HOTĂRÂRE nr. 1.029 din 3 septembrie 2008 (*actualizată*)
privind condiţiile introducerii pe piaţă a maşinilor
(aplicabilă începând cu data de 15 decembrie 2011*)
EMITENT
  • GUVERNUL




  • ------------
    *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 674 din 30 septembrie 2008. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 15 decembrie 2011, cu modificările şi completările aduse de HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011.
    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată, şi al art. 51 alin. (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006,
    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Secţiunea 1 Domeniu de aplicare şi definiţii


    Articolul 1

    Prezenta hotărâre se aplică următoarelor produse: maşini, echipamente interschimbabile, componente de securitate, dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii, lanţuri, cabluri şi chingi, arbori de transmisie cu articulaţii cardanice, cvasimaşini, stabilind cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate specifice acestora, prevăzute în anexa nr. 1.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Articolul 2

    Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
    a) componentelor de securitate destinate a fi utilizate ca piese de schimb pentru înlocuirea pieselor identice şi furnizate de către producătorul maşinii originale;
    b) echipamentelor specifice destinate utilizării în târguri şi/sau parcuri de distracţii;
    c) maşinilor special proiectate sau puse în funcţiune în scopuri nucleare care, în cazul avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive;
    d) armelor, inclusiv armelor de foc;
    e) mijloacelor de transport următoare: tractoare agricole sau forestiere, cu excepţia maşinilor montate pe aceste vehicule, pentru riscurile prevăzute de Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare, vehicule şi remorcile acestora, cu excepţia maşinilor montate pe aceste vehicule, prevăzute de Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, vehicule, cu excepţia maşinilor montate pe aceste vehicule, prevăzute de Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, vehicule destinate exclusiv competiţiilor şi mijloacelor de transport aerian, naval şi feroviar, cu excepţia maşinilor montate pe aceste mijloace de transport;
    f) navelor maritime şi platformelor maritime, inclusiv echipamentelor instalate la bordul acestor nave şi/sau platforme;
    g) maşinilor special proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii publice;
    h) maşinilor special proiectate şi construite în scop de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare;
    i) ascensoarelor care echipează puţurile de mină;
    j) maşinilor special destinate deplasării artiştilor în timpul spectacolelor;
    k) produselor electrice şi electronice, în măsura în care acestea sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune, republicată, cu modificările ulterioare: aparate electrocasnice, echipamente audio şi video, echipamente pentru tehnologia informaţiei, echipamente pentru birouri, mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni şi control, motoare electrice;
    l) echipamentelor electrice de înaltă tensiune: aparataje pentru conexiuni şi control transformatoare.


    Articolul 3

    (1) În sensul prezentei hotărâri, prin maşini se înţelege produsele prevăzute la art. 1, cu excepţia cvasimaşinilor.
    (2) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    1. maşină:
    a) un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în mişcare, care sunt reunite de o manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat ori destinat montării cu un sistem de acţionare, altul decât forţa umană sau animală, aplicată direct;
    b) un ansamblu prevăzut la lit. a), căruia îi lipsesc numai componentele care să îl conecteze la locul de utilizare sau conexiunile la surse de energie şi de mişcare;
    c) un ansamblu prevăzut la lit. a) şi b), pregătit să fie instalat şi care nu poate să funcţioneze decât montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire ori structură;
    d) un ansamblu de maşini prevăzute la lit. a)-c) sau o cvasimaşină prevăzută la pct. 7, care, în scopul de a ajunge la acelaşi rezultat, sunt dispuse şi comandate astfel încât să funcţioneze ca un întreg;
    e) un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în mişcare, care sunt reunite în scopul ridicării sarcinilor şi a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct;
    2. echipament interschimbabil - un dispozitiv care, ulterior punerii în funcţiune a unei maşini sau a unui vehicul-tractor, este asamblat pe aceasta chiar de către operator, în scopul de a modifica funcţia sa ori de a asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb ori o unealtă;
    3. componentă de securitate - componenta care este introdusă separat pe piaţă şi este destinată să asigure o funcţie de securitate, a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare periclitează securitatea şi/sau sănătatea persoanelor expuse şi care nu este necesară pentru funcţionarea maşinii ori care poate fi înlocuită cu alte componente ce permit funcţionarea normală a maşinii. Lista indicativă a componentelor de securitate, prevăzută în anexa nr. 5, este actualizată periodic potrivit procedurii reglementate la art. 8 alin. 1 lit. a) din Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 17 mai 2006 privind maşinile industriale şi modificarea Directivei 95/16/CE;
    4. dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii - o componentă sau un echipament nefixat la maşina de ridicat, care este amplasat între maşină şi sarcină ori pe sarcină, în scopul prinderii ei, sau care este destinat să facă parte integrantă a sarcinii şi este introdus separat pe piaţă; elementele care servesc la realizarea unei legături şi componentele lor sunt considerate dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii;
    5. lanţuri, cabluri şi chingi - lanţurile, cablurile şi chingile proiectate şi construite în scopul de a ridica, fiind parte a maşinilor de ridicat sau a dispozitivului de prindere pentru ridicarea sarcinii;
    6. arbore de transmisie cu articulaţie cardanică - un dispozitiv amovibil pentru transmisie mecanică; o componentă amovibilă destinată transmisiei de putere între o maşină autopropulsată sau un vehicul-tractor şi maşina receptoare, prin primul lagăr fix al acesteia. Dacă acest dispozitiv este introdus pe piaţă împreună cu un protector, ansamblul este considerat un singur produs;
    7. cvasimaşină - maşina parţial finalizată; un ansamblu care se constituie ca o maşină, dar care nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Un sistem de acţionare este o cvasimaşină. Cvasimaşina este destinată a fi încorporată sau asamblată cu alte maşini ori alte cvasimaşini sau echipamente în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta hotărâre;
    8. introducere pe piaţă - prima punere la dispoziţie, în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, a unei maşini ori cvasimaşini în vederea comercializării sau utilizării sale, contra cost ori gratuit;
    9. producător - orice persoană fizică sau juridică ce proiectează şi/sau construieşte o maşină ori o cvasimaşină căreia i se aplică prezenta hotărâre şi care este responsabilă de conformitatea acestei maşini sau cvasimaşini cu prezenta hotărâre, în vederea introducerii pe piaţă sub numele său ori marca sa sau pentru propria utilizare. În absenţa unui producător, aşa cum este definit mai sus, este considerat ca fiind producător orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă ori pune în funcţiune o maşină sau cvasimaşină căreia i se aplică prezenta hotărâre;
    10. reprezentant autorizat - orice persoană fizică sau juridică stabilită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, care a primit un mandat scris din partea producătorului pentru a acţiona în numele acestuia, integral ori parţial, pentru formalităţi şi obligaţii reglementate de prezenta hotărâre;
    11. punere în funcţiune - prima utilizare, în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, a unei maşini căreia i se aplică prezenta hotărâre, în conformitate cu destinaţia sa;
    12. standard armonizat - o specificaţie tehnică, fără caracter obligatoriu, adoptată de un organism de standardizare, şi anume Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare Electrotehnic (CENELEC) sau Institutul European pentru Standarde în Telecomunicaţii (ETSI), în baza unui mandat acordat de Comisia Europeană, denumită în continuare Comisie, potrivit procedurii reglementate de Directiva 98/34/CEE, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană.
    13. cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate - dispoziţii obligatorii referitoare la proiectarea şi fabricarea produselor care fac obiectul prezentei hotărâri, menite să asigure un nivel ridicat de securitate şi protecţie a sănătăţii persoanelor şi, după caz, a animalelor domestice şi a bunurilor şi, atunci când este cazul, a mediului.
    Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate sunt prevăzute în anexa nr. 1. Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate destinate să asigure protecţia mediului se aplică numai maşinilor prevăzute la pct. 2.4 din anexa nr. 1.
    ----------
    Pct. 13 al alin. (2) al art. 3 a fost introdus de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Secţiunea a 2-a Reglementări specifice


    Articolul 4

    În situaţia în care, pentru o maşină, riscurile prevăzute de anexa nr. 1 sunt reglementate, total sau parţial, în alte reglementări specifice armonizate, prezenta hotărâre nu se aplică ori încetează să se aplice de la data intrării în vigoare a acestora pentru maşina în cauză, în ceea ce priveşte acele riscuri.


    Capitolul II Condiţii de introducere pe piaţă


    Secţiunea 1 Supravegherea pieţei


    Articolul 5

    (1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de autoritate competentă, adoptă măsurile necesare pentru ca maşinile să fie introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune numai dacă acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre şi nu pun în pericol securitatea şi sănătatea persoanelor şi, după caz, a animalelor domestice şi a bunurilor şi, atunci când este cazul, a mediului, atunci când ele sunt instalate şi întreţinute corespunzător şi utilizate potrivit destinaţiei lor sau în condiţii rezonabil previzibile.
    ----------
    Alin. (1) al art. 5 a fost modificat de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru ca cvasimaşinile să fie introduse pe piaţă numai dacă acestea satisfac prevederile prezentei hotărâri.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (3) Autoritatea competentă în domeniul maşinilor este Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Organul de control care verifică respectarea prevederilor prezentei hotărâri şi este responsabil pentru supravegherea pieţei este Inspecţia Muncii.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (4) Sarcinile şi competenţele organului de control sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 891/2004
    privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001
    privind evaluarea conformităţii produselor, republicată. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale informează Comisia şi celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la orice modificare ulterioară.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (5) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (3) şi (4), Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, desemnează personal cu atribuţii specifice, pentru realizarea supravegherii pieţei.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Secţiunea a 2-a Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune


    Articolul 6

    (1) Înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unei maşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:
    a) să se asigure că aceasta satisface cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate care îi sunt aplicabile, prevăzute în anexa nr. 1;
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    b) să se asigure că este disponibil dosarul tehnic prevăzut în anexa nr. 7 lit. A;
    c) să pună la dispoziţie, în special, informaţiile necesare, cum ar fi instrucţiunile;
    d) să aplice procedurile specifice de evaluare a conformităţii, potrivit prevederilor art. 13;
    e) să întocmească declaraţia CE de conformitate, potrivit prevederilor anexei nr. 2 lit. A pct. 1, şi să se asigure că aceasta însoţeşte maşina;
    f) să aplice marcajul CE în conformitate cu prevederile art. 16.
    (2) Înainte de introducerea pe piaţă a unei cvasimaşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat se asigură că a fost îndeplinită procedura prevăzută la art. 14.
    (3) În sensul procedurilor menţionate la art. 13, producătorul sau reprezentantul său autorizat dispune ori are acces la mijloacele necesare pentru a se asigura de conformitatea maşinii cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Articolul 7

    (1) În cazul în care maşina face obiect şi al altor reglementări armonizate, care se referă la alte aspecte şi care prevăd, de asemenea, aplicarea marcajului CE, acest marcaj trebuie să indice şi conformitatea maşinilor cu prevederile respectivelor reglementări.
    (2) În situaţia în care una sau mai multe dintre reglementările armonizate prevăzute la alin. (1) lasă producătorului ori reprezentantului său autorizat, într-o perioadă tranzitorie, posibilitatea alegerii regimului de aplicare, marcajul CE indică conformitatea numai cu dispoziţiile respectivelor reglementări aplicate de către producător sau de reprezentantul său autorizat. Declaraţia CE de conformitate trebuie să menţioneze referinţele reglementărilor aplicabile, astfel cum au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.


    Secţiunea a 3-a Libera circulaţie


    Articolul 8

    (1) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a maşinilor care sunt conforme cu prevederile prezentei hotărâri nu pot fi interzise, restrânse sau împiedicate.
    (2) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a cvasimaşinilor nu pot fi interzise, restrânse sau împiedicate în cazul în care producătorul ori reprezentantul său autorizat stabileşte, prin declaraţia de încorporare prevăzută în anexa nr. 2 lit. B pct. 1, că aceste cvasimaşini sunt destinate a fi încorporate într-o maşină sau asamblate cu alte cvasimaşini în vederea constituirii unei maşini.
    (3) Cu ocazia târgurilor, expoziţiilor, demonstraţiilor tehnice şi a altor manifestări similare, maşinile şi cvasimaşinile care nu sunt conforme cu prevederile prezentei hotărâri pot fi expuse cu condiţia ca un indicator vizibil să indice clar neconformitatea acestora, precum şi imposibilitatea vânzării înainte de punerea lor în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri. În timpul demonstraţiilor cu aceste maşini şi cvasimaşini neconforme, expozantul ia măsuri de securitate corespunzătoare pentru asigurarea protecţiei persoanelor.


    Secţiunea a 4-a Prezumţia de conformitate şi standardele armonizate


    Articolul 9

    (1) Se consideră ca fiind conforme cu prevederile prezentei hotărâri maşinile care poartă marcajul CE şi care sunt însoţite de declaraţia CE de conformitate ale cărei elemente sunt prevăzute în anexa nr. 2 lit. A la pct. 1.
    (2) O maşină fabricată în conformitate cu un standard român şi/sau un standard naţional al unui alt stat membru al Uniunii Europene, care adoptă un standard european armonizat al cărui număr de referinţă este publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se presupune că este conformă cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate acoperite de standardul respectiv.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (3) Lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la maşini se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Această listă se actualizează ori de câte ori este necesar.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (4) Asociaţia de Standardizare din România trebuie să asigure condiţiile pentru a permite partenerilor sociali să participe şi să îşi exprime punctul de vedere la nivel naţional asupra procesului de elaborare şi urmărire a standardelor armonizate.


    Secţiunea a 5-a Măsuri particulare legate de maşinile potenţial periculoase


    Articolul 10

    (1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate solicita Comisiei să examineze necesitatea adoptării măsurii de interzicere, restrângere, împiedicare a introducerii pe piaţă sau de supunere a maşinilor la condiţii speciale atunci când, prin caracteristicile lor tehnice, aceste maşini prezintă riscuri din cauza unor lacune ale standardului armonizat.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale adoptă măsurile indicate de către Comisie ca urmare a solicitării prevăzute la alin. (1), în scopul asigurării, la nivel comunitar, a unui nivel ridicat de securitate şi protecţie a sănătăţii persoanelor şi, după caz, a animalelor domestice şi a bunurilor şi, atunci când este cazul, a mediului.
    ----------
    Alin. (2) al art. 10 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Secţiunea a 6-a Procedura de contestare a unui standard european armonizat


    Articolul 11

    (1) În cazul în care se consideră că un standard armonizat nu satisface în întregime cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate care fac obiectul acestuia şi care sunt enunţate în anexa nr. 1, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004
    , care transpune în legislaţia naţională Directiva 98/48/CE, sesizează comitetul reglementat de prevederile Directivei 98/34/CE, căruia îi expune motivele sale.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", şi sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale" potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (2) Decizia Comisiei în legătură cu publicarea, nepublicarea, publicarea cu restricţii, menţinerea, menţinerea cu restricţii sau retragerea referinţelor standardului armonizat prevăzut la alin. (1), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se cuprinde, cu referire la acel standard, în ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale prevăzut la art. 9 alin. (3).
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale" potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Secţiunea a 7-a Clauza de salvgardare


    Articolul 12

    (1) În cazul în care Inspecţia Muncii constată că o maşină care intră sub incidenţa prevederilor prezentei hotărâri, poartă marcajul CE, este însoţită de declaraţia CE de conformitate şi este utilizată potrivit destinaţiei sale sau în condiţii rezonabil previzibile poate pune în pericol securitatea sau sănătatea persoanelor şi, după caz, a animalelor domestice şi a bunurilor şi, atunci când este cazul, a mediului, aceasta ia măsuri corespunzătoare pentru retragerea de pe piaţă, interzicerea introducerii pe piaţă şi/sau punerii în funcţiune a respectivei maşini ori restrângerea liberei circulaţii a acesteia.
    ----------
    Alin. (1) al art. 12 a fost modificat de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1) şi în condiţiile precizate la alin. (3) şi (5), Inspecţia Muncii informează în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale despre măsurile luate, indicând motivele care au stat la baza deciziilor sale.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (3) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale informează imediat Comisia şi celelalte state membre ale Uniunii Europene în legătură cu această măsură şi indică motivele care au stat la baza deciziei sale, precizând, în special, dacă neconformitatea se datorează:
    a) nerespectării cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a);
    b) aplicării incorecte a unui standard armonizat prevăzut la art. 9 alin. (2);
    c) unor deficienţe ale standardelor armonizate prevăzute la art. 9 alin. (2).
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (4) În baza comunicării Comisiei cu privire la oportunitatea măsurii luate la nivel naţional, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale informează Inspecţia Muncii cu privire la decizia luată de către aceasta, în vederea adoptării măsurilor corespunzătoare. Inspecţia Muncii informează producătorul sau reprezentantul său autorizat cu privire la decizia Comisiei.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (5) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) se datorează unor deficienţe ale standardelor armonizate şi dacă se menţine poziţia cu referire la aceste măsuri, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale declanşează procedura prevăzută la art. 11.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (6) În situaţia în care o maşină este neconformă şi poartă marcajul CE, Inspecţia Muncii trebuie să ia măsuri împotriva celui care a aplicat marcajul, informând în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale despre decizia sa. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale informează Comisia.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Capitolul III Procedurile de evaluare a conformităţii


    Secţiunea 1 Procedurile de evaluare a conformităţii maşinilor


    Articolul 13

    (1) Pentru a atesta conformitatea unei maşini cu prevederile prezentei hotărâri, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile de evaluare a conformităţii prevăzute la alin. (2), (3) şi (4).
    (2) Dacă maşina nu este prevăzută în anexa nr. 4, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice procedura de evaluare a conformităţii cu controlul intern al producţiei maşinilor, prevăzută la anexa nr. 8.
    (3) Dacă maşina este prevăzută în anexa nr. 4 şi este fabricată conform standardelor armonizate prevăzute la art. 9 alin. (2) care acoperă ansamblul cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile următoare:
    a) procedura de evaluare a conformităţii cu control intern al producţiei maşinilor, prevăzută la anexa nr. 8;
    b) procedura "examinare CE de tip" prevăzută în anexa nr. 9, împreună cu controlul intern al producţiei maşinilor, prevăzut în anexa nr. 8 pct. 3;
    c) procedura de asigurare totală a calităţii, prevăzută la anexa nr. 10.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (4) În situaţia în care maşina este menţionată în anexa nr. 4 şi dacă nu este fabricată conform standardelor armonizate prevăzute la art. 9 alin. (2) sau dacă este parţial în conformitate cu aceste standarde ori dacă standardele armonizate nu acoperă ansamblul cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile următoare:
    a) procedura "examinare CE de tip" prevăzută în anexa nr. 9, împreună cu controlul intern al producţiei maşinilor, prevăzut în anexa nr. 8 pct. 3;
    b) procedura de asigurare totală a calităţii, prevăzută la anexa nr. 10.


    Secţiunea a 2-a Procedura pentru cvasimaşini


    Articolul 14

    (1) Înainte de introducerea pe piaţă a unei cvasimaşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să se asigure că:
    a) este pregătită documentaţia tehnică relevantă descrisă în anexa nr. 7 lit. B pct. 1;
    b) sunt pregătite instrucţiunile de asamblare descrise la anexa nr. 6;
    c) este întocmită declaraţia de încorporare, descrisă în anexa nr. 2 lit. B pct. 1.
    (2) Instrucţiunile de asamblare şi declaraţia de încorporare trebuie să însoţească cvasimaşina până la încorporarea acesteia în maşina finală şi trebuie să constituie parte a dosarului tehnic pentru această maşină.


    Capitolul IV Organisme notificate


    Articolul 15

    (1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale desemnează, în scopul notificării la Comisie, organismele care efectuează evaluarea conformităţii în vederea introducerii pe piaţă a maşinilor potrivit prevederilor art. 13 alin. (3) şi (4).
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale comunică Comisiei şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene procedurile de evaluare a conformităţii specifice şi categoriile de maşini pentru care aceste organisme au fost desemnate, precum şi numărul de identificare care le-a fost alocat în prealabil de Comisie, precum şi orice modificare ulterioară.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (3) În vederea verificării îndeplinirii, în mod permanent, a criteriilor prevăzute în anexa nr. 11, organismele notificate se supun procedurii de supraveghere prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 487/2002
    pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii produselor din domeniile reglementate prevăzute în Legea nr. 608/2001
    privind evaluarea conformităţii produselor, republicată. Organismul notificat pune la dispoziţie, la cerere, toate informaţiile necesare, inclusiv documentele financiare, pentru a permite Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să se asigure că sunt respectate cerinţele prevăzute în anexa nr. 11.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (4) La evaluarea organismelor în vederea notificării şi a celor deja notificate, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale trebuie să se asigure că se aplică criteriile prevăzute în anexa nr. 11.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (5) Lista organismelor notificate, numărul lor de identificare, precum şi sarcinile pentru care acestea au fost notificate se publică şi se actualizează periodic în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
    (6) Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute de standardele armonizate relevante, ale căror referinţe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră că îndeplinesc criteriile respective.
    (7) Dacă un organism notificat constată că producătorul nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte cerinţele relevante din prezenta hotărâre ori că nu ar trebui eliberat un certificat de examinare CE de tip sau că nu ar trebui aprobat un sistem de asigurare a calităţii, acesta suspendă ori retrage certificatul de examinare sau de aprobare, ţinând cont de principiul proporţionalităţii, ori introduce restricţii, pe care le motivează într-o manieră detaliată, cu excepţia cazului în care producătorul garantează, prin măsurile corective corespunzătoare, conformitatea cu aceste cerinţe. Dacă certificarea sau aprobarea este suspendată ori retrasă sau dacă sunt introduse restricţii ori dacă intervenţia organului de control se dovedeşte a fi necesară, organismul notificat informează în scris Inspecţia Muncii. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale informează fără întârziere celelalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisia.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (8) Pentru situaţiile în care organismul notificat decide suspendarea, retragerea sau introducerea de restricţii în legătură cu certificatul de examinare ori aprobarea sistemului de asigurare a calităţii, organismul notificat trebuie să asigure că este disponibilă o procedură de apel.
    (9) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de autoritate competentă în domeniu, participă la schimbul de experienţă dintre autorităţile statelor membre ale Uniunii Europene, responsabile pentru desemnarea, notificarea şi supravegherea organismelor notificate şi aceste organisme, prin grupurile de lucru organizate, la nivel comunitar, de către Comisie.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (10) Prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale se constituie grupul de coordonare tehnică în domeniul maşinilor, format din reprezentanţi ai autorităţilor competente pe domeniul de aplicare al prezentei hotărâri, ai organismelor notificate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi ai organizaţiilor cu responsabilităţi în aplicarea prevederilor acesteia, grup care îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament propriu.
    ----------
    Alin. (10) al art. 15 a fost modificat de pct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (11) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale retrage notificarea unui organism, atunci când constată că acest organism nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute la anexa nr. 11 sau nu îşi îndeplineşte obligaţiile şi informează imediat Comisia şi celelalte state ale Uniunii Europene.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Capitolul V Marcaje


    Secţiunea 1 Marcajul CE


    Articolul 16

    (1) Marcajul CE de conformitate este format din iniţialele "CE", în conformitate cu grafica modelului prevăzut în anexa nr. 3.
    (2) Marcajul CE se aplică pe maşină în mod vizibil, lizibil şi de neşters, în conformitate cu prevederile anexei nr. 3.
    (3) Aplicarea pe maşini a marcajelor, semnelor ori inscripţiilor care pot induce în eroare terţele părţi în ceea ce priveşte semnificaţia şi forma marcajului CE sau ambele este interzisă. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe maşini, cu condiţia ca prin aceasta să nu fie afectate vizibilitatea, lizibilitatea şi semnificaţia marcajului CE.


    Secţiunea a 2-a Marcajul neconform


    Articolul 17

    (1) Se consideră marcaj neconform:
    a) aplicarea marcajului CE, în conformitate cu prezenta hotărâre, pe produse care nu se supun prevederilor prezentei hotărâri;
    b) absenţa marcajului CE şi/sau a declaraţiei CE de conformitate pentru o maşină;
    c) aplicarea pe o maşină a unei alte mărci decât marcajul CE, fapt interzis de prevederile art. 16 alin. (3).
    (2) În cazul în care Inspecţia Muncii constată că marcarea nu este conformă cu prevederile prezentei hotărâri, producătorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să aducă produsul în stare de conformitate şi să înceteze încălcarea prevederilor prezentei hotărâri.
    (3) În cazul în care Inspecţia Muncii constată că neconformitatea prevăzută la alin. (1) persistă, aceasta trebuie să ia măsurile necesare pentru a restrânge sau interzice introducerea pe piaţă a produsului în cauză ori să asigure retragerea acestuia de pe piaţă, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 12.
    (4) În cazul prevăzut la alin. (2), Inspecţia Muncii trebuie să comunice Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale neconformitatea constatată, iar acesta informează Comisia şi celelalte state membre ale Uniunii Europene.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Capitolul VI Răspunderi şi sancţiuni


    Articolul 18

    (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
    a) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi (3) şi ale art. 6 alin. (1) lit. a), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, retragerea de pe piaţă, interzicerea introducerii pe piaţă, a punerii în funcţiune şi a utilizării produselor neconforme;
    b) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. b), c), d) şi e) şi alin. (2), cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei şi interzicerea comercializării până la o dată stabilită de organul de control de comun acord cu producătorul sau cu reprezentantul său autorizat, după caz, pentru eliminarea neconformităţilor;
    c) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. f) şi ale art. 17 alin. (1), cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei şi retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea introducerii pe piaţă a produselor nemarcate ori marcate incorect.
    (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către inspectorii de muncă cu atribuţii specifice, care asigură supravegherea pieţei, desemnaţi potrivit art. 5 alin. (5).
    (3) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale notifică Comisiei sancţiunile stabilite la alin. (1) şi (2), precum şi orice modificări ulterioare aduse acestora.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Articolul 19

    Dispoziţiile referitoare la contravenţiile prevăzute la alin. (1) se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Capitolul VII Alte dispoziţii


    Secţiunea 1 Instalarea şi utilizarea maşinilor


    Articolul 20

    Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate emite, dacă este necesar, reglementări care cuprind cerinţe specifice pentru protecţia persoanelor şi, în special, a lucrătorilor care utilizează maşinile, cu condiţia ca acestea să nu conducă la modificarea maşinilor într-un mod care să contravină prevederilor prezentei hotărâri.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Secţiunea a 2-a Confidenţialitate


    Articolul 21

    (1) Fără a aduce atingere prevederilor şi practicilor existente în materie de confidenţialitate, părţile şi persoanele implicate în punerea în aplicare a prezentei hotărâri au obligaţia să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute în exercitarea sarcinilor proprii. Se consideră confidenţiale, în special, secretele de afaceri, profesionale şi cele comerciale, cu excepţia cazurilor în care divulgarea acestor informaţii este necesară în vederea protejării sănătăţii şi securităţii persoanelor.
    (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere obligaţiilor Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi ale organismelor notificate în ceea ce priveşte schimbul reciproc de informaţii şi emiterea avertismentelor.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    (3) Orice decizie care este luată în conformitate cu prevederile art. 10 şi 12 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Secţiunea a 3-a Cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene


    Articolul 22

    (1) Inspecţia Muncii cooperează cu celelalte organe de control din statele membre ale Uniunii Europene responsabile cu supravegherea pieţei şi cu Comisia, informând în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
    (2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitate de autoritate competentă în domeniu, participă împreună cu Inspecţia Muncii la schimbul de experienţă cu celelalte state membre şi organe de control din statele membre ale Uniunii Europene.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Secţiunea a 4-a Contestarea legală a măsurilor adoptate


    Articolul 23

    (1) Orice măsură a Inspecţiei Muncii luată potrivit prevederilor prezentei hotărâri, care restricţionează introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a maşinilor cărora li se aplică prezenta hotărâre, trebuie să menţioneze motivarea în fapt şi în drept a deciziei luate.
    (2) Măsura se aduce la cunoştinţa celui sancţionat într-un interval de 72 de ore, precizându-se calea de contestaţie legală, termenul şi organul competent să soluţioneze contestaţia.


    Secţiunea a 5-a Derogare


    Articolul 24

    Până la data de 29 iunie 2011 se permit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a echipamentelor portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive şi a altor maşini de impact care sunt conforme cu prevederile legislaţiei naţionale aplicabile la data intrării în vigoare a prezentei hotărârii.


    Secţiunea a 6-a Dispoziţii finale şi tranzitorii


    Articolul 25

    Evaluarea prevăzută la art. 15 alin. (4) se realizează în baza unor norme metodologice ce vor fi elaborate avându-se în vedere criteriile prevăzute în anexa nr. 11 şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 487/2002
    , republicată. Normele metodologice se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Articolul 26

    Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.


    Articolul 27

    (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 29 decembrie 2009.
    (2) La data prevăzută la alin. (1) se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 1 martie 2004.


    Articolul 28

    Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va comunică, în cadrul procedurii de notificare electronică către Comisia Europeană, textul prezentei hotărâri, inclusiv tabelul de concordanţă cu prevederile Directivei 2006/42/CE, sau orice alte prevederi care acoperă domeniul de aplicare al Directivei 2006/42/CE.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    * * *
    Prezenta hotărâre transpune dispoziţiile art. 1-23 şi art. 25-28 din Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 17 mai 2006 privind maşinile industriale şi modificarea Directivei 95/16/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 157 din 9 iunie 2006.
    PRIM-MINISTRU
    CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
    Contrasemnează:
    ───────────────
    Ministrul muncii,
    familiei şi egalităţii de şanse,
    Paul Păcuraru
    Departamentul pentru Afaceri Europene,
    Aurel Ciobanu-Dordea,
    secretar de stat
    Ministrul economiei şi finanţelor,
    Varujan Vosganian
    Bucureşti, 3 septembrie 2008.
    Nr. 1.029.


    Anexa 1
    CERINŢE ESENŢIALE
    de securitate şi sănătate referitoare la proiectarea şi
    construcţia maşinilor
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    PRINCIPII GENERALE
    1. Producătorul maşinii sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure efectuarea unei evaluări a riscurilor în scopul determinării cerinţelor privind securitatea şi sănătatea care se aplică maşinii. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită ţinându-se cont de rezultatele evaluării riscurilor.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    Prin procesul iterativ de evaluare şi de reducere a riscurilor menţionat mai sus, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:
    - să determine limitele maşinii, ceea ce include utilizarea sa normală şi orice utilizare a sa care poate fi aşteptată în mod previzibil;
    - să identifice pericolele care pot fi generate de maşină şi situaţiile periculoase asociate;
    - să estimeze riscurile, ţinându-se cont de gravitatea sau de posibilele accidentări ori afectare a sănătăţii şi de probabilitatea apariţiei acestora;
    - să evalueze riscurile, în scopul determinării necesităţii reducerii riscului în conformitate cu obiectivul prezentei hotărâri;
    - să elimine pericolele sau să reducă riscurile asociate acestor pericole prin aplicarea de măsuri de protecţie, în ordinea priorităţilor stabilite la pct. 1.1.2 lit.b).
    2. Obligaţiile prevăzute prin cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate se aplică numai atunci când există un pericol corespunzător pentru maşina în cauză, când aceasta este utilizată în condiţiile prevăzute de producător sau reprezentantul său autorizat ori în condiţii anormale previzibile. În orice situaţie, se aplică principiile de integrare a securităţii menţionate la pct. 1.1.2 şi obligaţiile privind marcarea maşinilor şi instrucţiunile menţionate la pct. 1.7.3 şi 1.7.4.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    3. Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate prevăzute în prezenta anexă sunt obligatorii. Cu toate acestea, ţinându-se cont de nivelul progresului tehnic, s-ar putea să nu fie posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite de aceasta. În acest caz, maşina trebuie să fie proiectată şi construită cu scopul de a atinge, pe cât posibil, aceste obiective.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    4. Prezenta anexă este structurată în mai multe părţi. Prima parte conţine principii generale, care se aplică tuturor tipurilor de maşini. Celelalte părţi se referă la anumite tipuri de pericole specifice. Cu toate acestea, este absolut necesară examinarea întregului conţinut al anexei, pentru a exista certitudinea îndeplinirii tuturor cerinţelor esenţiale aplicabile. La proiectarea maşinii trebuie luate în considerare atât cerinţele din partea generală, cât şi cerinţele din una sau mai multe dintre celelalte părţi, în funcţie de rezultatele evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu pct. 1 din prezentele principii generale. Cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate destinate să asigure protecţia mediului se aplică numai maşinilor specificate la punctul 2.4.
    ----------
    Pct. 4 din anexa 1 a fost modificat de pct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    1. Cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    1.1. Observaţii generale
    1.1.1. Definiţii
    În sensul prezentei anexe se înţelege prin:
    a) pericol - o sursă potenţială de accidentare sau afectare a sănătăţii;
    b) zonă periculoasă - orice zonă din interiorul şi/sau din jurul maşinii în care o persoană este supusă unui risc privind sănătatea ori securitatea sa;
    c) persoană expusă - orice persoană aflată total sau parţial într-o zonă periculoasă;
    d) operator - persoana/persoanele care are/au sarcina de a instala, a pune în funcţiune, a regla, a întreţine, a curăţa, a repara sau de a transporta maşinile;
    e) risc - o combinaţie între probabilitatea şi gravitatea accidentării sau afectării sănătăţii, care poate apărea într-o situaţie periculoasă;
    f) protector - element al maşinii utilizat, în special, pentru a asigura o protecţie prin intermediul unei bariere fizice;
    g) dispozitiv de protecţie - un dispozitiv (altul decât un protector) care reduce riscul, singur sau asociat cu un protector;
    h) utilizare normală - utilizarea maşinii în conformitate cu informaţiile furnizate în instrucţiunile de utilizare;
    i) utilizare anormală rezonabil previzibilă - utilizarea maşinii într-un mod care nu a fost prevăzut în instrucţiunile de utilizare, dar care poate fi rezultatul unui comportament uman previzibil cu uşurinţă.
    1.1.2. Principii de integrare a securităţii
    a) Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să fie aptă să-şi îndeplinească funcţia şi să poată fi utilizată, reglată şi întreţinută fără ca persoanele să fie expuse unui risc, atunci când aceste operaţii sunt efectuate în condiţiile prevăzute de producător, dar şi ţinându-se cont de orice utilizare defectuoasă care poate fi aşteptată în mod previzibil.
    Scopul măsurilor adoptate trebuie să fie eliminarea oricărui risc pe toată durata de viaţă previzibilă a maşinii, inclusiv în fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare şi casare.
    b) La selectarea celor mai adecvate soluţii, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice următoarele principii, în ordinea indicată:
    - să elimine sau să reducă riscurile cât mai mult posibil (proiectare şi construire de maşini cu securitatea intrinsecă);
    - să adopte măsurile de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate;
    - să informeze utilizatorii despre riscurile remanente datorate eficacităţii incomplete a măsurilor de protecţie adoptate, să indice dacă este necesară o pregătire specială şi să specifice, dacă este necesar, folosirea unui echipament individual de protecţie.
    c) La proiectarea şi construirea maşinilor şi la elaborarea instrucţiunilor, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să ia în considerare nu numai utilizarea normală a maşinilor, ci şi utilizări defectuoase care pot fi aşteptate în mod previzibil.
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să se evite utilizarea sa anormală, dacă o astfel de utilizare poate genera un risc. Atunci când este cazul, instrucţiunile trebuie să atragă atenţia utilizatorului asupra modalităţilor constatate din experienţă că pot apărea, în care maşina nu trebuie utilizată.
    d) La proiectarea şi construirea maşinilor producătorul trebuie să ţină seama de constrângerile la care este supus operatorul, ca rezultat al utilizării necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecţie.
    e) Maşina trebuie livrată cu toate echipamentele şi accesoriile speciale esenţiale, astfel încât ea să poată fi reglată, întreţinută şi utilizată în deplină securitate.
    1.1.3. Materiale şi produse
    Materialele întrebuinţate pentru construcţia maşinii sau produsele folosite ori rezultate în timpul utilizării acesteia nu trebuie să pericliteze securitatea sau sănătatea persoanelor expuse.
    În special, în situaţia în care sunt folosite fluide, maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a fi utilizată fără riscuri datorate umplerii, utilizării, recuperării sau evacuării.
    1.1.4. Iluminatul
    Maşina trebuie să fie furnizată cu un iluminat complet, adecvat pentru operaţiile la care absenţa acestuia poate cauza un risc, chiar în cazul existenţei iluminatului ambiant de intensitate normală.
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să nu existe zone de umbră care pot cauza disconfort, nici străluciri orbitoare iritante şi nici efecte stroboscopice periculoase asupra elementelor mobile, datorate iluminatului.
    Părţile interne care necesită inspectări şi ajustări frecvente, precum şi zonele de întreţinere trebuie să fie prevăzute cu un iluminat adecvat.
    1.1.5. Proiectarea maşinii pentru uşurarea manipulării
    Maşina sau fiecare parte componentă a acesteia trebuie:
    - să poată fi manipulată şi transportată în condiţii de securitate;
    - să fie ambalată sau să fie proiectată astfel încât să poată fi depozitată în condiţii de securitate şi fără daune.
    În timpul transportării maşinii şi/sau a părţilor componente ale acesteia nu trebuie să existe posibilitatea unor mişcări bruşte ori a unor pericole datorate instabilităţii, atât timp cât maşina şi/sau părţile componente ale acesteia sunt manevrate în conformitate cu instrucţiunile.
    Dacă masa, dimensiunile sau forma maşinii ori a diferitelor părţi componente nu permit deplasarea lor cu mâna, maşina ori fiecare parte componentă trebuie:
    - să fie prevăzută cu dispozitivele de prindere pentru legarea la instalaţiile de ridicare; sau
    - să fie proiectată astfel încât să poată fi prevăzută cu aceste dispozitive; sau
    - să aibă o astfel de formă încât echipamentele obişnuite de ridicare să poată fi ataşate cu uşurinţă.
    În cazul în care maşina sau una dintre părţile ei componente trebuie transportată manual, acestea trebuie:
    - să fie uşor de transportat; sau
    - să fie prevăzută cu mijloace de prindere care să permită deplasarea în deplină securitate.
    Trebuie prevăzute măsuri speciale pentru manipularea sculelor şi/sau a părţilor maşinii, care pot fi periculoase chiar dacă sunt uşoare.
    1.1.6. Ergonomie
    În condiţiile prevăzute de utilizare, lipsa de confort, oboseala şi constrângerile fizice şi psihice cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minimum, ţinându-se cont de următoarele principii ergonomice:
    - luarea în considerare a diversităţii operatorilor cu privire la caracteristicile morfologice, capacitatea de efort şi rezistenţa acestora;
    - alocarea unui spaţiu suficient pentru mişcările diferitelor părţi ale corpului operatorului;
    - evitarea unui ritm de lucru impus de maşină;
    - evitarea supravegherii care necesită o concentrare îndelungată;
    - adaptarea interfaţei om/maşină la caracteristicile previzibile ale operatorilor.
    1.1.7. Post de lucru
    Postul de lucru trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să se evite orice risc datorat evacuării gazelor şi/sau lipsei de oxigen.
    Dacă maşina este destinată să fie utilizată într-un mediu periculos, care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea operatorului, sau dacă maşina însăşi conduce la crearea unui mediu periculos, trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare care să asigure operatorului condiţii adecvate de muncă şi protejarea lui împotriva oricărui pericol previzibil.
    În situaţia în care este cazul, postul de lucru trebuie să fie prevăzut cu o cabină corespunzătoare proiectată, construită şi/sau echipată pentru a îndeplini condiţiile sus menţionate. Ieşirea trebuie să permită o evacuare rapidă. Mai mult, trebuie să fie prevăzută, după caz, o ieşire de urgenţă într-o direcţie diferită de cea a ieşirii normale.
    1.1.8. Scaun
    În situaţia în care este cazul şi dacă condiţiile de muncă permit aceasta, posturile de lucru, care sunt parte integrantă a maşinii, trebuie să fie proiectate pentru instalarea scaunelor.
    În situaţia în care este prevăzut ca operatorul să stea jos în timpul lucrului şi dacă postul de lucru este parte a maşinii, scaunul trebuie să fie furnizat împreună cu maşina.
    Scaunul operatorului trebuie să-i asigure acestuia o poziţie stabilă. Mai mult, scaunul şi distanţa acestuia faţă de organele de comandă trebuie să poată să fie adaptate operatorului.
    Dacă maşina este supusă vibraţiilor, scaunul trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să reducă la cel mai scăzut nivel, care poate fi realizat în mod previzibil, vibraţiile transmise operatorului. Mijloacele de fixare ale scaunului trebuie să reziste la toate solicitările la care sunt supuse. Dacă nu există podea sub picioarele operatorului, el trebuie să dispună de reazeme pentru sprijinirea picioarelor, acoperite cu materiale antiderapante.
    1.2. Sistemele de comandă
    1.2.1. Securitatea şi fiabilitatea sistemelor de comandă
    Sistemele de comandă trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să evite apariţia oricărei situaţii periculoase. Ele trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât:
    - să poată rezista solicitărilor normale de funcţionare şi influenţelor factorilor externi;
    - defectarea componentei hardware sau software a sistemului de comandă să nu conducă la situaţii periculoase;
    - erorile care afectează software-ul sistemului de comandă să nu conducă la situaţii periculoase;
    - erorile umane, în mod rezonabil previzibile, pe durata funcţionării să nu conducă la situaţii periculoase.
    O atenţie specială trebuie să fie acordată următoarelor puncte:
    - maşina nu trebuie să pornească neaşteptat;
    - parametrii maşinii nu trebuie să se modifice într-un mod necontrolat, caz în care astfel de schimbări pot conduce la situaţii periculoase;
    - maşina nu trebuie să fie împiedicată să se oprească dacă comanda de oprire a fost dată;
    - nicio parte mobilă a maşinii sau nicio piesă prinsă în maşină nu trebuie să cadă ori să fie ejectată;
    - nu trebuie să fie împiedicată oprirea automată sau manuală a părţilor mobile, oricare ar fi acestea;
    - dispozitivele de protecţie trebuie să-şi păstreze eficacitatea sau să transmită comanda de oprire;
    - părţile referitoare la securitate ale sistemului de comandă trebuie să se aplice într-un mod coerent la întregul ansamblu de maşini şi/sau cvasimaşini.
    În cazul comenzilor de la distanţă (radio), activarea opririi automate trebuie să se producă în situaţia în care nu se recepţionează semnale de comandă corecte, inclusiv întreruperea comunicării.
    1.2.2. Organe de comandă
    Organele de comandă trebuie să fie:
    - vizibile şi identificabile cu uşurinţă, utilizându-se pictograme, dacă este cazul;
    - dispuse în aşa fel încât să permită funcţionarea lor în securitate, fără ezitare sau pierdere de timp şi fără echivoc;
    - proiectate astfel încât deplasarea organelor de comandă să fie în concordanţă cu efectul său;
    - amplasate în afara zonelor periculoase, cu excepţia unor anumite organe de comandă acolo unde este necesar, cum ar fi: oprirea de urgenţă, modulul pentru instruirea roboţilor;
    - dispuse astfel încât acţionarea lor să nu provoace riscuri suplimentare;
    - proiectate sau protejate astfel încât efectul dorit, dacă poate genera un pericol, să nu fie posibil decât printr-o acţionare intenţionată;
    - construite astfel încât să reziste solicitărilor previzibile. O atenţie specială trebuie acordată dispozitivelor pentru oprirea de urgenţă, care sunt susceptibile de a fi supuse unor solicitări considerabile.
    În cazul în care un organ de comandă este proiectat şi construit astfel încât acesta să efectueze mai multe acţiuni diferite, mai ales acolo unde nu există o corespondenţă univocă (de exemplu, tastaturile etc.), acţiunea ce urmează a fi efectuată trebuie să fie afişată clar şi, dacă este necesar, confirmată.
    Organele de comandă trebuie amplasate astfel încât poziţia, cursa şi efortul necesar pentru acţionare să fie în concordanţă cu acţiunea comandată, ţinându-se seama de principiile ergonomice.
    Maşina trebuie prevăzută cu indicatoare necesare pentru funcţionarea în condiţii de securitate.
    Din postul de comandă, operatorul trebuie să fie capabil să citească aceste indicatoare.
    Din fiecare post de comandă, operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu există persoane expuse în zona periculoasă sau că sistemul de comandă trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât pornirea să fie împiedicată atunci când o persoană se găseşte în zona periculoasă.
    Dacă niciuna dintre aceste cerinţe nu se poate realiza, sistemul de comandă trebuie proiectat şi construit astfel încât orice punere în funcţiune a maşinii să fie precedată de un semnal de avertizare acustică şi/sau vizuală. Persoanele expuse trebuie să aibă timp să părăsească zona periculoasă sau să împiedice pornirea maşinii.
    Dacă este necesar, trebuie să se prevadă mijloacele pentru ca maşina să fie comandată numai din posturile de comandă situate în una sau mai multe zone ori locaţii prestabilite.
    În situaţia în care există mai multe posturi de comandă, sistemul de comandă trebuie să fie proiectat astfel încât utilizarea unuia dintre acestea să împiedice folosirea celorlalte, cu excepţia celui care este prevăzut cu dispozitivele de oprire şi pentru oprirea de urgenţă.
    Când o maşină este prevăzută cu mai multe posturi de lucru, fiecare post trebuie să fie prevăzut cu toate organele de comandă necesare, fără ca operatorii să se împiedice reciproc sau să se pună unul pe altul într-o situaţie periculoasă.
    1.2.3. Pornirea
    Pornirea unei maşini trebuie să se realizeze numai printr-o acţionare voluntară a organului de comandă prevăzut în acest scop.
    Aceeaşi cerinţă se aplică:
    - în situaţia în care se reporneşte maşina după o oprire datorată oricărei cauze;
    - în situaţia în care are loc o modificare semnificativă în condiţiile de funcţionare.
    Cu toate acestea, repornirea sau modificarea condiţiilor de funcţionare poate să fie realizată printr-o acţiune voluntară a unui organ, altul decât cel de comandă prevăzut în acest scop, cu condiţia ca aceasta să nu generează o situaţie periculoasă.
    În cazul unei maşini care funcţionează în regim automat, pornirea, repornirea după o oprire sau modificarea condiţiilor de funcţionare se poate produce fără intervenţie, cu condiţia ca aceasta să nu generează o situaţie periculoasă.
    Dacă o maşină are mai multe organe de comandă pentru pornire şi, ca urmare, operatorii se pot pune în pericol unul pe celălalt, trebuie prevăzute dispozitive suplimentare pentru a se evita acest risc. Dacă securitatea impune ca pornirea şi/sau oprirea să fie efectuate într-o anumită secvenţă, trebuie să fie prevăzute dispozitive care să asigure că aceste operaţii se realizează într-o ordine corectă.
    1.2.4. Oprirea
    1.2.4.1. Oprirea normală
    Maşina trebuie să fie prevăzută cu un organ de comandă care să permită oprirea completă a maşinii în condiţii de securitate.
    Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un organ de comandă care să permită, în funcţie de pericolele existente, oprirea uneia sau a tuturor funcţiilor maşinii, astfel încât aceasta să fie adusă în stare de securitate.
    Comanda de oprire a maşinii trebuie să aibă prioritate la îndeplinire faţă de comanda de pornire.
    Odată ce maşina sau funcţiile ei periculoase au fost oprite, alimentarea cu energie a acţionărilor respective trebuie întreruptă.
    1.2.4.2. Oprirea operaţională
    În situaţia în care, pentru motive operaţionale, este necesară existenţa unui dispozitiv de comandă a opririi care să nu întrerupă alimentarea cu energie a acţionărilor, funcţia de oprire trebuie să fie supravegheată şi menţinută.
    1.2.4.3. Oprirea de urgenţă
    Maşina trebuie să fie prevăzută cu unul sau mai multe dispozitive pentru oprirea de urgenţă, care să permită evitarea situaţiilor periculoase iminente ori care sunt în curs de producere.
    Sunt exceptate de la această obligaţie:
    - maşinile la care dispozitivul pentru oprirea de urgenţă nu reduce riscul, fie din cauză că nu reduce timpul necesar opririi, fie din cauză că nu permite luarea de măsuri speciale necesare combaterii riscului;
    - maşinile portabile ţinute în mână şi maşinile dirijate cu mâna.
    Acest dispozitiv trebuie:
    - să aibă organele de comandă identificabile şi vizibile cu uşurinţă şi rapid accesibile;
    - să oprească procesul periculos cât mai repede posibil, fără a genera riscuri suplimentare;
    - când este necesar, să declanşeze sau să permită declanşarea anumitor mişcări de protecţie.
    Dacă se încetează acţionarea organului de comandă pentru oprirea de urgenţă după transmiterea comenzii de oprire, această comandă trebuie să rămână menţinută, printr-o blocare a dispozitivului pentru oprirea de urgenţă, până când această blocare este înlăturată intenţionat; blocarea dispozitivului nu trebuie să fie posibilă fără declanşarea comenzii de oprire; deblocarea dispozitivului trebuie să fie posibilă numai printr-o acţionare adecvată şi această deblocare nu trebuie să repornească maşina, ci numai să permită utilizarea comenzii de repornire.
    Funcţia de oprire de urgenţă trebuie să fie disponibilă şi operaţională în orice moment, indiferent de regimul de lucru.
    Organele de comandă pentru oprirea de urgenţă trebuie să fie suplimentare altor măsuri de salvgardare şi nu trebuie să se substituie acestora.
    1.2.4.4. Ansamblu de maşini
    În cazul maşinilor sau al părţilor maşinii destinate să lucreze împreună, acestea trebuie fie proiectate şi construite astfel încât dispozitivele comandă a opririi, inclusiv dispozitivul pentru oprirea de urgenţă, să nu oprească numai maşina, ci şi toate echipamentele asociate, dacă funcţionarea lor în continuare poate fi periculoasă.
    1.2.5. Selectorul modurilor de comandă şi de funcţionare
    Comanda selectorului modurilor de comandă şi de funcţionare trebuie să aibă prioritate la îndeplinire faţă de toate celelalte moduri de comandă şi de funcţionare, cu excepţia comenzii pentru oprirea de urgenţă.
    Dacă maşina a fost proiectată şi construită astfel încât să fie utilizată conform mai multor moduri de comandă sau de funcţionare, care prezintă măsuri de protecţie şi/sau proceduri de lucru diferite, ea trebuie prevăzută cu un selector al modurilor de funcţionare care să poată fi blocat în fiecare poziţie.
    Fiecare poziţie a selectorului trebuie să fie clar identificată şi trebuie să corespundă numai unui singur mod de comandă şi funcţionare.
    Selectorul poate fi înlocuit de o altă metodă de selectare care să împiedice utilizarea anumitor funcţii ale maşinii de către anumite categorii de operatori.
    Dacă, pentru anumite operaţii, maşina trebuie să aibă posibilitatea să funcţioneze cu un protector care a fost deplasat ori retras şi/sau cu un dispozitiv de protecţie care a fost neutralizat, selectorul modurilor de comandă sau de funcţionare trebuie, simultan:
    - să facă inoperante toate celelalte moduri de comandă sau de funcţionare;
    - să permită pornirea funcţiilor periculoase numai prin intermediul organelor de comandă care necesită ca acţionarea lor să fie menţinută;
    - să permită pornirea funcţiilor periculoase numai în condiţii de risc redus, evitându-se în acelaşi timp pericolele care decurg din înlănţuirea unor secvenţe;
    - să interzică orice pornire a funcţiilor periculoase printr-o acţionare voluntară sau involuntară a senzorilor interni ai maşinii.
    Dacă aceste 4 condiţii nu se pot îndeplini simultan, selectorul modurilor de comandă sau de funcţionare trebuie să activeze alte măsuri de protecţie proiectate şi construite astfel încât să asigure o zonă de intervenţie sigură.
    În plus, la locul de intervenţie pentru reglare, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a comanda funcţionarea părţilor maşinii asupra cărora a intervenit.
    1.2.6. Defectarea alimentării cu energie
    Întreruperea, restabilirea după o întrerupere sau variaţia de orice fel a alimentării cu energie a maşinii nu trebuie să conducă la o situaţie periculoasă.
    O atenţie specială trebuie să fie acordată următoarelor puncte:
    - maşina nu trebuie să pornească neaşteptat;
    - parametrii maşinii nu trebuie să se modifice într-un mod necontrolat, caz în care astfel de schimbări pot conduce la situaţii periculoase;
    - oprirea maşinii nu trebuie să poată fi împiedicată odată ce comanda a fost deja transmisă;
    - nicio parte mobilă a maşinii sau piesă prinsă în maşină nu trebuie să cadă sau să fie ejectată;
    - oprirea automată sau manuală a oricărei părţi mobile nu trebuie să poată fi împiedicată;
    - dispozitivele de protecţie trebuie să-şi păstreze eficacitatea sau să transmită comanda de oprire.
    1.3. Măsuri de protecţie împotriva riscurilor mecanice
    1.3.1. Riscul pierderii stabilităţii
    Maşina, inclusiv componentele şi echipamentele sale, trebuie să fie suficient de stabile pentru a evita răsturnarea, căderea sau mişcările necontrolate pe durata transportului, montajului, demontajului şi orice altă acţiune care implică maşina.
    Dacă prin forma maşinii sau prin modalitatea de instalare prevăzută nu se asigură stabilitate suficientă, trebuie să fie încorporate mijloace adecvate de ancorare care trebuie indicate în instrucţiuni.
    1.3.2. Risc de rupere în timpul funcţionării
    Diferitele părţi ale maşinii, precum şi legăturile dintre ele trebuie să poată rezista solicitărilor la care sunt supuse în timpul utilizării.
    Rezistenţa materialelor folosite trebuie să fie adecvată caracteristicilor mediului de muncă prevăzut de producător sau de reprezentantul său autorizat, în special în ceea ce priveşte fenomenele de oboseală, îmbătrânire, coroziune şi abraziune.
    Instrucţiunile trebuie să indice tipul şi frecvenţa verificărilor şi mentenanţa, cerute din motive de securitate. Acestea trebuie să menţioneze, acolo unde este cazul, părţile supuse uzurii şi criteriile de înlocuire.
    Dacă riscul de rupere sau de spargere persistă, în pofida măsurilor luate, părţile componente trebuie montate, dispuse şi/sau protejate astfel încât fragmentele acestora să fie reţinute, evitându-se situaţiile periculoase.
    Atât conductele rigide, cât şi cele flexibile, prin care se vehiculează fluide, în special cele aflate sub presiune înaltă, trebuie să reziste solicitărilor interne şi externe prevăzute şi trebuie fixate solid şi/sau protejate pentru a se asigura că, în caz de rupere, ele nu pot genera niciun risc.
    Dacă materialul de prelucrat este dirijat automat spre scule, trebuie îndeplinite următoarele condiţii pentru a se evita riscurile pentru persoanele expuse (de exemplu, ruperea sculelor):
    - în momentul în care piesa de prelucrat vine în contact cu scula, aceasta din urmă trebuie să fi atins parametrii normali de lucru;
    - în momentul pornirii şi/sau opririi sculei (intenţionat ori accidental), mişcarea de alimentare cu material şi mişcarea sculei trebuie să fie coordonate.
    1.3.3. Riscuri datorate căderii sau ejectării de obiecte
    Trebuie să fie luate măsuri pentru prevenirea riscurilor datorate căderii sau ejectării de obiecte.
    1.3.4. Riscuri datorate suprafeţelor, muchiilor sau unghiurilor
    Atât cât le permite destinaţia, părţile accesibile ale maşinii nu trebuie să prezinte muchii tăioase, unghiuri ascuţite sau suprafeţe cu rugozitate mare, care pot cauza leziuni.
    1.3.5. Riscuri asociate maşinilor combinate
    Dacă maşina este prevăzută să funcţioneze în condiţii de utilizare diferite, cu înlocuirea manuală a piesei după fiecare operaţie (maşină combinată), ea trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât fiecare parte componentă să poată fi utilizată separat, fără ca celelalte părţi componente să constituie un risc pentru persoana expusă.
    În acest scop, trebuie să existe posibilitatea de a porni şi de a opri, separat, oricare dintre părţile componente care nu sunt protejate.
    1.3.6. Riscuri asociate variaţiei condiţiilor de funcţionare
    Dacă maşina este prevăzută să funcţioneze în condiţii de utilizare diferite, ea trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât selectarea şi reglarea acestor condiţii să poată fi efectuate printr-o modalitate fiabilă şi în condiţii de securitate.
    1.3.7. Riscuri asociate părţilor mobile
    Părţile mobile ale maşinii trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să fie prevenite toate riscurile de contact care pot conduce la accidente sau, dacă riscurile persistă, trebuie prevăzute cu protectori ori dispozitive de protecţie.
    Trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a se preveni blocarea accidentală a pieselor mobile implicate în funcţionare. În cazurile în care, în pofida măsurilor de precauţie luate, este posibil să se producă un blocaj, dispozitive de protecţie şi scule specifice necesare trebuie, dacă este cazul, să fie prevăzute pentru a permite o deblocare a echipamentului în condiţii de securitate.
    Instrucţiunile şi, eventual, un marcaj pe maşină trebuie să menţioneze aceste dispozitive de protecţie specifice şi modul lor de folosire.
    1.3.8. Alegerea protecţiei împotriva riscurilor asociate părţilor mobile
    Protectorii sau dispozitivele de protecţie proiectaţi pentru a proteja împotriva riscurilor asociate părţilor mobile trebuie selectaţi în funcţie de tipul riscului. Pentru a se facilita alegerea, trebuie utilizate criteriile prezentate în continuare.
    1.3.8.1. Părţi de transmisie mobile
    Protectorii proiectaţi pentru a proteja persoanele expuse împotriva pericolelor asociate părţilor de transmisie mobile trebuie să fie:
    - protectori ficşi, conform cerinţelor pct. 1.4.2.1; sau
    - protectori mobili cu dispozitive de interblocare, conform cerinţelor pct. 1.4.2.2. Această ultimă soluţie trebuie să fie utilizată când se prevede un acces frecvent.
    1.3.8.2. Părţi de transmisie mobile
    Protectorii sau dispozitivele de protecţie proiectaţi pentru a proteja persoanele expuse împotriva pericolelor asociate părţilor de transmisie mobile trebuie să fie:
    - protectori ficşi, conform cerinţelor pct. 1.4.2.1; sau
    - protectori mobili cu dispozitive de interblocare, conform cerinţelor pct. 1.4.2.2; sau
    - dispozitive de protecţie, conform cerinţelor pct. 1.4.3; sau
    - o combinare a elementelor sus-menţionate.
    Cu toate acestea, dacă anumite părţi mobile, implicate direct în procesul de lucru, nu pot fi făcute total sau parţial inaccesibile în timpul funcţionării, datorită operaţiilor care necesită intervenţia operatorului, ele trebuie prevăzute cu:
    - protectori ficşi sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare care să împiedice accesul la acele sectoare ale părţilor care nu sunt utilizate în procesul de lucru; şi
    - protectori reglabili, conform cerinţelor pct. 1.4.2.3, care să limiteze accesul la acele sectoare ale părţilor mobile unde accesul este necesar.
    1.3.9. Riscuri datorate mişcărilor necontrolate
    În situaţia în care o parte a unei maşini a fost oprită, orice mişcare ce decurge din poziţia de oprire, din orice alt motiv decât acţionarea dispozitivelor de comandă, trebuie să fie prevenită sau trebuie să fie de aşa natură încât să nu prezinte un pericol.
    1.4. Caracteristici cerute pentru protectori şi dispozitive de protecţie
    1.4.1. Cerinţe generale
    Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:
    - să fie de construcţie robustă;
    - să fie prinse sigur în locaş;
    - să nu genereze niciun pericol suplimentar;
    - să nu fie scurtcircuitate sau făcute inoperante cu uşurinţă;
    - să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă;
    - să limiteze cât mai puţin urmărirea vizuală a ciclului de lucru;
    - să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea sculelor, precum şi pentru mentenanţă, prin limitarea accesului numai în zona unde operaţia trebuie efectuată, dacă este posibil, fără ca protectorul sau dispozitivul de protecţie să fie demontat.
    În plus, în măsura în care este posibil, protectorii trebuie să asigure o protecţie împotriva ejectării sau căderii de obiecte, inclusiv împotriva emisiilor produse de maşină.
    1.4.2. Cerinţe speciale pentru protectori
    1.4.2.1. Protectori ficşi
    Protectorii ficşi trebuie să fie fixaţi prin sisteme care pot fi demontate numai cu ajutorul sculelor.
    Sistemele de fixare trebuie să menţină sigur în poziţie protectorii sau maşina atunci când se demontează protectorii.
    În situaţia în care este posibil, protectorii nu trebuie să rămână în poziţie în absenţa elementelor lor de fixare.
    1.4.2.2. Protectori mobili cu dispozitive de interblocare
    Protectorii mobili cu dispozitive de interblocare trebuie:
    - pe cât posibil, să rămână fixaţi de maşină atunci când se află deschişi;
    - să fie proiectaţi şi construiţi astfel încât să poată fi reglaţi numai printr-o acţiune intenţionată.
    Protectorii mobili trebuie să fie asociaţi cu un dispozitiv de interblocare, care:
    - să se prevină pornirea funcţiilor periculoase ale maşinii atât timp cât ele pot fi atinse; şi
    - să declanşeze o comandă de oprire atunci când nu se află în poziţia închisă.
    În situaţia în care un operator se găseşte în zona periculoasă înainte ca riscul datorat funcţiilor periculoase ale maşinii să fi încetat, protectorii mobili trebuie să fie asociaţi cu un protector cu dispozitiv de blocare, suplimentar dispozitivului de interblocare:
    - să prevină pornirea funcţiilor periculoase ale maşinii până când protectorii se află în poziţia închisă şi blocată; şi
    - să menţină protectorii în poziţia închisă şi blocată până când riscul de accidentare asociat funcţiilor periculoase ale maşinii este eliminat.
    Protectorii mobili cu dispozitiv de interblocare trebuie să fie proiectaţi astfel încât în absenţa sau defectarea uneia dintre componentele lor să împiedice pornirea ori să provoace oprirea funcţiilor periculoase ale maşinii.
    1.4.2.3. Protectori reglabili de limitare a accesului
    Protectorii reglabili de limitare a accesului la acele zone ale părţilor mobile strict necesare în procesul de lucru trebuie:
    - să fie reglabili manual sau automat, în concordanţă cu natura sarcinii de muncă;
    - să fie reglabili cu uşurinţă, fără utilizarea sculelor.
    1.4.3. Cerinţe speciale pentru dispozitive de protecţie
    Dispozitivele de protecţie trebuie să fie proiectate şi încorporate în sistemul de comandă astfel încât:
    - părţile mobile să nu poată porni atât timp cât pot fi atinse de operator;
    - persoanele expuse să nu poată atinge părţile mobile, odată ce acestea au pornit; şi
    - absenţa sau defectarea oricăreia dintre componentele lor să împiedice pornirea şi să provoace oprirea funcţiilor periculoase ale maşinii.
    Reglajul dispozitivelor de protecţie trebuie să se poată executa numai printr-o acţiune intenţionată.
    1.5. Riscuri datorate altor pericole
    1.5.1. Alimentarea cu energie electrică
    Dacă maşina este alimentată cu energie electrică, ea trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încât toate pericolele de natură electrică să fie sau să poată fi prevenite.
    Reglementările specifice în vigoare referitoare la echipamentul electric proiectat pentru a fi utilizat între anumite limite de tensiune trebuie să se aplice maşinilor care se încadrează în acele limite. Totodată, obligaţiile referitoare la evaluarea conformităţii şi introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a maşinilor privind pericolele datorate energiei electrice sunt reglementate exclusiv prin prevederile prezentei hotărâri.
    1.5.2. Electricitatea statică
    Maşinile trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să prevină ori să limiteze apariţia sarcinilor electrostatice periculoase şi/sau să fie prevăzute cu un sistem de descărcare a acestora.
    1.5.3. Alimentarea cu altă formă de energie decât cea electrică
    Dacă maşina este alimentată cu altă formă de energie decât cea electrică, ea trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încât să prevină toate pericolele potenţiale asociate acestor tipuri de energie.
    1.5.4. Erori de montaj
    Erorile posibil a fi comise la montarea sau remontarea anumitor părţi ale maşinii, care pot fi o sursă de riscuri, trebuie să fie evitate prin proiectarea şi construcţia acestor părţi ori, dacă aşa ceva nu este posibil, prin informaţii care să existe pe aceste părţi şi/sau pe carcasele lor. Aceleaşi informaţii trebuie să existe pe părţile mobile şi/sau pe carcasele lor atunci când sensul de mişcare trebuie cunoscut pentru a evita un risc.
    Dacă este necesar, orice informaţie suplimentară referitoare la aceste riscuri trebuie să fie specificată în instrucţiuni.
    Dacă o greşeală de cuplare poate fi o sursă de risc, atunci cuplările greşite trebuie să fie împiedicate prin proiectare sau, dacă aşa ceva nu este posibil, prin informaţii care trebuie să existe pe elementele care trebuie conectate şi, dacă este cazul, pe sistemele de cuplare.
    1.5.5. Temperaturi extreme
    Trebuie să fie luate măsuri pentru eliminarea oricărui risc de leziune, prin contactul sau apropierea de părţi ale maşinii ori de materiale aflate la temperatură foarte înaltă sau foarte scăzută.
    De asemenea, trebuie să fie luate măsuri pentru evitarea riscului de ejectare a materialelor fierbinţi sau foarte reci ori pentru a asigura o protecţie împotriva acestor riscuri.
    1.5.6. Incendiu
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a se evita toate riscurile de incendiu sau de supraîncălzire produse de maşina însăşi ori de gazul, lichidele, pulberile, vaporii şi de alte substanţe produse sau utilizate de maşină.
    1.5.7. Explozie
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a se evita orice risc de explozie produs de maşina însăşi sau de gazele, lichidele, pulberile, vaporii şi de alte substanţe produse ori utilizate de maşină.
    Maşina trebuie să fie conformă cu reglementările specifice în vigoare privind riscul de explozie datorat utilizării maşinii în atmosferă potenţial explozivă.
    1.5.8. Zgomot
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât riscurile rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursă.
    Nivelul de emisie sonoră poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.
    1.5.9. Vibraţii
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât riscurile rezultate din vibraţiile produse de maşină să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a vibraţiilor, în special, la sursă.
    Nivelul vibraţiei poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.
    1.5.10. Radiaţii
    Radiaţiile inoportune emise de maşină trebuie să fie eliminate sau reduse la niveluri care nu au un efect nefavorabil asupra persoanelor.
    Orice radiaţie ionizantă funcţională emisă de maşină trebuie să fie limitată la cel mai scăzut nivel necesar pentru funcţionarea corespunzătoare a maşinii în timpul instalării, funcţionării şi întreţinerii sale. Dacă un risc există, trebuie să fie luate măsuri de protecţie necesare.
    Orice radiaţie neionizantă funcţională emisă de maşină în timpul instalării, funcţionării şi întreţinerii sale trebuie să fie limitată la niveluri care nu au un efect nefavorabil asupra persoanelor.
    1.5.11. Radiaţii exterioare
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât radiaţiile exterioare să nu perturbe funcţionarea ei.
    1.5.12. Radiaţii laser
    Dacă este utilizat un echipament laser, trebuie luate în considerare următoarele prevederi:
    - echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să se prevină orice radiaţie accidentală;
    - echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie împrejmuit astfel încât radiaţia directă, radiaţia produsă prin reflecţie sau prin difuzie şi radiaţie secundară să nu afecteze sănătatea;
    - echipamentele optice pentru observarea sau reglarea echipamentului laser de pe o maşină trebuie să fie de aşa natură încât radiaţiile laser să nu genereze niciun risc pentru sănătate.
    1.5.13. Emisii materiale şi substanţe periculoase
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să se evite riscurile datorate inhalării, ingerării, contactului cu pielea, ochii şi mucoasele şi de penetrare subcutanată a materialelor şi substanţelor periculoase.
    Dacă riscul nu poate fi eliminat, maşina trebuie să fie echipată astfel încât materialele şi substanţele periculoase să poată fi reţinute, evacuate, precipitate prin pulverizare cu apă, filtrate sau tratate printr-o altă metodă la fel de eficace.
    Dacă procesul nu este total acoperit pe durata regimului normal de funcţionare a maşinii, dispozitivele de reţinere şi/sau evacuare trebuie să fie situate astfel încât să aibă un efect maxim.
    1.5.14. Risc de a rămâne închis în maşină
    Maşina trebuie să fie proiectată, construită sau echipată cu mijloace care să prevină ca o persoană să rămână închisă în aceasta sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu mijloace de chemare în ajutor.
    1.5.15. Risc de alunecare, dezechilibrare sau cădere
    Părţile maşinii, pe care este posibil să se deplaseze ori să staţioneze persoane, trebuie să fie proiectate şi construite în scopul prevenirii alunecării, dezechilibrării sau căderii pe acestea ori în afara acestora.
    Dacă este cazul, aceste părţi ale maşinii trebuie să fie prevăzute cu mijloace de sprijin pentru mâini fixate în apropierea utilizatorului căruia să îi permită să îşi menţină stabilitatea.
    1.5.16. Fulgere
    Maşina care necesită o protecţie împotriva efectelor fulgerelor în timpul utilizării sale trebuie să fie echipată cu un sistem care să permită scurgerea la pământ a sarcinilor electrice rezultate.
    1.6. Mentenanţă
    1.6.1. Mentenanţa maşinii
    Locurile de reglare şi întreţinere trebuie să fie amplasate în afara zonelor periculoase. Operaţiile de reglare, întreţinere, reparare şi curăţare a maşinii trebuie să poată fi efectuate în timp ce maşina este oprită.
    Dacă una sau mai multe dintre condiţiile precedente nu pot fi îndeplinite din cauza unor motive tehnice, trebuie să fie luate măsuri pentru ca aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate (a se vedea pct. 1.2.5).
    În cazul unei maşini automate şi, dacă este necesar, pentru alte maşini trebuie să se prevadă un dispozitiv de conectare care să permită racordarea unui echipament de diagnoză pentru depistarea defectelor.
    Componentele maşinii automate care necesită să fie schimbate frecvent trebuie să poată fi demontate şi înlocuite cu uşurinţă şi în condiţii de securitate. Accesul la aceste componente trebuie să permită efectuarea acestor operaţii cu mijloacele tehnice necesare, în concordanţă cu modul de intervenţie specificat.
    1.6.2. Acces la postul de lucru şi la locurile de intervenţie
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să poată permite accesul, în condiţii de securitate, în toate amplasamentele folosite pentru operaţiile de producţie, de reglare şi de mentenanţă a maşinii.
    1.6.3. Separare de sursele de energie
    Maşina trebuie să fie prevăzută cu mijloace pentru separarea acesteia de toate sursele de energie. Aceste mijloace trebuie să fie identificabile cu uşurinţă. Ele trebuie să poată fi blocate, dacă reconectarea poate periclita persoanele expuse. Mijloacele de separare trebuie să fie, de asemenea, blocabile, dacă operatorul nu are posibilitatea să verifice permanenţa separării de sursele de energie de la oricare dintre locurile la care are acces.
    În cazul unei maşini alimentate cu energie electrică printr-o fişă conectată la o priză, separarea prin scoaterea fişei este suficientă, cu condiţia ca operatorul să poată verifica, din orice loc în care el are acces, că fişa rămâne deconectată.
    După separarea de sursele de energie trebuie să fie posibilă disiparea normală a oricărei energii remanente sau înmagazinate în circuitele maşinii, fără risc pentru persoanele expuse.
    Prin exceptare de la cerinţele de mai sus, anumite circuite pot rămâne conectate la sursele lor de energie, în scopul, de exemplu, de menţinere a prinderii pieselor, de protejare a informaţiei, de iluminare a părţilor interioare etc. În aceste cazuri trebuie luate măsuri speciale pentru a asigura securitatea operatorului.
    1.6.4. Intervenţia operatorului
    Maşina trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încât să fie limitată necesitatea intervenţiei operatorului. Dacă intervenţia operatorului nu poate fi evitată, ea trebuie să poată fi efectuată cu uşurinţă şi în condiţii de securitate.
    1.6.5. Curăţarea părţilor interioare
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât curăţarea părţilor interioare care au conţinut substanţe sau preparate periculoase să fie posibilă, fără a pătrunde în interiorul lor; de asemenea, orice golire necesară trebuie să fie posibilă din exterior. Dacă este imposibil să fie evitată pătrunderea în interiorul maşinii, aceasta trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să permită efectuarea curăţării în condiţii de securitate.
    1.7. Informaţii
    1.7.1. Informaţiile şi avertismentele de pe maşină
    Informaţiile şi avertismentele de pe maşină trebuie să fie realizate, de preferinţă, prin simboluri sau pictograme uşor de înţeles. Toate informaţiile şi avertismentele scrise sau verbale trebuie să fie elaborate în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, care poate fi determinată în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene de către statul membru în care maşina este introdusă pe piaţă şi/sau pusă în funcţiune, aceasta putând fi însoţită, la cerere, şi de o versiune în altă limbă oficială a Uniunii Europene sau în limbi înţelese de operatori.
    1.7.1.1. Informaţiile şi dispozitivele de informare
    Informaţiile necesare pentru a comanda o maşină trebuie să fie furnizate sub o formă lipsită de ambiguitate şi uşor de înţeles. Aceste informaţii nu trebuie să fie în cantitate excesivă, pentru a nu suprasolicita operatorul.
    Ecranele de vizualizare sau orice alt mijloc de comunicare interactiv între operator şi maşină trebuie să fie uşor de înţeles şi de folosit.
    1.7.1.2. Dispozitive de avertizare
    Dacă sănătatea sau securitatea persoanelor expuse poate fi periclitată de o defectare în funcţionarea unei maşini nesupravegheate, această maşină trebuie să fie echipată astfel încât să poată emite un semnal de avertizare acustic sau luminos adecvat.
    În cazul în care maşina este echipată cu dispozitive de avertizare, acestea trebuie să fie lipsite de ambiguitate şi uşor de înţeles. Măsurile trebuie să fie luate pentru a permite ca operatorul să verifice funcţionarea acestor dispozitive de avertizare în orice moment.
    Reglementările specifice în vigoare referitoare la culori şi semnale de securitate trebuie să fie respectate.
    1.7.2. Avertizare asupra riscurilor remanente
    Dacă riscurile persistă în pofida aplicării măsurilor de integrare a securităţii în proiectarea maşinii şi dacă au fost adoptate măsuri de protecţie şi măsuri complementare, trebuie să fie prevăzute avertismente necesare, inclusiv dispozitive de avertizare.
    1.7.3. Marcarea maşinilor
    Fiecare maşină trebuie marcată vizibil şi durabil, cel puţin, cu următoarele informaţii:
    - sediul social şi adresa completă ale producătorului şi, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
    - denumirea maşinii;
    - marcajul CE (a se vedea anexa nr. 3);
    - indicarea seriei sau a tipului;
    - numărul seriei, dacă există;
    - anul de fabricaţie, acesta fiind anul în care procesul de producţie a fost finalizat. Este interzisă antedatarea sau postdatarea maşinii la aplicarea marcajului "CE".
    În plus, dacă maşina este proiectată şi construită pentru a fi utilizată într-o atmosferă potenţial explozivă, această informaţie trebuie indicată pe maşină.
    Pe maşină trebuie să figureze, de asemenea, informaţii complete referitoare la tipul acesteia şi esenţiale pentru utilizarea ei în condiţii de securitate. Aceste informaţii intră sub incidenţa cerinţelor prevăzute la pct. 1.7.1.
    Dacă o parte a maşinii trebuie manipulată în timpul utilizării cu mijloace de ridicare, masa ei trebuie indicată vizibil, durabil şi fără ambiguitate.
    1.7.4. Instrucţiuni
    Fiecare maşină trebuie să fie însoţită de instrucţiuni elaborate în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene de către ţara în care maşina este introdusă pe piaţă şi/sau pusă în funcţiune.
    Instrucţiunile care însoţesc maşina trebuie să fie "instrucţiunile originale" sau o "traducere a instrucţiunilor originale", caz în care instrucţiunea trebuie să fie însoţită de o "instrucţiune originală".
    Prin derogare, instrucţiunile de mentenanţă destinate să fie utilizate de personalul specializat, angajat al producătorului sau al reprezentantului său autorizat, pot fi elaborate numai în una dintre limbile Uniunii Europene, cunoscute de acel personal.
    Instrucţiunile trebuie să fie elaborate numai conform principiilor enunţate mai jos.
    1.7.4.1. Principii generale de redactare a instrucţiunilor
    a) Instrucţiunile trebuie să fie elaborate în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene. Menţiunea "Instrucţiuni originale" trebuie să figureze pe versiunile lingvistice ale acestor instrucţiuni care sunt verificate de către producător sau de reprezentantul său autorizat.
    b) Dacă nu există o "instrucţiune originală" în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) ţării în care maşina urmează a fi utilizată, traducerea în această limbă sau aceste limbi trebuie să fie pusă la dispoziţie de către producătorul ori de reprezentantul său autorizat sau de către persoana care introduce maşina în zona lingvistică respectivă. Aceste traduceri trebuie să conţină menţiunea "Traducere a instrucţiunilor originale".
    c) Conţinutul instrucţiunilor trebuie să acopere nu numai utilizarea normală a maşinii, ci şi să ţină cont, de asemenea, de orice utilizare anormală care poate fi aşteptată în mod previzibil.
    d) În cazul maşinilor destinate utilizării de către operatori necalificaţi, redactarea şi prezentarea instrucţiunilor trebuie să ţină cont de nivelul general de pregătire şi de înţelegere care poate fie regăsit, de regulă, la astfel de operatori.
    1.7.4.2. Conţinutul instrucţiunilor
    Fiecare instrucţiune trebuie să conţină, după caz, cel puţin, următoarele informaţii:
    a) sediul social şi adresa completă ale producătorului şi ale reprezentantului său autorizat;
    b) denumirea maşinii, aşa cum este indicată pe aceasta, cu excepţia numărului de serie (a se vedea pct. 1.7.3);
    c) declaraţia CE de conformitate sau un document care prezintă conţinutul declaraţiei CE de conformitate, indicând caracteristicile maşinii, fără să se includă în mod obligatoriu numărul de serie şi semnătura;
    d) o descriere generală a maşinii;
    e) planurile, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru utilizarea, întreţinerea şi repararea maşinii, inclusiv pentru verificarea funcţionării corecte a acesteia;
    f) o descriere a postului (posturilor) de lucru susceptibil (susceptibile) să fie ocupate de către operatori;
    g) o descriere a utilizării normale a maşinii;
    h) avertismentele referitoare la contraindicaţii legate de utilizarea maşinii care, din experienţă, pot să existe;
    i) instrucţiunile de asamblare, instalare şi montare, inclusiv planurile, schemele şi mijloacele de fixare şi descrierea şasiului sau a instalaţiei pe care maşina urmează a fi montată;
    j) instrucţiunile referitoare la instalarea şi montajul destinat să reducă zgomotul şi vibraţiile;
    k) instrucţiunile referitoare la punerea în funcţiune şi utilizare a maşinii şi, după caz, instrucţiunile referitoare la instruirea operatorilor;
    l) informaţiile legate de riscurile reziduale care subzistă în ciuda aplicării de măsuri de integrare a securităţii în proiectarea maşinii şi dacă au fost adoptate măsuri de protecţie şi măsuri de prevenire complementare;
    m) instrucţiunile referitoare la măsurile de protecţie care trebuie luate de către utilizatori, inclusiv, după caz, echipamentul individual de protecţie care trebuie prevăzut;
    n) caracteristicile esenţiale ale uneltelor care pot fi montate pe maşină;
    o) condiţiile în care maşinile îndeplinesc cerinţa de stabilitate în timpul utilizării, transportului, asamblării ori al dezasamblării, dacă acestea sunt scoase din funcţiune, sau în timpul verificărilor ori defectărilor previzibile;
    p) instrucţiunile care permit garantarea faptului că operaţiile de transport, manipulare sau depozitare se pot realiza în condiţii de securitate, indicându-se masa maşinii şi a diferitelor sale părţi componente, atunci când acestea trebuie să fie, în mod regulat, transportate separat;
    q) modul de operare care trebuie urmat în cazul unui accident sau al unei defectări; în cazul în care există probabilitatea producerii unui blocaj, modul de operare care trebuie urmat pentru a permite deblocarea în condiţii de securitate;
    r) descrierea operaţiilor de reglare şi mentenanţă care trebuie efectuate de către utilizator, inclusiv măsurile de prevenire care trebuie să fie respectate;
    s) instrucţiunile menite să permită ca reglarea şi mentenanţa să fie efectuate în condiţii de securitate, inclusiv măsurile de protecţie care trebuie să fie luate pe durata acestor operaţii;
    t) specificaţiile referitoare la piesele de schimb care trebuie utilizate, dacă acestea afectează sănătatea şi securitatea operatorilor;
    u) următoarele informaţii referitoare la emisia de zgomot aerian:
    - nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 70 dB (A); dacă acest nivel nu depăşeşte 70 dB (A), acest fapt trebuie specificat;
    - valoarea maximă a presiunii acustice instantanee ponderată C, la posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 æPa);
    - nivelul de putere acustică ponderată A emis de maşină, dacă nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru, depăşeşte 80 dB (A).
    Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite pe baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina ce urmează a fi produsă.
    În cazul maşinilor de dimensiuni foarte mari, în locul nivelului de putere acustică ponderat A poate fi specificat nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A în poziţii precizate din jurul maşinii.
    În situaţia în care nu sunt aplicabile standarde armonizate, nivelurile acustice trebuie să fie măsurate utilizându-se cea mai adecvată metodă de măsurare pentru maşină. Dacă valorile de emisie sonore sunt indicate, incertitudinile legate de aceste valori trebuie să fie precizate. Condiţiile de funcţionare a maşinii trebuie să fie descrise în timpul măsurărilor, precum şi metodele care au fost folosite pentru măsurare.
    Dacă postul sau posturile de lucru nu a (au) fost definit (definite) sau nu poate (pot) fi definit (definite), nivelul de presiune acustică ponderată A trebuie să fie măsurat la o distanţă de 1 m de suprafaţa maşinii şi la o înălţime de 1,60 m faţă de sol sau de platforma de acces. Poziţia şi valoarea maximă a presiunii acustice trebuie să fie indicate.
    Dacă reglementările specifice prevăd alte prescripţii pentru măsurarea nivelurilor de presiune sau de putere acustică, acele reglementări trebuie să fie aplicabile, iar prescripţiile corespunzătoare prezentului punct nu se aplică;
    v) dacă maşina este susceptibilă să emită radiaţii neionizante care riscă să pună în pericol persoanele, în special persoanele care folosesc dispozitive medicale implantabile active sau neactive, informaţiile referitoare la radiaţia emisă pentru operator şi pentru persoanele expuse.
    1.7.4.3. Documente comerciale
    Documentele comerciale care însoţesc maşina trebuie să nu fie în contradicţie cu instrucţiunile care conţin aspectele legate de sănătate şi securitate. Documentele comerciale care descriu caracteristicile de performanţă a maşinii trebuie să conţină aceleaşi informaţii referitoare la emisii care sunt conţinute în instrucţiuni.
    2. Cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate suplimentare pentru anumite categorii de maşini
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    Maşinile destinate industriei alimentare, maşinile destinate industriei cosmetice sau farmaceutice, maşinile portabile ţinute în mână şi/sau dirijate cu mâna, echipamentele portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive şi alte maşini de impact, inclusiv maşinile pentru prelucrarea lemnului şi a materialelor cu caracteristici fizice similare, precum şi maşinile pentru aplicarea pesticidelor trebuie să îndeplinească toate cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate stabilite în prezenta parte (a se vedea <<Principii generale>> - pct. 4).
    ----------
    Partea introductivă din partea a doua din anexa 1 a fost modificată de pct. 7 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    2.1. Maşini destinate industriei alimentare şi maşini destinate industriei cosmetice sau farmaceutice
    2.1.1. Observaţii generale
    Maşinile prevăzute a fi utilizate cu produse alimentare sau produse cosmetice ori farmaceutice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să se evite orice risc de infectare, îmbolnăvire sau contaminare.
    Cerinţele următoare trebuie să fie respectate:
    a) materialele în contact sau prevăzute să vină în contact cu alimentele ori cu produsele cosmetice sau farmaceutice trebuie să satisfacă condiţiile stabilite în reglementările specifice. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât aceste materiale să poată fi curăţate înainte de fiecare utilizare; dacă acest lucru nu este posibil trebuie să fie utilizate piese de unică folosinţă;
    b) toate suprafeţele în contact cu produsele alimentare sau cu produsele cosmetice ori farmaceutice, altele decât suprafeţele pieselor de unică folosinţă, trebuie:
    - să fie netede şi să nu prezinte nici rugozităţi, nici cavităţi care pot reţine materialele organice. Aceeaşi cerinţă se aplică şi îmbinărilor între două suprafeţe;
    - să fie proiectate şi construite astfel încât proeminenţele, muchiile şi colţurile asamblărilor să fie reduse la minimum;
    - să poată fi curăţate şi dezinfectate cu uşurinţă, eventual după înlăturarea cu uşurinţă a părţilor demontabile; suprafeţele interioare trebuie să fie curbate cu o rază suficientă pentru a permite curăţarea completă;
    c) lichidele, gazele şi aerosolii care provin din alimente sau produse cosmetice ori farmaceutice, inclusiv fluidele de curăţat, dezinfectat sau clătit, trebuie să poată fi evacuate din maşină fără să întâlnească obstacole (eventual în poziţia "curăţare");
    d) maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să fie evitată pătrunderea oricărei substanţe ori vietăţi, în special insecte, sau orice acumulare de materie organică în zonele care nu pot fi curăţate;
    e) maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât nicio substanţă auxiliară periculoasă pentru sănătate, inclusiv lubrifianţii utilizaţi, să nu poată veni în contact cu alimentele, produsele cosmetice sau farmaceutice. Dacă este necesar, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să permită verificarea permanentă a acestei cerinţe.
    2.1.2. Instrucţiuni
    Instrucţiunile maşinilor destinate industriei alimentare şi ale maşinilor utilizate cu produse cosmetice sau farmaceutice trebuie să indice produsele şi metodele recomandate pentru curăţare, dezinfectare şi clătire, nu numai pentru zonele uşor accesibile, ci şi pentru zonele la care accesul este imposibil sau nerecomandabil.
    2.2. Maşini portabile ţinute în mână şi/sau dirijate cu mâna
    2. 2.1. Observaţii generale
    Maşinile portabile ţinute în mână şi/sau dirijate cu mâna:
    - în funcţie de tipul maşinii, trebuie prevăzute cu o suprafaţă de prindere de mărime suficientă şi cu un număr suficient de mânere şi suporturi corect dimensionate, dispuse astfel încât să asigure stabilitatea maşinii, în condiţiile de funcţionare normală;
    - cu excepţia cazurilor în care este imposibil din punct de vedere tehnic sau atunci când există o comandă independentă, maşinile ale căror mânere nu pot fi eliberate în deplină securitate trebuie prevăzute cu organe de comandă pentru pornire şi oprire, dispuse astfel încât să poată fi acţionate de operator fără ca acesta să trebuiască să elibereze mânerele;
    - trebuie să nu prezinte riscuri datorate pornirii accidentale şi/sau de continuare a funcţionării, după ce operatorul a eliberat mânerele, iar dacă această cerinţă nu este realizabilă din punct de vedere tehnic, trebuie să fie luate măsuri echivalente;
    - trebuie să permită, în situaţia în care este necesar, observarea vizuală a zonei periculoase şi a contactului sculei cu materialul de prelucrat.
    Mânerele maşinilor portabile ţinute în mână trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât pornirea şi oprirea să fie simple.
    2.2.1.1. Instrucţiuni
    Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii referitoare la vibraţiile transmise de maşinile ţinute în mână sau dirijate cu mâna:
    - valoarea totală a vibraţiilor la care este expus sistemul mână-braţ al rădăcinii, dacă ea depăşeşte 2,5 m/sý, sau, după caz, menţionarea că această valoare nu depăşeşte 2,5 m/sý;
    - incertitudinea de măsurare.
    Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite pe baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina care urmează să fie produsă.
    În situaţia în care nu sunt aplicabile standarde armonizate, vibraţiile trebuie să fie măsurate utilizându-se cea mai adecvată metodă de măsurare pentru maşină.
    Condiţiile de funcţionare a maşinii în timpul măsurărilor şi metodele care au fost folosite pentru măsurare sau referinţa standardului armonizat trebuie să fie specificate.
    2.2.2. Echipamentele portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive şi alte maşini de impact
    2.2.2.1. Observaţii generale
    Echipamentele portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive şi alte maşini de impact trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât:
    - energia să fie transferată elementului de impact de către componenta intermediară care este solidară echipamentului;
    - un dispozitiv de validare să prevină impactul, dacă maşina nu a fost poziţionată corect cu o presiune suficientă pe materialul de bază;
    - o declanşare involuntară să fie prevenită, dacă este cazul, o secvenţă corespunzătoare de acţiuni asupra dispozitivului de validare şi a celui de comandă trebuie să fie necesară pentru a declanşa impactul;
    - declanşarea accidentală să fie prevenită pe durata manipulării sau în cazul apariţiei unui şoc;
    - operaţiile de încărcare şi descărcare să poată fi efectuate cu uşurinţă şi în condiţii de securitate.
    În situaţia în care este necesar, echipamentul care despică aşchiile trebuie să fie echipat cu protector (protectori) corespunzător (corespunzători) ce trebuie să fie furnizat (furnizaţi) de producătorul maşinii.
    2.2.2.2. Instrucţiuni
    Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii necesare cu privire la:
    - accesoriile şi echipamentele interschimbabile care se pot utiliza la maşină;
    - elementele de fixare corespunzătoare sau alte elemente expuse impactului, metoda potrivită de montare sau elementele de impact care pot fi utilizate cu maşina;
    - după caz, cartuşele de fixare corespunzătoare care pot fi utilizate.
    2.3. Maşini pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare
    Maşinile pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare trebuie să se conformeze următoarelor cerinţe:
    a) maşina trebuie să fie proiectată, construită sau echipată astfel încât piesa de prelucrat să poată fi poziţionată şi ghidată în condiţii de securitate; dacă piesa este ţinută cu mâna, pe un banc de lucru, acesta trebuie să asigure o stabilitate suficientă în timpul lucrului şi să nu stânjenească manipularea piesei;
    b) dacă maşina este susceptibilă să fie utilizată în condiţii care implică riscul ejectării unor piese de prelucrat sau a componentelor acesteia, maşina trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încât să fie eliminată ejectarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, ejectarea să nu genereze riscuri pentru operator şi/sau pentru persoanele expuse;
    c) maşina trebuie să fie echipată cu o frână automată care să oprească scula într-un timp suficient de scurt, dacă există un risc de contact cu scula în timpul mersului în gol;
    d) dacă scula este încorporată într-o maşină care nu este în întregime automată, aceasta trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să elimine sau să reducă riscul de accidentare involuntară.
    2.4. Maşini pentru aplicarea pesticidelor
    2.4.1. Definiţie
    Maşini pentru aplicarea pesticidelor - maşini special destinate aplicării produselor fitosanitare, prevăzute la art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 24 noiembrie 2009.
    2.4.2. Observaţii generale
    Producătorul de maşini pentru aplicarea pesticidelor sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure efectuarea unei evaluări a riscurilor de expunere neintenţionată a mediului la pesticide, în conformitate cu procesul de evaluare a riscurilor şi de reducere a riscurilor, menţionat la <<Principii generale>> - pct. 1.
    Maşinile pentru aplicarea pesticidelor trebuie proiectate şi construite luându-se în considerare rezultatele evaluării riscurilor prevăzute în paragraful anterior, astfel încât acestea să poată fi acţionate, reglate şi întreţinute fără a expune în mod neintenţionat mediul la pesticide.
    Scurgerile trebuie să fie întotdeauna prevenite.
    2.4.3. Control şi monitorizare
    Aplicarea pesticidelor trebuie să poată fi controlată şi monitorizată uşor şi cu precizie şi să poată fi oprită imediat, din postul de lucru.
    2.4.4. Umplere şi golire
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să permită umplerea cu precizie cu cantitatea necesară de pesticid şi să asigure golirea uşoară şi completă a acesteia, prevenind în acelaşi timp pierderile de pesticid prin scurgere şi evitând contaminarea sursei de apă în timpul acestor operaţiuni.
    2.4.5. Aplicarea pesticidelor
    2.4.5.1. Rata de aplicare
    Maşina trebuie să fie prevăzută cu mijloace pentru reglarea uşoară, precisă şi sigură a ratei de aplicare.
    2.4.5.2. Distribuirea, depunerea şi împrăştierea pesticidelor
    Maşina trebuie proiectată şi construită astfel încât să asigure ca pesticidele să fie depuse în zonele-ţintă, să reducă la minimum pierderile în alte zone şi să prevină scurgerea pesticidelor în mediu. Dacă este cazul, trebuie să fie asigurată o distribuţie egală şi o depunere omogenă.
    2.4.5.3. Încercări
    Pentru a verifica dacă părţile componente ale maşinii satisfac cerinţele prevăzute la pct. 2.4.5.1 şi 2.4.5.2, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze încercări corespunzătoare ori să asigure efectuarea unor astfel de încercări pentru fiecare dintre tipurile de maşini în cauză.
    2.4.5.4. Pierderi în timpul opririlor
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să prevină pierderi când funcţia de aplicare a pesticidelor este oprită.
    2.4.6. Întreţinere
    2.4.6.1. Curăţare
    Maşina trebuie proiectată şi construită astfel încât să permită curăţarea uşoară şi deplină a acesteia, fără contaminarea mediului.
    2.4.6.2. Revizie
    Maşina trebuie proiectată şi construită astfel încât înlocuirea părţilor uzate să poată fi făcută fără contaminarea mediului.
    2.4.7. Inspecţii
    Trebuie să fie posibilă conectarea cu uşurinţă la maşină a instrumentelor de măsură necesare pentru a verifica funcţionarea corectă a acesteia.
    2.4.8. Marcarea duzelor, sitelor şi filtrelor
    Duzele, sitele şi filtrele trebuie să fie marcate astfel încât tipul şi dimensiunea lor să poată fi clar identificate.
    2.4.9. Indicarea pesticidului utilizat
    Dacă este cazul, maşina trebuie să fie dotată cu un suport special, pe care operatorul să poată afişa numele pesticidului care este utilizat.
    2.4.10. Instrucţiuni
    Instrucţiunile trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
    a) măsurile de prevenire care trebuie să fie luate în timpul amestecării, încărcării, aplicării, golirii, curăţării, reviziei şi operaţiunilor de transport pentru a se evita contaminarea mediului;
    b) condiţiile detaliate de utilizare pentru diferitele medii de operare avute în vedere, inclusiv pregătirea corespunzătoare şi reglajele necesare pentru a se asigura depunerea pesticidelor în zonele-ţintă cu reducerea la minimum a pierderilor în alte zone, pentru a se preveni scurgerea pesticidelor în mediu şi, dacă este cazul, pentru a se asigura o distribuire egală şi o depunere omogenă a pesticidelor;
    c) gama de tipuri şi dimensiuni ale duzelor, sitelor şi filtrelor care pot fi utilizate cu maşina;
    d) frecvenţa verificărilor, criteriile şi metoda pentru înlocuirea componentelor, precum duze, site şi filtre, supuse uzurii, care afectează funcţionarea corectă a maşinii;
    e) specificarea calibrării, întreţinerii zilnice, pregătirii pentru iarnă şi a altor verificări necesare pentru a se asigura funcţionarea corectă a maşinii;
    f) tipurile de pesticide care pot provoca funcţionarea incorectă a maşinii;
    g) indicarea faptului că operatorul trebuie să actualizeze numele pesticidului utilizat pe suportul special prevăzut la pct. 2.4.9;
    h) conectarea şi utilizarea oricăror echipamente sau accesorii speciale, precum şi măsurile de prevenire necesare care trebuie să fie luate;
    i) indicarea faptului că maşina poate fi supusă unor cerinţe naţionale pentru inspecţia periodică de către organisme desemnate, astfel cum este prevăzut în Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acţiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 24 noiembrie 2009;
    j) caracteristicile maşinii care trebuie să fie inspectate pentru a se asigura funcţionarea ei corectă;
    k) instrucţiunile pentru conectarea instrumentelor de măsură necesare.
    ----------
    Pct. 2.4 din partea a doua din anexa 1 a fost introdus de pct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    3. Cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate suplimentare pentru prevenirea pericolelor datorate mobilităţii maşinilor
    Maşinile care prezintă pericole datorate mobilităţii trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    3.1. Observaţii generale
    3.1.1. Definiţii
    a) Maşina care prezintă pericole datorate mobilităţii sale:
    - o maşină a cărei funcţionare necesită fie mobilitatea în timpul lucrului, fie o deplasare continuă ori semicontinuă între poziţiile de lucru fixe succesive; sau
    - o maşină care funcţionează fără deplasare, dar care poate fi echipată cu mijloace care să permită deplasarea mai uşoară dintr-un loc în altul.
    b) Conducător - operatorul care este însărcinat şi este răspunzător pentru deplasarea maşinii. Conducătorul poate fi transportat de maşină sau poate să însoţească maşina pe jos ori poate dirija maşina prin comandă de la distanţă.
    3.2. Locuri de muncă
    3.2.1. Post de conducere
    Vizibilitatea de la postul de conducere trebuie să fie astfel încât conducătorul să poată manevra maşina şi uneltele sale, conform condiţiilor de utilizare prevăzute, în deplină securitate, atât pentru el, cât şi pentru persoanele expuse. Dacă este necesar, trebuie prevăzute dispozitive adecvate pentru a combate pericolele datorate vizibilităţii directe insuficiente.
    Maşina pe care este transportat conducătorul trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât în postul de conducere să nu existe riscuri pentru conducător care să se datoreze contactului cu roţile sau şenilele.
    Postul de conducere al conducătorului transportat trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să poată fi echipat cu o cabină, cu condiţia ca aceasta să nu mărească riscul şi dacă dimensiunile permit. Cabina trebuie să conţină un loc destinat afişării instrucţiunilor necesare conducătorului.
    3.2.2. Scaun
    Dacă există riscul pentru operatori sau alte persoane transportate de maşină să fie strivite între părţile componente ale maşinii şi sol şi maşina se răstoarnă sau basculează, în special în cazul maşinii echipate cu o structură prevăzută la pct. 3.4.3 sau 3.4.4, scaunul conducătorului trebuie să fie proiectat şi echipat cu un sistem care să ţină persoanele fixate de acesta, fără a le împiedica să efectueze mişcările necesare conducerii sau orice alte mişcări cauzate de suspensie. Aceste sisteme de reţinere nu trebuie să fie instalate dacă ele măresc riscul.
    3.2.3. Posturi destinate altor persoane
    Dacă condiţiile de utilizare prevăd ca persoanele, altele decât conducătorul, să poată fi ocazional sau în mod regulat transportate de maşină ori să lucreze pe aceasta, trebuie să fie prevăzute posturi corespunzătoare care să permită transportul sau lucrul fără riscuri.
    Al doilea şi al treilea alineat ale pct. 3.2.1 se aplică, de asemenea, în cazul locurilor prevăzute pentru persoane, altele decât conducătorul.
    3.3. Sistemele de comandă
    Dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru a preveni utilizarea neautorizată a comenzilor.
    În cazul comenzilor de la distanţă, fiecare unitate de comandă trebuie să indice clar care este/sunt maşina sau maşinile destinată/destinate să fie comandată/comandate prin unitatea respectivă.
    Sistemul de comandă de la distanţă trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să acţioneze exclusiv:
    - maşina respectivă;
    - funcţiile respective.
    Maşina comandată de la distanţă trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să răspundă numai la semnalele unităţilor de comandă prevăzute.
    3.3.1. Organe de comandă
    Din postul de conducere conducătorul trebuie să poată acţiona toate organele de comandă necesare funcţionării maşinii, exceptând funcţiile care pot fi activate, în condiţii de securitate, numai prin intermediul organelor de comandă amplasate în afara postului de conducere.
    Aceste funcţii includ în special acele locuri la care sunt responsabili alţi operatori decât conducătorul sau pentru care conducătorul trebuie să-şi părăsească postul de conducere pentru efectuarea manevrei în condiţii de securitate.
    În situaţia în care există pedale, acestea trebuie să fie proiectate, construite şi dispuse astfel încât să poată fi acţionate de conducător în condiţii de securitate, cu riscuri minime de confuzie. Ele trebuie să prezinte o suprafaţă antiderapantă şi să fie uşor de curăţat.
    În situaţia în care acţionarea organelor de comandă poate comporta riscuri, mai ales mişcări periculoase, aceste organe, cu excepţia celor cu poziţii prestabilite, trebuie să revină în poziţia neutră, imediat ce operatorul încetează acţionarea lor.
    În cazul maşinilor cu roţi, mecanismul de direcţie trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să reducă forţa mişcărilor bruşte ale volanului sau ale levierului de direcţie, care rezultă din şocurile primite de roţile directoare.
    Orice comandă de blocare a diferenţialului trebuie să fie proiectată şi dispusă astfel încât să permită deblocarea diferenţialului în situaţia în care maşina se află în mişcare.
    Al şaselea alineat al pct. 1.2.2, privind semnalele de avertizare vizuale şi/sau acustice, se aplică numai în cazul mersului înapoi.
    3.3.2. Pornire/deplasare
    Orice deplasare a unei maşini autopropulsate cu conducător transportat trebuie să fie posibilă numai dacă conducătorul se află la postul de comandă.
    Dacă, în vederea funcţionării, maşina trebuie să fie echipată cu dispozitive care îi depăşesc gabaritul normal (de exemplu, sisteme de calare, braţe de macara etc.), conducătorul trebuie să dispună de mijloace care să-i permită verificarea cu uşurinţă, înainte de deplasarea maşinii, că respectivele dispozitive se află într-o poziţie definită care să-i permită deplasarea în condiţii de securitate.
    Aceasta se aplică, de asemenea, tuturor celorlalte părţi ale maşinii, care, pentru a-i permite o deplasare în condiţii de securitate, trebuie să se afle într-o poziţie definită şi, dacă este necesar, blocate.
    În situaţia în care nu apar alte riscuri, deplasarea maşinii trebuie să fie condiţionată de poziţia de securitate a părţilor menţionate mai sus.
    În timpul pornirii motorului nu trebuie să fie posibilă deplasarea maşinii.
    3.3.3. Funcţia de deplasare
    Fără a încălca reglementările privind circulaţia rutieră, maşinile autopropulsate şi remorcile lor trebuie să îndeplinească cerinţele de reducere a vitezei, de oprire, de frânare şi de imobilizare, astfel încât să prezinte securitate în toate condiţiile de funcţionare, de sarcină, de viteză, de stare a terenului şi de declivitate prevăzute.
    Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a încetini şi de a opri maşina autopropulsată prin intermediul unui dispozitiv principal. Dacă condiţiile de securitate o cer, în cazul defectării dispozitivului principal sau al lipsei de energie necesară pentru acţionarea acestui dispozitiv, trebuie prevăzut un dispozitiv de urgenţă pentru încetinire şi oprire, cu comenzi complet independente şi uşor accesibile.
    Dacă pentru asigurarea securităţii este necesară imobilizarea maşinii staţionate, trebuie prevăzut un dispozitiv de imobilizare. Acest dispozitiv poate fi combinat cu unul dintre dispozitivele menţionate la al doilea alineat, cu condiţia să fie numai mecanic.
    Maşina comandată de la distanţă trebuie să fie echipată cu dispozitive care să permită oprirea automată şi imediată a maşinii şi să prevină funcţionarea potenţial periculoasă în următoarele cazuri:
    - în situaţia în care conducătorul a pierdut controlul acesteia;
    - dacă aceasta primeşte un semnal de oprire;
    - în situaţia în care un defect este detectat la partea legată de securitatea sistemului;
    - dacă nu se detectează niciun semnal de validare într-un interval de timp specificat.
    Funcţiei de deplasare nu i se aplică prevederile pct. 1.2.4.
    3.3.4. Deplasarea maşinii comandate de conducătorul pedestru
    Deplasarea maşinii autopropulsate comandate de conducătorul pedestru trebuie să fie posibilă numai printr-o acţiune continuă a conducătorului asupra organului de comandă corespunzător.
    În special, deplasarea nu trebuie să fie posibilă în timpul pornirii motorului.
    Sistemele de comandă ale maşinii cu conducător pedestru trebuie să fie proiectate astfel încât să reducă la minimum riscurile datorate deplasării neaşteptate a maşinii spre conducător, în special riscurile:
    a) de strivire;
    b) de accidentare din cauza sculelor rotative.
    Viteza normală de deplasare a maşinii trebuie să fie compatibilă cu viteza de deplasare a conducătorului pedestru.
    În cazul maşinii pe care poate fi montată o unealtă rotativă, nu trebuie să fie posibil să fie acţionată această unealtă atunci când se comandă mersul înapoi, cu excepţia cazului în care deplasarea maşinii rezultă din mişcarea uneltei. În acest caz, viteza pentru mersul înapoi trebuie să fie astfel încât să nu prezinte pericol pentru conducător.
    3.3.5. Defectarea circuitului de comandă
    O defectare a sistemului de alimentare cu energie a mecanismului de servodirecţie, dacă el este prevăzut, nu trebuie să împiedice dirijarea maşinii pe durata timpului necesar pentru oprirea acesteia.
    3.4. Protecţia împotriva riscurilor mecanice
    3.4.1. Mişcări necomandate
    Maşina trebuie să fie proiectată, construită şi, dacă este cazul, montată pe suportul său mobil astfel încât să se asigure că în timpul deplasării oscilaţiile necontrolate ale centrului său de greutate nu îi afectează stabilitatea sau nu îi produc eforturi excesive în structură.
    3.4.2. Părţi de transmisie mobile
    Ca derogare de la prevederile pct. 1.3.8.1, în cazul motoarelor nu este necesar ca protectorii mobili, care previn accesul la părţile mobile în compartimentul motor, să fie prevăzuţi cu dispozitive de blocare, dacă deschiderea lor este posibilă fie prin utilizarea unei scule sau a unei chei ori printr-un organ de comandă amplasat la postul de conducere, cu condiţia ca acesta din urmă să se afle într-o cabină complet închisă şi dotată cu un sistem de închidere pentru a împiedica accesul neautorizat al persoanelor.
    3.4.3. Răsturnarea şi bascularea
    Dacă în cazul unei maşini autopropulsate cu conducător transportat şi, eventual, operator (operatori) transportat (transportaţi) există riscul răsturnării sau al basculării, maşina trebuie să fie prevăzută cu o structură de protecţie corespunzătoare, dacă aceasta nu măreşte riscul.
    Această structură de protecţie trebuie să fie astfel încât, în caz de răsturnare sau de basculare, să garanteze persoanelor transportate un volum-limită de deformare adecvat.
    Pentru a verifica dacă structura de protecţie îndeplineşte cerinţa menţionată la al doilea alineat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări corespunzătoare pentru fiecare tip de structură.
    3.4.4. Căderi de obiecte
    Dacă în cazul unei maşini cu conducător transportat şi, eventual, operator (operatori) transportat (transportaţi) există riscuri datorate căderii obiectelor sau materialelor, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să se ţină cont de acest risc şi să fie prevăzută, dacă dimensiunile permit, cu puncte de ancorare care să-i permită echiparea ei cu o structură de protecţie corespunzătoare.
    Această structură de protecţie trebuie să fie astfel încât, în cazul căderilor de obiecte sau de materiale, să garanteze operatorilor transportaţi un volum-limită de deformare adecvat.
    Pentru a verifica dacă respectiva structură îndeplineşte cerinţa menţionată la al doilea alineat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări corespunzătoare pentru fiecare tip de structură.
    3.4.5. Mijloace de acces
    Mijloacele de sprijin pentru mâini şi treptele trebuie să fie proiectate, construite şi dispuse astfel încât operatorii să le utilizeze instinctiv şi să nu recurgă la organele de comandă pentru a facilita accesul.
    3.4.6. Dispozitive de remorcare
    Orice maşină utilizată pentru remorcare sau destinată să fie remorcată trebuie să fie echipată cu dispozitive de remorcare ori de cuplare proiectate, construite şi dispuse astfel încât să asigure cuplarea şi decuplarea uşoară şi în condiţii de securitate şi să împiedice decuplarea accidentală în timpul utilizării.
    În măsura în care sarcina de pe bara de remorcare o necesită, aceste maşini trebuie să fie echipate cu un suport cu suprafaţa de sprijin adaptată la sarcină şi la sol.
    3.4.7. Transmiterea puterii între maşina autopropulsată (sau tractor) şi maşina receptoare
    Arborii de transmisie cu articulaţii cardanice care fac legătura între o maşină autopropulsată (sau tractor) şi primul lagăr fix al unei maşini receptoare trebuie să fie proiectaţi şi construiţi astfel încât pe toată lungimea arborelui şi a articulaţiilor sale cardanice să fie prevăzuţi cu mijloace de protecţie.
    Priza de putere a maşinii autopropulsate (sau a tractorului) la care este cuplat arborele de transmisie trebuie să fie prevăzută fie cu un protector fixat pe maşina autopropulsată (sau pe tractor), fie cu un alt dispozitiv care să asigure o protecţie echivalentă.
    Trebuie să existe posibilitatea deschiderii acestui protector pentru accesul la arborele de transmisie cu articulaţie cardanică. După ce acesta este fixat în locul destinat, trebuie să existe destul spaţiu pentru a preveni avarierea protectorului de către arborele motor atunci când maşina autopropulsată (sau tractorul) este pusă (pus) în mişcare.
    La maşina tractată arborele receptor trebuie închis într-o carcasă de protecţie, fixată pe maşină.
    Limitatoarele de moment sau roţile libere pot echipa transmisiile cu articulaţii cardanice numai înspre partea de cuplare a transmisiei cu maşina receptoare. În acest caz, arborele de transmisie cu articulaţie cardanică trebuie marcat conform sensului de montaj.
    Orice maşină tractată, a cărei funcţionare necesită existenţa unui arbore de transmisie care să o cupleze la maşina autopropulsată sau la un tractor, trebuie să posede un astfel de sistem de susţinere a arborelui de transmisie astfel încât, dacă maşina se decuplează, arborele de transmisie şi protectorul asociat să nu se deterioreze prin contact cu solul sau cu o parte a maşinii.
    Părţile exterioare ale protectorului trebuie să fie proiectate, construite şi dispuse astfel încât să nu se rotească odată cu arborele de transmisie. Protectorul trebuie să acopere transmisia cardanică până la extremităţile furcilor interioare, în cazul articulaţiilor cardanice simple şi cel puţin până în centrul articulaţiei sau articulaţiilor exterioare, în cazul articulaţiilor cardanice de "unghi mare".
    Dacă mijloacele de acces spre locurile de muncă sunt prevăzute în apropierea arborelui de transmisie cu transmisie cardanică, acestea trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât protectorii asociaţi arborelui să nu poată fi utilizaţi drept trepte, cu excepţia cazului în care au fost proiectaţi şi construiţi în acest scop.
    3.5. Măsuri de protecţie împotriva altor riscuri
    3.5.1. Baterii de acumulatori
    Locaşul bateriei trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să împiedice stropirea cu electrolit a operatorului, în cazul răsturnării sau basculării, şi să evite acumularea de vapori în locurile ocupate de operatori.
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât bateria să poată fi deconectată cu ajutorul unui dispozitiv uşor accesibil, prevăzut în acest scop.
    3.5.2. Incendiu
    În funcţie de riscurile anticipate de producător şi dacă dimensiunile maşinii permit, aceasta trebuie:
    - fie să permită echiparea cu extinctoare uşor accesibile;
    sau
    - să fie echipată cu sisteme extinctoare integrate în maşină.
    3.5.3. Emisii de substanţe periculoase
    Prevederile alineatelor al doilea şi al treilea ale pct. 1.5.13 nu se aplică atunci când funcţia principală a maşinii este de pulverizare a produselor. Cu toate acestea, operatorul trebuie să fie protejat împotriva riscului de expunere la astfel de emisii periculoase.
    3.6. Informaţii şi indicaţii
    3.6.1. Semnalizare, semnale şi avertismente
    Fiecare maşină trebuie prevăzută cu mijloace de semnalizare şi/sau pictograme care conţin instrucţiuni de utilizare, reglare şi mentenanţă, ori de câte ori acest lucru este necesar pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii persoanelor. Acestea trebuie să fie alese, proiectate şi construite astfel încât să fie clar vizibile şi durabile.
    Fără a încălca reglementările privind circulaţia rutieră, maşinile cu conducător transportat trebuie dotate cu următoarele echipamente:
    - un dispozitiv de avertizare acustică care să permită avertizarea persoanelor;
    - un sistem de semnalizare luminoasă adaptat condiţiilor de utilizare prevăzute; această ultimă cerinţă nu se aplică maşinilor destinate exclusiv pentru lucrul în subteran şi care nu sunt alimentate cu energie electrică;
    - după caz, trebuie să existe o conexiune corespunzătoare între remorcă şi maşină care să permită asigurarea funcţionării semnalelor.
    Maşinile comandate de la distanţă care, în condiţii normale de funcţionare, expun persoanele la riscuri de impact sau strivire trebuie să fie prevăzute cu mijloace corespunzătoare de semnalizare a deplasărilor sau cu mijloace de protecţie a persoanelor împotriva acestor riscuri.
    Aceleaşi condiţii se aplică maşinilor a căror utilizare implică deplasări constante înainte şi înapoi pe aceeaşi axă, unde zona din spatele maşinii nu este direct vizibilă pentru conducător.
    Maşina trebuie să fie construită astfel încât să nu permită dezactivarea fără intenţie a dispozitivelor de avertizare şi semnalizare. De fiecare dată când este esenţial din motive de securitate, dispozitivele respective trebuie prevăzute cu mijloace care să permită verificarea bunei funcţionări şi pentru atenţionarea operatorului asupra defectării acestora.
    În cazul în care deplasarea maşinii sau a uneltelor acesteia este deosebit de periculoasă, maşina respectivă trebuie prevăzută cu o semnalizare care să interzică apropierea în timpul funcţionării acesteia. Această semnalizare trebuie să fie lizibilă la o distanţă suficientă pentru a asigura securitatea persoanelor care trebuie să se afle în vecinătate.
    3.6.2. Marcare
    Fiecare maşină trebuie marcată vizibil şi durabil, cel puţin, cu informaţiile următoare:
    - putere nominală, exprimată în kilowaţi (kW);
    - masa, în kilograme (kg), în configuraţia cea mai uzuală; şi, dacă este cazul:
    - forţa maximă de tracţiune la cârlig în newtoni (N);
    - forţa verticală maximă pe cârlig în newtoni (N).
    3.6.3. Instrucţiuni
    3.6.3.1. Vibraţii
    Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii referitoare la vibraţiile transmise de maşină către sistemul mână-braţ sau către întregul corp:
    - valoarea totală a vibraţiilor la care este expus sistemul mână-braţ rădăcinii dacă depăşeşte 2,5 m/sý sau, după caz, menţionarea că această valoare nu depăşeşte 2,5 m/sý;
    - valoarea medie pătratică maximă ponderată a acceleraţiei la care este supus întregul corp, dacă aceasta depăşeşte 0,5 m/sý. Dacă această valoare nu depăşeşte 0,5 m/sý, această informaţie trebuie menţionată;
    - incertitudinea de măsurare.
    Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite pe baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina care urmează a fi produsă.
    În situaţia în care nu sunt aplicabile standarde armonizate, vibraţiile trebuie să fie măsurate utilizându-se cea mai adecvată metodă de măsurare pentru maşină.
    Trebuie să fie descrise condiţiile de funcţionare a maşinii, în timpul măsurărilor, şi metodele care au fost folosite pentru măsurare sau trebuie să fie specificată referinţa standardului armonizat.
    3.6.3.2. Utilizări multiple
    Instrucţiunile maşinilor care permit utilizări diferite, în funcţie de echipamentul folosit, şi instrucţiunile echipamentelor interschimbabile trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a permite montarea şi utilizarea în condiţii de securitate a maşinii de bază şi a echipamentelor interschimbabile care pot fi montate pe aceasta.
    4. Cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate suplimentare pentru prevenirea pericolelor specifice datorate operaţiilor de ridicare
    Maşinile care prezintă pericole datorate operaţiilor de ridicare trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    4.1. Observaţii generale
    4.1.1. Definiţii
    a) operaţia de ridicare - o operaţie de deplasare a sarcinii unitare constituite din obiecte şi/sau persoane, care necesită la un moment dat modificarea nivelului;
    b) sarcină ghidată - sarcina care este deplasată integral de-a lungul unor ghidaje rigide sau flexibile şi a cărei poziţie este determinată prin puncte fixe;
    c) coeficient de siguranţă - raportul aritmetic dintre sarcina garantată de producător sau reprezentantul său autorizat şi valoarea sarcinii maxime de utilizare marcată pe component;
    d) coeficient de încercare - raportul matematic dintre sarcina utilizată pentru efectuarea încercărilor statice sau dinamice pentru o maşină ori un dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii şi sarcina maximă de utilizare marcată pe maşină sau pe dispozitivul de prindere respectiv;
    e) încercare statică - încercarea în cursul căreia maşina sau dispozitivul de prindere pentru ridicarea sarcinii este verificată/verificat iniţial şi apoi supusă/supus unei forţe egale cu sarcina maximă de utilizare, multiplicată cu coeficientul de încercare corespunzător, după care, la încetarea forţei, este verificată/verificat pentru a se asigura că nu s-a produs nicio deteriorare;
    f) încercare dinamică - încercarea în cursul căreia maşina de ridicat este pusă să funcţioneze în toate situaţiile posibile, la sarcina maximă de utilizare, cu luarea în considerare a comportamentului dinamic al acesteia, în vederea verificării funcţionării corecte a maşinii şi a elementelor de securitate;
    g) cabină - parte a maşinii pe care sau în interiorul careia se găsesc persoane şi/sau obiecte care trebuie ridicate.
    4.1.2. Măsuri de protecţie împotriva riscurilor mecanice
    4.1.2.1. Riscuri datorate lipsei de stabilitate
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât stabilitatea cerută la pct. 1.3.1 să fie asigurată atât în timpul funcţionării, cât şi în afara ei, inclusiv în toate fazele de transport, montare şi demontare, în cursul defectărilor previzibile ale componentelor, precum şi în cursul efectuării încercărilor, dacă acestea sunt executate conform instrucţiunilor. În acest scop, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să utilizeze metodele de verificare corespunzătoare.
    4.1.2.2. Maşini care rulează pe ghidaje sau căi de rulare
    Maşina trebuie să fie prevăzută cu dispozitive care să acţioneze asupra ghidajelor sau căilor de rulare, în scopul prevenirii deraierilor.
    Dacă deraierea se produce totuşi, în pofida existenţei unor astfel de dispozitive sau în cazul defectării unui element de ghidare ori de rulare, trebuie să fie prevăzute dispozitive care să împiedice căderea echipamentelor, componentelor sau sarcinii ori răsturnarea maşinii.
    4.1.2.3. Rezistenţă mecanică
    Maşina, dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi componentele lor trebuie să poată rezista la solicitările la care sunt supuse, atât în timpul funcţionării, cât şi, dacă este cazul, când nu funcţionează, în condiţiile de instalare şi funcţionare prevăzute şi în toate configuraţiile specifice maşinii, ţinându-se seama, atunci când este cazul, de efectele factorilor atmosferici şi de eforturile exercitate de persoane. Această cerinţă trebuie, de asemenea, să fie îndeplinită în timpul transportului, montării şi demontării.
    Maşina şi dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să fie evitate defectările datorate oboselii sau uzurii, ţinându-se seama de utilizarea prevăzută a acestora.
    Materialele folosite trebuie să fie alese luându-se în considerare mediile de utilizare prevăzute, în special în ceea ce priveşte coroziunea, abraziunea, şocurile, temperaturi extreme, oboseala, fragilitatea şi îmbătrânirea.
    Maşina şi dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie să fie proiectate şi construite pentru a putea suporta suprasarcinile aplicate la încercările statice, fără a prezenta deformări sau defectări evidente. Calculele de rezistenţă trebuie să ţină seama de valorile coeficientului de încercare statică ales, astfel încât să se poată garanta un nivel adecvat de securitate; acest coeficient de încercare are, în general, următoarele valori:
    a) pentru maşinile acţionate manual şi dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii: 1,5;
    b) pentru alte maşini: 1,25.
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a putea suporta, fără a se defecta, încercările dinamice efectuate cu sarcina maximă de utilizare, multiplicată cu coeficientul de încercare dinamică. Acest coeficient de încercare dinamică este ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat; în general, acest coeficient este egal cu 1,1. Ca o regulă generală, încercările trebuie efectuate la vitezele nominale prevăzute. Dacă circuitul de comandă al maşinii permite mai multe mişcări simultane, încercările trebuie să fie efectuate în condiţiile cele mai defavorabile, adică, ca regulă generală, prin combinarea mişcărilor.
    4.1.2.4. Scripeţi, tamburi, role, lanţuri şi cabluri
    Diametrul scripeţilor, tamburilor şi rolelor trebuie să fie compatibil cu dimensiunile cablurilor sau ale lanţurilor cu care pot fi echipate.
    Tamburii şi rolele trebuie să fie proiectate, construite şi instalate astfel încât cablurile sau lanţurile cu care sunt echipate să se poată înfăşura fără a cădea.
    Cablurile utilizate direct pentru ridicarea sau susţinerea sarcinii nu trebuie să prezinte nicio matisare, cu excepţia extremităţilor. Matisările sunt tolerate în instalaţiile care sunt prevăzute, prin proiect, să fie modificate regulat, în funcţie de necesităţile de utilizare.
    Coeficientul de siguranţă al întregului cablu şi al extremităţilor este ales astfel încât să garanteze un nivel corespunzător de securitate. Ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 5.
    Coeficientul de siguranţă al lanţurilor de ridicare este ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat. Ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 4.
    Pentru a verifica dacă este asigurat coeficientul de siguranţă adecvat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze sau să aibă efectuate încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de lanţ şi de cablu utilizat direct pentru ridicarea sarcinii şi pentru fiecare tip de capăt de cablu.
    4.1.2.5. Accesorii pentru dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi elementele lor
    Accesoriile pentru dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi elementele lor trebuie să fie dimensionate ţinându-se seama de fenomenele de oboseală şi de procesele de îmbătrânire pentru un număr de cicluri de funcţionare corespunzător duratei de viaţă prevăzute, precizată în condiţiile de funcţionare a aplicaţiei preconizate.
    În plus:
    a) coeficientul de siguranţă al ansamblului cablu metalic şi capătul lui trebuie ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat; ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 5. Cablurile nu trebuie să prezinte nicio matisare sau buclă, în afara celor de la extremităţi;
    b) atunci când sunt utilizate lanţuri cu zale sudate, ele trebuie să fie de tipul cu zale scurte. Coeficientul de siguranţă al lanţurilor de orice tip este ales astfel încât să garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulă generală, egal cu 4;
    c) coeficientul de siguranţă al cablurilor sau al chingilor din fibre textile depinde de material, de metoda de fabricaţie, de dimensiuni şi de utilizare. Acest coeficient este ales astfel încât să garanteze un nivel de securitate adecvat; el este, ca regulă generală, egal cu 7, cu condiţia să se demonstreze că materialele folosite sunt de foarte bună calitate, iar metoda de fabricaţie este corespunzătoare condiţiilor de utilizare prevăzute. În caz contrar, ca regulă generală, coeficientul trebuie să fie mai mare, pentru a asigura un grad de securitate echivalent. Cablurile şi chingile din fibre textile nu trebuie să prezinte niciun nod, nicio legătură sau matisare, altele decât cele de la extremitatea de legare, cu excepţia elementelor de legare inelare;
    d) coeficientul de siguranţă pentru toate componentele metalice ale unei legături sau utilizate împreună cu o legătură este ales astfel încât să garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulă generală, egal cu 4;
    e) capacitatea maximă la utilizare a unui cablu de legare multifilar se stabileşte ţinându-se seama de capacitatea maximă de utilizare a celui mai slab fir, de numărul de fire şi de un factor de reducere care depinde de modul de legare;
    f) pentru a verifica dacă a fost atins coeficientul de siguranţă adecvat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări adecvate pentru fiecare tip de componentă menţionată la lit. a), b), c) şi d).
    4.1.2.6. Controlul mişcărilor
    Dispozitivele pentru controlul mişcărilor trebuie să acţioneze astfel încât maşina pe care sunt instalate să fie menţinută în condiţii de securitate:
    a) maşina trebuie să fie proiectată şi echipată cu dispozitive care să menţină amplitudinea mişcărilor componentelor lor între limitele specificate. Intrarea în acţiune a acestor dispozitive trebuie, dacă este cazul, să fie precedată de o avertizare;
    b) dacă mai multe maşini fixe sau care rulează pe şine pot fi manevrate simultan, în acelaşi spaţiu în care există riscuri de ciocnire, maşinile în cauză trebuie proiectate şi construite astfel încât să fie posibilă echiparea cu sisteme care să permită evitarea acestor riscuri;
    c) maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât sarcinile să nu poată devia în mod periculos sau să cadă liber şi pe neaşteptate, chiar şi în cazul defectării parţiale sau totale a alimentării cu energie electrică ori atunci când operatorul opreşte funcţionarea maşinii;
    d) în condiţii normale de funcţionare nu trebuie să existe posibilitatea coborârii sarcinii numai sub controlul unei frâne cu fricţiune, cu excepţia maşinii la care este necesară funcţionarea în acest mod;
    e) dispozitivele de prindere trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să se evite căderea neaşteptată a sarcinilor.
    4.1.2.7. Deplasarea sarcinilor în timpul manipulării
    Poziţia postului de conducere a maşinii trebuie să permită supravegherea maximă a traiectoriilor părţilor mobile, pentru a se evita posibile loviri cu persoane, cu echipamente sau cu alte maşini care ar putea fi manevrate în acelaşi timp şi ar fi posibil să constituie un pericol.
    Maşinile cu sarcina ghidată, fixate într-un singur loc, trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să se prevină lovirea persoanelor expuse de deplasarea sarcinii sau, eventual, a contragreutăţilor.
    4.1.2.8. Maşini care deservesc paliere fixe
    4.1.2.8.1. Deplasarea cabinei
    Deplasarea cabinei unei maşini care deserveşte paliere fixe trebuie să aibă un ghidaj rigid către şi la paliere. Sistemele ghidate prin foarfeci sunt, de asemenea, considerate ghidaje rigide.
    4.1.2.8.2. Accesul la cabină
    În cazul în care persoanele au acces la cabină, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să se asigure poziţia staţionară a cabinei pe durata accesului, în special la încărcare sau la descărcare.
    Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât diferenţa de nivel între cabină şi palierul deservit să nu creeze risc de împiedicare.
    4.1.2.8.3. Riscuri datorate contactului cu cabina aflată în mişcare
    După caz, acest lucru este necesar pentru îndeplinirea cerinţei prevăzute la al doilea alineat al pct. 4.1.2.7, zona de deplasare a cabinei trebuie să fie inaccesibilă pe durata funcţionării normale.
    În situaţia în care, în timpul inspecţiei sau al mentenanţei, există riscul ca persoanele aflate deasupra sau sub cabină să fie strivite între cabină şi orice parte fixă, trebuie să fie prevăzut un spaţiu liber suficient, fie sub forma unor refugii, fie prin intermediul unor mijloace mecanice de blocare a deplasării cabinei.
    4.1.2.8.4. Riscul asociat căderii sarcinii de la cabină
    În cazul în care există un risc asociat unei sarcini care cade de pe cabină, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să se evite acest risc.
    4.1.2.8.5. Paliere
    Riscurile datorate contactului persoanelor situate pe paliere cu cabina în mişcare sau cu alte părţi mobile trebuie să fie prevenite.
    Dacă există riscul datorat căderii persoanelor în zona de deplasare a cabinei atunci când cabina nu se găseşte la nivelul palierelor, trebuie să fie instalaţi protectori pentru evitarea acestui risc. Aceşti protectori trebuie să nu se deschidă înspre zona de deplasare a cabinei. Aceştia trebuie să fie prevăzuţi cu un dispozitiv de blocare comandat de pe cabină pentru prevenirea:
    - deplasărilor periculoase ale cabinei până la protectorii care sunt închişi şi blocaţi;
    - deschiderii periculoase a protectorului înainte de oprirea cabinei la palierul respectiv.
    4.1.3. Aptitudinea la utilizare
    La introducerea pe piaţă sau la prima punere în funcţiune a maşinii şi a dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii, producătorul ori reprezentantul său autorizat trebuie să se asigure, prin luarea sau dispunerea de măsuri corespunzătoare, că atât maşina, cât şi dispozitivele de prindere, care sunt acţionate prin forţa umană ori printr-un motor electric, sunt pregătite pentru a fi utilizate şi îşi pot îndeplini funcţiile prevăzute în condiţii de securitate.
    Încercările statice şi dinamice prevăzute la pct. 4.1.2.3 trebuie să fie realizate pe maşina de ridicare pregătită să fie pusă în funcţiune.
    Dacă maşina nu poate să fie asamblată la sediul producătorului sau al reprezentantului său autorizat, măsurile respective trebuie luate la locul de utilizare. În celelalte situaţii, măsurile trebuie să fie luate fie la sediul producătorului, fie la locul de utilizare.
    4.2. Cerinţe pentru maşinile cu sursă de energie diferită de forţa umană
    4.2.1. Controlul mişcărilor
    Dispozitivele de comandă ale pornirii-opririi maşinii trebuie folosite pentru controlul mişcărilor maşinii sau ale echipamentelor acesteia. Cu toate acestea, pentru deplasările parţiale sau totale la care nu există riscul lovirii sarcinii ori maşinii, dispozitivele sus-menţionate pot fi înlocuite cu dispozitive de comandă care să permită opriri automate în poziţiile prestabilite, fără menţinerea acţionării lor de către operator.
    4.2.2. Controlul sarcinii
    Maşinile cu sarcina maximă de utilizare de cel puţin 1.000 kg sau al căror moment de răsturnare este de cel puţin 40.000 Nm trebuie să fie echipate cu dispozitive care să-l avertizeze pe conducător şi să împiedice deplasările periculoase ale sarcinii în cazurile:
    - supraîncărcării, prin depăşirea sarcinii maxime de utilizare sau a momentului maxim de utilizare datorat acestor sarcini;
    - depăşirii momentului de răsturnare.
    4.2.3. Instalaţii ghidate prin cabluri
    Cablurile purtătoare, cablurile tractoare sau cablurile tractoare purtătoare trebuie să fie întinse cu ajutorul contragreutăţilor sau al unui dispozitiv care să permită controlul permanent al întinderii.
    4.3. Informaţii şi marcaje
    4.3.1. Lanţuri, cabluri şi chingi
    Orice lungime de lanţ, de cablu ori de chingă, care nu face parte dintr-un ansamblu, trebuie să poarte un marcaj sau, dacă nu este posibil, o placă ori un inel nedetaşabil, marcate cu numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat şi cu referinţa de identificare a certificatului relevant.
    Certificatul sus-menţionat trebuie să conţină informaţiile cerute prin standardele armonizate sau, dacă acestea nu există, cel puţin următoarele informaţii:
    a) numele şi adresa producătorului şi, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
    b) o descriere a lanţului sau cablului, care să cuprindă:
    - dimensiunile nominale;
    - construcţia sa;
    - materialul din care este executat, şi
    - orice tratament metalurgic special aplicat materialului;
    c) metoda de încercare utilizată;
    d) sarcina maximă care trebuie să fie suportată de lanţ sau cablu în timpul funcţionării. Poate fi indicat un interval de valori în funcţie de aplicaţiile prevăzute.
    4.3.2. Dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii
    Fiecare dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie să aibă marcate următoarele:
    - identificarea materialului atunci când această informaţie este necesară pentru compatibilitatea dimensională;
    - sarcina maximă de utilizare.
    În cazul dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii pe care marcarea este imposibilă, cerinţele menţionate la primul alineat trebuie înscrise pe o placă sau pe alte mijloace echivalente şi trebuie să fie fixate solid pe dispozitivul de prindere.
    Aceste cerinţe trebuie să fie lizibile şi să fie plasate într-un loc din care să nu fie posibil să dispară ca urmare a uzurii sau să nu compromită rezistenţa dispozitivului.
    4.3.3. Maşini de ridicat
    Sarcina maximă de utilizare trebuie să fie marcată vizibil pe maşină. Acest marcaj trebuie să fie lizibil, durabil şi clar.
    Dacă sarcina maximă de utilizare depinde de configuraţia maşinii, fiecare post de conducere trebuie prevăzut cu o placă ce trebuie să indice, preferabil sub formă de diagrame sau prin intermediul tabelelor, sarcinile nominale pentru fiecare configuraţie.
    Maşinile destinate doar ridicării obiectelor, echipate cu o cabină care permite accesul persoanelor, trebuie să poarte o avertizare clară şi durabilă de interzicere a ridicării persoanelor. Această avertizare trebuie să fie vizibilă de la fiecare loc în care este posibil accesul.
    4.4. Instrucţiuni
    4.4.1. Dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii
    Fiecare dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii sau fiecare lot comercial indivizibil de dispozitive de prindere trebuie să fie însoţit de instrucţiuni care să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:
    a) condiţiile normale de utilizare;
    b) limitele de utilizare [în special pentru dispozitivele de prindere care nu pot fi conforme cu prevederile pct. 4.1.2.6 lit. e)];
    c) instrucţiunile pentru montare, utilizare şi mentenanţă;
    d) coeficientul de încercare statică utilizat.
    4.4.2. Maşini de ridicat
    Fiecare maşină de ridicat trebuie să fie însoţită de instrucţiuni care să conţină următoarele informaţii:
    a) caracteristicile tehnice ale maşinii, în special:
    - sarcina maximă de utilizare şi, după caz, o copie a plăcii sau a tabelului cu sarcinile descrise la al doilea alineat al pct. 4.3.3;
    - reacţiunile din reazeme sau încastrări şi, după caz, caracteristicile căilor de rulare;
    - dacă este necesar, definirea şi mijloacele de instalare a contragreutăţilor;
    b) conţinutul carnetului de urmărire a maşinii, dacă el nu este furnizat împreună cu maşina;
    c) îndrumări pentru utilizare, în special pentru a remedia insuficienţa observării directe a sarcinii de către operator;
    d) dacă este necesar, un raport de încercări care prezintă încercările statice şi dinamice efectuate de către sau pentru producător ori pentru reprezentantul său autorizat;
    e) pentru maşinile care nu sunt asamblate la sediul producătorului în configuraţia în care urmează a fi utilizate, instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea măsurilor menţionate la pct. 4.1.3 înainte de prima punere în funcţiune.
    5. Cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate suplimentare pentru maşinile destinate lucrului în subteran
    Maşinile destinate lucrului în subteran trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    5.1. Riscuri datorate lipsei de stabilitate
    Susţinerile mecanizate trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să menţină o direcţie precizată în timpul deplasării şi să nu alunece înainte şi în timpul deplasării sub sarcină şi după ce sarcina a fost înlăturată. Ele trebuie echipate cu ancorări pentru plăcile de capăt ale stâlpilor de susţinere hidraulici individuali.
    5.2. Circulaţie
    Susţinerile mecanizate trebuie să permită circulaţia nestânjenită a persoanelor expuse.
    5.3. Organe de comandă
    Organele de comandă pentru accelerarea şi frânarea maşinilor care se deplasează pe şine trebuie să fie acţionate manual. Totuşi, dispozitivele de validare a comenzii pot fi acţionate cu piciorul.
    Organele de comandă ale susţinerilor mecanizate trebuie să fie proiectate şi dispuse astfel încât să permită ca, în timpul operaţiilor de ripare, operatorii să fie protejaţi de o susţinere la faţa locului. Organele de comandă trebuie protejate împotriva oricărei declanşări neaşteptate.
    5.4. Oprirea
    Maşinile autopropulsate care se deplasează pe şine, destinate pentru lucrul în subteran, trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de validare a comenzii, care să acţioneze asupra circuitului de comandă a deplasării maşinii astfel încât să se oprească deplasarea în cazul în care conductorul pierde controlul deplasării.
    5.5. Incendiu
    Cerinţa prevăzută la cea de-a doua liniuţă a pct. 3.5.2 este obligatorie pentru maşinile care conţin elemente foarte inflamabile.
    Sistemul de frânare al maşinii destinate pentru lucrul în subteran trebuie să fie proiectat şi construit astfel încât să nu producă scântei sau să genereze incendii.
    Maşinile cu motor cu ardere internă destinate pentru lucrul în subteran trebuie să fie echipate numai cu motoare care utilizează carburanţi cu tensiune de vapori scăzută şi care să excludă orice scânteie de natură electrică.
    5.6. Emisii gaze de evacuare
    Emisiile gazelor de evacuare ale motoarelor cu ardere internă nu trebuie să fie evacuate în sus.
    6. Cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate suplimentare pentru maşinile care prezintă pericole specifice datorate ridicării persoanelor
    Maşinile care prezintă pericole specifice datorate ridicării persoanelor trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    6.1. Observaţii generale
    6.1.1. Rezistenţă mecanică
    Cabina, inclusiv trapele, trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să asigure un spaţiu şi rezistenţa corespunzătoare numărului maxim de persoane care se pot afla în cabină şi la sarcina maximă de utilizare.
    Coeficienţii de siguranţă pentru componentele menţionate la pct. 4.1.2.4 şi 4.1.2.5 sunt inadecvaţi pentru maşinile destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor şi obiectelor şi trebuie să fie, ca regulă generală, dublaţi. Maşina destinată ridicării persoanelor sau a persoanelor şi obiectelor trebuie să fie echipată cu o suspensie ori un sistem de susţinere a cabinei proiectat şi construit astfel încât să asigure un nivel global de securitate adecvat şi să prevină riscul de cădere a cabinei.
    Dacă lanţurile sau cablurile sunt utilizate pentru suspendarea cabinei, ca regulă generală, cel puţin două cabluri ori lanţuri independente sunt necesare, fiecare având propriul ancoraj.
    6.1.2. Controlul solicitărilor pentru maşinile cu sursă de energie diferită de forţa umană
    Cerinţele pct. 4.2.2 se aplică indiferent de valorile sarcinii maxime de utilizare şi de momentul de răsturnare, cu excepţia cazului în care producătorul poate să demonstreze că nu există risc de supraîncărcare sau de răsturnare.
    6.2. Organe de comandă
    Dacă cerinţele de securitate nu impun alte soluţii, cabina trebuie, de regulă, să fie proiectată şi construită astfel încât persoanele care se află în interior să dispună de organe de comandă a mişcărilor de ridicare şi de coborâre şi, dacă este cazul, a altor deplasări ale cabinei.
    Aceste organe de comandă trebuie să aibă prioritate în funcţionare faţă de alte organe de comandă prevăzute pentru comanda aceleiaşi mişcări, cu excepţia dispozitivelor de oprire de urgenţă.
    Organele de comandă pentru astfel de mişcări trebuie să fie de tipul cu comandă menţinută, cu excepţia cazului în care cabina este complet închisă.
    6.3. Riscuri pentru persoanele aflate pe sau în interiorul cabinei
    6.3.1. Riscuri datorate deplasărilor cabinei
    Maşina de ridicat trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încât accelerarea sau frânarea cabinei să nu creeze un risc pentru persoane.
    6.3.2. Riscuri de cădere a persoanelor din cabină
    Cabina nu trebuie să se încline în poziţia în care se creează un risc de cădere a ocupanţilor, inclusiv dacă maşina şi cabina sunt în mişcare.
    Dacă cabina este proiectată ca punct de lucru, ea trebuie să asigure stabilitatea şi să împiedice mişcările periculoase.
    Dacă măsurile menţionate la pct. 1.5.15 nu sunt adecvate, cabina trebuie să fie prevăzută cu un număr suficient de puncte de ancorare adaptat numărului persoanelor care se pot afla în cabină. Punctele de ancorare trebuie să fie suficient de rezistente pentru a permite utilizarea echipamentelor individuale de protecţie destinate să protejeze împotriva caderilor de la înălţime.
    Orice trapă în podea sau în plafon ori în uşile laterale trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să împiedice deschiderea neaşteptată şi să se deschidă în sensul în care să prevină orice risc de cădere, în cazul deschiderii neaşteptate.
    6.3.3. Riscuri datorate căderii de obiecte pe cabină
    Dacă există riscul de cădere de obiecte pe cabină care ar putea pune în pericol persoanele, cabina trebuie să fie echipată cu un acoperiş de protecţie.
    6.4. Maşini care deservesc palierele
    6.4.1. Riscuri pentru persoanele de pe şi din cabină
    Cabina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încât să prevină riscurile datorate contactului între persoane şi/sau obiecte în interiorul cabinei, pe de o parte, şi orice componentă fixă sau mobilă, pe de altă parte. După caz, cabina trebuie să fie ea însăşi complet închisă şi să fie echipată cu un dispozitiv de blocare care să împiedice mişcările periculoase ale cabinei atunci când uşile nu sunt închise. Uşile trebuie să rămână închise dacă cabina se opreşte între două paliere, atunci când există riscul de cădere din cabină.
    Maşina trebuie să fie proiectată, construită şi, după caz, echipată cu dispozitive astfel încât să prevină deplasarea necontrolată a cabinei, în sens ascendent sau descendent. Aceste dispozitive trebuie să fie capabile să oprească cabina la sarcina maximă de utilizare şi la viteza maximă previzibilă.
    Oprirea datorată acţionării acestui dispozitiv nu trebuie să provoace frânarea periculoasă pentru ocupanţi, indiferent de condiţiile de sarcină.
    6.4.2. Comenzi situate pe paliere
    Comenzile, altele decât cele utilizate în caz de urgenţă, situate pe paliere trebuie să nu declanşeze mişcările cabinei, dacă:
    - organele de comandă din cabină funcţionează;
    - cabina nu se află la un palier.
    6.4.3. Accesul la cabină
    Protectorii palierelor şi cabinei trebuie să fie proiectaţi şi construiţi astfel încât să asigure un transfer în condiţii de securitate către şi de la cabină, ţinându-se cont de ansamblul previzibil al obiectelor şi persoanelor de ridicat.
    6.5. Marcaje
    Cabina trebuie să poarte informaţiile necesare pentru asigurarea securităţii, care includ:
    - numărul de persoane care se pot afla în cabină;
    - sarcina maximă de utilizare.


    Anexa 2
    DECLARAŢII
    1. Conţinut
    A. Declaraţia CE de conformitate a maşinii
    Declaraţia şi traducerile acesteia trebuie să fie elaborate potrivit instrucţiunilor prevăzute la pct. 1.7.4.1 lit. a) şi b) din anexa nr. 1 şi trebuie să fie dactilografiate sau scrise de mână cu majuscule.
    Această declaraţie se referă exclusiv la maşina care se află în starea în care a fost introdusă pe piaţă şi exclude componentele adăugate şi/sau operaţiile efectuate ulterior de către utilizatorul final.
    Declaraţia CE de conformitate trebuie să conţină următoarele elemente:
    1. denumirea şi adresa completă ale producătorului şi, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
    2. denumirea şi adresa persoanei autorizate să constituie dosarul tehnic, persoană care trebuie să fie stabilită în Uniunea Europeană;
    3. descrierea şi identificarea maşinii, inclusiv denumirea generică, funcţia, modelul, tipul, numărul de serie şi denumirea sa comercială;
    4. o declaraţie care să precizeze expres că maşina satisface ansamblul prevederilor pertinente din prezenta hotărâre şi, după caz, o declaraţie similară care precizează că maşina este conformă şi cu alte reglementări şi/sau reguli tehnice specifice. Referinţele trebuie să fie cele care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul maşinilor fabricate pe teritoriul României se precizează toate referinţele reglementărilor române aplicabile, care sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I;
    5. dacă este cazul, numele, adresa şi numărul de identificare ale organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip prevăzută în anexa nr. 9 şi numărul certificatului de examinare CE de tip;
    6. dacă este cazul, numele, adresa şi numărul de identificare ale organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare a calităţii totale prevăzut în anexa nr. 10;
    7. dacă este cazul, referinţele la standarde armonizate care au fost utilizate aşa cum este menţionat la art. 9 alin. (3) din hotărâre;
    8. dacă este cazul, referinţele la alte standarde şi la specificaţiile tehnice care au fost utilizate;
    9. locul şi data declaraţiei;
    10. identitatea şi semnătura persoanei împuternicite să elaboreze această declaraţie în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
    B. Declaraţie de încorporare a cvasimaşinilor
    Declaraţia şi traducerile acesteia trebuie să fie elaborate potrivit instrucţiunilor prevăzute la pct. 1.7.4.1 lit. a) şi b) din anexa nr. 1 şi trebuie să fie dactilografiate sau scrise de mână cu majuscule.
    Declaraţia de încorporare trebuie să conţină următoarele elemente:
    1. denumirea şi adresa completă ale producătorului cvasimaşinii şi, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
    2. numele şi adresa persoanei autorizate să constituie dosarul tehnic respectiv, persoană care trebuie să fie stabilită în Uniunea Europeană;
    3. descrierea şi identificarea cvasimaşinii, inclusiv denumirea generică, funcţia, modelul, tipul, numărul de serie şi denumirea sa comercială;
    4. o declaraţie care să precizeze care sunt cerinţele esenţiale prevăzute de prezenta hotărâre aplicate şi satisfăcute şi că documentaţia tehnică specifică este constituită conform lit. B) din anexa nr. 7 şi, după caz, o declaraţie care precizează că cvasimaşina este conformă şi cu alte reglementări şi/sau reguli tehnice specifice. Referinţele trebuie să fie cele care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul cvasimaşinilor fabricate pe teritoriul României se precizează toate referinţele reglementărilor române aplicabile, care sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I;
    5. un angajament de a transmite informaţiile relevante privind cvasimaşina, la cererea justificată a autorităţilor naţionale. Acest angajament trebuie să conţină metoda de transmitere şi nu trebuie să aducă prejudicii drepturilor de proprietate intelectuală a producătorului cvasimaşinii;
    6. o declaraţie în care se precizează că această cvasimaşină nu poate fi introdusă pe piaţă înainte ca maşina finală în care ea trebuie să fie încorporată a fost declarată conformă cu prevederile relevante ale prezentei hotărâri, dacă este necesar;
    7. locul şi data declaraţiei;
    8. identitatea şi semnătura persoanei împuternicite să elaboreze această declaraţie în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
    2. Conservare
    Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze originalul declaraţiei CE de conformitate pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată a fabricării maşinii.
    Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze originalul declaraţiei de încorporare pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată a fabricării cvasimaşinii.


    Anexa 3
    MARCAJUL CE
    Marcajul CE de conformitate este constituit din iniţialele "CE" sub următoarea formă:
    ---------
    NOTĂ(CTCE)
    Reprezentarea grafică a marcajului, se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 30 septembre 2008, la pagina 24, (a se vedea imaginea asociată)
    În cazul reducerii sau măririi marcajului CE, proporţiile trebuie respectate, aşa cum reiese din grafica de mai sus.
    Diferitele element e ale marcajului CE trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni pe verticală, care nu pot fi mai mici de 5 mm. Se poate face derogare de la această dimensiune pentru maşinile de dimensiuni reduse.
    Marcajul CE trebuie să fie aplicat în imediata vecinătate a numelui producătorului sau al reprezentantului său autorizat, cu folosirea aceloraşi tehnici.
    În situaţia în care se aplică procedura de asigurare a calităţii totale menţionată la art. 13 alin. (3) lit. c) şi alin. (4) lit. b) din hotărâre, marcajul CE trebuie să fie imediat urmat de numărul de identificare al organismului notificat.


    Anexa 4
    CATEGORII DE MAŞINI
    pentru care se aplică una dintre procedurile prevăzute la
    art. 13 alin. (3) şi (4) din hotărâre
    1. ferăstraie circulare (simple sau multiple) pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii şi materialelor cu caracteristici fizice similare, de următoarele tipuri:
    1.1. ferăstraie mecanice, cu lamă (lame) în poziţie fixă în timpul prelucrării, cu masă sau suport fixă (fix), cu avans manual al piesei ori cu dispozitiv amovibil de avans cu antrenare mecanizată;
    1.2. ferăstraie mecanice, cu lamă (lame) în poziţie fixă în timpul prelucrării, cu masă mobilă sau cărucior cu mişcare alternativă, cu deplasare manuală;
    1.3. ferăstraie mecanice, cu lamă (lame) în poziţie fixă în timpul prelucrării, prevăzute prin construcţie cu dispozitiv de antrenare mecanizată a pieselor prelucrate, cu alimentare şi/sau evacuare manuală;
    1.4. ferăstraie, cu lamă (lame) mobilă (mobile) în timpul prelucrării, cu dispozitiv de antrenare mecanizată, cu alimentare şi/sau evacuare manuală;
    2. maşini de îndreptat cu avans manual pentru prelucrarea lemnului;
    3. maşini de rindeluit pe o faţă care este prevăzută prin construcţie cu dispozitiv de antrenare mecanizată, cu alimentare şi/sau evacuare manuală pentru prelucrarea lemnului;
    4. ferăstraie cu pânză panglică, cu alimentare şi/sau evacuare manuală pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii şi materialelor cu caracteristici fizice similare, de următoarele tipuri:
    4.1. ferăstraie mecanice, în poziţie fixă în timpul prelucrării, cu masă sau suport fixă (fix) ori cu mişcare alternativă;
    4.2. ferăstraie mecanice, cu lamă montată pe un cărucior cu mişcare alternativă;
    5. maşini combinate ale tipurilor menţionate la pct. 1-4 şi la pct. 7 pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare;
    6. maşini de cepuit cu mai multe axe cu avans manual pentru prelucrarea lemnului;
    7. maşini de frezat cu ax vertical cu avans manual pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare;
    8. ferăstraie portabile cu lanţ pentru prelucrarea lemnului;
    9. prese, inclusiv prese pentru îndoit, pentru prelucrarea la rece a metalelor, cu încărcare şi/sau descărcare manuală, ale căror elemente mobile pot să aibă o cursă superioară valorii de 6 mm şi o viteză mai mare de 30 mm/s;
    10. maşini de format mase plastice prin injecţie ori comprimare cu încărcare şi/sau descărcare manuală;
    11. maşini de format piese din cauciuc prin injecţie ori comprimare cu încărcare şi/sau descărcare manuală;
    12. maşini pentru lucrări subterane, de următoarele tipuri:
    12.1. locomotive şi vagonete cu sistem de frânare;
    12.2. elemente de susţinere cu acţionare hidraulică;
    13. maşini de colectare a deşeurilor menajere cu încărcare manuală şi având un mecanism de compactare încorporat;
    14. arbori de transmisie cu articulaţii cardanice, inclusiv protectorii lor;
    15. protectorii arborilor de transmisie cu articulaţii cardanice;
    16. elevatoare pentru vehicule;
    17. echipamente pentru ridicarea persoanelor şi obiectelor, care prezintă un pericol de cădere pe verticală de la o înălţime mai mare de 3 m;
    18. maşini portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive şi alte maşini de impact;
    19. dispozitive de protecţie destinate detectării prezenţei persoanelor;
    20. protectori mobili acţionaţi cu un dispozitiv de blocare destinat să fie utilizat la maşinile menţionate la pct. 9, 10 şi 11;
    21. blocuri logice care asigură funcţii de securitate;
    22. structuri de protecţie pentru combaterea efectelor răsturnării (ROPS);
    23. structuri de protecţie pentru combaterea efectelor căderilor de obiecte (FOPS).


    Anexa 5
    LISTĂ INDICATIVĂ
    a componentelor de securitate prevăzute la
    art. 3 alin. (2) pct. 3 din hotărâre
    1. protectorii arborilor de transmisie cu articulaţii cardanice;
    2. dispozitive de protecţie destinate detectării prezenţei persoanelor;
    3. protectori mobili acţionaţi cu un dispozitiv de blocare destinat să fie utilizat la maşinile menţionate la pct. 9, 10 şi 11 din anexa nr. 4;
    4. blocuri logice care asigură funcţiile de securitate la maşini;
    5. valve cu mijloace suplimentare de detectare a defectării, destinate controlului mişcărilor periculoase la maşini;
    6. sisteme de extracţie a emisiilor maşinii;
    7. protectori şi dispozitive de protecţie destinate să protejeze persoanele expuse împotriva părţilor mobile implicate direct în procesul de lucru al maşinii;
    8. dispozitive de control al solicitărilor şi al mişcărilor la maşinile de ridicat;
    9. dispozitive de reţinere a persoanelor pe scaun;
    10. dispozitivele pentru oprirea de urgenţă;
    11. sistemele de descărcare pentru prevenirea acumulării sarcinilor electrostatice potenţial periculoase;
    12. limitatoare de energie şi dispozitive de securitate prevăzute la pct. 1.5.7, 3.4.7 şi 4.1.2.6 din anexa nr. 1;
    13. sisteme şi dispozitive destinate reducerii emisiei de zgomot şi a vibraţiilor;
    14. structuri de protecţie pentru combaterea efectelor răsturnării (ROPS);
    15. structuri de protecţie pentru combaterea efectelor căderilor de obiecte (FOPS);
    16. comenzile bimanuale;
    17. componente pentru maşinile de ridicat şi/sau deplasat persoane între diferite paliere, incluse în lista următoare:
    a) dispozitive de blocare a uşilor palierelor;
    b) dispozitive care prevăd împiedicarea căderii sau a mişcării necontrolate pe verticală a cabinei;
    c) dispozitive de limitare a excesului de viteză;
    d) amortizoare cu acumulare de energie:
    - neliniare; sau
    - cu amortizarea reculului;
    e) amortizoare cu disipare de energie;
    f) dispozitive de securitate montate pe cricurile circuitelor hidraulice la care acestea sunt utilizate ca dispozitive împotriva căderii;
    g) dispozitive de securitate electrică compuse din întrerupătoare de securitate care cuprind componente electronice.


    Anexa 6
    INSTRUCŢIUNI
    de asamblare pentru cvasimaşini
    Instrucţiunile de asamblare pentru cvasimaşini trebuie să conţină o descriere a condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru a permite încorporarea adecvată la maşina finală, astfel încât să nu se compromită sănătatea şi securitatea.
    Instrucţiunile de asamblare trebuie să fie stabilite în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene acceptate de către producătorul maşinii la care cvasimaşina va fi încorporată sau de către reprezentantul său autorizat.


    Anexa 7
    A. Dosarul tehnic pentru maşini
    Prezenta parte descrie procedura care trebuie urmărită pentru constituirea dosarului tehnic. Dosarul tehnic trebuie să demonstreze că maşina este conformă cu cerinţele din hotărâre. El trebuie să acopere fazele de proiectare, fabricare şi funcţionare a maşinii, în măsura necesară evaluării conformităţii. Dosarul tehnic trebuie să fie stabilit în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene, cu excepţia instrucţiunilor maşinii pentru care se aplică prevederile specifice stabilite la pct. 1.7.4.1 din anexa nr. 1.
    1. Dosarul tehnic trebuie să conţină următoarele elemente:
    a) un dosar de fabricare, care să conţină:
    - o descriere generală a maşinii;
    - un plan de ansamblu al maşinii, planurile circuitelor de comandă, precum şi descrierile şi explicaţiile pertinente necesare pentru înţelegerea funcţionării maşinii;
    - planurile detaliate şi complete însoţite, eventual, de note de calcul, rezultate ale încercărilor, atestărilor etc., care permit verificarea conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate;
    - documentaţia referitoare la evaluarea riscurilor, care descrie procedura urmată, inclusiv:
    (i) lista cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate care se aplică maşinii;
    (îi) descrierea măsurilor de protecţie aplicate în vederea eliminării pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor şi, după caz, indicarea riscurilor reziduale asociate maşinii;
    - standardele şi alte specificaţii tehnice utilizate, cu precizarea cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate acoperite prin aceste standarde;
    - orice raport tehnic care să conţină rezultatele încercărilor efectuate fie de către fabricant, fie de către un organism ales de fabricant sau de reprezentantul său autorizat;
    - o copie a instrucţiunilor maşinii;
    - dacă este cazul, o declaraţie de încorporare referitoare la cvasimaşina inclusă în maşina completă şi instrucţiunile de asamblare pertinente pe care le conţine aceasta;
    - dacă este cazul, copii ale declaraţiei CE de conformitate a maşinii sau a altor produse încorporate în maşină;
    - o copie a declaraţiei CE de conformitate;
    b) în cazul fabricaţiei în serie, dispoziţiile interne care trebuie implementate pentru a se asigura că maşinile rămân conforme cu prevederile hotărârii.
    Producătorul trebuie să efectueze cercetările şi încercările necesare pe componente, accesorii sau pe maşina completă pentru a determina dacă, prin proiectare şi fabricare, aceasta poate fi asamblată şi pusă în funcţiune în deplină securitate. Rapoartele şi rezultatele pertinente trebuie să fie incluse în dosarul tehnic.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    2. Dosarul tehnic menţionat la pct. 1 trebuie să fie pus la dispoziţia autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data fabricării maşinii sau, în cazul fabricării în serie, de la ultimul exemplar produs.
    Acest dosar tehnic nu trebuie să se găsească obligatoriu pe teritoriul Uniunii Europene şi nici nu trebuie să fie disponibil în mod permanent sub formă materială. Totuşi, el trebuie să poată fi reconstituit şi pus la dispoziţie într-o perioadă de timp compatibilă cu importanţa sa de către persoana desemnată în declaraţia CE de conformitate.
    Dosarul tehnic nu trebuie să conţină planurile detaliate sau orice alte informaţii specifice privind subansamblurile utilizate pentru fabricarea maşinilor numai dacă cunoaşterea lor este indispensabilă pentru verificarea conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    3. Neprezentarea dosarului tehnic, ca urmare a unei cereri temeinic motivate de către autorităţile naţionale competente, poate constitui un motiv suficient pentru punerea la îndoială a conformităţii maşinii în cauză cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    B. Documentaţia tehnică relevantă pentru cvasimaşini
    Prezenta parte descrie procedura care trebuie urmărită pentru constituirea dosarului tehnic pertinent. Documentaţia trebuie să pună în evidenţă care dintre cerinţele esenţiale din hotărâre sunt aplicabile şi îndeplinite. Ea trebuie să acopere fazele de proiectare, fabricare şi funcţionare a cvasimaşinii, în măsura necesară evaluării conformităţii cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate. Documentaţia trebuie să fie stabilită în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    1. Documentaţia trebuie să conţină următoarele elemente:
    a) un dosar de fabricare, care să conţină:
    - un plan de ansamblu al cvasimaşinii, inclusiv planurile circuitelor de comandă;
    - planurile detaliate şi complete însoţite, eventual, de note de calcul, rezultate ale încercărilor, atestărilor etc., care permit verificarea conformităţii cvasimaşinii cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate care îi sunt aplicabile;
    - documentaţia referitoare la evaluarea riscurilor, care descrie procedura urmată, inclusiv:
    (i) lista cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate care se aplică şi sunt îndeplinite;
    (îi) descrierea măsurilor de prevenire aplicate în vederea eliminării pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor şi, dacă este cazul, indicarea riscurilor reziduale;
    (iii) standardele şi alte specificaţii tehnice utilizate, cu precizarea cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate acoperite de aceste standarde;
    (iv) orice raport tehnic care să conţină rezultatele încercărilor efectuate fie de către fabricant, fie de un organism ales de fabricant sau de reprezentantul său autorizat;
    (v) o copie a instrucţiunilor de asamblare a cvasimaşinii;
    b) în cazul fabricaţiei în serie, dispoziţiile interne care trebuie implementate pentru a se asigura că respectiva cvasimaşină rămâne conformă cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile.
    Producătorul trebuie să efectueze cercetările şi încercările necesare pe componente, accesorii sau pe cvasimaşină pentru a determina dacă, prin proiectare şi fabricare, aceasta poate fi asamblată şi pusă în funcţiune în deplină securitate. Rapoartele şi rezultatele pertinente trebuie să fie incluse în dosarul tehnic.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    2. Documentaţia tehnică pertinentă trebuie să fie pusă, la cerere, la dispoziţia autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data fabricării cvasimaşinii sau, în cazul fabricării în serie, de la ultimul exemplar produs şi să fie prezentate la cererea acestor autorităţi. Documentaţia nu trebuie să se găsească obligatoriu pe teritoriul Uniunii Europene şi nici nu trebuie să fie disponibilă în mod permanent sub formă materială. Totuşi, ea trebuie să poată fi reconstituită şi pusă la dispoziţie într-o perioadă de timp compatibilă cu importanţa sa de către persoana desemnată în declaraţia CE de conformitate.
    3. Neprezentarea documentaţiei tehnice pertinente, ca urmare a unei cereri temeinic motivate de către autorităţile naţionale competente, poate constitui un motiv suficient pentru punerea la îndoială a conformităţii cvasimaşinii respective cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate, aplicate şi atestate.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.


    Anexa 8
    EVALUAREA
    conformităţii cu control intern al producţiei maşinilor
    1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat, care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct. 2 şi 3, asigură şi declară că maşina respectivă satisface cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate relevante din hotărâre.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    2. Pentru fiecare tip reprezentativ al seriei considerate, producătorul sau reprezentantul său autorizat întocmeşte dosarul tehnic prevăzut la lit. A din anexa nr. 7.
    3. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare, în cadrul procesului de producţie, pentru a asigura conformitatea maşinii fabricate cu dosarul tehnic prevăzut la lit. A din anexa nr. 7 şi cu cerinţele hotărârii.


    Anexa 9
    EXAMINAREA CE DE TIP
    Examinarea CE de tip este procedura prin care un organism notificat constată şi atestă că un model reprezentativ al unei maşini prevăzute în anexa nr. 4 (denumită tip) este conform cu prevederile hotărârii.
    1. Pentru fiecare tip, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să stabilească un dosar tehnic conform lit. A din anexa nr. 7.
    2. Pentru fiecare tip, producătorul sau reprezentantul său autorizat va înainta cererea de examinare CE de tip unui organism notificat, la alegerea sa.
    Cererea conţine:
    a) numele şi adresa producătorului şi, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
    b) o declaraţie scrisă, din care să rezulte că această cerere nu a fost înaintată altui organism notificat;
    c) dosarul tehnic.
    În plus, solicitantul trebuie să pună la dispoziţia organismului notificat un eşantion al tipului. Organismul notificat poate solicita alte eşantioane dacă programul de încercări solicită acest lucru.
    3. Organismul notificat:
    3.1. examinează dosarul tehnic, verifică dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu acesta şi stabileşte elementele care au fost proiectate în conformitate cu prevederile aplicabile standardelor menţionate la art. 9 alin. (2) din hotărâre, inclusiv elementele a căror proiectare nu se bazează pe prevederile relevante din standarde;
    3.2. efectuează sau urmează să efectueze controalele, măsurările ori încercările necesare pentru verificarea dacă soluţiile adoptate îndeplinesc cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate prevăzute de prezenta hotărâre, atunci când nu au fost aplicate standardele prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre;
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    3.3. în cazul în care au fost aplicate standardele armonizate prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre, efectuează sau urmează să efectueze controalele, măsurările ori încercările necesare pentru verificarea dacă aceste standarde au fost efectiv aplicate;
    3.4. de comun acord cu solicitantul convine asupra locului unde se va verifica dacă tipul a fost fabricat conform dosarului tehnic examinat şi unde controalele, măsurările şi încercările necesare sunt efectuate.
    4. În situaţia în care tipul satisface prevederile hotărârii, organismul notificat eliberează solicitantului un certificat de examinare CE de tip. Certificatul trebuie să conţină numele şi adresa producătorului şi ale reprezentantului său autorizat, informaţiile necesare pentru identificarea tipului aprobat, concluziile examinării şi condiţiile în care a fost efectuată emiterea certificatului.
    Producătorul şi organismul notificat trebuie să păstreze, pe o perioadă de cel puţin 15 ani de la data eliberării certificatului, o copie a acestui certificat, dosarul tehnic, inclusiv toate documentele relevante.
    5. Dacă tipul nu satisface prevederile hotărârii, organismul notificat refuză eliberarea către solicitant a certificatului de examinare CE de tip, motivând într-o manieră detaliată acest refuz. Organismul notificat informează solicitantul, alte organisme notificate şi statul membru al Uniunii Europene care l-a notificat. Organismul trebuie să stabilească o procedură de apel.
    6. Solicitantul informează organismul notificat care deţine dosarul tehnic referitor la certificatul de examinare CE de tip cu privire la toate modificările tipului aprobat. Organismul notificat examinează aceste modificări şi apoi fie confirmă valabilitatea certificatului de examinare CE de tip existent, fie eliberează un nou certificat, dacă aceste modificări pot să compromită conformitatea cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate sau condiţiile de utilizare prevăzute a tipului.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    7. Comisia, statele membre ale Uniunii Europene şi alte organisme notificate pot, la cerere, să obţină o copie a certificatelor de examinare CE de tip. La cererea motivată, Comisia şi statele membre ale Uniunii Europene pot să obţină o copie a dosarului tehnic şi a rezultatelor examenelor efectuate de către organismul notificat.
    8. Dosarele şi corespondenţa, referitoare la procedurile legate de examinarea CE de tip, sunt redactate în una dintre limbile oficiale ale statului membru care este stabilită de organismul notificat sau într-o limbă oficială a Uniunii Europene acceptată de acesta.
    9. Valabilitatea certificatului de examinare CE de tip
    9.1. Organismul notificat are responsabilitatea permanentă de a se asigura că certificatul de examinare CE de tip continuă să fie valabil. El informează producătorul cu privire la orice modificare importantă cu implicaţii asupra valabilităţii certificatului. Organismul notificat retrage certificatele care nu mai sunt valabile.
    9.2. Producătorul maşinii în cauză are responsabilitatea permanentă de a se asigura că maşina respectivă este conformă cu nivelul progresului tehnic.
    9.3. Producătorul trebuie să solicite organismului notificat reexaminarea valabilităţii certificatului de examinare CE de tip la fiecare 5 ani. Dacă organismul estimează că această certificare rămâne valabilă, menţinută la nivelul progresului tehnic, el reînnoieşte acest certificat pentru încă 5 ani.
    Producătorul şi organismul notificat păstrează, pe o perioadă de cel puţin 15 ani de la data eliberării certificatului de examinare CE de tip, o copie a acestui certificat, dosarul tehnic, inclusiv toate documentele relevante.
    9.4. În cazul în care certificatul de examinare CE de tip nu este reînnoit, producătorul încetează introducerea pe piaţă a maşinii în cauză.


    Anexa 10
    ASIGURAREA TOTALĂ A CALITĂŢII
    Prezenta anexă descrie evaluarea conformităţii maşinilor prevăzute în anexa nr. 4 fabricate sub un sistem de asigurare totală a calităţii şi descrie procedura prin care organismul notificat evaluează şi aprobă sistemul de calitate şi controlează aplicarea lui.
    1. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat pentru proiectare, fabricare, inspecţie finală şi încercări, aşa cum este specificat la pct. 2, şi care face obiectul supravegherii prevăzute la pct. 3.
    2. Sistemul de calitate
    2.1. Producătorul sau reprezentantul său autorizat înaintează unui organism notificat, la alegerea sa, o cerere de evaluare a sistemului său de calitate.
    Cererea conţine:
    a) numele şi adresa producătorului şi, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
    b) locurile de proiectare, fabricare, inspecţie, încercări şi depozitare a maşinilor;
    c) dosarul tehnic, descris la lit. A din anexa nr. 7, pentru un model din fiecare categorie de maşină prevăzută în anexa nr. 4 pe care intenţionează să o producă;
    d) documentaţia privind sistemul calităţii;
    e) o declaraţie scrisă, din care să rezulte că această cerere nu a fost înaintată altui organism notificat.
    2.2. Sistemul de calitate trebuie să asigure conformitatea maşinilor cu prevederile hotărârii. Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de către producător trebuie să existe într-un mod sistematic şi raţional sub forma unor măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să permită o interpretare uniformă a măsurilor legate de procedură şi de calitate, cum ar fi programe, planuri, manuale şi dosare de calitate.
    Documentaţia conţine, în special, o descriere corespunzătoare a următoarelor:
    a) obiectivele calităţii, organigrama şi responsabilităţile, precum şi responsabilitatea de a gestiona sistemul calităţii în ceea ce priveşte proiectarea şi calitatea maşinilor;
    b) specificaţiile tehnice referitoare la proiectare, inclusiv standardele utilizate şi mijloacele care au fost folosite pentru a se asigura că cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate sunt îndeplinite, dacă standardele prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre nu sunt utilizate integral;
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    c) metodele de inspecţie şi de verificare a proiectării, procedeele şi acţiunile sistematice care sunt utilizate la proiectarea maşinilor cărora li se aplică hotărârea;
    d) metodele corespunzătoare de fabricaţie, de control al calităţii şi de asigurare a calităţii, procedeele şi acţiunile sistematice care sunt utilizate;
    e) inspecţiile şi încercările care sunt efectuate înainte, în timpul şi după fabricare, cu indicarea frecvenţei efectuării acestora;
    f) documentele de calitate, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi informaţiile legate de încercări, informaţiile legate de etalonare şi rapoartele privind calificarea personalului implicat;
    g) mijloacele care permit controlul realizării proiectării şi a calităţii dorite în ceea ce priveşte maşinile, precum şi aplicarea efectivă a sistemului de calitate.
    2.3. Organismul notificat evaluează sistemul de calitate pentru a determina dacă acesta răspunde cerinţelor prevăzute la pct. 2.2.
    Elementele sistemului de calitate care sunt conforme cu standardele armonizate relevante sunt presupuse conforme cu cerinţele corespunzătoare prevăzute la pct. 2.2.
    Echipa de auditori trebuie să includă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei maşinilor. Procedura de evaluare impune o vizită de inspecţie la instalaţiile producătorului. În cursul evaluării, echipa de auditori trebuie să examineze dosarul tehnic prevăzut la lit. c) a celui de-al doilea alineat al pct. 2.1, pentru a se asigura conformitatea cu cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile.
    --------------
    Sintagma "cerinţe esenţiale de sănătate şi securitate" a fost înlocuită cu sintagma "cerinţe esenţiale de securitate şi sănătate", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să fie notificat asupra deciziei. Notificarea conţine concluziile examinării şi decizia motivată a evaluării. Organismul notificat trebuie să stabilească o procedură de apel.
    2.4. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile care decurg din sistemul de calitate aprobat şi să asigure menţinerea şi aplicarea lui efectivă.
    Producătorul sau reprezentantul său autorizat informează organismul notificat care a aprobat sistemul de asigurare a calităţii cu privire la toate proiectele de modificare a acestuia.
    Organismul notificat evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul de calitate modificat continuă să satisfacă cerinţele prevăzute la pct. 2.2 sau dacă o reevaluare este necesară.
    Decizia sa este notificată producătorului. Notificarea conţine concluziile examinării şi decizia motivată a evaluării.
    3. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat
    3.1. Scopul supravegherii este de a se asigura că producătorul răspunde corect obligaţiilor care decurg din sistemul calităţii aprobat.
    3.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat în vederea inspecţiei la locurile de proiectare, fabricare, inspecţie, încercări şi depozitare şi să îi furnizeze toate informaţiile necesare, cum ar fi:
    a) documentaţia referitoare la sistemul de calitate;
    b) documentele de calitate prevăzute în secţiunea din sistemul calităţii corespunzătoare proiectării, cum ar fi rezultatele analizelor, calcule, încercări etc.;
    c) documentele de calitate prevăzute în secţiunea din sistemul calităţii corespunzătoare fabricaţiei, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi informaţiile legate de încercări, informaţiile legate de etalonare, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc.
    3.3. Organismul notificat efectuează audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul de calitate; el furnizează un raport de audit producătorului. Frecvenţa auditurilor periodice trebuie să fie la fiecare 3 ani, fiind efectuate ca o reevaluare completă.
    3.4. În plus, organismul notificat poate să efectueze vizite inopinate la producător. Necesitatea acestor vizite suplimentare şi frecvenţa acestora sunt determinate pe baza unui sistem de control al vizitelor gestionat de organismul notificat. În particular, următorii factori trebuie luaţi în considerare în cadrul sistemului de control al vizitelor:
    a) rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;
    b) necesitatea controlului vizând punerea în aplicare a măsurilor corective;
    c) dacă este cazul, condiţiile speciale legate de aprobarea sistemului de calitate;
    d) modificările semnificative în organizarea procesului, măsurile sau tehnologia de fabricaţie.
    Cu ocazia acestor vizite, dacă este necesar, organismul notificat poate efectua sau dispune efectuarea încercărilor destinate verificării funcţionării corespunzătoare a sistemului calităţii. El furnizează producătorului un raport de vizită şi un raport de încercări, dacă o încercare a fost efectuată.
    4. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor naţionale, pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie:
    - documentaţia prevăzută la pct. 2.1;
    - deciziile şi rapoartele organismului notificat prevăzute la alineatele al treilea şi al patrulea ale pct. 2.4, inclusiv pct. 3.3 şi 3.4.


    Anexa 11
    CRITERII MINIME
    care trebuie luate în considerare pentru notificarea organismelor
    1. Organismul, directorul acestuia şi personalul însărcinat să execute operaţiile de verificare nu trebuie să fie proiectantul, producătorul, furnizorul sau cel care instalează maşina care se controlează şi nici reprezentantul autorizat al uneia dintre aceste părţi. Aceştia nu trebuie implicaţi nici direct, nici ca reprezentanţi în proiectarea, construcţia, comercializarea sau întreţinerea maşinilor. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informaţii tehnice între producător şi organism.
    2. Organismul şi personalul său trebuie să execute operaţiile de verificare cu cel mai înalt nivel de integritate profesională şi competenţă tehnică şi nu trebuie să fie supuşi niciunor presiuni sau tentaţii, mai ales de natură financiară, care le-ar putea influenţa judecata ori rezultatele controlului, în special din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane interesate de rezultatul verificărilor.
    3. Pentru fiecare categorie de maşini pentru care este notificat, organismul trebuie să dispună de personal cu cunoştinţe tehnice şi experienţă suficientă şi corespunzătoare pentru efectuarea unei evaluări de conformitate. Organismul trebuie să posede mijloacele necesare pentru a avea posibilitatea să-şi exercite în mod corespunzător sarcinile tehnice şi administrative legate de verificare; el trebuie, de asemenea, să aibă acces la echipamentele necesare pentru verificări speciale.
    4. Personalul însărcinat cu controlul trebuie să posede o bună pregătire tehnică şi profesională, cunoştinţe corespunzătoare despre ◘ţele încercărilor pe care le efectuează şi experienţă corespunzătoare pentru aceste încercări, precum şi capacitatea de a elabora certificatele, procesele-verbale şi rapoartele corespunzătoare încercărilor efectuate.
    5. Independenţa personalului însărcinat cu controlul trebuie să fie garantată. Remuneraţia sa nu trebuie să depindă de numărul de controale efectuate sau de rezultatele acestora.
    6. Organismul trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu excepţia cazului în care se vor adopta dispoziţii care să prevadă asumarea acesteia de către stat sau garantarea de către stat a controalelor efectuate.
    7. Personalul organismului este obligat să păstreze secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute în efectuarea acestor sarcini, mai puţin faţă de autorităţile competente nominalizate potrivit hotărârii.
    8. Organismele notificate trebuie să participe la activităţile de coordonare. Ele participă, de asemenea, direct sau prin intermediul unui reprezentant la activităţile de standardizare europeană sau se asigură că sunt la curent cu situaţia referitoare la standardele relevante.
    9. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate lua toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a se asigura că, în cazul încetării activităţii organismului notificat, documentaţia clienţilor este transmisă unui alt organism sau îi este pusă la dispoziţie.
    --------------
    Sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse" a fost înlocuită cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale", potrivit art. II din HOTĂRÂREA nr. 517 din 18 mai 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 27 mai 2011.
    _____________