DECIZIE nr. 463 din 28 octombrie 2004
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) şi ale art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 6, art. 30 alin. (2) şi ale art. 43 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, ale art. 34 alin. 1, art. 40 alin. 4, art. 112 alin. 1 şi ale art. 269 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 21 alin. (4) şi art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Constantin Doldur - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Şerban Viorel Stănoiu - judecător
    Dana Titian - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) şi ale art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 6, art. 30 alin. (2) şi ale art. 43 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, ale art. 34 alin. 1, art. 40 alin. 4, art. 112 alin. 1 şi ale art. 269 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 21 alin. (4) şi art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de "Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor" în Dosarul nr. 151/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
    La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi partea Societatea Comercială "Gelu Impex" - S.R.L. din Bucureşti, prin preşedinte fondator şi, respectiv, prin împuternicit, Ion Antonescu.
    La dosarul cauzei a fost depusă din partea autorului excepţiei o cerere de recuzare a reprezentanţilor Ministerului Public, motivată pe lipsa imparţialităţii acestora în ceea ce priveşte respectarea drepturilor procesuale şi, implicit, a dreptului la apărare al părţilor.
    Reprezentantul Ministerului Public consideră cererea ca fiind inadmisibilă, invocând în acest sens art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
    Cu privire la cererea formulată, Curtea reţine că, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi în concordanţă cu jurisprudenţa sa constantă, aceasta este inadmisibilă, întrucât în materie de jurisdicţie constituţională, dispoziţiile procedurale de drept comun privitoare la incompatibilitate, abţinere şi recuzare nu sunt aplicabile judecătorilor, procurorilor sau magistraţilor-asistenţi participanţi la procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa fiind, deliberând, Curtea urmează a respinge cererea cu un atare obiect.
    În continuare, reprezentantul autorului excepţiei solicită citarea unor instituţii care nu figurează ca părţi în dosarul instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, arătând că instanţa constituţională este ţinută să respecte cadrul procesual stabilit de instanţa judecătorească de drept comun.
    Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) coroborat cu art. 30 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care stabileşte cadrul juridic al exercitării controlului de constituţionalitate, respectiv obiectul excepţiei, motivele de neconstituţionalitate, precum şi părţile litigiului aflat pe rolul instanţei. Aşa fiind, Curtea constată că, întrucât instituţiile invocate de autorul excepţiei nu au calitatea de părţi în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială, cererea de citare a lor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei lasă la aprecierea Curţii soluţionarea criticii de neconstituţionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibilă, arătând că textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii la instanţa care a sesizat Curtea Constituţională.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 6 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 151/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) şi ale art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 6, art. 30 alin. (2) şi ale art. 43 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, ale art. 34 alin. 1, art. 40 alin. 4, art. 112 alin. 1 şi ale art. 269 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 21 alin. (4) şi art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de "Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor".
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textele de lege criticate contravin principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul de proprietate privată, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, înfăptuirea justiţiei, la rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, precum şi al dispoziţiilor privind economia şi finanţele publice.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
    Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Guvernul apreciază că prevederile legale criticate reprezintă dispoziţii normative absolut necesare determinării cadrului legal al funcţionării în bune condiţii a tuturor societăţilor comerciale, indiferent de cetăţenia sau naţionalitatea acţionarilor. Acestea dezvoltă în mod plenar principiile constituţionale ale egalităţii, accesului liber la justiţie, respectării dreptului de proprietate şi la asociere.
    Pe de altă parte, autorul excepţiei nu arată în ce constă neconstituţionalitatea textelor criticate sau cel puţin legătura dintre acestea şi refuzul autorizării constituirii şi înmatriculării unei societăţi comerciale, refuz care a stat la baza formulării prezentei excepţii de neconstituţionalitate. De altfel, textele în discuţie reprezintă, în cea mai mare parte, norme de procedură, a căror adoptare este pe deplin întemeiată pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, care prevăd că reglementarea procedurii de judecată se face prin lege.
    Avocatul Poporului consideră că din sesizarea pe care instanţa de judecată a înaintat-o Curţii Constituţionale nu rezultă textele constituţionale presupus a fi încălcate, astfel încât, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, numai Curtea poate decide cadrul constituţional în care urmează a fi examinată excepţia de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie:
    - art. 7 lit. b) şi art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998;
    - art. 6, art. 30 alin. (2) şi art. 43 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998;
    - art. 34 alin. 1, art. 40 alin. 4, art. 112 alin. 1 şi art. 269 din Codul de procedură civilă;
    - art. 21 alin. (4) şi art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003.
    Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24, art. 44 alin. (1), art. 51, art. 52, art. 57, art. 124, art. 130, art. 131, art. 132, precum şi ale titlului IV din Constituţie, republicată.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială într-un dosar ce are ca obiect judecarea recursului formulat de autorul excepţiei împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială, în temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât nici una dintre părţi nu a solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.
    Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa constituţională este competentă de a "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." Or, Curtea constată că textele de lege criticate de autorul excepţiei nu au legătură cu judecarea cauzei, respectiv cu soluţionarea recursului împotriva unei încheieri de suspendare. Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate contrară prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol este inadmisibilă, astfel că trebuia să fie respinsă ca atare chiar de către instanţa judecătorească, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) şi ale art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 6, art. 30 alin. (2) şi ale art. 43 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, ale art. 34 alin. 1, art. 40 alin. 4, art. 112 alin. 1 şi ale art. 269 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 21 alin. (4) şi art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de "Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor" în Dosarul nr. 151/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Mihaela Senia Costinescu
    -----------