul 540

    Usufructuarulu ia lucrurile în starea în cari se afla; elu inse nu poate intră în folosinţă loru, de catu după ce se face în presenta proprietarului, sau după ce îl va chiama formalu, inventariu lucruriloru miscatore şi constatara stării în cari se voru afla cele nemiscatore supuse usufructului.


    Articolul 541

    Este datoru a da cauţiune, ca se va folosi ca unu bonu părinte de familia, de nu va fi scutitu prin actulu constitutivu alu usufructului; cu tote acestea tatii, mamele ce voru ave usufructu legale alu averii copiiloru loru, vendatorulu sau donatorulu cari 'şi au reservatu usufructulu, nu sînt obligaţi a da cauţiune.


    Articolul 542

    Dacă usufructuarulu nu găseşte cauţiune, nemiscatorele se dau cu arenda, sumele de bani coprinse în usufructu se ponu la dobinda, productele se vândă, şi ptrtulu loru se pune asemenea la dobinda; dodindile acestor sume şi pretulu arendaloru se cuvinu usufructuarului.


    Articolul 543

    în lipsa de cauţiune din partea usufructuarului proprietarulu poate cere ca mobilile supuse periciunei prin întrebuinţare să se venda spre a se pune pretulu la dobinda, şi usufructuarulu se folosesce de dobîndi în cursulu usufructului: cu tote cesate usufructuarulu va pute cere, şi judecătorii voru pute ordina după împrejurări, ca o parte din lucrurile miscatore necesarie pentru propriele sale trebuinţe sa i se lase sub simpla sa depunere de juramentu, şi cu îndatorire de a le preda la curmarea usufructului.


    Articolul 544

    Intardiarea de a da cauţiune nu redica usufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la cari elu ave dreptu; ele i se cuvinu din momentulu de candu s'a deschisu usufructulu.


    Articolul 545

    Usufructuarulu nu este obligatu de catu la reparaţiunile de întreţinere. Reparaţiunile cele mari remanu în sarcina proprietarului; afară numai dacă aceste s'aru fi causatu din lipsa reparatiuniloru de întreţinere de la deschiderea usufructului, în cari casu usufructuarulu este obligatu a le face şi pe aceste.


    Articolul 546

    Reparaţiunile cele mari sînt acelea ale ziduriloru, celoru mari şi ale bolteloru, restabilirea grinzilor şi acoperişului întreg, acelea ale zagazelor şi ale zidurilor de sprijinire şi de împrejmuire în total; toate cele'l'alte reparaţiuni sînt de întreţinere.


    Articolul 547

    Nici proprietarulu, nici usufructuarulu nu sînt obligaţi a recladi ceea ce a cadutu de vachime seu s'a distruitu din casu fortuitu.


    Articolul 548

    Usufrfuctuarulu nu este obligatu în cursulu folosinţei sale, la tote sarcinele anuali ale fondului, precum contribuţiunile şi altele ce după obiceiu sînt considerate ca sarcine ale fructelor.


    Articolul 549

    În privinta sarcineloru ce potu fi impuse pe proprietate în cursulu usufructului, proprietarulu şi usufructuarulu contribuescu după modulu urmatoru: propreitarulu este obligatu ale plati şi usufructuarulu a respunde dobindile, iar dacă usufructuarulu le a platitu, elu are dreptulu a cere capetele plătite de la proprietaru la espirarea usufructului.


    Articolul 550

    Acelu ce questiga cu titlu gratuitu un usufructu universale sau cu titlu universale este datoru a aquita în proportiune cu folosinţă sa, şi fără nici un dreptu de repetitiune, legăturile, pensiunile alimentarie şi veniturile renditeloru perpetue sau pe vieta cari privescu asupra patrimoniului.


    Articolul 551

    Usufructuarulu cu titlu particularu nu se obliga la plata datorieloru pentru cari fondulu este ipotecatu, şi de vba fi silitu să le plasca, cari acţiune în contra proprietarului.


    Articolul 552

    Usufructuarulu fie universale, fie cu titlu universale, trebusa contribueasca împreună cu proprietarulu la plata datorieloru, după cumu urmeza: se pretuiesce valoruea fondului supusu usufructului, se defige în urma câtimea cucare urmeza a a contribui la plata datorieloru în proportiune cu valoruea disului fondu. Dacă usufructuarulu voiesce sa avanseza suma pentru cari trebuie să contribuie, capitalulu i se înapoiază la sfarsitulu usufructulu fără nici o dobinda. Iar de nu va voi usufructuarulu a face acestu avansu, proprietarulu poate,după a sa voinţa sau sa platesca dinsul acea suma şi atunci usufructuarulu îi platesce dobindile în totu cursu usufructului, sau sa pună în vendare o parte din averea supusă usufructului pînă se va dobîndi unu pretiu analogu sumei datorite.


    Articolul 553

    Usufructuarulu e datorua plati numai cheltuelele proceseloru ce privescu folosinţă şi ale aceloru alte condemnatiuni la cari procesele arătate potu da nascere.


    Articolul 554

    Dacă în cursulu usufructului, o a treia persona face vre o usurpatiune asupra fondului, sau vre o alta încercare spre a calca drepturile proprietarului, usufructuarulu este ţinut a 'lu denunta proprietarului, căci la din contra usufructuarulu remane respundetoru pentru tote daunele ce ar pute resulta pentru proprietaru, precum aru fi respundetoru pentru ori ce stricăciune s'aru face de elu însuşi.


    Articolul 555

    Dacă usufructulu are de obiectul unu animale şi dacă acesta va peri fără culpa usufructuarului elu nu este obligatu a da proprietarului alte animale în locu, nici de a'i plati pretiulu.


    Articolul 556

    Dacă turma pe cari unu usufructu a fostu constituitu, din întîmplare sau din bola, va peri cu totulu şi fără culpa usufructuarului, acesta nu este obligatu de catu a 'i da seama de pei sau de valoruea loru.
    Dacă turma nu va peri cu totulu, usufructuarulu este datoru de a înlocui numerul viteloru perdute, prin vitele ceda sporulu.


    Secţiunea III Despre stingerea usufructului


    Articolul 557

    Usufructulu se stinge prin mortea usufructurului, prin espiratiunea terminului pentru cari usufructulu a fostu acordatulu prin consolidarea sau întrunirea asupra aceleiaşi persoane a ambeloru calitatiloru de proprietaru şi de usufructuaru;
    Prin neusulu dreptului de usufructuaru în cursu de trei'deci ani;
    Prin totală desfiinţare a lucrului asupra cărui usufructulu era constituitu.


    Articolul 558

    Usufrfuctulu poate inceta asemenea prin abusulu ce face usufructuarulu de folosinţă sa, sau aducendu tricaciuni fondului, sau lasandu'lu să se degrade din lipsa de întreţinere. ' Creditorii usufructuarului potu interveni în contestaţiunile pornite în contra'i pentru conservarea drepturiloru loru, ei potu propune repararea degradatiuniloru făcute şi a da garanţii pentru viitoru.
    Judicatorii potu, după gravitatea imprejurariloru, sau a otari stingerea usufructului, au a lasă pe poriprietar să se bucure de fructele obiectului supus la usufructu, cu îndatorire de a plati pe fie cari anu usufructuarului sau celoru ce presinta drepturile sale, o sumă otarita pînă în diua cînd usufructulu urma sa înceteze.


    Articolul 559

    Usufructulu cari nu e acordat particulariloru, nu poate trece peste trei'deci ani.


    Articolul 560

    Usufructulu constituitu pînă ce o alta persona va ajunge la o vîrsta otarita, tine pînă la acea epoca, chiar d'ar muri disa persona înaintea verstei otarite.


    Articolul 561

    Vendare alucrului supusu lausufructu nu aduce nici o scambare dreptului usufructuarulu; elu continue a se folosi de usufructulu seu, de nu arenuntatu la densulu în modu formale.


    Articolul 562

    Creditorii usufructuarulu potu sa cera a se anula denunţarea facuta în paguba loru.


    Articolul 563

    Dacă o parte numai a lucrului supusu de usufructu s'a distruitu, susfructulu se păstrează asupra părţii rămase.


    Articolul 564

    De va fi usufructulu constituitu numai asupra uinei caldiri, şi aceasta clădire va arde sau se va distrui din alta intemplare, sau se va darama de vechime, usufructuaru nu va ave dreptu a se folosi de pementulu pe cari a fostui clădirea, nici de materialurile remase. ' Dacă usufructulu s'ar afla constituitu asupra unui domenu din cari face parte şi clădirea, usufructuarulu se va folosi de pamentulu.


    Capitolul 2 Despre usu şi abitatiune


    Articolul 565

    Drepturile de usu şi de abitatiune se stabilescu şi se perdu în acelasiu chipu ca şi usufructulu.


    Articolul 566

    Ca şi în casulu de usufructu nu se poate folosi cine'va de aceste drepturi, fără a da mai anteiu cauţiune şi fără a face inventariu.


    Articolul 567

    Usuariului şi celu ce are dreptulu de abitatiune trebuie să se folosească de ele ca unu bunu părinte de familia.


    Articolul 568

    Drepturile de usu şi de abitatiune se reguleza prin titlulu cari le a infiintatu şi primescu după coprinderea lui mai multă sau mai putina întindere.


    Articolul 569

    Dacă titlulu nu se esplica asupra întinderii acestoru drepturi, ele se reguleza precum urmeza.


    Articolul 570

    Celu ce are usulu unui locu, nu poate pretinde mai multe fructe din acestu locu de catu se cuvine pentru trebuinţele sale şi ale familiei sale.
    Poate pretinde şi pentru trebuinţele copiiloru ce va ave în urma constituirii dreptulu de usu.


    Articolul 571

    Usuariulu nu poate cede şi nici închiria dreptul seu acestuia.


    Articolul 572

    Celu ce are unu dreptu de abitatiune pe o casa, poate sedea într'însă cu familia sa chiaru de n'aru fi fostu insuratu la epoca candu i s'a datu acestu dreptu.
    Celu ce are dreptulu de abitatiune poate închiria partea casei ce nu locuesce.


    Articolul 573

    Dreptulu de abitatiune nu poate fi nici cesionatu nici inchiriatu, afară de esceptiunea adusă la art. 572.


    Articolul 574

    Dacă usuariulu absoarbe tote fructele fondului, sau dacă ocupa tota casa, e datoru să facă cheltuelele de cultura, reparaţiunile de întreţinere şi sa platesca contribuţiunile ca şi usufructuarulu. Dacă nu ia de catu o parte din fructe, sau dacă nu ocupa de catu o parte din casa, elu contribuesce în proportiune cu lucrulu de cari se folosesce.


    Articolul 575

    Usulu paduriloru se va regula prin legi particularie.


    Titlul IV Despre servitudini


    Articolul 576

    Servitudinea este o sarcina impusa asupra unui imobile pentru usulu şi utilitatea unui imobile avrendu unu altu stapinu.


    Articolul 577

    Servitudinile isvorescu sau din situaţiunea naturale a locuriloru, sau din obligaţiunea impusa de lege, sau din convieţuirea dintre proprietari.


    Capitolul 1 Despre servitudini ce se nascu din situaţiunea locuriloru


    Articolul 578

    Locurile inferiorii sînt supuse a primi apele ce curgu firesce din locurile superiorii fără ca mana omului sa fi contribuitu la acesta.
    Proprietarulu inferiore nu poate redica stavili ca sa opresca acesta scurgere.
    Proprietarulu superioare nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitudinii fondului inferiore.


    Articolul 579

    Celu ce are unu isvoru pe proprietatea sa poate face ori ce întrebuinţare cu dinsulu fără inse a vatema dreptulu ce proprietarulu fondului inferiore are dobinditu sau prin vre unu titlu sau prin prescripţiunile asupra acelui isvoru.


    Articolul 580

    În acestu casu prescripţiunea nu se poate dobîndi de catu prin o folosinţă neîntreruptă în timpul de trei'deci ani, socotiţi din diua candu proprietarulu fondului inferiore a facutu şi a savarsitu lucrări aparenti destinate a înlesni trecerea şi scurgerea apei în proprietatea sa.


    Articolul 581

    Proprietarulu isvorului nu'i poate scamba cursulu candu isvorulu da apa trebuinciosa locuitoriloru unei comune, unui satu sau unui catunu.


    Articolul 582

    Acela, a cărui proprietate este pe marginea unei ape curgatore afară de apele cari sînt declarate dependinti de domeniulu publicu prin art. 476 la titlu "despre distinctiunea bunuriloru", poate lua apa pentru irigaiunea proprietăţiloru sale, fără însă a o abate de totu.
    Acela prin alu cărui fondu trece apa o poate chiar întrebuinţa în tota întinderea prin cari aru ave curgere, cu îndatorire numai a 'i lasă cursulu firescu la esirea din proprietatea sa.


    Articolul 583

    De se redica vre o contestatiune între proprietarii caroru aceste ape potu fi trebuinciose, tribunalele, la darea otaririi sînt datore sa caute a împacă interesula agriculturei cu respectulu cuvenitu proprietăţii, observându în tote d'auna reglementele particularie şi locali asupra curgerei şi usului apeloru.


    Articolul 584

    Ori ce proprietaru poate indatora pe vecinu seu la granitiurea proprietăţii lipite cu a sa; chieltuelile granituirei se voru face pe jumătate.


    Articolul 585

    Totu proprietarulu îşi poate îngrădi proprietatea afară de esceptiunea ce de face la art. 615.


    Capitolul 2 Despre servitudini stabilite de lege


    Articolul 586

    Servitudinile stabilite de lege au de obiectul utilitatea publică, sau a comuneloru, ori acea a particulariloru.


    Articolul 587

    Acele stabilite pentru utilitatea publică sau comunale, au de obiectul cararea sau poteca pe lîngă marginea riuriloru navigabili sau flotabili, constructiunea sau reparaţiunea drumuriloru sau alte lucrări publice sau comunali.
    Totu ce privesce acestu felu de servitudini, se determina de către legile sau regulamentele particularie.


    Articolul 588

    Legea supune pe proprietari la osebite obligaţiuni unulu către altulu fără chiar sa esiste vre o convenţiune între dinsii.


    Articolul 589

    Parte din acete obligaţiuni e regulată de către legile asupra poliţiei rurali.
    Cele'lalte sînt relative la zidulu sau la sentulu comun între vecini, la casulu candu se poate înaltă unu contra'zidu, la privirea asupra proprietăţii vecinului, la scurgerea stresineloru, la drumului de trecere.


    Secţiunea I Despre zidulu şi sentulu comune


    Articolul 590

    În oraşe şi la tera ori ce zidu cari servesce de despartire între clădiri, sau între curte şi gradina, şi între ograde la tera, se socotesce comune, dacă nu esiste titlu sau semnu cari aru proba contrariulu.


    Articolul 591

    Este semnu de necomunitate candu culmea zidului este dreapta şi perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cea altă parte infatiseza unu planu inclinatu: în acestu casu zidulu se presupune ca aparţine esclusivu proprietarului despre cari esiste planulu inclinatu.


    Articolul 592

    Reparaţiunea şi reclădirea zidului comunu sînt în sarcina tutuloru de valmasariloru şi în proportiune cu dreptulu fie'cărui.


    Articolul 593

    Cu tote acestea fie'cari coproprietaru alu unui zidu comun poate fi aperatu de a contribui la reparaţiuni şi reclădiri, renuntiandu la dreptulu seu, dacă însă zidulu comunu nu a sprijini o clădire a sa.


    Articolul 594

    Fie'cari coproprietaru poate se zidescu în contra unui zidu comunu şi sa bage grindi sau legături în tota grosimea zidului lasandu cinci'deci şi patru milimentre despre vecinu, fără prejuditiulu dreptului ce are vecinulu casa scurtede acele grindi pînă în jumătatea zidului, în casu candu şi elu ar voi a pune grindi totu în acele locuri, sau a lipi unu cosu.


    Articolul 595

    Ori ce coproprietaru poate să înalte zidulu comunu, dar e datoru a face singuru cheltueala înălţării, reparaţiunile de întreţinere pentru partea inaltata şi totu odată pagubirile pentru sarcina causata zidului comunu în proportiune cu înălţimea.


    Articolul 596

    Dacă sidulu comune nu e în stare a purta greutatea înaltă cel ce vrea sa 'lu înalte e datoru a'lu face din intregu din temelia cu cheltuieala sa, şi ori ce adaosu în grosime sa'lu facă pe loculu seu.


    Articolul 597

    Vecinulu cari n'a contribuitu la înălţare, poate questiga dreptulu de comunitate platindu cheltuiala jumetate, precum şi pretulu de jumetate alu locului, ce s'aru inrebuintatu pentru ingrosirea zidului.


    Articolul 598

    Ori ce vecinu alu unui zidu poate să 'lu facă comun în parte sau totu platindu stapanului zidului jumetate din valoruea sa, sau jumetate din valoarea partei ce vrea să facă comune, precumu şi jumetate din valoruea locului pe cari este claditu zidulu.


    Articolul 599

    Unulu din vecini nu poate găuri zidulu comunu nici sa alăture sau sa sprijine pe dinsulu vre o lucrare fără consimtimentulu celui altu.
    În casu de împotrivire elu nu poate face acesta fără a regula mai anteiu prin esperti mijlocele necesarie pentru ca acea lucrare sa nu vateme drepturile celui'l'altu.


    Articolul 600

    Fie'cari poate în oraşe şi suburbie a indatora pe vecinulu sau a contribui la clădirea şi repararea ingradirei ce desparte casele curţile şi gradinele loru; înălţimea îngrădirii se va otari după reglementele particularie, sau după obiceiulubstescu şi în lipsa de reglemente şi de obiceiu înălţimea zidului va fi celu multu ddoua metre socotindu'se şi coma.


    Articolul 602

    Tote şanţurile între doue proprietăţi se socotescu comune de nu va titlu sau semnu contrariu.


    Articolul 603

    Este semnu de necomunitate candu pamentulu e inaltatu sau aruncatu numai de o parte a şanţului.


    Articolul 604

    Santulu se socotesce a fi esclusivu alu celui în partea cărui pamentulu e aruncatu.


    Articolul 605

    Santulu comunu trebuie intretinutu cu cheltuela comuna.


    Articolul 606

    Ori ce gardu cari desparte doue proprietăţi se socotesce comunu, afară dacă numai una singura din doue proprietăţi va fi îngrădit, sau de nu va fi unu titlu sau posesiune indestulatore cari să constate din contra.


    Articolul 607

    Nu e iertatu a sadi arbori cari crescu înalţi de catu în depărtarea otarita de reglementele particularie, sau de obiceiurile constanti şi recunoscute, şi în lipsa de reglemente şi de obiceiuri, în depărtare de doue metre de la linia despartitore a celoru doue proprietăţi pentru arborii înalţi şi de o jumetate metru pentru cele'l'alte plantatiuni şi garduri vii.


    Articolul 608

    Vecinulu poate cere ca arborii şi gardurile vii puşi la o distanta mai mica să se scota.
    Acela a cărui proprietate se intindu cracile arboriloru vecinului poate să'lu indatorede a le tăia.
    Dacă radecinile se intindu pe pamentulu seare dreptu a le tăia singuru.


    Articolul 609

    Arborii ce se afla în gardulu comunu sînt comuni ca şi gardulu, şi fie'cari din ambi proprietarii e în dreptu a cere sa'i tăia.


    Secţiunea II Despre distantia şi lucrările intermediarie cerute pentru ore cari constructiuni


    Articolul 610

    Celu ce face unu putu sau o privată lîngă unu zidu fie comunu sau nu;
    Celu ce vrea sa cladesca unu caminu sau vatra, o feraria, unu coptoru sau soba, sa'i alăture unu ocolu de vite, sau celu ce vre asa puie lîngă zidu unu magazin de sare sau gramedi de materii corosive;
    E indatoratu sa lase depărtarea prescrisă de reglemente şi obiceiurile particularie asupra unoru asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleasu legi şi reglemente spre a nu aduce vatemare vecinului.


    Secţiunea III Despre vederea în proprietatea vecinului


    Articolul 611

    Unulu din vecini nu poate face fără consimtimentulu celui'l'altu nici într'unu chipu ferestra sau deschidere într'unul zidu comunu.


    Articolul 612

    Nimeni nu poate ave vedere sau ferestre spre vedere, nici balcone sau alte asemenea asupra proprietăţii îngrădite sau ne îngrădite a vecinului seu, de nu va fi o distanta de noue'spre'dece decimetre între zidulu pe cari se deschidu aceste vederi şi proprietatea vecina.


    Articolul 613

    Nimeni nu poate ave vederi piedise pe proprietatea vecinului de nu va fi la o distanta de sese decimetre.


    Articolul 614

    Distanta de cari este vorba în cele doue articole precedenti se socotesce de la fatada zidului pe cari s'a deschisu vederea şi. de va fi balcone sau alte asemenea de la linia loru cea din afară pînă la linia de despartire a celoru doue proprietăţi.


    Secţiunea IV Despre picatura stresiniloru


    Articolul 615

    Totu proprietarului este dator a 'şi face strasina casei sale astu felu în catu apele din ploi să se scurgă pe teremulu seu, sau pe ulite era nu pe loculu vecinului seu.


    Secţiunea V Despre dreptulu de trecere


    Articolul 616

    Proprietarulu al cărui locu este infundatu, cari nu are nici o esire la calea publică, poate reclama o trecere pe loculu vecinului sau pentru esploatarea fondului cu îndatorire de a 'lu despăgubi în proporune cu pagubele ce s'aru pute ocasiona.


    Articolul 617

    Trecerea trebuie regulatu facuta pe partea ce aru scurta calea proprietarului fondului inchisu, ca sa iesa la drumu.


    Articolul 618

    Cu tote acestea trebuie a se alege trecerea prin loculu ce aru pricinui o mai putina paguba acelui pe alu cărui locu trecerea urmeza a fi deschisă.


    Articolul 619

    Acţiunea de despăgubire în casulu prevedutu prin art. 616 este prescriptibile: iara trecerea trebuie să meze după prescripţiune, de şi acţiunea de indemnitate nu s'aru mai pute admite.


    Capitolul 3 Despre servitudinile stabilite prin faptul omului


    Secţiunea I Despre osebite feluri de servituţi ce se potu stabili asupra bunuriloru


    Articolul 620

    Este iertatu proprietariloru a stabili pe proprietăţile lloru, sau în folosulu proprietăţiloru loru, verice servitute voru găsi de cuviinţă pe catu timpul aceste servituţi nu voru impune persoane proprietarului fondului serviente obligaţiunea unui faptu personale şi pe catu timpul aceste servituţi nu voru fi contrarie ordinei publice.
    Usulu şi întinderea servitudiniloru stabilite astufeliu se reguleza prin titlulu ce le constitue şi în lipsa de titlu, după regulele urmatore.


    Articolul 621

    Servituţile sînt stabilite sau în folosul cladiriloru, sau în folosul pamentului. 'Cele de felulu d'anteiu se numescu urbane, chiaru candu clădirile pentru cari servituţile sînt instituite se vor afla nu numai în orasu dara şi la tera; cele d'alu douilea felu se numescu rurali.


    Articolul 622

    Servituţile sînt sau continue sau necontinue. Servituţile sînt acelea alu caroru esercitiu este sau poate fi continu, fără să aibă trebuinta de faptulu actuale alu omului; astu felu sînt apaducere, scursurele apeloru, ferestrele şi altele asemenea. Servituţile necontinue sînt acelea cari au trebuinta de faptulu actuale ale omului spre a fi esecitate, astu felu este dreptulu de trecere, de a lua apa din fontana, de a pasce vite şi alte asemenea.
    Servituţile sînt aparinti sau neaparinti. Servituţile aparinti sînt acelea cari se cunoscu prin lucrări esteriori precum: o usia, o ferestra, o apaducere; servituţile neaparinti sînt acelea ce n'au semnu esteriore de esistenta loru precum spre esemplu proibitiunea zidi pe unu fondu de a nu zidi de catu pînă la o înălţime determinata.


    Secţiunea II Despre modulu cu cari se stabilescu servituţile


    Articolul 623

    Servituţile continue şi aparinti se dobindescu prin titlu sau prin posesiune de trei'deci ani.


    Articolul 624

    Servituţile continue neaparinti şi servituţile necontinue şi neaparinte nu se potu stabili de catu prin titluri.


    Articolul 625

    Destinaţiunea proprietarului tine locu de titlu în privinta servitutiloru continue şi aparinti.


    Articolul 626

    Nu poate fi destinatiune a proprietarului de catu numai candu se va dovedi ca cele doue fonduri acumu despărţite au fostu averea aceluiasu proprietariu şi ca prin tr'insulu s'au pusu lucrurile în starea din cari a resultatu servitutea.


    Articolul 627

    Dacă proprietarulu a doue proprietăţi, între cari esiste unu semnu vedutu de servitute, instreineza una din proprietăţi, fără ca contractului sa conţină nici o coventiune atingatore de servitute, ea urmează de a esiste într'unu modu activu sau pasivu în favorea fondului instreinatu, sau asupra fondului neinstrainatu.


    Articolul 628

    Titlulu constitutivu alu servituţii: în privinta servitutiloru ce nu se potu dobîndi prin prescripţiune nu poate fi inlocuitu de cat prin unu titlu de recunoscerea servituţii şi datu din partea proprietarului locului servitu.


    Articolul 629

    Candu se stabilesce o servitute se înţelege ca se acordă totu de'o'data şi tote mijlocele spre întrebuinţarea ei. Astu'feliu servitutea de a lua apa din fontana altui trege cu sine şi dreptulu de trecere.


    Secţiunea III Despre drepturile proprietarului fondului cărui se cuvine servitutea


    Articolul 630

    Acelui cărui se cuvine o servitute are dreptulu a face tote lucrările tebuinciose spre a se sluji cu dinsa şi spre a o păstra.


    Articolul 631

    Aceste lucrări se făcut cu cheltuiala sa iara nu cu cheltuiala proprietarului fondului supusu, afară numai candu se va stabilia altu'felu în titlu de stabilirea servituţii.


    Articolul 632

    În casulu chiaru unde proprietariulu, fondului supusu este insarcinatu prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrările trebuinciose pentru a se servi de servitute sau a o păstra, elu poate totu deuna a se scuti de aceasta sarcina, lasandu fondulu supusu în dispositiunea proprietarului fondului cărui se cuvine servitutea.


    Articolul 633

    Dacă proprietatea pentru cari s'a stabilitu s'ar împărţi, servitutea rămîne totu aceeasu pentru fie cari parte, fără ca fondulu supusu să se ingreuneze. Astu'felu de va fi unu dreptu de trecere toţi devălmăşii vor fi îndatoraţi a'lu esercita prin acelasu locu.


    Articolul 634

    Proprietarulu fondului supusu servituţii nu poate face nimicu spre a'i scădea inrebuintarea sau a'io ingreuna. Astu'felu nu poate scamba starea locuriloru, nici stramuta esercitarea servituţii dintr'unu locu într'altulu, de catu acela unde servitutea a fostu din inceputu stabilită; cu tote acea stabilire primitiva a devenitu mai impovaratore proprietarului fondului supusu, sau dacă ilu opresce a 'şi face pe dinsulu reparaţiuni folositore, va pute oferi proprietarului celui'l'altu fondu unu locu ce ar ave aceeasu înlesnire pentru esercitarea drepturiloru sale şi acesta nu va pute refuza.


    Articolul 635

    Însă şi acela ce are unu dreptu de servitute nu 'lu poate întrebuinţa de cat după coprinderea titlului seu, fără a pute face nici în fondulu supusu servituţii, nici în fondulu pentru cari servitutea este înfiinţată, vre o scambare impovaratore celui d'anteiu fondu.


    Secţiunea IV Despre modulu stingerei servitutiloru


    Articolul 636

    Servituţile inceteza candu lucrurile se gasescu în astu'felu de stare, în catu servitutea nu se mai poate esercita.


    Articolul 637

    Ele renascu dacă lucrurile sînt restabilite tr'unu chipu în catu servituţile să se pota esercita, afară numai de nu aru fi trecutu unu spaţiu de timpul indestulatoriu spre a se pute presupune ca s'a desfiintatu servitutea, după cumu se dice la art. 640.


    Articolul 638

    Ori'ce servitute este stinsă, candu fondulu către cari este datorită şi acela ce o datoresce cadu în aceeasu mana.


    Articolul 639

    Servitutea este stinsă prin ne'usu în cursu de trei'deci ani.


    Articolul 640

    Aceşti trei'deci de ani se numera după osebite feluri de servituţi sau din diua de candu a incetatu de a se folosi de dinsa, candu este vorba de servituţi ne continue, sau din diua de candu s'a facutu unu actu contrariu servituţii continue.


    Articolul 641

    Modulu servituţii se poate prescrie ca şi servitutea şi cu acelasu chipu.


    Articolul 642

    Dacă proprietate în folosulu cari s'a stabilitu servitutea este a mai multoru coproprietari, întrebuinţarea din partea unui popresce prescripţiunea în privinta celoru'l'alţi.


    Articolul 643

    Dacă dintre coproprietari se găseşte unulu în contra cărui prescripţiunea nu s'a pututu aplica, precumu un minore, acela păstrează dreptulu tuturoru celoru'l'alţi coproprietari.


    Cartea III DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARI SE DOBINDESCE PROPRIETATEA


    Articolul 644

    Proprietatea bunuriloru ce dobindesce şi se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenţiune şi prin tradiţiune.


    Articolul 645

    Proprietatea sse mai dobindesce prin accesiune sau incorporatiune, prin prescripţiune, prin lege şi prin ocupaţiune.


    Articolul 646

    Bunurile fără stapanu sînt ale Statului.


    Articolul 647

    Sînt bunuri cari nu apartinu nimunui şi alu caroru usu e comunu tuturoru. Legi de poliţia reguleza felulu întrebuinţării loru.


    Articolul 648

    Facultatea de a vena sau pescui este regulată prin legi particulare.


    Articolul 649

    Proprietatea unui tesauru este a acelui ce l'a gasitu în propriulu seu fondu; deca tesaurulu este gasitu în fondu streinu se împarte pe din doue între celu ce ilu a descopetu şi între proprietarulu fondului.
    Tesaurulu este ori'ce lucru ascunsu sau ingropatu pe cari nimeni nu poate justifica ca este proprietaru şi cari este descoperitu printr'unu puru efectu alu asardului.


    Titlul I Despre succesiuni


    Articolul 650

    Succesiunea se deferesce sau prin lege, sau după voinţa omului prin testamentu.


    Capitolul 1 Despre deschiderea succesiuniloru


    Articolul 651

    Succesiunile se deschidu prin morte.


    Articolul 652

    Legea reguleza ordinea succesiuniloru între moştenitorii legitimi.
    Copiii naturalu în privintia succesiunii mamei loru şi a colateraliloru sei, sînt asimilaţi copiiloru legitimi şi vice'versa. În lipsa de moştenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenescu de sotiulu supra'vietuitoru. În lipsa de sotiu, Statului devine mostenitoru.


    Articolul 653

    Descendintii şi ascendintii au de dreptu posesiunea succesiunii din momentulu morţii defunctului.
    Cei'l'alţi moştenitori intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiţiei.


    Capitolul 2 Despre cualitatile cerute pentru a succede


    Articolul 654

    Pentru a succede trebuie neapărat ca persona ce succede sa esiste în momentulu deschiderii succesiunei.
    Copilulu conceputu este consideratu ca esiste.
    Copilulu nascutu mortu este consideratu că nu esiste.


    Articolul 655

    Sînt nedemni de a succede şi prin urmare escusi de la succesiune:
    1) Condemnatulu pentru ca a omaritu sau a incercatu sa omore pe defunctu.
    2) Acela cari a facutu în contra defunctului o acusatiune capitale, declarata de judecată calomniosa.
    3) Mostenitorulu majore cari, avendu cunoscinta de omorulu defunctului, n'a denuntiatu acesta justiţiei.


    Articolul 656

    Lipsa de denuntiare nu poate vatema în drepturile loru pe ascendenţii şi descendenţii omoritorului, pe afinii sei de acelasu gradu pe sotiul sau sotia, pe fraţii sau surorile sale, pe unchii sau matusile sale, pe nepoţii sau nepotele sale.


    Articolul 657

    Mostenitorulu departatu de la succesiune ca nedemnu, este obligatu a intorce tote fructele şi veniturile a caroru folosinţă a avut'o de la deschiderea succesiunii.


    Articolul 658

    Copiii nedemnului viindu la succesiune, în virtutea dreptului loru propriu, fără ajutorulu representatiunii nu sînt departati pentru greşeală tatălui loru; acestainsa nu poate nici într'unu casu, reclama usufructulu bunuriloru succesiunei, pe cari legea 'lu acorda tatiloru şi mameloru asupra bunuriloru copiiloru loru.


    Capitolul 3 Despre deosebite ordini de succesiune


    Secţiunea I Dispositiuni generali


    Articolul 659

    Succesiunile sînt deferite copiiloru şi descendentiloru defunctului, ascendentiloru şi rudeloru sale colaterali, în ordinea şi după regulele mai josu determinate.


    Articolul 660

    Procsimitatea rudeniei se stabilesce prin numerulu generatiunilorul; fie'cari generatiune numera unu grad.


    Articolul 661

    Sirulu gradeloru formează linia: se numesce linia dprepta sirulu gradeloru între persoanele ce se coboru una dintr'alta; linia colaterale sirulu gradeloru între persoanele ce nu se coboru unele din altele dera cari se coboru dintr'un autore comunu.
    Linia dreapta se împarte în linia dreapta descendente şi în linia dreapta ascendente.
    Anteia este acea ce leagă pe capulu nemului cu acei ce se coboru de la elu; a doua este aceea ce lega o persona cu acei din cari ea se cobora.


    Articolul 662

    În linia dreapta se numera atâtea graduri câte sînt şi generatiuni între persoane; astu'felu fiului este către tatalu seu în celu d'inteiu gradu; nepotulu de fiu în celu d'alu doilea, şi vice'versa, tatalu şi bunulu către fiii loru şi nepoţii loru de fiu.


    Articolul 663

    În linia colaterale gradurile se numera după generatiuni, incependu de la una din rude pînă la autorele comunu şi de la acesta pînă la cea'l'alta ruda.
    Fraţii dara sînt în gradulu alu douilea; unchiulu şi nepotulu în alu treilea, verii primari în alu patrle s.c.l.


    Secţiunea II Despre representatiune


    Articolul 664

    Representatiunea este o ficţiune a legii, cari are de efectu de a pune pe representanti în loculu, în gradulu şi în drepturile representantelui.


    Articolul 665

    Representatiunea se întinde nemarginitu în linia directa descendente.
    Ea este admisă în tote casurile, concure copiii defunctului cu descendenţii unui copilu mortu mai d'înainte, intimple se ca toţi copiii defunctului fiindu morţi înaintea lui, descendenţii disiloru copii să se gasesca între ei în graduri egali sau neegali.


    Articolul 666

    În linia colaterale representatiunea este admisă, în privinta copiiloru şi descendentiloru fratiloru seu suroriloru defunctului, vie ei la succesiunea sa în concursu cu unchi sau matuse, intamplese ca toţi fraţii şi surorele defunctului, fiindu morţi mai d'înainte, succesiunea să se gasesca trecută la descendenţii loru, în graduri egali sau neegali.


    Articolul 667

    În tote casurile în cari representatiunea este admisă, partagiulu se face pe tulpina (souche) deca aceeaşi tulpina a produsu mai multe ramuri, sub divisia se face erasi pe tuplina în fie'cari ramura şi membrii aceiasu ramuri se impartu egalu între dinsii.


    Articolul 668

    Nu se represinta de catu persoanele morte.
    Poate cine'va representa pe acela la a cărui succesiune a renuntiatu.


    Secţiunea III Succesiunile deferite descendentiloru


    Articolul 669

    Copiii sau descendenţii loru succedu tatălui, mamei, mosiloru, moseloru şi veri'cărui altu ascendente, fără deosebier de secsu şi chiaru de aru fi născuţi din deosebite căsătorii. Ei succedu în părţi egali candu se gasescu toţi în gradulu d'inteiu şi sînt chiamati după propriulu loru dreptu; ei succedu pe tulpina candu sînt chiamati toţi sau unul din ei prin representatiune.


    Secţiunea IV Despre succesiunile deferite ascendentiloru


    Articolul 670

    Dacă defunctulu n'a lăsat posteritate, nici frate, nici susore, nici descendinti dintr'aceştia, succesiunea se cuvine ascendentiloru din gradulu de rudenia celu mai aproape.
    Ascendenţii de acelaşi gradu mostenescu părţi egali.


    Articolul 671

    Dacă tatalu şi mama unei persoane morte fără descendenţi, 'i'au supravetuitu, lasandu acea persona fraţi, surori, sau descendenţi ai acestora, succesiunea se divide în doue porţiuni egali, din cari jumetate numai se cuvine tatălui şi mamei şi se împarte de o potriva între dinsii.


    Secţiunea V Despre succesiunile colaterali


    Articolul 672

    În casu de a muri mai d'înainte tatalu şi mama unei persoane morte fără posteritate, fraţii, surorile sau descendenţii loru sînt chiamati la succesiune departandu pa ascendenţi şi pe cei'lalti colaterali. Ei succedu sau după propriulu loru dreptu, sau prin representatiune în modulu regulatu în Secţiunea II a acestui capu.


    Articolul 673

    Dacă tatalu şi mama persoanei morte fără posteritate 'i'au supravietuitu, fraţii, surorile sau representantii loru iea jumetate succesiunea. Dacă numai tatalu sau numai mama 'i'a supravietuitu, fraţii, surorile sau representantii loru iea trei pătrimi ale succesiunei.


    Articolul 674

    Partagiulu jumetatii sau celoru trei pătrimi cuvenite fratiloru sau suroriloru, după continerea art. precedinte, se face între ei în porţiuni egali, dacă sînt toţi dintr'aceiasu căsătoria; de sînt din căsătorii diferite, divisiunea se face pe jumetate între cele doue linii paterna şi maternă a defunctului; fraţii primari ieau parte în amendoue liniile, uterini sau consangenii fie cari în linia sa numai. Dacă sînt fraţi sau surori dintr'o linia, ei succedu în totalu escludendu pe tote rudele din cea'alta linia.


    Articolul 675

    În lipsa de fraţi sau sorori sau descendenţi dintr'înşii şi în lipsa de ascendenţi, succesiunea se da rudeloru colaterali din gradulu de rudenia celu mai apro'piatu.
    Candu sînt mai multe rude colaterali în acelasu gradu, succesiunea se împarte egale între dinsele.


    Articolul 676

    Rudele succedu pînă la alu doui'supra'decelea gradu inclusivu.


    Capitolul 4 Despre succesiunile neregulate


    Secţiunea I Despre drepturile copiiloru naturali asupra bunuriloru mamei

    loru şi despre succesiunea copiiloru naturali morţi fără posteritate

    Articolul 677

    Copiii naturali chiaru candu căsătoria ar fi proibita între mama şi tatalu loru, succedu mamei loru, ascendentiloru şi colateraliloru mamei, ca şi copiii legitimi.


    Articolul 678

    Succesiunea copiilui naturale, mortu fără posteritate, se cuvine mamei sale, şi, în lipsa mamei, rudeloru ei celoru mai de aproape.


    Secţiunea II Despre succsiunea soţului supravietuitoriu şi despre a Statului


    Articolul 679

    Candu defunctulu nu are nici rude în gradulu succesibile, nici copii naturali, bunurile succeiunei trecu la sotulu în vieta nedespartitu.


    Articolul 680

    În lipsa de sotu supra'vietuitoru, succesiunea trece la Statu.


    Articolul 681

    Sotiulu în vieta şi Statului cari ceru succesiunea sînt obligaţi a face să se pună peceţi, a pretinde să se facă inventariu, după formele prescrise pentru acceptarea succesiuniloru sub beneficiu de inventariu.


    Articolul 682

    Sotiulu în vieta este încă datoru a transforma în numerariu lucrurile miscatore sau a da cauţiune solvabile pentru restituirea succesiunei în casu candu s'ar presenta moştenitori ai defunctului în terminu de trei ani. După acestu terminu cauţiunea este liberată.


    Articolul 683

    Sotulu în vieta sau Statului, cari n'au indeplinitu formalităţile la cari sînt respective îndatoraţi, potu se fie supuşi la daune'interese către moştenitorii ce s'aru arata.


    Secţiunea III Despre dreptulu de moştenire alu femeei candu se afla în

    concurenta cu descendenţi sau alte rude chiamate
    după legi la succesiunea sotiului ei mortu

    Articolul 684

    Candu barbatulu more şi veduva sa n'are avere, densa ie o porţiune virila, în usufructu, din succesiunea bărbatului, dacă acesta are descendenţi.
    Cînd barbatulu lasă un singuru descendinte, porţiunea femeii în succesiune va fi numai de a treia parte. Acestu dreptu începe de la epoca încetării usufructului legale.
    Candu barbatulu lasă rude de susu sau de alături, atunci femeia succede la o pătrime în plină proprietate din averea mortului.


    Capitolul 5 Despre acceptatiunea şi recudiarea mostenitoriloru


    Secţiunea I Despre acceptatiune


    Articolul 685

    Succesiunea poate fi acceptată curatu şi simplu, sau sub beneficiu de inventariu.


    Articolul 686

    Nimeni nu este obligatu de a face acceptatiunea unei moşteniri ce i se cuvine.


    Articolul 687

    Femeile maritate nu potu face valabile acceptatiunea unei succesiuni de catu cu autorisatiunea bărbatului sau a justiţiei.
    Minorii şi interdisii nu potu face valabile acceptatiunea unei moşteniri de catu conformu dispositiuniloru titlului de la minoritate, tutela şi emancipatiune.


    Articolul 688

    Efectulu acceptatiunei se suie pînă la diua deschiderii succesiunei.


    Articolul 689

    Acceptatiunea poate fi sau espresa sau tacită. Este espresa candu se insusesce titlul sau cualitatea de erede într'unu actu autenticu sau privatu; este tacită candu eredele face unu actu, pe cari n'ar pute sa'lu facă de catu în cualitatea sa erede şi cari lasă a se presupune neaparatu intenţiunea sa de acceptare.


    Articolul 690

    Actele curatu conservatorie de îngrijire şi de administraţiune profisoria nu sînt acte de primirea moştenirii, dacă celu ce le a facutu n'a luatu titlu sau cualitate de erede.


    Articolul 691

    Donatiunea, vinderea sau transportul drepturiloru succesive, făcute de unu erede, trage după sine acceptatiunea succesiunei.
    Tot asemenea se intempla:
    1) Candu unulu din eredi renunţa chiaru gratuitu în folosulu unui sau mai mulţi din coeredi.
    2) Candu renuntiarea se face în folosulu totuloru coerediloru fără deosebire şi se primesce de renuntiatore pretiulu renuntarei.


    Articolul 692

    Candu acela cărui se cuvine o succesiune a muritu fără să se fi lepadatu de dinsa, sau fără sa o fi acceptatu esprese sau tacite, eredii sei potu d'a dreptulu sa accepteze sau să se lapede de dinsa.


    Articolul 693

    Dacă eredu sei nu se invoiescu pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunei, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventariu.


    Articolul 694

    Majorele nu poate să'şi atace acceptatiunea espresa sau tacită a unei succesiuni de catu în casulu cînd acesta acceptatiune a fostu urmarea unei vicleni ce s'a intrebuintatu în privinta'i. elu nu poate reclama în contra acceptiunei pentru cuvinte de vatemare, decatu în casulu în cari succesiune aru fi absorbită sau micşorată cu mai multu de jumătate, prin descoperirea unui testamentu necunoscutu în momentulu acceptatiunei.


    Secţiunea II Despre renunţarea la succesiuni


    Articolul 695

    Renunţarea la succesiune nu se presupune: ea nu poate face de catu la grefa tribunalului de prima instanţa a districtului în cari succesiunea s'a deschisu, şi pe unu registru tinutu anume pentru acesta.


    Articolul 696

    Eredele ce renuntia este consideratu ca n'a fostu nici o dată erede.


    Articolul 697

    Partea renuntiatorului profita coerediloru sei; dacă este singuru, succesiunea trece la gradulu urmatoriu.


    Articolul 698

    Eredele renuntiatoriu nu poate fi representatu nici odată: dacă renuntiatorele este singuru în gradulu seu, sau dacă toţi coeredii sei renuntia, copiii loru, vinu la succesiune, în virtutea propriului loru dreptu pentru părţi egali.


    Articolul 699

    Creditorii acelui ce renunţa la paguba loru potu se iea autorisatiune justiţiei ca se accepte succesiunea pentru debitorele loru, în loculu şi rindulu seu.
    Într'acestu casu renuntiarea este anulată numai în favorulu creditoriloru şi numai pînă în concurenta creanteloru loru. Acceptarea nu se face în folosulu eredelui cari a renuntiat.


    Articolul 700

    Facultatea de a accepta, sau de a se lapeda de o succesiune se prescrie prin acelasu timpul ce se cere pentru prescripţiunea cea mai lungă a drepturiloru immobiliare.


    Articolul 701

    În totu timpului în cari prescripţiunea dreptului de a accepta nu este dobendita în contra erediloru ce au renuntatu, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alţi eredi. ' Nu se potu vatema însă drepturile cari aru fi dobendite de alte persoane asupra bunuriloru succesiunei, sau prin prescritiune, sau prin acte valabili, făcute de curatorele succesiunei vacanti.


    Articolul 702

    Nici chiar prin contractului căsătoriei nu se poate renunţa la succesiunea unui omu în vieta, nici se potu instreina drepturile eventuali ce s'ar pute dobendi asupra succesiunei.


    Articolul 703

    Eredii cari a datu la o parte, sau au ascunsu lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepada de densa; cu tota renunciara loru, ei remanu eredi şi nu potu lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse.


    Secţiunea III Despre beneficiulu de inventariu, despre efectele sale şi despre obligaţiunile eredelui beneficiaru


    Articolul 704

    Declaraţiunea unui erede ca iea acesta cualitate sub beneficiu de inventariu, trebuie să fie facuta la grefa tribunalului de prima instanţa a districtului i cari succesiunea este deschisă: ea trebuie să fie înscrisă pe registru destinatu pentru trecerea acteloru de renuntiare.


    Articolul 705

    Acesta declaraţiune n'are efectu de cat fiind preceduta sau urmată de un inventariu fidelu şi esactu a bunuriloru succesiunei, facutu după formele cerute după legile de procedura şi în terminele mai josu otarite.


    Articolul 706

    Se da eredului din diua deschiderei succesiunei trei luni pentru facerea inventariului:
    I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptării sau repudiarii succesiunii, unu terminu de patru'deci dile cari va începe a curge di espirarii aceloru trei luni date pentru inventariu, sau din diua inchierei inventarlui, dacă s'a terminat mai 'nainte de espirarea celoru trei luni.


    Articolul 707

    Dacă cu tote acestea sînt în succesiune obiecte supuse stricaciunei, sau obiecte a caroru conservare ar costa mult, eredele poate în cualitatea sa de persona în dreptu a succede, şi fără să se pota dice ca s'a făcut acceptatiune din partea'i, sa iea autorisarea justiţiei ca să se venda acele obiecte.
    Acesta vendare trebuie să se facă cu forma vedariloru publice.


    Articolul 708

    În timpul termineloru pentru facerea inventariului şi pentru deliberare, eredele nu ote fi silitu a se pronuntia, şi nu se poate obţine o condemnatiune în contra'i. Dacă el renunţa după espirarea termineloru, sau înaintea espirarei loru, cheltuelele ce legiuitu s'a făcut de densul pînă la acea epoca privescu succesiunea.


    Articolul 709

    După espirarea temineloru aretate, eredele urmaritu poate cere unu nou terminu, pe cari tribunalulu ce se afla în cercetarea urmăririi îl acorda sau în refusa după circumstanţă.


    Articolul 710

    Cheltuelile urmăririi în casurile articoliloru precedenti, privescu succesiunea dacă eredele justifica, sau n'a cunoscutu evenimentulu morţii sau ca terminile 'i au fostu neindestulatorie, din causa situaţiunii bunuriloru, sa din causa contestatiuniloru ivite. Dacă el nu poate justifica, cheltuelile îl privescu.


    Articolul 711

    Eredele conserva cu poate acestea, după espirarea termineloru acordate de art. 706 chiar după espirarea termineloru date de judecător, conformu art. 709, facultatea de a face încă inventariu şi de a se declara erede beneficiariu; acesta însă în casu cînd dinsul n'a făcut acte de erede sau în casu cînd nu este datu în contra'i o otarire judecatoresca deseversita cari sa'l condamne ca erede curatu şi simplu.


    Articolul 712

    Eredele cari a ascunsu obiecte sau ale succesiunei, sau cari cu sciinta şi rea credinţa n'a trecutu în inventariu efectele dintr'ensa, nu sepote folosi de beneficiu de inventariu.


    Articolul 713

    Beneficiulu de inventariu da eredelui avantagiul:
    1) De a plati datoriele succesiunei numai pînă în concurenta valoruei bunuriloru ce el a primit; de a se scuti chiar de plată datorieloru predand tote bunurile succesiunei creditoriloru şi legatariloru.
    2) De a nu se amesteca bunurile sale proprie cu acelea ale succesiunei şi de a conserva în contra succesiunei dreptului de a cere plata creanteloru sale.


    Articolul 714

    Eredele beneficiaru administra bunurile succesiunei şi este datoru sa dea socotela de administraţiunea sa creditoriloru şi legatariloru. ' Elu nu devine respundetoru cu bunurile sale proprie, de cat după ce i se va fi cerut darea socoteliloru şi el nu va fi indestulatu aceasta îndatorire.
    După lămurirea socoteleloru, el nu poate fi respundetoriu cu bunurile sale proprie, de catu pînă la concurenta sumeloru ce remane datoru.


    Articolul 715

    Elu nu respunde pentru administraţiunea sa, decatu de gresale grave.


    Articolul 716

    Elu nu poate vinde obiectel mobili ale succesiunei de catu prin formele legiuite pentru venderile publice.
    Dacă el represinta în natura obiectele miscatore nu respunde de catu de depretiarea sau deteriorarea loru causata din negligenta sa.


    Articolul 717

    El nu poate vinde imobilile de cat după formele prescrise de procedura. El da mandatu creditoriloru ipotecari, cari au făcut cerere de a primi pretiulu.


    Articolul 718

    Elu este dator, dacă creditorii sau alte persoane interesate o ceru, sa dea cauţiune solvabile pentru pretiul miscatoreloru cuprinse în inventariu şi pentru porţiunea pretiului immobileloru nedelegate creditoriloru ipotecari.
    De nu se va da acesta cauţiune, se vor vinde miscatorele, şi pretiulu loru se va depune ca şi porţiunea nedelegata din pretiul immobileloru spre a se întrebuinţa la desfacerea sarcineloru succesiunei.


    Articolul 719

    Dacă unii din creditori se opunu eredele beneficiariu nu poate plati de cat după ordinea şi chipulu regulat de hudecatoru.
    Dacă creditorii nu se opunu, eredele platesce creditoriloru şi legatariloru, după rândul cererii.


    Articolul 720

    Creditorii ce nu se opunu şi cari se presinta. după lămurirea socoteleloru şi plata reliquateloru, nu au recursu de catu în contra legatariloru; aceia carii se presinta înaintea lămuririi socoteleloru şi plăţii reliquateloru vor ave recursu şi în contra creditoriloru plătiţi înaintea loru.


    Articolul 721

    Creditorii ce se opunu vor ave recursu şi în contra eredelui.


    Articolul 722

    În tote casurile prevedute la art. 719 şi 720 recursulu se presccrie după espirarea terminului de trei ani, cari începe din diua lămuririi socoteleloru şi a plăţii reliquatului.


    Articolul 723

    Cheltuelele pentru peceţi, pentru facerea inventariului şi pentru darea socoteleloru privescu succesiunea.


    Secţiunea IV Despre succesiunile vacanti


    Articolul 724

    Dacă după espirarea termineloru pentru facerea inventariului şi pentru deliberatiune, nu se presinta nimeni ca sa reclame succesiunea, şi dacă nu este nici unu erede counoscutu, sau dacă eredii conuscuti sau lepadat de succesiune, succesiunea este privită ca vacante.


    Articolul 725

    Tribunalulu de anteia instanţa din districtulu în cari succesiunea este descisa, numesce unu curatore după cererea personeloru interesate, sau după aceia a procurorului.


    Articolul 726

    Curatorele unei succesiuni vacanti, trebuie înainte de tote să constate printr'un inventariu, succesiunea; elu esercita şi urmaresce drepturile ei; răspunde la cererile făcute în contra'i; administrează sub îndatorire de a versa numerarul succesiunei, ca şi sumele adunate din vendarea mobileloru, şi imobileloru, în casa de consemnaţiuni şi deposite, şi în fine sub aceea de a da socoteli.


    Articolul 727

    Dispositiunile secţiunii III. din acestu capu asupra formeloru cerute pentru facerea inventariului, asupra modului de administraţiune şi asupra socoteliloru ce eredele beneficiariu este dator sa dea sînt indatoritore şi pentru curatorii succesiuniloru vacanti.


    Capitolul 6 Despre împărţire şi despre raporturi


    Secţiunea I Despre împărţirea succesiunii


    Articolul 728

    Nimeni nu poate fi obligatu a remane în indivisiune. Unu coerede poate ori candu cere impartela succesiunei, chiaru candu aru esiste convenţiuni sau proibitiuni contrarii.
    Se poate face învoire pentru suspendarea divisiunei pe terminu de cinci ani. După trecerea acestui timpul, învoirea se poate renoi.


    Articolul 729

    Divisiunea poate fi cerută chiaru candu unulu sau mai mulţi din eredi au posedutu părţi separate din succesiune, dacă nu a fostu unu actu de impartela sau dacă nu se poate opune prescripţiunea.


    Articolul 730

    Dacă toţi eredii sînt presenti şi majori, se potu împărţi între dinsii, ori'cumu aru voi, fără îndeplinirea vre unai formalităţi.
    Dacă toţi eredii nu sînt presenti, sau dacă între densii sînt minori sau interdisi, atunci se voru pune peceţi pe efectele succesiunii în celu mai scurtu terminu, sau după cererea crediloru sau după aceea a procurorului tribunalului de prima instantia.


    Articolul 731

    Creditorii potu şi ei se cera punerea de peceţi în virtutea unui titlu esecutoriu, sau a unei permisiuni judecatoresci.


    Articolul 732

    După punerea pecetiloru, creditorii potu face opositiune şi fără a ave titluri esecutorii sau permisiunea justiţiei.


    Articolul 733

    Dacă vre unul din coeredi nu consimte la facerea împărţelii, sau dacă se ivescu contestatiuni, ori în privinta modului de procedere, sau asupra chipului de a o termina, tribunalulu se pronuntia în modu somariu, sau numesce, de cere trebuinta, pentru operaţiunile impartelei, pe unul din judecători, după reportul cărui judeca contestaţiunile.


    Articolul 734

    Estimatiunea imobileloru se face de esperti aleşi de părţile interesate; de esperti numiţi din oficiu candu părţile refusa a'i alege.
    Procesul verbale al espertiloru trebuie se arate basele estimatiunei; sa indice dacă obiectulu estimatu poate să fie comodu impartitu şi în ce chipu; se ficseze în fine, în casu de împărţire, fie'cari din părţile ce se potu forma precumu şi valoruea loru.


    Articolul 735

    Estimatiunea mobileloru trebuie să se facă de omeni cunoscetori şi după adevaratulu loru pretiu.


    Articolul 736

    Fie'cari din coeredi poate cere partea sa în natura din mobilele sau imobilele succesiunei. Cu tote acestea, de sînt creditori secuestranti sau oponenţi, sau dacă majoritatea coerediloru socotesce necesaria vindereamobilelloru pentru plata datoriiloru succesiunei, ele se vendu publice după formele obişnuite .
    Dacă imobilele nu se potu împărţi se voru vinde la tribunalu prin licitaţiune.
    Dacă tote părţile sînt majori, ele potu conveni să facă vendarea în fatia unui arbitru, numitu de dinsele.


    Articolul 737

    După ce mobilele şi imobilile s'au estimatu, şi s'au vendutu, judecătorului de cere trebuinta, tramite pe părţi la unu arbitru, numitu cu consimtimentulu loru sau numitu dedreptulu de densulu, candu părţile nu se unescu pentru unuirea lui.
    Se prevede înaintarea acestui arbitru la facerea socoteliloru ce copartitorii potu fi datori a'şi da unii altora, la formarea activului şi pasivului ereditatii, la compunerea partiloru şi la restitutiunile ce eredii aru trebui a'şi face între dinsii.


    Articolul 738

    Fie'cari erede reporta la masa succesiunei, conformu cu regulele mai josu prescrise, donatiunile cea primitu şi sumele ce este datoriu către succesiune.


    Articolul 739

    Dacă reportulu nu se face în natura, coeredii caroru li se datoresce ieu mai anteiu o parte ogale din masa succesiunei.
    Aceste preluări se făcut pe catu este posibile în obiecte de aceeaşi natura şi cualitate cu acelea ce era să fie date în natură.


    Articolul 740

    După preluări se formează din restulu mesei succesiunei, atâtea părţi egali câţi sînt şi eredi sau stirpi impartitore.


    Articolul 741

    La formarea şi compunerea partiloru, trebuie să se dea în fie parte, pe catu se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natura şi valorue.
    Se va evita catu va sta prin putinta imbucatatirea peste măsura a eritageloru şi divisiunea esploatatiuniloru.


    Articolul 742

    Inegalitatea partiloru date în natura se compensa prin bani.


    Articolul 743

    Părţile se formează de unulu dintre coeredi sau de alta persona, dacă toţi eredii sînt de acordu în alegere şi dacă celu ce a fostu alesu accepta însărcinarea; în casu contrariu părţile se formează de un espertu numitu de judecatoru.
    Părţile apoi se tragu la sorţi. Dacă inse eredii vinu la moscenire cu părţi inegali, autoritatea judecatoresca decide de trebuie să se proceda prin tragee la sorţi în parte, sau prin darea partiloru în totalu.


    Articolul 744

    Mai 'nainte de a procede la tragerea partiloru la sorţi, fie'cari compartitoriu este admisu a propune reclamările sale în contra formării partiloru.


    Articolul 745

    Regulele stabilite pentru împărţirea mesei de moscenire se voru observa în subdivisiunile ce se voru face între stirpile compartitore.


    Articolul 746

    Dacă asupra operaţiuniloru tramise înaintea arbitrului, se făcut contestatiuni, arbitrul încheie procesu'verbale pentru dificultăţile şi disele partiloru, şi le tramite înaintea judecătorului pentru impartela.


    Articolul 747

    Dacă toţi coeredii nu sînt presenti sau de sînt între ei interdisi sau minori, fie şi emancipati, împărţirea trebuie să se facă înaintea tribunalului, observându regulele prescrise în art. precedenti de acesta secţiune.
    Dacă sînt mai mulţi minori cu interese contrarie la impartela, se va da fie'cărui d'intrinsii unu tutore speciale.


    Articolul 748

    În casulu articoleloru precedenti licitaţiunea de este trebuinta, nu se va pute face decatu înaintea tribunalului cu formele prescrise pentru înstrăinarea bunuriloru minoriloru. Streinii vor fi tot de'una admişi.


    Articolul 749

    Impartirile tacute conformu cu regulele mai susu prescrise, sau de toturi cu autorisatiunea de familia, sau de minorii emancipati, asistaţi de curatorii loru sau în numele absentiloru sînt definitive.


    Articolul 750

    După impartela se va remite fie'cărui din compartitori titlurile particulare obiecteloru ce'i s'au datu.
    Titlurile unei proprietăţi împărţite se tinu de acela ce a luatu partea cea mai mare, cu îndatorire de a le representa la ori'ce cerere.
    Dacă nu este unire pentru acesta alegere, atunci titlurile se depun în arhiva Statului, şi judecatoriulu liberează de pe densele fie'cărui din eredi câte o copia legalisata.


    Secţiunea II Despre reporturi


    Articolul 751

    Fiulu sau descendentele cari vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventariu, împreună cu fraţii ori surorile sale, sau cu descendenţii acstoru trebuie a raporta coerediloru sei, tot ce a primitu de la defunctu prin daru atatu directu catu şi indirectu, afară de casul cînd donatorele e dispusu alt'feliu.


    Articolul 752

    Eredele ce renunţa la succesiune poate popri darulu, sau legatulu ce i s'a făcut, în limitele părţii disponibile.


    Articolul 753

    Donatariulu cari nu va ave cualitatea de a moşteni în momentulu donatiunei, dar cari avea acesta cualitate la epoca deschiderei succesiunei este, obligatu de a aface reportu dacă donatorele nu l'a dispensatu de aceasta.


    Articolul 754

    Donatiunile şi legăturile făcute fiiului unei persoane cari are cualitatea de erede în momentulu deschiderei succesiuni, sînt presumpte ca s'au facutu cu scutirea de reportu.


    Articolul 755

    Fiiului cari vine cu dreptulu seu propriu la succesiunea donatorului, nu este obligatu a reporta darulu facutu părintelui seu, chiaru candu aru primi succesiunea acestui; daru candu fiulu vine la succesiune cu dreptulu de representatiune, atunci este datoriu sa reporte aceea ce s'a daruitu părintelui seu, chiaru în casulu aru fi renuntiatu la succesiunea părintelui.


    Articolul 756

    Donatiunile şi legăturile făcute sotiului unui descendinta succesibile, sînt socotite ca făcute cu scutirea de reportu.
    Dacă darurile sau legăturile s'au facutu la doui soţi împreună dicari numai unulu este descendinte de dreptu de succesiune, partea daruita acestui din urma este supusă reportului.


    Articolul 757

    Reptulu nu se poate face de catu numai la succesiunea donatorului.


    Articolul 758

    Coerede este datoru a reporta aceia ce părintele a cheltuitu cu dinsulu dotîndu'lu, procurandu'i vre'o cariera sau platindu'i datoriile.


    Articolul 759

    Cheltuelile de nutrimentu,întreţinere, educatiune, d unui mestesugu, cheltuelile ordinarii pentru îmbrăcăminte, şi alte obiecte trebuinciose la intrarea în armata, cheltuelile de nunta şi presenturile obişnuite nu sînt supuse reportului.


    Articolul 760

    Imobilul cari s'a perdutu în casu fortuitu şi fără greşeală donatorului nu este supus reportului.


    Articolul 761

    Dacă inzestretorele ascendinte platesce bărbatului zestrea fără asigurări suficienti, fiica înzestrată va fi datore a reporta numai acţiunea în contra bărbatului.


    Articolul 762

    Fructele şi interesele lucruriloru supuse reportului nu sînt debite de catu în diua deschiderii succesiunei.


    Articolul 763

    Legatarii şi creditorii nu potu pretinde ca eredii se facă reportu.


    Articolul 764

    Reportulu se face sau în natura, sau scadendu'se valoruea sa din partea celui obligatu a face reportu.


    Articolul 765

    Reportulu se poate pretinde în natura pentru immobili; candu celu ce a primitu imobilul l'a instreinatu sau ipotecatu înaintea deschiderii succesiunei, reportulu în natura nu este obligatoru.
    Reportulu în acestu casu se pretuiesce după valoruea ce imobilul a avutu în momentulu deschiderii succesiunei.


    Articolul 766

    În ori ce casu trebuie să se ţină socotela donatarului de cheltuelile necesarie şi utili.


    Articolul 767

    Donatarulu este respundetoriu de tote degradările şi deterioatiunile cari au miscoratu valoruea imobilului prin faptul, culpa sau negligenta sa.


    Articolul 768

    Candu imobilul s'a instreinatu de datoru, amelioratiunile şi degradările făcute de celu ce l'au dobinditu se voru tine în sema, conformu cu dispositiunile celoru doui articoli precedenti.


    Articolul 769

    Candu reportulu se face în antura, bunurile intră în masa succesiunei libere de tote sarcinele create de donatariu; creditorii ipotecari însă, potu sa intervină la impartela spre a nu se face reportulu cu fradea drepturiloru loru.


    Articolul 770

    Candu unu succesibile primesce, cu dispensa de reportu, unu daru cari escede porţiunea disponibile, reportulu escendentului se face în natura dacă intorcerea escedentului este posibile.
    În casu contrariu, dacă escedentele, trece peste jumătate valoruii imobilului, donatoriul reporta imobilul în întregimea lui şi preleva asupra masei valoruea portiunei disponibili; dacă acesta porţiune trece jumetate valoruea imobilului, donatorulu poate tine imobilul în întregimea lui, iea însă mai putinu din cele'alte bunuri ale succeiunei şi recompensa pe coeredii sei, sau în bani, sau ori în altu'felu.


    Articolul 771

    Coeredele cari raporteza imobilul în natura, poate să retina posesiune pînă la plata efectivă a sumeloru ce'i sînt datorite pentru cheltuieli sau amelioraţiuni.


    Articolul 772

    Reportulu mobileloru se face, luându'se mai putinu din cele alte bunuri ale succesiunei. Elu se calcula pe valoruea ce mobilele avea în momentulu facerii darului, după statului estimatiunii anecsatu actului de daru, în lipsa acestui statu după estimatiunea espertiloru, facuta pe pretulu celu mai josu.


    Articolul 773

    Succesibilele cari a primitu bani face reportulu luându mai putinu din numerariulu succesiunei.
    La neajungere, donatoriulu poate să nu reporteze numerariulu dându ecuivalentulu în mobile şi în lipsa acestoru în imobilele succesiunei.


    Secţiunea III Despre plata datorieloru


    Articolul 774

    Coeredii contribuescu la plata datoriieloru şi sarcineloru succesiunii fie'cari în proportiune cu ce iea.


    Articolul 775

    Legatariulu cu titlu universale contribuiesce de o potriva cu eredii, în proportiune cu emolumentul seu. Celu particularu nu contribuiesce.


    Articolul 776

    Candu imobilele unei succesiuni sînt ipotecate specialu, pentru plata de rendite, fie'cari din coeredi poate pretinde ca renditele să fie plătite şi imobilele liberate înaintea formării partiloru.
    Dacă coeredii impartu succesiunea în starea în cari se găseşte, imobilele ipotecate se estima după aceeaşi norma ca şi cele'alte immobili; capitalulu renditei însă se scade din pretulu imobilului. Eredele, în partea cărui s'a datu imobilele, remane singuru datoru a plati remdita şi garanteza pe coeredii sei pentru acesta plata.


    Articolul 777

    Coeredii platescu datoriile şi sarcinile succesiunei, fie'cari în proportiune cu partea sa ereditara.


    Articolul 778

    Coeredele sau succesorele cu titlu universale cari, din causa ipotecei, a platitu din datoria comune mai multu de catu partea sa, are recursu, în contra celoru'alţi coeredi sau succesori cu titlu universale numai pentru partea ce fie'cari din ei era obligatu a plati chiaru candu coeredele ce a desfacutu datoria aru fi fostu subrogatu de drepturile creditoriloru. Coeredele însă ce a acceptatu succesiunea sub beneficiu de inventariu, conserva facultatea de a cere plata creanteloru sale personali, ca ori ce altu creditore alu succesiunei.


    Articolul 779

    Candu unulu din coeredi sau succesori cu titlu universale este insolvabile, partea lui din datoria ipotecară se împarte între toţi cei'alţi în proportiune cu ce iea fie cari din succesiune.


    Articolul 780

    Titlurile esecutorie, obţinute în contra defunctului, sînt personalu esecutorie şi în contra eredului. Cu tote acestea creditorii nu potu urmări esecutiunea de catu după optu dile de la notificarea acestoru titluri facuta persoanei, sau la domiciliulu eredelui.


    Articolul 781

    Ei potu cere, în ori ce casu şi în contra ori cărui creditore, separatiunea patrimoniului defunctului de acela alu eredelui.


    Articolul 782

    Acestu dreptu nu poate fi esercitatu candu, acceptanduse eredele de debitore s'a facutu astu'feliu novatiune în privinta creanţei contra defunctului.


    Articolul 783

    În privinta mobileloru, după trecerea de trei ani, dreptulu este prescrisu. În privinta imobileloru, acţiunea se poate esercita în totu timpulu în cari imobilele se gasescu în mana eredelui.


    Articolul 784

    Creditorii eredelui nu potu cere separatiunea patrimonieloru, în contra creditoriloru succesiunei.


    Articolul 785

    Creditorii unui din compartitori, că nu cumva impartela să se facă cu viclenie în vatemarea drepturiloru loru, potu pretinde să fie presenti la impartela, potu dara sa intervină, cu spesele loru; nu potu însă sa atace o impartela seversita, afară numai de s'a făcut în lipsale, şi fără să se ţină sema de opositiunea loru.


    Secţiunea IV Despre efectele impartelei şi despre garanţia partiloru


    Articolul 786

    Fie'cari coerede este presumptu ca a mostenitu singuru şi imediatu tote bunurile cari compunu partea sa, sau cari i'a cadutu prin licitaţiune, şi că nu'a fostu nici odată proprietaru pe cele'alte bunuri ale succesiunei.


    Articolul 787

    Coeredii sînt datori garanţi unul către altulu numai despre turburarile şi evicţiunile ce procedu dintr'o causa anteriore impartelei.
    Garanţia inceteza candu o eviciune a fostu esceptatu anume, printr'o clausa espresa a actului de impartela, sau candu evicţiunea a fostu causata din gresela eredului.


    Articolul 788

    Fie'cari din eredi este obligatu, în proportiune cu partea sa ereditara, a despăgubi pe coeredele seu de paguba ce a suferitu din causa evictiunei.
    Candu unul din coeredi va fi insolvabile, partea ce elu este datoru a contribui, se va împărţi între eredele garantatu şi între cei'lalti coeredi.


    Articolul 789

    garanţia prin solvabilitatea debitorelui unui rendite dureza numai cinci ani de la impartela. Acesta creantia inceteza candu nesolvabilitatea a luatu nascere în urma impartelei.


    Secţiunea V Despre desfiinţarea sau rescisiunea impartelei


    Articolul 790

    Impartelele potu fi desfiinţate pentru violinta sau dolu.
    Pentru o simpla omisiune a unui din obiectele succesiunei, nu se strica impartela; se face numai unu suplimentu de impartela pentru obiectul omisu.


    Articolul 791

    Ori ce actu, sub ori ce titlu, în urmarea cărui a încetat indivisiunea între eredi, este supusu la acţiunea de rescisiune din articolulu precedinte.
    După impartela, sau după actul cari 'i tine loculu, acţiunea de rescisiune nu mai este admisă în contra transactiunii făcute asupra dificultatiloru reali după ce presinta primulu actu chiaru candu nu aru fi fostu procesu inceputu asupra obiectului transactiunii.


    Articolul 792

    Acela în contra s'a facutu cererea de rescisiune. poate popri desfintarea impartelei, dându reclamantelui suplimentulu din partea sa ereditara în numerariu sau în natură.


    Articolul 793

    Coeredele cari a instreinatu porţiunea sa ereditara în totu sau în parte, nu poate intenta acţiunea de rescisiune pentru dolu sau violenta, dacă instreinarea s'a facutu în urma descoperirii dolului sau încetării violenţei.


    Secţiunea VI Despre impartela facuta de tata, de mama sau de alţi ascendenţi între descendenţii loru


    Articolul 794

    Tatalu, mama şi cei'lalti ascendenţi potu face impartela bunuriloru loru între fii şi cei'lalti descendinti.


    Articolul 795

    Acesta impartela se poate face în acte între vii sau prin testamentu, cu formele, condiţiunile şi regulele prescrise pentru donatiuni între vii şi pentru testamente.
    Impartela facuta prin actulu între vii nupote ave de obiectul de catu bunurile presinti.


    Articolul 796

    Dacă tote bunurile, ce ascendentele a lasatu la mortea sa, nu au fostu cuprinse în impartela, bunurile necuprinse se voru împărţi confornu cu legea.


    Articolul 797

    Este nulă impartela în cari nu s'a cuprinsu toţi copiii, în vieta la deschiderea moştenirii, şi descendintii fiiloru premuriţi.
    Acţiunea de nulitate se poate esercita de toţi eredii fără distinctiune.


    Articolul 798

    Impartela facuta de ascendinte se poate ataca, candy aru resulta dintr'însă sau dintr'alte acte ca prin dispositiunea facuta de ascendinte, vre'unulu din acei între cari s'au impartitu bunurile s'aru găsi vatematu în partea legitima.


    Articolul 799

    Copilulu cari, pentru causa arătată la articolele precedinti, ataca impartela facuta de ascendinte, este datoru a plati înainte cheltuelile estimatiunii. Dacă reclamatiunea sa nu este fundata, cheltuelele estimatiunii şi ale judecaţii voru fi în sarcina sa.


    Titlul II Despre donatiuni între vii şi despre testamente


    Articolul 800

    Nimeni nu va pute dispune, de avutulu seu, cu titlu gratuitu, de catu cu formele prescrise de lege pentru donatiunile între vii sau prin testamentu.


    Articolul 801

    Donatiunea este unulu actu de liberalitate, prin cari donatorele da irevocabile unu lucru donatoriului cari 'lu primesce.


    Articolul 802

    Testamentulu este unu actu revocabile prin cari testatorele dispune, pentru timpulu încetării sale din vieta, de totu sau parte din avutulu seu.


    Articolul 803

    Substitutiunile sau fidei'comisele sînt proibite; ori ce dispositiune prin cari donatoariulu, eredele instituitu sau legatariulu, va fi insarcinatu de a conserva şi a remite la o a treia persona, va fi nulă, chiar în privirea donatariului, a eredelui numitu sau a legatarului.


    Articolul 804

    Este permisă dispositiunea prin cari o a treia persona aru fi chiamata alua darulu, ereditatea sau legatulu, în casulu candu donatariulu, eredele numitu, sau legatariulu, nu aru primi, sau nu aru pute primi.


    Articolul 805

    Este permisă asemenea dispositiunea între vii sau testamentaria prin cari usufructulu se da la o persona şi proprietatea la alta.


    Capitolul 2 Despre capacitatea de a dispune, sau de a priimi prin donatiune între vii sau prin testamentu


    Articolul 806

    Minorele mai micu de sese'spre'dece ani nupote dispune nici într'unu feliu, afară de esceptiunile regulate la capitolulu IX alu acestu titlu.


    Articolul 807

    Minorele de sese'spre'dece ani poate dispune prin testamentu şi numai pentru jumetate din bunurile pe cari după lege poate dispune majorele.


    Articolul 808

    Este capabile de a primi prin donatiune între vii ori cine este conceputu în momentulu donatiunii.
    Este capabile de a priimi prin testamentu ori cine este conceputu la epoca morţii testatorelui.


    Articolul 809

    Minorele de sese'spre'dece ani nu poate prin testamentu dispune în favorea tutorelui seu.
    Minorele, ajunsu la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune între vii, nici prin testamentu în favorea fostului seu tutore, dacă socotelele definitive ale tutelei n'au fostu prealabile date şi primite.
    Sînt esceptati în amendoue casurile de mai susu ascendenţii minoriloru cari sînt sau au fostu tutori ai loru.


    Articolul 810

    Doctorii de medicina sau în chirurgia, oficiarii de sanetate şi spiterii cari au tractatu pe o persona în bola din cari more, nu potu profita de dispositiunile între vii sau testamentarie, ce dinsa a facutu în favore'le în cursulu acestei bole;
    Sînt esceptate:
    1) dispositiunile renomeratorie făcute cu titlu particularu; se va tine inse sema de starea dispunatorului şi de serviciele făcute;
    2) dispositiunele univerasali în casu de rudenia pînă la alu patru gradu inclusivu, afară numai dacă mortulu va ave eredi în linia dreapta şi dacă, acela în profitului cari s'a facutu dispositiunea nu este elu chiar erede în linia dreapta.
    Acelesi regule sînt aplicabili în privintia preotiloru.


    Articolul 811

    Dispositiunile între vii sau prin testament făcute în favorea ospicieloru saraciloru dintr'o comuna, sau stabilimenteloru de utilitate publică, nu potu ave efect de catu de sînt autorisate prin ordonanţe domnesci în urma avisului Consiliului de Statu.


    Articolul 812

    Dispositiunile în favorea unui incapabile sînt nule, fie ele deghizate sub forma unui contractu onerosu fie făcute în numele unoru persoane interpuse.
    Sînt reputate ca persoane interpuse tatalu şi mama, copiii şi descendintii şi sotulu persoanei incapabili.


    Capitolul 3 Despre donatiunile între vii


    Secţiunea I Despre forma şi efectele donatiuniloru între vii


    Articolul 813

    Tote donatiunile se făcut prin actu autenticu.


    Articolul 814

    Donatiunea nu obliga pe donatore şi nu se va produce nici unu efectu de cat din diua din cari va fi fostu acceptată.
    Acceptatiunea poate fi facuta sau în actu, sau printr'unu actu autenticu posteriore mai'nainte însă de mortea celui ce daruiesce; în acestu din urma din casu donatiunea n'are efectu de cat din diua în cari se va fi comunicatu donatorelui actu de acceptatiune.


    Articolul 815

    Donatiunile făcute unoru minori neemancipaţi sau unui interdisu, se accepta de tutore sau de părinte.
    Minorele emancipatu poate accepta cu asistenţa curatorelui.
    Mama, cu tote ca tatalu ar fi în vieta, şi cei alţi ascendenţi cu tote ca genitorii ar fi în vieta, vor putea asemenea sa accepteze donatiunea facuta minorului emancipatu sau neemancipatu şi interdisului, de şi ei n'ar ave cuallitatea de tutori.


    Articolul 816

    Surdu'mutulu ce nu scie sascrie, nu poate accepta o donatiune de catu cu asistarea unui curatore speciale numitu de autoritatea judiciară după ergulele stabilite pentru minori.


    Articolul 817

    Donatiunile făcute personeloru morali nu potu fi acceptate de catu prin ordonanţa domnesca, data în urma avisului consiliului de Statu.


    Articolul 818

    Cînd se deruescu bunuri ce potu a fi ipotecate, transcriptiunea actului ce conţine donatiunea şi acceptatiunea şi notificatiunea acceptatiunii făcute prin actu separatu, se va face la tribunalulu districtului unde sînt situate bunurile.


    Articolul 819

    Lipsa transcripţiunii poate să fie invocată de ori ce persoane au interesu la acesta; se escepta însă persoanele obligate a stărui să se facă transcriptiunea sau representantii loru, asemenea şi donatorele.


    Articolul 820

    Minorii interdisi, femeile maritate, în lipsa de acceptatiunea sau de transcriptiunea donatiunii nu potu cere obiectele dăruite; au însă, de se cuvine, recursu în contra tutoriloru sau barbatiloru.


    Articolul 821

    Donantiunea între vii pentru bunurile viitore este revocabile.


    Articolul 822

    Este nulă ori ce donatiune facuta cu condiţiuni a caroru îndeplinire atarna de voinţa donatorului.


    Articolul 823

    Este asemenea nulă dacă s'a facutu sub condiţiunea de a se satisface datorie sau sarcine cari nu esistea la epoca donatiunei, sau cari nu era arătate în actulu de donatiune.


    Articolul 824

    Cînd donatorele s'a reservatu dreptulu de a dispune de unu obiectul cuprinsu în donatiune, sau de o sume determinata din bunurile dăruite, dacă more fără sa fi dispusu de dinsele unu asemenea obiectul sau asemenea suma remane erediloru donatorelui.


    Articolul 825

    Donatorele poate stipula intorcerea bunuriloru dăruite atatu în casulu cînd donatariulu ar muri înaintea lui catu şi în casulu cînd donatariulu şi descendintii sei ar muri înaintea sa.
    Aceste stipulaţiuni însă nu se potu face, de catu în favorea donatorelui.


    Articolul 826

    Dispositiunile art. 821, 822, 823, 824 şi 825, nu se plica la donatiunea din Capitolulu VIII şi IX dintr'acestu titlu.


    Articolul 827

    Ori'ce actu de donatiune de mobili este valabile numai pentru obiectele trecute într'unu actu estimativu sub semnătu de donatarea şi donatariu.


    Articolul 828

    Donatorele nu este responsabile de evicţiunea către donatariu pentru lucrurile dăruite.
    Donatarele este responsalibe de evicţiune cînd elu promisu espresu garanţia.
    Este asemenea responsabile cînd evicţiunea provine din faptulu seu, cînd este în chestiune o donatiune cari impune sarcine donatariului; într'acestu casu însă garanţia este obligatoria numai pînă la suma sarcineloru.


    Secţiunea II Despre casurile în cari donatiunile se potu revoca


    Articolul 829

    Donatiunea între vii se revoca pentru neîndeplinirea condiţiuniloru cu cari s'a facutu, pentru ingratitudine şi pentru nascere de copii în urma donatiunii.


    Articolul 830

    Cînd donatiunea este revocată pentru neîndeplinirea condiţiuniloru bunurile reintra în mana donatorelui libere de ori ce sarcina şi ipoteca.


    Articolul 831

    Donatiunea între vii se revoca pentru ingratitudine în casurile urmatore:
    1) Dacă donatoriulu a atentatu la viaţa donatorelui;
    2) Dacă este culpabile în privinta'i de delicte, crudimi sau injurie grava;
    3) Dacă fără cuventu îi refusa alimente.


    Articolul 832

    Revocarea pentru neîndeplinirea condiţiuniloru şi pentru ingratitudine, nu se face de dreptu nici o dată.


    Articolul 833

    Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta în terminu de unu anu din diua faptului, sau din diua candu donatorele a cunoscutu faptulu.
    Acţiunea de revocare nu se poate intenta în contra erediloru donatariului, nici de eredii donatorelui în contra donatoriului, afară numai dacă în acestu casu acţiunea s'a intentatu de donatore, sau donatorele a muritu în anul în cari se putea intenta actunea.


    Articolul 834

    Revocarea pentru ingratitudine, nu poate infirma nici instreinarile făcute de donatoriu, nici ipotecile ssau alte sarcine reali sau cari elu ar fi pututu greva obiectulu daruitu: este neaperatu însă ca acestea să se fi facutu înaintea inscriptiunei estractului cererii de revocatiune pe marginea transcripţiunei prescise prin art. 818.
    În casu de revocatiune, donatariulu se condamna a intorce valoruea obiecteloru instreinate după estimatiunea ce li s'aru face în timpul cererii se condamna asemenea a intorce veniturile din diua cererii.


    Articolul 835

    Donatiunile făcute în favorea maritagiului, nu sînt revocabili pentru ingratitudine.


    Articolul 836

    Ori ce donatiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n'au copii sau descendinti esistinti în timpulu facerii loru, ori cari aru fi valoruea acestoru donatiuni şi sub ori ce titlu s'aru fi facutu, fie chiaru donatiunea mutuale sau remuneratoria, fie în fine donatiune în favorea maritagiului facuta sotiloru de ori cari alta persona afară de ascendenţii loru, sînt revocate de dreptu dacă donatorele, în urma donatiunei, dobendesce unu copilu legitimu, unu postumu, sau chiaru cînd a legitimatu pe unu copilu naturale, prin maritagiu subsequente.


    Articolul 837

    Revocatiunea se face şi cînd copilulu donatorelui sau alu donatricei ar fi fostu conceputu în timpulu donatiunei.


    Articolul 838

    Donatiunea remane revocată chiar cînd donatariulu ar fi intratu în posesiunea lucruriloru dăruite şi ar fi fostu lasatu în posesiunea aceloru lucruri după nascerea fiului donatorului; donatariulu posesore nu va fi obligatu a restitui fructele de ori ce natura luate de elu de catu în diua în cari i se va fi notificatu nascerea fiiului sau legitimatiunea sa prin căsătoria subsequente.


    Articolul 839

    Ori ce clause sau convenţiuni prin cari donatorele ar renunţa la revocarea donatiunei pentru nascere de fiu este nulă şi fără nici unu efectu.


    Articolul 840

    Prescripţiunea acţiunii de revocatiune se implinesce după trei'deci ani de la nascerea fiului.


    Capitolul 4 Despre partea disponibile a bunuriloru şi despre reducţiune


    Secţiunea I Despre partea disponibile a bunuriloru


    Articolul 841

    Liberalităţile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testamentu, nu potu trece peste jumetatea bunuriloru dispunatorului dacă la morte'i lasă unu copilu legitimu; peste o a treia parte dacă lasă duoi copii; peste a treia parte dacă lasă trei sau mai mulţi.


    Articolul 842

    Sînt coprinsi în articolele precedenti sub nume de copii descendintii de ori ce gradu.


    Articolul 843

    Liberalităţile prin acte între vii sau prin testamentu, nu potu trece peste jumetatea bunuriloru dacă, în lipsa de copii, defunctulu lasă tata şi mama, sau numai pe unulu d'într'înşii.


    Articolul 844

    Dacă dispositiunea prin acte între vii sau prin testamentu constitue unu usufructu sau o rendită viageră, a carii valorue trece peste cantitatea disponibile, eredii reservatari au facultatea de a esecuta aceste dispositiuni sau de a abandona proprietatea cantitatei disponibile.


    Articolul 845

    Valoruea bunuriloru instreinate unu succesibile în linia dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu reserva de usufructu va fi socotită în porţiunea disponibile, şi escenentele, de este, se vatrece în masa succesiunii: Imputatiunea şi reportulu nu potu fi cerute de succesibilele în linia dreapta cari a consimtitu la aceste instreinari.


    Articolul 846

    Cualitatea indisponibilă poate fi data în tot sau în parte, sau prin acte între vii sau prin testamentu copiiloru sau altoru succesibili ai donatorelui, fără ca donatarulu sau legatariulu, ce vine la succesiune, să fie supusu la reportu dacă în dispositiune se dice esprese, ca ceea ce s'a datu este peste partea sa.
    Declaraţiunea ca darulu sau legatulu este peste partea succesibilelui, se poate face sau în actulu ce conţine dispositiunea sau în urma cu formele dispositiuniloru între vii sau testamentarie.


    Secţiunea II Despre reducţiunea donatiuniloru şi a legateloru


    Articolul 847

    Liberalităţile prin actu sau între vii sau prin testamentu, candu voru trece peste partea disponibile, voru fi reduse la acesta parte.


    Articolul 848

    Reducţiunea liberalitatiloru între vii nu se va pute fi cerută de catu numai de eredii reservatari, de eredii acestora, sau de cei cari infatiseza drepturile loru.


    Articolul 849

    Partea disponibile se calcula cu chipul urmatoriu: pe lîngă bunurile ce a lasatu donatorele sau testatorele în momentulu morţii sale, se adauge prin calculu şi bunurile de cari a dispusu prin donatiuni între vii, după starea loru din momentul donatiunei şi după valoruea ce au avutu în momentulu morţii donatorelui. Din acesta masa de bunuri scadendu'se datoriele, pe ceea ce va remane se calcula partea disponibile, după numerulu şi calitatea ereditoriloru.


    Articolul 850

    Inteiul se voru reduce disposituinile testamentarie; candu bunuri cuprinse în aceste dispositiuni nu voru mai fi, atunci numai se va face reducţiunea donatiuniloru.
    Reducţiunea va începe de la cea din urma donatiune, după sevarsirea aceştia se va trece îndată la cea a doua după dinsa, şi asa pe rindu pînă la cea mai vechia donatiune.


    Articolul 851

    Candu donatiunea între vii supusă la reducţiune s'a facutu la unul din cei cu dreptu de moştenire, acesta va pute scădea partea cu cari ar trebui să se reducă donatiunea, din partea ce i s'ar cuveni ca erede în bunurile nedisponibili, dacă aceste bunuri sînt de aceeaşi natura cu cele dăruite.


    Articolul 852

    Se voru reduce cu analogia atatu legatele universali catu şi cele particularie fără distinctiune.


    Articolul 853

    Candu testatorele va declara ca un delegatu să fie platitu preferîndu'se celoru'l'alte, acestu legatu nu va fi supusu la reducţiune, de catu după ce valoruea celoru'l'alte legate nu va împlini reserva legale.


    Articolul 854

    Domatoriulu va restitui fructele portiunei ce trece peste partea disponibile, din momentului morţii donatorelui.


    Articolul 855

    Donatoriulu este obligatu, dacă a alienatu bunurile dăruite, să facă în urma reportulu escedentelui peste porţiunea disponibile, după valoruea lucruriloru din timpul morţii disponentelui.


    Capitolul 5 Despre dispositiunile testamentarie


    Secţiunea I Regule generali pentru forma testamenteloru


    Articolul 856

    Ori'ce persona este capabile de a face testamentu, dacă nu este poprită de lege.


    Articolul 857

    Doue sau mai multe persoane nu potu testa prin acelaşi actu, una în favorea celei alte, sau în favorea unei a treia persoane.


    Articolul 858

    Un testamentu poate fi sau olografu, sau facutu prin actu autenticu, sau în forma mistica.


    Articolul 859

    Testamentulu olografu nu este valabile de catu cînd este scrisu în totu, datatu şi sub'semnătu de mana testatorelui.


    Articolul 860

    Testamentulu autenticu este acela cari s'a adeveritu de judecătoria competinte.


    Articolul 861

    Judecătoria, înainte de a face adeverirea, va citi din cuventu testamentulu în audulu şi în faţa testatorelui; cînd testatorele nu va pute veni înaintea judecătoriei din causa de bola, atunci cetirea testamentului, după cum s'a disu mai susu, se va face de judecătorului numitu de tribunal, spre a se duce la domiciliulu testatorului.


    Articolul 862

    Îndeplinirea formalitatei citirei din articolul precedente catu şi declaraţiunea testatorelui ca testamentulu este al seu, iscalitu de elu şi facutu din libera sa voinţa, se va menţiona sub pedepsa de nulitate a testamentului atatu în reportulu ce va face judecătorului, cînd este numitu, catu şi în adeverirea tribunalului.


    Articolul 863

    Testamentulu trebuie să fie iscalitu de testatore: dacă elu declara că nu scie, sau că nu poate iscăli, se va mentune despre declaraţiunea testatorelului şi causa ce'lu împiedica de a iscăli, atatu în reportulu judecătorului numitu, catu şi în adeverirea tribunalului.


    Articolul 864

    Cînd testatorele va voi să facă unu testamentu misticu sau secretu, trebuie neaparatu sa'lu iscalesca, sau ca l'a scrisu elu însuşi, sau ca a pusu pe altulu alu scrie.
    Chartia în cari s'a scrisu dispositiunile testatorelui, sau chartia cari servesce de plicu, de va fi, se va stringe şi se va sigila.
    Testatorele va presenta tribunalului competinte testamentulu strinsu şi pecetluitu, precum s'a disu, seu îl va stringe şi'lu va pecetlui înaintea tribunalului.
    Testatorele va declara ca disopositiunile din acea chartia este testamentulu seu, scrisu şi iscalitu de elu însuşi, sau scrisu de altulu şi iscalitu de testatore.
    Cînd testatorele din causa de bola, va fi în neposibilitate fisica de a se presenta înaintea tribunalului atunci presentarea testamentului, pecetluirea lui şi declaraţiunea sus'menţionată, se voru face înaintea judecatoriului, numitu de tribunalu pentru acestu sfirsitu.
    Tribunalulu, sau judecătorului numitu va face actulu de subscriptiune pe chartia în cari s'a scrisu testamentulu sau pe chartia cari servesce de plicu.
    Acestu actu se va sub'scrieatatu de testatore catu şi de tribunal sau de judecatoru.
    Tota lucrarea de mai susu nu va pute fi întreruptă de nici o alta operaţiune; candu testatorele, din o causa posteriora subsemnarei testamentului, va declara că nu poate sub'semna sub'scriptiunea, acesta declaraţiune se va trece în sub'scriptiune.


    Articolul 865

    Acei cari nu sciu, sau cari nu potu citi şi scrie, nu potu face testamentu în forma mistica.


    Articolul 866

    Candu testatorele nu poate vorbi, dara scrie a scrie, atunci declaraţiunea ca declaraţiunea ca testamentulu este al seu o va face în scrisu în capulu actului de sub'scriptiune înaintea judecătorului numit, sau înaintea tribunalului.
    Tribunalulu sau judecătorului numitu va constata în actulu de subscriptiune declaraţiunea testatorelui.


    Articolul 867

    În casurile cînd se numesce unu judecatoru el va comunică procesului seu verbale tribunalului, cari va legalisa actulu de sub'scriptiune sau testamentulu.


    Secţiunea II Despre regulele speciali asupra formeloru catoru'va testamente


    Articolul 868

    Testamentele militariloru so ale individiloru intrebintati în armata saut în ori ce tera valabile făcute în presinta unui capu de batalion sau de escadron sau inpresenta ori cărui altu oficiaru superioare, asistatu de doui marturi, sau în presenta a doui camisari de resbelu, sau în presenta unui din comisari asistatu de doui marturi.


    Articolul 869

    Sînt asemene, dacă testatorele este bolnavu sau ranitu, valabile făcute în presenta capului iciarului de sanetate asistatu de comendantele militatu, insarcinatu cu poliţia ospitiului.


    Articolul 870

    Dispositiunile articoleloru precedinti nu sînt admisibili de catu în privinta aceloru ce sînt în espeditiune militaru, sau în cuartieru, sau în garnisone afară de teritoriulu romanu, sau prisonieri la inimici, fără ca cei ce sînt în cuartieru sau în garnisona în intrul terei sa poate profita de acesta latitudine, de nu se gasescu în o cetate asediata, sau în alte locuri ale carroru părţi să fie înscrise şi comunicatiunele întrerupte din causa resbelului.


    Articolul 871

    Testamentulu facutu în forma mai susu aretata este nulu după sese luni de la intorcerea testatorelui într'unu locu unde are libertatea de a testa cu formele ordinarie.


    Articolul 872

    Testamentulu facutu într'unu locu cari este scosu din comunicatiune din causa ciumei sau altei bole contagioase, se poate face înaintea unui membru alu consiliului municipale asistatu de doui marturi.


    Articolul 873

    Testamentele menţionate în cele doue articole precedenti, sînt nule după trecere de sese luni de la deschiderea comunicatiuniloru cu loculu unde se găseşte testatorele, seu dupe sese luni de la trecerea sa într'unu locu unde comunicatiunile nu sînt întrerupte.


    Articolul 874

    testamentele făcute pe mare în timpul de voiagiu sînt valabili:
    Pe corăbii şi alte bastimente ale terei, candu sînt făcute în presenta oficiarului comandante ale bastimentului, sau în lipsa'i, în persenta acelui ce 'lu inlocuesce dupe ordinea serviciului, însă şi unulu şi altulu asistaţi de oficiarulu de administraţiune, sau de oficiaru ce indeplinesce funcţiunile acestuia.
    Pe bastimentele de comerciu, candu sînt făcute în presenta scribului bastimentului sau în presenta acelui ce 'lu inlocuesce, însă şi unulu şi altulu asistaţi de capitanulu sau de patronulu, sau în lipsa'i, de acei ce 'i inlocuescu.
    În tote casurile, funcţionarii în presenta caroru se făcut aceste testamente vor fi asistaţi de către doui marturi.


    Articolul 875

    Pe bastimentele Statului, testamentul căpitanului, sau acele al oficiarului insarcinatu cu administraţiunea, pe bastimentele de comerciu testamentul căpitanului, al patronului, sau al scribului se potu face în presenta acelorua ce, în ordinea serviciului, vinu după dinsii, comformandu'se pentru cele'l'alte fromalitati cu dispositiunile art. precedente.


    Articolul 876

    În tote casurile testamentele menţionate în cele doue articole precedenti se vor face fie'cari în doue esemplare originali.


    Articolul 877

    Dacă bastimentul intra într'unul portu strein, unde se gasesceunu agente d'ai terei, funcţionarii în presenta cărora s'a facutu testamentulu, sînt datori sa depue unulu din esemplariele originali, inchisu şi pecetluitu în mâinile acestui agente, cari 'lu va trimite MInisteriului de interne, spre a fi inaintatu la grefa tribunalului domiciliului testatorelui.


    Articolul 878

    După intorcerea bastimentului în tera, fie în portulu armamentului, fie în ori ce altu portu, cele doue esemplare originali ale testamentului închise şi pecetluite sau esemplarul originale remasu, dacă după articolulu precedinte celu'l'altu a fostu depusu în cursulu voiagiului, vor fi date la biroului comandamentului de portu, cari le va tramite fără intardiare MInisteriului de Interne, ca va face depositulu conform art. precedente.


    Articolul 879

    Se va înscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorelui, menţionându'se despre remiterea originaliloru testamentului în mâinile agentelui, sau la biuroulu comandamentului de portu.


    Articolul 880

    Testamentul nu va fi reputatu ca facutu pe mare de şi s'ar fi facutu în cursulu voiagiului, dacă în timpulu în cari s'a fostu facutu, bastimentul s'ar fi apropiat de unu terminu streinu, unde s'aru afla unu agente al României. În acestu casu testamentulu nu este valabile de catu dacă s'a facutu după formele prescrise de legea României, sau după acelea intrebuitate în tera unde a fostu facutu.


    Articolul 881

    Dispositiunile de mai susu se aplică şi la testamentele pasageriloru, cari nu făcut parte din echipagiu.


    Articolul 882

    Testamentul facutu pe mare cu formele art. 874 nu este valabile, de catu dacă testatorele more pe mare sau după trei luni de la intorcerea lui pe uscatu, într'unu locu unde ar fi putut sa 'lu refacă cu formele ordinarie.


    Articolul 883

    Testamentul facutu pe mare nu va pute cuprinde nici o dispositiune în favorea oficiariloru bastimentului dacă dinsii nu sînt rude cu testatorele.


    Articolul 884

    Testamentele cuprinse în art. precedenti ai presintii secţiuni, vor fi sub'scrise de testatori şi de oficiarii publici, în presenta caroru s'au facutu.
    Dacă testatorele declara că nu scrie sau nu poate subscrie, se face menţiune de declaraţiunea sa, şi de causa ce l'a impiedicatu de a sub'scrie.
    În casurile în cari se cari asistenţa de doui marturi, testamentul va fi sub'scrisu celu putinu de unulu dintr'înşii, şi se va face menţiune de causa ce a impiedicatu pe cel'alt de a sub'scrie.


    Articolul 885

    Romanulu ce s'ar afla în tera streina va pute face testamentul seu, sau în forma olografă, sau în forma autentică întrebuinţată în loculu unde se face testamentulu.


    Articolul 886

    Formalităţile la cari sînt supuse deosebitele testamente prin dispositiunile presintei secţiuni şi acelea ale secţiunei precedinti se vor observa sub pedepsa de nulitate.


    Secţiunea III Despre institutiunea de moştenitori şi despre legături în genere


    Articolul 887

    Se poate dispune prin testamentu cu potu sau de o fracţiune din starea cui'va sau de unulu sau mai multe obiecte determinate.


    Secţiunea IV Despre legatulu universale


    Articolul 888

    Legatulu universale este dispositiunea prin cari testatotele lasă după morte'i, la una sau mai multe persoane universalitatea bunuriloru sale.


    Articolul 889

    Candu testatorele are eredi reservatari, legatariulu universale va cere de la aceştia punerea în posesiune a bunuriloru cuprinse în testamentu.


    Articolul 890

    Legatariulu universale are dreptu a pretinde fructele bunuriloru cuprinse în testamentu, din dioa cererii în judecata sau din dioa în cari redele a consimţit a'i da legatulu.


    Articolul 891

    Cînd testatorele nu a lasatu eredi reservatari, legatariulu universale va cere de la justiţia posesiunea bunuriloru coprinse în testamentu.


    Articolul 892

    Testamentulu olografu sau misticu, înainte de a fi esecutatu, sa va presenta tribunalului de judeţu în ocolulu cărui s'a deschisu succesiunea.
    Preşedintele va constata prin procesu'verbale deschiderea testamentului şi starea în cari l'a gasitu şi va ordina depunerea lui la grefa tribunalului.


    Articolul 893

    Legatariulu universale cari va veni la moştenire în concursu cu un erede reservatariu, este obligatu la datoriele şi sarcinile succesiunei personale pînă în concurenta părţii sale, şi ipotecarie pentru totu.


    Secţiunea V Despre legăturile unei fracţiuni de moştenire


    Articolul 894

    Acestu legatu poate ave de obiectul o fracţiune a mostenirei, precum jumetate a treia parte, sau tote imobilile sau tote mobilile sau o fracţiune din imobile sau mobile.
    Ori ce altu legatu este singulariu.


    Articolul 895

    Legatariulu unei fracţiuni de ereditate va cere posesiunea de la eredii reservatari, în lipsa acestora de la legatarii universali, iar în lipsa şi acestora din urma de la cei'lalti eredi legitimi.


    Articolul 896

    Legatariulu unei fracţiuni din ereditate este obligatu la sarcinele şi datoriele succesiunei testatorelui, personale în proportiune cu partea sa, şi ipotecarie pentru totu.


    Articolul 897

    Legatariulu universale sau acela alu une fracţiuni a succesiunei nu se poate pune în posesiunea legatului, fără a se face, după cererea lui, un inventariu alu bunuriloru ce compunu legatulu, de judecătoria în ocolulu carii s'a deschisu succesiunea.
    Legatariulu cari va primi a intră în posesiunea bunuriloru fără inventariu, va fi obligatu a plati tote debitele succesiunei, chiar de ar fi mai mare de catu averea lăsată de testatore.


    Articolul 898

    Legatariulu unei fracţiuni din moştenire poate pretinde fructele din dioa cererii în judecata sau din dioa în cari i s'a oferitu de buna voia darea legatarului.


    Secţiunea VI Despre legatele singulare


    Articolul 899

    Ori ce lagatu puru şi simplu da legatariului, din dioa morţii testatorelui, un dreptu asupra lucrului legatu, dreptu transmisibile ereditoriloru şi representantiloru sei.
    Cu tote acestea legatarulu singualre nu va pute intră în posesiunea lucrului legatu, nici a pretinde fructele sau interesele de catu din dioa în cari predarea legatului i s'a incuviintatu de buna voia.


    Articolul 900

    Interesele şi fructele lucrului legatu devinu ale legatariului din momentulu morţii testatorelui, şi dacă densulu n'a facutu cerere înaintea justiţiei:
    I. Cînd testatorele a declaratu esprese în testamentu ca voesce a se urma ast'felu;
    II. Cînd s'a legatu dreptu alimente o retinda viageră sau o pensiune.


    Articolul 901

    Cheltuelile cererii pentru predare sînt în sarcina succesiunei fără ca cu acesta să se pota reduce reserva legale.
    În casu cînd testatorele ar ordina alt'felu prin testamentu, se va urma după voinţa lui.


    Articolul 902

    Eredii testatorelui sau ori ce alta persona obligată a plati un legatu, sînt personale datori a'l achită, fie cari în proportiune cu partea ce ia din succesiune.
    Sînt datorii ipotecarie pentru totu, pînă în concurinta valoruei imobileloru ce detinu.


    Articolul 903

    Lucrulu legatu se va preda cu accesoriele necesarie în starea în cari se găsea la mortea donatorelui.


    Articolul 904

    Cînd cel ce a dat legatu un imobile a maritu în urma acestu imobile prin alte acquisitiuni, aceste acquisitiuni, şi de ar fi alture cu imobilele nu potu fi socotite ca parte a legatulu de nu se face o noua dispositiune pentru acesta.
    Infrumusetarile şi constructiunile noue, făcute asupra fondului legatu, făcut parte dintrinsulu.
    Asemenea face parte din legatu adaosulu ce testatorele a facutu unui locu inchisu intindend îngrădirile sale.


    Articolul 905

    Dacă înaintea testamentului sau în urma lucrulu legatu, a fostu ipotecatu pentru datoria succesiunei, sau chiar pentru alta datoria, sau supusu dreptului de usufructu, acela ce este datoru a da legatulu,nu este tinutu a libera lucrulu de acesta sarcina, afară numai dacă testatorele l'a obligatu esprese la acesta.


    Articolul 906

    Cînd testatorele sciind, a datu legatu lucrulu acestuia, insarcinatu cu acelu legatu este dator a da sau lucrulu în natura, sau valoruea lui din epoca morţii testatorelui.


    Articolul 907

    Cînd testatorele, nesciind, a legatu unu lucru streinu, legatulu este nulu.


    Articolul 908

    Cînd legatulu datu este unu lucrulu de nedeterminat, insarcinatulu cu legatulu nu este obligatu a da un lucru de cualitatea cea mai buna, nu poate oferi inssa nici lucrulu celu mai reu.


    Articolul 909

    Legatariulu singulariu nu este obligatu a plati datoriele succesiunei.


    Secţiunea VII Despre esecutorii testamentari


    Articolul 910

    Testatorele poate numi unulu sau mai mulţi esecutori testamentari.


    Articolul 911

    Elu poate să le dea de dreptu, în posesiune, tota sau parte numai din averea sa mobile, pentru unu timpul cari nu va trece peste unu anu dela mortea sa.


    Articolul 912

    Eredele poate să'l scote din posesiune, oferindule sume indestulatore pentru plata legateloru de lucruri mobili, sau justificandu ca a platitu aceste legături.


    Articolul 913

    Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici esecutoriu testamentariu.


    Articolul 914

    Femeia maritata nu poate fi esecutoria testamentaria de catu cu consimtimentulu bărbatului.
    Dacă ea este separată de bunuri, sau prin contractului de maritagiu, sau prin sentinta judecatoresca, va pute deveni esecutoria testamentaria, cu consimtimintul bărbatului sau cu autorizaţiunea justiţiunei în caz de refuz din parte'i.


    Articolul 915

    Minorele nu poate fi esecutoru testamentariu, chiar cu autorisatiunea tutorelui sau curatorelui seu.


    Articolul 916

    Esecutorii testamentari vor cere punerea pecetiloru dacă sînt şi eredi minori, interdisi sau absinti.
    Ei voru stărui a se face inventariulu bunuriloru succesiunei în presenta eredelui presumptivu, sau în lipsa'i după ce i s'a facutu chiamarile legiuite.
    Ei vor cere vindecarea miscatoreloru în lipsa de suma undestulatore pentru plata legaturiloru.
    Ei vor îngriji ca testamentele să se esecute, şi casu de contestatiune asupre esecutiunei, ei potu sa intervină ca sa susţină validitatea loru.
    Ei sînt datori după trecere de unu anu de la mortea testatorelui, a da socotela despre gestiunea loru.


    Articolul 917

    Dreptulu esecutorelui testamentariu nu trece la eredii sei.


    Articolul 918

    Dacă sînt mai mulţi esecutori testamentari cari au primitu acesta sarcina, unulu singuru va pute lucra în lipsa'le.
    Ei voru fi responsabili solidari de a da socotela de misctorele ce li s'au incredintatu, afară numai dacă testatorele a despartitu funcţiunile loru şi dacă fie'cari din ei s'a marginitu în ceea ce i s'a incredintatu.


    Articolul 919

    Cheltuelele făcute de esecutorele testamentariu pentru punerea pecetiloru, pentru inventariu, pentru socoteli, şi alte cheltuieli relative la funcţiunile sale sînt în sarcina succesiunei.


    Secţiunea VIII Despre revocatiunea testamenteloru şi despre caducitatea loru


    Articolul 920

    Unu testamentu nu poate fi revocatu, în totu sau în parte, de catu sau prin unu actu legalisatu de tribunalulu competinte, cari actu va cuprinde mutarea voinţei testatorelui, sau prin unu testamentu posteriore.


    Articolul 921

    Testamentulu posteriore nu revoca anume pe celu anteriore, nu desfiinteda din acesta de catu numai acele dispositiuni cari sînt necompatibili, sau contrarie cu acelea ale testamentului posteriore.


    Articolul 922

    Revocatiunea facuta prin testamentulu posteriore va ave tota validitatea ei, cu tote ca acestu actu a remasu fără efectu din causa necapacităţii eredelui sau a legatariului, sau din causa ca aceştia nu au voitu a primi ereditarea.


    Articolul 923

    Ori ce instreinare a obiectului legatului facuta, cu ori ce modu sau condiţiune, revoca legatulu pentru totu ce s'a instreinatu, chiaru candu instreinarea va fi nulă, sau cînd obiectulu legatu va fi reintratu în starea testatorelui.


    Articolul 924

    Ori ce dispositiune testamentaria devine caducă, candu acela, în favorea cărui a fostu facuta, a muritu înaintea testatorelui.


    Articolul 925

    Ori ce dispositiune testamentaria facuta sub condiţiune suspensivă, cade, candu eredele sau legatariulu a muritu înaintea indeplinirei condiţiunei.


    Articolul 926

    Dispositiunea testamentaria facuta de la unu timpul înainte, nu opresce pe eredele numitu saupe legatariu de a ave unu dreptu dobinditu din momentulu morţii testatorelui.


    Articolul 927

    Legatulu va fi caducu, dacă lucrulu legatu a peritu de totu în vieta testatorelui.


    Articolul 928

    Ori ce dispositiune testamentăria cade, cînd eredele numitu sau legatariulu nu va primi'o sau va fi necapabile a o primi.


    Articolul 929

    Candu din dispositiunile testamentarie, va resulta, ca cugetulu testatorelui a fostu de a da legatariloru dreptu în totalitatea obiectului legatu, ia totalitatea; iaru de primescu mai mulţi legatari, legatulu se împarte între ei, fără a se scădea părţile legatariloru necapabili, sau ale acelorua cari n'au primitu legatulu, sau cari au muritu înaintea testatorelui.


    Articolul 930

    Acelesi cause cari, după art. 830, şi după cele dinteiu doue dispositiuni ale art. 831 autorisa cererea de revocatiune a detinatoriloru între vii voru fi primite şi la cererea revocatiunei dispositiuniloru testamentarie.


    Articolul 931

    Dacă cererea de revocatiune este intemeiata pe o injuria grava facuta memoriei testatorelui, acţiunea va trebui să fie intentată în cursu de unu anu din diua delictului.


    Capitolul 8 Despre donatiunile făcute sotiloru prin contractului de maritagiu


    Articolul 932

    Donatiunile făcute sotiloru, sau unui dintr'înşii prin contractului de maritagiu, nu sînt supuse la nici o farmalitate.


    Articolul 933

    Donatorele poate, în casulu art. precedente, se dea donatiunea şi bunurile sale viitore.
    Donatorele în aseminea casu numai poate dispune gratuitu de bunurile sale.
    Candu donatorele supra'vietuiesce sotiloru, sau soţului donatariu, donatiunea este revocabile.


    Articolul 934

    Prin contractului de maritagiu, se poate face cumulativu donatiunea bunuriloru presenti şi viitore, sau a unei părţi numai dintr'aceste bunuri, cu îndatorirea însă de a se anecsa actului unu statu de indatoriele şi sarcinele esistenti, la cari este supusu donatorele în momentulu donatiunei. În acestu casu donatariulu este liberu să se lapede la mortea donatorelui de bunurile viitore, să se opresca numai pe cele presenti.


    Articolul 935

    Dacă statului de cari se face menţiune în articolele precedenti, nu s'a anecsatu actului ce conţinea donatiunea bunuriloru presenti şi viitore, donatariulu nu poate de catu, sau a accepta sau a se lepada de donatiunile în intregulu ei. Candu accepta nu poate cere de catu bunurile esistenti la mortea donatorului, şi este supusu la tote datoriele şi sarcinele succesiunei.


    Capitolul 9 Despre dispositiunile dintre soţi, făcute sau în contractului

    de maritagiu, sau în timpulu maritagiului

    Articolul 936

    Sotii potu prin contractului de maritagiu sa'şi facă reciprocu, sau numai unulu altui, ori ce donatiune voru voi.


    Articolul 937

    Ori ce donatiune facuta între soţi, în timpulu maritagiului este revocabile.
    Revocarea se poate cere de femeia, fără nici o autorisatiune.
    O asemine donatiune nu este revocabile pentru ca în urma s'au nascutu copii.


    Articolul 938

    Sotii nu potu, în timpulu maritagiului, sa'şi facă, nici prin acte între vii, nici prin testamentu, vre o donatiune mutuale şi reciprocă printr'unulu şi acelaşi actu.


    Articolul 939

    Barbatulu sau femeia cari, avendu copii dintr'altu maritagiu, va trece în alu doilea sau sub'sequente maritagiu, nu va pute darui sotiului în urma de catu o parte egale cu partea legitima a copilului ce a luatu mai putinu, şi fără ca, nici într'unu casu, donatiunea sa treca peste cuartulu bunuriloru.


    Articolul 940

    Sotii nu potu sa'şi daruesca indirectu mai multu de catu s'a aretatu mai susu.
    Ori ce donatiune, deghisata sau facuta unei persoane interpuse, este nulă.


    Articolul 941

    Sînt reputate persoane interpuse copiii ce sotiulu donatariu are din altu mariagiu, aseminea sînt preputate şi rudele sotiului donatariu, la a caroru ereditate, acesta este chiamatu în momentulu donatiunei.


    Titlul III Despre contracte sau convenţiuni


    Capitolul 1 Dispositiuni preliminarie


    Articolul 942

    Contractului este acordulu între doue sau mai multe persoane spre a constitui sau a stingi între dinsii unu reportu juridicu.


    Articolul 943

    Contractului este bilaterale sau sinalagmaticu, candu părţile se obliga reciprocu una către alta.


    Articolul 944

    Contractului este unuilaterale, candu una sau mai multe persoane, se obliga catra una sau mai multe persoane, fără ca acestea din urma să se oblige.


    Articolul 945

    Contractului onerosu este acela în cari fie cari parte voesce a'şi procura unu avantagiu.


    Articolul 946

    Contractului gratuitu sau de bine facere este acela în cari una dinparti voiesce a procura fără equivalente, unu avantagiu celei'alte.


    Articolul 947

    Contractului cu titlu onerosu este comutativu, atunci candu obligaţiunea unei părţi este equivalente obligaţiunii celei'alte.
    Contractului este aleatoriu, candu equivalentele depinde, pentru una sau tote părţile, de unu evenimentu incertu.


    Capitolul 2 Despre condiţiunile esentiali, pentru validitatea conventiuniloru


    Articolul 948

    Condiţiunile esentiali pentru validitatea unei convenţiuni sînt:
    1) Capacitatea de a contracta;
    2) Consimtimentulu valabile alu partei ce se obliga;
    3) Unu obiectul determinatu;
    4) O causa licita.


    Secţiunea I Despre capacitatea partiloru contractanţi


    Articolul 949

    Poate contracta veri'ce persoane ce nu este declarata necapabilă de lege.


    Articolul 950

    Necapabili de a contracta sînt:
    1) Minorii;
    2) Interdisii;
    3) Femeile maritate, în casurile determinate de lege;
    4) În genere toţi acei caroru legea le a proibitu ore'cari contracte.


    Articolul 951

    Minorele nu poate ataca ingajamentulu seu pentru causa de necapacitate, de catu în casu de lesiune.


    Articolul 952

    Persoanele capabili de a se obliga nu potu opune minorului, interdisului, femeii maritate, necapacitatea loru.


    Secţiunea II Despre consimtimintu


    Articolul 953

    Consimtimentulu nu este valabile, candu este datu prin erore, smulsu prin violinta, sau surprinsu prin dolu.


    Articolul 954

    Erorea nu produce nulitate de catu candu cade asupra substanţei obiectului conventiunei.
    Erorea nu produce nulitate, candu cade asupra persoanei cari s'a contractatu, afară numai candu consideratiunea persoanei este causa principale, pentru cari s'a facutu convenţiunea.


    Articolul 956

    Este violinta totu d'auna candu, spre a face pe o persona a contracta i s'a insuflatu temerea, rationabile după dinsa, ca va fi espusa persona sau averea sa unui reu considerabile şi presinte.
    Se tine comptu în acesta materia de etate, de secsu şi de condiţiunea personeloru.


    Articolul 957

    Violinta este causa de nulitate a conventiunei şi candu s'a esercitatu asupra soţului sau a sotiei, asupra descendintiloru şi ascendintiloru.


    Articolul 958

    Simpla temere reverentiaru, fără violinta, nu poate anula convenţiunea.


    Articolul 959

    Convenţiunea nu poate fi atacată pentru causa de violinta, dac, după încetarea violintei, convenţiunea s'a apobatu, espresu sau tacitu, sau dacă a trecutu timpulu de fiptu de lege pentru restricţiune.


    Articolul 960

    Dolulu este o causa de nulitate a conventiunei candu mijlocele viclene, intrebintate de una din părţi sînt ast'felu, în catu este evidente ca, fără aceste machinatiuni, cea'lalta parte n'aru fi contractatu.
    Dolulu nu se presume.


    Articolul 961

    Convenţiunea facuta prin erore, violinta sau dolu, nu este nulă de dreptu, ci de locu numai acţiunii de nulitate.


    Secţiunea III Despre obiectulu conventiuniloru


    Articolul 962

    Obiectulu conventiuniloru este acela la cari părţile sau numai una din părţi se obliga.


    Articolul 963

    Numai lucrurile ce sînt în comerciu potu fi obiectulu unui contractu.


    Articolul 964

    Obligaţiunea trebuie să aibă de obiectul unu lucru determinatu, celu putinu în spetia sa.
    Cuantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibile determinarea sa.


    Articolul 965

    Lucrurile fiitore potu fi obiectulu obligatiunei.
    Nu se poate face renuntiare la o succesiune ce nu este deschisă, nici se potu face învoiri asupra unei ast'felu de succesiuni, chiaru de s'aru da consimtimentulu acelui, a cărui succesiune este în cestiune.


    Secţiunea IV Despre causa conventiuniloru


    Articolul 966

    Obligaţiunea fără causa sau fondată pe o causa falsa, sau nelicita, nu poate ave nici unu efectu.


    Articolul 967

    Convenţiunea este valabiel, cu tote ca causa nu este espresa.
    Causa este presumpta pînă la dovada contraria.


    Articolul 968

    Causa este nelicita, candu este proibita de legi, candu este contraria bunuriloru moravuri şi ordinei publice.


    Capitolul 3 Despre efectulu conventiuniloru


    Secţiunea I Dispositiuni generali


    Articolul 969

    Conventiunele legale făcute au putere de lege între părţile contractanţi.
    Ele se potu revoca prin consimtimentulu mutuale sau din cause autorisate de lege.


    Articolul 970

    Convenţiunile trebuescu executate cu buna credinţa. Ele obliga nu numai la ceea ce este espresu într'însele, dar la tote urmările ce equita, obiceiulu sau legea da obligatiunei, după natura sa.


    Articolul 971

    În contractele ce au de obiectul translatiunea proprietăţii, sau unui altu dreptu reale, proprietatea sau dreptulu se transmite prin efectulu consimtimentului partiloru, şi lucrulu remane în risico'pericolulu dobînditorului, chiaru candu nu i s'a facutu traditiunea locului.


    Articolul 972

    Dacă lucrulu, ce cineva s'a obligatu succesiuvu a da la doue persoane, este mobile, persona pusă în posesiune este fericita sa remane proprietare chiaru candu titlulu seu este cu data posteriore, numai posesiunea sa fia de buna credinţa.


    Secţiunea II Despre efectulu conventiuniloru în privinta personeloru a treia


    Articolul 973

    Convenţiunile n'au efectu de catu între părţile contractanţi.


    Articolul 974

    Creditorii potu esercita tote drepturile şi acţiunile debitorelui loru, afară de acelea cari 'i sînt esclusivu personali.


    Articolul 975

    Ei potu asemenea, în numele loru personalu, sa atace actele viclene, făcute de debitore în prejudetiulu drepturiloru loru.


    Articolul 976

    Cu tote acestea sînt datori pentru drepturile enunciate la titlulu succesiunei, acela alu contracteloru de maritagiu şi drepturiloru respective el sotiloru, să se conforme cu regulele cuprinse într'însele.


    Secţiunea III Despre interpretatiunea conventiuniloru


    Articolul 977

    Interpretatiunea contracteloru se face după intenţiunea comuna a partiloru contractanţi, iara nu după sensulu literale alu terminiloru.


    Articolul 978

    Candu o clausa e priimitore de doue înţelesuri, ea se interpreta în sensulu ce poate ave unu efectu, tiara nu în acela ce n'aru pute produce nici unulu.


    Articolul 979

    Terminii susceptibili de doue înţelesuri se interpreta în intelesulu ce se potrivesce mai multu cu natura contractului.


    Articolul 980

    Dispositiunile indoiose se interpreta după obiceiulu locului unde s'a incheiatu contractului.


    Articolul 981

    Clausele obişnuite într'unu contractu se sub înţelegu, de şi nu sînt esprese într'insulu.


    Articolul 982

    Tote clausele conventiuniloru se interpreta unele prin altele, dându'se fie'carii intelesulu ce resulta din actulu intregu.


    Articolul 983

    Candu este indouiala, convenţiunea se interpreta în favorea celui ce se obliga.


    Articolul 984

    Convenţiunea nu cuprinde de catu lucrurile, asupra caroru se pare ca părţile 'şi'au propusu a contracta ori catu de generali aru fi terminii cu cari s'a incheiatu.


    Articolul 895

    Candu într'unu contractu, s'a pusu anume unu casu pentru a se esplica obligaţiunea, nu se poate susţine ca printr' acesta s'a restrinsu întinderea ce ingajamentulu aru ave de dreptu în casurile neesprese.


    Capitolul 4 Despre quasi contracte


    Articolul 986

    Quasi'contractului este unu faptu licitu şi voluntariu, din cari se nasce o obligaţiune către o alta persona sau obligaţiuni reciproce între părţi.


    Articolul 987

    Acela cari, cu voinţa, gere interesile altui, fără conoscinta proprietarului, se obliga tacitu a continui gestiunea ce a inceputu, şi a o sevirsi, pînă ce proprietarului va pute îngriji elu însuşi.


    Articolul 988

    Gerantele este obligatu, cu tote ca stapinulu a muritu înaintea sevarsirei afacerii, a continui gestiunea pînă ce eredele va pute lua direcţiunea afacerii.


    Articolul 989

    Gerantele este obligatu a da gestiunei îngrijirea unui bunu proprietaru.


    Articolul 990

    Gerantele nu respunde de catu numai de dolu, dacă, fără interventiunea lui, afacerea s'aru fi pututu compromite.


    Articolul 991

    Stapinulu ale cărui afaceri au fostu bine administrate, este datoru a îndeplini obligaţiunile contractate în numele seu de gerante, a'lu indemnisa de tote acelea ce elu a contractatu personalminte, şi a'i plati tote cheltuelile utili şi necesarie ce a facutu.


    Articolul 992

    Celu ce, din erore sau cu sciinta, priimesce aceea ce nu'i este debitu, este obligatu a'lu restitui acelui de la cari 'lu priimitu.


    Articolul 993

    Acela cari, din erore, credendu'se debitore a platitu o datoria, are dreptu de repetitiune în contra creditorelui.
    Acestu dreptu inceteza candu creditorele, cu buna credinţa a desfiintatu titlulu seu de creanta: daru atunci celu ce a platitu are recursu în contra adeveratului debitore.


    Articolul 994

    Candu celu ce a priimitu plata a fostu de rea credinţa, este datoru a restitui atatu capitalulu, catu şi interesele sau fructele din dioa plăţii.


    Articolul 995

    Candu lucrulu platitu nedebitu era unu imobile sau unu mobile corporale, celu cari 'lu a priimitu cu rea credinţa este obligatu a'lu restitui în natura dacă esiste, sau valoruea lucrului dacă a peritu sau s'a deterioratu, chiaru din casuri fortuite, afară numai de va proba, ca la aceste casuri ar fi fostu espusu lucrulu fiindu şi în posesiunea proprietarului.
    Celu cari a priimitu lucrulu, cu buna credinţa, este obligatu a'lu restitui, dacă esiste, daru este liberaatu prin perderea lui, şi nu respunde la deteriorări.


    Articolul 996

    Candu celu ce a priimitu lucrulu cu rea credinţa, l'a incredinattu. este datoru a intorce valoruea lucrului din dioa cererii de restitutiune.
    Candu celu cari 'lu a priimitu era de buna credinţa nu este obligatu a restitui de catu numai pretiulu cu cari a vendutu lucrulu.


    Articolul 997

    Acela cărui se face restituirea trebuie să despagubesca pe posesorulu chiaru de rea credinţa de tote cheltuelile făcute, pentru conservatiunea lucrului, sau cari au crescutu pretulu lui.


    Capitolul 5 Despre delicte şi quasi'delicte


    Articolul 998

    Ori ce fapta a omului, cari causeza altul prejuditiiu, obliga pe acela din a cărui gresiala s'au ocasionatu, a'lu repara.


    Articolul 999

    Omului este respunsabile nu numai de prejuditiulu ce a causatu prin fapta sa dar şi de acela ce a causatu prin negligenta sau prin imprudenta sa.


    Articolul 1000

    Suntemu asemine respunsabili de prejuditiulu causatu prin fapta personeloru pentru cari suntemu obligaţi a respunde sau de lucrurile ce sînt sub paza nostra.
    Tatalu şi mama, după mortea bărbatului sînt responsabili de prejuditiulu causatu de copiii loru minori ce locuescu cu dânşii.
    Stapinii şi comitentii, de prejuditiulu causatu de servitorii şi prepuşii loru, în totu timpulu ce se gasescu sub a loru preveghiare.
    Tatalu şi mama, institutorii, şi artisanii sînt aperati de responsabilitatea aretata mai susu, dacă probeza ca n'au pututu împiedica faptulu prejuditiabile.


    Articolul 1001

    Proprietarulu unui animale sau acela cari se servesce de densulu, în cursulu serviciului, este responsabile de prejuditiulu causatu de animale, sau ca animale se afla sub paza sa, sau ca a scapatu.


    Articolul 1002

    Proprietarulu unui edificiu este responsabile de prejuditiulu causatu prin ruina edificiului, candu ruina este urmarea lipsei de întreţinere, sau a unui vitiu de constructiune.


    Articolul 1003

    Candu delictulu sau quasi'delictulu este imputabile mai multoru persoane, aceste persoane sînt ţinute solidare pentru despăgubire.


    Capitolul 6 Despre deosebitele specii de obligaţiuni


    Secţiunea I Despre obligaţiunile condiţionali

    PARAGRAFUL I - Despre condiţiune în genere şi despre deosebitele sale specii


    Articolul 1004

    Obligaţiunea este condiţionale candu perfectiunea ei depinde de unu evenimentu viitoru şi necertu.


    Articolul 1005

    Condiţiunea casuale este aceea ce depinde de asardu, şi cari nu este nici în puterea creditorului nici într'aceea a debitorului.


    Articolul 1006

    Condiţiunea potestativa este aceea cari face sa depindă perfectarea condiţiunei de unu evenimentu, pe cari şi una şi alta din părţile contractasnti poate să'lu facă a se intempla, sau poate să 'lu împiedice.


    Articolul 1007

    Condiţiunea mista este aceea cari depinde totu de o dată de voinţa unei din părţile contractanţi şi de aceea a unei alte persoane.


    Articolul 1008

    Condiţiunea în posibile sau contraria buneloru moravuri, sau proibita de lege, este nulă, şi desfiinteza convenţiunea, ce depinde de densa.


    Articolul 1009

    Condiţiunea de a nu face unu lucrulu imposibile nu face ca obligaţiunea contractată sub acesta condiţiune să fie nulă.


    Articolul 1010

    Obligaţiunea este nulă candu s'a contractatu sub o condiţiune potestativa, din partea acelui ce se obliga.


    Articolul 1011

    Împlinirea condiţiunei trebuie să se facă astu'felu cumu au intelesu părţile sa fia facuta.


    Articolul 1012

    CAndu obligaţiunea este contractată, sub condiţiunea de unu evenimentu ore'cari se va intempla într'unu timpul ficsatu, condiţiunea este considerată ca neîndeplinită dacă timpulu a espiratu fără ca evenimentulu să se intemple.
    Candu timpulu nu este ficsatu, condiţiunea nu este considerată ca caduta, de cadu candu este siguru ca evenimentulu nu se va mai intempla.


    Articolul 1013

    Candu obligaţiunea este contractată sub condiţiunea ca unu evenimentu n'are să se intemple, într'unu timpul defiptu, acesta condiţiune este îndeplinită dacă timpulu a espiratu, fără ca evenimentulu nu se va mai intempla; dacă nu este timpul determinatu, condiţiunea este îndeplinită numai candu va fi sicuru ca evenimentulu n'are să se mai intemple.


    Articolul 1014

    Condiţiunea este reputata ca îndeplinită, candu debitorele obligatu sub acesta condiţiune a impedicatu împlinire ei.


    Articolul 1015

    Condiţiunea îndeplinită are efectu din diua în cari ingajamentulu s'a contractatu. Dacă creditorele a muritu înaintea îndeplinirii condiţiunei, drepturile sale trecu erediloru sei.


    Articolul 1016

    Creditorele poate înaintea îndeplinirii condiţiunii, sa esercite tote actele conservatorie dreptului seu.

    PARAGRAFUL II - Despre condiţiunea suspensivă


    Articolul 1017

    Obligaţiunea sub condiţiune suspensivă este aceea cari depinde de unu evenimentu viitoru necerte. Obligaţiunea condiţionale nu se perfecta de catu după îndeplinirea evenimentului.


    Articolul 1018

    Candu obligaţiunea este contractată sub o condiţiune suspensivă, obiectulu conventiunei remane în risico'pericolulu debitorelui, cari s'a obligatu a ilu da, în casu de îndeplinire a condiţiunei.
    Dacă obiectulu a peritu în intregulu seu, fără greşeală debitorelui, obligaţiunea este stinsă.
    Dacă obiectulu s'a deterioratu, fără greşeală debitorelui, creditorele este obligatu a 'lu lua în starea în cari se găseşte, fără scdere în pretiu.
    Dacă obiectulu s'a deterioratu prin greşeală debitorelui, creditorele are dreptulu sau sa cera desfiinţarea obligatiunei, sau sa ia lucrulu în starea în cari se găseşte cu daune interese.

    PARAGRAFUL 3 - Despre condiţiunea resolutoria


    Articolul 1019

    Condiţiunea resolutoria este aceea cari supune desfiinţarea obligatiunei la unu eveminentu viitoru şi necertu.
    Ea nu suspende esecutiunea obligatiunei, şi numai obliga pe creditore a restitui aceea ce a priimitu în casu de îndeplinirea evenimentului prevedutu de condiţiune.


    Articolul 1020

    Condiţiunea resolutoria este sub'intelesa, totu d'auna în contractele sinalagmatice, în casu candu una din părţi nu indeplinesce ingajamentulu seu.


    Articolul 1021

    Într'acestu casu, contractului nu este desfiintatu de dreptu. Partea în privinta carii ingajamentulu nu s'a esecutatu, are alegerea sau sa silesca pe cea lalta a esecuta convenţiunea, candu este posibile, sau sa 'i cera desfiinţarea cu daune interese. Desfiinţarea trebuie să se cera înaintea justiţiei, cari, după circonstante, poate acorda unu terminu părţii acţionate.


    Secţiunea II Despre obligaţiune cu terminu


    Articolul 1022

    Terminulu se deosibesce de condiţiune, pentru ca elu nu suspende ingajamentulu, ci numai amana esecutiunea.


    Articolul 1023

    Aceea ce se datoresce cu terminu, nu se poate cere înaintea terminului, dar ceea ce se platesce înainte, nu se mai poate repeti.


    Articolul 1024

    Terminulu este presupusu, totu'd'auna, ce s'a stipulatu în favorea debitorelui, dacă nu resulta din stipulaţiune sau din circonstante, ca este primitu şi în favorulu creditorelui.


    Articolul 1025

    Debitorele nu mai poate reclama beneficiulu terminului, candu este dacutu în deconfitura, sau candu cu fapta sa, a micsoratu sicurantele, ce prin contractu dedese creditorelui seu.


    Secţiunea III Despre obligaţiunile alternative


    Articolul 1026

    Debitorele unei obligaţiuni alternative este liberatu prin predarea unui din doue lucruri, ce era coprinse în obligaţiune.


    Articolul 1027

    Alegerea o are debitorele, dacă nu s'a acordatu espresu creditorelui.


    Articolul 1028

    Debitorele se poate libera predandu sau pe unulu sau pe altulu din lucrurile promise; nu se poate însă sili pe ereditore a priimi parte dintr'unulu şi parte dintr'altulu.


    Articolul 1029

    Obligaţiunea este simpla de şi contractată cu modu alternativu, dacă unulu din doue lucruri promise nu poate fi obiectulu obligatiunei.


    Articolul 1030

    Obligaţiunea alternativa devine simpla, dacă unulu din lucrurile promise, pere sau nu mai poate fi predatu din ori'ce alta causa şi chiaru candu aceste sau intamplatu din greşeală debitorelui. Pretulu acestui lucru nu poate fi oferitu în locu'i.
    Dacă amendoue lucrurile au peritu, însă unulu dintr'însele prin greşeală debitorelui, elu va plati pretiulu celui cari a peritu în urma.


    Articolul 1031

    Candu, în casulu prevedutu de articolele precedenti, alegerea este, prin convenţiune, lăsată creditorelui, şi numai unulu din lucruri a peritu; dacă lucrulu a peritu din greşeală debitorelui, creditorele poate cere sau lucrulu remasu, sau pretulu acelui ce a remasu; dacă amendoue lucrurile au peritu din greşeală debitorelui, creditorele, după legerea sa, poate să cera pretiulu unui din ele; dacă însă numai unulu din ele a peritu prin greşeală debitorelui, creditorele nu poate cere de catu pretiulu acestui lucru.


    Articolul 1032

    Dacă amendoue lucrurile au peritu fără greşeală debitorelui, obligaţiunea este stinsă.


    Articolul 1033

    Acelesi principie se aplică, candu obligaţiunea alternativa cuprinde mai multu de doue lucruri.


    Secţiunea IV Despre obligaţiunile solidarie

    PARAGRAFUL I - Despre solidaritatea între creditori


    Articolul 1034

    Obligaţiunea este solidaria între mai mulţi creditori candu titlulu creanţei da anume dreptulu fie'cărui din ei de a cere plata în totu a creanţei, şi candu plata facuta unui din creditori libera pe debitore.


    Articolul 1035

    Poate debitorele plati la ori cari din creditorii solidari pe catu timpul nu s'a facutu împotriva'i cerere de judecată din aprtea unui din creditori.
    Cu tote acestea remisiunea facuta de unulu din creditorii solidari, nu libera pe debitore de catu pentru partea acelui creditore.


    Articolul 1036

    Actulu cari intrerumpe prescripţiunea în privinta unui din creditorii solidari, profita la toţi creditorii.


    Articolul 1037

    Creditorele solidaru cari a priimitu tota datoria, este tinutu a împărţi cu cei'lalti co'creditori, afară numai de va proba ca obligaţiunea este contractată numai în interesulu seu.


    Articolul 1038

    Creditorele solidariu represinta pe cei'alţi cocreditori, în ote actele cari potu ave de efectu conservarea obligatiunei.

    PARAGRAFUL II - Despre obligaţiunea solidariloru între debitori


    Articolul 1039

    Obligaţiunea este solidariu din partea debitoriulu, candu toţi s'au obligatu la acelasu lucru, ast'feliu da fie'cari poate fi constrinsu pentru totalitate, şi ca plata facuta de unulu din edbitori libera şi pe cei'alţi către creditore.


    Articolul 1040

    Debitorii solidari se potu obliga sub diferite modalităţi, adeca: unii pure, alţii sub o condiţiune şi alţii cu terminu.


    Articolul 1041

    Obligaţiunea solidarie nu se presume, trebuie să fie stipulată esprese; acesta regula nu inceteza decît numai cînd obligaţiunea solidară are locu de dreptu în virtutea legii.


    Articolul 1042

    Creditorele unei obligaţiuni solidarie, se poate adresa la acela cere va voi dintre debitori, fără ca debitorele sa pota opune beneficiulu de divisiune.


    Articolul 1043

    Acţiunea intentată în contra unui din debitori nu propresce pe creditore de a esercita asemene acţiune şi în contra celoru alţi debitori.


    Articolul 1044

    Dacă lucrulu debitu a peritu din culpa unui seu mai multoru debitori solidari, cei'l'alţi debitori nu remanu liberaţi de obligaţiunea de a plati preţului lucrului, dar nu sînt respundetori de daune.
    Debitorii carii au intardiatu de a plati, sînt în culpa.
    Creditorele nu poate cere daune de catu numai în contra debitoriloru în culpa.


    Articolul 1045

    Acţiunea intentată în contra unui din debitori intrerumpe prescripţiunea în contra tutuloru debitoriloru.


    Articolul 1046

    Cererea de dobinda facuta în contra unui din debitorii solidari, face a curge dobenda în contra tutuloru debitoriloru.


    Articolul 1047

    Co'debitorele solidariu, în contra cărui creditorele a intentatu acţiune, poate opune tote esceptiunile cari'i sînt personali, precum şi acelea cari sînt comune tutuloru debitoriloru.
    Debitorele actionatnu poate opune acele esceptiuni cari sînt curatu personali ale vre'unui din ceilalţi co'debitori.


    Articolul 1048

    Cînd unulu din debitori devine erede unicu alu creditorelui, sau cînd creditorele devine unicu crede alu unui din debitori, confusiunea nu stinge creanta de cat pentru partea debitorelui sau a creditorelui.


    Articolul 1049

    Creditorele cari consimte a se împărţi datoria în privinta unuia din co'debitori, conserva acţiunea solidaria în contra celoru'l'alţi debitori, dar cu scadementulu părţii debitorelui, pe cari l'a liberatu de solidaritate.


    Articolul 1050

    Creditorele cari priimesce separat partea unui din debitori, fără ce în quitanta sa'şi reserve solidaritatea sau drepturile sale în genere, nu renunţa la solidaritate de cat în privinta acestui debitore.
    Nu se înţelege ca creditorele a renuntiatu la solidaritate în favorea unui debitore, candu priimesce de la elu o sumă egale cu partea ce e datoru, dacă quitanta nu dice ca acea suma este priimmita pentru partea debitorelui.
    Asemene din simpla cerere în judecata formată în contra unui din debitori pentru partea sa, dacă acesta n'a aderitu la cerere, sau dacă nu s'a datu la o sentinta de condemnatiune, nu se presume renuntiatiunea la solidaritate în favorea acelui debitore.


    Articolul 1051

    Creditorele, cari priimesce separatu şi fără reserva solidarităţii porţiunea unui din co'debitori din venitulu renditei sau în dobindile unei datorii solidarie, nu perde solidaritatea de catu prin venitulu şi dobinta trecută; iar nu şi pentru cele fiitore nici pentru capitalu, afară dacă plata separată nu s'a urmatu în cursu de dece ani consecutivi.


    Articolul 1052

    Obligaţiunea solidaria, în privinta creditorelui se împarte de dreptu între debitori; fie'cari din ei nu este datoru unulu către altulu de cat numai partea sa.


    Articolul 1053

    Co'debitorele solidariu cari a platitu debitulu în totalitate, nu poate repeti de la cei'lalti de catu numai de la fie'cari partea sa.
    Dacă unulu dintre codebitori este nesolvabile, atunci perderea causata de nesolvabilitatea acestuia, se împarte cu analogia între cei'alţi co'debitori solvabili, şi între acela cari a facutu plata.


    Articolul 1054

    Candu creditorele a renuntiatu la solidaritate în favorea unui sau mai mulţi debitori, dacă unulu sau mai mulţi din cei'alţi co'debitori devinu nesolvabili, partea acestora se va împărţi cu analogia între toţi cei'lalti co'debitori, coprindendu'se şi acei cari au fostu descărcaţi de solidaritate.


    Articolul 1055

    Dacă datoria solidaria este facuta în interesulu unui din debitorii solidari, acesta în fat cu cei'lalti co'debitori, respunde pentru tota datoria căci în reportu cu elu ei nu sînt priviti de catu ca fidejusori.


    Articolul 1056

    Co'debitorele solidariu represinta pe cei alţi co'debitori în tote actele, cari potu ave de efectu stingerea sau imputinarea obligaţiunii.


    Secţiunea V Despre obligaţiunile divisibili şi nedivisibili


    Articolul 1057

    Obligaţiunea este nedivisibile candu obiectulu ei fără a fi denaturatu, nu se poate face în părţi nici materiali nici intelectuali.


    Articolul 1058

    Obligaţiunea este ince nedivisibila candu obiectulu este divisibile dar părţile contractanţi l'au privitu sub unu reportu de nedivisibilitate.


    Articolul 1059

    Solidaritatea contractată, nu da unei obligaţiuni caracteriulu de divisibilitate.

    PARAGRAFUL I - Despre efectele obligatiunei divisibile


    Articolul 1060

    Obligaţiunile priimitore de divisiune trebuie să se esecute între creditore şi debitore ca cum ar fi nedivisibile.' Divisibilitatea nu se aplică de catu în privinta erediloru loru, cari nu potu cere creanta, sau cari nu sînt ţinuţi de a o plati de catu în proportiune cu părţile loru ereditarie.


    Articolul 1061

    Principiulu din art. precedinte nu se aplică în privinta erediloru debitorelui:
    1) Candu debitulu are de obiectul unu corpore certu;
    2) Candu unulu din eredi este insarcinatu singuru, prin titlu cu esecutarea obligaţiunii;
    3) Candu resulta sau din natura obligaţiunii, sau din aceea a lucrului ce ea are de obiectul sau din scopulu ce părţile 'şi au propusu prin contractu ca intenţiunea loru a fostu ca debitulu sa nu se pota acqita în părţi.
    În celu inteiu casu, eredele, cari posede lucrulu debitu, poate fi actionatu pentru totalitate, remaindu'i recursu în contra celoru'l'alţi eredi.
    În celu d'al douilea casu, numai eredele insarcinatu cu plata debitului şi în celu d'alu treilea casu, fia cari erede poate fi actionatu pentru totalitate, remiindu'i recursu în contra erediloru sei.

    PARAGRAFUL II - Despre efectele obligaţiunii nedivisibili


    Articolul 1062

    Fie'cari din cei cari au contractatu împreună unu debitu nedivisibile este obligatu pentru totalitate, cu tote ca obligaţiunea nu este contractată solidarie.


    Articolul 1063

    Sînt obligaţi asemene în totu şi eredii aceluia cari a contractatu obligaţiune nedivisibile.


    Articolul 1064

    Fie cari din eredii creditorelui poate pretinde în totalitate esecutarea obligaţiunii nedivisibilie.
    Unu singuru erede nu poate face remisiunea totalităţii debitului, nu poate priimi pretulu în loculu lucrului.
    Dacă unulu din eredi a remisu singuru debitulu dau a priimitu pretulu lucrului, coeredele seu nu poate pretinde lucrulu nedivisibile de catu cu scarerea părţii eredelui cari a facutu remisiunea sau cari a priimitu pretulu.


    Articolul 1065

    Eredele debitorelui, fiind chiamatu în judecata pentru totalitatea obligaţiunii, poate cere unu terminu ca sa pună în causa şi pe coeredii sei, afară numai dacă debitulu va fi de natura a nu pute fi acqitatu de catu de eredele trasu în judicata, cari atunci poate să fia osanditu singuru, remaindu'i recursu în contra coerediloru sei.


    Secţiunea VI Despre obligaţiunile cu clausa penală


    Articolul 1066

    Clausa penale este aceea, prin cari o persona, spre a da asicurare pentru esecutiunea unei obligaţiuni, se lega a da unu lucru în casu de neesecutare din parte'i.


    Articolul 1067

    Nulitatea obligaţiunii principali atrage pe aceea a clausei penali. Nulitatea clausei penali nu atrage după aceea a obligaţiunii principali.


    Articolul 1068

    Creditorele are facultatea de a cere de la debitorele, cari n'a esecutatu la timpul, sau îndeplinirea clausei penali sau aceea a obligaţiunii penali.


    Articolul 1069

    Clausa penale este o compensatiune a dauneloru interese, ce creditorele sufere din neesecutarea obligaţiunii principali.
    Nu poate dar creditorele cere de odată şi penalitatea şi obiectulu obligaţiunii principali, afară dacă penalitatea nu s'a stipulatu pentru simpla intardiere a esecutarii.


    Articolul 1070

    Penalitatea poate fi imputinata de judecatoru, candu obligaţiunea principale a fostu esecutata în parte.


    Articolul 1071

    Cînd obligaţiunea principale contractată cu o clausa penală este nedivisibile, penalitatea este debita prin contraventiunea unui singuru din eredi, şi se va pute cere sau în totalitate în contra acelui cari a comisu contraventiunea, sau de la fie cari erede în proportiune cu partea sa ereditaria, iaru ipotecarie pentru tote.
    Acela din eredi cari a platitu, are recursu în contra eredelui din faptulu cărui s'a indeplinitu condiţiunea penalităţii.


    Articolul 1072

    Candu obligaţiunea principale, contractată cu o clause penale, este divisibile, nu remane supusu la penalitate de catu eredele acelui debitore, cari a calcatu legamentulu, şi acesta numai pentru partea la cari este tinutu în obligaţiunea principale, fără a ave creditorele vre o acţiune în contra acelorua cari au esecutatu obligaţiunea principale.
    Aceasta regula priimesce esceptiune în casulu cînd cugetulu partiloru a fostu ca plata obligaţiunii principali sa nu pota fi facuta în părţi, şi unulu din coeredi a împiedicat esecutiunea obligaţiunii pentru totalitate. În acestu casu creditorele poate cere dela acesta penalitatea intrega, iaru de la cei'lalti coeredi numai pentru partea loru ereditaria, remaindu recursulu ce au în contra eredelui cari a impedicatu esecutarea obligaţiunii.


    Capitolul 7 Despre efectele obligatiuniloru


    Articolul 1073

    Creditorele are dreptulu de a dobîndi îndeplinirea esacta a obligaţiunii, şi în casu contrariu are dreptulu la desdaunare.


    Articolul 1074

    Obligaţiunea de a da coprinde pe aceea de a preda lucrulu, şi de a'lu conserva pînă la predare.
    Lucrulu este în risico'periclulu creditorului, afară numai candu debitorele este în intardiare; în acestu casu risico'periclulu este alu debitorelui.


    Articolul 1075

    Ori ce obligaţiune de a face sau de nu a face se scamba în desdaunari, în casu de neesecutiune din partea debitorelui.


    Articolul 1076

    Creditorele poate cere a se distrui ceea ce s'a facutu, calcandu'se obligaţiunea de a nu se face, şi poate cere a fi autorisatu a distrui elu însuşi, cu cheltuiala debitorelui, afară de desdaunari.


    Articolul 1077

    Ne fiindu îndeplinită obligaţiunea de a face creditorele poate asemenea sa fia autorisatu a o aduce elu la îndeplinire cu cheltuiala debitorelui.


    Articolul 1078

    Dacă obligaţiunea consiste în a nu face, debitorele, cari a călcat'o este datorru a da despăgubire pentru simplulu faptu alu contraventiunii.


    Articolul 1079

    Dacă obligaţiunea consiste în a da sau în a face, debitorele se va pune în intardiare prin o notificatiune ce i se va face prin tribunalulu domiciliului seu.
    Debitorele este de dreptu în intardiare:
    1) În casurile anume determinate de lege;
    2) Candu s'a contractatu esprese, ca debitorele va fi în intardiare la împlinirea terminului, fără a fi necesitate de notificatiune;
    3) Candu obligaţiunea nu putea fi îndeplinită de cat în unu timpul determinatu, ce debitorele a lasatu sa treca.


    Articolul 1080

    Diligenta ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligaţiuni este totu d'auna aceea a unui bunu proprietaru.
    Acesta regula se aplică cu mai mare sau mai mica rigore în casurile anume determinate de acesta lege.


    Articolul 1081

    Daunele nu sînt debite de cat atunci, cînd debitorele este în intardiare de a îndeplini obligaţiunea sa, afară numai de casulu cînd lucrulu, ce debitorele era obligatu de a da sau a face nu putea fi datu nici facutu de catu într'unu timpul ore'cari ce a trecutu.


    Articolul 1082

    Debitorele este osanditu, de se cuvine, la plata de daune interese, seu pentru ne'esecutiunea obligaţiunii, seu pentru intardiarea esecutiunii, cu tote că nu este rea credinţa din parte'i, afară numai dacă nu va justifica ca ne'esecutarea provine din o causa streina cari nu'i poate fi imputată.


    Articolul 1083

    Nu poate fi locu la daune interese, cînd, din o fortia majore sau din unu casu fortuitu, debitorele a fostu popritu de a da sau a face aceea la cari se obligase, sau a facutu aceea ce'i era popritu.


    Articolul 1084

    Daunele interese ce sînt debite creditorelui coprindu în genere perderea ce a suferitu şi beneficiulu de cari a fostu lipsitu, afară de esceptiunile şi modificatiunile mai josu menţionate.


    Articolul 1085

    Debitorele nu respune de catu de daunele interese cari au fostu prevedute, sau cari au pututu fi prevedute la facerea contractului, candu neîndeplinirea obligaţiunii nu provine din dolulu seu.


    Articolul 1086

    Chiar în casulu candu neesecutarea obligaţiunii resulta din dolulu debitorelui, daunele interese nu trebuie să coprinda, de catu aceea ce este o consecinţa directa şi necesaria a neesecutarii obligaţiunii.


    Articolul 1087

    Cînd Convenţiunea coprinde, ca partea cari nu va esecuta va plati o sumă ore'cari dreptu daune interese, nu se poate acorda celei'lalte părţi o sume nici mai mare nici mai mica.


    Articolul 1088

    La obligaţiunile cari au de obiectul o sumă ore cari, daunele interese pentru neesecutare nu potu coprinde de cat dobinda legale, afară de regulele speciali în materia de comerciu, de fidejusiune şi societate.
    Aceste daune interese se cuvinu fără ca creditorele să fie tinutu a justifica despre vre o paguba; nu sînt debite de catu din dioa cererii în judecata, afară de casurile în cari, după lege, dobinda curge de dreptu.


    Articolul 1089

    Dobinda pe timpul trecutu poate produce dobenda sau prin cerere în judecata, sau prin convenţiune speciale, numai ca, sau în cerere sau în convenţiune, sa fia cestiune de dobenda debita celu putinu pentru unu anu intregu.


    Articolul 1090

    Cu tote acestea veniturile, pe timpulu trecutu, precumu arendi, chirii, venituri de rendite perpetue sau pe vieta, producu dobinda din dioa cererii, sau a conventiunii.
    Aceeaşi regula se aplică la restituţiuni de fructe, şi la dobindile plătite de o a treia persona creditorelui, în comptulu debitorelui.


    Capitolul 8 Despre stingerea obligatiuniloru


    Articolul 1091

    Obligaţiunile se stingu prin plata, prin novatiune, prin remiterea voluntaria, prin compensatiune, prin confusiune, prin predarea lucrului, prin anulare sau rescisiune, prin efectulu condiţiunii resulutorie, şi prin prescripţiune.


    Secţiunea I Despre plata

    PARAGRAFUL I - Despre plata în genere


    Articolul 1092

    Ori'ce plata presupune o datoria; ceea ce s'a platitu fără sa fia debitu este supusu repetitiunii.
    Repetiţiunea nu este admisă în privinta obligatiunilolru naturali, cari au fostu aquitate de buna voia.


    Articolul 1093

    Obligaţiunea poate fi aquitata de ori'ce persona interesată, precumu de unu coobligatu sau de unu fidejusore.
    Obligaţiunea poate fi aquitata chiaru de o persona neinteresata: acesta persona trebuie însă sa lucreze în numele şi pentru aquitarea debitorelui, sau, de lucreza în numele ei propriu, sa nu se subroge în drepturile creditorelui.


    Articolul 1094

    Obligaţiunea de a face nu se poate aquita de alta persona în contra voinţei creditorelui, candu acesta are interesu ca debitorele chiar s'o îndeplinească.


    Articolul 1095

    Plata, ca sa fia valabile, trebuie facuta de proprietarulu capabile de a instraina lucrulu datu în plata.
    Cu tote aceste plata unei sume inbani, sau altoru luri ce se consumu prin intrebuitare nu poate fi repetita contra creditorelui, cari la a consumptu de buna credinţa, de şi plata s'a facutu de o persoană, ce nu erea proprietaru, sau cari nu era capabile de a instraina.


    Articolul 1096

    Plata trebuie să se facă ereditorelui sau împuternicitului seu sau aceluia ce este autorisatu de justiţia sau de lege a priimi pentru dinsulu.
    Plata data acelui ce n'are împuternicire de a priimi pentru creditore, este valabile dacă acestu din urma o ratifica sau profita de dinsa.


    Articolul 1097

    Plata facuta cu buna credinţa acelui ce are creanta în posesiunea sa, este valabile chiar dacă i urma posesorele aru fi evinsu.


    Articolul 1098

    Dacă creditorele este necapabile de a priimi, plata ce i se face nu este valabile, afară numai dacă debitorele proba ca lucrulu platitu a profitatu creditorele.


    Articolul 1099

    Plata facuta de debitore creditorelui seu, în urma unui sequestru sau opositiuni, nu este valabile în privinta creditoriloru sequestrati şi oponenţi; aceştia potu, în virtutea dreptului loru, sa'lu silesca a plati din nuou; debitorele însă în acestu casu, are recursu în contra creditorelui.


    Articolul 1100

    Creditorele nu poate fi silitu a priimi altu lucru de catu ce i se datoresce, chiar candu valoruea lucrului oferitu aru fi egale sau mai mare.


    Articolul 1101

    Debitorele nu poate sili pe creditore a priimi parte din datoria, fie datoria divisibile chiaru.
    Cu tote aceste, judecătorii potu, în consideratiunea positiunii debitorelui sa acorde mici termine pentru plata şi sa opresca esecutiunea urmaririloru lasandu lucrurile în starea în cari se gasescu.
    Judecătorii însă nu voru usa de acesta facultate de catu cu mare reserva.


    Articolul 1102

    Debitorele unui corpore certu şi determinatu este liberatu prin trădarea lucrului în starea în cari se găsea la predare, dacă deteriorările ulteriori nu sînt ocasionate prin faptulu sau gresela sa, nici prin aceea a personeloru pentru cari este responsabile sau dacă înaintea acestoru deteriorări n'a fostu în intardiare.


    Articolul 1103

    Dacă datoria este unu lucru determinatu numai prin spetia sa, debitorele, ca să se libereze, nu este datoru a'lu da de cea mai buna spetia, nici însă de cea mai rea.


    Articolul 1104

    Plata trebuie a se face în loculu aretatu în convenţiune.
    Dacă loculu nu este aretatu, plata, în privinta lucruriloru certe şi determinate, se va face în loculu în cari se găsea obiectulu obligaţiunii, în timpulu contractării.
    În ori'ce altu casu, plata se face la domiciliulu debitorelui.


    Articolul 1105

    Cheltuelele pentru efectuarea plăţii sînt în sarcina debitorelui.

    PARAGRAFUL II - Despre plata prin subrogatiune


    Articolul 1106

    Subrogratiunea în drepturile creditorelui, facuta în folosulu unei a treia persoane ce'i platesce, este sau convenţionale sau legale.


    Articolul 1107

    Acesta subrogratiune este convenţionale:
    1'iu. Candu creditorele, priimindu plata sa de la o alta persona, da acestei persoane drepturile, acţiunile, privilegiele sau ipotecile sale, în contra debitorelui; acesta subrogatiune trebuie să fie espresa şi facutu totu într'unu timpul cu plata;
    2'lea. Cînd debitorele se imprumuta cu o sumă spre a 'şi plati datoria şi subroga pe imprumutatoru în drepturile creditorelui. Ca sa fia valabile aceste subrogatiuni, trebuie să se facă actul de imprumutare şi quitanta înaintea tribunalului, să se declare în actulu de imprumutare ca suma s'a luatu pentru a face plata, şi în quitanta să fie declaratu ca plata s'a facutu cu banii dati pentru acesta de noulu creditore. Acesta subrogatiuni se opera fără concursulu voinţei creditorelui.


    Articolul 1108

    Subrogatiunea se face de dreptu:
    1'iu. În folosulu aceluia cari, fiindu elu însuşi creditore platesce altui creditore ce are preferinta;
    2'lea. În folosulu aceluia cari, dobîndindu unu imobile, platesce creditoriloru caroru acestu immobile era ipotecatu;
    3'lea. În folosulu acelui cari, fiindu obligatu cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interesu de a o desface.
    4'lea. În folosulu eredelui beneficiariu, cari a platitu din starea sa datoriele succesiunii.


    Articolul 1109

    Subrogatiunea stabilită, prin articolii precedenti, se opera atatu în contra fidejusorelui, catu şi în contra debitorelui. Ea nu poate desfiinta dreptulu creditorelui, candu plata i s'a facutu numai pentru parte din datoria; în acestu casu elu poate esercita, pentru ce are a mai lua, acesesi drepturi, ce esercita şi subrogatului, pentru plata plătită celui cui a facutu o plata parţiale.

    PARAGRAFUL III - Despre imputatiunea platei


    Articolul 1110

    Debitorele, avendu mai multe datorii, alu cărora obiectul este de aceeaşi spetia, are dreptulu a declara, candu platesce cari este datoria ce voesce a desface.


    Articolul 1111

    Debitorele unei datorii pentru cari se platesce dobenda, sau o rendită, nu poate, fără consimtimentului creditorewlui, sa impute plata ce face pe capitalul cu preferinta asupra renditei sau a dobindei. Plata parţiale, facuta pe capitalu şi dobenda, se imputa mai inteiu asupra dobindei.


    Articolul 1112

    Candu debitorele unoru deosebite datorii a priimitu o quitanta prin cari creditorele imputa aceea ce a luatu spatiale asupra unei din aceste datorii, debitorele nu mai poate cere ca imputatiunea să se facă asupra altei datorii, afară numai dacă creditorele l'a amagitu, sau l'a surprinsu.


    Articolul 1113

    Candu în quitanta nu se dice nimicu despre imputatiune, plata trebuie să se impute asupra acelei din datorii ajunse la terminu pe cari debitorele în acelu timpul, avea mai mare interesu de a o desface. În casu de o datoria ajunsă la terminu şi alta neajunsă de şi acesta din urma ar mai puţin onerosa, imputatiunea se face asupra celei ajunse la terminu.
    Da ca datoriile sînt de egale natura, imputatiunea se face asupra celei vechi; dacă datoriile sînt în tote egali, imputatiunea se face proporţionale asupra totura.

    PARAGRAFUL IV - Despre ofertele de plată şi despre consemnatiunea


    Articolul 1114

    andu creditorele unei sume de bani refusa de a priimi plata, debitorele poate să'i facă oferte reali, şi refusandu creditorele de a priimi, sa consemne suma.
    Ofertele reali urmate de consemnatiune, liberează pe debitore; ele în privinta'i tinu locu plata, de sînt valabile făcute, şi suma consemnată, cu acestu modu, este o risico'pericolulu creditorelui.


    Articolul 1115

    Pentru ca ofertele sa fia valabili trebuie:
    1) Sa fia făcute creditorelui, ce are capacitate de a priimi, cau acelui ce are dreptu de a priimi pentru densulu;
    2) Sa fia făcute de o persona capabile de a plati;
    3) Sa fia făcute pentru tota suma esigibile, pentru rendite şi dobendi datorite, pentru cheltuieli liquidate şi pentru o sumă ore cari în privinta cheltueliloru neliquidate, suma asupra căreia se poate reveni, după liquidarea acestor cheltuieli;
    4) Terminulu sa fia implinitu, dacă a fostu stipulatu în favorea creditorelui;
    5) Condiţiunea sub cari datoria s'a contractatu să se fi indeplinitu;
    6) Ofertele sa fia făcute în loculu ce s'a otaritu pentru plata, şi dacă loculu pentru plata nu s'a determinatu prin o convenţiune speciale, să fie făcute sau creditorelui în persona, sau la domiciliulu seu, sau la domiciliulu alesu pentru esecutiunea convenţiuni;
    7) Ofertele sa fia făcute prin unu oficiaru publicu, ce era competinte pentru astu'felu de acte;
    8) Procesulu verbale incheiatu de oficiarulu publicu sa indice numerulu şi cualitatea moneteloru oferite, să facă menţiune de respunsulu creditorelui, şi sa arete dacă creditorele a subscrisu, a refusatu, sau a declaratu că nu poate subsccrie.


    Articolul 1116

    Nu este necesariu pentru validitatea consemnaţiuni ca ea sa fia fostu autorisata de judecatoriu; e destulu:
    1) Sa fia fostu preceduta de o somaţiune significata creditorelui, în cari să se arete diua, ora şi loculu unde suma oferită are sa fia depusa;
    2) Ca debitorele să depună suma oferită în casa de deposite şi consemnaţiuni, cu dobenda ei pînă în diua depunerii;
    3) să se facă procesu'verbale de oficiarulu publicu despre natura moneteloru oferite, despre refusulu creditorelui e a le priimi, sau despre nevenirea sa, şi în fine despre depunere;
    4) În casu de nevenirea creditorelui sa i se semnifice procesului verbale alu depunerii cu somaţiune de a veni sa'şi ia suma depusa.


    Articolul 1117

    Cheltuelile oferteloru reali şi ale consemnatiunii sînt în sarcina creditorelui, de sînt făcute valabile.


    Articolul 1118

    Pe catu timpul consemnatiunea nu s'a priimitu de creditore, debitorele poate să ia înapoi suma depusa, şi într'acestu casu codebitorii, sau fidejusorii sei nu sînt liberaţi.


    Articolul 1119

    Candu debitorele a dobenditu o oterire ce are puterea lucrului judecatu, prin cari ofertele sau consemnatiunea s'au declaratu bune şi valabili, elu nu mai poate, chiaru cu consimtimentulu creditorelui, sa'şi retragă suma depusa în prejudiciulu codebitoriloru sau fidejusoriloru sei.


    Articolul 1120

    Creditorele, cari a consimtitu ca debitorele sa'şi retragă consemnatiunea, după ce acesta s'a declaratu valabile printr'o otarire ce dobendise puterea lucrului judecatu, perde dreptulu de privilegie sau ipotece ce avea pentru plata creantii sale.


    Articolul 1121

    Dacă lucrulu debitu este unu corpu certu cari trebuie a se trada în loculu unde se găseşte, debitorele este obligatu a soma pe creditore sa'lu ia, printr'unu actu ce i se va notifica sau în persona sau la domiciliulu seu, sau la domiciliulu alesu pentru esecutarea conventiunii. După acesta somaţiune, dacă creditorele nu'şi ia lucrulu şi debitorele are trebuinta de loculu unde este pusu acestu din urma poate lua permisiunea justiţiei ca sa'lu depună în altă parte.

    PARAGRAFUL V - Despre cesiunea bunuriloru


    Articolul 1122

    Cesiunea bunuriloru este abandonarea stării sale întregi, facuta de debitore, ce nu poate plati creditorelui sau creditoriloru sei.


    Articolul 1123

    Cesiunea bunuriloru e voluntaria sau judiciaria.


    Articolul 1124

    Cesiunea bunuriloru voluntaria este aceea ce se accepta de creditori de buna voie, şi cari n'are altu efectu de catu acela ce resulta chiar din stipulatiunile conventiunii inchiaiate între ei şi debitore.


    Articolul 1125

    Cesiunea bunuriloru este unu beneficiu pe cari legea 'lu acorda debitorelui nefericitu şi de buna credinţa, cărui, ca sa'şi pota redobindi libertatea i se permite sa dea creditoriloru sei înaintea justiţiei tote bunuriloru sale, şi chiaru în casu de stipulaţiune contraria.


    Articolul 1126

    Cesiunea judiciară nu transmite creditoriloru proprietate; ea le da numai dreptulu de a face să se venda lucrurile în folosulu loru, şi de a le lua venitulu pînă la vendare.


    Articolul 1127

    Creditorii nu potu refusa cesiunea judiciară, de catu în casurile esceptate de lege. Ea descarca pe debitore de constringerea corporale; nu'lu liberează însă de catu pînă în concurinta bunuriloru lăsate în dispositiunea creditoriloru. Candu bunurile nu sînt indestulatore, elu este obligatu, de va dobîndi altele sale lase pe acestea în dispositiunea creditoriloru pînă la plata datoriei întregi.


    Secţiunea II Despre novatiune


    Articolul 1128

    Novatiunea se opera în trei feluri:
    1) Candu debitorele contracta în privinta creditorelui seu o datoria noua ce se substitue celei vechi carea este stinsă;
    2) Candu, unu nou debitore este substituitu celui vechiu carele este descarcatu de creditore.
    3) Candu, prin efectulu unui nou ingajamentu, unu nou creditore este substituitu celui vechiu către cari debitorele este descărcat.


    Articolul 1129

    Novatiunea nu se opera de catu între persoane capabili de a contracta.


    Articolul 1130

    Novatiunea nu se presume. Voinţa de a o face trebuie să resulte evidente din actu.


    Articolul 1131

    Novatiunea, prin substituirea unui nou debitore, poate să se opere fără concursulu primului debitore.


    Articolul 1132

    Delegaţiunea, prin cari unu debitore da creditorelui unu altu debitore ce se obliga către densulu, nu oferă novatiune, dacă creditorele n'a declaratu esprese, ca descarca pe debitorele ce a facutu delegaţiunea.


    Articolul 1133

    Creditorele, ce a descarcatu pe debitorele de cari s'a facutu delegaţiunea, n'are recursu în contra acestui debitore, dacă debitorele delegatului devine nesolvabile, fără de casulu candu prin actu de reserva esprese acestu dreptu, sau candu delegatulu este declaratu falitu sau cadutu în deconfitura, în momentulu delegatiunii.


    Articolul 1134

    Privilegele şi ipotecele creanţei celei vechi nu le are şi creanta ce'i este substituită, afară de casulu candu creditorele le are reservatu esprese.


    Articolul 1135

    Candu novatiunea se o