ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 iulie 2005
privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 21 iulie 2005



    Având în vedere necesitatea stabilirii cadrului juridic pentru libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii Europene pe teritoriul României, bazată pe reducerea formalităţilor administrative, obiectiv principal în aplicarea Planului de acţiune Schengen, şi ca implementarea fără întârziere a acestui plan constituie una dintre sarcinile a căror neîndeplinire poate sta la baza activarii clauzei de amânare a aderării României la Uniunea Europeană, fapt care justifica situaţia extraordinară a carei reglementare nu poate fi amânată,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
    Guvernul României adopta prezenta ordonanţă de urgenţă.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte condiţiile în care cetăţenii Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European şi membrii acestora de familie îşi pot exercita dreptul la libera circulaţie şi şedere, precum şi dreptul de şedere permanenta pe teritoriul României, precum şi limitele exercitării acestor drepturi din motive de ordine publică, securitate naţionala sau sănătate publică.


    Articolul 2

    (1) În aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
    1. cetăţean al Uniunii Europene - orice persoană care are cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;
    2. stat membru - stat membru al Uniunii Europene;
    3. membru de familie:
    a) soţul sau sotia;
    b) descendenţii în linie directa, indiferent de cetăţenie, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se afla în întreţinerea cetăţeanului Uniunii Europene, precum şi cei ai soţului/sotiei;
    c) ascendenţii în linie directa, indiferent de cetăţenie, care se afla în întreţinerea cetăţeanului Uniunii Europene, precum şi cei ai soţului/sotiei;
    4. rezident - cetăţean al Uniunii Europene, posesor al unui certificat de înregistrare, sau membru de familie al acestuia, posesor al unui permis de şedere;
    5. rezident permanent - cetăţean al Uniunii Europene, posesor al unei cărţi de şedere permanenta, sau membru de familie al acestuia, posesor al unui permis de şedere permanenta;
    6. persoane aflate în întreţinere - orice alt membru de familie, indiferent de cetăţenie, care nu se încadrează în definitia prevăzută la pct. 3 şi care, în ţara de origine sau de provenienţă, se afla în întreţinerea cetăţeanului Uniunii Europene.
    (2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, sintagmele activitate dependenta şi activitate independenta sunt definite potrivit art. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 3

    Cetăţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor care intra şi locuiesc legal în România beneficiază de următoarele drepturi şi libertăţi:
    a) se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele Uniunii Europene şi în alte tratate internaţionale la care România este parte;
    b) se pot deplasa liber şi îşi pot stabili reşedinţa sau, după caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României;
    c) beneficiază de măsuri de protecţie socială din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români;
    d) au dreptul sa verifice datele personale înscrise în documentele oficiale eliberate de autorităţile române şi, când este cazul, să solicite corectarea sau eliminarea unor date care nu corespund realităţii;
    e) au acces neingradit pe piaţa forţei de muncă din România, precum şi la desfăşurarea altor activităţi de natura economică, în condiţiile legii aplicabile cetăţenilor români;
    f) au acces neingradit la activităţile şcolare şi de instruire în cadrul sistemului naţional de învăţământ.


    Articolul 4

    Pe timpul şederii în România cetăţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor sunt obligaţi să respecte legislaţia română.


    Capitolul II Intrarea, şederea şi ieşirea pe/de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor


    Secţiunea 1 Intrarea pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor


    Articolul 5

    (1) Intrarea cetăţenilor Uniunii Europene pe teritoriul României este permisă prin toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional de persoane, cu condiţia prezentării documentului naţional de identitate, a pasaportului sau a unui document eliberat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă pentru cetăţenii Uniunii Europene, valabil, fără a se aplică ştampila de intrare de către organele poliţiei de frontieră în oricare dintre aceste documente.
    (2) Străinilor care nu au cetăţenia Uniunii Europene şi sunt membri de familie ai persoanelor prevăzute la alin. (1) li se permite intrarea pe teritoriul României în următoarele condiţii:
    a) în baza permisului de şedere pentru membrul de familie al unui cetăţean al Uniunii Europene, eliberat de oricare dintre statele membre, fără a se aplică ştampila de intrare de către autorităţile poliţiei de frontieră;
    b) în cazul în care nu sunt titulari ai documentului prevăzut la lit. a), în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 6

    (1) Cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi membrilor familiilor lor li se refuza intrarea pe teritoriul statului român numai în următoarele situaţii:
    a) dacă nu prezintă documentele corespunzătoare prevăzute la art. 5;
    b) au fost declaraţi indezirabili, în condiţiile legii.
    (2) În cazul membrilor de familie ai unui cetăţean al Uniunii Europene, care nu au cetăţenia Uniunii Europene, li se refuza intrarea pe teritoriul României în cazul în care împotriva lor a fost dispusă o interdicţie de intrare în ţara, în condiţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai pe perioada de valabilitate a acestei măsuri.
    (3) Refuzul permiterii intrării pe teritoriul României se comunică de către organele poliţiei de frontieră de îndată, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza dispunerii acestei măsuri.
    (4) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), înainte de comunicarea refuzului permiterii intrării pe teritoriul României în condiţiile alin. (3), persoanei i se acordă o perioadă de timp pe care o considera necesară, în care să între în posesia documentelor pe baza cărora se permite intrarea pe teritoriul României.
    (5) La împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), persoanei în cauza i se comunică refuzul permiterii intrării pe teritoriul României în condiţiile prevăzute la alin. (3).


    Secţiunea a 2-a Ieşirea de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor


    Articolul 7

    Cetăţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor pot părăsi teritoriul României pe baza prezentării documentelor şi cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor privind aplicarea ştampilei de către organele poliţiei de frontieră, prevăzute la art. 5 alin. (1) sau, după caz, alin. (2).


    Articolul 8

    (1) Cetăţenilor Uniunii Europene sau, după caz, membrilor familiilor lor nu li se permite ieşirea din ţara în următoarele situaţii:
    a) nu prezintă documentele prevăzute la art. 5 alin. (1) sau, după caz, alin. (2);
    b) sunt invinuite sau inculpate într-o cauza penală şi a fost dispusă instituirea unei măsuri preventive, în condiţiile Codului de procedura penală;
    c) au fost condamnate şi au de executat o pedeapsă privativă de libertate.
    (2) Refuzul permiterii iesirii de pe teritoriul României se comunică de către organele poliţiei de frontieră de îndată, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza dispunerii acestei măsuri.
    (3) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), înainte de comunicarea refuzului permiterii iesirii de pe teritoriul României în condiţiile alin. (2), persoanei i se acordă o perioadă de timp pe care o considera necesară, în care să între în posesia documentelor pe baza cărora se permite ieşirea de pe teritoriul României.
    (4) Măsura de nepermitere a iesirii încetează de drept dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) sau c) dovedeşte, cu documente emise de autorităţile competente, potrivit legii, ca:
    a) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, a fost achitată sau s-a dispus încetarea procesului penal;
    b) a executat pedeapsa, a fost gratiata, beneficiază de amnistie sau a fost condamnata, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.


    Secţiunea a 3-a Şederea pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor


    Articolul 9

    În termen de cel mult 15 zile de la data intrării pe teritoriul României, cetăţenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor au obligaţia de a se prezenta la cea mai apropiată formaţiune teritorială a Poliţiei Române, a Poliţiei de Frontiera Române sau a Autorităţii pentru străini, pentru a-şi declara prezenta în România.


    Articolul 10

    (1) Pe durata şederii în România, cetăţenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor sunt obligaţi sa declare la oricare dintre autorităţile prevăzute la art. 9 următoarele:
    a) orice modificare intervenita cu privire la nume, prenume şi cetăţenie;
    b) în cazul membrilor de familie care nu au cetăţenia Uniunii Europene, orice schimbare relevanta cu privire la starea civilă;
    c) pierderea, furtul sau distrugerea documentelor în baza cărora se permite trecerea frontierei de stat a României, precum şi a celor eliberate de autorităţile române în baza prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) Declaraţiile prevăzute la alin. (1) se fac în termen de 15 zile de la producerea evenimentului.


    Articolul 11

    Pe durata şederii în România, cetăţenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii familiilor lor au obligaţia de a se supune controalelor de specialitate ale organelor competente române, efectuate în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile cetăţenilor români.


    Capitolul III Condiţiile exercitării dreptului de şedere pe teritoriul României de către cetăţenii Uniunii Europene, precum şi de membrii familiilor lor


    Secţiunea 1 Dispoziţii generale


    Articolul 12

    (1) Cetăţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor, care au intrat legal pe teritoriul României, beneficiază de drept de şedere pentru o perioadă de 3 luni de la data intrării în ţara, fără îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare.
    (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot rămâne pe teritoriul României numai până la împlinirea termenului de 3 luni de la data intrării, cu excepţia situaţiei în care li se acordă dreptul de rezidenţă.
    (3) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot beneficia de drept de rezidenţă pe teritoriul României, care se acordă pentru o şedere de peste 3 luni, în condiţiile secţiunii a 2-a a prezentului capitol.
    (4) Dreptul de rezidenţă permanenta se acordă pe perioada nedeterminată persoanelor prevăzute la alin. (1) care îndeplinesc condiţiile prevăzute în cadrul secţiunii a 3-a a prezentului capitol.


    Secţiunea a 2-a Dreptul de rezidenţă


    Articolul 13

    (1) Cetăţenilor Uniunii Europene aflaţi în una dintre următoarele situaţii li se poate acorda, la cerere, dreptul de rezidenţă în România:
    a) desfăşoară pe teritoriul României activităţi dependente sau activităţi independente, în condiţiile legii;
    b) deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România şi sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România;
    c) sunt înscrişi la o instituţie din România acreditata în condiţiile legii, având ca obiect de activitate principal desfăşurarea de activităţi de învăţământ sau de perfecţionare a pregătirii profesionale, sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România şi declara pe propria răspundere ca deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România;
    d) sunt membri de familie ai unui rezident, dacă acesta îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la lit. a), b) sau c).
    (2) Dreptul de rezidenţă are o durată determinata de perioada în care titularul acestuia se afla în mod efectiv în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) care au stat la baza acordării dreptului respectiv.
    (3) Rezidentul care s-a aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă mai mare de un an şi ulterior a devenit somer, în condiţiile legii, beneficiază, în continuare, de dreptul de rezidenţă, pe perioada în care are aceasta calitate.
    (4) Rezidentul care s-a aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă de cel mult 12 luni şi ulterior a devenit somer, în condiţiile legii, beneficiază de dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de 6 luni de la data obţinerii acestei calităţi.
    (5) Rezidentul care nu se mai afla în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), dar care nu a devenit somer şi urmează un program de pregătire profesională la o instituţie dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. c), beneficiază, în continuare, de dreptul de rezidenţă acordat, doar dacă pregătirea se desfăşoară în domeniul de activitate pentru care i s-a acordat acest drept.
    (6) Pe perioada în care rezidentul aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) se afla în incapacitate temporară de muncă datorată unei boli sau unui accident, beneficiază, în continuare, de dreptul de rezidenţă acordat.


    Articolul 14

    (1) Persoanele care nu au cetăţenia Uniunii Europene şi sunt membri de familie ai persoanei care a devenit rezident în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) beneficiază de drept de rezidenţă, de la data intrării pe teritoriul României, pentru aceeaşi perioadă în care persoana respectiva îşi păstrează calitatea de rezident.
    (2) Copiii aflaţi în întreţinere, precum şi soţul sau sotia persoanei care a devenit rezident în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. c), dar care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, beneficiază de drept de rezidenţă, de la data intrării pe teritoriul României, pentru aceeaşi perioadă în care persoana respectiva îşi păstrează calitatea de rezident.


    Articolul 15

    (1) În vederea acordării dreptului de rezidenţă, cetăţeanul Uniunii Europene depune la formatiunea teritorială competenţa a Autorităţii pentru străini, o cerere însoţită de documentul naţional de identitate sau pasaportul, valabil, precum şi de următoarele documente, după caz:
    a) copie legalizată a contractului de muncă sau o adeverinta eliberata de angajator, vizata în condiţiile legii, ori autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi independente, eliberata conform legii, în cazul în care solicită acordarea dreptului pentru scopurile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a);
    b) dovada ca deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi, după caz, pentru membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România şi ca sunt asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, în cazul în care solicită acordarea dreptului pentru scopurile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. b);
    c) adeverinta din partea instituţiei de învăţământ acreditate unde sunt înscrişi, dovada ca sunt asiguraţi în sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate şi declaraţia pe propria răspundere ca deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi, după caz, pentru membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, în cazul în care solicită acordarea dreptului pentru scopurile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. c).


    Articolul 16

    În vederea acordării dreptului de rezidenţă, cetăţeanul Uniunii Europene aflat în situaţia prevăzută la art. 13 alin. (1) lit. d) depune la formatiunea teritorială competenţa a Autorităţii pentru străini o cerere însoţită de documentul naţional de identitate sau pasaportul, valabil, precum şi de următoarele documente:
    a) actul de stare civilă care atesta căsătoria sau, după caz, documentul care atesta legătură de rudenie cu rezidentul;
    b) certificatul de înregistrare al rezidentului;
    c) după caz, documentul eliberat de autoritatea competentă din ţara de origine sau de provenienţă, care să ateste ca solicitantul se afla în întreţinerea rezidentului sau ca gospodareste împreună cu acesta, ori un document din care să rezulte ca se afla în situaţia în care, din motive medicale întemeiate, este necesară asistenţa personală a rezidentului.


    Articolul 17

    (1) Dacă pe baza documentelor depuse de persoanele prevăzute la art. 15 şi 16, organele competente care au primit cererile constata ca sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţă, eliberează acestora certificatele de înregistrare în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii cererii.
    (2) În cazul în care organele competente constata că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţă, solicita persoanelor ca, într-un termen considerat necesar de acestea, dar nu mai mare de 30 de zile, să prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluţionării cererii. Dacă după termenul stabilit se constata, în continuare, că nu sunt îndeplinite condiţiile, organele competente comunică în scris refuzul acordării dreptului de rezidenţă, precum şi motivele care au stat la baza acestei decizii.


    Articolul 18

    (1) Dreptul de rezidenţă, acordat în condiţiile art. 17 alin. (1) persoanelor prevăzute la art. 16, este valabil pe toată perioada pentru care rezidentul ai cărui membri de familie sunt are drept de şedere, precum şi în următoarele situaţii, pe perioada pentru care acestea fac dovada la autorităţile care le-au acordat dreptul de rezidenţă ca deţin mijloace de întreţinere cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România:
    a) în cazul în care rezidentul părăseşte România sau decedează; ori
    b) în cazul soţilor, dacă se desface sau se anulează căsătoria.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dobândirea ulterioară a dreptului de rezidenţă permanenta, în condiţiile prevăzute în cadrul secţiunii a 3-a din prezentul capitol, este condiţionată de continuarea şederii pe teritoriul României a persoanelor prevăzute la art. 16, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a)-d).


    Articolul 19

    (1) În vederea acordării dreptului de rezidenţă, membrul de familie al rezidentului, care nu este cetăţean al Uniunii Europene, depune la formatiunea teritorială competenţa a Autorităţii pentru străini o cerere însoţită de următoarele documente:
    a) pasaport valabil;
    b) actul de stare civilă care atesta existenta căsătoriei sau, după caz, documentul care atesta legătură de rudenie cu rezidentul, însoţit de traducerea legalizată, în cazul în care nu a fost emis de autorităţile unui stat membru;
    c) certificatul de înregistrare al rezidentului;
    d) după caz, documentul eliberat de autoritatea competentă din ţara de origine sau de provenienţă, care să ateste ca se afla în întreţinerea rezidentului sau gospodareste împreună cu acesta, ori un document din care să rezulte ca se afla în situaţia în care, din motive medicale întemeiate, este necesară asistenţa personală a rezidentului;
    e) dovada asigurărilor de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
    (2) La depunerea cererii prevăzute la alin. (1) organele competente eliberează solicitantului o adeverinta care atesta depunerea, a carei valabilitate este de 6 luni. Aceasta adeverinta conferă titularului un drept de şedere temporară până la soluţionarea cererii de acordare a dreptului de rezidenţă.
    (3) În termenul prevăzut la alin. (2) organele competente efectuează toate verificările necesare pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de acordare a dreptului de rezidenţă, inclusiv, după caz, cele referitoare la elementele pe baza cărora se poate stabili faptul ca este o căsătorie de convenienta, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (4) Dacă, pe baza verificărilor prevăzute la alin. (3), organele competente care au primit cererea constata ca sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţă, eliberează solicitantului "permisul de şedere pentru membrul de familie al unui cetăţean al Uniunii Europene", în termenul prevăzut la alin. (2).
    (5) În cazul în care organele competente constata că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţă, devin aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la refuzul prelungirii dreptului de şedere temporară.


    Articolul 20

    (1) Valabilitatea permisului de şedere prevăzut la art. 19 alin. (4) este de maximum 5 ani de la data emiterii şi este stabilită în funcţie de următoarele condiţii cumulative:
    a) este egala cu perioada dreptului de şedere al rezidentului;
    b) nu poate depăşi perioada de valabilitate a documentului în baza căruia titularul permisului de şedere a intrat în România.
    (2) Permisul de şedere prevăzut la art. 19 alin. (4) îşi pierde valabilitatea în cazul absentei temporare de pe teritoriul României a titularului pentru mai mult de 6 luni în decurs de un an, cu următoarele excepţii:
    a) absenta de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, indiferent de perioada;
    b) absenta de pe teritoriul României motivată de starea de graviditate şi de naştere sau datorită unei boli grave ori de participarea la programe de învăţământ sau pregătire profesională ori de mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o ţara terta, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive.


    Articolul 21

    (1) Dreptul de rezidenţă acordat persoanelor prevăzute la art. 19 este valabil pe toată perioada pentru care rezidentul ai cărui membri de familie sunt are drept de şedere, precum şi în următoarele situaţii, pe perioada pentru care acestea fac dovada la autorităţile care le-au acordat dreptul de rezidenţă ca deţin mijloace de întreţinere cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România:
    a) în cazul în care rezidentul părăseşte România sau decedează; ori
    b) în cazul soţilor, dacă se desface sau se anulează căsătoria în următoarele condiţii:
    (i) de la încheierea căsătoriei şi până la sesizarea instanţei de judecată competente pentru desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei au trecut cel puţin 3 ani, din care o perioadă de cel puţin un an pe teritoriul României;
    (îi) prin acordul soţilor ori prin hotărâre judecătorească, soţului/sotiei care nu are cetăţenia Uniunii Europene i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul cetăţeanului Uniunii Europene;
    (iii) instanţa de judecată a hotărât desfacerea căsătoriei numai din vina soţului/sotiei care este cetăţean al Uniunii Europene;
    (iv) în urma acordului soţilor ori prin hotărâre judecătorească, instanţa de judecată stabileşte dreptul soţului/sotiei care nu are cetăţenia Uniunii Europene de a vizita copilul minor. În acest caz, instanţa de judecată trebuie să precizeze în dispozitivul hotărârii judecătoreşti ca vizitele se vor efectua pe teritoriul României, cu indicarea exactă a perioadei de timp pentru care acest drept este acordat.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dobândirea ulterioară a dreptului de rezidenţă permanenta, în condiţiile prevăzute în cadrul secţiunii a 3-a din prezentul capitol, este condiţionată de continuarea şederii pe teritoriul României a persoanelor prevăzute la art. 16, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a)-c), şi de existenta asigurării de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România pe toată perioada şederii.
    (3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) dreptul de rezidenţă al copiilor ori părintelui în îngrijirea căruia aceştia se afla rămâne valabil până la terminarea studiilor, cu respectarea următoarelor condiţii cumulative, indiferent de cetăţenia acestor persoane:
    a) copiii locuiesc în România;
    b) copiii sunt înscrişi la o instituţie de învăţământ.


    Secţiunea a 3-a Dreptul de rezidenţă permanenta


    Articolul 22

    (1) Cetăţenii Uniunii Europene care au o şedere continua şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani beneficiază de dreptul de rezidenţă permanenta.
    (2) De acelaşi drept beneficiază şi rezidentii care nu au cetăţenia Uniunii Europene şi care au o şedere continua pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani, în calitate de membru de familie al unui rezident sau rezident permanent care este cetăţean al Uniunii Europene, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 21.
    (3) La stabilirea continuităţii perioadei de şedere nu se iau în calcul:
    a) absentele temporare de pe teritoriul României care nu depăşesc 6 luni în decurs de un an;
    b) absenta de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;
    c) absenta de pe teritoriul României motivată de starea de graviditate şi de naştere, datorită unei boli grave, de participarea la programe de învăţământ sau pregătire profesională ori de mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o ţara terta, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive.


    Articolul 23

    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 22, dreptul de şedere permanenta se acordă, anterior implinirii perioadei continue de 5 ani de şedere, în cazul rezidenţilor care:
    a) desfăşoară activităţi dependente sau activităţi independente şi care, în momentul încetării activităţii, au dreptul de pensie pentru limita de vârsta sau celor al căror contract de muncă încetează cu drept de pensionare anticipata în condiţiile legii, dacă au fost angajaţi în România în ultimele 12 luni cel puţin şi au avut o şedere continua mai mare de 3 ani pe teritoriul României;
    b) desfăşoară activităţi dependente sau activităţi independente, au o şedere continua pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 2 ani şi încetează munca datorită pierderii totale sau a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă. Dacă aceasta incapacitate este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale, condiţia referitoare la durata şederii nu se aplică;
    c) după o perioadă de 3 ani de rezidenţă, în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), îşi desfăşoară activitatea într-un alt stat membru, mentinandu-şi în acelaşi timp reşedinţa pe teritoriul României, unde se întorc regulat, în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămâna. La acordarea drepturilor prevăzute la lit. a) şi b), perioadele de angajare petrecute în statul membru în care persoana în cauza lucrează vor fi considerate ca fiind petrecute pe teritoriul României.
    (2) Perioadele de şomaj, de concediu medical sau de încetare a activităţii datorate imbolnavirii ori unui accident, precum şi orice alte perioade de încetare a activităţii pentru motive neimputabile persoanei în cauza se iau în calcul la stabilirea continuităţii perioadelor prevăzute la alin. (1).
    (3) Condiţiile referitoare la durata şederii şi angajării, stabilite la alin. (1) lit. a), şi condiţia referitoare la durata şederii, stabilită la alin. (1) lit. b), nu se vor aplica dacă persoana care este angajata sau desfăşoară activităţi economice în mod independent este căsătorită cu un cetăţean român.
    (4) În cazul în care cetăţeanul Uniunii Europene dobândeşte dreptul de rezidenţă permanenta în baza alin. (1), membrii de familie ai acestuia, indiferent de cetăţenie, au drept de rezidenţă permanenta numai dacă gospodăresc împreună cu acesta pe teritoriul României.
    (5) În cazul în care rezidentul care desfăşura activităţi dependente sau independente decedează în perioada de activitate, dar anterior dobândirii, în condiţiile stabilite la alin. (1), a dreptului de şedere permanenta, membrii de familie care au gospodarit împreună cu acesta pe teritoriul României pot dobândi dreptul de rezidenţă permanenta, dacă:
    a) la data decesului rezidentul avea o şedere continua de 2 ani pe teritoriul României;
    b) decesul a survenit în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
    c) soţul supravieţuitor a pierdut cetăţenia română după căsătoria cu cetăţeanul Uniunii Europene, titular al dreptului de şedere principal.


    Articolul 24

    (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 22 şi 23, pentru a beneficia sau pentru a li se acordă, după caz, dreptul de rezidenţă permanenta, se pot adresa cu o cerere formatiunilor teritoriale competente ale Autorităţii pentru străini, în vederea eliberării Cărţii de şedere permanenta pentru cetăţenii Uniunii Europene, respectiv a Permisului de rezidenţă permanenta pentru membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene.
    (2) Procedura eliberării documentelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, elaborate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi aprobate de Guvern.


    Capitolul III Restrangerea dreptului la libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor


    Secţiunea 1 Dispoziţii generale


    Articolul 25

    (1) Autorităţile române competente pot restrânge exercitarea dreptului la libera circulaţie pe teritoriul României de către cetăţenii Uniunii Europene sau de către membrii de familie ai acestora numai din ratiuni de ordine publică, securitate naţionala ori sănătate publică.
    (2) Împotriva cetăţenilor Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora, indiferent de cetăţenie, care au drept de rezidenţă permanenta, se pot dispune, în condiţiile legii, măsuri specifice de restrangere a dreptului la libera circulaţie numai pentru motive de ordine publică şi securitate naţionala.
    (3) Dreptul la libera circulaţie pe teritoriul României, în cazul următoarelor categorii de cetăţeni ai Uniunii Europene, poate fi restrâns numai pentru motive de securitate naţionala:
    a) rezidentii cu şedere continua şi legală pe teritoriul României în ultimii 10 ani;
    b) minorii, cu excepţia cazului în care îndepărtarea este necesară pentru interesul copilului, conform prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată.
    (4) Adoptarea de către organele competente a oricărei decizii de restrangere a dreptului la libera circulaţie, în special a celor cu privire la îndepărtarea de pe teritoriul României, dispuse în condiţiile legii, se face numai cu luarea în considerare a duratei efective a şederii persoanei în cauza pe teritoriul României, a vârstei acesteia, a stării de sănătate, a situaţiei familiale şi economice, a gradului de integrare socială şi culturală în România şi al asigurării menţinerii legăturilor sale cu ţara de origine.
    (5) Orice măsură de restrangere a dreptului la libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor nu poate avea decât caracter temporar şi poate fi dispusă numai pentru o durată de timp limitată la perioada necesară încetării motivelor care au stat la baza adoptării acesteia.
    (6) Decizia de restrangere a dreptului la libera circulaţie se comunică cetăţeanului Uniunii Europene sau membrului de familie al acestuia în scris, în condiţiile legii, de către Autoritatea pentru străini ori de formaţiunile sale teritoriale. Decizia trebuie să conţină motivele care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri şi, dacă este cazul, termenul în care cetăţeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia trebuie să părăsească teritoriul României.


    Articolul 26

    Modalităţile prin care se poate restrânge exerciţiul liberei circulatii pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor acestora sunt următoarele:
    a) nepermiterea intrării pe teritoriul României;
    b) îndepărtarea de pe teritoriul României;
    c) declararea ca indezirabil;
    d) expulzarea.


    Secţiunea a 2-a Persoanele indezirabile


    Articolul 27

    (1) Declararea ca indezirabil constituie o măsura administrativă de autoritate, dispusă împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori exista indicii temeinice ca intenţionează sa desfăşoare activităţi de natura sa pună în pericol securitatea naţionala sau ordinea publică.
    (2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea Autorităţii pentru străini sau a altor instituţii cu competente în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1).
    (3) Procurorul se pronunţa prin ordonanţa motivată, în termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate în condiţiile alin. (2) şi, în cazul aprobării acesteia, transmite ordonanţa de declarare ca indezirabil la Autoritatea pentru străini pentru a fi pusă în executare. Atunci când declararea strainului ca indezirabil se întemeiază pe ratiuni de securitate naţionala, în conţinutul ordonanţei nu vor fi menţionate motivele care stau la baza acestei decizii.
    (4) Dreptul de şedere al strainului încetează de drept de la data emiterii ordonanţei de declarare ca indezirabil.
    (5) Punerea în executare a ordonanţei de declarare ca indezirabil se realizează prin escortarea strainului până la frontiera sau în ţara de origine, de către personalul specializat al Autorităţii pentru străini.
    (6) Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 1 la 10 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o noua perioada cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri.
    (7) Prelungirea termenului se va face în condiţiile prevăzute la alin. (2).
    (8) Persoanele declarate indezirabile vor fi comunicate de Autoritatea pentru străini Direcţiei generale afaceri consulare.


    Articolul 28

    (1) Ordonanţa de declarare ca indezirabil se aduce la cunoştinţa strainului de către Autoritatea pentru străini, în condiţiile prevăzute la art. 81 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Comunicarea datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranţă naţionala se poate face numai în condiţiile stabilite şi către destinatarii prevăzuţi în mod expres de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la siguranţa naţionala şi protejarea informaţiilor clasificate. Asemenea date şi informaţii nu pot fi, sub nici o formă, direct sau indirect, aduse la cunoştinţa strainului declarat indezirabil.


    Articolul 29

    (1) Ordonanţa de declarare ca indezirabil poate fi atacată de strainul împotriva căruia a fost dispusă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa se pronunţa în termen de 3 zile de la data primirii cererii. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă.
    (2) Exercitarea caii de atac prevăzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a ordonanţei de declarare ca indezirabil a strainului. În cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei sa dispună suspendarea executării ordonanţei de declarare ca indezirabil, până la soluţionarea acţiunii. Instanţa va soluţiona cererea de suspendare, de urgenta, hotărârea pronunţată în acest caz fiind executorie de drept.


    Secţiunea a 3-a Expulzarea


    Articolul 30

    (1) Împotriva cetăţeanului Uniunii Europene sau a membrului de familie al acestuia, care a săvârşit o infracţiune pe teritoriul României, poate fi dispusă măsura expulzării în condiţiile prevăzute de Codul penal şi Codul de procedură penală, cu respectarea prevederilor art. 25.
    (2) Dreptul de şedere al persoanei prevăzute la alin. (1) încetează de drept la data la care a fost dispusă măsura expulzării.
    (3) Instanţa poate dispune ca, până la efectuarea expulzării, persoana să fie luată în custodie publică.
    (4) În situaţia prevăzută la alin. (3) se aplică în mod corespunzător prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică.


    Articolul 31

    (1) Cetăţeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia nu poate fi expulzat într-un stat în care exista temeri justificate ca viaţa îi este pusă în pericol ori ca va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.
    (2) Interdicţia de expulzare durează până la dispariţia motivelor pe care a fost intemeiata.
    (3) Persoana care se afla în situaţia prevăzută la alin. (1) poate fi expulzata pentru motive de siguranţă naţionala sau ordine publică.
    (4) Constatarea situaţiilor prevăzute la alin. (1) este de competenţa instanţei de judecată, în urma comunicării efectuate de către Autoritatea pentru străini.


    Secţiunea a 4-a Alte măsuri restrictive


    Articolul 32

    (1) Măsura indepartarii de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene sau a membrilor de familie ai acestora, pentru motive de sănătate publică, poate fi dispusă de către Autoritatea pentru străini, cu avizul Ministerului Sănătăţii, numai în cazul în care, pe baza analizelor medicale efectuate de către persoana în cauza la un interval de cel mult 3 luni de la intrarea pe teritoriul României, se constata existenta unei afecţiuni dintre cele stabilite potrivit prevederilor alin. (3).
    (2) Efectuarea analizelor prevăzute la alin. (1) de către persoana în cauza poate fi dispusă numai în cazul în care exista indicii temeinice ca, la data intrării pe teritoriul României, suferea de una dintre afectiunile stabilite potrivit alin. (3).
    (3) Lista afectiunilor care justifica măsura nepermiterii sau a indepartarii de pe teritoriul României se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se stabileşte în conformitate cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
    (4) Aplicarea măsurii indepartarii de pe teritoriul României a persoanei aflate în situaţia prevăzută la alin. (1) se face în condiţiile stabilite prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


    Capitolul IV Dispoziţii finale


    Articolul 33

    (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sunt aplicabile şi cetăţenilor statelor care fac parte din Spaţiul Economic European.
    (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abroga Legea nr. 309/2004 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004.


    Articolul 34

    Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.


    Articolul 35

    Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
    PRIM-MINISTRU
    CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
    Contrasemnează:
    ────────────────
    Ministrul administraţiei şi internelor,
    Vasile Blaga
    p. Ministrul afacerilor externe,
    Anton Niculescu,
    secretar de stat
    Ministrul economiei şi comerţului,
    Codruţ Ioan Sereş
    Ministrul integrării europene,
    Ene Dinga
    Ministrul muncii,
    solidarităţii sociale şi familiei,
    Gheorghe Barbu
    Ministrul finanţelor publice,
    Ionel Popescu
    Bucureşti, 14 iulie 2005.
    Nr. 102.
    ______________