ORDIN nr. 3.055 din 29 octombrie 2009 (*actualizat*)
pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
(actualizat începând cu data de 7 ianuarie 2014*)
EMITENT
  • MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE




  • --------------
    În temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. a) şi ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,
    în baza prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată,
    ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

    Articolul 1

    (1) Se aprobă Reglementările contabile conforme cu directivele europene, cuprinse în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
    -----------
    *) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 bis din 10 noiembrie 2009, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.
    (2) Reglementările prevăzute la alin. (1) cuprind Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.


    Articolul 2

    (1) Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene se aplică de entităţile prevăzute la pct. 1 alin. (3) din reglementări.
    (2) Subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, precum şi subunităţile din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul ori domiciliul în străinătate au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit reglementărilor menţionate la alin. (1).


    Articolul 3

    (1) Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în continuare criterii de mărime:
    - total active: 3.650.000 euro;
    - cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
    - număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50
    întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
    - bilanţ;
    - cont de profit şi pierdere;
    - situaţia modificărilor capitalului propriu;
    - situaţia fluxurilor de numerar;
    - note explicative la situaţiile financiare anuale.
    (2) Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare anuale prescurtate care cuprind:
    - bilanţ prescurtat;
    - cont de profit şi pierdere;
    - note explicative la situaţiile financiare anuale prescurtate. Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar.
    ----------
    Alin. (2) al art. 3 a fost modificat de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".
    (3) Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene.
    (4) Persoanele juridice care au întocmit situaţii financiare anuale prescurtate întocmesc situaţiile financiare anuale prevăzute la alin. (1) numai dacă în două exerciţii financiare consecutive depăşesc limitele a două dintre cele 3 criterii de mărime prevăzute la alin. (1). Persoanele juridice care au întocmit situaţiile financiare anuale prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare anuale prescurtate numai dacă în două exerciţii financiare consecutive nu depăşesc limitele a două dintre cele 3 criterii de mărime prevăzute la alin. (1).
    ----------
    Alin. (4) al art. 3 a fost modificat de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".
    (5) În cazul entităţilor nou-înfiinţate, acestea pot întocmi pentru primul exerciţiu de raportare situaţii financiare anuale prescurtate sau situaţii financiare anuale cu 5 componente. Pentru al doilea an de raportare, aceste entităţi analizează indicatorii determinaţi din situaţiile financiare ale anului precedent şi indicatorii determinaţi pe baza datelor din contabilitate şi a balanţei de verificare încheiate la sfârşitul exerciţiului financiar curent, întocmind situaţii financiare anuale în funcţie de criteriile de mărime înregistrate.
    ----------
    Alin. (5) al art. 3 a fost modificat de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".


    Articolul 4

    În cazul entităţilor administrate în sistem dualist, potrivit legii, referirile din reglementările prevăzute la art. 1 la "administratori" se vor citi ca referiri la "membrii directoratului".


    Articolul 5

    (1) Situaţiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (1) sunt auditate, potrivit legii.
    (2) Fac obiectul auditului statutar şi situaţiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice de interes public, astfel cum sunt definite potrivit legii.
    (3) Situaţiile financiare anuale prescurtate sunt verificate potrivit legii.
    ----------
    Alin. (3) al art. 5 a fost modificat de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".


    Articolul 6

    Societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, astfel cum este definită de legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, întocmesc situaţii financiare anuale cu 5 componente, aşa cum acestea sunt prevăzute la art. 3 alin. (1), indiferent de totalul activelor, cifra de afaceri netă sau numărul mediu de salariaţi.


    Articolul 7

    (1) Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, organizează şi conduc evidenţă contabilă proprie, astfel încât aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale.
    (2) Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situaţiile financiare ale persoanei juridice române şi se raportează pe teritoriul României, cu respectarea prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene.
    (3) În înţelesul prezentului ordin, prin subunităţi fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se înţelege sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii.
    (4) Persoanele desemnate ca reprezentant/împuternicit fiscal, potrivit Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, ţin contabilitatea proprie în funcţie de statutul lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în care sunt persoane juridice, acestea întocmesc situaţii financiare anuale şi raportări contabile, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
    (5) Din punct de vedere contabil, sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunităţi fără personalitate juridică ce aparţin acestor persoane juridice şi au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.


    Articolul 8

    (1) În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de asociaţi, care răspunde potrivit legii.
    (2) La organizarea şi conducerea contabilităţii asocierii în participaţie trebuie avute în vedere atât Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, cât şi cerinţele care rezultă din alte prevederi legale.
    (3) Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene se aplică, de asemenea, asocierilor în participaţie între persoane juridice străine (nerezidente), înregistrate în România. Pentru acestea, asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligaţiile fiscale organizează şi conduce evidenţa contabilă a asocierii, astfel încât să se poată determina informaţiile şi obligaţiile prevăzute de lege, fără a întocmi situaţii financiare anuale.


    Articolul 9

    Ministerul Finanţelor Publice şi alte autorităţi de reglementare pot solicita prezentarea în situaţiile financiare anuale a unor informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în concordanţă cu reglementările prevăzute la art. 1.


    Articolul 10

    În aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, entităţile trebuie să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori, potrivit legii. În cazul entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective.


    Articolul 11

    (1) Situaţiile financiare anuale consolidate sunt elaborate în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.
    (2) O societate-mamă trebuie să întocmească situaţii financiare anuale consolidate dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăţi şi îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
    a) deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor într-o altă societate denumită filială;
    b) este acţionar sau asociat al unei societăţi şi majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere ale societăţii în cauză (filială), care au îndeplinit aceste funcţii în cursul exerciţiului financiar, în cursul exerciţiului financiar precedent şi până în momentul întocmirii situaţiilor financiare anuale consolidate, au fost numiţi doar ca rezultat al exercitării drepturilor lor de vot;
    c) este acţionar sau asociat al unei societăţi şi deţine singură controlul asupra majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor ori asociaţilor societăţii, ca urmare a unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi;
    d) este acţionar sau asociat şi are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în cauză ori al unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislaţia aplicabilă filialei permite astfel de contracte ori clauze;
    e) societatea-mamă deţine puterea de a exercita sau exercită efectiv o influenţă dominantă ori control asupra unei filiale;
    f) este acţionar sau asociat şi are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau
    g) societatea-mamă şi filiala sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-mamă.


    Articolul 12

    (1) O societate-mamă este scutită de la întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate dacă, la data bilanţului consolidat, societăţile comerciale care urmează să fie consolidate nu depăşesc împreună, pe baza celor mai recente situaţii financiare anuale ale acestora, limitele a două dintre următoarele 3 criterii:
    - total active: 17.520.000 euro;
    - cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro;
    - număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.
    (2) Scutirea prevăzută la alin. (1) nu se aplică dacă una dintre filialele care urmează să fie consolidate este o societate comercială ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind piaţa de capital.
    (3) Condiţiile în care o societate-mamă este scutită de la obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale consolidate sunt prevăzute în Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.
    (4) Criteriile de mărime prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza situaţiilor financiare anuale ale societăţii-mamă şi ale filialelor sale.


    Articolul 13

    Sancţiunile aplicabile pentru încălcarea prevederilor reglementărilor contabile conforme cu directivele europene sunt cele prevăzute de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.


    Articolul 14

    (1) Entităţile care fac parte din categoria persoanelor juridice de interes public, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu excepţia societăţilor comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, a instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general, a societăţilor de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor de pensii, a societăţilor de servicii de investiţii financiare, societăţilor de administrare a investiţiilor şi organismelor de plasament colectiv, şi care au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale consolidate pot întocmi aceste situaţii fie potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene, fie în baza Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi persoanelor juridice, altele decât cele de interes public, care au obligaţia, potrivit legii, să întocmească situaţii financiare anuale consolidate.
    (3) Persoanele juridice care au optat, potrivit prevederilor de mai sus, pentru aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară la întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate au obligaţia să asigure continuitatea aplicării acestora.


    Articolul 15

    Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.


    Articolul 16

    La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 şi nr. 1.080 bis din 30 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 17

    Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    p. Ministrul finanţelor publice,
    Gheorghe Gherghina,
    secretar de stat
    Bucureşti, 29 octombrie 2009.
    Nr. 3.055


    Anexă

    REGLEMENTARI CONTABILE
    conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene

    Capitolul I ARIA DE APLICABILITATE ŞI MONEDA DE RAPORTARE

    1. - (1) Prezentele reglementări prevăd formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din evidenţă şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, şi publicare a situaţiilor financiare anuale, unele reguli privind contabilitatea de gestiune, Planul de conturi general, precum şi conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile.
    Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea şi conducerea contabilităţii şi raportările efectuate în conformitate cu cerinţele instituţiilor statului, pentru uzul tuturor categoriilor de utilizatori.
    (2) Prezentele reglementări transpun:
    a) Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene 78/660/CEE din data de 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 222 din data de 14 august 1978, cu modificările şi completările ulterioare*1);
    ----------
    *1) Directiva a IV-a a fost modificată şi completată prin următoarele directive:
    - Directiva a VII-a a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 193 din 18 iulie 1983;
    - Directiva a XI-a a Consiliului 89/666/CEE din 21 decembrie 1989 privind cerinţele de prezentare referitoare la sucursalele deschise într-un Stat membru de către anumite tipuri de societăţi comerciale care intră sub incidenţa legislaţiei unui alt stat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 395 din 30 decembrie 1989;
    - Directiva Consiliului 90/604/CEE din 8 noiembrie 1990 pentru modificarea Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale şi a Directivei 83/349/CEE privind conturile consolidate în ceea ce priveşte excepţiile pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi publicarea conturilor în ecu, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 317 din 16 noiembrie 1990;
    - Directiva Consiliului 90/605/CEE din 8 noiembrie 1990 pentru modificarea Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale şi a Directivei 83/349/CEE privind conturile consolidate în ceea ce priveşte aria de aplicabilitate a acestor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 317 din 16 noiembrie 1990;
    - Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 pentru modificarea Directivei 78/660/CEE, Directivei 83/349/CEE şi a Directivei 86/635/CEE privind regulile de evaluare pentru conturile anuale şi consolidate ale anumitor tipuri de societăţi comerciale, precum şi ale băncilor şi ale altor instituţii financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 283 din 27 octombrie 2001;
    - Directiva Consiliului 2003/38/CE din 13 mai 2003 pentru modificarea Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale în ceea ce priveşte sumele exprimate în euro, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 120 din 15 mai 2003;
    - Directiva 2003/51/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2003 pentru modificarea Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE şi 91/674/CEE privind conturile anuale şi consolidate ale anumitor tipuri de societăţi comerciale, băncilor şi altor instituţii financiare şi ale societăţilor de asigurare privind modernizarea şi actualizarea regulilor contabile, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 178 din 17 iulie 2003.
    b) art. 10 alin. 2 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de achiziţie, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 142 din 30 aprilie 2004;
    c) prevederile Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157 din 9 iunie 2006, referitoare la modificarea Directivei 78/660/CEE;
    d) prevederile Directivei 2006/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 224 din 16 august 2006, referitoare la modificarea Directivei 78/660/CEE;
    e) prevederile Directivei 2009/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 164 din 26 iunie 2009, referitoare la modificarea Directivei 78/660/CEE.
    (3) Prezentele reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane (denumite în continuare entităţi):
    a) societăţile comerciale:
    - societăţile în nume colectiv;
    - societăţile în comandită simplă;
    - societăţile pe acţiuni;
    - societăţile în comandită pe acţiuni; şi
    - societăţile cu răspundere limitată.
    b) societăţile/companiile naţionale;
    c) regiile autonome;
    d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
    e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiile societăţilor comerciale;
    f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;
    g) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a) - e), cu sediul sau domiciliul în România, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări;
    h) subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări.
    i) grupurile de interes economic, înfiinţate potrivit legii.
    --------
    Lit. i) a alin. (3) al pct. 1, Cap. I a fost introdusă de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 2.382 din 3 august 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 8 august 2011.
    (4) Societăţile comerciale care au subunităţi organizează şi conduc contabilitatea astfel încât să fie disponibile informaţiile necesare privind activitatea desfăşurată de aceste subunităţi.
    (5) În înţelesul prezentelor reglementări, prin subunităţi fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se înţelege sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, înfiinţate potrivit legii.
    2. - (1) Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.
    (2) Prin valută se înţelege altă monedă decât leul.


    Capitolul II FORMATUL ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE


    Secţiunea 1 DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

    3. - (1) Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii (denumite în continuare criterii de mărime):
    - total active: 3.650.000 euro,
    - cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,
    - număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50 întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
    - bilanţ,
    - cont de profit şi pierdere,
    - situaţia modificărilor capitalului propriu,
    - situaţia fluxurilor de numerar,
    - notele explicative la situaţiile financiare anuale.
    (2) Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare anuale prescurtate care cuprind:
    - bilanţ prescurtat,
    - cont de profit şi pierdere,
    - note explicative la situaţiile financiare anuale prescurtate.
    Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar.
    ----------
    Alin. (2) al pct. 3, Secţiunea 1, Cap. II a fost modificat de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".
    (3) Situaţiile financiare anuale, respectiv situaţiile financiare anuale prescurtate constituie un tot unitar.
    ----------
    Alin. (3) al pct. 3, Secţiunea 1, Cap. II a fost modificat de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".
    (4) Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii entităţii pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. Informaţiile cuprinse în această declaraţie sunt cele prevăzute de legea contabilităţii.
    4. - Prevederile pct. 3 referitoare la componentele situaţiilor financiare anuale, se aplică şi de entităţile prevăzute la pct. 1 alin. (3) lit. h) din prezentele reglementări.
    5. - (1) Situaţiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice prevăzute la pct. 3 alin. (1) sunt auditate potrivit legii. Sunt auditate, de asemenea, situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile prevăzute la pct. 1 alin. (3) lit. h), în cazul depăşirii limitelor criteriilor de mărime prevăzute la pct. 3 alin. (1).
    (2) Fac obiectul auditului statutar şi situaţiile financiare anuale întocmite de persoanele juridice de interes public, aşa cum sunt definite potrivit legii.
    (3) Situaţiile financiare anuale prescurtate sunt verificate, potrivit legii.
    ----------
    Alin. (3) al pct. 5, Secţiunea 1, Cap. II a fost modificat de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".
    6. - Pct. 3 alin. (2) din prezentele reglementări nu se aplică de către entităţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, aşa cum aceasta este definită de legislaţia în vigoare privind piaţa de capital.
    7. - (1) Atunci când, la data bilanţului, o entitate depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a două dintre cele trei criterii prevăzute la pct. 3 alin. (1), acest fapt afectează aplicarea derogării prevăzute la acel punct, numai dacă acest lucru are loc în două exerciţii financiare consecutive. În acest scop se reanalizează numărul de componente ale situaţiilor financiare anuale, astfel:
    a) o entitate care a întocmit situaţii financiare anuale prescurtate va întocmi situaţiile financiare anuale prevăzute la pct. 3 alin. (1) numai dacă, în două exerciţii financiare consecutive, depăşeşte limitele a două dintre cele trei criterii prevăzute la pct. 3 alin. (1);
    ----------
    Lit. a) a alin. (1) al pct. 7, Secţiunea 1, Cap. II a fost modificată de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".
    b) o entitate care a întocmit situaţiile financiare anuale prevăzute la pct. 3 alin. (1) va întocmi situaţii financiare anuale prescurtate, numai dacă, în două exerciţii financiare consecutive, nu depăşeşte limitele a două dintre cele trei criterii prevăzute la pct. 3 alin. (1).
    ----------
    Lit. b) a alin. (1) al pct. 7, Secţiunea 1, Cap. II a fost modificată de art. 10 din ORDINUL nr. 2.239 din 30 iunie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 522 din 25 iulie 2011, prin înlocuirea sintagmei "situaţii financiare anuale simplificate" cu sintagma "situaţii financiare anuale prescurtate".
    (2) Prin două exerciţii financiare consecutive se înţelege exerciţiul financiar precedent celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale şi exerciţiul financiar curent, pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale.
    Ca urmare, pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale, încadrarea în criteriile de mărime prevăzute de prezentele reglementări se efectuează la sfârşitul exerciţiului financiar, pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare ale exerciţiului financiar precedent celui de raportare şi a indicatorilor determinaţi pe baza datelor din contabilitate şi a balanţei de verificare încheiate la finele exerciţiului financiar curent, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
    (3) Totalul activelor prevăzut la pct. 3 alin. (1) cuprinde activele de la lit. A - C înscrise la "Active" din formatul bilanţului prevăzut la pct. 24 alin. (1) sau din formatul prevăzut la pct. 24 alin. (2).
    8. - Situaţiile financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în concordanţă cu prevederile prezentelor reglementări.
    9. - Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii.
    10. - Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă în înţelesul pct. 9, entitatea trebuie să prezinte informaţii suplimentare în notele explicative.
    11. - Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări se dovedeşte contrară obligaţiei prevăzute la pct. 9, entitatea trebuie să facă abatere de la acea prevedere, în vederea oferirii unei imagini fidele, în înţelesul pct. 9. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o explicaţie a motivelor acesteia şi o prezentare a efectelor abaterii asupra valorii activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
    12. - (1) Subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, organizează şi conduc evidenţă contabilă proprie, astfel încât aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale.
    (2) Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, se include în situaţiile financiare ale persoanei juridice române şi se raportează pe teritoriul României, cu respectarea prevederilor pct. 2 şi pct. 185 din prezentele reglementări.
    (3) Persoanele desemnate ca reprezentant/împuternicit fiscal, potrivit Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală, ţin contabilitatea proprie în funcţie de statutul lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în care sunt persoane juridice, acestea întocmesc situaţii financiare anuale şi raportări contabile, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată.
    (4) Din punct de vedere contabil, sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunităţi fără personalitate juridică ce aparţin acestor persoane juridice şi au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de Legea nr. 82/1991
    , republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care persoana juridică cu sediul în străinătate îşi desfăşoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situaţiile financiare anuale şi raportările contabile cerute de legea contabilităţii se întocmesc de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale, acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente.
    -------------
    Alin. (4) al pct. 12, Secţiunea 1, Cap. II a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    13. - (1) În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de asociaţi, care răspunde potrivit legii.
    (2) La organizarea şi conducerea contabilităţii asocierii în participaţie trebuie avute în vedere atât prezentele reglementări, cât şi cerinţele care rezultă din alte prevederi legale.
    (3) Prezentele reglementări se aplică, de asemenea, asocierilor în participaţie între persoane juridice străine (nerezidente), înregistrate în România. Pentru acestea, asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligaţiile fiscale organizează şi conduce evidenţa contabilă a asocierii, astfel încât să se poată determina informaţiile şi obligaţiile prevăzute de lege, fără a întocmi situaţii financiare anuale.
    14. - Ministerul Finanţelor Publice şi alte autorităţi de reglementare pot solicita prezentarea în situaţiile financiare anuale a unor informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în concordanţă cu prezentele reglementări.
    15. - Formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adoptată pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la un exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale, sunt permise abateri de la acest principiu. Orice astfel de abatere trebuie menţionată în notele explicative, împreună cu o explicaţie a motivelor care au determinat-o.
    16. - În bilanţ şi în contul de profit şi pierdere, elementele prevăzute la pct. 24 alin. (1), 24 alin. (2) şi 32 alin. (1) trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O subclasificare mai detaliată a elementelor se poate face numai în notele explicative.
    17. - Formatul, succesiunea şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe trebuie adaptate, în cazul în care natura specifică a unei entităţi impune acest lucru. Astfel de adaptări trebuie efectuate atunci când sunt cerute prin reglementări speciale emise de Ministerul Finanţelor Publice şi alte autorităţi de reglementare.
    18. - (1) Pentru fiecare element de bilanţ, de cont de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.
    (2) Dacă valorile prevăzute la alin. (1) nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţii trebuie prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii relevante.
    19. Un element de bilanţ, din contul de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de numerar pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent, în înţelesul pct. 18 alin. (1).
    20. - (1) Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
    (2) În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.
    (3) În înţelesul prezentelor reglementări:
    a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil;
    b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
    c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale.
    (4) Beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producţie.
    Astfel, potenţialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producerea de bunuri destinate vânzării de către entitate. De asemenea, potenţialul poate îmbrăca forma convertibilităţii în numerar sau echivalente de numerar.


    Secţiunea 2 UTILIZATORII ŞI CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

    2.1. UTILIZATORII SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
    21. - Utilizatorii situaţiilor financiare întocmite potrivit prezentelor reglementări includ investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul. Aceştia utilizează situaţiile financiare pentru a-şi satisface o parte din necesităţile lor de informaţii. În funcţie de părţile interesate, necesităţile de informaţii pot include următoarele:
    a) Investitorii. Ofertanţii de capital purtător de risc şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividende.
    b) Angajaţii. Personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea angajatorilor lor. Aceştia sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii, pensii şi alte beneficii de pensionare, precum şi oportunităţi profesionale.
    c) Creditorii. Creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
    d) Furnizorii şi alţi creditori. Furnizorii şi alţi creditori sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă. Furnizorii şi alţi creditori sunt, în general, interesaţi de entitate pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepţia cazului în care ei sunt dependenţi de continuitatea activităţii entităţii, atunci când aceasta este un client major.
    e) Clienţii. Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei entităţi, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenţi de ea.
    f) Instituţiile statului şi alte autorităţi. Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de alocarea resurselor şi implicit de activitatea entităţilor. Acestea solicită informaţii pentru a reglementa activitatea entităţilor, pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.
    g) Publicul. Entităţile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entităţile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul furnizând informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate de prosperitatea entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.
    22. - Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare cu scop general, există informaţii care pot interesa toţi utilizatorii.
    2.2. CARACTERISTICILE CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE
    23. - (1) Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
    (2) Inteligibilitatea. O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.
    (3) Relevanţa. Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare.
    Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. În anumite cazuri, natura informaţiei este suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa. În alte cazuri, atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt importante.
    În înţelesul prezentelor reglementări, se consideră că o informaţie este semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. În analiza semnificaţiei unui element sunt luate în considerare mărimea şi/sau natura omisiunii sau a declaraţiei eronate judecate în contextul dat.
    (4) Credibilitatea. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.
    Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod rezonabil, să le reprezinte.
    Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică, potrivit pct. 46 din prezentele reglementări.
    De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.
    În exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate.
    Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi să devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.
    (5) Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi în timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia financiară şi performanţa. Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi de-a lungul timpului pentru acea entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi.
    O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi entitate de la o perioadă la alta, cât şi de diferite entităţi. Conformitatea cu prezentele reglementări, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de entitate, ajută la obţinerea comparabilităţii.
    Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite. Nu este indicat pentru o entitate să continue să evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o tranzacţie sau un alt eveniment dacă politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate să-şi lase politicile contabile nemodificate atunci când există alternative mai relevante şi mai credibile.
    Este, de asemenea, important ca situaţiile financiare să prezinte informaţii corespunzătoare pentru perioadele precedente.
    (6) Pentru ca informaţia să fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele:
    - informaţia să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori;
    - beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia;
    - să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei financiare.


    Secţiunea 3 FORMATUL BILANŢULUI

    24. - (1) Formatul bilanţului este următorul:
    A. Active imobilizate
    I. Imobilizări necorporale
    1. Cheltuieli de constituire
    2. Cheltuieli de dezvoltare
    3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
    4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
    5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
    II. Imobilizări corporale
    1. Terenuri şi construcţii
    2. Instalaţii tehnice şi maşini
    3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
    4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
    III. Imobilizări financiare
    1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
    2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
    3. Interese de participare
    4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
    5. Investiţii deţinute ca imobilizări
    6. Alte împrumuturi
    B. Active circulante
    I. Stocuri
    1. Materii prime şi materiale consumabile
    2. Producţia în curs de execuţie
    3. Produse finite şi mărfuri
    4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
    II. Creanţe
    (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
    1. Creanţe comerciale
    2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
    3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
    4. Alte creanţe
    5. Capital subscris şi nevărsat
    III. Investiţii pe termen scurt
    1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
    2. Alte investiţii pe termen scurt
    IV. Casa şi conturi la bănci
    C. Cheltuieli în avans
    D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
    1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
    2. Sume datorate instituţiilor de credit
    3. Avansuri încasate în contul comenzilor
    4. Datorii comerciale - furnizori
    5. Efecte de comerţ de plătit
    6. Sume datorate entităţilor afiliate
    7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
    8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
    E. Active circulante nete/datorii curente nete
    F. Total active minus datorii curente
    G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
    1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
    2. Sume datorate instituţiilor de credit
    3. Avansuri încasate în contul comenzilor
    4. Datorii comerciale - furnizori
    5. Efecte de comerţ de plătit
    6. Sume datorate entităţilor afiliate
    7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare
    8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
    H. Provizioane
    1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
    2. Provizioane pentru impozite
    3. Alte provizioane
    I. Venituri în avans
    J. Capital şi rezerve
    I. Capital subscris
    1. Capital subscris vărsat
    2. Capital subscris nevărsat
    II. Prime de capital
    III. Rezerve din reevaluare
    IV. Rezerve
    1. Rezerve legale
    2. Rezerve statutare sau contractuale
    3. Alte rezerve
    V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
    VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
    (2) Formatul bilanţului prescurtat este următorul:
    A. Active imobilizate
    I. Imobilizări necorporale
    II. Imobilizări corporale
    III. Imobilizări financiare
    B. Active circulante
    I. Stocuri
    II. Creanţe
    (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
    III. Investiţii pe termen scurt
    IV. Casa şi conturi la bănci
    C. Cheltuieli în avans
    D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
    E. Active circulante nete/datorii curente nete
    F. Total active minus datorii curente
    G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
    H. Provizioane
    I. Venituri în avans
    J. Capital şi rezerve
    I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat)
    II. Prime de capital
    III. Rezerve din reevaluare
    IV. Rezerve
    V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
    VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
    25. - Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare anuale. De exemplu: o imobilizare corporală finanţată parţial din subvenţii, parţial din surse proprii; o imobilizare corporală reevaluată, pentru care transferul la rezerve al surplusului din reevaluare se face pe măsura amortizării imobilizării; un împrumut obligatar pentru care s-a prevăzut o primă de rambursare a obligaţiunilor; o majorare de capital subscrisă de acţionari la o valoare mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor corespunzătoare (subscriere cu primă de capital) etc.
    26. - (1) Acţiunile deţinute la entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.
    (2) Entităţile afiliate au semnificaţia prevăzută la pct. 6 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.
    27. - Toate angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel acordate trebuie, în cazul în care nu există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie între diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice care a fost acordată. Angajamentele acordate, care există în relaţia cu entităţile afiliate, trebuie prezentate distinct în notele explicative.


    Secţiunea 4 PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DE BILANŢ

    28. - Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau persoanele care au obligaţia gestionării entităţii.
    29. - (1) Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".
    (2) Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, nu sunt exigibile decât după închiderea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate în notele explicative.
    30. - (1) Veniturile încasate înainte de data bilanţului aferent exerciţiului financiar curent, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans".
    (2) Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, se vor plăti numai în cursul unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate în notele explicative.
    (3) În cadrul veniturilor în avans reflectate în bilanţ, sumele care urmează a fi trecute pe venituri curente într-o perioadă de până la un an se prezintă distinct de cele care urmează a fi trecute pe venituri curente într-o perioadă mai mare de un an.
    31. - (1) Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.
    (2) Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.


    Secţiunea 5 FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

    32. - (1) Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:
    1. Cifra de afaceri netă
    2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
    3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
    4. Alte venituri din exploatare
    5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
    b) Alte cheltuieli externe
    6. Cheltuieli cu personalul:
    a) Salarii şi indemnizaţii
    b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
    7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
    b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
    8. Alte cheltuieli de exploatare
    9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
    10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
    11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
    12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante
    13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităţile afiliate
    14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
    15. Venituri extraordinare
    16. Cheltuieli extraordinare
    17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
    18. Impozitul pe profit
    19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
    20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
    (2) Elementul "Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată" evidenţiază veniturile din producţia de imobilizări.


    Secţiunea 6 PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

    33. - (1) Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
    (2) În cazul entităţilor care au realizat operaţiuni de leasing financiar, radiate din Registrul general şi care, la data intrării în vigoare a prezentelor reglementări, mai au în derulare contracte de leasing, în cifra de afaceri netă se include şi dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare.
    34. - (1) În înţelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor;
    b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
    (1^1) Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creşterea netă a activelor, rezultată din vânzarea produselor sau serviciilor, ori descreşterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii). Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).
    -------------
    Alin. (1^1) al pct. 34, Secţiunea 6, Cap. II a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    (2) Veniturile şi cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale entităţii trebuie prezentate la "Venituri extraordinare" şi "Cheltuieli extraordinare".
    (3) Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.
    (4) Activităţile curente reprezintă orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea.
    (5) Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta, datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi.
    De exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur sau unui alt dezastru natural pot fi calificate de către majoritatea entităţilor ca elemente extraordinare. De asemenea, exproprierea activelor este un eveniment extraordinar.
    (6) Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (2) sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar.
    35. - Entităţile trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit afectează "Profitul sau pierderea din activitatea curentă" şi "Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară".


    Secţiunea 7 PRINCIPII CONTABILE GENERALE

    36. - (1) Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
    (2) Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli.
    (3) Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia.
    37. - Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
    38. - (1) Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.
    Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
    (2) O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.
    Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată.
    (3) Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea şi ulterior datei bilanţului.
    39. - Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
    40. - (1) Modificările de politici contabile pot fi determinate de:
    a) iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situaţiile financiare anuale;
    b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menţionată în acestea.
    (2) Modificarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de:
    - o modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
    - obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.
    Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile pot fi:
    - admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare;
    - schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea unor informaţii mai fidele;
    - fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante etc.
    (3) Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor contabile.
    (4) Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienţilor incerţi; uzurii morale a stocurilor; duratei de viaţă utile, precum şi a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.
    (5) Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unei mai bune experienţe.
    (6) O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă şi nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea are dificultăţi în a face distincţie între o modificare de politică contabilă şi o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a estimării.
    (7) Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv prin includerea sa în rezultatul:
    - perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienţi incerţi); sau
    - perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect şi asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale).
    41. - Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă şi, în special:
    a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
    b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
    c) trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere şi eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale;
    d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere.
    Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
    42. - Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor.
    Astfel, se vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit"), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însoţire a mărfii, situaţii de lucrări etc.)
    43. - Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.
    44. - (1) Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
    (2) Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând cu exerciţiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exerciţiu financiar. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exerciţiu financiar.
    (3) În cazul modificării politicilor contabile şi corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
    (4) Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii.
    45. - (1) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
    (2) Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare.
    (3) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.
    46. - (1) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.
    (2) Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni.
    Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existent.
    În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
    (3) Exemple de situaţii când se aplică principiul prevalenţei economicului asupra juridicului pot fi considerate: încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operaţional sau financiar; încadrarea operaţiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignaţie; recunoaşterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; încadrarea participaţiilor ca fiind deţinute pe termen lung sau pe termen scurt; recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor deţinute la entităţi afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.
    (4) Entităţile au obligaţia ca la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare să ţină seama de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situaţiile în care natura operaţiunii, determinată pe baza principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, să difere de cea care ar fi stabilită în lipsa aplicării acestui principiu.
    47. - Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă:
    (a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înţelesul pct. 9; sau
    (b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
    48. - În cazuri excepţionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.


    Secţiunea 8 REGULI DE EVALUARE

    8.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE
    49. - (1) Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări.
    (2) În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile subsecţiunii 8.2.5. "Reguli de evaluare alternative" din prezentele reglementări.
    8.1.1. Evaluarea la data intrării în entitate
    50. - (1) La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
    a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
    b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
    c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
    d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.
    În cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de achiziţie.
    (2) Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
    Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare.
    În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către profesionişti în evaluare.
    51. - (1) Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
    În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.
    (2) Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată.
    (3) Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor.
    (4) Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 «Reduceri comerciale primite», respectiv contul 709 «Reduceri comerciale acordate»), pe seama conturilor de terţi. Acelaşi tratament contabil se aplică şi în cazul reducerilor comerciale legate de prestările de servicii. În cazul în care reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului, acestea se înregistrează la data bilanţului în contul 408 «Furnizori - facturi nesosite», respectiv contul 418 «Clienţi - facturi de întocmit» şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea dacă sumele respective se cunosc la data bilanţului.
    ------------
    Alin. (4) al pct. 51, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    (5) Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
    a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;
    b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
    c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
    (6) Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.
    Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").
    (7) În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.
    (8) În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, precum şi al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziţie include şi costurile direct atribuibile achiziţiei lor.
    -------------
    Alin. (8) al pct. 51, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    52. - (1) Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
    (2) Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
    În cazul producţiei de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte cheltuieli direct atribuibile sunt următoarele:
    a) costurile de amenajare a amplasamentului;
    b) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
    c) costurile de instalare şi asamblare;
    d) costurile de testare a funcţionării corecte a activului;
    e) onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc.
    (3) Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
    (4) În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie.
    Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite.
    (5) Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:
    - pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
    - cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
    - regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final;
    - costurile de desfacere;
    - regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate).
    Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor.
    (6) Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.
    53. - (1) Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse în costul acelui activ. De exemplu, în costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie, precum şi comisioanele aferente acestor împrumuturi contractate.
    (2) Costurile îndatorării pot fi incluse în costurile de producţie ale unui activ cu ciclu lung de fabricaţie, în măsura în care sunt legate de perioada de producţie.
    (3) Costurile îndatorării suportate de entitate în legătură cu împrumutul de fonduri pot fi incluse în costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de fabricaţie, cu respectarea prevederilor pct. 41 din prezentele reglementări.
    (4) În sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare.
    Activele financiare şi stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricaţie. Nu sunt active cu ciclu lung de fabricaţie nici activele care în momentul achiziţiei sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare.
    (5) Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.
    (6) În cazul includerii costurilor îndatorării în valoarea activelor, acestea trebuie prezentate în notele explicative.
    8.1.2. Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ
    54. - (1) În scopul întocmirii situaţiilor financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
    (2) În situaţiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Prezentele reglementări se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital şi al activelor în curs de execuţie.
    În înţelesul prezentelor reglementări, valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare.
    55. - (1) Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prezentelor reglementări şi normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice.
    (2) În scopul efectuării inventarierii, conducerea entităţii trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.
    În vederea desfăşurării în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică şi economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.
    (3) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
    Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
    56. - (1) Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie.
    Corectarea valorii imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.
    În cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere, de către evaluatori independenţi sau personalul entităţii, şi alte metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar).
    Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale şi necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe şi interne de informaţii.
    La sursele externe de informaţii se încadrează aspecte precum:
    - pe parcursul perioadei, valoarea de piaţă a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;
    - pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc.
    Din sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele elemente:
    - există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;
    - pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări includ: situaţiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activităţii căreia îi este dedicată imobilizarea, precum şi planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior;
    - raportările interne pun la dispoziţie indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.
    Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziţie de raportările interne, includ:
    - fluxul de numerar necesar pentru achiziţionarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreţinerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut iniţial în buget;
    - rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget;
    - o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creştere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc.
    Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista şi unele indicii că o pierdere din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ţine cont de surse externe şi interne de informaţii.
    În categoria surselor externe de informaţii se pot încadra următoarele:
    - valoarea de piaţă a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;
    - în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra entităţii sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat activul etc.
    Dintre sursele interne de informaţii se exemplifică următoarele:
    - pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se aşteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătăţi şi a creşte performanţa imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi aparţine imobilizarea;
    - raportările interne dovedesc faptul că performanţa economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut iniţial etc.
    Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată şi orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate.
    (2) Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
    Fac obiectul evaluării şi stocurile în curs de execuţie.
    În înţelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.
    (3) Evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor.
    Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
    Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.
    (4) Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria unităţilor se prezintă în bilanţ în conformitate cu prevederile legale.
    Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
    Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantităţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele asemenea se face la valoarea lor nominală.
    În cazul unor bunuri de această natură depreciate sau fără utilizare se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
    (5) Titlurile pe termen scurt (acţiuni şi alte investiţii financiare) admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
    Titlurile pe termen lung (acţiuni şi alte investiţii financiare) se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
    57. - Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.
    58. - Capitalurile proprii rămân evidenţiate la valorile din contabilitate.
    59. - (1) La fiecare dată a bilanţului:
    a) Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
    b) Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor lit. a).
    c) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacţiei.
    d) Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale la această valoare.
    (2) Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. Caracteristica esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti un număr fix sau determinabil de unităţi monetare.
    60. - Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare referitoare la perioada raportată faţă de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare, dacă informaţiile respective se referă la condiţii (evenimente, operaţiuni etc.) care au existat la data bilanţului.
    8.1.3. Evaluarea la data ieşirii din entitate
    61. - (1) La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată).
    (2) Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora.
    (3) La scoaterea din evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.
    Evenimente ulterioare datei bilanţului
    62. - (1) Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.
    În accepţiunea prezentelor reglementări, prin autorizarea situaţiilor financiare anuale se înţelege aprobarea acestora de către un consiliu director, administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării entităţii, în vederea înaintării lor spre aprobare, conform legii.
    (2) Evenimentele ulterioare datei bilanţului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a altor informaţii financiare selectate.
    (3) Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanţului:
    a) cele care fac dovada condiţiilor care au existat la data bilanţului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanţului conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale; şi
    b) cele care oferă indicaţii despre condiţii apărute ulterior datei bilanţului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanţului nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale.
    (4) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, entitatea ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanţului.
    Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare şi care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situaţiile sale financiare sau recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt următoarele:
    a) soluţionarea ulterioară datei bilanţului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o obligaţie prezentă la data bilanţului. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaşte un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezintă o datorie contingentă;
    b) falimentul unui client, apărut ulterior datei bilanţului, confirmă de obicei că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, entitatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale;
    c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare anuale sunt incorecte.
    (5) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, entitatea nu îşi ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanţului.
    Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.
    (6) Dacă o entitate primeşte, ulterior datei bilanţului, informaţii despre condiţiile ce au existat la data bilanţului, entitatea trebuie să actualizeze prezentările de informaţii ce se referă la aceste condiţii, în lumina noilor informaţii.
    (7) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. În consecinţă, o entitate trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanţului:
    a) natura evenimentului; şi
    b) o estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.
    Corectarea erorilor contabile
    63. - (1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la exerciţiile financiare precedente.
    (2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
    (3) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza informaţii credibile care:
    a) erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;
    b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare anuale.
    Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor.
    (4) Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit şi pierdere.
    (5) Corectarea erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat.
    (6) Erorile nesemnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuşi, pot fi corectate pe seama contului de profit şi pierdere erorile nesemnificative.
    Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influenţeze informaţiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor.
    (7) În notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constatate.
    (8) Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor exerciţii.
    În cazul erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informaţiilor comparative prezentate în situaţiile financiare. Informaţii comparative referitoare la poziţia financiară şi performanţa financiară, respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în notele explicative.
    (9) Înregistrarea stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operaţiunii iniţiale (stornare în roşu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcţie de politica contabilă şi programele informatice utilizate.
    8.2. ACTIVE IMOBILIZATE
    8.2.1. Reguli de evaluare de bază
    64. - (1) Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie, cu respectarea prevederilor pct. 68 şi 70.
    (2) Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale entităţii.
    65. - Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, pe o perioadă mai mare de un an, în scopul desfăşurării activităţilor entităţii.
    66. - Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi construcţii".
    67. - (1) Mişcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu costul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar, iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele corespunzătoare.
    (2) Dacă, atunci când situaţiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, costul de achiziţie sau costul de producţie al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată drept cost de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative.
    În acest context, valoarea reziduală reprezintă valoarea justă a bunului respectiv.
    (3) Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor elemente de imobilizări, prevăzute la alin. (1), se prezintă începând cu costul de achiziţie sau costul de producţie, modificat ca rezultat al reevaluării. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
    68. - (1) Costul de achiziţie sau costul de producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică trebuie redus cu ajustări calculate pentru a diminua valoarea unor astfel de active în mod sistematic de-a lungul duratelor lor de utilizare economică (amortizare).
    (2) Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată).
    (3) În înţelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:
    a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
    b) numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
    69. - Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu pierderile cumulate din depreciere.
    70. - (1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanţului.
    (2) Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora este permanentă.
    (3) Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere.
    (4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.
    71. - Dacă activele imobilizate fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate.
    8.2.2. Imobilizări necorporale
    Recunoaşterea imobilizărilor necorporale
    72. - (1) O imobilizare necorporală este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.
    (2) O imobilizare necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabilă când:
    a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută, transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; sau
    b) decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii.
    (3) O entitate controlează o imobilizare dacă entitatea are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei şi de a restricţiona accesul altora la acele beneficii. Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporală pot include venitul din vânzarea produselor sau serviciilor, economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizării de către entitate.
    (4) Anumite imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un obiect fizic, cum ar fi un compact-disc (în cazul unui software), documentaţie legală (în cazul unei licenţe sau al unui brevet) sau peliculă. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale ar trebui tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate evaluează care element este mai semnificativ. De exemplu, software-ul pentru un utilaj computerizat care nu poate opera fără acel software specific se include în valoarea acelei imobilizări corporale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de operare al unui computer. Atunci când software-ul nu este parte integrantă a hardware-ului respectiv, software-ul este tratat ca imobilizare necorporală.
    (5) Listele de clienţi nu se recunosc ca imobilizări necorporale.
    73. - (1) O imobilizare necorporală trebuie recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul său poate fi evaluat în mod credibil.
    (2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte criteriile de recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o fază de cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel proiect ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare.
    (3) Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt generate, deoarece, în faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare.
    (4) Cercetarea este investigaţia originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi.
    (5) Exemple de activităţi de cercetare sunt:
    a) activităţile al căror scop este acela de a obţine cunoştinţe noi;
    b) identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor descoperirilor făcute prin cercetare sau a altor cunoştinţe;
    c) căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; şi
    d) formularea, elaborarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite.
    74. - În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
    - cheltuielile de constituire;
    - cheltuielile de dezvoltare;
    - concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;
    - fondul comercial;
    - alte imobilizări necorporale;
    - avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; şi
    - imobilizările necorporale în curs de execuţie.
    Active de natura cheltuielilor de constituire
    75. - Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii).
    76. - (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.
    (2) În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
    77. - Sumele prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în note.
    Active de natura cheltuielilor de dezvoltare
    78. - (1) Imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe într-un plan sau proiect ce vizează producţia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării comerciale.
    (2) O imobilizare necorporală generată de dezvoltare (sau faza de dezvoltare a unui proiect intern) se recunoaşte dacă, şi numai dacă, o entitate poate demonstra toate elementele următoare:
    a) fezabilitatea tehnică pentru finalizarea imobilizării necorporale, astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
    b) intenţia sa de a finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau vinde;
    c) capacitatea sa de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;
    d) modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile. Printre altele, entitatea poate demonstra existenţa unei pieţe pentru producţia generată de imobilizarea necorporală ori pentru imobilizarea necorporală în sine sau, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale;
    e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură adecvate pentru a completa dezvoltarea şi pentru a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;
    f) capacitatea sa de a evalua credibil cheltuielile atribuibile imobilizării necorporale pe perioada dezvoltării sale.
    (3) Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:
    a) proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor;
    b) proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;
    c) proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia pe scară largă;
    d) proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.
    79. - (1) La cheltuielile de dezvoltare pot fi înscrise şi cheltuielile de explorare şi evaluare a resurselor minerale. Nu reprezintă imobilizări necorporale de natura activelor de explorare şi de evaluare acele active care sunt în mod clar corporale (de exemplu, vehicule şi echipamente de forare).
    (2) Cheltuielile de explorare şi evaluare a resurselor minerale sunt cheltuieli generate de entitate în legătură cu explorarea şi evaluarea resurselor minerale, înainte ca fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială ale extracţiei resurselor minerale să fie demonstrate. Pentru a determina dacă aceste cheltuieli se recunosc ca imobilizări necorporale, o entitate ia în considerare gradul în care cheltuiala poate fi asociată cu descoperirea resurselor minerale.
    Explorarea şi evaluarea resurselor minerale se referă la prospectarea resurselor minerale, inclusiv minereuri, petrol, gaz natural şi resurse similare neregenerative, după ce entitatea a obţinut drepturile legale de a explora într-o anumită zonă, precum şi determinarea fezabilităţii tehnice şi a viabilităţii comerciale ale extracţiei resurselor minerale.
    (3) Exemple de cheltuieli care pot fi incluse în evaluarea iniţială a activelor de explorare şi exploatare pot fi următoarele:
    a) cheltuieli cu achiziţia drepturilor de a explora;
    b) cheltuieli cu studii topografice, geologice, geochimice şi geofizice etc.
    (4) O entitate nu va înregistra la cheltuieli de dezvoltare de natura cheltuielilor de explorare şi evaluare a resurselor minerale cheltuielile angajate:
    a) înainte de explorarea şi evaluarea resurselor minerale, cum sunt cheltuielile ce au avut loc înainte de momentul în care entitatea a obţinut dreptul legal de a explora o anumită zonă;
    b) după ce sunt demonstrabile fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială ale extracţiei unei resurse minerale.
    (5) O imobilizare necorporală de natura activelor de explorare şi evaluare nu va mai fi clasificată ca atare atunci când fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială ale extracţiei unei resurse minerale sunt demonstrabile.
    (6) Cheltuielile legate de valorificarea resurselor minerale nu vor fi recunoscute drept active de explorare şi evaluare.
    (7) Unul sau mai multe din următoarele fapte şi împrejurări indică faptul că o entitate ar trebui să analizeze şi să efectueze, dacă este cazul, o ajustare pentru deprecierea activelor de explorare şi evaluare:
    a) durata pentru care entitatea are dreptul de a explora o anumită zonă a expirat în decursul perioadei sau va expira în viitorul apropiat şi nu se preconizează reînnoirea;
    b) nu sunt prevăzute în buget şi nici planificate cheltuieli substanţiale pentru explorarea în continuare şi pentru evaluarea resurselor minerale în acea zonă;
    c) explorarea şi evaluarea resurselor minerale dintr-o anumită zonă nu au dus la descoperirea unor cantităţi de resurse minerale viabile din punct de vedere comercial, iar entitatea a decis să întrerupă acest gen de activităţi în zona respectivă;
    d) există suficiente date care să indice că, deşi este posibilă o dezvoltare în zona respectivă, este puţin probabil ca valoarea contabilă a activului de explorare şi evaluare să fie complet recuperată în urma valorificării sau vânzării etc.
    80. - (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.
    (2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte cinci ani, aceasta trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu motivele care au determinat-o.
    (3) În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
    (4) - Sumele prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de dezvoltare" trebuie explicate în notele explicative.
    Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare
    81. - (1) Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. În această situaţie valoarea de aport se asimilează valorii juste.
    (2) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata unei redevenţe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând redevenţa/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.
    (3) Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
    82. - (1) În cazul unui acord de concesiune a serviciilor de tip public-privat, încheiat potrivit legislaţiei în vigoare, licenţa primită de entitatea care are calitatea de operator, de a taxa utilizatorii unui serviciu public, se înregistrează la imobilizări necorporale, dacă sunt stabilite o durată şi o valoare pentru această licenţă.
    (2) În înţelesul prezentelor reglementări, un acord de concesiune a serviciilor este de tip public-privat dacă:
    a) concedentul controlează sau reglementează ce servicii trebuie să presteze operatorul în cadrul infrastructurii, cui trebuie să le presteze şi la ce preţ; şi
    b) concedentul controlează - prin dreptul de proprietate, dreptul de beneficiu sau în alt mod - orice interes rezidual în infrastructură la terminarea acordului.
    Fondul comercial
    83. - (1) Fondul comercial se recunoaşte, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.
    (2) În situaţiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaşte numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora şi, după caz, şi de datorii şi capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operaţiuni de fuziune. Transferul este în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activităţi şi active organizate şi administrate în scopul obţinerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii.
    Pentru recunoaşterea în contabilitate a activelor şi datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entităţile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora. Aceasta se efectuează, de regulă, de către profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
    (3) Fondul comercial generat intern nu se recunoaşte ca activ deoarece nu este o resursă identificabilă (adică nu este separabil şi nici nu decurge din drepturi legale contractuale sau de altă natură) controlată de entitate, care să poată fi evaluată credibil la cost.
    (4) În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, se au în vedere următoarele prevederi:
    a) fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;
    b) totuşi, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată în notele explicative.
    (5) Dacă în situaţiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ, tratamentul acestuia este cel prevăzut la pct. 52 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.
    ------------
    Alin. (4) al pct. 83, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    Avansuri şi alte imobilizări necorporale
    84. - (1) În cadrul avansurilor şi altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri.
    (2) Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
    (3) În cazul programelor informatice achiziţionate împreună cu licenţele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate şi amortizate separat.
    Imobilizările necorporale în curs de execuţie
    85. - Imobilizările necorporale în curs de execuţie reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.
    Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale
    86. - O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, aşa cum sunt definite în prezentele reglementări.
    87. - Un element raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unei imobilizări necorporale.
    Cheltuieli ulterioare
    88. - (1) Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
    (2) Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil.
    Evaluarea la data bilanţului
    89. - O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
    Cedarea
    90. - O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sau cedarea sa.
    91. - (1) În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări necorporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
    (2) În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.
    8.2.3. Imobilizări corporale
    Recunoaşterea imobilizărilor corporale
    92. (1) Imobilizările corporale reprezintă active care:
    a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
    b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
    (2) Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu. Achiziţia unor astfel de imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.
    (3) Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale.
    (4) În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matriţele, aparatele de măsură şi control, uneltele şi alte elemente similare, şi să se aplice criteriile de recunoaştere a valorii agregate a acestora.
    (5) Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri şi recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate. Totuşi, piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
    -------------
    Pct. 92, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    93. - (1) Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje şi mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
    (2) Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziţionate împreună. O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
    94. - (1) Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
    (2) În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.
    95. - (1) Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi legislaţia în vigoare.
    Entităţile ţin cont, de asemenea, şi de cerinţele principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, prevăzut la pct. 46.
    (2) Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operaţional se efectuează la începutul contractului.
    96. - (1) În înţelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită;
    b) leasing financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;
    c) leasing operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.
    (2) Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
    a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing;
    b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată;
    c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
    d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;
    e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
    97. - (1) Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operaţional, de către locator/finanţator.
    (2) În cazul leasingului financiar, achiziţiile de către locatar de bunuri imobile şi mobile sunt tratate ca investiţii în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.
    (3) În cazul leasingului operaţional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.
    98. - (1) Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operaţiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale.
    (2) Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operaţiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilităţii de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidenţiază în conturi în afara bilanţului (contul 8051 "Dobânzi de plătit").
    99. - (1) Locatorul are recunoscute în contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar drept creanţe imobilizate.
    (2) Dobânzile de primit corespunzătoare creanţelor din operaţiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatorului periodic, conform contabilităţii de angajamente, în contrapartida contului de venituri.
    (3) La recunoaşterea în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie avută în vedere legislaţia care reglementează categoriile de entităţi care pot derula asemenea operaţiuni.
    100. - (1) La contabilizarea operaţiunilor de leasing operaţional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operaţional în conturile de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora.
    (2) Sumele încasate sau de încasat se înregistrează în contabilitatea locatorului ca un venit în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente
    101. - (1) În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în conturi de evidenţă din afara bilanţului.
    (2) Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente.
    102. - O tranzacţie de vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a aceluiaşi activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcţie de clauzele contractului de leasing, astfel:
    a) dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de garanţie.
    Entitatea beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de recunoaştere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.
    Operaţiunea de finanţare va fi evidenţiată prin articolul contabil
    512 "Conturi curente la bănci" = 167 "Alte împrumuturi şi datorii asimilate", urmând ca dobânda şi alte costuri ale finanţării, potrivit contractelor încheiate, să fie înregistrate conform prezentelor reglementări.
    Din punctul de vedere al regimului taxei pe valoarea adăugată, au loc două operaţiuni distincte, respectiv livrarea bunului, efectuată de locatar, şi operaţiunea de leasing, efectuată de locator, pentru care taxa pe valoarea adăugată se evidenţiază potrivit legii;
    b) dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing operaţional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacţie de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidenţă a activului şi a sumelor încasate sau de încasat şi a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile taxabile, conform prevederilor legale.
    Operaţiunea de închiriere a activului în regim de leasing operaţional se contabilizează de utilizator conform prezentelor reglementări. Ca urmare, operaţiunea se reflectă în contul de profit şi pierdere.
    103. - (1) În vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing financiar sau operaţional inventariază şi transmit societăţii de leasing lista bunurilor deţinute în baza contractelor de leasing.
    (2) Entităţile contractante care au efectuat operaţiuni de leasing şi leaseback trebuie să prezinte în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii referitoare la operaţiunile derulate.
    104. - (1) În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în curs de execuţie.
    (2) Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 22 "Imobilizări corporale în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
    Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale
    105. - (1) O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în entitate.
    (2) Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcţia unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:
    a) costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct din construcţia imobilizării corporale;
    b) cheltuieli materiale;
    c) costurile de amenajare a amplasamentului;
    d) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
    e) costurile de instalare şi asamblare;
    f) cheltuieli de proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor;
    g) costurile de testare a funcţionării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul şi condiţia de funcţionare (cum ar fi eşantioanele produse la testarea echipamentului);
    h) onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor etc.
    (3) În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu demolarea sunt recunoscute după natura lor, fără a fi considerate costuri de amenajare a amplasamentului. Acelaşi tratament contabil se aplică şi cheltuielilor reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate.
    (4) În costul unei imobilizări corporale sunt incluse şi costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea acesteia la scoaterea din funcţiune, precum şi cu restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil şi entitatea are o obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale şi de refacere a amplasamentului.
    (5) Costurile estimate cu demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu restaurarea amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondenţă cu un cont de provizioane (contul 1513 "Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea").
    Cheltuieli ulterioare
    106. - (1) Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli.
    (2) Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.
    -------------
    Pct. 106, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    107. - (1) O entitate nu recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costurile întreţinerii zilnice a elementului respectiv. Aceste costuri sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe măsură ce sunt suportate. Costurile întreţinerii zilnice sunt reprezentate, în principal, de costurile cu manopera şi materiale consumabile. Scopul acestor cheltuieli îl constituie reparaţiile şi întreţinerea curente ale elementului de imobilizări corporale.
    (2) Cheltuielile cu lucrările de reparaţii, altele decât cele menţionate la alin. (1), efectuate potrivit condiţiilor tehnice de exploatare a activelor respective, care au ca rezultat îmbunătăţirea parametrilor tehnici sau sunt indispensabile, la intervale regulate, pentru a asigura continuarea exploatării activelor la parametrii normali se includ în valoarea activului respectiv. Cheltuielile cu reparaţiile includ, de exemplu, sumele facturate de furnizori pentru lucrările efectuate sau valoarea manoperei şi consumurilor de stocuri, amortizarea şi alte cheltuieli atribuibile în cazul lucrărilor executate în regie proprie. Entitatea stabileşte prin politicile contabile criteriile în funcţie de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidenţiază în contul de profit şi pierdere.
    (3) Lucrările de reparaţii la imobilizările corporale amortizate integral şi care mai pot fi folosite majorează valoarea acestora, cu excepţia cheltuielilor menţionate la alin. (1).
    (4) Componentele unor elemente de imobilizări corporale pot necesita înlocuirea la intervale regulate de timp. Entitatea recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părţii înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere pentru imobilizările corporale.
    -------------
    Pct. 107, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    108. - (1) Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de achiziţie, după caz.
    (2) Imobilizările corporale în curs de execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
    (3) Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.
    Evaluarea la data bilanţului
    109. - O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
    Amortizarea
    110. - (1) Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor.
    (2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora.
    (3) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcţie de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
    (4) O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum şi în cazul efectuării unor investiţii sau reparaţii, altele decât cele determinate de întreţinerile zilnice, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.
    -------------
    Alin. (4) al pct. 110, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    (5) În cazurile menţionate la alin. (4), inclusiv în situaţia prevăzută la pct. 121 alin. (3), durata de amortizare stabilită iniţial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.
    -------------
    Alin. (5) al pct. 110, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    111. - (1) Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.
    (2) Investiţiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcţie de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări.
    -------------
    Alin. (2) al pct. 111, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    112. - (1) Entităţile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
    a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;
    b) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislaţia în vigoare;
    c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile;
    d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
    (2) Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate.
    (3) Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având condiţii de utilizare identice, în funcţie de politica contabilă adoptată.
    (4) Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale.
    (5) Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.
    113. - (1) Terenurile nu se amortizează.
    (2) Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă determinată de administratori sau persoanele care au obligaţia gestionării entităţii, pe baza duratelor de viaţă utilă ale acestora.
    Cedarea şi casarea
    114. - (1) O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
    (2) Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile necesare.
    115. - (1) În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
    (2) În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.
    Compensaţii de la terţi
    116. - (1) În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
    Astfel, deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.
    (2) Exemple de asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:
    a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
    b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
    8.2.4. Imobilizări financiare
    117. - (1) Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi.
    (2) În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înţelege drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile entităţii. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depăşeşte un procentaj de 20%.
    (3) Contravaloarea acţiunilor şi a altor imobilizări financiare primite cu titlu gratuit se înregistrează în contrapartidă cu contul 1068 "Alte rezerve."
    (4) În categoria altor investiţii deţinute ca imobilizări se evidenţiază distinct certificatele de emisii de gaze cu efect de seră cumpărate cu scopul obţinerii de profit pe termen lung.
    -----------
    Alin. (4) al pct. 117 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 1.118 din 20 august 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 22 august 2012.
    118. - (1) La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi.
    (2) În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
    (3) Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.
    Evaluarea iniţială
    119. - Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.
    Evaluarea la data bilanţului
    120. - Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
    8.2.5. Reguli de evaluare alternative
    8.2.5.1. Reevaluarea imobilizărilor corporale
    121. - (1) Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.
    Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.
    (2) Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanţ. Fac excepţie situaţiile în care data situaţiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situaţiilor financiare anuale.
    (3) Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.
    -------------
    Alin. (3) al pct. 121, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    (4) În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din contul de profit şi pierdere.
    122. - (1) Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
    (2) La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:
    a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
    b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.
    123. - (1) În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.
    (2) Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite.
    (3) Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate.
    (4) O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei entităţi.
    (5) Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave etc.
    (6) Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piaţă.
    (7) Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat, de exemplu, din cauză că nu există o piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, minus ajustările cumulate de valoare.
    (8) O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) elementele comercializate sunt omogene;
    b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi
    c) preţurile sunt cunoscute de cei interesaţi.
    (9) Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.
    124. - (1) În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în "Capital şi rezerve" (contul 105 "Rezerve din reevaluare"). Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.
    (2) Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar, entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii:
    a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;
    b) diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar;
    c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare;
    d) valoarea rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar.
    (3) Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve (contul 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus reprezintă un câştig realizat.
    În sensul prezentelor reglementări câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.
    (4) Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:
    - ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau
    - ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
    (5) Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
    (6) Rezerva din reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate şi pentru obţinerea scopului său.
    (7) Sumele reprezentând diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere.
    (8) Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat.
    (9) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) şi (6), rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.
    124^1. - În cazul terenurilor şi clădirilor care au fost reevaluate şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora, diferenţa din reevaluare aferentă părţii cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă, şi se evidenţiază în contul 1065 «Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare».
    -------------
    Pct. 124^1, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    125. - Ajustările de valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii atribuite imobilizării la încheierea acelui exerciţiu financiar.
    126. - În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informaţii:
    a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de valoare; sau
    b) valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.
    8.2.5.2. Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare
    127. - Prin derogare de la regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la pct. 140 la 142, entităţile pot evalua în situaţiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă.
    128. - Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate.
    129. - Un activ financiar este orice activ care reprezintă:
    a) numerar;
    b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi;
    c) un drept contractual:
    - de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate; sau
    - de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial favorabile entităţii; sau
    d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii şi este:
    - un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau
    - un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de capital ale entităţii. În acest scop, instrumentele de capital ale entităţii nu includ instrumente care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.
    130. - O datorie financiară este orice datorie care reprezintă:
    a) o obligaţie contractuală:
    - de a ceda lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi; sau
    - de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial nefavorabile pentru entitate;
    sau
    b) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi este:
    - un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să livreze un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau
    - un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.
    131. - Un instrument derivat este un instrument financiar care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
    - valoarea sa se modifică ca urmare a variaţiilor unei anumite rate de dobândă, a preţului unui instrument financiar, a preţului unor mărfuri, a unui curs de schimb valutar, a unui indice de preţuri sau rate, a unui rating de credit sau indice de credit sau a altei variabile, cu condiţia ca, în cazul unei variabile nefinanciare, aceasta să nu fie specifică unei părţi contractuale (uneori denumită "bază" sau "element suport");
    - nu solicită nicio investiţie iniţială netă sau solicită o investiţie iniţială netă care este mai mică decât cea necesară pentru alte tipuri de contracte de la care se aşteaptă reacţii similare la modificările condiţiilor de piaţă; şi
    - este decontat la o dată viitoare.
    132. - Exemple de tipuri de instrumente derivate sunt contractele ferme de schimb la termen (forward), contractele swap de valute, contractele futures şi instrumentele condiţionale (opţiunile cumpărate sau vândute).
    133. - Una dintre caracteristicile definitorii ale unui instrument derivat este faptul că necesită o investiţie netă iniţială a cărei valoare este mai mică decât cea care ar fi necesară în cazul altor contracte de la care se aşteaptă să reacţioneze identic la factorii pieţei.
    134. - Opţiunile se încadrează în definiţia instrumentelor derivate deoarece prima plătită, indiferent de exercitarea sau nu a opţiunii, este mai mică decât investiţia ce ar fi necesară pentru obţinerea instrumentului financiar de bază cu care este corelată opţiunea.
    135. - În cazul contractelor cu instrumente derivate, angajamentele de cumpărare sau vânzare aferente acestora se înregistrează în conturi în afara bilanţului (cont 8039 "Alte valori în afara bilanţului", analitic distinct), în momentul încheierii contractelor.
    136. - În general, valoarea justă iniţială a instrumentelor derivate este zero, cu excepţia opţiunilor pentru care valoarea justă iniţială este dată de valoarea primei plătite sau încasate, caz în care contravaloarea acestora se evidenţiază în conturile bilanţiere corespunzătoare de creanţe, respectiv datorii.
    137. - În înţelesul prezentelor reglementări, operaţiunile de schimb la vedere sunt operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a valutelor, cu decontarea în termenul stabilit în general prin reglementări sau convenţii ale pieţei respective, de regulă maxim de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi (curs SPOT).
    138. - Operaţiunile de schimb la termen (FORWARD) sunt considerate operaţiunile de cumpărare şi de vânzare a valutelor, cu decontare după termenul stabilit în general prin reglementări sau convenţii ale pieţei respective, de regulă mai mult de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi (curs FORWARD).
    139. - Operaţiunile SWAP sunt operaţiuni de cumpărare şi vânzare simultană a unei sume în valută, cu decontarea la două date, de valori diferite (de regulă SPOT şi FORWARD) la cursurile de schimb stabilite (SPOT şi FORWARD) la data tranzacţiei.
    140. - În înţelesul prezentelor reglementări, contractele bazate pe marfă care dau oricăreia dintre părţile contractante dreptul de decontare în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră instrumente financiare derivate, cu excepţia cazurilor în care:
    a) acestea au fost încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale entităţii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază;
    b) acestea au fost iniţial destinate unui astfel de scop; şi
    c) se aşteaptă ca acestea să fie decontate prin livrarea mărfii.
    141. - Evaluarea la valoarea justă se aplică numai datoriilor care sunt:
    a) deţinute ca parte a unui portofoliu de tranzacţionare; sau
    b) instrumente financiare derivate.
    142. - Evaluarea la valoarea justă nu se aplică:
    a) instrumentelor financiare nederivate deţinute până la scadenţă;
    b) împrumuturilor şi creanţelor generate de entitate şi nedeţinute în scopul tranzacţionării; şi
    c) intereselor în filiale, întreprinderi asociate şi asocieri în participaţie, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu plata contingentă într-o combinare de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale şi care, în concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare.
    În înţelesul prezentelor reglementări, prin combinare de întreprinderi se înţelege gruparea unor entităţi individuale într-o singură entitate raportoare, determinată de obţinerea controlului de către o entitate asupra uneia sau mai multor întreprinderi.
    143. - (1) Valoarea justă prevăzută la pct. 127 se determină prin referire la:
    a) valoarea de piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, valoarea de piaţă poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar; sau
    b) o valoare determinată cu ajutorul unor modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă credibilă. Astfel de modele şi tehnici trebuie să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piaţă şi trebuie testate periodic (şi revizuite, dacă este cazul) prin compararea valorilor furnizate cu preţurile tranzacţiilor efective observabile sau pe baza oricăror informaţii de piaţă disponibile.
    (2) În sensul prezentelor reglementări piaţa credibilă are semnificaţia pieţei active, aşa cum apare prezentată aceasta la pct. 123 alin. (8).
    (3) Instrumente financiare care nu pot fi evaluate credibil prin oricare dintre metodele menţionate la alin. (1) se evaluează în conformitate cu regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări.
    144. - (1) Prin excepţie de la prevederile pct. 41, atunci când un instrument financiar se evaluează în conformitate cu pct. 143, modificarea valorii se include în contul de profit şi pierdere. Totuşi, o astfel de modificare se include direct în capitalul propriu, într-o rezervă de valoare justă, dacă:
    a) instrumentul contabilizat este un instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unui sistem de contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau toate modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit şi pierdere; sau
    b) modificarea de valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o entitate străină. Astfel, în situaţiile financiare consolidate care includ o asemenea entitate străină, diferenţele de schimb valutar care în situaţiile financiare anuale individuale au fost recunoscute în contul de profit şi pierdere, se recunosc iniţial într-o componentă a capitalurilor proprii (contul 1067 "Rezerve din diferenţe de curs valutar în relaţie cu investiţia netă într-o entitate străină"), urmând să fie recunoscute în contul de profit şi pierdere la cedarea investiţiei nete.
    O entitate poate să îşi cedeze interesul într-o entitate străină prin vânzare, lichidare, rambursarea capitalului social sau abandonarea întregii entităţi sau a unei părţi din aceasta. O reducere a valorii contabile a unei entităţi străine, fie din cauza pierderilor sale, fie din cauza unei pierderi recunoscute de investitor, nu constituie o cedare parţială. În consecinţă, nicio parte a câştigului sau pierderii din diferenţe de curs, amânate în capitalurile proprii, nu este recunoscută în contul de profit şi pierdere la momentul reducerii valorii contabile.
    (2) În înţelesul prezentelor reglementări, prin investiţie netă într-o entitate străină se înţelege valoarea interesului entităţii raportoare din activele nete ale acelei entităţi străine.
    Un element monetar ce urmează a fi primit de la o entitate străină sau plătit unei entităţi străine, pentru care decontarea nu este nici planificată şi nici nu este probabil a fi făcută în viitorul apropiat, este, în esenţă, o parte a investiţiei nete a entităţii în acea entitate străină. Astfel de elemente monetare pot include creanţe sau împrumuturi pe termen lung. Ele nu includ creanţele şi datoriile comerciale.
    Entitatea care deţine un element monetar de primit de la o entitate străină sau plătit unei entităţi străine, poate fi orice filială a grupului.
    145. - (1) Rezerva de valoare justă se ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea evaluării la valoarea justă.
    (2) Rezerva de valoare justă va rămâne evidenţiată în contabilitate atât timp cât sunt evidenţiate în bilanţ instrumentele financiare cărora le este aferentă.
    146. - Dacă a fost aplicată evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, notele explicative prezintă:
    a) ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost determinate în conformitate cu pct. 143 alin.
    (1) lit. b);
    b) pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi modificările incluse în rezerva de valoare justă;
    c) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii privind aria şi natura instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta valoarea, momentul şi certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; şi
    d) un tabel care să prezinte modificările rezervei de valoare justă în cursul exerciţiului financiar.
    8.3. ACTIVE CIRCULANTE
    8.3.1. Generalităţi
    Recunoaşterea activelor circulante
    147. - (1) Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
    a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
    b) este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
    c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
    d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
    Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
    (2) Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.
    (3) Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
    148. - În categoria activelor circulante se cuprind:
    a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
    b) creanţe;
    c) investiţii pe termen scurt;
    d) casa şi conturi la bănci.
    Evaluarea activelor circulante
    149. - (1) Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2) de mai jos.
    (2) Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
    150. - Evaluarea efectuată conform prevederilor de la pct. 149 alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.
    151. - Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepţional, exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.
    8.3.2. Stocuri
    152. - (1) Stocurile sunt active circulante:
    a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
    b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
    c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
    (2) În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc. realizate de entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe). Dacă construcţiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizări.
    (3) De asemenea, atunci când un teren este cumpărat în scopul construirii pe acesta de construcţii destinate vânzării, acesta este înregistrat la stocuri.
    153. - (1) Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătăţită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei, în contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.
    (1^1) În înţelesul alin. (1), transferul poate fi efectuat dacă şi numai dacă există o modificare a utilizării imobilizării, evidenţiată de începerea modernizării, în vederea vânzării. Ca urmare, dacă o entitate decide să cedeze o imobilizare corporală fără a fi modernizată, ea continuă să o trateze ca imobilizare corporală până la scoaterea sa din evidenţă, şi nu ca element de stoc. Modernizarea are semnificaţia cheltuielilor ulterioare recunoscute ca o componentă a activului.
    ------------
    Alin. (1^1) al pct. 153, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    (2) În cazul în care un activ care a fost iniţial recunoscut la terenuri este folosit ulterior pentru construirea de ansambluri de locuinţe destinate vânzării, în funcţie de modul de negociere a contractelor de vânzare a bunurilor ce fac obiectul construcţiei şi vânzării, valoarea terenului se include în valoarea activului construit sau se evidenţiază distinct la stocuri de natura mărfurilor, la valoarea de înregistrare în contabilitate.
    Dacă terenul a fost reevaluat, concomitent cu schimbarea naturii activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.
    (3) În cazul activelor de natura ansamblurilor sau complexurilor de locuinţe care iniţial erau destinate vânzării şi care ulterior îşi schimbă destinaţia, urmând a fi folosite de entitate pe o perioadă îndelungată sau să fie închiriate unor terţi, în contabilitate se înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale. Transferul se efectuează la data schimbării destinaţiei, la valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate (reprezentată de cost).
    154. - (1) În cadrul stocurilor se cuprind:
    a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
    b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
    c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
    d) materialele de natura obiectelor de inventar;
    e) produsele, şi anume:
    - semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
    - produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
    - rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
    f) animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte şi blană;
    g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
    h) producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
    (2) În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi, maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstraţie au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.
    (3) Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
    155. - (1) Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi beneficiilor.
    (2) În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare coincid. Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:
    - bunuri vândute în consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului;
    - stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidenţa debitorului până la vânzarea lor;
    - bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;
    - bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de proprietate având loc;
    - bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii.
    De exemplu, la vânzările cu condiţia de livrare "ex-work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din momentul punerii lor la dispoziţia cumpărătorului etc.
    156. - (1) Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
    (2) În aplicarea alin. (1) este necesar să se asigure:
    a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
    b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
    - bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
    - bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
    c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
    - bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;
    - bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit legii;
    d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
    Costul stocurilor
    157. - (1) Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.
    (2) Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
    158. - Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror valoare totală este de o importanţă secundară pentru entitate pot fi prezentate la "Active" la o valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod semnificativ.
    159. - (1) Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.
    (2) Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
    (3) Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
    (4) Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
    160. - (1) În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
    (2) Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
    (3) Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
    (4) Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
                        Soldul iniţial al Diferenţe de preţ aferente
                        diferenţelor de preţ + intrărilor în cursul
                                                perioadei, cumulat de la
                                                începutul exerciţiului
                                                financiar până la finele
                                                perioadei de referinţă
     Coeficient de*2) = ──────────────────────────────────────────────────── x 100
     repartizare Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în
                        stocurilor la preţ + cursul perioadei la preţ
                        de înregistrare de înregistrare, cumulat
                                                de la începutul exerciţiului
                                                financiar până la finele
                                                perioadei de referinţă
    --------
        *2)La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial
     al contului de mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include
     TVA neexigibilă.

    Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite.
    (5) Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în Planul de conturi general, pe grupe sau categorii de stocuri.
    (6) La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
    (7) Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
    (8) În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.
    În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
    161. - (1) La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:
    a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;
    b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
    c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
    (2) Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. (1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active.
    (3) Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
    (4) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.
    Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare.
    (5) Potrivit metodei «ultimul intrat, primul ieşit» (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul de producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
    ------------
    Alin. (5) al pct. 161, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    162. - (1) Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informaţii:
    - motivul modificării metodei, şi
    - efectele sale asupra rezultatului.
    (2) O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare. Noţiunea de "utilizare similară" este proprie fiecărei entităţi.
    Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.
    (3) O diferenţă în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.
    163. - Valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.
    164. - (1) Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
    (2) În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
    (3) Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei.
    (4) Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care au de determinat obligaţii fiscale.
    Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
    165. - (1) Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.
    (2) Stabilirea ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza inventarului.
    (3) Inventarul intermitent nu se utilizează în comerţul cu amănuntul în situaţia în care se aplică metoda global-valorică.
    166. - Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
    8.3.3. Investiţii pe termen scurt
    167. - (1) Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării acţiunilor deţinute la entităţile afiliate, altor investiţii pe termen scurt, disponibilităţilor în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.
    (2) Contravaloarea acţiunilor pe termen scurt primite cu titlu gratuit se înregistrează în contrapartidă cu contul 768 "Alte venituri financiare."
    168. - (1) Alte investiţii pe termen scurt reprezintă obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
    (2) În categoria altor investiţii pe termen scurt intră şi depozitele bancare pe termen scurt.
    (3) În categoria altor investiţii pe termen scurt se evidenţiază distinct certificatele de emisii de gaze cu efect de seră cumpărate cu scopul obţinerii de profit în urma vânzării într-o perioadă scurtă de timp.
    -----------
    Alin. (3) al pct. 168 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 1.118 din 20 august 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 22 august 2012.
    169. - (1) La intrarea în entitate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
    Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de constituire.
    (2) La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe termen scurt, cu excepţia depozitelor bancare pe termen scurt, se aplică prevederile pct. 161.
    (3) Lichidarea depozitelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de lichidare.
    Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
    170. - (1) Pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.
    (2) La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare reflectate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz. La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.
    8.3.3^1. Contabilitatea certificatelor verzi
    -----------
    Subsecţiunea 8.3.3^1 a fost introdusă de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 1.118 din 20 august 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 22 august 2012.
    170^1. - (1) Producătorii de energie din surse regenerabile, care beneficiază de certificate verzi emise de operatorul de transport şi sistem, potrivit legii, evidenţiază lunar dreptul de a primi certificate verzi (articol contabil 445 «Subvenţii»/analitic distinct = 7411 «Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri»). Creanţa aferentă certificatelor verzi se evaluează în funcţie de numărul de certificate verzi de primit şi preţul de tranzacţionare de la data stabilirii acestui drept, publicat de operatorul pieţei de energie electrică (S.C. OPCOM - S.A.).
    (2) La primirea certificatelor verzi, contravaloarea acestora se reflectă în contul 507 "Certificate verzi acordate", articol contabil 507 «Certificate verzi acordate» = 445 «Subvenţii»/analitic distinct. Certificatele verzi primite se evaluează la preţul de tranzacţionare de la data primirii, publicat de operatorul pieţei de energie electrică (S.C. OPCOM - S.A.). Diferenţa între valoarea certificatelor verzi înregistrată în contul 445 «Subvenţii»/analitic distinct la stabilirea dreptului de a primi certificate verzi şi valoarea acestora la data primirii, determinată în funcţie de preţul de tranzacţionare de la data primirii reprezintă venit financiar (contul 768 «Alte venituri financiare») sau cheltuială financiară (contul 668 «Alte cheltuieli financiare»), după caz.
    (3) La sfârşitul exerciţiului financiar, certificatele verzi evidenţiate în contul 507 «Certificate verzi acordate» se evaluează la preţul de tranzacţionare publicat de operatorul pieţei de energie electrică (S.C. OPCOM - S.A.) pentru ultima tranzacţie, cu reflectarea în rezultatul perioadei a diferenţelor rezultate (contul 768 «Alte venituri financiare» sau contul 668 "Alte cheltuieli financiare", după caz).
    (4) La vânzarea certificatelor verzi se recunoaşte câştigul rezultat (contul 7642 «Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate»), respectiv pierderea înregistrată (contul 6642 «Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate») din vânzarea acestora.
    -------------
    Pct. 170^1, Subsecţiunea 8.3.3^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    170^2. - (1) Furnizorii de energie electrică şi producătorii obligaţi, potrivit legii, să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi înregistrează contravaloarea certificatelor verzi achiziţionate în contul 652 «Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător».
    (2) În situaţia în care achiziţionarea certificatelor verzi se efectuează înainte de termenele prevăzute de lege, contravaloarea certificatelor verzi se înregistrează în contul 471 «Cheltuieli înregistrate în avans», urmând ca la termenele legale să se înregistreze cheltuiala în contul 652 «Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător».
    -----------
    Pct. 170^2 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 1.118 din 20 august 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 22 august 2012.
    170^3. Abrogat.
    ---------
    Pct. 170^3 a fost abrogat de art. IV din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    170^4. - Certificatele verzi anulate, potrivit legii, pentru că nu au fost utilizate în perioada de valabilitate se evidenţiază pe seama cheltuielilor perioadei (contul 668 «Alte cheltuieli financiare»). Acelaşi tratament contabil se aplică şi în cazul anulării certificatelor verzi obţinute necuvenit de un operator economic acreditat, dacă acestea nu au fost încă tranzacţionate.
    -----------
    Pct. 170^4 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 1.118 din 20 august 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 22 august 2012.
    170^5. - (1) Prin excepţie de la prevederile pct. 170^1 alin. (1), contravaloarea certificatelor verzi a căror tranzacţionare este amânată conform prevederilor Legii nr. 220/2008
    pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înregistrează în contul 266 «Certificate verzi amânate», pe seama veniturilor înregistrate în avans (contul 472 «Venituri înregistrate în avans»/analitic distinct). Evidenţierea în contabilitate a contravalorii certificatelor verzi a căror tranzacţionare este amânată se efectuează la data constatării dreptului de a le primi, la valoarea determinată în funcţie de numărul de certificate verzi şi preţul de tranzacţionare al certificatelor verzi, publicat de operatorul pieţei de energie electrică (S.C. OPCOM - S.A.).
    (2) La sfârşitul exerciţiului financiar, certificatele verzi prevăzute la alin. (1) se evaluează potrivit regulilor aplicabile creanţelor imobilizate, cuprinse în prezentele reglementări contabile.
    -------------
    Pct. 170^5, Subsecţiunea 8.3.3^1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    8.3.4. Casa şi conturi la bănci
    171. - (1) Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile entităţii, creditele bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente.
    (2) Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.
    (3) Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
    (4) Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
    (5) Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.
    172. - Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.
    173. - (1) Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
    (2) Operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.
    174. - La finele fiecărei luni, disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
    175. - (1) În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
    (2) Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de lichidare.
    Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
    176. - (1) Sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează distinct în contabilitate (contul 542 "Avansuri de trezorerie").
    (2) În cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării avansului.
    (3) Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate până la data bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi (461 "Debitori diverşi") sau creanţe în legătură cu personalul (4282 "Alte creanţe în legătură cu personalul"), în funcţie de natura creanţei.
    177. - În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria entităţii.
    178. - Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a reglementărilor emise în acest scop.
    8.4. TERŢI
    179. - Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entităţile afiliate şi cele legate prin interese de participare, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
    180. - (1) În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi produse, serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
    Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care, până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 408 "Furnizori - facturi nesosite"), pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
    Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit"), pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
    (2) În baza contabilităţii de angajamente, entităţile trebuie să evidenţieze în contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.
    (3) În conturile de furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct datoriile, respectiv creanţele din penalităţi stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte elemente de natură similară.
    181. - (1) Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
    (2) Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.
    182. - (1) În conturile de terţi se înregistrează distinct operaţiunile de scontare, forfetare şi alte operaţiuni, efectuate cu instituţii de credit.
    (2) Scontul comercial - reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei, valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.
    (3) Forfetarea - reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.
    183. - (1) Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
    (2) Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
    (3) Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului (contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenţă") şi se menţionează în notele explicative.
    184. - (1) Creanţele şi datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacţiilor entităţii, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi în valută, cu respectarea prevederilor pct. 185 din prezentele reglementări.
    (2) În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
    (3) Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de orice document în care se consemnează aceasta.
    (4) În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a mărfii, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor.
    185. - (1) În înţelesul prezentelor reglementări, o tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda naţională (leu), inclusiv tranzacţiile rezultate atunci când o entitate:
    a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută;
    b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau
    c) achiziţionează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută.
    (2) Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.
    (3) Diferenţa de curs valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit număr de unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.
    (4) În vederea aplicării regulilor privind contabilizarea operaţiunilor în valută, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.
    (5) O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
    (6) Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din data subscrierii.
    Diferenţele de curs valutar între cursul de la data subscrierii şi cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
    (7) În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data acordării finanţării. În situaţia în care data acordării finanţării este zi nebancară, la calculul diferenţelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia
    Prevederile prezentului alineat se aplică şi în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcţie de cursul unei valute
    (8) Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
    Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci când creanţa sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.
    (9) Diferenţele de valoare care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci când creanţa sau datoria este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă rezultată este recunoscută în acea lună.
    Atunci când creanţa sau datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.
    (10) Prevederile prezentului punct se aplică şi pentru activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică, şi care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, inclusă în situaţiile financiare ale persoanei juridice române.
    186. - La finele fiecărei luni, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
    Prevederile de mai sus se aplică şi creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute. În acest caz, diferenţele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.
    186^1. - Evaluarea prevăzută la punctul 186 se aplică şi în cazul:
    a) creanţelor, respectiv al datoriilor, reflectate în conturile 481 «Decontări între unitate şi subunităţi» şi 482 «Decontări între subunităţi» de subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, provenind din relaţiile cu persoana juridică căreia îi aparţin aceste subunităţi, respectiv cu alte subunităţi ale aceleiaşi persoane juridice;
    b) avansurilor acordate pentru imobilizări corporale şi necorporale (conturile 232 «Avansuri acordate pentru imobilizări corporale» şi 234 «Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale»);
    c) avansurilor acordate pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor, respectiv primite pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii (contul 409 «Furnizori - debitori», respectiv contul 419 «Clienţi - creditori»);
    d) depozitelor bancare constituite în valută (conturile 267 «Creanţe imobilizate» şi 508 «Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate»).
    ------------
    Pct. 186^1, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    186^2. - În contextul datelor informative raportate potrivit legii, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate creanţelor şi datoriilor în lei.
    ------------
    Pct. 186^2, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    187. - La scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entităţile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora.
    188. - (1) Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
    În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
    (2) În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate.
    (3) În cazul mărfurilor returnate de clienţi în acelaşi exerciţiu financiar în care a avut loc operaţiunea de vânzare, se corectează conturile 411 «Clienţi», 707 «Venituri din vânzarea mărfurilor», 607 «Cheltuieli privind mărfurile» şi 371 «Mărfuri». În cazul în care mărfurile returnate se referă la o vânzare efectuată în exerciţiul financiar precedent, corecţia se înregistrează la data bilanţului în contul 418 «Clienţi - facturi de întocmit», respectiv contul 408 «Furnizori - facturi nesosite" şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea dacă sumele respective se cunosc la data bilanţului. Tratamentul TVA în aceste situaţii este cel prevăzut de legislaţia în domeniu.
    ------------
    Alin. (3) al pct. 188, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    (4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul returului de produse finite vândute, corectându-se conturile corespunzătoare, respectiv 701 «Venituri din vânzarea produselor finite», 711 «Venituri aferente costurilor stocurilor de produse» şi 345 «Produse finite».
    ------------
    Alin. (4) al pct. 188, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 7 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    189. - (1) Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate (contul 4118 "Clienţi incerţi sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanţe, pentru alte creanţe decât clienţii).
    (2) În scopul prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.
    Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
    190. - (1) Creanţele preluate prin cesionare se evidenţiază în contabilitate la costul de achiziţie (articol contabil 461 "Debitori diverşi" = 462 "Creditori diverşi"). Valoarea nominală a creanţelor astfel preluate se evidenţiază în afara bilanţului (contul 809 "Creanţe preluate prin cesionare").
    (2) În cazul achiziţiei unui portofoliu de creanţe, costul de achiziţie se alocă pentru fiecare creanţă astfel preluată.
    (3) În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de achiziţie al creanţei faţă de acesta, diferenţa dintre suma încasată şi costul de achiziţie se înregistrează la venituri (contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct) la data încasării.
    (4) În cazul în care cesionarul cedează creanţa faţă de debitorul preluat, acesta recunoaşte în contabilitate la data cedării:
    a) o cheltuială (contul 654 "Pierderi din creanţe şi debitori diverşi"), dacă costul de achiziţie al creanţei cedate este mai mare decât preţul de cesiune al acesteia; sau
    b) un venit (contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct), dacă preţul de cesiune al creanţei cedate este mai mare decât costul de achiziţie al acesteia.
    Pct. 190, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    191. - (1) Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.
    (2) În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, o entitate recunoaşte ca provizion costul previzionat al acestora atunci şi numai atunci când:
    a) entitatea are o obligaţie legală sau implicită de a face astfel de plăţi ca rezultat al evenimentelor anterioare; şi
    b) poate fi făcută o estimare certă a obligaţiei.
    O obligaţie curentă există atunci, şi numai atunci, când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să efectueze aceste plăţi.
    (3) În situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se propun prime reprezentând participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului. Provizionul urmează a fi reluat în exerciţiul financiar în care se acordă aceste prime.
    192. - (1) În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente antidot etc.), precum şi alte drepturi acordate potrivit legii.
    (2) Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
    193. - Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
    194. - (1) Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
    (2) Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul entităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu personalul.
    195. - (1) Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale entităţii (sau alte instrumente de capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt înregistrate distinct (contul 644 "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii"), în contrapartida conturilor de capitaluri proprii (de exemplu, contul 1068 "Alte rezerve", analitic distinct), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii. Recunoaşterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajaţi are loc în momentul prestării acesteia.
    (2) Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea şi angajaţii beneficiari ai respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi condiţiile tranzacţiei, cu menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară (de exemplu, de către acţionari), data acordării beneficiilor este data la care este obţinută respectiva aprobare.
    (3) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaţilor nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiţionat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii şi, în absenţa unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite. În acest caz, cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.
    (4) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajaţi a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condiţiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. Suma înregistrată drept cheltuieli va avea în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie revizuită dacă informaţiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit faţă de estimările precedente, astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.
    196. - (1) Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
    (2) Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale. Aici se cuprinde şi contribuţia unităţii la schemele de pensii facultative şi la primele de asigurare voluntară de sănătate.
    197. - În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
    198. - (1) Impozitul pe profit/venit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.
    (2) Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.
    (3) Impozitul pe profit, precum şi celelalte impozite pentru care legislaţia fiscală prevede efectuarea de plăţi anticipate se reflectă distinct în contabilitate, pe seama cheltuielilor şi a conturilor de datorii, cu evidenţierea separată a achitării contravalorii acestora.
    Alin. (3) al pct. 198, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    199. - Taxa pe valoarea adăugată pentru achiziţiile din România şi pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate în România se determină şi se înregistrează în contabilitate potrivit legii.
    200. - Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
    201. - (1) La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
    (2) Reflectarea în contabilitate a accizelor şi fondurilor speciale incluse în preţuri sau tarife se face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin conturile de venituri şi cheltuieli.
    202. - (1) Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
    (2) Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanţate din subvenţii sunt achitate direct de către autorităţile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenţii, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entităţii, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât şi creanţa din subvenţii corespunzătoare.
    Dacă la sfârşitul lunii sau perioadei de raportare, conturile de datorii faţă de furnizori şi creanţe din subvenţii în valută prezintă sold, acestea se evaluează, astfel încât veniturile şi cheltuielile financiare aferente să nu influenţeze rezultatul acelei luni, respectiv perioade.
    În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operaţiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate şi legislaţia în vigoare.
    (3) În cazul achiziţiilor în valută, finanţate din sume nerambursabile, decontate de operatorii economici, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituţia finanţatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferenţele respective se înregistrează în conturi de debitori diverşi sau creditori diverşi, în relaţie cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz.
    (4) Prevederile de la alin. (2) şi (3) se aplică şi în cazul datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute.
    203. - Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii, cuprinde operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei creditoare, precum şi decontările între acţionari/asociaţi şi entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acţionarii/asociaţii şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.
    204. - (1) Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele reprezentând dividende, respectiv, vărsăminte la buget vor fi reflectate în conformitate cu prevederile pct. 248.
    (2) Cota-parte din profit ce se plăteşte, potrivit legii, fiecărui asociat constituie dividend.
    205. - Sumele depuse sau lăsate temporar de către acţionari/asociaţi la dispoziţia entităţii, precum şi dobânzile aferente, calculate în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
    206. - Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverşi.
    207. - (1) Cheltuielile efectuate şi veniturile realizate în exerciţiul financiar curent, dar care privesc exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans sau venituri în avans, după caz.
    (2) În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: chirii, abonamente, asigurări şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.
    (3) În contul 471 "Cheltuieli în avans" se înregistrează, de asemenea, achiziţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, efectuate în cursul perioadei curente, dar care sunt aferente unei perioade ulterioare, urmând a se recunoaşte drept cheltuieli ale perioadelor viitoare în care urmează a se utiliza.
    208. - Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 473 "Decontări din operaţii în curs de clarificare". Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.
    209. - Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se reflectă ajustări pentru depreciere.
    Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente extrabilanţiere
    210. - (1) Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi datoriile entităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.
    În această categorie se cuprind: angajamente (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite în relaţiile cu terţii; imobilizări corporale luate cu chirie; valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie; debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare; stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă; redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate; efecte scontate neajunse la scadenţă; bunuri publice primite în administrare, concesiune şi cu chirie de către regii autonome, societăţi/companii naţionale, societăţi comerciale; dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadenţă; certificate de emisii de gaze cu efect de seră primite, care nu au stabilită o valoare şi, prin urmare, nu pot fi recunoscute în conturi bilanţiere, precum şi alte valori.
    (2) În notele explicative la situaţiile financiare anuale trebuie prezentate informaţii referitoare la elementele înregistrate în conturi în afara bilanţului.
    211. - (1) În cadrul elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele contingente (contul 807 "Active contingente"), respectiv datoriile contingente (contul 808 "Datorii contingente").
    (2) Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii.
    Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este incert.
    Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate.
    Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.
    În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.
    Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă este doar probabilă o creştere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent.
    (3) O datorie contingentă este:
    a) o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau
    b) o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:
    - nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau
    - valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
    O entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative.
    În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.
    Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.
    (4) Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
    a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
    b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
    - obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
    - obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).
    8.5. DATORII PE TERMEN SCURT: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
    212. - (1) O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă, atunci când:
    a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; sau
    b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
    (2) Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
    8.6. DATORII PE TERMEN LUNG: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
    213. - Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare, alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
    214. - Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidenţiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile.
    215. - (1) Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare sunt cele determinate de bunurile preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate de entitate.
    Bunurile luate în concesiune se reflectă în conturi în afara bilanţului (contul 8038 "Bunuri publice primite în administrare, concesiune şi cu chirie").
    (2) La sfârşitul duratei contractului de concesiune, bunurile se restituie proprietarului, situaţie în care are loc anularea datoriilor corespunzătoare privind concesiunea.
    216. - Entităţile trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
    a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
    b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de data bilanţului.
    Prime privind rambursarea obligaţiunilor
    217. - (1) Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează într-un cont de activ (169 "Prime privind rambursarea obligaţiunilor"). Aceasta trebuie prezentată în bilanţ, ca o corecţie a datoriei corespunzătoare, evidenţiate în contul 161 "Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni", precum şi în notele explicative.
    (2) Valoarea acestei diferenţe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exerciţiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei (articol contabil 6868 "Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor" = 169 "Prime privind rambursarea obligaţiunilor").
    8.7. PROVIZIOANE
    218. - (1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
    (2) Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
    219. - Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
    220. - Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
    221. - (1) Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
    - o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
    - este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
    - poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
    Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
    (2) Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea:
    a) datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate, sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi
    b) cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este - în general - mult mai redus decât în cazul provizioanelor.
    Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.
    (3) O obligaţie curentă este o obligaţie legală sau implicită.
    În înţelesul prezentelor reglementări:
    a) o obligaţie legală este obligaţia care rezultă:
    - dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);
    - din legislaţie; sau
    - din alt efect al legii;
    b) o obligaţie implicită (de exemplu, obligaţia prin care o entitate se angajează să efectueze plăţi compensatorii personalului disponibilizat) este obligaţia care rezultă din acţiunile unei entităţi în cazul în care:
    - prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau dintr-o declaraţie suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că îşi asumă anumite responsabilităţi; şi
    - ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele responsabilităţi.
    222. - (1) Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
    (2) Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de astfel de obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii. Similar, o entitate recunoaşte un provizion pentru costurile de închidere a unei instalaţii petroliere, cu condiţia ca respectiva entitate să remedieze daunele produse deja. Spre deosebire de această situaţie, o entitate poate intenţiona sau poate avea nevoie, datorită presiunilor de ordin comercial sau a cerinţelor de ordin legal, să efectueze cheltuieli pentru a putea acţiona într-un anumit mod (de exemplu, prin instalarea de filtre pentru fum într-un anumit tip de fabrică). Deoarece entitatea poate evita cheltuielile viitoare prin diverse acţiuni, de exemplu, prin modificarea procedeului de fabricaţie, ea nu are o obligaţie curentă aferentă acelei cheltuieli viitoare şi, deci, nu va recunoaşte niciun provizion.
    223. - (1) Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
    a) litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
    b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
    c) acţiunile de restructurare;
    d) pensii şi obligaţii similare;
    e) dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea
    f) impozite;
    g) prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale; şi
    h) alte provizioane.
    (2) Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
    224. - (1) Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:
    a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
    b) închiderea unor sedii ale entităţii;
    c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;
    d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii.
    (2) În cazul în care restructurarea este la nivelul grupului, provizionul pentru restructurare se recunoaşte atât în situaţiile financiare anuale individuale ale entităţii din grup afectate de restructurare , cât şi în cele consolidate.
    (3) Provizioanele de restructurare, în cazul unei obligaţii legale, se constituie cu respectarea condiţiilor generale de recunoaştere a provizioanelor şi a prevederilor legale.
    (4) O entitate are o obligaţie implicită care determină constituirea unui provizion pentru restructurare atunci când sunt îndeplinite condiţiile generale de recunoaştere a provizioanelor şi entitatea:
    a) dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:
    - activitatea sau partea de activitate la care se referă;
    - principalele locaţii afectate de planul de restructurare;
    - numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea activităţii, distribuţia şi posturile acestora;
    - cheltuielile implicate; şi
    - data de la care se va implementa planul de restructurare; şi
    b) a provocat celor afectaţi o aşteptare că va realiza restructurarea prin începerea implementării acelui plan sau prin anunţarea principalelor sale caracteristici celor afectaţi de acesta.
    În cazul în care o entitate începe un plan de restructurare sau anunţă principalele sale caracteristici celor afectaţi numai după data bilanţului, dacă restructurarea este semnificativă şi neprezentarea ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare, este necesară prezentarea de informaţii în acest sens.
    (5) Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, şi anume cele care:
    - sunt generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi
    - nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii.
    Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:
    - recalificarea sau mutarea personalului permanent;
    - marketing; sau
    - investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.
    Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de restructurare la data bilanţului.
    225. - (1) Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajaţii au părăsit entitatea. Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabileşte de către specialişti în domeniu. La determinarea lor se ţine seama de vârsta, vechimea în muncă şi rotaţia personalului în cadrul entităţii.
    (2) Provizioanele pentru pensii se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până la pensie, atunci când există certitudinea achitării lor într-o perioadă previzibilă de timp.
    226. - (1) Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relaţia cu statul.
    (2) Aceste provizioane pot fi constituite, de exemplu, pentru: diferenţe de impozite rezultate din operaţiuni de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are deschise procese în instanţă; rezerve din facilităţi fiscale sau alte rezerve pentru care în legislaţia fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora, precum şi în alte situaţii care pot genera datorii sub forma impozitului pe profit.
    227. - (1) Provizioanele prezentate în bilanţ la "Alte provizioane" includ provizioane constituite pentru:
    - beneficiile plătite angajaţilor pentru terminarea contractului de muncă, ca rezultat al deciziei unei entităţi de a încheia contractul unui angajat înainte de data normală de pensionare sau al deciziei unui angajat de a accepta în mod voluntar plecarea în şomaj, în schimbul acelor beneficii;
    - alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare sau pensii;
    - cheltuielile legate de protecţia mediului înconjurător, pentru: protejarea aerului; gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane şi a apelor de suprafaţă; protejarea biodiversităţii şi a peisajului; alte activităţi de protejare a mediului înconjurător;
    - obligaţii asumate în comun cu o terţă parte etc.
    (2) Provizioanele incluse la "Alte provizioane" trebuie descrise în notele explicative, dacă acestea sunt semnificative.
    228. - În cazul în care operatorul unui acord de concesiune a serviciilor are o obligaţie contractuală de a întreţine infrastructura la un anumit nivel de utilizare sau de a aduce infrastructura într-o anumită stare înainte de a fi predată concedentului la sfârşitul acordului de serviciu, drept obligaţii de îndeplinit ca o condiţie a licenţei primite, aceste obligaţii contractuale de a întreţine sau de a reabilita infrastructura se recunosc drept provizion şi se evaluează la cea mai bună estimare a cheltuielii care ar fi cerută pentru a deconta obligaţia actuală la data bilanţului.
    229. - (1) Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.
    (2) Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile.
    230. - (1) Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
    Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment.
    (2) Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu.
    (3) Actualizarea provizioanelor se efectuează, de regulă, de către persoane specializate. Rata de actualizare utilizată reflectă evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei
    231. - (1) Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion.
    (2) Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.
    232. - (1) Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.
    (2) Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial recunoscute.
    (3) Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală.
    8.8. Subvenţii şi active primite prin transfer de la clienţi
    Titlul subsecţiunii 8.8, Cap. II a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 1.690 din 12 decembrie 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 18 decembrie 2012.
    233. - (1) În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.
    (1^1) Subvenţiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi subsidii, alocaţii, prime sau transferuri.
    Alin. (1^1) al pct. 233, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    (2) În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:
    - subvenţii guvernamentale;
    - împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;
    - alte sume primite cu caracter de subvenţii.
    234. - (1) Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau achiziţioneze active imobilizate.
    (2) O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă.
    (3) În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.
    235. - Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.
    235^1. - (1) Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că:
    a) entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi
    b) subvenţiile vor fi primite.
    (2) Doar primirea unei subvenţii nu furnizează ea însăşi dovezi concludente că toate condiţiile ataşate acordării subvenţiei au fost sau vor fi îndeplinite.
    Pct. 235^1, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    235^2. - (1) Contabilitatea proiectelor finanţate din subvenţii se ţine distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanţare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situaţii financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect.
    (2) Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanţate din subvenţii cu veniturile aferente se procedează astfel:
    a) din punctul de vedere al contului de profit şi pierdere:
    - în cursul fiecărei luni se evidenţiază cheltuielile după natura lor;
    - la sfârşitul lunii se evidenţiază la venituri subvenţiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate;
    b) din punctul de vedere al bilanţului:
    - creanţa din subvenţii se recunoaşte în corespondenţă cu veniturile din subvenţii, dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenţii, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;
    - periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc şi aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanţă din subvenţii.
    Pct. 235^2, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    236. - (1) Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.
    (2) În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.
    236^1. - (1) În cele mai multe situaţii, perioadele de-a lungul cărora o entitate recunoaşte cheltuielile legate de o subvenţie guvernamentală sunt uşor identificabile. Astfel, subvenţiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeaşi perioadă ca şi cheltuiala aferentă. În mod similar, subvenţiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul de profit şi pierdere pe parcursul perioadelor, şi în proporţia în care amortizarea acelor active este recunoscută.
    (2) O subvenţie guvernamentală care urmează a fi primită drept compensaţie pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entităţii, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere în perioada în care îndeplineşte condiţiile să fie recunoscută drept creanţă.
    (3) În anumite circumstanţe, o subvenţie guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de ajutor financiar imediat unei entităţi. Astfel de subvenţii pot fi limitate la o anumită entitate şi pot să nu fie disponibile unei categorii întregi de beneficiari. În acest caz, recunoaşterea subvenţiei în contul de profit şi pierdere are loc în perioada în care entitatea îndeplineşte condiţiile pentru primirea subvenţiei.
    (4) O subvenţie guvernamentală reprezintă o creanţă pentru o entitate în situaţia în care compensează cheltuieli sau pierderi suportate într-o perioadă precedentă. O astfel de subvenţie este recunoscută în contul de profit şi pierdere al perioadei în care devine creanţă.
    (5) Entitatea prezintă în notele explicative informaţii referitoare la subvenţiile primite, destinaţia acestora şi elementele care justifică îndeplinirea condiţiilor necesare pentru acordarea subvenţiilor.
    Pct. 236^1, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    236^2. - Subvenţiile legate de terenuri pot impune, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor obligaţii. În acest caz, subvenţiile se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligaţii. De exemplu, o subvenţie pentru teren poate fi condiţionată de construirea unei clădiri pe terenul respectiv. În acest caz, subvenţia se recunoaşte în contul de profit şi pierdere pe parcursul duratei de viaţă a clădirii.
    Pct. 236^2, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    237. - (1) Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve.
    (2) Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat (contul 475 "Subvenţii pentru investiţii"). Venitul amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.
    (3) În cazul terenurilor şi clădirilor pentru care s-au primit subvenţii şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora subvenţia aferentă părţii cedate se transferă la venituri, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă.
    Alin. (3) al pct. 237, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    238. - (1) Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
    (2) Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează prin reducerea veniturilor amânate, dacă există, sau, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.
    (3) În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte imediat ca o cheltuială.
    (4) O entitate prezintă în notele explicative informaţii privind condiţiile care nu au fost îndeplinite în legătură cu subvenţiile guvernamentale şi obligaţiile ce derivă din neîndeplinirea acestora.
    Alin. (4) al pct. 238, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    238^1. - Entităţile care primesc active de la clienţii lor, sub formă de imobilizări corporale sau numerar care are ca destinaţie achiziţia sau construirea de imobilizări corporale, pentru a-i conecta la o reţea de electricitate, gaze, apă sau pentru a le furniza accesul continuu la anumite bunuri sau servicii, potrivit legii, evidenţiază datoria corespunzătoare valorii activelor respective în contul 478 «Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi.
    Pct. 238^1, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 1.690 din 12 decembrie 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 18 decembrie 2012.
    8.9. CAPITAL ŞI REZERVE
    239. - Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar.
    240. - La elaborarea situaţiilor financiare, entităţile adoptă conceptul financiar de capital. Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entităţii.
    8.9.1. Capital
    241. - (1) Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul regiei etc., în funcţie de forma juridică a entităţii.
    242. - Bunurile de natura patrimoniului public, primite în administrare, nu se evidenţiază în conturi bilanţiere. La cedarea bunurilor respective, entităţile care au evidenţiate aceste bunuri în conturi de imobilizări, în corespondenţă cu contul 1016 "Patrimoniul public", scot din evidenţă imobilizările prin diminuarea patrimoniului public, cu aprobarea organelor competente.
    243. - (1) Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
    (2) Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise şi vărsate.
    (3) Principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea rezervelor şi alte operaţiuni, potrivit legii.
    (4) Operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi, răscumpărarea acţiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii.
    (5) Scoaterea din evidenţă a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu modifică capitalul social, cu excepţia situaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare. În toate cazurile de modificare a capitalului social, aceasta se efectuează în baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
    244. - (1) Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu.
    (2) Câştigurile sau pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii (acţiuni, părţi sociale) nu vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Contravaloarea primită sau plătită în urma unor astfel de operaţiuni este recunoscută direct în capitalurile proprii şi se prezintă distinct în bilanţ, respectiv Situaţia modificărilor capitalului propriu, astfel:
    - câştigurile sunt reflectate în contul 141 "Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii";
    - pierderile sunt reflectate în contul 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii".
    (3) Nu reprezintă câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii, diferenţele de curs valutar dintre momentul subscrierii acţiunilor şi momentul vărsării contravalorii acestora, acestea fiind recunoscute la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
    (4) Câştigurile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între preţul de vânzare al instrumentelor de capitaluri proprii şi valoarea lor de răscumpărare, respectiv între valoarea nominală a instrumentelor anulate şi valoarea lor de răscumpărare.
    (5) Pierderile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între valoarea de răscumpărare a instrumentelor de capitaluri proprii şi preţul lor de vânzare, respectiv între valoarea de răscumpărare a instrumentelor anulate şi valoarea lor nominală.
    (6) Cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt reflectate direct în capitalurile proprii (cont 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii") atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale (cont 201 "Cheltuieli de constituire").
    (7) Soldul creditor al contului 141 "Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii", respectiv soldul debitor al contului 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii", poate majora, respectiv diminua, suma altor rezerve (cont 1068 "Alte rezerve").
    (8) În notele explicative trebuie cuprinse informaţii referitoare la operaţiunile care au afectat instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii.
    244^1. - În cazul fuziunii prin absorbţie, valoarea acţiunilor deţinute de societatea absorbită în capitalul societăţii absorbante se evidenţiază de societatea absorbantă, cu ocazia preluării elementelor de bilanţ ale societăţii absorbite, în contul 1095 «Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de societatea absorbită la societatea absorbantă».
    Pct. 244^1, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    244^2. - Soldul debitor al contului 149 «Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii» poate fi acoperit, de asemenea, din rezultatul reportat şi alte elemente ale capitalurilor proprii, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.
    Pct. 244^2, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    245. - (1) Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie.
    (2) Conturile corespunzătoare primelor legate de capital pot avea numai sold creditor.
    (3) Prima de emisiune se determină ca diferenţă între preţul de emisiune de noi acţiuni sau părţi sociale şi valoarea nominală a acestora.
    (4) Prima de fuziune se determină ca diferenţă între valoarea aportului rezultat din fuziune şi valoarea cu care a crescut capitalul social al societăţii absorbante.
    (5) Prima de aport se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi.
    (6) Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă între valoarea nominală a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea acţiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligaţiunilor depăşeşte valoarea acţiunilor corespunzătoare.
    8.9.2. Rezerve din reevaluare
    246. - (1) Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile prezentelor reglementări, trebuie reflectat în debitul sau creditul contului 105 "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale din prezentele reglementări.
    Evidenţierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare corporală în parte şi pe fiecare operaţiune de reevaluare care a avut loc.
    (2) Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării respective.
    (3) Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea prevederilor subsecţiunii 8.2.5.1. "Reevaluarea imobilizărilor corporale" din prezentele reglementări.
    8.9.3. Alte rezerve
    247. - (1) Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve.
    (2) Rezervele legale se constituie anual din profitul entităţii, în cotele şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege.
    (3) Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege.
    (4) Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entităţii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
    (5) Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
    8.9.4. Rezultatul exerciţiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea profitului şi acoperirea pierderii contabile
    248. - (1) În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar.
    (2) Rezultatul exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului.
    (3) Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.
    (4) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    (5) Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 "Repartizarea profitului" = 106 "Rezerve". Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii hotărâte de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează după adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii.
    (6) Închiderea conturilor 121 "Profit sau pierdere" şi 129 "Repartizarea profitului" se efectuează la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare, în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale.
    (7) În contul 117 "Rezultatul reportat" se evidenţiază distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exerciţiului financiar curent, a rezultatului din contul de profit şi pierdere al exerciţiului financiar precedent, precum şi rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile.
    249. - (1) Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.
    (2) În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.
    8.10. VENITURI ŞI CHELTUIELI
    250. - (1) Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).
    (2) Cifra de afaceri netă, în sensul prezentelor reglementări, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin reducerile comerciale acordate clienţilor.
    (3) Atunci când, în baza unor prevederi legale exprese, în conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentând diverse impozite şi taxe reflectate concomitent în conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit şi pierdere, la cifra de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menţionate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare acelor impozite.
    251. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
    8.10.1. Venituri
    252. - (1) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
    (2) Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
    (3) Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare".
    253. - (1) Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende.
    (2) Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acţionează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
    254. - Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.
    255. - Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:
    a) venituri din exploatare;
    b) venituri financiare;
    c) venituri extraordinare.
    256. - (1) Veniturile din exploatare cuprind:
    a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări de servicii. În această categorie se includ şi veniturile realizate din vânzarea de locuinţe de către entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe.
    Unele entităţi pot practica programe de fidelizare a clienţilor, care presupun acordarea de puncte cadou acestora. Aceste puncte cadou pot fi utilizate pentru a achiziţiona bunuri sau servicii gratuite sau cu preţ redus, ca parte a unei tranzacţii de vânzare de bunuri sau prestări de servicii, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiţii suplimentare. Entitatea contabilizează punctele cadou ca o componentă identificabilă a tranzacţiei în cadrul căreia acestea sunt acordate (contul 472 "Venituri înregistrate în avans"/analitic distinct). Suma corespunzătoare punctelor cadou se recunoaşte drept venit în momentul în care entitatea îşi îndeplineşte obligaţia de a furniza premiile sau la expirarea perioadei în cadrul căreia clienţii pot utiliza punctele cadou. Dacă se estimează că nivelul cheltuielilor necesare îndeplinirii obligaţiei de a furniza premiile depăşeşte contravaloarea primită sau de primit pentru acestea, la data la care clientul le răscumpără, pentru diferenţa aferentă entitatea înregistrează în contabilitate un provizion;
    Lit. a) a alin. (1) al pct. 256, Secţiunea 8, Cap. II a fost modificată de pct. 18 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    b) venituri aferente costului producţiei, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi servicii în curs de execuţie de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi serviciilor în curs de execuţie, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
    c) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;
    d) venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea;
    e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare.
    (2) Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.
    (3) Veniturile aferente costului producţiei în curs de execuţie se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).
    257. - Veniturile financiare cuprind:
    a) venituri din imobilizări financiare;
    b) venituri din investiţii pe termen scurt;
    c) venituri din creanţe imobilizate;
    d) venituri din investiţii financiare cedate;
    e) venituri din diferenţe de curs valutar;
    f) venituri din dobânzi;
    g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
    h) alte venituri financiare.
    Venituri din vânzări de bunuri
    258. - (1) În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.
    (2) Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
    b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
    c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
    d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către entitate; şi
    e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil.
    (2^1) Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzări cu amănuntul. În alte cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor aferente dreptului de proprietate apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor în posesia cumpărătorului. Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate, atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se asigura că va încasa suma care se datorează. Într-un asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzacţia este o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu când entitatea păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de proprietate poate fi o vânzare cu amănuntul, cu o clauză de returnare a banilor în cazul în care clientul nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se că vânzătorul poate estima în mod fiabil retururile viitoare şi poate recunoaşte un provizion aferent retururilor pe baza experienţei anterioare şi a altor factori relevanţi.
    Alin. (2^1) al pct. 258, Secţiunea 8, Cap. II a fost introdus de pct. 19 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    (3) O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.
    (4) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi.
    (5) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformităţii sunt bunurile oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze fie, să le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
    (6) Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie.
    Venituri din prestarea de servicii
    259. - (1) Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte operaţiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.
    (2) Stadiul de execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări care însoţesc facturile, procese-verbale de recepţie sau alte documente care atestă stadiul realizării şi recepţia serviciilor prestate.
    (3) În cazul lucrărilor de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de recepţie semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.
    (4) Contravaloarea lucrărilor nerecepţionate de beneficiar până la sfârşitul perioadei se evidenţiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de execuţie", pe seama contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie".
    Venituri din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende
    260. - Veniturile din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel:
    a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
    b) redevenţele şi chiriile se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform contractului;
    c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le încasa.
    261. - (1) Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura acestora.
    (2) Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
    8.10.2. Cheltuieli
    262. - (1) Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
    - consumuri de stocuri şi servicii prestate, de care beneficiază entitatea;
    - cheltuieli cu personalul;
    - executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
    (2) Abrogat.
    Alin. (2) al pct. 262 a fost abrogat de art. IV din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    În toate cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părţi.
    (3) Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit şi pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente, la elementul "Alte cheltuieli de exploatare".
    (4) În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
    263. - (1) Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
    a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
    - cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
    - cheltuieli cu serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
    - cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
    - alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei; pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital; creanţe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziţionate potrivit legislaţiei în vigoare şi ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente etc.);
    b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;
    c) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).
    (2) Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.
    264. - Conturile sintetice de venituri şi de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale entităţii.
    8.10.3. Contabilitatea operaţiunilor realizate în cadrul contractelor de asocieri în participaţie
    265. - (1) Evidenţa asocierii în participaţie se organizează atât la nivelul asocierii, cât şi în contabilitatea fiecărui coparticipant cu ajutorul contului "Decontări din operaţii în participaţie", analitic distinct pe fiecare coparticipant.
    Evidenţa decontărilor din operaţiuni în asocieri în participaţie, respectiv a decontării cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţiuni în asocieri în participaţie, precum şi a sumelor virate între coparticipanţi, se realizează cu ajutorul contului "Decontări din operaţii în participaţie".
    (2) Societatea comercială care conduce evidenţa asocierii în participaţie ţine evidenţă şi întocmeşte balanţă de verificare distincte de cele corespunzătoare activităţii proprii.
    (3) În ceea ce priveşte imobilizările corporale şi necorporale puse la dispoziţia asocierii, acestea sunt cuprinse în evidenţa contabilă a celui care le deţine în proprietate.
    (4) Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere, cu respectarea prevederilor pct. 13.
    La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
    (5) La data bilanţului, bunurile de natura stocurilor, creanţelor, disponibilităţilor, precum şi a datoriilor asocierii în participaţie, se înscriu în situaţiile financiare anuale ale asociatului care conduce evidenţa asocierii.
    8.10.4. Contabilitatea operaţiunilor derulate de grupurile de interes economic
    Subsecţiunea 8.10.4, Cap. II a fost introdusă de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 2.382 din 3 august 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 8 august 2011.
    265^1. - (1) Grupurile de interes economic înregistrează în contabilitate operaţiunile derulate în funcţie de prevederile contractelor încheiate.
    (2) În cazul operaţiunilor pe care grupul de interes economic le derulează în nume propriu, acesta înregistrează veniturile şi cheltuielile ocazionate, după natura lor.
    (3) În cazul operaţiunilor derulate în numele membrilor care compun grupul de interes economic, acesta înregistrează la venituri doar eventualul comision cuvenit, operaţiunile fiind înregistrate în conturi de terţi.
    Pct. 265^1, Subsecţiunea 8.10.4, Cap. II a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 2.382 din 3 august 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 8 august 2011.
    265^2. - Grupurile de interes economic întocmesc situaţii financiare anuale ale căror componente se stabilesc pe baza criteriilor prevăzute la pct. 3 alin. (1) şi completează aceste situaţii în funcţie de informaţiile corespunzătoare activităţii desfăşurate.
    Pct. 265^2, Subsecţiunea 8.10.4, Cap. II a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 2.382 din 3 august 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 8 august 2011.
    8.10.5. Contabilitatea operaţiunilor privind conectarea utilizatorilor la reţelele de utilităţi
    Subsecţiunea 8.10.5, Cap. II a fost introdusă de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    265^3. - (1) În cazul racordării utilizatorilor la reţeaua electrică, contravaloarea cheltuielilor suportate de utilizatori cu racordarea reprezintă imobilizări necorporale de natura drepturilor de utilizare şi se evidenţiază în contul 205 «Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare»/analitic distinct.
    (2) Amortizarea imobilizărilor necorporale prevăzute la alin. (1) se înregistrează pe perioada pentru care entitatea are dreptul de a utiliza reţelele respective, dacă această durată este specificată în contractele încheiate sau, dacă nu este stabilită o asemenea durată, pe durata de viaţă a instalaţiilor de utilizare de la locul de consum.
    Pct. 265^3, Subsecţiunea 8.10.5, Cap. II a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    265^4. - (1) Tratamentul contabil prevăzut la pct. 265^3 se aplică şi în cazul cheltuielilor efectuate de entităţi pentru racordarea la reţeaua de apă, gaze sau alte utilităţi, dacă în contractele de racordare se prevede plata unor sume pentru racordarea la reţelele respective de distribuţie.
    (2) În toate cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părţi.
    Pct. 265^4, Subsecţiunea 8.10.5, Cap. II a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.


    Secţiunea 9 CONŢINUTUL NOTELOR EXPLICATIVE LA SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

    266. - Notele explicative trebuie:
    a) să prezinte informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite;
    b) să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere şi, după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi/sau situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înţelegerea oricărora dintre acestea.
    9.1. POLITICI CONTABILE
    267. - (1) Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
    Exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor, reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii sau recunoaşterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor, contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau intermitent etc.
    (2) Administratorii entităţii trebuie să aprobe politici contabile pentru operaţiunile derulate, inclusiv proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie. În cazul entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective.
    Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de entitate.
    (3) La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevăzute de prezentele reglementări.
    (4) Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:
    a) inteligibile;
    b) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi
    b) credibile în sensul că:
    - reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea entităţii;
    - sunt neutre;
    - sunt prudente;
    - sunt complete sub toate aspectele semnificative;
    - evenimentele şi tranzacţiile sunt contabilizate şi prezentate conform principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, atunci când a fost aplicat acest principiu.
    268. - (1) Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii.
    (2) În cazul modificării unei politici contabile, entitatea trebuie să menţioneze în notele explicative natura modificării politicii contabile, precum şi motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.
    (3) Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
    a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;
    b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
    9.2. NOTE EXPLICATIVE
    9.2.1. Prevederi generale
    269. - (1) Pe lângă informaţiile cerute conform prevederilor din celelalte secţiuni ale prezentelor reglementări, notele explicative trebuie să cuprindă şi informaţii referitoare la aspectele prevăzute de prezenta secţiune.
    (2) Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situaţiile financiare anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative.
    270. - Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost iniţial exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în moneda naţională.
    271. - (1) În notele explicative trebuie cuprinse, de asemenea, următoarele informaţii:
    a) denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea deţine fie direct, fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu, dar în contul entităţii, interese de participare reprezentând un procent de capital de cel puţin 20%, prezentând: proporţia de capital deţinută, valoarea capitalului şi rezervelor, profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare anuale. Informaţiile privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea entităţii în care se deţine interesul de participare pot fi omise dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă în înţelesul pct. 9;
    b) denumirea, sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia dintre entităţile la care entitatea este asociat cu răspundere nelimitată. Aceste informaţii pot fi omise dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă în înţelesul pct. 9.
    (2) Notele explicative trebuie să menţioneze:
    a) denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale celui mai mare grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială;
    b) denumirea şi sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare anuale consolidate ale celui mai mic grup de entităţi din care face parte entitatea în calitate de filială şi care este, de asemenea, inclusă în grupul de entităţi prevăzut la lit. a);
    c) locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate prevăzute la lit. a) şi b), cu condiţia ca acestea să fie disponibile.
    272. - Trebuie să se menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi cu prevederile cuprinse în prezentele reglementări.
    273. - Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înţelegere:
    a) denumirea entităţii care face raportarea;
    b) faptul că situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului;
    c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale;
    d) moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare anuale;
    e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).
    274. - (1) O entitate prezintă următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situaţiile financiare anuale:
    a) locul principal unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;
    b) o descriere a naturii activităţii desfăşurate şi principalele domenii de activitate;
    c) denumirea societăţii-mamă şi cea a deţinătorului final în cadrul grupului (dacă este cazul);
    d) orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra entităţii.
    (2) Notele explicative prezintă natura şi scopul comercial ale angajamentelor entităţii, care nu sunt incluse în bilanţ, şi impactul financiar al acelor angajamente asupra entităţii, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative şi în măsura în care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii.
    Relaţiile cu părţile legate
    275. - Notele explicative la situaţiile financiare anuale trebuie să prezinte tranzacţiile încheiate de entitate cu părţi legate, inclusiv suma acestor tranzacţii, natura relaţiei cu partea legată şi alte informaţii referitoare la tranzacţii, necesare pentru o înţelegere a poziţiei financiare a entităţii, dacă asemenea tranzacţii sunt semnificative şi nu au fost încheiate în condiţii normale de piaţă. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepţia cazului când informaţia separată este necesară pentru o înţelegere a efectelor tranzacţiilor cu partea legată asupra poziţiei financiare a entităţii.
    276. - Partea legată are semnificaţia prevăzută de Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene.
    ------------
    Pct. 275 şi 276, Secţiunea 9, Cap. II au fost modificate de pct. 9 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010. Această modificare se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform art. VI din acelaşi act normativ.
    9.2.2. Informaţii referitoare la elementele de bilanţ
    277. - Notele explicative trebuie să cuprindă:
    a) duratele de viaţă utilă sau ratele de amortizare utilizate;
    b) metodele de amortizare utilizate;
    c) creşterile de valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din procesul de dezvoltare internă;
    d) valoarea imobilizărilor necorporale în curs.
    278. - Atunci când imobilizările necorporale prezentate în bilanţ cuprind cheltuieli de dezvoltare, în notele explicative trebuie prezentate următoarele informaţii:
    a) perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să fie amortizată; şi
    b) motivele care au determinat recunoaşterea acestora ca active (beneficii economice viitoare etc.).
    279. - În cazul în care fondul comercial achiziţionat de către o entitate este prezentat în bilanţ la imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia şi motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.
    280. - (1) Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele informaţii:
    a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;
    b) metodele de amortizare folosite;
    c) valoarea imobilizărilor corporale în curs.
    (2) În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentate data şi condiţiile de efectuare a reevaluării.
    281. - (1) Se menţionează existenţa oricăror certificate de participare, obligaţiuni convertibile sau valori mobiliare sau drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe care le conferă.
    (2) Prezentarea în notele explicative a informaţiilor de la alin. (1) la imobilizări financiare sau investiţii pe termen scurt se face în funcţie de intenţia entităţii cu privire la durata deţinerii titlurilor de valoare, de până la un an sau mai mult de un an.
    282. - O entitate prezintă informaţii care să permită utilizatorilor situaţiilor sale financiare să evalueze importanţa instrumentelor financiare pentru poziţia şi performanţa sa financiară.
    283. - (1) Se specifică toate situaţiile în care entitatea a depus garanţii sau a gajat, respectiv a ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea unui terţ, menţionându-se, de asemenea şi valoarea acestora.
    (2) În cazul existenţei de garanţii, o entitate prezintă:
    - valoarea contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanţii reale pentru datorii sau datorii contingente; şi
    - termenii şi condiţiile aferente gajării.
    (3) Când o entitate deţine garanţii reale şi are dreptul de a vinde sau regaja garanţia reală în lipsa imposibilităţii de respectare a obligaţiilor de către proprietarul garanţiei reale, aceasta prezintă:
    - valoarea justă a oricăror astfel de garanţii reale vândute sau regajate, şi dacă entitatea are sau nu obligaţia de a le returna; şi
    - termenii şi condiţiile asociate cu utilizarea garanţiilor reale.
    284. - Pentru împrumuturile de plată recunoscute la data de raportare, o entitate prezintă:
    - detaliile oricăror neexecutări ale obligaţiilor privind durata principalului, dobânda, condiţiile de rambursare a acelor împrumuturi de plată;
    - încălcări ale condiţiilor aferente acordului de împrumut, care permit creditorului să solicite rambursarea accelerată. Informaţiile nu se solicită dacă încălcările au fost remediate sau condiţiile împrumutului au fost renegociate la data de raportare sau înainte de aceasta;
    - valoarea contabilă a împrumuturilor de plată, pentru care nu a fost onorată obligaţia la data de raportare; şi
    - dacă obligaţia neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condiţiile împrumuturilor de plată, înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru emitere.
    285. - (1) Se prezintă în notele explicative costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor evidenţiate în bilanţ şi metodele de evaluare a stocurilor.
    (2) Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să modifice metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, trebuie prezentate următoarele informaţii:
    a) motivul modificării metodei; şi
    b) efectul financiar asupra rezultatului exerciţiului financiar.
    286. - Trebuie prezentată, de asemenea, valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.
    287. - O entitate trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale creanţelor prezentate în bilanţ, clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţii desfăşurate, iar sumele de încasat de la entităţile afiliate şi întreprinderile asociate trebuie prezentate separat.
    287^1. - (1) Entităţile care preiau creanţe potrivit pct. 190 alin. (1) prezintă în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii aferente creanţelor preluate prin cesionare, astfel:
    a) modificările valorii creanţelor evidenţiate în conturi bilanţiere (contul 461 "Debitori diverşi"), după cum urmează:
    Situaţia creanţelor preluate prin cesionare (la cost de achiziţie) la data de ...
    *Font 7*
                                                                                                             - lei -
     ┌───────┬────────────┬────────────┬────────────┬───────────────────────────────────────┬────────────┬────────────┐
     │Creanţe│Sold │Creanţe │Creanţe │Creanţe încasate în cursul exerciţiului│Creanţe │Sold │
     │ │creanţe la │preluate │cedate │financiar direct de la debitor, │trecute pe │creanţe la │
     │ │începutul │în cursul │terţilor │din care: │cheltuieli │sfârşitul │
     │ │exerciţiului│exerciţiului│în cursul ├──────────────────┬────────────────────┤în cursul │exerciţiului│
     │ │financiar │financiar │exerciţiului│evidenţiate │încasate pe seama │exerciţiului│financiar │
     │ │ │ │financiar │anterior în │conturilor de │financiar │ │
     │ │ │ │ │conturi bilanţiere│venituri (contul 758│datorită │ │
     │ │ │ │ │(contul 461 │"Alte venituri din │imposibili- │ │
     │ │ │ │ │"Debitori diverşi"│exploatare"/analitic│tăţii │ │
     │ │ │ │ │/analitic distinct│distinct) │încasării │ │
     ├───────┼────────────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────┼────────────┤
     │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 5 │7=1+2-3-4-6 │
     ├───────┼────────────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────┼────────────┤
     │ │ │ │ │ │ │ │ │
     ├───────┼────────────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────┼────────────┤
     │ │ │ │ │ │ │ │ │
     ├───────┼────────────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────┼────────────┤
     │ │ │ │ │ │ │ │ │
     └───────┴────────────┴────────────┴────────────┴──────────────────┴────────────────────┴────────────┴────────────┘

    b) modificările valorii creanţelor evidenţiate în conturi în afara bilanţului (contul 809 "Creanţe preluate prin cesionare"), după cum urmează:
    Situaţia creanţelor preluate prin cesionare (la valoare nominală) la data de ...
    *Font 7*
                                                                                                         - lei -
     ┌───────┬────────────┬────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────┐
     │Creanţe│Sold │Creanţe │Creanţe scoase din evidenţa extracontabilă în cursul │Sold │
     │ │creanţe la │preluate │exerciţiului financiar, din care: │creanţe la │
     │ │începutul │în cursul │ │sfârşitul │
     │ │exerciţiului│exerciţiului├──────────────────┬────────────────────┬────────────────────┤exerciţiului│
     │ │financiar │financiar │scoase din │cedate terţilor în │scoase din evidenţă │financiar │
     │ │ │ │evidenţă ca urmare│cursul exerciţiului │datorită │ │
     │ │ │ │a încasării direct│financiar │imposibilităţii │ │
     │ │ │ │de la debitor │ │încasării │ │
     ├───────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────────────┼────────────┤
     │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │6=1+2-3-4-5 │
     ├───────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────────────┼────────────┤
     │ │ │ │ │ │ │ │
     ├───────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────────────┼────────────┤
     │ │ │ │ │ │ │ │
     ├───────┼────────────┼────────────┼──────────────────┼────────────────────┼────────────────────┼────────────┤
     │ │ │ │ │ │ │ │
     └───────┴────────────┴────────────┴──────────────────┴────────────────────┴────────────────────┴────────────┘

    (2) Entităţile care preiau creanţe potrivit pct. 190 alin. (4) prezintă în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii aferente creanţelor preluate prin cesionare, referitoare la costul de achiziţie şi valoarea nominală a creanţelor preluate, încasate, cedate terţilor, trecute pe cheltuieli, precum şi soldul creanţelor la sfârşitul exerciţiului financiar.
    -------------
    Pct. 287^1, Secţiunea 9, Cap. II a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDINUL nr. 1.898 din 22 noiembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 26 noiembrie 2013.
    288. - În notele explicative se menţionează sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii şi formei garanţiilor. Aceste informaţii trebuie prezentate distinct pentru fiecare element bilanţier de natura datoriilor, potrivit formatului de bilanţ prevăzut de prezentele reglementări.
    289. - (1) În cazul în care entitatea a emis pe parcursul exerciţiului financiar valori mobiliare, se prezintă următoarele informaţii:
    a) tipul valorilor mobiliare emise;
    b) pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune şi suma primită.
    (2) În cazul în care obligaţiunile emise de o entitate sunt deţinute de o persoană nominalizată sau împuternicită de către acea entitate, în notele explicative se menţionează valoarea nominală a obligaţiunilor respective şi valoarea contabilă a acestora.
    290. - În cazul obligaţiilor pentru care nu s-au constituit provizioane, se prezintă următoarele informaţii:
    a) valoarea exactă sau estimată a acelei obligaţii;
    b) natura juridică a obligaţiei şi efectul acesteia;
    c) dacă entitatea a depus o garanţie semnificativă cu privire la acea obligaţie şi, în caz afirmativ, natura acelei garanţii.
    291. - (1) De asemenea, se prezintă informaţii referitoare la alte obligaţii financiare viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situaţia economică a entităţii.
    (2) Pentru orice garanţie semnificativă care a fost constituită trebuie făcută o prezentare detaliată. Valoarea totală a oricăror angajamente financiare, în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute în bilanţ, trebuie să fie prezentate în mod clar în notele explicative, în măsura în care aceste informaţii sunt utile pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii.
    (3) Orice angajamente privind pensiile şi entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.
    292. - Dacă în timpul exerciţiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane, următoarele informaţii se prezintă în notele explicative:
    a) valoarea provizioanelor la începutul exerciţiului financiar;
    b) sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul exerciţiului financiar;
    c) natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri;
    d) valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciţiului financiar.
    293. - Referitor la capitalul entităţii se oferă următoarele informaţii:
    a) dacă entitatea nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris;
    b) dacă, conform actului de înfiinţare, entitatea are capital autorizat, valoarea acestuia, precum şi valoarea capitalului subscris în momentul înfiinţării entităţii sau în momentul autorizării entităţii pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;
    c) numărul şi valoarea acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar în limitele unui capital autorizat.
    În înţelesul prezentelor reglementări, prin capital autorizat se înţelege suma maximă a capitalului subscris potrivit statutului sau adunării generale;
    d) dacă există mai multe clase de acţiuni sau părţi sociale, numărul şi valoarea nominală pentru fiecare clasă.
    În înţelesul prezentelor reglementări, prin clasă de acţiuni sau părţi sociale se înţelege o grupare în funcţie de caracteristicile acestora, stabilite potrivit legii.
    294. - În cazul în care capitalul social cuprinde şi acţiuni răscumpărabile, se furnizează următoarele informaţii:
    a) data cea mai apropiată şi data limită la care entitatea poate răscumpăra respectivele acţiuni;
    b) dacă acele acţiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea entităţii sau a acţionarilor;
    c) dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare şi, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.
    295. - În ceea ce priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor, se furnizează următoarele informaţii:
    a) numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor drepturi;
    b) perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
    c) preţul care trebuie plătit pentru acţiunile distribuite.
    296. - Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa şi scopul pentru care a fost constituită.
    9.2.3. Informaţii referitoare la elementele din contul de profit şi pierdere
    297. - (1) Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activităţi şi pe pieţe geografice, în măsura în care aceste segmente şi pieţe diferă substanţial unele faţă de altele, ţinând seama de modul de organizare a vânzării de produse şi a furnizării de servicii rezultate din activităţile curente ale entităţii.
    (2) Entităţile prevăzute la pct. 3 alin. (2) din prezentele reglementări pot să nu prezinte informaţiile menţionate la alin. (1), cu respectarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la pct. 7 alin. (1).
    (3) Prin segment de activitate se înţelege o componentă distinctă a entităţii care este angajată în furnizarea unui produs individual sau a unui serviciu, sau a unui grup de produse sau servicii conexe şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor care sunt diferite de cele din alte segmente de activitate.
    Factorii care vor fi luaţi în considerare în determinarea caracterului conex al produselor sau serviciilor sunt:
    a) natura produselor şi serviciilor;
    b) natura proceselor de producţie;
    c) tipul sau clasa de clienţi pentru produse sau servicii;
    d) metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau furnizarea serviciilor; şi
    e) dacă este posibil, caracterul mediului economic.
    (4) Un segment geografic este o componentă distinctă a unei entităţi care este angajată în furnizarea de produse şi servicii într-un mediu economic specific şi care este subiectul riscurilor şi beneficiilor care sunt diferite de acelea ale componentelor care operează în alte medii economice.
    Factorii care vor fi luaţi în considerare în identificarea segmentelor geografice includ:
    a) similaritatea condiţiilor economice şi politice;
    b) legătura între operaţiile din diferite zone geografice;
    c) apropierea operaţiilor;
    d) riscuri speciale asociate operaţiilor dintr-un domeniu specific;
    e) reguli de control privind schimbul valutar; şi
    f) riscurile valutare aferente.
    Riscurile şi beneficiile unei entităţi sunt influenţate atât de localizarea geografică a operaţiilor desfăşurate (locul unde sunt produse bunurile), cât şi de localizarea pieţelor acesteia (locul unde sunt vândute produsele).
    (5) Un singur segment de activitate nu include produse şi servicii cu riscuri şi beneficii ce diferă în mod semnificativ. În mod similar, un segment geografic nu include operaţii în medii economice cu riscuri şi beneficii ce diferă în mod semnificativ.
    298. - Informaţiile pe segmente de raportare, respectiv segmente de activitate şi segmente geografice, sunt elaborate conform politicilor contabile adoptate pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
    299. - Se prezintă în mod distinct totalul onorariilor percepute, aferente exerciţiului financiar, de auditorul statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, totalul onorariilor percepute pentru alte servicii de asigurare, totalul onorariilor percepute pentru servicii de consultanţă fiscală şi totalul onorariilor percepute pentru orice alte servicii decât cele de audit statutar.
    300. - (1) În notele explicative trebuie incluse informaţii privind numărul mediu de persoane angajate în cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exerciţiului financiar, defalcate conform pct. 32 alin. (1), rândul 6;
    (2) Se menţionează suma indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere în virtutea responsabilităţilor acestora, precum şi orice angajamente generate sau asumate privind pensiile pentru foştii membri ai acestor organe, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie.
    (3) Entităţile prevăzute la pct. 3 alin. (2) din prezentele reglementări pot să nu prezinte informaţiile de la alin. (2), dacă prezentarea lor face posibilă identificarea situaţiei unui anumit membru al organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere, cu respectarea condiţiilor prevăzute la pct. 7 alin. (1).
    301. - Se prezintă suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, principalelor condiţii şi a oricăror sume restituite, precum şi a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanţiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie.
    302. - Se prezintă măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale şi regulile de evaluare prevăzute de prezentele reglementări, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent sau într-un exerciţiu financiar precedent în vederea obţinerii de facilităţi fiscale. Atunci când influenţa unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor viitoare cu impozitul pe profit este semnificativă, trebuie prezentate detalii.
    303. - (1) Se prezintă diferenţa dintre cheltuiala cu impozitul pe profit/venit aferentă exerciţiului financiar curent şi exerciţiilor financiare precedente şi suma impozitelor rămasă de plată pentru aceste exerciţii, cu condiţia că această diferenţă să fie semnificativă pentru obligaţiile fiscale viitoare.
    (2) De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exerciţiului financiar şi rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit pe profit.
    304. - În notele explicative trebuie să se prezinte separat propunerea de repartizare a profitului net pe destinaţii, astfel:
    a) sumele repartizate la rezerve;
    b) sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;
    c) dividende;
    d) alte repartizări.


    Secţiunea 10 CONŢINUTUL RAPORTULUI ADMINISTRATORILOR

    305. - (1) Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit în continuare raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă.
    (2) Prezentarea de mai sus este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu dimensiunea şi complexitatea activităţilor.
    (3) Se vor face prezentări de informaţii cu privire la respectarea condiţiilor de capital propriu, prevăzute de legislaţia în vigoare privind societăţile comerciale.
    (4) De asemenea, în raportul administratorilor trebuie cuprinse informaţii referitoare la controlul intern, aşa cum acesta este prezentat la Secţiunea 11 "Controlul intern" din prezentele reglementări.
    (5) În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa sau poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii.
    (6) În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul, referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.
    306. - (1) Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:
    a) evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;
    b) dezvoltarea previzibilă a entităţii;
    c) activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;
    d) informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:
    - motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;
    - numărul şi valoarea acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul exerciţiului financiar şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
    - în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;
    - numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de entitate şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;
    e) existenţa de sucursale ale entităţii;
    f) utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii:
    - obiectivele şi politicile entităţii în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv politica sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacţie previzionată pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, şi
    - expunerea entităţii la riscul de piaţă, riscul de credit, riscul de lichiditate şi la riscul fluxului de numerar.
    (2) Scopul acestor prezentări este de a furniza informaţii care să ajute la înţelegerea mai bună a semnificaţiei instrumentelor financiare bilanţiere sau extrabilanţiere asupra situaţiei financiare a unei entităţi, rezultatelor activităţii ei şi fluxurilor de numerar şi de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului apariţiei şi gradului de siguranţă a fluxurilor de numerar viitoare asociate cu acele instrumente.
    Prezentările cerute oferă informaţii pentru a-i ajuta pe utilizatorii situaţiilor financiare în evaluarea gradului de risc aferent instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanţ.
    (3) Tranzacţiile cu instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea sau transferarea către alte părţi a unuia sau mai multora dintre riscurile financiare descrise mai jos.
    a) Riscul de piaţă cuprinde trei tipuri de risc:
    - riscul valutar - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor cursului de schimb valutar;
    - riscul ratei dobânzii la valoarea justă - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii;
    - riscul de preţ - este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca rezultat al schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora, sau factori care afectează toate instrumentele tranzacţionate pe piaţă.
    Termenul "risc de piaţă" încorporează nu numai potenţialul de pierdere, dar şi cel de câştig.
    b) Riscul de credit - este riscul ca una dintre părţile instrumentului financiar să nu execute obligaţia asumată, cauzând celeilalte părţi o pierdere financiară.
    c) Riscul de lichiditate - (numit şi riscul de finanţare), este riscul ca o entitate să întâlnească dificultăţi în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiată de valoarea sa justă.
    d) Riscul ratei dobânzii la fluxul de numerar - este riscul ca fluxurile de numerar viitoare să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii. De exemplu, în cazul unui instrument de împrumut cu rată variabilă, astfel de fluctuaţii constau în schimbarea ratei dobânzii efective a instrumentului financiar, fără o schimbare corespondentă a valorii sale juste.
    O entitate trebuie să prezinte obiectivele şi politicile de gestionare a riscului, inclusiv politicile de acoperire a acestuia.
    307. - (1) În cazul entităţilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de achiziţie, astfel cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, raportul administratorilor trebuie să cuprindă următoarele informaţii detaliate despre:
    a) structura capitalului lor, inclusiv valorile mobiliare care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, cu indicarea claselor diferite de acţiuni şi, dacă este cazul, pentru fiecare clasă de acţiuni, drepturile şi obligaţiile ataşate clasei respective şi procentul din capitalul social total pe care îl reprezintă;
    b) orice restricţii legate de transferul de valori mobiliare, cum ar fi limitările privind deţinerea de titluri de valoare sau necesitatea de a obţine aprobarea entităţii sau a altor deţinători de valori mobiliare;
    c) deţinerile semnificative directe şi indirecte de acţiuni (inclusiv deţinerile indirecte prin structuri piramidale şi deţineri încrucişate de acţiuni, aşa cum acestea sunt definite în reglementările în vigoare privind piaţa de capital);
    d) deţinătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o descriere a acestor drepturi;
    e) sistemul de control al oricărei scheme de acordare de acţiuni salariaţilor, dacă drepturile de control nu se exercită direct de către salariaţi;
    f) orice restricţii privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale deţinătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin care, cooperând cu entitatea, drepturile financiare ataşate valorilor mobiliare sunt separate de deţinerea de valori mobiliare;
    g) orice acorduri dintre acţionari care sunt cunoscute de către entitate şi care pot avea ca rezultat restricţii referitoare la transferul valorilor mobiliare şi/sau la drepturile de vot;
    h) regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administraţie şi modificarea actelor constitutive ale entităţii;
    i) puterile membrilor consiliului de administraţie şi, în special, cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de acţiuni;
    j) orice acorduri semnificative la care entitatea este parte şi care intră în vigoare, se modifică sau încetează în funcţie de o modificare a controlului entităţii ca urmare a unei oferte publice de achiziţie, şi efectele rezultate din aceasta, cu excepţia cazului în care prezentarea acestor informaţii ar prejudicia grav entitatea.
    Această excepţie nu se aplică în cazul în care entitatea este obligată în mod special să prezinte asemenea informaţii conform altor cerinţe legale;
    k) orice acorduri dintre entitate şi membrii consiliului său de administraţie sau salariaţi, prin care se oferă compensări dacă aceştia demisionează sau sunt concediaţi fără un motiv rezonabil sau dacă relaţia de angajare încetează din cauza unei oferte publice de achiziţie.
    Informaţiile de mai sus vor fi prezentate într-o secţiune distinctă a raportului administratorilor, referitoare la guvernanţa corporativă.
    (2) De asemenea, o entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în vigoare privind piaţa de capital, va include în cadrul aceleiaşi secţiuni referitoare la guvernanţa corporativă o declaraţie care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii:
    a) o trimitere la:
    - codul de guvernanţă corporativă care se aplică entităţii şi/sau codul de guvernanţă corporativă pe care entitatea a decis să îl aplice voluntar. Entitatea va indica prevederile care sunt disponibile public; şi/sau
    - toate informaţiile relevante referitoare la practicile de guvernanţă corporativă aplicate în plus faţă de cerinţele legislaţiei naţionale. În acest caz, entitatea va face disponibile public practicile sale de guvernanţă corporativă;
    b) în măsura în care, potrivit legislaţiei naţionale, entitatea se îndepărtează de la codul de guvernanţă corporativă care i se aplică sau pe care a ales să îl aplice, o explicaţie a acesteia privind părţile din cod pe care nu le aplică şi motivele neaplicării;
    c) o descriere a principalelor caracteristici ale controlului intern şi a sistemelor de gestionare a riscurilor, în relaţie cu procesul de raportare financiară;
    d) modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor şi atribuţiile-cheie ale acesteia, precum şi o descriere a drepturilor acţionarilor şi a modului cum acestea pot fi exercitate;
    e) structura şi modul de operare ale organelor de administraţie, conducere şi supraveghere şi ale comitetelor acestora.
    (3) Membrii organelor de administraţie, conducere şi supraveghere ale entităţii au obligaţia colectivă de a asigura ca situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor să fie întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia naţională.
    308. - Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se semnează în numele acestuia de preşedintele consiliului.


    Secţiunea 11 CONTROLUL INTERN

    309. - (1) În înţelesul prezentelor reglementări, controlul intern al entităţii vizează asigurarea:
    - conformităţii cu legislaţia în vigoare;
    - aplicării deciziilor luate de conducerea entităţii;
    - bunei funcţionări a activităţii interne a entităţii;
    - fiabilităţii informaţiilor financiare;
    - eficacităţii operaţiunilor entităţii;
    - utilizării eficiente a resurselor;
    - prevenirii şi controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate etc.
    Ca urmare, procedurile de control intern au ca obiectiv:
    - pe de o parte, urmărirea înscrierii activităţii entităţii şi a comportamentului personalului în cadrul definit de legislaţia aplicabilă, valorile, normele şi regulile interne ale entităţii;
    - pe de altă parte, verificarea dacă informaţiile contabile, financiare şi de gestiune comunicate reflectă corect activitatea şi situaţia entităţii.
    (2) În contextul situaţiilor financiare anuale consolidate, aria controlului intern contabil şi financiar se referă la societăţile cuprinse în consolidare.
    (3) Controlul intern se aplică pe tot parcursul operaţiunilor desfăşurate de entitate, astfel:
    a) anterior realizării operaţiunilor, cu ocazia elaborării bugetului, ceea ce va permite, ulterior realizării operaţiunilor, controlul bugetar;
    b) în timpul operaţiunilor, de exemplu, sub aspectul determinării procentului de realizare fizică a producţiei în curs de execuţie sau a procentului de rebuturi înregistrate;
    c) după finalizarea operaţiunilor, caz în care verificarea este destinată, de exemplu, să analizeze rentabilitatea operaţiunilor şi să constate existenţa conformităţii sau a eventualelor anomalii, care trebuie corectate.
    310. - (1) Controlul intern cuprinde componente strâns legate, respectiv:
    - o definire clară a responsabilităţilor, resurse şi proceduri adecvate, modalităţi şi sisteme de informare, instrumente şi practici corespunzătoare;
    - difuzarea internă de informaţii pertinente, fiabile, a căror cunoaştere permite fiecăruia să-şi exercite responsabilităţile;
    - un sistem care urmăreşte, pe de o parte, analizarea principalelor riscuri identificabile în ceea ce priveşte obiectivele entităţii şi, pe de altă parte, asigurarea existenţei de proceduri de gestionare a acestor riscuri;
    - activităţi corespunzătoare de control, pentru fiecare proces, concepute pentru a reduce riscurile susceptibile să afecteze realizarea obiectivelor entităţii;
    - o supraveghere permanentă a dispozitivului de control intern, precum şi o examinare a funcţionării sale.
    (2) Scopul controlului intern este să asigure coerenţa obiectivelor, să identifice factorii-cheie de reuşită şi să comunice conducătorilor entităţii, în timp real, informaţiile referitoare la performanţe şi perspective. Indiferent de natura sau mărimea entităţii, eforturile depuse pentru aplicarea unui control intern satisfăcător sunt legate de aplicarea unor bune practici.
    311. - Politica de resurse umane a entităţii trebuie să urmărească aspecte precum recrutarea de personal calificat, gestionarea carierelor, formarea continuă, evaluări individuale, consilierea salariaţilor, promovări şi acţiuni corectoare.
    312. - Activităţile de control fac parte integrantă din procesul de gestiune prin care entitatea urmăreşte atingerea obiectivelor propuse. Controlul vizează aplicarea normelor şi procedurilor de control intern, la toate nivelele ierarhice şi funcţionale: aprobare, autorizare, verificare, evaluarea performanţelor operaţionale, securizarea activelor, separarea funcţiilor.
    313. - Evaluarea controlului intern pleacă de la aspecte precum:
    - existenţa de ghiduri şi manuale de proceduri;
    - garantarea evoluţiei sistemului de control intern;
    - asigurarea posibilităţii accesului la sistem pentru controlul extern;
    - asigurarea posibilităţii confruntării descrierii teoretice cu realitatea.
    314. - (1) În cadrul unui mediu informatizat, controlul intern pleacă de la aspecte precum:
    - existenţa unei strategii informatice formalizate, elaborate cu implicarea conducerii operaţionale;
    - implicarea conducerii şi sensibilizarea sa faţă de riscurile crescute sau generate de informatică;
    - alocarea de resurse care demonstrează capacitatea sistemului informatic de a-şi atinge obiectivele;
    - recrutarea de personal cu un nivel de competenţă adaptat tehnologiilor utilizate şi existenţa unui plan de formare continuă care trebuie să permită o actualizare a cunoştinţelor.
    (2) Elementele de risc specifice, introduse de utilizarea informaticii, se referă la evaluarea unor aspecte precum:
    - nivelul de dependenţă a entităţii de sistemul său informatic, cu influenţă asupra continuităţii exploatării, atunci când dependenţa este prea mare;
    - nivelul de confidenţialitate a informaţiilor vehiculate de sistem;
    - obligaţia de respectare a dispoziţiilor în vigoare referitoare la fiscalitate, protecţia persoanelor, proprietatea intelectuală sau reglementări specifice anumitor sectoare de activitate.
    315. - (1) Controlul intern contabil şi financiar al entităţii se aplică în vederea asigurării unei gestiuni contabile şi a unei urmăriri financiare a activităţilor sale, pentru a răspunde obiectivelor definite.
    (2) Controlul intern contabil şi financiar este un element major al controlului intern. El vizează ansamblul proceselor de obţinere şi comunicare a informaţiei contabile şi financiare şi contribuie la realizarea unei informaţii fiabile şi conforme exigenţelor legale.
    Ca şi controlul intern în general, el se sprijină pe un sistem cuprinzând în special elaborarea şi aplicarea politicilor şi procedurilor în domeniu, inclusiv a sistemului de supraveghere şi control.
    (3) Controlul intern contabil şi financiar vizează asigurarea:
    - conformităţii informaţiilor contabile şi financiare publicate, cu regulile aplicabile acestora;
    - aplicării instrucţiunilor elaborate de conducere în legătură cu aceste informaţii;
    - protejării activelor;
    - prevenirii şi detectării fraudelor şi neregulilor contabile şi financiare;
    - fiabilităţii informaţiilor difuzate şi utilizate la nivel intern în scop de control, în măsura în care ele contribuie la elaborarea de informaţii contabile şi financiare publicate;
    - fiabilităţii situaţiilor financiare anuale publicate şi a altor informaţii comunicate pieţei.
    316. - (1) În domeniul organizării generale, trebuie să existe:
    - o documentare referitoare la principiile de contabilizare şi control al operaţiunilor;
    - circuite de informaţii vizând exhaustivitatea operaţiunilor, o centralizare rapidă şi o armonizare a datelor contabile, precum şi controale asupra aplicării acestor circuite;
    - un calendar al elaborării de informaţii contabile şi financiare difuzate în cadrul grupului, necesare pentru situaţiile financiare ale societăţii-mamă.
    2) Sunt necesare, de asemenea:
    - identificarea cu claritate a persoanelor responsabile cu elaborarea informaţiilor contabile şi financiare publicate sau care participă la elaborarea situaţiilor financiare;
    - accesul fiecărui colaborator implicat în procesul elaborării de informaţii contabile şi financiare, la informaţiile necesare controlului intern;
    - instituirea unui mecanism prin care să se asigure efectuarea controalelor;
    - proceduri prin care să se verifice dacă controalele au fost efectuate, să se identifice abaterile de la regulă şi să se poată remedia, dacă este necesar;
    - existenţa unui proces care urmăreşte identificarea resurselor necesare bunei funcţionări a funcţiei contabile;
    - adaptarea necesarului de personal şi a competenţelor acestuia la mărimea şi complexitatea operaţiunilor, ca şi la evoluţia nevoilor şi constrângerilor.
    317. Sub aspectul regulilor contabile, trebuie avute în vedere:
    - existenţa unui manual de politici contabile;
    - existenţa unei proceduri de aplicare a acestui manual;
    - existenţa de controale prin care să se asigure respectarea manualului;
    - cunoaşterea evoluţiei legislaţiei contabile şi fiscale;
    - efectuarea de controale specifice asupra punctelor sensibile;
    - identificarea şi tratarea corespunzătoare a anomaliilor;
    - adaptarea programelor informatice la nevoile entităţii;
    - conformitatea cu regulile contabile;
    - asigurarea exactităţii şi exhaustivităţii înregistrărilor contabile;
    - respectarea caracteristicilor calitative ale informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare, astfel încât să satisfacă nevoile utilizatorilor;
    - pregătirea informaţiilor necesare consolidării grupului;
    - definirea şi distribuirea procedurilor de elaborare a situaţiilor financiare consolidate, către toate entităţile de consolidat.


    Secţiunea 12 AUDITAREA SAU VERIFICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

    318. - (1) Situaţiile financiare anuale ale entităţilor se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile legii.
    (2) Auditorii statutari îşi exprimă un punct de vedere referitor la gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
    319. - Entităţile prevăzute la pct. 3 alin. (2) nu au obligaţia auditării situaţiilor financiare anuale, cu respectarea condiţiilor de la pct. 7 alin. (1). Situaţiile financiare anuale ale acestor entităţi se verifică potrivit prevederilor legislaţiei în materie.
    320. - (1) Raportul auditorilor statutari cuprinde:
    a) o introducere care identifică cel puţin situaţiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;
    b) o descriere a ariei auditului statutar, care identifică cel puţin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;
    c) o opinie de audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor statutari, potrivit căreia situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului relevant de raportare financiară şi, după caz, dacă situaţiile financiare anuale respectă cerinţele legale; opinia de audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrară sau, dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;
    d) o referire la aspectele asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;
    e) un punct de vedere privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar.
    (2) Raportul se semnează de către auditori statutari, persoane fizice, în numele acestora sau al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, şi se datează.


    Secţiunea 13 APROBAREA, SEMNAREA ŞI PUBLICAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

    321. - (1) Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în moneda naţională.
    (2) Situaţiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând:
    - numele şi prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar;
    - calitatea acesteia (director economic, contabil-şef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de administrator, persoană autorizată potrivit legii, membră a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România);
    - numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
    322. - Situaţiile financiare anuale sunt supuse aprobării adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, potrivit legislaţiei în vigoare, pe baza raportului administratorilor pentru exerciţiul financiar în cauză şi a raportului de audit semnat de persoana responsabilă sau a raportului cenzorilor, după caz.
    ------------
    Pct. 322, Secţiunea 13, Cap. II a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    323. - Situaţiile financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, împreună cu raportul administratorilor şi raportul de audit semnat de persoana responsabilă, potrivit legii, sau raportul cenzorilor, se publică în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    324. - Ori de câte ori situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor se publică în întregime, acestea trebuie să fie reproduse în forma şi conţinutul pe baza cărora auditorii statutari sau persoanele care au efectuat verificarea, după caz, şi-au întocmit raportul lor. Acestea trebuie să fie însoţite de textul complet al raportului de audit sau al raportului de verificare, după caz.
    325. - Dacă situaţiile financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să se indice faptul că versiunea publicată este o formă prescurtată şi trebuie să se facă trimitere la oficiul registrului comerţului la care au fost depuse situaţiile financiare anuale. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu au fost încă depuse, acest lucru trebuie prezentat. Raportul de audit nu se publică, dar se menţionează dacă a fost exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorii statutari nu au fost în măsură să exprime o opinie de audit. De asemenea, se menţionează dacă raportul de audit face referire la aspecte asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve.
    326. - (1) Împreună cu situaţiile financiare anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.
    (2) Distribuirea profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă în notele explicative.


    Capitolul III PREVEDERI FINALE

    327. - Pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional al statului, Ministerul Finanţelor Publice poate solicita entităţilor depunerea unor raportări la unităţile sale teritoriale.


    Capitolul IV PLANUL DE CONTURI GENERAL

    328. - (1) Conturile sintetice din planul de conturi se pot dezvolta pe conturi analitice în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale fiecărei entităţi.
    (2) Conturile pot avea funcţiune contabilă de activ (A), pasiv (P) sau sunt bifuncţionale (A/P). În general, conturile cu funcţiune contabilă de activ corespund elementelor de natura activelor şi cheltuielilor, iar conturile cu funcţiune contabilă de pasiv corespund elementelor de natura datoriilor, capitalurilor proprii şi veniturilor sau sunt aferente ajustărilor de valoare.
    În conturile cu trei cifre, cifra terminală 9 semnifică operaţiuni de sens contrar celor acoperite în mod normal de conturile de nivel superior din grupa din care fac parte.
    (3) Conturile în afara bilanţului sunt conturi care se debitează şi se creditează în funcţie de modalitatea de înregistrare în conturile de bilanţ a operaţiunii, la scadenţă sau la data realizării acesteia.
    (4) Pentru organizarea contabilităţii de gestiune, nu este obligatorie utilizarea conturilor din clasa 9 "Conturi de gestiune".
    329. - Planul de conturi general este următorul:
    CLASA 1 - CONTURI DE CAPITALURI
    10. CAPITAL ŞI REZERVE
    101. Capital*3)
    1011. Capital subscris nevărsat (P)
    1012. Capital subscris vărsat (P)
    1015. Patrimoniul regiei (P)
    1016. Patrimoniul public*4) (P)
    _________
    *3) În funcţie de forma juridică a entităţii se înscrie: capital social, patrimoniul regiei etc.
    *4) Acest cont mai apare doar la entităţile care nu au finalizat procedurile legale de transfer al bunurilor de natura patrimoniului public.
    1018. Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare (P)
    -------------
    Contul 1018 "Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare (P)" din Planul de conturi general, prevăzut la pct. 329 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 1.690 din 12 decembrie 2012, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 857 din 18 decembrie 2012.
    104. Prime de capital
    1041. Prime de emisiune (P)
    1042. Prime de fuziune/divizare (P)
    1043. Prime de aport (P)
    1044. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni (P)
    105. Rezerve din reevaluare (P)
    106. Rezerve
    1061. Rezerve legale (P)
    1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
    1064. Rezerve de valoare justă*5) (P)
    _________
    *5) Acest cont apare numai în situaţiile financiare anuale consolidate.
    1065. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P)
    1067. Rezerve din diferenţe de curs valutar în relaţie cu investiţia netă într-o entitate străină*6) (A/P)
    1068. Alte rezerve (P)
    ________
    *6) Acest cont apare numai în situaţiile financiare anuale consolidate.
    107. Rezerve din conversie*7) (A/P)
    ________
    *7) Acest cont apare numai în situaţiile financiare anuale consolidate.
    108. Interese care nu controlează*8)
    1081. Interese care nu controlează - rezultatul exerciţiului financiar (A/P)
    1082. Interese care nu controlează - alte capitaluri proprii (A/P)
    ________
    *8) Acest cont apare numai în situaţiile financiare anuale consolidate.
    109. Acţiuni proprii
    1091. Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt (A)
    1092. Acţiuni proprii deţinute pe termen lung (A)
    1095. Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de societatea absorbită la societatea absorbantă (A)
    ---------
    Contul 1095 "Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de societatea absorbită la societatea absorbantă" (A) din Planul de conturi general, prevăzut la pct. 329 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    11. REZULTATUL REPORTAT
    117. Rezultatul reportat
    1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită (A/P)
    1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29*9) (A/P)
    1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
    1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene (A/P)
    _________
    *9) Acest cont apare doar la entităţile care au aplicat Reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 94/2001 şi până la închiderea soldului acestui cont.
    12. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR
    121. Profit sau pierdere (A/P)
    129. Repartizarea profitului (A)
    14. CÂŞTIGURI SAU PIERDERI LEGATE DE EMITEREA, RĂSCUMPĂRAREA, VÂNZAREA, CEDAREA CU TITLU GRATUIT SAU ANULAREA INSTRUMENTELOR DE CAPITALURI PROPRII
    141. Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
    149. Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii (A)
    1491. Pierderi rezultate din reorganizări şi care sunt determinate de anularea titlurilor deţinute (A)
    -------------
    Contul 1491 "Pierderi rezultate din reorganizări şi care sunt determinate de anularea titlurilor deţinute (A)" din Planul de conturi general, prevăzut la pct. 329 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    1495. Alte pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (A)
    -------------
    Contul 1495 "Alte pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (A)" din Planul de conturi general, prevăzut la pct. 329 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    15. PROVIZIOANE
    151. Provizioane
    1511. Provizioane pentru litigii (P)
    1512. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor (P)
    1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea (P)
    1514. Provizioane pentru restructurare (P)
    1515. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare (P)
    1516. Provizioane pentru impozite (P)
    1518. Alte provizioane (P)
    16. ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE
    161. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
    1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat (P)
    1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de bănci (P)
    1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat (P)
    1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni (P)
    162. Credite bancare pe termen lung
    1621. Credite bancare pe termen lung (P)
    1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenţă (P)
    1623. Credite externe guvernamentale (P)
    1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
    1625. Credite bancare externe garantate de bănci (P)
    1626. Credite de la trezoreria statului (P)
    1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)
    166. Datorii care privesc imobilizările financiare
    1661. Datorii faţă de entităţile afiliate (P)
    1663. Datorii faţă de entităţile de care compania este legată prin interese de participare (P)
    167. Alte împrumuturi şi datorii asimilate (P)
    168. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate
    1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni (P)
    1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
    1685. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile afiliate (P)
    1686. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile de care compania este legată prin interese de participare (P)
    1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate (P)
    169. Prime privind rambursarea obligaţiunilor (A)
    CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZĂRI
    20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
    201. Cheltuieli de constituire (A)
    203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
    205. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare (A)
    207. Fond comercial
    2071. Fond comercial pozitiv*10) (A)
    2075. Fond comercial negativ*11) (P)
    _________
    *10) Acest cont apare, de regulă, în situaţiile financiare anuale consolidate.
    ---------
    Nota de subsol *11) din Planul de conturi general, prevăzut la pct. 329 a fost abrogat de pct. 12 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    208. Alte imobilizări necorporale (A)
    21. IMOBILIZĂRI CORPORALE
    211. Terenuri şi amenajări de terenuri (A)
    2111. Terenuri
    2112. Amenajări de terenuri
    212. Construcţii (A)
    213. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
    2131. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) (A)
    2132. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare (A)
    2133. Mijloace de transport (A)
    2134. Animale şi plantaţii (A)
    214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale (A)
    22. IMOBILIZĂRI CORPORALE ÎN CURS DE APROVIZIONARE
    223. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii în curs de aprovizionare (A)
    224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale în curs de aprovizionare (A)
    23. IMOBILIZĂRI ÎN CURS ŞI AVANSURI PENTRU IMOBILIZĂRI
    231. Imobilizări corporale în curs de execuţie (A)
    232. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)
    233. Imobilizări necorporale în curs de execuţie (A)
    234. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)
    26. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
    261. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (A)
    263. Interese de participare (A)
    264. Titluri puse în echivalenţă*12) (A)
    __________
    *)12 Acest cont apare numai în situaţiile financiare anuale consolidate.
    265. Alte titluri imobilizate (A)
    266. Certificate verzi amânate (A)
    -------------
    Contul 266 "Certificate verzi amânate (A)" din Planul de conturi general, prevăzut la pct. 329 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDINUL nr. 2.067 din 24 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 7 ianuarie 2014.
    267. Creanţe imobilizate
    2671. Sume datorate de entităţile afiliate (A)
    2672. Dobânda aferentă sumelor datorate de entităţile afiliate (A)
    2673. Creanţe legate de interesele de participare (A)
    2674. Dobânda aferentă creanţelor legate de interesele de participare (A)
    2675. Împrumuturi acordate pe termen lung (A)
    2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung (A)
    2677. Obligaţiuni achiziţionate cu ocazia emisiunilor efectuate de terţi (A)
    ---------
    Contul 2677 "Obligaţiuni achiziţionate cu ocazia emisiunilor efectuate de terţi" (A) din Planul de conturi general, prevăzut la pct. 329 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDINUL nr. 2.869 din 23 decembrie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 29 decembrie 2010.
    2678. Alte creanţe imobilizate (A)
    2679. Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate (A)
    269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
    2691. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la entităţile afiliate (P)
    2692. Vărsăminte de efectuat privind interesele de participare (P)
    2693. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare (P)
    28. AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE
    280. Amortizări privind imobilizările necorporale
    2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire (P)
    2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare (P)
    2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale, drepturilor şi activelor similare (P)
    2807. Amortizarea fondului comercial*13) (P)
    2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale (P)
    _________
    *13) Acest cont apare, de regulă, în situaţiile financiare anuale consolidate.
    281. Amortizări privind imobilizările corporale
    2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri (P)
    2812. Amortizarea construcţiilor (P)
    2813. Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor (P)
    2814. Amortizarea altor imobilizări corporale (P)
    29. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE VALOARE A IMOBILIZĂRILOR
    290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
    2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare (P)
    2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale, drepturilor şi activelor similare (P)
    2907. Ajustări pentru deprecierea fondului comercial*14) (P)
    2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale (P)